Publicatie independenta pentru informare, Anul 7, nr.

48 (348), dezbateri si management in constructii vineri 2 decembrie 2005 TRIBUNA CONSTRUCTIILOR | ARHIVA | ABONAMENTE | PUBLICITATE | ECHIPA | CONTACT Categorii Legislatie, management Economie Tehnologii si solutii Utilaje si echipamente Materiale Evenimente Dezbateri, mese rotunde, opinii Arhitectura Arhitectura Postmodernism si deconstructivism n arhitectura din SUA n cartea sa Complexity and Contradiction in Arhitecture (New York 1966), arhitectul american Robert Venturi afirma: Sunt pentru bogatia de sens, mai degraba dect pentru claritatea de sens; pentru functiunea implicita ca si pentru functiunea explicita. Prefer, n loc de "fie-fie", negrul si albul si uneori griul n loc de negru sau alb. Arhitectura adevarata evoca Licitatii mai multe niveluri de sens si publice in constructii combinatii de atentie; spatiul si elementele sale devin Curs valutar discernabile si utilizabile n Salariul mai multe chipuri deodata. mediu brut Prof. Arh. Marius Marcudin Lapadat, seful catedrei de Cautare cautare::
cauta
10

Informatiile prezentate pe acest site reprezinta fragmente din cele publicate in saptamanalul Tribuna Constructiilor. Pentru informatii complete va puteti abona la versiunea tiparita. [Abonament] ARTECNO.ro www.antreprenorul.ro www.electricianul.ro www.artecno.ro/instalat orul www.masurari.ro www.hi-fi.ro

constructii Indicii preturilor de consum Legislatie din constructii Din ultimul numar Concurs de solutii "Program de locuinte pentru mediul rural" Betonul armat cu fibre partea a IIIa Arhitectul Cassien Bernard Cresterea sigurantei cladirilor folosind termoviziun ea Betonul de sticla "Bestpet"

Design si ambient arhitectural www.normative.ro din cadrul Universitatii de www.expozitii.ro Arhitectura si Urbanism Ion Mincu, scria n cartea sa Fetele ornamentului : La sfrsitul secolului al XX-lea si nceputul secolului al XXI-lea, cvasigeneralizarea computerului ca instrument de redactare, alaturi de Internet si circulatia informatiei tiparite aduc mutatii importante n arhitectura. n practica de arhitectura a acestui mileniu nu se mai poate vorbi de un stil dominant. Arhitectura deconstructivista, dezvoltata n jurul ideilor filosofului francez Jacques Derrida, pare a se ntreba de ce dintre cele 360 de grade posibile arhitectura se opreste doar asupra unghiului de 90 de grade ? Daca abaterile de la formele conventionale ale structurii, de tipul acoperisurilor folosite de Peter Eisenman, sau la Muzeul Guggenheim din Bilbao, opera arhitectului californian Frank O. Gehry, nu sunt facute doar de dragul unui efect ornamental ?

 Contributia Rehau la desfasurarea lucrarilor de modernizare a suprafetei de joc de pe Stadionul National "Lia Manoliu" Cei mai mari structuristi din lume, n Capitala (X) CEVISAM A 2006 avanpremier a Achizitii publice de lucrari de constructii

Postmodernism Conceptul de postmodernism a aparut n anii '40 n Statele Unite si definea noua directie, si anume "anti-modernista", din scrierile unor poeti precum Randall Jarrell sau Robert Lowell. Aproximativ n acelasi timp, termenul a fost folosit si de istoricul englez Arnold Toynbee, care anunta publicului o era noua n istoria occidentului, numind-o "postmoderna". Toynbee stabileste o dihotomie ntre rationalismul modern, pe de o parte, si izbucnirea anarhica postmoderna de irationalism, pe de alta parte, dar aceasta era tot att de confuza pe ct de generala. Concept clasificator neclar si bun la toate, raspndit n scurt timp ca un strigat de lupta, postmodernismul nu avea capacitatea de

discriminare si era totalmente nepregatit pentru a face fata unor chestiuni de detaliu si de nuanta istorica, si asa a ramas pna n a doua parte a anilor '60. Si totusi, nu legat de literatura sau filosofie, avea sa primeasca postmodernismul cele mai direct convingatoare si mai influente definitii. Abia odata cu dezbaterea pe tema directiilor din arhitectura contemporana, termenul a devenit accesibil unui public mai larg. Arhitectura, cea mai deschisa publicului dintre artele vizuale, a oferit o baza concreta, chiar daca, n cele din urma la fel de controversata, de testare a afirmatiilor facute de teoreticienii postmodernismului. Metaforic vorbind, arhitectura a fost cea care a adus problematica acestui curent pe tarmul vizibilului. nceputurile postmodernismului n arhitectura pot fi depistate ntro serie de reactii ale arhitectilor fata de C.I.A.M. (Congres internationaux darchitecture moderne) si de teribilele, 95 la

numar, paragrafe ale Cartei de la Atena (1943) si ntr-o campanie dusa de ziaristi si critici care au interpretat si atasat un nume acestor reactii. Primii care se dezic de "vechea garda" sunt chiar unii din membri C.I.A.M., cu ncurajarea celui mai important dintre ei, Le Corbusier. Cel mai reprezentativ sustinator al abordarii postmoderniste a arhitecturii este, nsa, arhitectul Robert Venturi. n studiul "Learning from Las Vegas" (nvatnd de la Las Vegas,1972), scris mpreuna cu Denise ScottBrown, el se proclama n favoarea cladirilor ce si proclama explicit simbolismul. n mod paradoxal, n norma modernista, unde decoratiunea era interzisa, ntreaga cladire era distorsionata pentru a crea un simbol. Dar sintaxa acestui simbolism aparea att de straniu nct cladirile erau "necultivate" n propriii lor termeni sau ininteligibile omului de rnd, simple bucati imense de decoratiune culturala. Venturi, servindu-se de precedentul dubios al

"strip"-ului (bulevardul principal) din Las Vegas sustinea, n majoritatea cazurilor, o arhitectura de "panou" unde functiunile erau cuprinse n "adaposturi" obisnuite, iar firmele amplasate n primul plan. Asa se proceda, argumenteaza el, n bisericile manieriste si baroce si pe frontoanele vestice ale catedralelor gotice. Recomandarea este att populista ct si de o foarte fina ironie: Arhitectul care ar accepta rolul de combinator de clisee vechi, semnificative si banalitati valabile n contexte noi, ca fiind conditia sa, ntr-o societate ce-si dirijeaza n alta parte cele mai reusite eforturi, semne importante si tehnologii elegante ar putea exprima ironic n aceasta maniera indirecta o preocupare reala pentru scara rasturnata de valori a societatii.

Din punct de vedere istoric, revolutia modernista a nceput prin respingerea arhitecturii ornamentate din greu. nsasi notiunea de ornament a fost contestata n mod radical asa cum era folosit n perioada numita "La Belle Epoque", ornamentul si dezvaluia adevarata sa esenta parazitara si antifunctionala. Motoul acestei miscari ilustreaza perfect directia adoptata de Mies van der Rohe: "Less is More" (Mai putin este mult). Replica postmodernismului la rigiditatile utopice ale modernistilor a fost aceea de a postula un oras (modern) n memorie. Trecutul a nceput sa fie ravasit cu insistenta nu numai ca un depozit de forme moarte si demodate ci si ca un spatiu de ntelegere si autontelegere, un spatiu unde problema complicata fusese

rezolvata ntr-o maniera inventiva, unde ntrebari recurente primisera raspunsuri creatoare si unde obstacole precum "contradictia si complexitatea" (pentru a-l cita pe Venturi) dadusera ocazia unor stralucite descoperiri tehnice si estetice. Postmodernii s-au angajat astfel n directia opusa si anume catre dezunificarea si desimplificarea imaginii trecutului. Esentialmente pluralist, istoricismul arhitecturii postmoderne reinterpreteaza trecutul dintr-o multitudine de unghiuri, de la cel dragastos-ludic la cel ironico-nostalgic, incluznd atitudini sau stari de spirit precum ireverentiozitatea umoristica, omagiul indirect, amintirea pioasa, comentariul paradoxal si citatul spiritual. Pentru ca aceasta antiteza sa fie perfecta, Venturi enunta varianta sa la motoul modernist: "Less is a bore" (Mai putin este plictiseala). Ne putem ntreba daca ntre cele doua stiluri, modernism si postmodernism, exista o diferentiere esentiala,

ireductibila, sau este vorba doar de o diferenta de grad (Augustin Ioan, Khora). Prima disociere priveste modul n care cele doua arhitecturi trateaza raportul dintre exterior si interior. Autorul porneste de la ipoteza ca nu au existat schimbari severe de paradigma n ceea ce priveste tipul de edificii propuse de modernitate. Adeptii acestei continuitati de substanta ntre cele doua arhitecturi au si un argument privilegiat. Nici zgrie-norii, nici locuirea colectiva nu au fost negate de postmodernism, ci supuse unui proces de upgrading and embellishement. ntre negrele turnuri din Chicago ale lui Mies van der Rohe si "glumita" Chippendale, A.T&T Building a lui Philip Johnson nu se afla o falie conceptuala. Atrium Hotels, dar si atriumurile adosate unui edificiu, mpreuna cu care functioneaza ca un ntreg, mplinesc caracterul ambiguu al spatiului. Tratarea separata a fatadei n raport cu spatiul interior, permite disocierea lor si, deci, ngaduie o devenire a interiorului practic

autonoma n raport cu expresia sa de afara. Nu "forma urmeaza functiunii" cum credea Sullivan, ci "functiunea urmeaza formei" decreteaza postmodernistii. n acelasi spirit ironic (vezi Venturi) Peter Blake dixit: "form follows fiasco". Acest dicton modern absolutiza rolul spatiului intern n conformarea exterioara a unui edificiu. S-a stabilit, astfel, o legatura cauza-efect ntre cei doi termeni. Spatiile flexibile ar trebui sa permita modificarea n timp a folosintei. Or, daca schimbam functiunea si, deci, mpartirile interioare, cum se mai reflecta aceasta schimbare de identitate la exterior, devreme ce fatadele devin imuabile?

Consecintele sunt doua. Prima: daca spatiul interior este lasat liber, nengradit (following space), astfel nct sa poata fi

compartimentat si folosit dupa schimbatoare trebuinte, rezulta cu necesitate ca fatada nu mai reflecta n orice moment al devenirii casei functiunea interna, devenind autonoma (centrul Beaubourg). A doua consecinta: daca totusi folosirea spatiului este cu necesitate oglindita n volumele exterioare, rezulta ca obiectul arhitectural este ncremenit n proiect, iar sloganul trebuie parafrazat astfel: "forma urmeaza doar acelei functiuni atribuite initial"; orice devenire functionala ulterioara este suprimata. Daca acea functiune prima devine desueta sau inadecvata, orice schimbare de "metabolism" apare ca o "tradare" n raport cu aspectul exterior. Acestui dublu paradox i datoram aerul de inadecvare al cladirilor moderne astazi. Gndite pentru o functiune si un moment n timp date, pentru aceste cladiri coerenta interna s-a fracturat. Cluburile muncitoresti constructiviste, casele de cultura ale sindicatelor, blocurile si

uzinele n era post-industriala tuturor acestora le lipseste ambiguitatea functionala care sa le permita "schimbarea la fata", devenirea. Monumentale, altare ale culturii oficiale, casele de cultura din "centrele civice municipale" adapostesc astazi doar discoteci, baruri si ocazional ntlniri politice locale. Dimpotriva, postmodernismul reia disocierea dintre interior si exterior, celebrnd spatiul public al orasului, al fatadelor, ca fiind altceva dect spatiul privat, interior. Opozitia natura-cultura, instabila cum se afla n post-structuralism, este din nou semnalizata - ironic adeseori - de catre postmodernism, ale carui interioare pretios si artificial decorate pastreaza o distanta sigura fata de "irationalul" natural. n cazuri extreme, acesta este domesticit si introdus nlauntrul arhitecturii sub forma insulelor verzi din atrium. Nicholas Ray mentioneaza doua manifestari postmoderne: revivalismul si deconstructivismul. Cu

exceptia operei arhitectului american Allen Greenberg, majoritatea cladirilor recente stil Revival au fost construite n Anglia, motivul reprezentndu-l conservatorismul unor edili si arhitecti suficient de cinici ce au cerut pastrarea fatadelor preexistente, care sa serveasca la a ascunde inacceptabila fata a capitalismului si a asigura un continut de planificare. Este evidenta tentatia, chiar si pentru cladirile noi, de a merge cu tot sufletul catre "revivalism". Nicholas Ray afirma: colegii nostri europeni sunt uluiti: n timp ce orasele bombardate de pe continent au fost adesea restaurate dupa razboi, cu mari eforturi, conform vechilor trame stradale, n Anglia, la Coventry sau Liverpool noi am flirtat cu normele urbane ale C.I.A.M. Acum, pe cnd n Berlin sau la Barcelona arhitectii sunt ocupati sa redescopere, ntr-o maniera contemporana, natura urbanismului, Marea Britanie asaza stabilimente neogeorgiene la densitate

suburbana, n amplasamente centrale din oras.

Deconstructivism Una dintre cele mai semnificative manifestari postmoderniste este deconstructivismul. Derrida descrie astfel lucrarile sale: deconstructivismul analizeaza si pune sub semnul ntrebarii perechile conceptuale acceptate n mod curent ca evidente si naturale ca si cnd ele n-ar fi institutionalizate n vreun moment precis n timp... Pentru ca, luate de bune, ele restrictioneaza gndirea, Derrida vede arhitectura ca o ncercare de a controla sectoarele de comunicare si transport ale societatii dar si ale economiei. Deconstructivismul este o parte a criticii postmoderne; tinta sa

este accea de a pune capat planului de dominatie a arhitecturii moderne. Peter Eisenman, unul dintre membrii grupului "New York Five", este un alt arhitect fascinat de natura autoreferentiala a arhitecturii, care se arata nencrezator ca aceasta ar putea vreodata primi sensuri. Opera lui a fost n special abstracta, dar asa cum Jencks si altii s-au grabit sa arate, acest fapt nu a scutit-o de interpretari. O cladire a sa, adiacenta Zidului Berlinului, este luata necesarmente ca o afirmatie politica, fie ca el doreste sau nu. Si Eisenman a facut propuneri n teorie si practica pentru arhitectura ca text, si numeroasele sale schimburi cu Derrida n publicatii au constituit instrumente pentru introducerea arhitectilor n deconstructivism. Are astfel loc o evolutie n perioada postmoderna, de la un interes n felul n care ntelesul este creat de relatii dintre semne si componentele semnelor, pna la gndirea deconstructivista.

n 1969, Charles Jencks a editat o colectie de eseuri mpreuna cu George Baird, intitulata "Meaning in Architecture". Arhitectii au considerat ntotdeauna ca elementele formale ale artei lor constituie un limbaj. Jencks a ncercat sa "cartografieze spatiul semantic" al arhitecturii moderne si a ajuns la concluzia ca unii arhitecti comunica mai bine dect altii. n lucrarea sa din 1977, "The Language of Post-Modern Architecture", Jencks a definit o cladire postmoderna ca una ce vorbeste cel putin la doua niveluri odata: altor arhitecti si unei minoritatii preocupate, precum si publicului larg. El continua descriind trasaturile particulare ale modernismului pe care le critica postmodernismul. Modernismul este exclusiv, n

timp ce postmodernismul trebuie sa fie total incluzator, poate chiar cuprinde elemente de modernism. n "Simbolic Architecture", Jencks descrie n detaliu renovarea casei sale din Londra: este una dintre cele mai detaliate expuneri din istoria publicatiilor de arhitectura. Asa numita "casa tematica" descrisa n mod exhaustiv este construita n jurul unui bogat program simbolic, cu numeroase referinte la arhitectura si istoria sa. Unul dintre cei mai titrati arhitecti postmodernisti Michael Graves, n prezent profesor la Princeton, a nceput sa practice arhitectura ntr-o maniera picturala ce exploata motivele vilelor lui Le Corbusier. Graves a avut ocazia sa construiasca la scara mai mare: mai nti n Portland, Oregon, iar apoi pentru organizatia privata de sanatate Humana, un sediu n Louisville Kentucky. La Portland o cheie de bolta mult marita este nscrisa pe panouri metalice de fatada. Fara

ndoiala ca stilul are capacitatea de a se referi la context, cu riscul considerabil de a deveni caricatural n mini nepricepute, ntr-un fel care nu era permis modernismului conventional. Vorbind de constructia sa din Louisville, Graves propovaduieste trei tipuri de referinte figurative. Mai nti, o cladire poate avea o baza ce o leaga de Pamnt si i da o anumita stabilitate. Are apoi un corp ca si noi, un centru, si n general un acoperis sau cap. Atribuirea de astfel de functiuni compozitiei unei cladiri poate sugera o copiere a propriei noastre conditii corporale. Cel mai recent proiect al lui Graves se refera la un complex hotelier masiv din Disney Land, Florida. Este imposibil sa nu ne dam seama ca vocabularul sau formal, care s-a dezvoltat din ce n ce mai aproape de caricatura, va gasi finalmente cea mai potrivita amplasare. Postmodernismul a avut o latura a sa eliberatoare precum si una fastuoasa. Cei plictisiti de vechi au putut astfel sa se reconstruiasca pe ei nsisi ntr-

o noua nfatisare caci fusesera create noi deschideri. Cu toate acestea, latura negativa a postmodernismului a fost foarte puternica. Angrenarea sa strnsa cu antreprenorialismul si valorile financiare; acrosarea la plasa efemeritatii, ca si cum productia culturala ar fi fost doar un obiect al viitoarelor piete de consum; rascolirea istoriei si a locurilor pentru gasirea unor idei si imagini au fost facute ca si cum istoria si geografia nu ar fi nimic altceva dect niste uriase rezervoare de metafore. S-a jucat cu mostenirea culturala, a ncurajat n mod ipocrit nostalgia pentru un trecut uitat, a propovaduit o politica culturala a locului ngusta si sectara si a acceptat sa se vnda pe sine celui mai bun ofertant fara nici o tresarire de rezistenta critica. Ceea ce ne-a nvatat postmodernismul este lectia diferentierii si eterogenitatii, precum si faptul ca limbajul n care reprezentam lumea trebuie sa fie subiect de atenta reflectie. Dar nu ne-a nvatat cum sa folosim diferentierea

ntr-un mod eficient, nici cum sa comunicam unii cu altii, dupa ce ne-am deconstruit reciproc limbajele. Deconstructivismul lui Frank Gehry va fi prezentat ntr-un numar viitor al revistei "Tribuna Constructiilor". Totodata vom reda extrase din cartea prof. Marius MarcuLapadat. Bibliografie: - Matei Calinescu, Cinci fete ale modernitatii, Editura Univers, Bucuresti 1995 - Augustin Ioan, Khora, Editura Paidea, Bucuresti 1998 - Nicholas Ray, (re)Sursele formei arhitecturale, Editura Paidea, Bucuresti 2000 - Peter Gossel, Gabrielle Leuthausser, Architecture in the Twentieth Century, Editura Taschen, Kln 1991 - David Harvey, Privire retrospectiva asupra postmodernismului, Architectural Design 910/1990 vol.60 - Kate Nesbitt, Paradigmele teoretice definitorii ale Postmodernismului, Princeton Architectural Press, New York, 1996

- Marius Marcu-Lapadat, Fetele ornamentului, Editura Univers Enciclopedic, 2003. Materialul prezent a fost preluat din bibliografia de mai sus. Raspunderea pentru continutul materialelor publicate apartine autorilor. In cazul unor materiale preluate dupa agentiile de presa sau dupa declaratiile unor personalitati, raspunderea le apartine.

1990-2005; ARTECNO Bucuresti srl