1 Acatist de mul]umire Slav\ lui Dumnezeu pentru toate Condacul 1: ~mp\rate al veacurilor, Cel ce nu suferi stric\ciune, Tu ]ii `n dreapta

Ta toate c\r\rile vie]ii omene[ti cu puterea proniei Tale celei m^ntuitoare. ~]i mul]umim pentru binefacerile Tale cele ar\tate [i cele ascunse [i pentru via]a p\m^nteasc\ [i pentru cere[tile bucurii ale ~mp\r\]iei Tale. Arat\-ne [i de acum `nainte mila Ta, celor care c^nt\m: Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci! Icosul 1: Venit-am pe lume prunc slab [i neajutorat, dar ~ngerul p\zitor a `ntins aripi luminoase, ocrotind leag\nul copil\riei mele. Dragostea Ta str\luce[te de atunci peste toate c\r\rile mele, `n chip minunat c\l\uzindu-m\ c\tre lumina ve[niciei. Cu slav\ s-a ar\tat, din prima zi [i p^n\ acum, darurile Proniei Tale cele `mbel[ugate. ~]i mul]umesc [i `]i strig cu to]ii cei care te cunosc pe Tine: Slav\ }ie, Celui ce m-ai chemat la via]\,

2 Slav\ }ie, Celui ce mi-ai ar\tat frumuse]ea lumii, Slav\ }ie, Celui ce ai deschis `naintea mea cerul [i p\m^ntul ca pe o carte a ve[nicei `n]elepciuni, Slav\ }ie, pentru ve[nicia ce se arat\ `n lumea cea vremelnic\, Slav\ }ie, pentru milele Tale cele ar\tate [i cele ascunse, Slav\ }ie, pentru fiecare suspinare `n `ncerc\rile mele, Slav\ }ie, pentru fiecare pas al vie]ii, pentru fiecare clip\ de bucurie. Slav\ }ie, Dumnezeule `n veci! Condacul al 2-lea: Doamne, ce bine e s\ fii oaspetele zidirii Tale: v^ntul `nmiresmat, mun]ii care tind spre cer, apele ca ni[te oglinzi nem\rginite `n care se r\sfr^ng aurul razelor [i curgerea lin\ a norilor. ~ntreaga fire [opte[te tainic, toat\ e plin\ de m^ng^iere, p\s\rile [i dobitoacele poart\ pecetea iubirii Tale. Binecuv^ntat este p\m^ntul cu frumuse]ea cea degrab trec\toare care de[teapt\ dorul de

3 ve[nicul loca[ unde `ntru nestric\cioas\ frumuse]e se aude c^ntarea: Aliluia ! Icosul al 2-lea: M-ai adus `n via]a aceasta ca `ntrun rai preasf^nt. Am v\zut cerul ca un potir albastru [i ad^nc, `n azurul c\ruia c^nt\ p\s\rile, am ascultat fo[netul lini[titor al p\durii [i susurul dulcegl\suitor al apelor, m-am `nfruptat din roadele bine `nmiresmate [i dulci, ca din mierea cea parfumat\. Ce bine e la Tine pe p\m^nt [i c^t\ bucurie este s\ fii oaspetele T\u! Slav\ }ie, pentru praznicul vie]ii, Slav\ }ie, pentru buna Mireasm\ a l\cr\mioarelor [i a trandafirilor, Slav\ }ie, pentru felurimea cea desf\tat\ a roadelor [i a semin]elor, Slav\ }ie, pentru str\lucirea de giuvaer din roua dimine]ii, Slav\ }ie, pentru sur^sul de[tept\rii sc\ldate `n lumin\, Slav\ }ie, pentru frumuse]ea zidirii m^inilor Tale, Slav\ }ie, pentru via]a viacului acesta, prevestitoare a celei cere[ti, Slav\ }ie, Dumnezeule `n veci!

4 Condacul al 3-lea: Prin puterea Sf^ntului Duh `mpr\ [tie mireasma orice floare, tainica adiere de parfum, ginga[a alc\tuire de culori, frumuse]ea Celui Mare `ntru cele smerite. Laud\ [i cinste F\c\torului de via]\ Dumnezeu, Cel Care a `ncununat ]arina cu aurul spicelor [i cu azurul alb\strelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseli]i-v\ [i-I c^nta]i Lui: Aliluia! Icosul al 3-lea: C^t de minunat e[ti `n s\rb\toarea prim\verii, c^nd se treze[te la via]\ toat\ f\ptura [i noi strig\m cu bucurie c\tre Tine: Tu e[ti Izvorul vie]ii, Tu e[ti Biruitorul mor]ii! M^ng^iate de lumina lunii [i c^ntecele privighetorilor stau v\ile [i codrii `n ve[minte de nunt\. ~ntraga lume e mireasa Ta [i ca pe Mirele ei ve[nic Te a[teapt\. Dac\ iarba c^mpului astfel o `mbraci, pe noi, oare cum ne vei schimba `n veacul ~nvierii ce va s\ fie? Cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor str\luci?

5 Slav\ }ie, Celui ce ai scos dintru `ntunecimile p\m^ntului felurite culori [i gusturi [i miresme, Slav\ }ie, pentru zidirea cea primitoare [i bogat\ `n m^ng^iere, Slav\ }ie, c\ ne-ai `nconjurat cu mii [i mii de f\pturi, Slav\ }ie, pentru ad^ncul `n]elepciunii Tale, care [i-a pus pecetea peste `ntreaga lume, Slav\ }ie, cu evlavie s\rut\m urmele pa[ilor T\i nev\zu]i, Slav\ }ie, Celui ce ai aprins `naintea noastr\ lumina cea str\lucitoare a vie]ii ve[nice, Slav\ }ie, pentru n\dejdea vie]ii nestric\cioase, nepieritoare, des\v^r[ite, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci! Condacul al 4-lea: Cu c^t\ dulcea]\ `I `ndestulezi pe cei ce se g^ndesc la Tine, ce F\c\tor de via]\ este Cuv^ntul T\u cel Sf^nt! Mai pl\cut\ dec^t untdelemnul [i mai dulce dec^t fagurii este `mpreun\-gr\irea cu Tine. Rug\ciunea adus\ }ie prinde via]\ [i se `naripeaz\: cu ce cutremur se umple

6 sufletul [i c^t de m\re]e [i pline de t^lc par atunci via]a [i f\ptura toat\! Unde nu e[ti Tu acolo e pustiu. Unde e[ti Tu acolo e bog\]ia sufletului, acolo se revars\, ca un [uvoi de ap\ vie, c^ntarea: Aliluia! Icosul al 4-lea: C^nd se las\ `nserarea pe p\m^nt [i se a[terne lini[tea aduc^nd vremea odihnei [i a somnului ob[tesc, paletele str\lucitoare `nchipuite de norii polei]i cu aurul amurgului `mi par a fi c\mara Ta. Foc [i porfir\, aur [i azur gr\iesc proorocind despre frumuse]ea negr\it\ a cere[tilor Tale s\la[uri [i cu glas de pr\znuire strig\: Slav\ }ie, `n ceasul tihnit al `nser\rii, Slav\ }ie, Celui ce ai rev\rsat asupra lumii ad^nc\ pace, Slav\ }ie, pentru raza de r\mas- bun a soarelui care apune, Slav\ }ie, pentru darul somnului odihnitor, Slav\ }ie, pentru bun\tatea v\dit\ `n `ntuneric, prin lumina care o ]e[i `n inimile noastre,

7 Slav\ }ie, pentru rug\ciunile smerite ale sufletului p\zit de `nger, Slav\ }ie, pentru de[teptarea f\g\duit\ `n bucuria ve[nicei zile ne`nserate, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci! Condacul al 5-lea: Nu sunt cumplite viforele vie]ii pentru acela `n al c\rui suflet str\luce[te f\clia focului T\u. ~mprejur vreme rea [i `ntuneric, groaz\ [i urlet de vijelie; iar sufletul lui e pace [i lumin\: acolo e Hristos! {i inima c^nt\: Aliluia! Icosul al 5-lea: V\d cerul str\lucitor de stele. O, c^t e[ti de bogat [i c^te lumini ai! Prin razele `ndep\rta]ilor lumin\tori m\ prive[te ve[nicia; sunt a[a de mic [i de ne`nsemnat, dar cu mine este Domnul [i pretutindeni sunt p\zit de dreapta Lui cea iubitoare. Slav\ }ie, pentru necontenita Ta purtare de grij\, Slav\ }ie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus `n cale,

8 Slav\ }ie, pentru dragostea rudelor, pentru d\ruirea prietenilor, Slav\ }ie, pentru bl^nde]ea dobitoacelor care-mi slujesc, Slav\ }ie, pentru clipele luminoase ale vie]ii mele, Slav\ }ie, pentru bucuriile limpezi ale inimii, Slav\ }ie, pentru fericirea de a tr\i [i de a contempla, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci! Condacul al 6-lea: C^t e[ti de m\re] [i de apropiat `ntru cumplita suflare a furtunii, cum se v\de[te atotputernicia m^inii Tale `n [erpuirea fulgerelor orbitoare: minunat\ este m\re]ia Ta. Glasul Domnului peste c^mpii [i `n fo[netul codrilor, glasul Domnului `n purcederea tunetelor [i ploii, glasul Domnului peste ape multe. L\udat f ii `n vuietul mun]ilor care scuip\ foc. Tu scuturi p\m^ntul ca pe un ve[m^nt; Tu `nal]i p^n\ la cer valurile m\rii. Laud\ }ie, Celui ce ai smerit trufia omeneasc\, f\c^nd s\ se `nal]e strig\t de poc\in]\: Aliluia!

9 Icosul al 6-lea: Ca fulgerul c^nd lumineaz\ c\m\rile osp\]ului [i dup\ el par jalnice toate f\cliile, a[a ai str\lucit [i Tu sufletul meu, f\r\ de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar dup\ lumina Ta de fulger, ce palide, `ntunecate [i firave p\reau aceste bucurii Sufletul meu n\zuie[te spre Tine! Slav\ }ie, culme a celor mai `nalte visuri omene[ti, Slav\ }ie, pentru setea noastr\ nepotolit\ dup\ `mp\rt\[irea cu Dumnezeu, Slav\ }ie, Celui ce ai aprins `n mine un dor mai mare de cele cere[ti dec^t de cele p\m^nte[ti, Slav\ }ie, Celui ce faci din noi fii ai luminii `nve[m^nt^ndu-ne cu cele mai ginga[e raze ale Tale, Slav\ }ie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor `ntunericului [i ai sortit tot r\ul nimicirii, Slav\ }ie, pentru descoperirile Tale, Slav\ }ie, pentru fericirea de a sim]i [i a vie]ui cu Tine, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci!

10 Condacul al 7-lea: ~n s^nul minunatei simfonii care ne `nf\[oar\ cu bogatele ei armonii se face auzit\ chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul ~mp\r\]iei ce va s\ fie `n dulcea]a c^nt\rilor, `n minunatele acorduri ale sunetelor, `n sim]irea `nalt\ din gl\suirea lor, `n str\lucirea lucr\rii artistului. Orice adev\rat\ frumuse]e ne poart\ sufletul spre Tine ca o puternic\ chemare, f\c^ndu-ne s\ `n\l]\m cu glas de s\rb\toare c^ntarea: Aliluia! Icosul al 7-lea: Cu pogor^rea Sf^ntului T\u Duh, Tu luminezi [i faci s\ rodeasc\ arta pictorilor, inspira]ia poe]ilor, g^ndirea savan]ilor. Cu puterea cunoa[terii de sus p\trund ei legile Tale, lumin^ndu-ne ad^ncul `n]elepciunii tale de Ziditor. Lucr\rile lor [i f\r\ de voie Te m\rturisesc: O, c^t e[ti de mare `n operele lor, c^t e[ti de mare `n omul pe care Tu l-ai f\cut! Slav\ }ie, Celui ce }I-ai ar\tat puterea `n legile ce c^rmuiesc zidirea. Slav\ }ie, c\ toat\ f\ptura e plin\ de legile pe care I le-ai r^nduit,

11 Slav\ }ie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul T\u, Slav\ }ie, pentru ceea ce cu `n]elepciune ne-ai ascuns, Slav\ }ie, pentru geniul min]ii omene[ti, Slav\ }ie, pentru purtarea de a lucra cele de folos, Slav\ }ie, pentru limbile de foc ale inspira]iei, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci! Condacul al 8-lea: C^t de apropiat e[ti de noi `n ziua bolii! Tu ~nsu]i cercetezi pe cei bolnavi, Tu ~nsu]i te apleci spre patul celui suferind. {i inima lui st\ de vorb\ cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace `n vremuri grele, de p\timiri [i sc^rbe, Tu trimi]i ajutor nea[teptat. Tu m^ng^i, Tu cercetezi cu dragoste [i m^ntui, }ie `]i `n\l]\m c^ntare: Aliluia! Icosul al 8-lea: C^nd, prunc fiind, Te-am chemat cu `n]elegere pentru prima oar\, mi-ai `mplinit rug\ciunea [i mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului T\u. Atunci am

12 `n]eles c\ Tu e[ti bun [i ferici]i sunt cei care alearg\ la Tine. Am `nceput a Te chema din ce `n ce mai des, iar acum strig: Slav\ }ie, Celui ce pline[te cererea pentru cele bune, Slav\ }ie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea, Slav\ }ie, Celui ce t\m\duie[ti neputin]ele [i sc^rbele pentru trecerea vindec\toare a timpului, Slav\ }ie, Celui ce sigur [tii s\ `ng\dui s\ fim prigoni]i pe nedrept, Slav\ }ie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de ne`nlocuit [i tuturor le d\ruie[ti via]a de veci, Slav\ }ie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel `nalt [i bun, Slav\ }ie, Celui ce ne-ai f\g\duit re`nt^lnirea cea dorit\ cu cei de aproape ai no[tri adormi]i `ntru n\dejdea ~nvierii, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci! Condacul al 9-lea: De ce z^mbe[te tainic toat\ f\ptura `n zilele de praznic? De ce atunci se revars\ atunci `n inim\ o minunat\

13 u[urare, f\r\ asem\nare cu cele p\m^nte[ti [i `nsu[i v\zduhul devine altar [i biseric\ purt\toare de lumin\? E adierea harului T\u, e str\lucirea Taborului, cerul [i p\m^ntul c^nt\ atunci lauda: Aliluia! Icosul al 9-lea: C^nd m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, lumin^ndu-mi sufletul cu lumini]a, atunci una din razele Tale nenum\rate a c\zut asupra inimii mele, [i ea s-a f\cut purt\toare de lumin\, fier [i v\paie: am privit chipul t\u tainic [i neapropiat. Slav\ }ie, Celui ce ai preschimbat via]a noastr\ cu faptele bun\t\]ii, Slav\ }ie, Celui ce ai pecetluit cu negr\it\ dulcea]\ fiecare din poruncile Tale, Slav\ }ie, Celui ce Te s\l\[luie[ti `n chip nev\zut acolo unde adie buna mireasm\ a milostivirii, Slav\ }ie, Celui ce ne-ai trimis nereu[ite [i sc^rbe, ca s\ ne `ntoarcem ochii spre suferin]a celorlal]i, Slav\ }ie, Celui ce ai pus mare r\splat\ `n `ns\[i fapta bun\,

14 Slav\ }ie, Celui ce prime[ti av^tul spre cele `nalte, Slav\ }ie, Celui ce `nv\lui cu iubirea mai presus de toate, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci! Condacul al 10-lea: Un lucru pref\cut `n pulbere nu se alc\tuie[te iar\ din aceasta, dar Tu `nvii pe cei a c\ror con[tiin]\ s-a stins [i `ntorci la frumuse]ea cea dint^I sufletele ce o pierduser\ f\r\ n\dejdea de a o mai dob^ndi. Cu Tine nimic nu e cu neputin]\ de `ndreptat. Tu e[ti cu totul dragoste. Tu e[ti Cel ce pe toate le zide[ti [i Cel iar\ [i dai via]\. Pe Tine Te l\ud\m c^nt^nd: Aliluia! Icosul al 10-lea: Dumnezeul meu, Cel ce cuno[ti c\derea `ngerului trufa[ al zorilor, m^ntuie[te-m\ cu Harul T\u, nu m\ l\sa s\ m\ `ndep\rtez [i s\ m\ `ndoiesc de Tine. Ascute auzul meu, ca s\-}I strig, iubitorule de oameni: Slav\ }ie, pentru minunatele potriviri de `nt^mpl\ri pe care le-a r^nduit pronia Ta,

15 Slav\ }ie, pentru presin]irile d\ruite de har, Slav\ }ie, pentru pove]ile glasului tainic, Slav\ }ie, pentru descoperirile din vis [i din trezie ale cuvio[ilor T\i, Slav\ }ie, Celui ce z\d\rnice[ti planurile nefolositoare, Slav\ }ie, Celui ce ne treze[ti prin suferin]e din be]ia patimilor, Slav\ }ie, Celui ce smere[ti spre m^ntuire trufia inimii, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci! Condacul al 11-lea: Prin lan]ul de ghea]\ al veacurilor simt suflul fierbinte al dumnezeirii Tale [i dragostea Ta de oameni. Tu e[ti aproape, sorocul vremurilor se apropie. V\d crucea Ta: ai `ndurat-o pentru mine. ~n pulbere se a[terne duhul meu `naintea Sfintei Cruci, aici e biruin]a iubirii [i a m^ntuirii, aici nu `nceteaz\ `n veci lauda: Aliluia! Icosul al 11 -lea: Fericit cel ce va cina `n ~mp\r\]ia Ta, `ns\ Tu m-ai `mp\rt\[it `nc\ de pe p\m^nt cu aceast\ fericire, de fiecare dat\

16 c^nd mi-ai `ntins cu drepta Ta dumnezeiasc\ Trupul [i S^ngele T\u, iar eu, mult p\c\tosul, am primit Sfintele Taine [i am sim]it iubirea Ta cea negr\it\ [i mai presus de fire. Slav\ }ie, pentru puterea dat\ de Biserica Ta ca ad\post lumii ostenite, Slav\ }ie, Celui ce ne-ai n\scut a doua oar\ prin apele cele de via]\ f\c\toare ale Botezului, Slav\ }ie, c\ci Tu `ntorci celor ce se poc\iesc neprih\nirea crinilor, Slav\ }ie, ad^nc nesecat al iert\rii, Slav\ }ie, pentru paharul vie]ii [i pentru p^inea bucuriei ve[nice, Slav\ }ie, Celui ce ne-ai ridicat la cer, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci! Condacul al 12-lea: De multe ori am privit cum se r\sfr^ngea Slava Ta pe chipurile celor r\posa]i. Cum str\luceau de nep\m^nteasc\ frumuse]e [i bucurie, c^t de nematerialnice p\reau tr\s\turile lor; cu adev\rat era praznicul fericirii [i al odihnei `n sf^r[it atinse; t\cerea lor striga spre

17 Tine. ~n ceasul sf^r[itului lumineaz\ [i sufletul meu, cel care strig\: Aliluia! Icosul al 12-lea: Ce `nseamn\ laudele mele `naintea Ta! Eu nu am auzit c^ntarea heruvimilor aceasta este partea sufletelor `nalte dar [tiu cum Te sl\ve[te firea. Am privit iarna cum, sub t\cerea lunii, `ntreg p\m^ntul ~]i aduce tihnit\ rug\ciune, `nve[m^ntat `n hain\ alb\, str\lucind de nestematele z\pezii. Am v\zut cum se bucur\ de Tine soarele care r\sare [i am auzit corurile p\s\rilor slavoslovind. Am auzit cum fo[nesc codrii, c^nt\ v^nturile [i apele susur\ cu tain\ despre Tine, am auzit cum Te propov\duiesc cetele lumin\torilor prin mi[carea pe care le-ai r^nduit-o, cu `n]elepciune, pe nesf^r[itele `ntinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascult\toare, iar eu nu sunt. At^t c^t tr\iesc [i v\d dragostea Ta, r^vnesc s\-}i mul]umesc, s\ m\ rog }ie [i s\ strig: Slav\ }ie, Celui ce ne-ai ar\tat lumina,

18 Slav\ }ie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste ad^nc\, nem\surat\ [i dumnezeiasc\, Slav\ }ie, Celui ce ne umbre[ti cu lumina, cu cetele Sfin]ilor [i `ngerilor T\i, Slav\ }ie, Preasf^ntule P\rinte, care ne-ai chemat s\ dob^ndim ~mp\r\]ia Ta, Slav\ }ie, Duhule Sfinte, Soare DeVia]\-F\c\tor al veacului ce va s\ vin\, Slav\ }ie, Fiule al lui Dumnezeu, `ncep\tur\ a m^ntuirii noastre, Slav\ }ie, pentru toate, Treime Dumnezeiasc\ [i Prea bun\, Slav\ }ie, Dumnezeule, `n veci!