Prima zi de gradinitia cu gust amar Scrisoare catre doamnele educatoare

De voie de nevoie, ne-am inscris fetita de 3 ani la gradinita de stat din cartier. Asadar, cu pitica de mana, mergem si noi emotionati in prima zi la gradinita. Curtea plina cu parinti frumos imbracati , fiecare cu odrasla (mai mult sau mai putin vesela) si buchetul de flori de rigoare ca doar asa se face la inceput de an scoalar de cand lumea ( ma intreb oare cati dintre parinti / copii mai dau buchetul ceala cu draga inimia?! .. si cu ce sentimente mai sunt primite de cealata parte?!..) La intrarea in clasa agitatie mare, educatoare/ ingrijitoare numai zambete si asigurari ca totul este in regula.. peste toate copii plangand din rasputeri (e drept nu totii!), ca din nou asa este la inceput! Cu inima purice, inecata de mirosul de spital, coplesiti de vacarm si convingerea ca asa este normal imi las fata in mainile doamnelor in halate albe si albastre, experte in eductie si psihologia copilului caci ce altceva pot sa fac .. doar sa am incredere in ele si in experienta lor de zeci de ani si sa ma duc constiincioasa si cu sufletul impacat la servici! Stiti sentimentul acela ca ceva nu este in regula, intuita care nu-ti da pace?! asa am fost eu in cele doua zile in care am avut curajul (sa nu spun nesabuinta) sa imi las copilul in grija acelor doamne! La finalul programului ieseau copii plangand si speriati; Doamnele din nou zambitoare ne linistesc cu asa e la inceput si se obisnuiesc ei si stiti ce e mai grav ? ca da, au dreptate doamnele educatoare: chiar se obisnuiesc.. dar cu ce si cu ce pret? In cele aproape 40 de min cat am asteptat sa se descuie usa clasei am ramas perplexa la ce am auzit dincolo; educatoarele/ ingrijitoarele stigau efectiv la copiii care plangeau (sau care probabil ieseau din cuvantul lor) amenintari, vorbe apasate, manipulatoare; expresii toatal nepotrivite dupa parerea mea pentru institutia respectiva, pentru varsta copiilor ..si in definitiv nepotrivite in nici o alta situatie si fata de nici un alt om indiferent de varsta : Misca-te mai baiete mai repede; Nu mai plange! Ce, esti bebelus mic? Vrei sa te duc la aia mici?; Maica-ta e la mall sa-ti cumpere ceva, Tu sa nu-mi plangi aici ca te trimit acasa Din a doua zi de gradinita fetita mea isi alinia jucariile acasa zicandu-le pe ton directiv: Stai mai cuminte ca te bat!! Cum este posibil dragi doamne educatoare sa va purtati asa cu copii de 3 ani.. si sa aveti pretentia sa raspunda frumos, sa le placa ce fac, ce invata... cand primele lucruri pe care ii invatati sunt frica si violenta?!!.. in loc de siguranta si blandete! Le distrugeti orice strop de curiozitate esentiala invatarii de

altfel, orice placere in a descoperii lucruri noi! Ori asa credeti ca trebuie initiati acesti micuti pentru cei cativa ani buni de scoala astfel incat sa treaca prin ea cu drag si chef? Imi este groaza sa ma gandesc ca poate dumneavoastra considerati aceste metode potrivite! Deoarece cum bine stiti micutii copiaza la aceasta varsta ceea ce vad la adulti iar experientele de acum isi pun amprenta apoi pentru tot restul vietii. Iar aceste concluzii sunt ale multor experti in psihologia copilului si in educatie .. pe plan international. Cea ce faceti dumneavoastra este sa pregatiti nisti viitori inadaptati caci violenta, frica, lipsa de initiativa si de incredere in sine, subordonarea neconditionata nu sunt valori! Si nu cred ca asta este viitorul societatii noastre. Cauze pentru aceasta situatie cu siguranta sunt multe si complexe. Suntem toti prinsi mai mult sau mai putin constienti in sistemul acesta invechit, consumator de energie si resurse si cu tot mai putina eficienta - foarte greu de schimbat de sus in jos. Copii prea multi in grupa? Timp mult prea lung in care suntem fortati sa ii tinem zilnic la gradinita? Plictis sau lehamite dupa zeci de ani de munca fara ca perspectiva dupa pensionare sa fie una inbucuratoare? Lipsa unei baza materiale adecvate? Lipsa banilor pentru renovari sau pentru noi centre? Cu siguranta cauze sunt toate acestea si multe altele.. De unde sa apuci schimbarea? Ma adresez dumneavoastra doamnelor educatoare caci sunteti primele in contact cu ei , cei mici, atat de vulnerabili, de minunati in inocenta lor, atat de influnetabili! Stim cu toti care sunt conditiile dar va rog, faceti-va meseria cu respect si drag fata de ei caci cea ce primesc este cea ce vor da inapoi.

Raluca Moldovan mamica unei fetite de 3 ani

Cluj-Napoca 21.09.2013