Sociologia- stiinta a realitatii sociale

Sociologia ca stiinta apare in pprima parte a sec.19 lea si ea va devein cu adevarat o stiinta pina la sfirsitul acestui secol.Aparitia sociologiei este legata de un anumit context social ,istoric,politic,epistemologic.Care este acest context?Ne aflam in sec.19 lea in plina Revolutie Industriala.Forta aburului . 11.03.2013

Sistemul Politic
1.Regim politic si system politic In stiintele politice se utilizeaza pentru a desemna organizarea politicului 2 concepte:cel de regim politic si cel de system politic.Ambele concept desemneaza de fapt modul de organizare si conducere la nivel global.Intre ele exista o serie de diferente care sunt legate de fapt de viziunea teoretica pe care se bazeaza .Conceptul de regim politic e definit plecand de la normele si institutiile existente intr-o anumita societate.Acest concept e utilizat in stiintele politice din spatial European.Conceptul de system politic e ceva mai rar intalnit pentru ca el face referire pe linga institutii si norme si la mediul social in care acestea functioneaza si la relatiile dintre diferitile structure care fac posibile activitatea politica.Conceptul de sisitem politic e ceva mai nou si a fost utilizat mai mult de catre politicienii englezi si anglo-saxoni. 2.Definirea sistemului politic-conceptul de system politic se impune mai ales in a doua jumatate a secolului XX,aparitia si impunerea lui sunt legate de popularitatea de care s-a bucurat in stiintele socialeteoria sistemelor.Aceasta teorie apare initial in biologie.Ideea e ca teoria a fost dezvoltata ulterior in 2 directii mari:structuralismul si functionalismul.Societatea e un system cu autoreglare,un system deschis.Termenul de system ne duce cu gindul la un ansamblu de elemente legate intre ele si care formeaza un tot unitary.Insemnand ca ansamblul elementelor e diferit de suma elementelor.Sistemele sociale sunt sisteme deschise adica au schimburi continue de materie si informative cu mediul inconjurator:intrari(in puturi) si iesiri(out puturi) din system.Sistemele sociale sunt sisteme cu autoreglare.Adica starea sistemului se modifica in functie de intrarile dinspre mediu.Sistemul politic,cel care fundamenteaza sistemul politic e David Easton un cercetator American care considera ca sistemul politic esteansamblul interactiunilor prin care resursele politice sunt repartizate pe cale autorizata intro societatecu alte cuvinte in orice societate avem de a face cu niste mecanisme prin care valorile material si spiritual sunt repartizate.Scopul final al sistemelor politice este alocarea acestor valori.De ce este necesara aceasta alocare? Pentru ca in raport cu cerera care vine dinspre societate-valorile cele spiritual si material sunt mai putine si atunci e necesara alocarea lor catre un membru al societatii sau a

tuturor.Aceasta se face prin anumite politici.In ceea ce priveste termenul de alocare autoritara,avem aici o continuare a ideei lui M.Weber despre stat-monopolul fortei legititme.Dupa G.A.Almond sistemul politic e un set de institutii sau de organizatii care au in vederea formularea si implementarea obiectivelor corrective ale unei societati sau ale unor grupuri din cadrul acesteea,guvernele ca parti ale sistemului politic sunt cele ce elaboreaza politici.Deciziile guvernelor sunt sustinute si prin coercitie si obiedenta membrilor societatii poate fi impusa prin forta fizica.Sistemul politic arata Almond isi desfasoara activitatea intr-un mediu intern si international.Dinspre acest mediu intern sau international avem o serie de in puturi sau intrari si dinspre system spre mediu o serie de out puturi.Sistemul politic cuprinde dupa parerea lui Almond urmatoarele elemente structural: 1.partidele politice 2.grupurile de interese 3.organele legislative 4.organele executive 5.birocratiile 6.tribunalele Interesanta e dezbaterea aupra functiilor pe care le au sistemele politice.David Easton vorbea despre 3 functii:1Functia integratoare care asigura stabilitatea,integritatea macrosociala,exercitarea acestei functii presupune adoptarea unei decizii care se opune atit dezvoltariii anarhice si care regleaza comportamentul indivizilor si grupurilor sociale. 2.Functia directoare-sistemele politice trebuie sa asiguree prin decizii sis a mobilizeze resursele pentru realizarea acestora. 3.Functia reactiva care se refera la capacitatea de raspuns a sistemelor la presiunile si cererile venite din mediul intern si international. Dupa parerea lui Edmond sistemul politic are 2 categorii de functii:functii de process legate de functionalitate si complementarea unor politici si functiile de system.Curtile de process sunt urmatoarele: 1.Articularea intereselor-indivizii si grupurile isi evidentiaza interesele. 2.Agregarea intereselor care inseamna combinarea diferitor solicitari in diverse politici sustinute cu resurse semnuficative. 3.Elaborarea politicilor care presupun decizii asupra politicilor ce urmeaza sa devina realitate. 4.Implementarea politicilor care insemneaza aplicarea politicilor publice:1.Socializarea politicaachizitionarea de catre socializarea valorilor politicii.2.recrutarea politica care insemneaza selectarea

persoanelor pentru activitatile politice si indeplinirea unei functii de guvernare.3.comunicarea politica flux de informative existent in cadrul societatii. 18.03.2013 Regim politic Clasificarea regimurilor politice se poate face plecind de la mai multe criteria.Intre aceste criteria intotdeaunaa un rol important il au cele referitoare la modul in care se iau deciziile politice ,gradul de participARE la luarea deciziei politice,mecanismul de luarea a deciziei si scopul acestor decizii politice.Putem considera ca regimurile politice se situiaza pe o scala avind,la o extrema regimurile cele mai democratice iar la cealalta extrema regimurile cele mai nedemocratice.Putem considera ca la baza regimurilor ne democratice este totalitarismul.Exista si o serie de regimuri nedemocratice care nu sint totalitare cum sunt regimurile autoritare de exemplu dar si altele.La extrema cealalta avem ,de fapt, grade diferite de realizare a democratiei.Un regim politic sau un system politic se apropie intr-o masura mai mare sau mai mica de una sau alta dintre cele 2 extreme.

Sociologia totalitarismului
Totalitarismul ca regim politic e o creatie a secolului XX.E adevarat ca unii considera ca radacinile ideatice ale regimurilor totalitare pot fi gasite inca din antichitate .Este cazul lui K.R.Popper si a cunoscutei sale lucrari:Societatea deschisa si dusmanii ei.Lucrare celebra aparuta in 1945 in care Popper arata ca originile ideilor totalitare de fapt a ceee ce numeste el societate inchisa pot fi gasite inca din antichitate la Platon de exemplu.Problematica totalitarismului continua sa ramina chiar si dupa disparitaia aproape generala o tema atractiva,interesul asupra acestui tip de regim si societate deriva din faptul ca pe deoparte detinatorii puterii politice reusesc a folosi toate avantajele thnicii modernitatii sa-si impuna dominatia totala asupra societatii iar pe de alta parte din impresionanta drama pe care au suportat-o cei ce au trait experinta totalitara.Cu toate acestea termenul totalitar a cunoscut el insusi o evolutie contradictorie fiind utilizat uneori ca o eticheta pozitiva ,alteori ca una negative,fiind uneori acuzat ca are o incarcatura ideologica,cu toate acestea,dupa parerea nostra termenul totalitar are in continuare a relevanta stiintifica semnificativa si este util pentru intelegerea acestui tip de regim absolut nedemocratic specific secolului XX.Cel care utilizeaza pentru prima oara termenul acesta este Mussolini intr-un discurs din octombrie,1945.Termenul e imprumutat de la Giovani Gentili in 1932 va numi statul fascist drept stat totalitar.Termenul e deci folosit ca o eticheta pozitiva .In Germania desi Hitler nu utilizeaza acest termen e totusi folosit pentru a caracteriza national-socialismul.Reprezentantii ideologiei comuniste vor folosi si ei termenul de totalitarism ca pe o eticheta dar negativa pentru a caracteriza fascismul si nazismul. Un prim pas in constructia conceptului stiintific de totalitarism ca instrument de cercetare capabil sa anlizeze regimurile politice il constitue acceptarea ideei ca regimurile fascist,nazist,communist sunt de acelasi tip.Se trece astfel de la utilizarea termenului ca o eticheta pozitiva sau negativa la incercarea de a determina pe baza analizei stiintifice notele definitorii ale acestui tip de regim politic.Acesta lucru se intimpla in decursul anilor 30 ai secolului XX.Un eveniment important in elaborarea conceptului de totalitarism,eveniment care marcheaza de fapt inceputul perioadei clasice a acestui studio e aparitia a operei H.ArendtOriginile totalitarismului1951. Ea

considera totalitarismul ca pe o forma de guvernare a carei esenta e guvernare si a carei principiu e logica gindirii ideologice

15.04.2013

Puterea politica
Termenul de putere politica care este essential in stiintele politice este de foarte multe ori asociat termenilor de dominatie,de legitimitaTE ,de autoritate politica.La nivelul simtului comun termenul de putere apare ca o substanta in sine de fapt,avem deaface aici cu o confuzie intre putere si detinatorii puterii.In mod normal puterea insa trebuie privita ca o relatie .Conceptul de putere trimite la alte notiuni conexe ,in primul rind nu exista putere fara alocare de resurse fie ce e vorba de resurrse materialle sau simbolice pentru ca e vorba de resurse puterea presupune un plan de folosire a unui plan fata de aceste resurse.Caracterul strategic al puterii ,in al treilea rind puterea se exercita totdeauna in conditiile existentei unei rezistente din partea alltora.In sociologia politica primul care a izolat clar si a definit conceptul de putere a fost sociologul german Marx Weber :Economie si societate.Puterea (macht) inseamna orice sansa de a face sa triumfe in sinul unei relatii sociale chiar impotriva rezistentelor fara a conta pe ce se bazeaza aceasta sansa.El leaga conceptul de putere de cel de dominatie(herrschaft) si intelege prin dominatie sansa de a gasi personae determinabile gata sa asculte unui ordin cu continut determinat.La Max Weber puterea e privita in termini de interactiune ca o relatie asimetrica intre cel putin doi actori.PUTEREA ESTE CAPACITATEA LUI a DE A OBTINE CA b SA FACA CEEA CE b NU AR FI FACUT SINGUR SI CARE ESTE COMFORM ORDINELE LUI a(MAX Weber).Comportamentul lui B depinde de cel a lui A pentru ca B raspunde intitiativelor,dorintelor a lui A;relatia de putere creste capacitatea globala a lui A.Unii considera puterea un joc cu suma nula .Aceasta este insa o limitare a conceptului de putere [pentru ca anumite situatii intra in aceasta categorie dar altele nu.Problema resurselor puterii,pentru foarte ,multi resursele puterii se limiteaza doar la exercitarea fortei de constringeri fizice si material de carea A dispune impotriva lui B pentru al face pe acesta din urma sa realizeze intentiile lui A..Puterea li A asupra lui B nu se bazeaza intotdeauna pe o sanctiune bine limitata.Aceasta amenintare trebuie sa fie credibila relatiile dintre forta si putere sunt complexe si nu pot fi reduse una la alta.Exista insa o resursa antitetica fortei si aceasta este legitimitatea.Despre acesatsa legitimitatea vorbeste Weber sic a nu ehista dominatie fara legitimitate.O putere legitima este aceea care are capacitatea de a face acceptate deciziile sale ca fiind bine fondate ,o putere legitima e una ale carei directive fac obiectul adeziuni sau cel putin al acceptARII de catre cei carora li se adreseaza.Sigur ca legitimitatea este legata totusi de cealalta resursa a puterii adica forta.Max Weber a fost interesat de fundamentele ideologice si institutionale ale exercitarii dominatiei .In acest context el ajunge sa elaboreze trei tipuri ideale ale legitimitatii si anume legitimitatea traditionala,carismatica si legitimitatea rational-legala.In ce masura dominatia este considerate legitima?.Exista mai multe tipuri de

ideale:1 dominatia de tip traditional si legitimitatea traditionala e valabila pentru monarhiile antice.In concluzie putem spune ca puterea e un process carea afecteaxza cel putin 2 actoti si care prin redisribuirea resurselor obtinute prin strategii diverse afecteaza nivelul relative al capacitatilor unuia si altuaia intr-o maniera compatibila cu formula de legitimitate aflata un uz .Puterea considerate ca legitima poarta numele de autoritATE.

22.04.2013

Partidele politice
Partidele politice reprezinta organizatii politice cu un rol deosebit de important in cadrul jocului politic mai ales in conditiiile unui system democratic si a plurupartididm=smului,partidele politice promoveaza interesele diferitorol clase,categorii sociale si grupuri mari dintr-o anumita societatae.O prima definitie sociologica a partidului politic o da Max Weber la inceputul seolului XX.Acesta spunea ca prin partied trebuie sa intelegem asociatii care se bazeaza pe un angajament in mod formal liber(intrarea in cadrul partidului e benevola)..Activitatea sa are ca scop sa aduca sefilor lor puterea in sinul unei organizatii pentru ca militantii active sa aiba sansa de a atinge obiective ideale sau material.Aceste avantaje pot consta in realizarea de politici obiesctive sau avantaje personale,sau amandoua.Partidele pot constitui asociatii trecatoare sau permanente si pot aparea in organizatii de orice fel.Aceasta definitie a lui Max Webereste o definitie foarte larga care se potriveste de fapt oricarui grup de partizani ai unor idei sau a unor lideri sau a unor programe existente intr-o organizatie.Desigur ca aceasta definitie se potriveste si partidelor politice dsar nu numai lot.In a doua jumatate a secolului XX J.Palombara si M.Weiner dadea o definitie partidului politic sic a il avem atunci cind sunt indeplinite 4 conditii si anume:1o organizatie durabila,adica o organizatie a carei speranta de viata politica sa fie superioara conducatorilor sai in functie;2 o organizare locala bine stabilita si apparent durabila intretinind raporturi regulate si variate cu esalonul nationale;3 volinta deliberate a conducatorilor nationali si locali de alua si a exercuta puterea si nu de a influenta puterea;4 grija de a caUTA SUSTINERE POPULARA PRIN INTERMEDIUL ALEGERILOR SAU PRIN ORICE ALTE MODALITATI .Partidele politice in sensul modern al cuvintului dateaza de pe la mijlocul secolului al XIX .Dezvoltarea partidelor police e legata de dezvoltarea democratiei,de extinderea sufragiului universal si de prerogativele parlamentare..Crearea partidelor pleaca de la crearea grupelor parlamentare mai intai.M.Duverjer urmeaza apoi aparitia comitetelor electorale care au rolul de a asigura alegerea unui anumit parlamentar in teritoriu.In sfirsit,odata cu stabilirea unei legaturi permanente intre grupurile parlamentare si acestae comitete electorale putem vorn=bi de aparitia partidelor politice.Aparitia grupurilor parlamentare nu este legata initial,in mod necesar de comunitatea de doctrina politica,initial poate fi vorba de diferite criteria unul geographic spre exemplu,dar apoi se impune comunitatea de doctrina.Aparitia comitetelor electorale in tara e legata direct de extinderea sufragiului popular care face necesara incarnarea noilor alegatoride exemplu generalizarea sufragiului universal a dus la cresterea partidelor socialista la sfirsitul secolului XX.Crearea comitetelor electorale

vine sa fie o initiative a stingii pentru ca adduce u profit mai ales stingii ,modelul insa este preluat si de partidele de dreapta

29.05.2013

Grupurile de presiune
Grupurile de presiune si grupurile de interese sunt actori ai jocului politic in sensul ca pot influenta deciziile politice.Grupurile de presiune sunt diferite decit grupurile politice deoarece pentru ele politica nu este un scop ca in cazul partidelor ci doar un mijloc asta inseamna ca aceste grupuri de presiune nu doresc cucerirea puterii politice ci doar influentarea deciziei politice.Pentru ca un grup sa poate fi considerat ca un grup de presiune el trebuie sa prezinte anumite carateristici:in primul rind trebuie sa aiba un minim de organizare,2 indivizii care exercita presiune politica trebuie sa faca intr-un scop care este al lor,3 trebuie sa constituie un centru autonomy de decizie adica sa nu fie doar un instrument manipulate de alta organizatie.In sfirsit trebuie ca grupul sa exercite o presiune efectiva ceea ce inseamna cad oar in aceste conditii poate fi numit ca atare.In ceea ce priveste aceste caracteristici vorbim in primul rind de grupuri organizate-asta inseamna ca nu orice manifestatie este un grup de presiune.Pentru a fi grup de presiune este nevoie ca ea sa fie de o anumita durata,sa nu fie efemera sis a aiba un minim de organizare.Grupurile de presiune sunt grupuri partizane adica ele nu sunt indiferente sau neuter fata de obiectivele pentru care fac presiune,nu sunt grupuri de presiune agentiile de publicitate care ii pot fi inchiriate serviciile de diferite partied.Trebuie sa facem distinctive intre grupuri de presiune si lobby-fac presiune pentru diferite cauze.Grupurile de presiune sunt grupuri autonome adica nu legate de alte organizatii sau partied si in 4 lea rind grupurile de presiune sunt cele care exercita o presiune efectiva.Modurile in care se constituie grupurile de presiune ne feca sa ne gindim la 3 functii principale:1 agregarea intereselor,2 au functia de socializare politica si in 3 lea rind grupurile de presiune pot fi un canal semnificativ al recrutarii politice.Exista numeroase modalitati de actiune a grupurilor de presiune ca de exemplu1 sprijinul prin voturile membrilor pentru un anumit partid care sprijina interesele unui grup de presiune,si invers neacordarea de voturi, 2 suspendarea sau intreruperea sprijinului financiar fata de un anumit partid,3 coruperea unui om politic 4 participarea la unor programe de guvernare ,5 greva la acest mijloc recurg sindicatele ,6 refuzul de a achita taxele si impozitele, 7 promovarea unui referendum.Tipologia grupurilor de presiune poate fi facuta in functie de mai multe criteria cea mai interesanta este impartirea lor in fi=unctie de interesele aparate grupuri care apara interese material e si grupuri care apara interese morale.Intre grupurile care apara interesele material e il au organizatiile profesionale:sindicatelle si organizatiile patronale(uniunea arhitectilor).Intre grupurile care apara interese morale intra bisericile ,cluburi politice etc.

20.05.2013

Socializarea politic
Integrarea indivizilor ntr-un sistem politic, capacitatea lor de a juca anumite roluri politice este posibil doar, n msura n care a avut loc un process de socializare politica- achiziionare de ctre individ i internalizare a cullturii politice. Socializarea n general, este un proces de interaciune social prin care indiviul dobndete: cunotine, valori, atitudini i comportamente necesare pentru participarea efectiv la viaa social. Prin intermediul socializrii, societatea se reproduce n confinguraia de atitudini i comportamente ai membrilor si. Totodat prin procesul de socializare are loc un transfer cultural de la o generaie la alta. n sociologie se vorbete de mai multe tipuri de socializare, vorbim de o socializare primar i o socializare secundar. Socializarea primar pe care individual o suport n copilrie este aceea prin care el dobndete informaiile, credinele, abilitile eseniale pentru a participa la viaa social. n cadrul socializrii primare un rol esenial l joac famila. nseamn nvarea limbii materne, noiuni fundamentale bine- ru etc. Socializarea secundar const n orice process posterior socializrii primare i care permite ncorporarea unui individ deja soializat n noi sectoare ale societii sale.Procesul de socializare nu se ncheie niciodat. Este adevrat ns c acest process are intensiti diferite n funcie de vrst. Socializarea secundar este realizat prin intermediul educaiei, massmediei etc. Pregtirea profesional a unui individ pentru practicarea anumitei meserii este un process de socializare secundar. Unii sociologi vorbesc despre o sociolizare anticipativ- nainte de a exercita un nou rol social. Se mai vorbete deasemenea de procesul de resocializare- abandonarea unor elemente culturare achiziionate ulterior i nvarea altor noi care s permit exercitarea noului rol social.Cazul extreme al resocializrii poate fi considerat reeducarea delicvenelor minori. Unii cercettori privesc socializarea dintr-o perspectiv axiological: pozitiv i negative/ Socializarea pozitiv este conform cu valorile, normele promovate de ctre societate i dezirabile pentru aceasta. Orice societate are o anumit cultur care e acceptat de ctre membrii si. Socializarea negative nseamn achiziionarea unor norme care se opun culturii oficiale. Socializarea politic: sursele atitudinilor politice ale indivizilor par a fi multiple. O parte dintre aceste atitudini se formeaz n timpul socializrii primare, altele n timpula adolescenei, altele n timpul socializrii continue ca adult. La formarea lor contribuie att experienele politice ale individului ct i cele nonolitice, atitudinele fa de politic pot fi formate prin expunerea la atitudinile politice ale altora prin procesul de influen social. Totui, experienele timpurii ale socializrii afecteaz n mod semnificativ predispoziiile fundamentale ale personalitii individului i pot afecta comportamentul su politic. Se formeaz aa numitele pattern-uri nite structure stabile la nivelul personalitii care reorienteaz deciziile. Pattern-urile raportate la autoritatea, nvate n famile, n copilrie pot afecta ntreaga viziune a individului despre autoritate. Exist o mulime de alte patternuri:la coal, organizaii etc. Pe lng acest tip de socializare politic putem vorbi i despre o socializare politic manifest- adic nvarea intenionat a atitudinilor politice n familie i n coal. ACEASTA SE FACE PRIN INTERMEDIUL CONCEPIILOR EXPLITICE, LA MESAJELE LIDERILOR POLITICI I ALTELE.

Cultura politic
Termenul de cultur utilizat n toate tiinele sociale i n fiolozofie are modul de definire diferite de la o cultur la alta. La modul general vom nelege prin cultur ansamblul complex care include cunotinele, credinele, moravurile, datinele, dispoziiile, un=zanele dobndite de un individ n societate. Termenul de cultur politic se refer la orientrile politice specific adic atitudini fa de sistemul politic i diferitele sale pri. Cultura politic a unei societi ne arat modul n care a fost internalizat sistemul politic n cunotinele, sentimentele i evalurii populaiei. Almond i Verba consider c aceste orientri politice se refer la anumite aspect internalizate i include: orientarea cognitive- cunotine i credine cu privire la sistemul politic, la rolurile acestuia, la deintorii acestor roluri, la intrrile i ieirile din sistemul politic; orientarea afectiv-sentimentele privind sistemul politc, rolurile sale, personalul i performana; orientarea evaluative- judecile i opiniile cu privire la obiectele politice incluziv standard i criteria de evaluare. Cei doi cercettori n urma unei cercetri comparative asupra diverselor sisteme politice consider c exist 3 tipuri principale de culture politice i anume: cultura politic parohial- n care individual nu ateapt nimic de la sistemul politic; cultura politic dependent- n care vorbim despre o relaie pasiv ntre individ i sistem politic; cultura politic participativ- n care individual are un rol activ n sistemul politic. Existena acestor 3 tipuri nu nseamn ns c ele vor fi regsite n mod pur la nivelul indivizilor- avem de a face de fapt cu un amestec de reorientri participative dominate i parodiate. Pe lng aceasta ntlnim i o serie de subculturi specifice unor straturi ale populaiei.

27.05.2013 Conducerea politic este un process important pentru modul de desfurare a vieii politice, pentru funcionarea unui anumit sistem politic. Elemente generale legate de procesul de conducere, trebuie s facem de la nceput precizarea c fenomenul conducerii este acordat din perspectiva mai multor tiine sociale. Primele cercetri au fost fcute n contextual psihologiei sociale i n general, conducerea era privit ca un element social. G. A. Cote- influenarea membrilor s se angajeze de bun voie n realizarea sarcinilor, de-a lungul unei anumite perioade de timp i ntr-un context particular. Un mod ceva mai complex de definire a procesului conducerii l propun specialitii n psihosociologia organizrii. O astfel de definiie propune Mihaela conducerea este un process de oraganizare i coordonare de ctre un grup ,ntr-o anumit perioad de timp i ntr-un context organizaional specific a altor membri ai organizaiei n scopul realizrii unor sarcini sau scopuri specifice. Ar mai fi de menionat i viziunea lui David Forsyth asupra conducerii, el considera leadershipul ca un process reciproc, tranzaional i transformational prin care unor indivizi li se permite s influeneze i s-I motiveze pe ceilali pentru promovarea unor scopuri individuale i de grup. Leadershipul este un process reciproc deoarece liderii i membrii grupului pot fi influenai orice variabil a sistemului international; n al doilea rnd: leadershipul este un process transactional- adic relaia dintre lider i membrii grupului ia o form de schimb social, liderii i membrii grupului ofer timpul i energia lor n schimbul unor beneficii sociale i materiale. Leadershipul e un process transformational- liderul creaz motivaia, contribuie la

schimbarea valorilor i opiniilor acestora. Leadershipul e un process de cooperare cooperare ntre lider i cei condui. Sunt foarte muli lideri care doresc s dein puterea absolut. Conducerea ndeplinete o serie de funcii: 1 funcia de planificare- liderul trebuie s coordoneze resursele pentru realizarea scopurilor, prin planificare se stabilesc obiectivele prin care ele pot fi realizate; 2 funcie- este procesul de luare a deciziei-liderul formeaz problema, stabilete alternativele; 3 funcie- organizareadeterminarea modalitilor prin care pot fi realizate scopurile n cadrul planificrii; 4 funcie- motivarea membrilor organizaiei; 5 funcie- de control- compararea rezultatelor cu scopurile propuse. Stiluri de conducere este modul concret n care este jucat rolul de lider. K. Lewin i a lui R. Lippit i a lui R. Whiteau fcut un studii stilurile de conducere asupra membrilor societii. Se stabilesc principalele stiluri de conducere: democratic, autoritar i un stil intermediar pe care ei l numesc permisv. Stilul democratic este cel mai efficient- are loc o comunicare continua ntre lider i membrii grupului. Conducerea autoritar- comunicarea e de sus n jos i de jos n sus. Liderul permisiv nu-i asum nici o responsabilitate.