1.

Obiectul, metoda si statutul metafizicii a)Obiectul metafizicii Metafizica poate fi definita drept un domeniu al filosofiei, al carui obiect de studiul il consituie explicarea naturii lumii. Termenul metafizica apare odata cu denumirea data de Andronicos din Rhodos celor 14 carti de filosofie prima ale lui Aristotel. Curand, analo ia dintre colectia cartilor aristotelice si atitudinea teoretica fata de lumea de dincolo a facut ca prin metafizica sa nu se mai intelea a o colectie a cartilor din corpos!ul aristotelic, ci obiectul acelor carti, care este pt Aristotel stiinta fiintei ca fiinta "ontolo ia). Totusi, metafizica ca doctrina speculati#a se nascuse mai de#reme, prin opera lui $laton. $laton cu multa luciditate si pt prima data deosebeste net lumea naturala de cea incoruptibila a ideilor. %n ultima instanta, lumea naturala este pentru $laton lumea in care exista un amestec al fiintei cu nefiinta, in timp ce lumea ideilor este considerata lumea puritatii fiintei. Metafizica a&un e la maturitate odata cu Aristotel cand ia ca obiect nu numai fiinta eterna incoruptibila si transcendenta, cum apare la $laton, ci si cand se extinde tematic la toate constantele fiintei. %n ceea ce pri#este perioada moderna, obiectul metafizicii l!a reprezentat eforturile metolo ice ale anditorilor pentru &ustificarea trecerii de la datul fenomenal "al ideii sau al senzatiei) la misterioasa realitate noumenala. 'forturile se #or sfarsi atunci cand critica (antiana #a demonstra imposibilitatea de a depasi lumea fenomenelor. Critica facuta de )ant metafizicii se #rea o #ictorie impotri#a modernilor si o demonstrare a neputintei speculati#e a oricarei cunoasteri care incepe cu presupunerea fiintei in andire. Critica metafizicii moderne coabiteaza de&a in tezele lui )ant " de ex in $role omene la orice metafizica #iitoare care se #a putea infatisa drept stiinta) cu propunerea unei cunoasteri metafizice separate de epistemolo ia stiintelor exacte. *upa )ant, prota onist al unei tenati#e si mai eneroase de reconstruire a metafizicii este +e el. Respin erea he eliana a metafizicii de tip rationalist in numele unei metafizici de tip dialectic in care se abandoneaza principiul noncontradictiei pt a stabili diferenta dintre ade#ar si fals, reuseste de fapt sa realizeze o noua unire intre fizica si metafizica. %ntr!ade#ar, diferenta ontolo ica dintre fiinta naturala si fiinta absoluta, este suprimata. %n andirea contemporana, reflectii importante in ceea ce pri#este obiectul metafizicii asim la +eide er.. 'l continua lupta he eliana cu metafizica intelectualista dar spre deosebire de +e el, nu propune ca alternati#a andirea dialectica, ci andirea meditati#a si poetica. b)Metoda metafizicii %n antichitate putem #orbi despre metoda metafizicii era speculatia. ,umea ideilor al lui $laton este obiect al speculatiei. ,a Aristotel se mer e pe aceeasi linie a speculatiei, orizontul speculati# fiind insa lar it si cuprinzand intrea a fiinta. Totusi, in filosofia aristotelica #a ramane incerta pozitia transcendentei- raportul dintre realitatea Actului pur, adica di#initatea si realitatea lumii fizice. ,umea era o sfera a existentei independente de di#initate. aceasta se afla alaturi, imitand!o cum#a si impiedicand o concepere ri uroasa a caracterului absolut al /ubstantei prime. Aceasta anomalie este rezol#ata de filosofia medie#ala, care sustine ca intre lumea fizica si cea metafizica se afla creatia. Acestia au considerat natura ca dependenta in mod absolut in propria existenta de hotararea di#ina, facand astfel posibila relatia *umnezeu! lume nu ca suma intr!un anumit sens a celor doua straturi ale fiintei, ci ca o relatie calitati#a in

care lumea este altce#a decat *umnezeu, si se deosebeste de acesta printr!o carenta de fiinta si nu printr!o fiinta de alta natura. %n perioada moderna, se intre#ede metoda critica a metafizicii, prin delimitarea ei tot mai stricta fata de siintele exacte "fizica, matematica), astfel ca prin metafizica se intre#ede posibilitatea trecerii de la datul fenomenal la datul intele ibil. /peculatia este inca prezenta, insa este temperata, se incearca un consens intre ratiune si metafizica. Metoda critica a metafizicii se ina ureaza abia odata cu %. )ant, pentru care metafizica, in calitatea ei de stiinta care prin intermediul metodelor speculati#e incearca sa explice lumea, nu este posibila. Metafizica a fost si ramane o stiinta, al carei sin ur scop este sa traseze ri uros limitele cunoasterii stiintifice si sa cerceteze posibilitatile de cunoastere pe care le a#em. Astfel, sisteme metafizice idealiste precum cel al lui $laton sunt asupru critica de )ant, pentru care ele apar ca lipsite de le itimitate. $rin +e el, metafizica abandoneaza metoda critica si preia metoda dialectica, prin care fiinta si nefiinta sunt identificate si contopite in sinteza care da nastere de#enirii, si procedand astfel, prin metoda cercurilor concentrice, +e el a&un e sa surpinda intr!o sin ura pri#ire, de altfel metafizica, intre ul, lumea - 0ade#arul este intre ul1. 2u exista o realitate inteli ibila distincta de cea sensibila, si chiar daca ar exista ele s!ar contopi rezultand ca sinteza intre ul. $rin +eide er, metafizica abordeaza o metoda meditati#a, poetica, criticand #ehement metafizica occidentala care a omis sa aduca orice fel de consideratie asupra diferentei ontolo ice, dintre fiinta si fiintare. Tehnicitiatea si perse#erenta in metoda sunt caracteristice lui +eide er, chiar si atunci cand sustine ca unul dintre modurile prin care putem sa a&un em la re#elarea fiintei ca fiinta este poezia, prin care fiinta irumpe in modul ei caracteristic, drept spusa ori inara. c) /tatutul metafizicii /tatutul metafizicii reprezinta pozitia sa raportat la statutul celorlalte stiinte, cu care are e#ident numeroase interactiuni. %n antichitate, metafizica era considerata 0filosofia prima1, stiinta despre fiinta ca fiinta, asa cum apare in 0Metafizica1 lui Aristotel. 'ra foarte strans le ata de alte discipline precum matematica, fizica, cosmolo ie, care la randul lor pro#eneau din metafizica, insa a#eau drept obiect de studiu fra mente bine determinate ale realitatii sensibile. Odata cu )ant, rolul metafizicii, redusa la stiinta care se ocupa cu posibilitatea cunoasterii in enere, este redus la cel de propedeutica a cunoasterii. Metafizica isi pierde astfel din prero ati#ele de care se bucura, ea este inaltata la ran de stiinta uni#ersala odata cu +e el, pentru ca in contemporanietate sa ii fie total ne ata le itimitatea. Reprezentantii Cercului #ienez au atacat asupru metafizica, sustind ca toate enunturile acestia sunt lipsite de sens. 2e and cu desa#arsire obiectul metafizicii, metafizica drept stiinta ar de#enit desueta. Totusi, statutul metafizicii drept siinta despre fiinta a fost reafirmat de opere precum cele ale lui +eide er sau in spatiul miortic, ale lui ,. 3la a. /tatutul metafizicii trebuie lamurit nu in ultimul rand si in raport cu celelalte discipline filosofice, precum ontolo ia de pilda.

$rin metafizica se intele e teoria existentei ca totalitate, iar prin ontolo ie teoria fiintei. %n studiul intitulat 02atura metafizicii1, $eter #an %n4an en, sustinea ca metafizica ar putea fi inteleasa pornind de la distinctia dintre realitate si aparenta. $eter can %n4an en spune ca mereu exista ce#a dincolo de lucruri, astfel incat daca putem sa numim propozitiile despre realitate drept enunturi metafizice, atunci putem sa spunem ca metafizica este disciplina filosofica care se ocupa cu studiul realitatii, prin utilizarea de enunturi metafizice. $rincipalele condititii ale enunturilor metafizice sunt!lipsa de restrictii cu pri#ire la referinta !responsabilitatea subiectului pt ade#ar si consecintele enunturilor metafizice !conceptele si cate oriile implicate sunt suficient de enerale astfel ca metafizica inteleasa ca studiul existentei ca totalitate este chemata sa raspunda la intrebarea - 0 Ce fel de lucruri exista51 6iosofii au a#ut pretentia ca exista multe feluri de lucruri ca de exemplu numerele, multumiile, relatiile. /e a&un e la o interesanta impartire pe o scara mai lar a care mer e de la sustinea ca totul exista "holistii), la cei care sustin ca numai obiectele fizice exista. $roblema existentei se poate di#iza in 7 parti- pe de o parte, o abordare a problemei 0ce fel de cate orii filosofice exista51 si pe de alta parte o abordare a naturii felurilor de entitati. Aceste 7 aspecte constituie probleme centrale ale ontolo iei ca parte a metafizicii. $rin aceasta perspecti#a, este e#ident ca ontolo ia ofera calea de conciliere pentru metafizica. Ontolo ia are un rol central "nuclear) atat in raport cu celelalte discipline filosofice, cat si cu filosofia in eneral. Ontolo ia ofera niste optiuni, niste credinte pt o f mare parte a problemelor filosofice, ofera o teorie cu pri#ire la le i, la cauze, trateaza despre natura schimbarii, despre identitate, are un rol ma&or in metaetica. Obser#am ca exista 7 atitudini cu pri#ire la relatia dintre metafizica si ontolo ie- pe de o parte, ontolo ia este identifica cu metafizica, caz in care este acea teorie asupra existentei ca totalite sau este studiul fiintei ca fiinta. A doua situatia! ontolo ia este diferita de metafizica caz in care metafizica se ocupa de existenta ca totalitate si este mai lar a, in sensul ca abordeaza si alte teme "despre spatiu, timp, identitate, constiinta, posibilitate etc).

7. Tipuri de constructie a metafizicii $roblema existentei ca totalitate tematizata din perspecti#a existentei umane a condus la mai multe ipoteze care pot fi re asite in principalele tipuri de constructie e metafizicii a)Metafizica inteleasa ca ontolo ie enerala b)Metafizica transcedentala c)Metafizica formala d)Metafizica abstract!structurala a) Metafizica inteleasa ca ontolo ie enerala "Aristotel) este cea mai raspandita. Termenul de metafizica pro#ine din reaca de la numele dat de Andronicos din Rhodos, editorul lucrarii lui Aristotel, si numeste lucrarea care a fost scrisa dupa elaborarea lucrarii 06izica1. 8lterior, termenul s!a extins, a&un and sa desemneze o disciplina tratata in mod eminamente in 0Metafizica1 lui Aristotel. *upa Aristotel, metafizica este stiinta cauzelor prime si principiilor. /ensurile metafizicii aristotelice Aristotel nu foloseste termenul de metafizica, ci pe cel de filosofie prima.8n sens este acela ca metafizica este stiinta cauzelor prime si principiilor, de aici Aristotel elaboreaza teoria cauzelor, o teorie a principiilor un instrument prin care se putem accede la cunoasterea principiiilor "prin intermediul demonstratiei) Al doilea sens dupa Aristotel- metafizica este fiinta ca fiinta. chiar daca este o sinta ma eni matica "to on e on) metafizica "filosofia prima) este studiul fiintei ca atare, celelalte discipline studiind natura lucrurilor particulare. Aceste discipline nu sunt interesate de fiinta in eneral, ci de o fiinta determinata. Metafizica nu studiaza despre existenta #reunui lucru particular, ci se preocupa sa afle ce inseamna pentru aceste lucruri particulare a fi ceea ce sunt, se ocupa de natura lucrurilor, de natura existentei. Metafizica studiaza enurile supreme ale existentei "ce enuri de lucruri exista). Cele 19 cate orii aristotelice sunt enurile cele mai lar i care exista in sens ontolo ic, iar in sens lo ico!lin #istic a#em conceptele cele mai lar i, cele mai enerale. Al treilea sens este acela ca metafizica este stiinta di#inului "studiaza existenta nemateriala, transcendenta). Metafizica se suprapune pe teolo ie. Aceasta doctrina teolo ica ar fi de sor inte platoniciana, filosofie prima ca teolo ie este doctrina suprasensibilului, adica a naturii timpului, in termenii lui Aristotel doctrina cu pri#ire la 0primul motor1. b)Metafizica transcedentala este proprie lui )ant si neo(antienilor, studiind experienta pentru a obser#a o intemeiere ultima absolut certa. Conditiile a priori ale experientei posibile sunt in acelasi fel conditiile posibilitatii obiectelor experientei. 'le sunt si conditii ale posibilitatii obiectelor. Metafizica este reala, dar nu ca stiinta, ci ca dispozitie naturala a fiintelor rationale. )ant deosebeste o metafizica do matica pe care o critica pe temeiul ca nu cerceteaza posibilitatile cunoasterii, ca are o incredere oarba in posibilitatile de cunoastere ale oamenilor "metafizica traditionala).

2oua metafizica tb sa urmeze drumul si ur al stiintei, adica sa extinda sintetic cunoasterea pe care o a#em astfel incat noua metafizica urma sa fie preocupata de studierea posibilitatilor mi&loacelor de cunoastere. "astfel, este o metafizica imanenta) /ensurile metafizicii sunt!in sensul cel mai lar , metafizica este filosofia pura !sensul critic "sistemul ratiunii pure) !intr!un sens mai restrans, metafizica este metafizica naturii "contine principiile pure ale ratiunii) !in sensul cel mai restrans, metafizica este cosmolo ie c)Al treilea tip de metafizica este metafizica formala "lo ico!lin #istica) practicat de neopoziti#ism ":ezi Carnap - 0*epasirea metafizicii prin analiza lo ica a limba&ului). Metafizica formala se preocupa de de a&area presupozitiilor ontolo ice ale teoriilor "de la un sistem teoretic la realitate). Concretizarea unei asemenea proceduri se re aseste intr!o teorie lo ica a formei in care se exprima cunoasterea. *aca #om interpreta principalele lucrari de metafizica ale secolului ;;, #om obser#a o reasezare a fiintei lumii. $unctul de pornire este metolo ica de la studiul limba&ului, apoi se constiuie cate oriile, apoi se trece constituti# la structura lo ica a lumii. d)Metafizica abstract!structurala este realizata in 06iinta si timp1 de +eide er si de <hitehead, in sensul ca a#em niste teorii structurale "cel mai inalt sistem de abstractie si eneralitate din stiinta, care oferta ade#arate posibilitati de potentialitate pt pro ramele de cercetare). Acest ni#el inalt se poate obser#a in teoria enerala a modelelor, teoria marilor structuri din matematica, teoria cuantelor si a relati#itatii, ramatica uni#ersala. Metafizica abstract!structurala este un fel de teorie enerata de ample pro rame de reconstructie rationala din perspecti#a existentei ca totalitate.

=.Cate orie, schema cate oriala, sistem cate orial!prezentare enerala 4 %deea de cate orie la Aristotel >.Cate oria la )ant ?. /chema cate oriala "2oica, <hitehead) a)Cate oria 4.%deea de cate orie la Aristotel /ensul traditional al acestei teme pro#ine din etica receasca. ea este cea mai enerala cate orie despre lucruri, clasele cele mai lar i de predicate posibile. in reaca cate oria inseamna in reaca a predica. *upa Aristotel, cate oriile sunt clasele cele mai enerale de lucruri care exista, un fel de prescurtare a felurilor de a predica. Cate oriile sunt moduri de intero are asupra existentei, operatori folositi in marile intrebari asupra existentei. /e poate arata ca cate oriile incearca sa prinda realul, astfel dupa Aristotel existenta are tot atatea intelesuri cate cate orii sunt. Aristotel a afectuat o lista a predicatelor cele mai enerale!substanta !cantitate !calitate !relatie !loc !timp !pozitie !posesie !actiune !pasiune $rin intermediul cate oriilor, se pot construi enunturile cele mai existenta. 1 /ocrate este om "substanta) 7 3atul este lun de 7 coti "cantiate) = /ocrate este alb "calitate) 4.Masa este mai mare decat scaunul "relatie) > /ocrate este in piata "loc) ? 6iul lui /ocrate s!a nascut ieri "timp) @ /ocrate este culcat "pozitie) A 8nii atenieni sunt incaltati "posesie) B /ocrate taie lemne "actiune) 19 /ocrate este taiat la de et "pasiune) Aceste moduri enerale de a fi pot sa fie interpretate in sensul ca reprezinta felurile cele mai enerale ale existentie. *in aceasta perspecti#a, lista de cate orii la Aristotel nu mai trebuie pri#ita ca o lipsa a propozitiilor cele mai enerale, ci drept lista lucrurilor cele mai enerale. Aristotel are meritul de a fi imbinat puncte de #edere opuse, in sensul ca lucrararea 0Cate oriile1 este simultan un tratat ontolo ic "#orbeste despre lucruri) si semantico!lo ic "trateaza despre cu#inte). :om intalni asemenea obser#atii si in lucrarea 0*espre interpretare1. enerale cu pri#ire la

O distinctie foarte importanta este la ni#elul substantei intre substanta prima si substanta secunda, de ex in propozitia 0/ocrate este intelept1 /ocrate este substanta prima in sensul ca nu se poate enunta despre ce#a, dar altce#a poate fi enuntat despre /ocrate, iar intelepciunea este substanta secunda, adica un concept care se poate enunta despre ce#a si caruia % se poate atribui ce#a, cum este cazul propozitiei - 0 %ntepeciunea e rara1. termenul 0intelepciune1 se enunta despre raritate. /ubstanta prima este substanta indi#iduala, iar cea secunda lucrurile uni#ersale. >. Cate oria la )ant O anumita schimbare in intelesu termenului 0cate orie1 se constata odata cu Critica Ratiunii $ure. /e face o critica a lui Aristotel, considerand ca lista de cate orii a sta iritului este rapsodica. )ant prezinta 17 cateo orii care sunt de fapt conceptele pure ale intelectului si se raporteaza a priori la cele ale intuitiei. Tabela de cate orii Cantitatea C unitatea, multiplicitate, totalitate Calitatea!realitatea, ne atia, limitatie Relatia!substanta, cauzalitate, reciprocitate Modalitatea!posibilitate, existenta, necesitate /unt atatea cate orii cate functii lo ice ale andirii sunt in &udecati. Cele 17 cate orii urmeaza cele 17 functii lo ice "care sunt aceleasi cu tabela cate oriilor). 'xista o importanta deosebire intre Aristotel si )ant. Cate oriile nu mai sunt concepte enerale despre lucruri, ci de#in concepte pure ale intelectului "sunt a priori). 7)/chema cate oriala ?. /chema cate oriala "2oica, <hitead, Carnap etc.) /chema inseamna model, forma, fi ura stilizata ima ine enerala. O intrebuintare particulara a termenului este conferita de %. )ant pentru care schema transcedentala este ceea ce prin operatiunea denumita schematism face face posibila aplicarea conceptelor "cateo oriilor) la obiectele experientei "fenomene). /chema este un al treilea element omo en, pe de o parte, cu cate oria, si pe de alta cu fenomenul, iar aceasta dubla omo enitate este ceea ce asi ura dez#oltarea functiei sale meditatoare. /chema este un produs al ima inatiei, insa nu este o ima ine. %ma inea este produsa de facultatea empirica a ima inatiei, in #reme ce schema este ca sa spunem asa 0mono rama, un produs al ima inatiei a priori1. 'a nu este o ima ine rezultata din experienta, ci reprezentarea re ulii dupa care este posibila reunirea di#erselor intuitii sensibile si subsumarea lor sub un concept. /chellin defineste schema drept 0intuitia re ulii dupa care obiectul poate fi produs1. $entru a intele e specificul si natura culturii europene, putem face apel la un model "sistem folosit pt studierea indirecta a unui alt sistem, de re ula mai complex sau inaccesibil direct).

Modelul ofera o metoda de in#esti atie proprie unor abordari moderne si contemporane. /implificarea poate fi prelun ita prin indicarea structurii "care este acti#a, in sensul ca poate sa de#ina o ade#arata forma structuranta oriunde s!ar aplica). /chema este cea din care se poate spera sa se explice specificul culturii europene, iar in acest sens 2oica analizeaza cultura europeana din perspecti#a schemei dintre 1 si multiplu. 'l e#identiaza > feluri de raporturi care exista intre 1 si multiplu si care explica structura culturii europene, faptul ca aceasta poate sa creeze un model cultural. %n cadrul culturii, asistam la di#ersificarea 8nului. Rapoartele care apar sunt urmatoarele!unul si repetitia sa "culturile primiti#e de tip totemic) !unul si #ariatia sa "culturi de tip monoteist, culturile din :echiul testament, popoarele Coranului, dar si mai recent cultura americanta in care locul 8nului este luat de Constitutie) !unul in multiplu "culturi panteist, stiinte care promo#eaza panteismul! ex cultura indiana) !unul si multiplu "culturi politeiste, in special cultura reaca) !unu multiplu 6iecare dintre rapoarte ar putea da schema unui tip de cultura. %n confi uratiile culturilor actuale, nu se poate insa #orbi despre un tip de cultura pur, in toate apar cu intensitate mai mare sau mai mica, trasaturi din toate rapoartele tabolului. 8n exemplu celebru de schema cate oriala este oferit de <hitead in lucrarea 0$roces si realitate1. 'l arata ca metafizica se ocupa de studierea primelor principii ale andirii umane. Metafizica se ocupa de studiul primelor principii ale andirii, intrebandu!se despre existenta autentica, declarand ca problema finala a metafizicii nu este conceperea unui fapt complet. Astfel, <hitead se plaseaza pe linia filosofiei traditionale, in sensul ca un fapt complet e echi#alentul sensului aristotelic din celelebra sinta ma 0Ce inseamna ceea ce este in acest sens51 Acest 0ce este ceea ce este1 poate fi inteles ca fiind tocmai natura fiintei, astfel formularea cea mai enerala a metafizicii poate fi aceea de cautare a naturii a ceea ce este in acest sens. %n mod analo , <hitead isi propune ca caute natura faptului complet. Astfel, el arata ca a#em ne#oie sa descoperim notiuni fundamentale prin care sa formulam adec#at problema noastra. Astfel, filosofia speculati#a urmareste conceperea unui sistem coerent, lo ic, necesar de idei enerale in termenii carora sa poata sa fie interpretat orice element al experientei noastre. $rin interpretare, el #rea sa sustina ca orice lucru despre care suntem constienti trebuie sa aiba caracterul unei instante articulare, a unei scheme enerale. Aceasta schema tb sa fie coerenta, lo ica si aplicabila. Aceasta schema enerala este obtinuta prin metoda rationalizarii ima inati#e si presupune prelucrarea metodei experiementului ima inati# din stiinta. /chema poate fi rezumata astfel- metafizicianul discerne intr!un domeniu special ceea ce crede ca reprezinta trasaturile enerale ale realitatii, apoi formuleaza cate oriile si incearca sa #ada daca ele sunt exemplificate si in alte domenii, apoi formuleaza principiile si cate orrile, iar intre ul sistem se confrunta deducti# cu faptele experientei. Aceasta noua schema inlocuieste #iziunea centrata pe entitati indi#iduale cu una a procesului. $rima cate orie functioneaza ca un nucleu de teoretizare filosofica "matrice din care se pot deri#a propozitile ade#arate si aplicabile unor cazuri particulare). *in punct de #edere al statutului, ea are un statut ipotetic, cate oriile fiind in eneral formulari pro#izorii ale unor eneralizari ulterioare. Obser#am ca schema cate oriala propusa de <hitehead ne ofera o #iziune or anicista, holista si or anizata axiomatic.

/chema cate oriala cuprinde urmatoarele!cate oriile fundamentale! !cate oriile existentei !cate oriile predicatiei !obli atiile cate oriale

,a <hitehead se porneste de la necesitatea de a elabora o schema conceptuala a carei pretentie e sa reflecte mersul actual al e#olutiei uni#ersului. acesta este un pro ram compus din- "a) o schema cate oriala "matrice). "b) medierile necesare pentru a obtine aplicarea acestei scheme "nu sunt deductii). "c) teorii speciale ale unor tipuri fundamentale de experiente umane.

A. /istem cate orial ")ant, Carnap etc.)

/istemul cate orial al metafizicii reprezinta incadrarea cate oriilor intr!o unitate mai ampla prin care se incearca explicarea existentei ca intre . 8nul din sensurile aristotelice ale fiintei este acela de natura a existentei "metafizica se ocupa de natura existentei, deci de existenta in totalitate)

Cele 19 cate orii aristotelice pot fi #azute ca prima ilustrare a unui sistem cate orial, iar nu ca o simpla lista. Teoria metafizica a lui Aristotel poate fi considerata drept prima teorie metafizica realizata ca o lista de cate orii ale fiintei ca fiinta. Aristotel a crezut ca aceasta lista este una consistenta si completa. *in acest punct de #edere, Aristotel face din cele 19 cate orii o teorie, astfel, critica lui )ant dupa care Aristotel ar fi facut un sistem cate orial rapsodic tb sa fie luata cu multe precautii. Atunci cand #orbeste de cate orii, Aristotel nu foloseste termenul de Da fi1, de multe ori el foloseste Da apartine1. *e ex in Analiticile prime, el se exprima astfel- DAceasta apartine la aceea1. 'xpresia propozitiilor predicati#e nu este la Aristotel cea pe care am prezentat!o cu #b Da fi1, Aristotel foloseste si un alt predicat- Dse enunta despre1. %n lucrarile timpurii ale DOr anon!ului1, Aristotel face o deosebire intre Da fi in1 si Da se enunta despre1. %n lucrarile de maturitate "Analiticile prime) predomina formele D a apartine1 si Da se enunta despre1, in schimb este foarte rar intalnita forma Da fi1. %n faza intermediara "D*espre interpretare1 si D Analiticile secunde1) predomina forma Da fi1 si e folosita doar de cate#a ori expresia Da se enunta despre1. %n lucrarile tarzii ale lui Aristotel inter#ine o modificare la ni#elul expresiilor care redau subiectul si predicatul! acesti termeni nu mai contin termeni concreti, ci #ariabile, care stau pentru termenii enerali "alfa, beta).

)ant este preocupat sa realizeze un sistem cate orial mai ri uros decat cel aristotelic, in special prin intermediul intemeierii "&ustificarii) sistemului cate orial. *e aici, rezulta necesitatea introducerii captitolului despre deductia cate oriilor. /istemul cate orial al lui )ant fixeaza ca principiu fundamental principiul suprem al &udecatilor sintetice a priori. Orice obiect este supus conditiilor necesare ale unitatii sintetice a demersului intiuitiei intr!o experienta posibila. Eudecatile sintetice sunt posibile a priori atunci cand raportam conditiile formale ale intuitiei a priori, sinteza ima inatiei si unitatea acesteia intr!o aperceptie transcedentala la o cunoastere empirica si #om spune- conditiile posibilitatii experientei sunt in acelasi timp conditiile posibilitatii obiectelor experientei si au #aloare obiecti#a in &udecatile sintetice a priori. %n lucrarea D/tructura lo ica a lumii1, Carnap realizeaza reconstructia rationala a conceptelor domeniilor de cunoastere pe baza unor concepte prime ale trairii imediate. Metoda sa este reconstructia rationala- punctul de plecare este formularea cate oriilor fundamentale ale andirii umane, iar in ceea ce pri#este structura sistemului construiriii, la un ni#el fundamental a#em elementele fundamentale, datele, trairile nemi&locite si relatiile dintre ele. *e aici, se #or construi alte ni#ele pe baza lo icii relatiilor. <hitehead nu foloseste termenul Dfiinta1 ci, asa cum am #azut, termenul de Dfapt1 sau Dfapt complet1, in ideea de a e#ita ipostazierea unei proprietati a unei existente reale. *in acest punct de #edere, principiul ontolo ic #izeaza identificarea a aceea ce exista in sensul deplin termenului existenta, el face trimitere la termenii din /ofistul lui $laton , la res #era "*escartes), la monade. Acest demers corespunde criticii pe care <hitehead o realizeaza stiintei, de Dcadere in eroarea intele erii inadec#ate a concretitudinii1, prin care asezarea abstractiilor sale cantitati#e si operati#e pe locul realitatii ultime si ade#arate transforma asa! zisa calitate secundara a experientei percepti#e intr!o iluzie subiecti#a. /tiinta confi ureaza astfel lumea rasturnata, unde abstractul tine locul concretului si #ice#ersa. 6ilosofia tb sa porneasca de la experienta directa "Dceea ce este perceput este perceput1) si sa incerce o explicare a fiintei prin eneralizari pro resi#e. Metafizica lui <hitehead este una descripti#a, care inainte de toate substituie notiunilor de substanta si subiect notiunile de Daccident1 si Dproces1. Astfel de#ine e#identa influenta lo icii relatiilor, care respin e le atura uni#oca subiect!predicat. Orice accident este in fond un nod de relatii multiple in constanta de#enire. %n interiorul oricarui nod relational, accidentul preeminent, care in lobeaza celelalte accidente ca parti componente, constituie functia subiectului. 2u exista subiecte ca substante ultime ale procesului. /ubiectul este mai curand un Dsuperobiect1 adica un punct de sosore pro#izoriu, corelat cu fazele spatio!temporale ale procesului. $rocesul este determinat in eneral de acele forme de conexine pe care < le numeste Dobiecte eterne1, acestea reprezinta modalitatile in care accidentele se completeaza si se obiecti#eaza reciproc. Ca forme ale posibilului, obiectele eterne de#in pe deplin reale doar in momente concrete ale experientei in care se intrupeaza in accidentele in care sur#in. Obiectele eterne se ordoneaza intr!o ierarhie mereu mai inalta si mai complexa, de ex in forma senzatiei si a andirii constitente, a eneralitatii stiintifice, a #alorilor maxime ca binele, frumosul, pacea. $rincipiul ontolo ic este principiul fundamental al metafizicii prin care se exprima natura existentei "a fiintei). %n acest fel sunt introduse in schema cate oriala acele entitati care fiinteaza in sens prim- in afara lucrurilor actuale, nu exista nimic, nici ca factualitate nici ca eficacitate, adica separat de entitatile actuale nu exista nimic.

*upa <hitehead, principiul ontolo ic extinde principiul eneral al lui ,oc(e atunci cand aserteaza ca puterea este o parte a ideii complexe de substnata. ,a <hitehead, notiunea de substanta este transformata in notiunea de Dentitate actuala1 iar notiunea de Dputere1 este transformata in principiul Dratiunile pentru lucruri sunt de asit in natura compusa a entitatilor actuale1. %n acest fel putem enunta principiul ontolo ic astfel- in afara entitatii actuale, nu exista nicio ratiune. 'ntitatile actuale sunt fondul din care deri#a toate celelalte tipuri de existente. 6iinta unei entitati actuale constituie de#enirea ei. 'ntitatile actuale sunt simultan structuri enerati#e, temeiuri ale fiintarii si cunoasterii, dar si realitati absolute aflate intr!o permanenta interactiune si concrestere. ,a 2oica- cate oriile elementului "daca prima instanta a fiintei este de#enirea, a doua instanta apare la noi drept ce#a diferit. %ntr!o prima aproximatie, el nu numeste acest lucru element. 'lement este accea ordine de realitate in care sunt implantate lucurile. 'lementele sunt acel mediu extern ce poate de#eni mediu extern. 'lementul nu poate fi descris drept o cate orie clasica, in sensul ca nici predicatele naturii, nici ale naturii moarte sau #ii "cate oriile lui Aristotel), dar nici ale naturii reflectate de constiinta "cate oriile lui )ant) nu sunt potri#ite. 'xplicatia este ca la ni#elul elementului a#em urmatoarele cate orii- unu, multiplu, totalitate deschisa, limitatie care nu limiteaza, comunitatea autonoma, real!posibil!necesar

@. $rincipiul ontolo ic la Aristotel

$rima formulare a principiului ontolo ic ii apartine lui Aristotel. $reocuparea lui pentru descifrarea naturii existentei este e#identa in DMetafizica1, unde intalnim prima forma a aceea ce numim principiu ontolo ic. %ncercarea de a tematiza DCe este ceea ce este51 #izeaza identificarea naturii si temeiului existentei, adica a acelui ce#a ce face dintr!o fiintare determinata o existenta autentica. *e aici, preocuparea lui Aristotel pentru sunbstanta. Acest prim sens al substantei ne arata ca in mod prim din punct de #edere ontolo ic si lo ic, natura existentei ne arata niste lucruri indi#iduale care exista actualmente adica o pluralitate ontolo ica distincta, care poate sa subziste in sine si care poate fi definita in sine. /ubstanta este prima din mai multe puncte de #edere 1 *in punct de #edere lo ic "in definitia fiecarui lucru este inclusa si definitia substantei) 7 din punct de #edere al cunoasterii cunoastem mai complet un lucru atunci cand cunoastem ce este el = din punct de #edere temporal, numai substanta poate exista independent. toate celelalte B cate orii nu sunt independente Obser#am ca metafizica aristotelica este o teorie a indi#idualului, a particularului "Aristotel identifica 6iinta cu substanta indi#iduala! principiul ontolo ic). Acest inteles al principiului ontolo ic trebuie #azut in relatie cu sensurile 6iintei1 6iinta prin accident si 6iinta in sine 7 6iinta dupa cate orii = 6iinta dupa ade#ar 4 6iinta dupa act si potenta 1 Aristotel considera ca despre 6iinta se #orbeste in primul rand in sensul de 6iinta prin accident si 6iinta in sine. %n chip accidental ne referim la un subiect atunci cand ii atribuim o proprietate prin accident "de exemplu putem afirma ca un om e sanatos, matinal! accidente 7 6iinta in sine se ia in tot atatea acceptii cate cate orii sunt 'x- 2u exista nicio diferenta intre D/ocrate se plimba1 si D/ocrate este la plimbare1 A#em astfel 19 sensuri ale fiintei "cate cate orii sunt) = 4 A fi si este inseamna ca ce#a este ade#arat, a nu fi inseamna ca nu e ade#arat Atribuim un predicat atat pt ceea ce are putinta de face ce#a, cat si pt ceea ce face, cat si pentru ceea ce face realmente ce#a

'x- a fi #anator, a fi cult ,a lucrurile in potenta ne intalnim cu situatia de a a#ea 7 contrarii ale aceluiasi predicat 'x- a fi bolna#, a fi sanatos, a fi in miscare, a fi in repaus /pre deosebire de 6iinta in act, la 6iinta in potenta putem a#ea deci 7 predicate opuse

B. $rincipiul ontolo ic la ,eibniz ,eibniz sustine ca in enere corpul nu este autosuficient si nu poate exista fara un principiu necorporal.8n pas important in aceasta directie este respin erea le ii "si ea carteziana) a conser#arii cantitatii de miscare in uni#ers- ceea ce se conser#a in opinia lui ,eibniz nu este miscarea, ci mai curand cantitatea toala a fortei #ii. Aceasta da posibilitatea afirmarii intaietatii metafizice a fortei fata de miscare si de corp -in locul materiei interte a cartezienilor, reductibila la o simpla extensiune eometrica, este afirmata o conceptie a realitatii strabatute de centre de forta. Ca principiu ontolo ic si ca enerator al fortei, ,eibniz identifica monada, inteles drept principiu acti# si dinamic, care sub aparenta fenomenala a multiplicitatii, cauzata de extensie, asi ura unitatea substantei. 6undamentele lo ice ale doctrinei mondadolo ice sunt expuse in D*iscurs despre metafizica1, acolo unde , sustine ca in orice propozitie ade#arata, predicatul tb sa fie cel putin D#irtual1 in subiect, adica trebuie sa fie inseparabil de acesta. Aceasta inseamna ca notiunea completa de substanta trebuie sa includa toate predicatele sale Monadele, create si distruse direct de *umnezeu, sunt pline si simple- sunt ade#arati atomi ai naturii, nu comunica intre ele si difera numai prin radul de claritate al reprezentarilor, prin care exprima, dintr!un punct de #edere particular, intre ul uni#ers. %n toate monadele create este prezent intodeauna un rad de obscuritate si de pasi#itate. doar *umnezeu reprezinta clairitatea si acti#itatea perfecta. 6iecare monada se afla in raport cu toate celelalte monade si percepe tot ceea ce este creat, desi intr!un mod imperfect si obscur. *umneezeu creeaza cea mai buna dintre toate lumile posibile,adica ale e acea combinatie de posibilitati care sunt in stare sa coexiste. *ecizia sa nu depinde de un arbitru "*umnezeu nu creeaza ade# eterne, cum sustine *escartes, ci se conformeaza principiului non contradictiei, in sensul ca acele ade#aruri necesare si absolute sunt #alabile pt oricare lume ar #rea *umnezeu sa creeze), dar nici de o necesitate metafizica imposibil de con#ertit, de enul celei sustinute de /pinoza, din moment ce o optiune ce difera de cea adoptata ramane totusi posibila din punct de #edere lo ic, desi nu este conforma cu acel principiu al optimului care defineste creatia di#ina

19. 6iinta si predicat real la )ant Teoria (antiana a fiintei trebuie #azuta in contextul discutiei despre ar umentul ontolo ic. $entru )ant, fiinta inseamna punerea unui lucru sau a unor determinari in sine, iar pe de alta parte, fiinta nu este predicat real.

)ant #orbeste despre fiinta in capiolulul %dealul Ratiunii pure, in sectiunea dedicata demonstratiei imposibilitatii unei do#ezi ontolo ice a existentei lui *umnezeu. )ant arata ca fiinta nu este un predicat real, adica un concept despre ce#a care s!ar putea adau a conceptului unui lucru. D a fi1 este doar pozitia unui lucru sau a unor determinari in sine. *in punct de #edere lo ic, a fi este copula unei &udecati precum &udecata D*umnezeu este atotputernic1, in aceea &udecata nu a#em = concepte, ci a#em numai 7 concepte- *umnezeu si atotputernicia. Cum Deste1 nu face altce#a decat sa puna subiectul in relatie cu predicatul. %n ceea ce pri#este &udecatata existentei in enuntul D*umnezeu exista1 in aceasta &udecata se pune subiectul in relatie cu conceptul #erbului- ambele tb sa contina acelasi lucru astfel incat la conceptul care exprima posibilitatea nu se poate adau a nimic prin faptul ca andim obiectul ca absolut dat. Obser#am ca fiinta nu este dedusa analitic din concepte. *in acest punct de #edere, )ant se deosebeste radical de filosofii care considera ca existenta sau fiinta este analitica astfel incat ar umentul ontolo ic primeste o foarte puternica intemeiere. 6iinta este sintetica C explicatia tine de noua teorie a modalitatilor "actualul este lucrul in sine, nimic mai mult decat posibilul. 199 de taleri actuali nu contin mai mult de 199 de taleri posibili.) talerii actuali exprima obiectul si pozitia lui. talerii posibili exprima conceptul Tb sa existe o concordanta intre obiect si concept. %deea ca existenta este sintetica tb pusa in le atura cu unitatea pe care o ofera aperceptia transcedentala. 6iinta si unitatea sunt impletite in unitatea unitatea sintezei ori inare a aperceptiei. $rincipiul unitatii sintetice a aperceptiei de#ine principiul suprem al intre ii folosiri a intelecului. Reprezentarea Deu andesc1 tb sa poate insoti toate reprezentarile pe care le a#em. *esi este un act al spontaneitatii, aperceptia este aceea constiinta de sine care odata cu producerea &udecatii Deu andesc1 tb sa poata insoti toate reprezentarile si care fiind una si aceeasi in orice reprezentare, nu mai poate fi insosita de altce#a. Astfel, unitatea acestei reprezentari este trancedentala pt ca desemneaza posibilitatea cunoasterii a priori care pro#ine din ea.

/istemul principiilor intelectului este facut posibil prin principiul suprem al &udecatii sinteticeorice obiect este supus conditiilor necesare al unitatii sintetice a di#ersului intuitiei printr!o experienta posibila "de aici #aloarea transcedentala a principiului ontolo ic). Conditiile posibilitatii experientei sunt conditiile posibilitatii obiectelor experientei. $rincipiul ontolo ic or anizeaza, enereaza si apoi constran e intre ul sistem al principiilor prin care este andita existenta ca obiect al experientei, cele 4 rupe de principii "axiomele intuitiei, anticipatiile perceptiei, analo iile experientei si postulatele andirii empirice) au rolul de a face posibila aplicarea cate oriilor la existenta, subsumarea fenomenelor unor scheme transcedentale. 6iinta este sintetica "pe de o parte, se respin e analiticitatea, pe de alta parte, ea este punerea a ce#a si a inca ce#a- existenta sau fiinta)

)ant face deosebirea intre un predicat real si unul lo ic. predicatul real este acel predicat care se adau a conceptului unui lucru si ser#este la determinarea acelui lucru. astfel, )ant considera ca tocmai confuzia dintre predicatul real si predicatul lo ic ar constitui principala cauza pentru care adeptii ar umentului ontolo ic au sustinut ca existenta se poate deduce din concepte. *upa )ant, adeptii ar umentului ontolo ic au considerat ca existenta este un predicat real aceasta a fost introdusa in conceptul de lucru, iar apoi sa pornit de la o existenta de predicatie D*umnezeu e atotputernic1 la una de existenta D*umnezeu exista1. Au fost aduse numeroase interpretari1 6iinta nu e predicat! o &udecata existentiala de acest fel nu poate a#ea #aloare de ade#ar pentru ca predicatul nu se ataseaza de un nume propriu 7 'xistenta este predicat "asa ar sustine )ant) ar fi un predicat lo ic sau ramatical = $oate fi un ade#ar neinteresant "adica ade#ar care se poate predica despre orice)

17. Criteriile identitatii personale Atunci cand reflectam asupra faptelor si ideilor noastre din trecut, reflectam si asupra identitatii noastre ca fiinte umane. 2oi credem ca suntem aceiasi chiar daca anumite fapte sau idei nu ni le mai amintim sau atribuim. *in acest punct de #edere, problema identitatii personale #rea sa aduca un raspuns la intrebarea D%n #irtutea carui lucru eu sunt eu51. 8na dintre teorii este le ata de memorie- o anumita persoana este identica cu ea insasi datorita faptului ca are aceleasi amintiri. %n lucrarea D'seu asupra intelectului omenesc1, ,oc(e arata ca identiatea omului tine de identitatea sufletului "faptul ca sufletul este unul si acelasi il face pe om sa spuna ca este acelasi) de fiecare data cand #edem, simtim, #rem, iubim, noi suntem constienti de aceste lucruri, iar aceasta constiinta care insoteste trairile noastre este cea care raspunde de identitatea personala, iar in masura in care aceasta constiinta se poate intinde inapoi la orice actiune trecuta, sau la orice and trecut, in aceeasi masura se intinde identiatea acelei persoane. eul este acelasi acum ca si atunci, iar acea actiune trecuta a fost sa#arsita de catre acelasi eu ce reflecteaza acum la ea. ,oc(e sustine ca identitate personala se mentine chiar in cazul in care se constata o serie de schimbari ale substantei corporale. ,oc(e sustine astfel ca memoria este sin ura conexiune psiholo ica intre diferitele etape prin care trece o persoana. O persoana din prezent este aceeasi persoana cu o persoana din etapa interioara daca ea isi poate aminti Ddin interior1 experientele si actiunile persoanei din etapa anterioara. O persoana isi poate aminti in aceasta maniera numai propriei sale experiente. *aca imi aminti Ddin interior1 ca am completat formularele pentru inscriere la cole iu atunci eu sunt aceea persoana care a completat formularele. 2u este necesar sa!mi amintesc in mod efecti# experientele anterioare. *e re ula, ne amintim in mod efecti# foarte putin din experientele noastre trecute. Tot ceea ce este necesar este sa fim capabili sa ni le reamintim. Acest ar ument al memoriei a fost respins intr!o prima incercare de catre Thomas Reid, care formuleaza un contraar ument astfel- ne putem inchipui ca a#em o persoana care se afla inarmata. Ca tanar ofiter, isi aminteste ca a fost pedepsit in copilarie pt un &af, iar mai tarziu

isi aminteste faptele cura&oase ale tanarului ofiter, dar nu mai are amintiri despre incidentul din copilarie. 2oi suntem acceeasi si atunci cand nu ne putem aminti toate e#enimentele trecute, deci a#em ne#oie sa rafinam teoria memoriei astfel incat sa putem sustine existenta unei le aturi intre diferitele parti ale aceleasi constiinte. /!a propus ca teoria sa fie una a continuitatii si le aturii psiholo ice. %nitial a fost sustinuta de $arff "profesor de la Oxford). O alta ramura #izeaza continuitatea spatio!temporala "<i ins), care sustine ca tb sa existe o le atura cauzala intre fazele succesi#e ale #ietii mentale. O alta directie #izeaza faptul ca teoria memoria memoriei este nesatisfacatoare si din alta perspecti#a- persupunem 7 persoane "x si F) in momentul T= isi amintesc ca au a#ut experienta persoanei z in momentul T7. :om putea spune ca z este x sau ca z este F5 Ar umentul duplicarii "3ernanrd <iliams)- arata contradictia la care a&un e un sustinator al teoriei memoriei, astfel- a#and in #edere contextul de la care am plecat si persoanele care au aceleasi amintiri cu amintirile altei persoane, trebuie sa conchidem ca din perpecti#a teoriei memoriei, acestea apar ca fiind identice. Or, aceasta este o contradictie pentru ca x, F, z sunt persoane diferite. 8n raspuns adus ar umentului duplicarii este unul de felul urmatoridentiatea unei persoane este data de memorie si de un anumit caracter al persoanei "credinte, intentii). ,e atura care exista intre diferitele e#enimente ale seriei de e#enimente mentale sunt conditii suficiente pentru a sustine identiatea unei persoane si pentru a respin e ar umentele duplicarii "$arff). 'l arata ca 7 persoane "x,F) sunt continue psiholo ic cu o presoana preduplicata, iar in acest caz nu exista o identitate personala - niciuna dintre cele 7 persoane x si F nu este identifica cu z. Temeiul este ca identiatea personala are o continuitate psiholo ica neramificata. 2u este suficient sa a#em o continuitate intre diferite stari ci tb sa a#em o continuitate neramificata. 8n alt raspuns este oferit de Robert 2ozic(, prin teoria celui mai apropiat continuator. "teoria lui 2ozic( sustine ca x la T7 este acelasi cu x la T1 daca si numai daca "dnd) proprietatea lui F la T7 se dez#olta din proprietatea lui x la T1, nu exista nici un alt lucru z la T7 care sa fie intr!o relatie mai strans cu x la T1 decat cea in care sta F la T7. F la T7 este aceeasi entiate cu x la T1 dnd F este cel mai apropiat continuator al lui x. Aceasta abordare se afla in stransa le atura cu faptul ca identiatea personaa se analizeaza prin timp.

13. Teorii ale substantei

Metafizica pune in centru notiunea de 0substanta1, in sensul caceeacede#inede#ineprince#asi din ce#a "Aristotel, Metafizica 19==). Aristotel trateaza mai multe sensuri ale substantei- substrat si subiect. /ubstanta este ceea ce ofera substratul pe care se produce orice schimbare "ofera permanenta, persistenta). substanta are aceasta calitate, iar schimbarile nu aduc cu ele nefiinta. %n sensul acesta, de#enirea nu este decat o modificare a caracteristicilor substratului. *atorita acestei caracteristici eminente a substantei,Aristotel se bazeaza pe tema ca intrebarea despre fiinta se reduce la substanta. /ubstanta este inteleasa ca subiect in conditiile in care se pot face atribuiri de calitati numai pentru ceea ce este o substanta si in mod eminent pentru substanta prima. Aristotel are dreptate sa obser#e ca pot exista mai multe situatii1)8nele lucruri sunt enuntate despre un subiect, dar nu sunt niciodata intr!un subiect "de exemplu- termenul 0om1din propozitia C 0/ocrate este om.1).

7) Alte lucruri sunt intr!un subiect, dar nu sunt enuntate despre subiect "de exemplu0albeata1din C 0/ocrate este alb1, in sensul ca /ocrate are aceasta culoare). =) Alte lucruri sunt enuntate despre un subiect si sunt intr!un subiect "cazul cunostiintei). 4) 'xista lucruri care nu sunt intr!un subiect si nici nu sunt enuntate. Aristotel considera ca lucrurile #azute dintr!o alta perspecti#a ne arata ca substanta este material unita cu forma. ,a un alt ni#el metafizic a#em substanta materiala si substanta formala. Materia este pasi#a, ea primind o forma "se lasa informata). Materia este cea care permite de#enirea. in acest fel, toate caracteristicile lucrurilor se pot naste datorita acestei proprietati a materiei. ,eibniz sustine o teorie a substantei indi#iduale "*izertatia metafizica). %n aceasta lucrare se spune ca indi#idualul are o notiune atat de desa#arsita incat cuprinde in sine toate predicatele subiectului si mai mult deducerea din acestea a tuturor predicatelor subiectului spre deosebire, un accident este un lucru a carei notiune nu cuprinde tot ce poate fi atribuit subiectului "2otiunea 0Alexandrul cel Mare1cuprinde tot ceea ce stim despre acesta din istorie. in schimb, notiunea 0re e1 nu cuprinde un predicat cum ar fi 0ele#ul luiAristotel1). Acesta este celebrul principiu numit 0inesse1 "0a exista in1). Acesta face ca un lucru indi#idual sa fie simultan o esenta, adica un anumit lucru indi#idual nu este altce#a decat desfasurarea unei serii de predicate incapsulate in notiunea complet determinate a unui lucru indi#idual "relatia dintrea ceste predicate si subiectul lor). Opozitia 0permanent1! 0#ariabil1. )ant sustine ca exista ce#a permanent aflat in afara noastra cu care suntem in le aturasi care estedat in intuitie, astfel incat este proprie determinarea de acest 0permanent1. prin urmare, in orice de#enire exista ce#a #ariabil care primeste determinatiiopuse. $ermanentul este substratul reprezentarii empirice de timp. substrat care face posibila determinarea timpului. deoarece aprehensiunea di#ersului intuitiei se face in timp inseamna catrebuie sa existe altce#a ce poate determina raportul de timp, respecti#e este ne#oie de ce#a care sa existe in orice tip. 'xplicatia acestui apel la permanenta esteca se poate atribui timpului o succesiune "obser#am ca nu timpul se transforma ci obiectele care sunt in timp). Acest permanent face posibile raporturile timpului si asta este substanta. 'a este cea care persista, in #reme ce accidentele substantei sunt #ariabile. Accidentele exprima trecerea de la o stare la alta, iar in timp pot lua #alori opuse. $rima analo ie sustine ca substanta este permanenta, obiectul perceptiei este in timp, astfel incat este supus unor transformari. cu alte cu#inte, este supus cate oriei substantei. O pozitie interesanta a acestei abordari este aceea ca conceptul de schimbare capata un senses pecial la )ant deoarece nasterea sau moartea, in eneral aparitia sau disparitia nu sunt transformarea a ceea ce se naste sau moare, a ceea ce apareGdispare, transformarea fiind un mod de existenta, rezulta ca ceea ce se transforma persista, este permanent si starea sa "adica #ariabilul) se schimba. /chimbarea nu pri#este decat determinatiile care pot incepe astfel incat )ant a&un e la o idee aparent paradoxala si anume ca numai permanentul "substanta) se transforma, in timp ce #ariabilul se schimba. O abordare diferita face <hitehead, in sensul ca <hitehead transforma substanta in entitate actual astfel incat el se desparte in mod definiti# de reconstructia substantei care a dominat metafizica europeana. Acesta foloseste expresia 0entitate actuala1 pentru a da seama de lucrurile reale din care este facuta lumea. dincolo de entitatile actuale nu se afla ce#a mai real, nici macar *umnezeu. 'ntitatea actual inseamna a fi format deplin, a fi definit deplin, chiar daca entitatea actuala e inrealizabila intr!un numarin finit de feluri. %n unele sensuri ale analizei, entitatile actuale au niste component mai abstracte decat in alte moduri "prehensiune), de exemplu- analiza unei entitati actuale in prehensiune ne #a arata cele mai concrete elemente din natura unei entitati actuale. Analiza entitatii actuale in prehensiune

e#identiaza cantitatea actual este di#izibila intr!un numar diferit de feluri astfel incat prehensiunile sunt un fel de co itatii mentale. <hitehead declara ca problema finala a metafizicii e aceea de a concepe un fapt concret. *upa el un fapt desemneaza un existent complet, adica ce#a care exista in sensul cel mai deplin al termenului existentei. $rincipiul ontolo ic. <hitehead sustine ca daca nu exista nici o entitate actual atunci nu exista nici o ratiune sau entitatea actual este sin ura ratiune. 'ntitatea actuala este ceea ce trimite la existent in sens complet, in sensul deplin al termenului, in acest fel o entitate actuala nu inseamna nimic altce#a decat entitatea existenta in sens deplin. 6olosind expresia 0entitate actuala1 in loc de 0substanta1, 0fiinta1 "ousia. toate echi#alentele termenului). <hitehead este nemultumit ca metafizica traditionala a ales sa trateze problematica fnitei si a substantei. Teoria lui <hitehead eneralizeaza ideea ca totul cur e. *in acest punct de #edere nu numai ca nu se poate trece in acelasi rau de doua ori, dar nici macar nu se poate sustine ca un anditor ar a#ea doua experiente identice. 'ntitatile actuale trebuie #azute ca fiind mereu in schimbare astfel incat in permanentae le pier si se nasc. 'xistenta este inteleasa in sens de actualitate, dar ascunde in sine temeiul schimbarii. *upa 2oica implinirea modelului ontolo ic face ca prima instanta a lucrurilor sa ne arate o situatie extrem de interesanta. $rima instanta a finite ne arata ca lucrurile sunt in masura in care ele de#in.6iinta lor este de#enirea lor. %n acest fel de#enirea este prima instanta a fiintei "la ni#elullucrurilorindi#iduale). ,a ni#elul fiintei de a doua instanta "le i, principii) intalnim ceea ce 2oica numeste 0de#eninta1 "o de#enire cu existenta). Atunci cand unlucru piere, el se intoarce in elementuls au "ceeace era). ,ucruril esunt in elementul lor, astfel incat lumea elementelor este foarte di#ersificata.