Religiile de mistere partea I Publicat de Catalin Stanculescu la data: 9 - Septembrie - 2010, categoria: Cultura, Religii si credinte

Valoarea religioasa si culturala a secretului Toate marile descoperiri si inventii au avut la baza secretul. Fapt mistic, aflat sau furat de la zei precum focul lui Prometeu, secretul ajuta omenirea sa inteleaga dar si sa supravietuiasca intr-un mediu ostil. Doar cei initiati ii puteau conduce sau invata pe ceilalti membri ai comunitatii secretele zeilor, destinul sau Calea de urmat. Cu timpul, initierea n tainele anumitor tehnici stravechi a devenit accesibila ntregii comunitati. Totusi tehnicile respective nu-si pierdeau cu desavrsire caracterul lor sacru. Exemplul agriculturii este graitor: la cteva milenii dupa raspndirea ei n Europa, agricultura si pastreaza nca o structura rituala dar secretele meseriei, asadar ceremoniile destinate sa asigure o recolta mbelsugata, erau acum universal accesibile printr-o initiere elementara. Mistica agricola straveche sacraliza sexualitatea, fertilitatea vegetatiei si hrana. Astfel apar ritualuri numite sacramente. Cnd n viata religioasa apar noi dimensiuni-problema mntuirii, nemuririiapar revelatii despre modul de rezolvare a acestor probleme, revelatii care trebuiau sa ramna secrete, dnd alt nteles vetejirii si regenerarii naturii reprezentate de o divinitate. Valoarea religioasa a secretului va fi exaltata n epoca elenistica. Secretul sporeste prin sine valoarea lucrului care trebuie nvatat scrie Plutarh, pe la 100 d.H. Medicina, ca si filosofia elenistica posedau secrete initiatice asemanatoare cu sacramentele sau tainele religioase. Filosofii Neopitagorici sau Neoplatonici foloseau scrisul anume enigmatic n ideea ca maestrii nu-si revelau adevarata doctrina dect initiatilor. Rolul central al sacramentelor sau tainelor religioase n pagnism s-a manifestat prin cultul de mistere. Sfrsitul pagnismului nu a nsemnat si disparitia sa, deoarece el a fost oculta (ascuns, deghizat) n crestinismul medieval prin tainele bisericesti. Initierea n misterele privind moartea si mntuirea Termenul de Mistere are o semnificatie destul de precisa n tehnicile de cult si se refera la o institutie religioasa capabila de a asigura Initierea. Nu exista mistere iraniene, babiloniene, egiptene sau traco-gete. Este vorba de un fenomen grecesc si elenistic, ale carui izvoare sunt n Initierile religiilor tribale si n societatile lor secrete. Continutul initierii se refera la nceput la vechea religie agrara, la natura personificata care moare si nvie.

Misterele sunt deci culte initiatice secrete organizate. La aspectele privind religiat agricola se adauga un continut privind moartea si nemurirea, n perioada dinaintea epocii elenistice. Scopul suprem al misterului era identificarea dinaintea epocii elenistice. Scopul suprem al misterului era identificarea neofitului (Mystul sau initialul) cu acela al zeului adorat. La nivelul socitatii rurale, agricultura mostnita din neolitic cu traditia sa religioasa asigura o unitate care s-a mentinut timp de milenii, n ciuda influentelor prmite cin centrele urbane. Comparate cu aceasta uniformitate foundamentala, evidenta la populatiile agrare din Europa si Asia, societatile urbane prezentau o diversitate religioasa considerabila. Nu avem dect sa comportam religiile urbane din Orient, Grecia si Roma nainte de epoca elenistica. Patrunderea nisterelor n aceste societati urbane, completa cultele orasului orasului-stat cu ideea apropierii omului de lumea divina si a regasirii fericite a initiatilor dupa moarte, idee preluata din mediul rural. Initiatii continuau sa practice cultele publice care respingeau ideile lor, de aceea, misterele erau uneori nsusite si patronate de stat. Unificarea lumii civilizate antice, nceputa de Alexandru Macedon si desavrsita de imperiul Roman este comparabila cu realizarea unitatii culturale a lumii urbanizate va adopta un limbaj comun datorita religiilor de mistere. Inovatiile proprii religiile eleniste vizau salvarea individului. Organizatiile nchise, presupunnd initiere si revelatie eshatologica, si maresc numarul. Traditia initiatica a misterelor anterioare va fi reluata si amplificata de diferitele mistere centrate n jurul divinitatilor care au cunoscut si nvins moartea. Zeii si zeitele misterelor elenistice Dionysos, Isis, Osiris, Cybele, Atis, Mithra erau mai aproape de om, se interesau de progresul lui spiritual si i asigurau salvarea. Sincretismul greco-oriental care caracterizeaza noile religii de mistere ilustreaza puternica reactie spirituala a Orientului nvins de Alexandru si supus cuturii greco-romane. Acest Orient si proclama doctrinele esoterice (destinate numai initiatilor) si metodele de mntuire.

Misterele epocii clasice n Grecia clasica existau misterele de la Eleusis, privind pe Demeter si Persefone, n jurulu carora gravita din epoca veche si Dionysos. Dionysistii, Orficii si Pitagoricii nu aveau pe atunci mistere sub forma unor institutii de initiere organizate. Totusi, misterele zeului traco-frigian Sabazios, identificat de unii cu Dionysos, aveau loc la Atena din sec. V .H. Centrul initiatic din Samotrace, pentru Tracia, Macedonia si Epir, era renumit prin misterele kabirilor. Un cult initiatic organizat erau Misterele Cyblei si ale lui Attis, cu centrul n Frigia (Asia Mica).

Misterele din Eleusis erau o institutie de initiere patronata de statul atenian. Personajul principal era Kore-Persefona, fiica zeitei Demeter. Alte mestere ale Demetrei erau la Andania si Lylosura. Intiatii nu formau o adunare, nici o asociatie secreta comparabila cu cele ale misterelor din epoca elenistica. Exista chiar si in prezent asociatii/culte, sau cum doriti sa le spuneti, care au preluat aceasta mostenire si incearca sa o reinvie. Mai multe detalii puteti afla mai jos:

Hellenion Summerland Grove Magickal Mystery Tours Spring Mysteries Festival

Misterele din epoca elenistica si romana Trasaturi comune Noi divinitati ajung sa-si aiba culte initiatice organizate Dionysos, Isis, Mithra, Serapis, Jupiter Dolchenus, Cavalerul trac. Alaturi de ele se dezvolta misterele vechi ale Cybelei, Demetrei si al lui Sabazios. Inisierele secrete n aceste mistere nu se excludeau reciproc, astfel nct un participant putea sa acumuleze toate initierile pe care sexul, rangul si mijloacele sale financiare I le puteau procura. Contururile anumitor zei de mistere sunt fluide iar atributele lor solare, precum si numele lor comune (Zeus, Jupiter, Helios, Sol, Sol Invinctus) indica un puternic un puternic amestec, definit ueori ca Syncretism Solar. n sec. IV, toate aceste zeitati (inclusiv Cybele) sunt ceresti, fiind identificate deseori cu Soarele, iar n acelasi timp, considerate supreme, fara sa fie resimtita aceasta situatie ca o conditie. n unele interpretari, diversitatea numelui lor nu face dect sa le ascunda identitatea esentiala. Noul Dionysos Organizarea institutiei initiatice a lui Dionysos care l transforma n divinitate de mistere are loc catre sfrsitul sec. I. d.H. n aceasta perioada, cultul lui Dionysos este deosebit de bogat n simboluri Eshtologice.

Speranta postuma a initiatilor dionysiaci este descrisa de filosoful platonic Plutarh din Cheroneea (circa 45-125 d.H.) si de numeroase reprezentari figurate. Sufletele se aflau ntr-o permanenta star de betie cereasca. Misterele zeitei egiptene Isis Etapele initierii n misterele zeitei Isis sunt descrise, incomplet si confuz de Apuleius din Madaura (125-162 d.H.) n romanul sau n limba latina metamorfoze sau Magarul de aur care scrie: Am trecut hotarul mortii, am calcat pragul Proserpinei (Persefonei) iar de acolo m-am ntors, strabatnd toate elementele; am vazut la miezul noptii soarele stralucind cu o luminita orbitoare; m-am apropiat de zeii infernului si de zeii cerului si I-am adorat de aproape. Pare sa fi fost un spectacol regizat sau efectul unor droguri sau relatarea simbolica a unei initieri cifrate.

Misterele mitraismului Misterul lui Mithra (zeu cu nume iranian si continut elenistic) avea loc ntr-un templu numit Mithraeum (la plural, Mithraea) care imita pestera. Ierarhia acestui cult era versata n Astrologie iar participantii erau numai barbati si de obicei, militari. Initierea presupunea sapte trepte, fiecare tutuleta de una din cele sapte planete. Pe monumentele figurate, Mithra este reprezentat sacrificnd un taur, nconjurat de animale simbolice, scena care se preteaza la interpretari astrologice. Misterul cavalerului trac

Acest cult de mistere este o simplificare a Mitraismului cu integrarea anumitor elemente religioase din provinciile dunarene ale Imperiului Roman. n loc de taur se jertfea un berbec iar initierea avea trei trepte, primele doua sub egida lui Marte iar al treilea, tutelat de Soare. n scenele figurate apare si o zeita cu un peste.

Din cate se pare, mult mai tarziu, imaginea sa se confunda cu cea a Sf. Gheorghe, cel care ucide balauri. Misterele lui Sabazios Sabazinos, un stravechi zeu traco-frigian a devenit patronul misterelor n sec. II d.H. Dupa scriitorul crestin Clement din Alexandria (decedat 215 d.H.), n momentul central al initierii se introducea prin pieptul adeptului (Per Sinum) un sarpe de aur care iesea prin spate. Misterele lui Sarapis Sarapis (Osir + Apis) a fost nascocit si introdus ca zeu oficial al Egiptului elenistic sub regii macedoneeni din dinastia Ptolomeilor.

Principalul Serapeum era la Alexandria dea n multe orase grecesti erau societati de Sarapistai, credinciosi ai lui Sarapis. Misterele lui Jupiter Optimus Maximus Dolichenus Este vorba de zeul cerului de la Doiche (Asia Mica), transformat de greci n Zeus Oromasdes si importat la Roma de soldatii romani din provincia Commagene. A devenit un zeu imperial de mistere care primeste numele regelui zeilor, care figureaza n mod curent si ca epitet al altor zei de mistere: Jupiter sabadius, Jupiter Sarapis. Continuarea: Religiile de mistere

Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org

Religiile de mistere partea II Publicat de Catalin Stanculescu la data: 9 - Septembrie - 2010, categoria: Cultura, Religii si credinte

MISTERELE ELEUSIENE Sunt misterele cele mai reprezentative, la fel de importante n perioadele Clasica, Elenistica si Romana. Aveau loc la Eleusis, nu departe de Atena. Au la origine ritualurile locale ale fertilitatii. Misterele aveau loc n doua sau trei cicluri, la cte un an distanta. n primul an avea loc Initierea, n al doilea Dedicarea, n al treilea, descoperirea deplina sau Revelarea misterului. O persoana putea participa doar o singura data la acest ritual iar participarea nu era obligatorie. n sec. VII .H., Eleusis a fost cucerit de atenieni iar cultul eleusin a devenit un cult oficial al statului atenian. Demeter, Kore si Hades Kore, fiica zeitei vegetatiei, Demeter a fost rapita de Hades, zeul infernului, care o duce n lumea subpamnteana. Mama ndurerata o cauta pretutindeni, pustiind pamntul cu torta ei aprinsa. Dupa multe pribegii, ea ajunge la Eleusis si n disperarea ei, cauzeaza o seceta att de mare, nct zeii l conving pe Zeus sa o redea pe Kore mamei sale. nsa, nainte de a parasi infernul, Hades i da Korei o rochie, simbol al casatoriei, asigurndu-se prin aceasta ca ea va reveni. Zeus ajunge la un compromis, urmnd ca sotul Hades sa stea cu sotia Kore, devenita Persefona, regina infernului, o treime din fiecare an. Se realizeaza astfel o sinteza ntre cultul fertilitatii agrare si preocuparea pentru viata viitoare. Desfasurarea misterului Ceremonia ncepea la Atena cu o procesiune a carei tinta era Eleusis. nainte de ceremonie se postea o noapte. Ajunsi la Eleusis, cei care urmau sa fie initiati intrau ntr-o camera ntunecoasa, unde aveau loc diferite acte rituale, menite sa-i impresioneze. Se pare ca se puneau n scena si drame sacre. Dupa participarea la dramele sacre, initiatii beau dintr-o cupa o bautura facuta din faina de ovaz si apa si mnuiau o serie de obiecte sacre. Apa din anumite vase era apoi rasturnata si se faceau rugaciuni pentru ploaie. ntoarcerea la Atena se facea tot n cadrul unei procesiuni publice, cu dansuri si cntece. Templul de la Eleusis a fost distrus de regele vizigotilor Alaric n sec. IV d.H. iar misterele au ncetat pentru totdeauna. Sensul misterului

Actul culminant al initierii, viziunea suprema, se numea Epopteia. Cei ce se initiau n mister se numea Mysti iar cei ce participau la Epopteia se numeau Epopti. Viziunea finala se efectua ntr-o lumina orbitoare. Se poate admite ca aparitia Persefonei si regasirea cu mama ei Demeter reprezenta episodul central al Epopteei si ca experienta religioasa decisiva era provocata chiar de prezenta zeitatilor. Nu se stie de ce o asemenea viziune putea schimba radical situatia de dupa moarte a initiatilor. Epoptul percepea, desigur, un secret divin care l familiariza cu zeitele. El era ntructva adoptat de divinitatile eleusine. Revelarea continuitatii misterioase dintre viata si moarte l mpaca pe Epopt cu inevitabilitatea propriei sale morti. Principala contributie la sistemul religios homeric care neglija speranta umana n divinizare si nemurire era adusa de misterele eleusine n domeniul Eschatologic si Soteriologic. De aceea, misterele au fost repede nsusite si patronate de statul atenian. MISTERELE LUI DIONYSOS n epoca elenistica si romana, zeul grec cel mai popular era Dionysos. Cultul sau public a fost purificat si spiritualizat, eliminnd extazul exagerat din dionysismul anterior, desi extazul a continuat sa aiba un rol n misterele dionysiace. Era evidentiata dubla natura a lui Dionysos, nascut din Zeus si dintr-o muritoare, prigonit dar biruitor, asasinat si renviat. El reusise s-o ridice pe mama lui Semele n rndul zeilor olimpieni, sa o scoata din infern pe Ariadna, cu care s-a casatorit . n epoca elenistica. Figura Ariadnei simboliza sufletul omului. Cu alte cuvinte, Dionysos nu numai ca elibera sufletul de moarte dar se unea cu el ntr-o nunta mistica. Adeptii lui Dionysos erau organizati n Thiasii, confrerii de cult care aveau pna si cimitirele proprii in care nu erau admisi dect initiatii n misterele lui Bacchus. Pesterele dionysiace constituiau locasuri de cult. Acolo aveau loc nu banchete si desfatari profane, cum credeau cercetatorii mai vechi, ci prnzuri rituale dionysisce, cnd initiatii, ncununati de flori, se abandonau unei betii bucuroase, considerata o cadere sub stapnirea divinitatii. mbuibarea si betia anticipau beatitudinea de dincolo de mormnt, promisa initiatilor. La fel de surprinzatoare si dezgustatoare era dezvelirea unui falus, organul generator al zeului, care simboliza nu numai misterul creativitatii sale, ci i determina chiar si prezenta. De aceea , acesta era actul religios central al initierii. Texte trzii insista asupra rolului lui Dionysos ca Rege al vremurilor noi. De pe cnd era doar un copil, tatal sau, Zeus l hotarse sa fie stapnitor teste toti zeii universului. Copilul ca semn de renastere si renviere, prelungea, dupa Mircea Eliade simbolismul religios al falusului. Sperantele legate de triumful lui Dionysos, deci de o regenerare periodica a lumii, presupun credinta ntr-o ntoarcere iminenta a Vrstei de Aur. Aceasta explica popularitatea titlului de Noul Dionysos care a fost atribuit unei personalitati la nceputul erei crestine.

MISTERELE LUI ORFEU Legenda lui Dionysos ocupa un loc central n Orfism, miscarea religioasa influenta care a aparut pe la 600 .H. n lumea greaca, pe baza unui curent religios mai vechi din lumea tracilor de sud. Mitul Orfic grecesc afirma ca Dionysos, sub numele Zagreus era fiul Persofoniei si al lui Zeus. Tatal sau dorea ca el sa stapneasca lumea, nsa a hotart acest lucru fara aprobarea Titanilor, unchii lui Zeus care s-au suparat, l-au ucis pe Zagreus si l-au mncat. nfuriat, Zeus a trimis fulgerele sale care i-au mistuit pe Titani, facndu-i cenusa. Din aceasta cenusa sunt creati oamenii, care sunt o combinatie ntre bine si rau, avnd n ei si cenusa Titanilor si pe cea a lui Zagreus. Atena reusesete nsa sa salveze inima lui Zagreus, pe care Zeus o nghite iare Zagreus va renaste ca fiu al lui Zeus si al Semelei, dupa unii o pamnteanca, dupa altii, zeita pamntului. Acest mit va sta la baza conceptiei ca trupul este rau. Tinta adeptului orfic era sa se elibereze din robia trupului prin practici ascetice si astfel sa ajunga la nemurire. Credinta n rentruparea este un aspect important al misterului orfic, desi aceasta credinta nu are un rol deosebit n religia clasica a Greciei antice sau n religiile Orientului Apropiat antic. Se pare ca rentruparea era o credinta obisnuita n Tracia, locul de origine al lui Dionysos. Accentul pus asupra separarii dintre trup si suflet contrasta cu conceptia homerica despre viata searbada a umbrelor de dincolo de mormnt, tnjind dupa lumina si activitate umana. Pentru adeptul orfic, totul se concentra n viata de dincolo; viata de aici era doar durere si o continua purificare de pacate si rele care faceau parte din conditia umana. Dintre folosofii greci antici care au preluat idei orfice pot fi mentionati Pitagora (circa 530 .H.) si Platon (427-347 .H.). n primele secole ale erei crestine Orfismul a fost o surso de inspiratie a conceptiilor dualiste, dupa care spiritul este bun iar materia este rea. Asemenea idei le gasim n Teosofiile Gnostice si n Maniheism, influentate si de religia dualista a Iranului antic.

MISTERELE LUI ISIS SI OSIRIS Cultul lui Osiris a aparut si s-a dezvoltat n Egiptul clasic, n mileniul III-I .H. n Egiptul elenistic, regii macedonienii din dinastia Ptolomeilor au creat cultul lui Sarapis, nume derivat din Osorapis, zeu care combina atributele lui Osiris si ale taurului sacru Apis. Apis s-a transformat n Osiris dupa moartea sa, cstignd astfel nemurirea divina, care era accesibila tuturor adoratorilor lui Osiris. Centrul de adorare al lui Osorapis a fost nti la Memfis, apoi la Alexandria. Popularitatea acestui cult a crescut att de mult, nct n sec I .H. l ntalnim la Roma. Ritualul de aici avea n centru trei personaje: Osiris (Sarapis), pe Isis, sotia liu si pe Horus, fiul lor, nsa figura dominanta era cea a zeitei Isis. Lucius Apuleius, n romanul Metamorfoze (Magarul de aur), relateaza ca Lucius, eroul principal este transformat n mod magic n magar. Dupa multe aventuri si suferinte, el este readus la forma sa de om prin bunavointa zeitei Isis. Povestirea este o alegorie a coborrii omului la starea de bestialitate si senzualitate si a ridicarii lui prin puterea vindecatoare a unei fiinte divine. n noua sa stare, Lucius devine credincios adept al zeitei Isis si se supune ritualului de initiere. n timpul initierii, Lucius a putut vedea soarele la miezul noptii, aluzie la elementul solar din mitologia egipteana, prezentnd n ritualul de initiere. El s-a apropiat de zeii de sus si de jos si a fost ncororat pe un tron alaturi de Isis- simbol al zeificarii si al mutarii lui de la lumina la moarte la o noua viata. Drept recunostinta, Lucius vorbeste despre Isis ca despre mntuitorul omenirii. Asa cum Osiris fusese nviat de Isis, divinizarea initiatului era tot opera zeitei Isis. n Egiptul antic se sperase ntr-o identificare cu Osiris, dupa moarte. Prin intermediul initierii n mistere, Mystul dobndita nsa, nca din lumea de aici, identificarea mistica cu zeul. Ridicarea lui Isis la rang de Zeita Universala, ba chiar unica si a lui Osiris la demnitatea de Zeu Suprem, prelungeste tendinta veche egipteana de a promova diverse divinitati la cel mai nalt rang. n schimb, coborrea Mystului n infern si ascensiunea sa, strabatnd elementele cosmice, tradeaza o conceptie specific elenistica. Marea popularitate a misterelor egiptene n primele secole ale erei crestine, faptul ca anumite trasaturi din iconografia fecioarei Maria si din hagiografia ei au fost mprumutate de la Isis arata ca a fost vorba de o religie de mistere originala iar nu de repetarea cultului vechi egiptean al lui Osiris si Isis. MISTERELE CYBELEI SI ALE LUI ATTIS Misterele lui Attis reprezinta cel mai dezgustator cult de mistere, prin ritualuri de o salbaticie si de un primitivism nspaimntator. De aceea ar putea fi lasat deoparte, daca nu ar fi fost folosit pentru a opri avntul crestinismului, considerat a fi una din cele mai eficiente religii pagne. Confruntati cu

succesul misionarismului crestin, teologii misterelor au subliniat cu insistenta ideea de imortalitate, consecinta a rascumpararii pe care ar fi savrsit-o Attis. Marea Mama Pamnt androgina (barbat si femeie) Cybele se trage din monstrul hermafrodit Agditis, castrat s-a nascut Attis, fiul amantul si victima Cybelei, care l-a ucis din gelozie. n disperare, ea ncearca sa-l renvie, dar Zeus se opune doar ca trupul lui Attis sa nu putrezeasca iar unicul semn de viata dintr-nsul sa fie parul care i creste si degetul mic care se misca. Preotii numiti Gali si unii credinciosi n delir se castrau si si ofereau organele sexuale Cybelei, ceea ce la origine asigura fertilitatea Mamei-Pamnt. Aceasta mitologie primitiva si riturile sngeroase au ajuns nsa originea unei religii a mntuirii, extrem de raspndita n primele secole ale erei crestine n Imperiul Roman. Riturile violente, muzica salbateca, absorbtia de plante halucinogene, totul pentru a forta apropierea divinitatii sau unirea cu ea, au devenit cai de rascumparare. Teologii si filosofii pagni din primele secole ale erei crestine l identificau pe Attis cu principiile nsesi ale creatiei si ale procesului Viata-Moarte-Renastere, ilustrat de experienta religioasa a sexualitatii, suferintei fizice, sngelui si transelor. n mod paradoxal, Attis a sfrsit prin a fi asimilat soarelui sia devenit centrul antichitatii. Asa arata cea mai atragatoare religie pagna care a ncercat a face concurenta crestinismului. MISTERELE LUI MITRA Unul dintre cei mai faimosi renegati ai crestinismului, scriitorul francez Ernest Renan scria n secolul trecut :Daca crestinul ar fi fost oprit n cresterea sa de o boala mortala, lumea ar fi fost mithraista. ntr-adevar, aceasta noua religie de mistere impunea prin forta si originalitate. n sec.III-IV d.H. se raspndise n toate provinciile Imperiului Roman. Cultul secret al lui Mitra reusise sa uneasca mostenirea iraniana cu sincretismul greco-roman si integrase toate curentele spirituale specifice epocii imperiale: astrologia, speculatiile eshatologice, religia solara (interpretata de unii monoteism solar). Limba liturgica era latina, capeteniile misterelor erau italici si alti romani de limba latina. Lipseau riturile orgiastice sau monstruoase. Religie a militarilor, impresiona prin disciplina, temperanta si morala care aminteau de vechea traditie romana. Mitraismul ea aproape exclusiv un cult secret, rezervativ militarilor. Putinul care se stie despre ritualurile initiatice aminteste mai degraba de initierile societatilor de barbati indoeuropene dect de acela ale misterelor traco-frigiene si greco-egiptene, deoarece Mitra era singurul zeu de mistere care nu cunoscuse moartea. O asociatie mitraista accepta cel mult 100 de membri. La Roma erau 100 de sanctuare Mithraea dar cel mut 10000 membri. Respingerea femeilor, care participau la celelalte culte ale mntuirii ntr-un numar niciodata cunoscut nainte, facea imposibila convertirea lumii la mitraism. Misterele lui Mitra au aparut mai trziu dect crestinismul, de aceea crestinismul, de aceea crestinismul nu le-a putut imita. Asa-zisele asemanari au origini diferite, totusi teologii crestini din sec. II-IIId.H. au fost foarte ngrijorati din pricina lor. Iustin si Tertullian vedeau imitatii diabolice ale crestinismului n folosirea sacramentala a pinii si a apei si alte elemente. Mitraismul practica de exemplu si un fel de botez. Nasterea lui Mitra si a lui Hristos se sarbatoreau la aceeasi data: 25 decembrie. Interpretarea teologica a elementelor asemanatoare era fundamental diferita. Mithraismul avea sa dispara n sec. V d.H. Importanta cultelor de mistere n istoria religiilor se datoreaza unor trasaturi specifice, unor elemente noi, precum si asemanarilor si deosebirilor dintre aceste culte si crestinism. Cultele de mistere au dat sentimentul participarii personale si n comun la viata divina. Ele au oferit o experienta personala, individuala nsa fara a fi rupta de colectivitate.

Cultele de mistere nu erau o revelatie n sensul comunicarii unei nvataturi despre Dumnezeu, ci n sensul de a deschide ochii si inima initatilor, stimulnd n ei un sentiment de exaltare, de traire a unirii cu divinitatea adorata. Aceasta era considerat si mijloc de realizare a nemuririi. Din punct de vedere moral, unele culte de mistere accentuau puritatea personala dar ideile lor despre puritate erau adesea imorale, din punctul de vedere al moralei absolute. Oricum, chiar si cultele relativ morale nu aveau ca scop mbunatatirea moralei societati din vremea lor. Cultele de mistere nu ofereau o filosofie. Ele tineau sa-i faca pe initiati sa depaseasca barierele naturale prin participarea la ritualuri sacramentale sau tanice. Trairea lor era departe de a fi mistica n sensul actual al cuvntului, chiar daca initiatii se numeau Mystai. Erau mai degraba ritualisti plini de rvna. Cultele de mistere au atras atentia oamenilor asupra sperantei vietii vesnice, speranta trecuta cu vederea de mitologiile oficiale. Nici unul din cultele de mistere nu s-au ridicat direct contrare crestinismului. Ele au fost nsa n competitie cu crestinismul si au pierdut competitia, chiar daca mparatii pagni le-au sprijinit ct au putut. Cititi si: Religiile de mistere partea I Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org

RELIGIA INDO-EUROPENILOR

religiile de mistere. exponentele unei cautari mai profunde a divinului

1. preliminarii: - religiile de mistere sunt o replica la decadenta pe care o marca religia societatii antice, care devenise destul de formalista.

- prin mistere se considera ncercarea de aprofundare a relatiei omului cu divinul, care era destul de senzualist reliefata.

2. misterele lui cybele si attis: - Cybela era considerata marea mama, a carei puteri se extindeau asupra ntregii naturi. - numele ei este destul de greu de definit. - el ar proveni de la termenul semit Gabel, care nseamna munte, deoarece n partile Frigiei de unde provenea cultul ei, ea era adorata sub forma unei stnci. - de asemenea, mai era numita si Matar Kubile (maica Cybela), fiind considerata maica universala, mama zeilor si protectoarea omenirii. - centrul cultic al acestei zeite din Frigia, care era considerat cel mai sacru spatiu destinat ei, era la Pessionte, la picioarele muntelui Agdos, n apropierea rurilor Gallos si Sangarios. - importanta acestui centru era chiar mai mare dect templele pe care le detinea n ntregul imperiu roman. - la Pessinonte, se afla betilul (piatra), care o personifica pe zeita si pestera n care ar fi stat ea, precum si mormntul din care va nvia Attis, iubitul ei. - Attis este zeul vegetatie prin excelenta, care era reprezentat de un pin. - pinul era considera de frigieni copacul vesnic verde, simbol al vietii care nu dispare prin moarte, ci se regenereaza de fiecare data. - fructele pinului erau considerate nu numai simbolul vietii, ci si stimulatoare ale fertilitatii solului si ale femeilor[1]. - el mai era considerat a fi si zeitatea grului spicul galben al grului recoltat*2+, fiind vazut fie ca amant al Cybelei, fie ca fiu al acesteia. - legenda spune ca Zeus, fiind ndragostit de Cybela, a ncercat fara succes sa o seduca. - n cele din urma, el si-a eliminat samnta pe o stnca, din care apoi s-a nascut Agdistis, o fiinta hermafrodita, pe care Dionyssos o mbata si apoi o instiga sa se emasculeze[3]. - din acest snge curs din rana se naste conul de pin, care, pus n sn de Nana, fiica fluviului Sangarios, da nastere zeul 15315h79p ui Attis, pe care aceasta l abandoneaza.

- gasit de oameni el este crecut cu lapte si miere de tap, de unde si numele de Attis care n frigiana nseamna tap. - zeita Cybela se ndragosteste de el, iar el i jura credinta eterna. - nsa, ca orice muritor si Attis uita de juramntul lui si se casatoreste cu fiica zeului Midas al Persiei. - nsa chiar n ziua nuntii Cybela i se arata iar Attis cuprins de remuscari se refugiaza sub un pin si se castreaza ca auto-pedepsire pentru infidelitatea sa. - n urma ranii provocate, Attis moare, iar fiica lui Midas se sinucide la auzul acestei drame. - Cybela i ngroapa unul lnga celalalt, iar pe mormintele lor rasar pinul si violetele. - n cele din urma, zeita i reda lui Attis viata ca recompensa pentru sacrificiul lui, lundu-l ca partener n noul cuplu divin. - acest cuplu face parte din categoria de perechi de origine asiro-babiloneana, n care partea feminina este permanent mai puternica, pe cnd masculinul este cel mult un erou, o anexa a acestui cuplu, cu puteri n ritul de recreare a vegetatiei. - este cazul perechilor Inanna si Dumuzi, Ishtar si Tamuz, Marduk si Sarpanitu, Anat si Aleyan sau Isis si Osiris. - acest fapt i-a facut pe multi sa considere ca la baza existentei mitice s-ar afla o divinitate feminina, marea Mama, din care au aparut celelalte divinitati. - ulterior societatea patriarhalista ar fi nlocuit-o cu personalitatea unui zeu razboinic, care a eliminat orice concurenta feminina. - se spune ca sibilele au profetit ca Hanibal va cuceri cetatea Romei, daca nu se va invoca ajutorul marii mame ceresti, adica a Cybelei. - ca urmare, s-a adus betilul din Pessinonte, care era o mica piatra neagra ce o reprezenta pe zeita. - acesta a fost primit cu mare evlavie n Roma si depus n templul zeitei Victoria de pe muntele Palatin. - n urma acestei invocari si a prezentiei lui Cybela n Roma, se zice ca Hanibal ar fi fost nvins de armatele lui Scipio Africanul, la Zama. - astfel a intrat n panteonul roman o noua zeitate si un nou cult, care se va dovedi destul de puternic nct sa creeze un cult al misterelor.

- cultul zeitei este unul orgiastic, n care galii, preotii lui Cybele, ce erau castrati, mbracati n costume orientale, defilau pe strazile Romei, ntr-o procesiune foarte spectaculoasa, care atragea uimirea maselor, care mparteau flori si pomeni n urma lor. - a existat n cadrul acestui cult si o categorie de calugari cersetori, format din acei metragirti (slujitorii zeitei), dintre care sub-clasa menagirtilor ( = luna) mergeau la nceputul fiecarei luni pe la casele credinciosilor pentru a aduna milostenia. - cultul zeitei Cybela se dezvolta mai ales n timpul mparatului Claudiu, care organizeaza ciclul sarbatorilor ntre 15-25 martie. - ceremoniile se deschideau pe data de 15 martie cu procesiunea canoforilor (purtatorii de cosuri cu flori), care comemorau gasirea pruncului Attis pe malul rului. - la 22 martie ncepea procesiunea dendroforilor (purtatorii pomului). - acum se taia un pin din padure, se mpodobea cu panglici si apoi era dus cu mare pompa la templu Cybelei din Palatin. - trunchiul de copac simboliza att elementul falic, datator de fertilitate, ct mai ales trupul mort al zeului, care era plns de zeita si de toata adunarea. - pe 24 martie marele preot, arhigalul, si facea o incizie n brat, pentru ca sngele lui sa fie oferit ca ofranda pentru zeu. - erau zile de post si de tristete. - tot acum ceilalti preoti, surexcitati de muzica asurzitoare, se antrenau ntr-un dans extatic, care i facea pe novici sa cada ntr-un fel de transa, ce i aducea n cele din urma la emascularea, adica la auto-castrarea lor si oferirea organelor taiate ca jertfa zeitei si lui Attis. - de aceea, aceasta zi se numea dies sanguinis. - se considera ca organele taiate si ngropate n sanctuarul zeitei i ofera acesteia forta de renvigorare a naturii. - evident ca dupa trecerea acestei transe colective multi dintre cei care se castrasera regretau si se tnguiau profund pentru gestul lor. - aceasta practica este destul de des ntlnita n spatiul mesopotamian, unde aproape toate zeitele fertilitatii aveau preoti castrati. - ziua de 25 martie era numita dies hilaria (ziua veseliei) deoarece credinciosii serbau acum nvierea lui Attis.

- acum fiecare putea sa faca ceea ce dorea: unii tipau, altii umblau deghizati pe strazi, altii proferau batjocuri la adresa oricarui demnitar, fara a fi pedepsit. - era, deci, un fel de carnaval al zeitei. - ziua de 26 martie era una de repaus, dupa care, pe 27 martie, preotii duceau statuia zeitei la rul Almo, unde o spalau si o mpodobeau, ducndu-o ntr-un car cu boi napoi la templu. - tot acum se oferea un ultim ospat, iar unii dintre participanti se botezau, ungndu-se cu sngele unui taur ucis, primind numele de renati. - elemente care ne-ar duce la ideea de pastrare a unor elemente revelationale ar fi: - ideea de lemn, simbol al crucii si al nvierii; - moartea si nvierea, care se gaseste si la Attis; - fecioara divina, cum este denumita zeita Cybele; - monahismul pagn; - ideea de initiere printr-un fel de botez al sngelui; - totusi, diferentele sunt destul de mari, deoarece pinul lui Attis nu are nimic de-a face cu altarul jertfei lui Hristos, fiind o prefigurare a trupului mort al zeului, dar si o expresie falica, cu sens de reproducere. - moartea si nvierea lui Attis face parte din ciclul mortilor vegetative, de revenire a naturii la viata si nu cu sens de mpacare a lumii cu Dumnezeu. - monahismul Cybelei, prin faptul ca era legat de ideea de castrare, este departe de vocatia calugareasca crestina. - botezul cu sngele taurului nu este similar botezului crestin, de vreme ce taurul nu are alta valoare dect cea de jertfa ntre alte jertfe, fara a expia pacatele lumii iar mnjirea cu sngele lui este o plasare totemica a nsusirii fortei taurului.

2. osirianismul: - acest sistem religios face din divinitatea egipteana precursorul nvierii si al practicii mumificarii, ca pregatire pentru nviere.

- Osiris apare la nceput ca zeu al vegetatiei, sfrsind n cele din urma ca divinitate a judecatii finale a oamenilor. - astfel, el devine judecatorul mortilor, fiind considerat domnul lumii subpamntene, domn al vesniciei si stapnul mortilor*4+. - n judecarea oamenilor, el era ajutat de 42 de asesori, care reprezentau cele 42 de nome ale Egiptului. - cei fara de prihana aveau acces la lumea paradisiaca n care grul crestea de doua ori mai mare si recoltele erau duble. - nvierea lui Osiris a conferit pentru egipteni modelul clasic, care ar trebui urmat pentru a ajunge la starea de fericire deplina. - el este si prima mumie, care argumenteaza prin prezenta ei realitatea acestei noi vieti. - miile de morminte vor argumenta aceasta credinta n nemurirea sufletului. - nvierea era adresata ntregului uman, trup si suflet, de aceea se considera ca trupul trebuie foarte bine conservat pentru a putea renvia. - n Cartea Mortilor se poate citi: Ei au inima lor, ei au gura lor, ei au picioarele lor, ei au bratele lor, ei au toate membrele lor*5+. - alte texte vorbesc doar de o nviere a spiritului, iar trupul avut va fi unul spiritual (sahu). - orasele Busiris si mai ales Abidos erau adevarate locuri de pelerinaj la care credinciosul egiptean trebuia sa mearga cel putin o data n viata. - n Abidos se credea ca ar fi fost ngropat Osiris, de aceea fiecare egiptean dorea sa si aiba mormntul ct mai aproape de cel al zeului, astfel nct orasul Abidos a devenit la scurt timp mai degraba o necropola, dect un oras activ[6]. - n timpul dominatiei ptolemeice, Osiris este combinat cu Apis, dnd nastere lui Serapis (Osiris-Apis). - o data intrat n panteonul roman, n prim planul acestui nou cult a aparut Isis. - cultul lui Serapis a fost att de raspndit, nct Tertulian spunea pamntul ntreg jura n prezent pe Serapis. - n cadrul cultului locul final si cel mai important l avea nvierea lui Serapis.

- preotii mergeau de cu seara la mormntul lui si exclamau ndrazniti initiati ai zeului nviat, caci voua din chinuri iesi-va-va mntuire. - puternica confruntare a osirianismului cu crestinismul, nu l-a putut scapa pe primul de disparitie. - cel mai vehement luptator mpotriva oricarei forme de pagnism a fost Teofil al Alexandriei, care a ridicat pe calugarii Tebaidei la lupta pentru strpirea ultimelor cuiburi de pagnism. - el nsusi patrunde n separeum-ul din Alexandria si loveste cu ciocanul statuia zeului Osiris. - ultimul templu al lui Isis, cel din insula Philae, a fost desfiintat din ordinul dat de Iustinian generalului Narses, care l-a transformat n biserica Sfntului stefan. - unii au ncercat sa forteze anumite asemanari dintre martirii crestini din Egipt si diferitele denumiri ale zeilor. - de exemplu, Sfnta Ecaterina, ca zeita a filozofiei si a stiintei, este asimilata zeitei Hator, care era tot o divinitate sapientiala, iar taierea capului ei ar fi asemanatoare cu uciderea lui Isis-Hator. - Sfntul Onofrei nu ar fi altceva dect preluarea numelui lui Osiris (Un-ofer) si personificarea lui n chipul acestui mucenic. - n cadrul iconografiei, Isis este redata cu pruncul, Horus n brate, care ar fi fost copiata n cazul Maicii Domnului. - Sfntul mare mucenic Gheorghe nu ar fi altcineva dect Horus n lupta cu crocodilul mitic. - toate acestea sunt simple coincidente care nu pot fi considerate mprumuturi. - chipul maicii Domnului cu Pruncul n brate este poate cea mai des ntlnita imagine a maternitatii si nu poate fi considerata ca ceva apartinnd iconografic doar unei culturi. - asemanarea dintre Onofrei este pura speculatie, deoarece acesta este un personaj real si nu o expresie fictiva. - Sfnta Ecaterina este mucenita cea nteleapta si nu divinitatea ntelepciunii, preluata de la egipteni. - mai existau si asa-numitii inclaustrati, care alegeau de buna voie sa ramna la temple fara dorinta de a mai reveni la viata personala, conjugala. - inclaustrarea nu poate fi observata ca o alegere de bunavoie de a se retrage n rugaciune, asa cum o fac monahii.

- se fac afirmatii care evident nu sunt reale, cum ca chiar sfntul Pafnutie, organizatorul monahismului egiptean, ar fi fost un astfel de inclaustrat, care apoi s-ar fi convertit la crestinism, organiznd acest stil de viata n snul comunitatii crestine. - chiar daca aceasta relatare ar fi reala, nu este nimic contradictoriu, de vreme ce crestinii proveneau din cadrul pagnilor convertiti. - nsa el nu este ntemeietorul, ci cel mult organizatorul monahismului, care exista n pustia Egiptului cu mult timp nainte.

3. mitraismul: - zeul Mithra este una din divinitatile cele mai vehiculate de la Est la Vest, care pleaca din partile Iranului, dar o ntlnim si n India vedica sau post-vedica, nsa gasim acest zeu pna n nordul Africii sau pe pamntul Iberiei sau chiar la britanici. - cei care au vehiculat acest cult au fost soldatii romani, mari adoratori ai lui Sol invictus. - dintre mparatii care au sustinut acest cult se numara Diocletian, Galeriu, Maximian si chiar Constantin Chlorus, ultimul ridicnd un templu n cinstea lui Mitra la Carnutum, pe malul sudic al Dunarii, cu inscriptia Dio, soli invicto Mithrae fautori imperii (zeul Soare nenvins, Mitra protectorul imperiului). - ulterior mparatii crestini, mai ales Theodosie si Gratian, vor distruge mare parte dintre mithraeumurile (templele mithraiste) sau le vor preface n basilici crestine[7]. - s-a vehiculat ideea ca mitraismul ar fi fost fie un concurent serios al crestinismului (Ernest Renan), fie un nainte-mergator si pregatitor de drum pentru crestinism. - Alfred Loisy spune S-a putut spune ca misterele lui Mithra au balansat sansa crestinismului*8+. - cu siguranta ca lumea pagna a fost pregatita de mai multi factori n vederea aparitiei crestinismului, nsa nu a existat niciodata vreo credinta din care apostolii ca mesageri ai lui Hristos sa si fi recrutat ideologiile, pe care sa le boteze a fi originar crestine. - crestinismul este religia revelata, iar revelatia nu copiaza umanul, ci este transmisa de Dumnezeu. - nici prima idee, cum ca daca lumea nu devenea crestina, era acum mithraista, nu este valabila, deoarece lumea era chemata din vesnicie la crestinism. Nu exista asadar nici un daca. - planul lui Dumnezeu este etern.

- n ceea ce priveste modul de desfasurare a acestor mistere mithraice, ele implicau o organizare criptica, la care participau numai barbatii, carora li se cerea sa nu divulge credinta si practicile, care se desfasurau n mithraeum-uri (desciplina arcana). - mithraeum-ul era organizat n pesteri sau caverne sapate n subteran, mpartite n vestibul, un fel de sacristie si cripta, care era si partea cea mai importanta din aceste locasuri. - n cripta se gaseau banci puse lateral, iar n spate era sapata o absida, un fel de altar, unde statea cel care conducea adunarea. - aici ardea permanent un foc considerat a fi sacru. - datoria preotului oficiant, numit tata, era de a pastra acest foc sacru permanent aprins[9] si de a aduce cele trei rugaciuni sau slujbe nchinate soarelui. - n fine, n cadrul cultului el facea libatiuni si lecturi din sulurile care contineau rugaciuni nchinate soarelui. - zilele saptamnii erau nchinate diferitelor zeitati, idee preluata de la greco-romani, iar ziua de duminica era nchinata soarelui, Dies Solis, lucru care i-a facut sa creada pe multi ca crestinii au mprumutat Dies Solis pentru a o transforma n Dies Dominica. - se uita n mod voit sa evanghelistii subliniaza ntr-un mod providential de accentuat toate etapele mortii si nvierii lui Hristos, cu precizarea zilei n care nvie El: duminica. - aceasta devine cea mai importanta zi pentru fiecare crestin, iar ideea ca cineva ar fi copiat o sarbatoare mithraista pentru a o oferi crestinismului, este falsa. - tot falsa este si teza dupa care se sustine ca Mithra s-ar fi nascut mitologic la 25 decembrie, data solstitiului de iarna, iar crestinii ar fi preluat aceasta data pentru a o oferi ca zi a Nasterii lui Hristos. - la fel, evanghelistii au precizat data recensamntului lui Octavian August, ct si faptul ca Iosif si Maria au ajuns n toiul iernii[10]. - se poate recunoaste, de ce nu, si faptul ca cei care au fixat data de 25 decembrie au vrut sa suprime toate acele sarbatori pagne, care se tineau cu ocazia solstitiului (deci nu numai sarbatoarea mithraista). - initierea n mithraism se facea printr-o ascensiune pe 7 trepte[11], si anume: - Corbul care este considerat mesagerul soarelui; - acest grad era dat de obicei copiilor. - Ocultul, despre care nu se stie mare lucru, deoarece el nu apare n basoreliefuri.

- se pare ca erau numiti asa, deoarece la adunarea comunitatii ei erau ascunsi dupa o perdea[12]. - din aceasta categorie faceau parte doar adolescentii, care nca nu devenisera barbati. - Soldatul, despre care Tertulian vorbeste n scrierea sa, De corona militis. - se pare ca ei primeau un fel de initiere, prin faptul ca primeau sa poarte la ceremonii o cununa. - se crede ca ei erau nsemnati pe frunte, aplicndu-li-se cu fierul nrosit pe frunte imaginea soarelui. - aceasta idee reiese dintr-un basorelief, unde Mithra era ngenunchiat n fata soarelui, care i nsemna pe frunte imaginea sa. - Leul, despre care vorbeste acelasi Tertulian, n lucrarea sa, Adversus Marcionem (1, 13)[13]. - acestora la cult li se oferea spre gustare miere, ca simbol al virtutii. - Persul aminteste de fapt despre originea etnica a acestui cult, deoarece se cunoaste ca tara unde cultul soarelui are cea mai importanta reprezentare si accentuare, era n vechime, Persia. - Curierul Soarelui, cel care era redat plastic ca un armas al soarelui, cel care conduce carul lui Mithra. - Parintele era demnitatea suprema n ascensiunea pe scara mithraista. - demnitatea corespundea ideii de a fi cu Mithra n cer*14+. - n fruntea acestei ierarhii se afla Parintele parintilor, un fel de patriarh al mithraistilor. - ritul de initiere implica ispitirile, care amintesc de ceremoniile prin care se initiau tinerii n corporatiile militare[15], si care constau n nfometare, flamnzire si drumuri epuizante. - urmau apoi ceremoniile sngeroase, care dupa istoricul Lampride, puteau degenera chiar n ucideri de oameni. - n acest mod se certifica forta pe care viitorul soldat al lui Mithra si expunea forta [16]. - ulterior, aceasta lupta capata doar sensuri mistice si prea putin aspectul de lupta reala. - un alt moment al cultului mithraic era sacrificiul taurului, care l putem vedea n basoreliefuri n care Mithra ucide un taur cu cutitul. - acest sacrificiu avea un caracter creator pentru animale sau plante, dar si unul eshatologic, deoarece facea trimitere la Saoshiant, acel mesia al zoroastrienilor, care va veni la sfrsitul lumii.

- mai mult dect att, n elementul euharistic, cu caracter de elixir al nemuririi, alaturi de bautura haoma intra si grasimea taurului sacru ucis. - aceasta ucidere avea simbolul victoriei n lupta, de aceea, cei care l practicau erau mai ales soldatii care se pregateau sa mearga la lupta.

- aceasta religie cu conotatii magice, mai ales pentru lumea militara romana, s-a raspndit n tot imperiul acolo unde soldatii romani si aveau forturile si liniile de frontiera, pe care le aparau. - asta nu nseamna ca toata lumea romana de atunci era aplecata spre mithraism, ci doar soldatii, care asteptau ca magismul acestor practici sa i pazeasca de moarte n luptele lor curente cu popoarele migratoare. - de aceea, gasim urmele acestor credinte att de vast raspndite, desi populatia sedentara este adepta altor culte. - de aceea, de exemplu, pe segmentul daco-roman, nu avem o confruntare ntre crestinismul care se popularizeaza n snul noii formatiuni etnice si mithraismul, practicat de soldati. - oamenii de rnd nu erau mithraisti, iar soldatii odata deveniti veterani si lasati la vatra, n noile lor familii nu mai practicau acest cult.

-------------------------------------------------------------------------------[1] Paul Bala si Ovidiu Chetan, Mitul crestin, Edit. Enciclopedia de Buzunar, Bucuresti, 1972, p. 59. [2] Ibidem, p. 59. [3] Sa se autocastreze. [4] Paul Bala si Ovidiu Chetan, Mitul crestin, p. 51. [5] Apud ibidem, p. 51. [6] Noua dintre primii faraoni ai Egiptului au fost ngropati la Abidos. Aproape fiecare egiptean lasa cu limba de moarte sa fie ngropat aici sau cel putin sa-i fie plimbat trupul mbalsamat pe strazile acestui oras sacru, pentru a fi sigur de mntuire.

[7] Un exemplu n acest sens l ofera bazilica San Clemente din Roma din apropierea Colosseumului, care se afla deasupra unui mitrhaeum, sapat n solul vulcanic pe trei etaje subterane. n partea cea mai de jos se afla spatiul sacru n care se consuma ospatul divin. [8] Alfred Loisy, Les mystres paiens, deusieme ditions, Frankfurt am Main, 1983, p. 157. [9] Tema aceasta este mprumutata de la mazdeenii, care pastrau cultul focului nestins. [10] Aceste lucruri sunt mult mai bine precizate de catre istoricii bisericesti, care au preluat informatiile de la ucenicii apostolilor. [11] Unele informatii vorbesc doar despre trei trepte : novice, initiat si parinte. [12] Alfred Loisy, Les mystres paiens, p. 169, n. 1. *13+ Ei sunt numiti leii lui Mithra de apologetul crestin. [14] Alfred Loisy, op. cit, p. 179. [15] A se vedea spre exemplificare riturile vechilor germani de identificare totemica cu ursul prin aceste retrageri si ispitiri. [16] Lampride vorbeste chiar despre