Vai de via infidel!

Isaia 5:130

DATORIT limbajului de o rar frumusee i talentului desvrit cu care sunt exprimate sentimentele, aceast parabol este aproape fr egal. Aa s-a exprimat un comentator al Bibliei, referindu-se la versetele introductive din Isaia capitolul 5. Fiind mai mult dect o lucrare artistic, cuvintele lui Isaia ilustreaz ntr-un mod emoionant iubirea cu care Iehova se ngrijete de poporul su. Totodat, aceste cuvinte ne avertizeaz cu privire la unele lucruri care i displac Lui. 2 Parabola lui Isaia ncepe astfel: Voi cnta Preaiubitului meu, cntarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie, pe un deal foarte roditor. I-a spat pmntul, l-a curit de pietre i a sdit n el viele cele mai alese. A zidit un turn n mijlocul ei i a spat un teasc; atepta s-I fac struguri buni, dar a fcut struguri slbatici. Isaia 5:1, 2; compar cu Marcu 12:1. ngrijirea viei 3 Indiferent c Isaia le cnt sau nu literalmente aceast parabol asculttorilor lui, ea le capteaz cu siguran atenia. Majoritatea dintre ei cunosc probabil multe lucruri despre plantarea unei vii, iar descrierea fcut de Isaia este sugestiv i real. La fel ca viticultorii de astzi, proprietarul viei nu nsmneaz smburi de struguri, ci planteaz viele cele mai alese un buta sau o mldi de la alt vie. El planteaz aceast vi pe un deal foarte roditor, ntr-un loc n care viei de vie i priete. 4 Pentru ca o vie s fac struguri trebuie s se munceasc din greu. Isaia l nfieaz pe proprietar muncind pn la epuizare, spnd pmntul i curindu-l de pietre. Probabil c el folosete pietrele mai mari pentru a zidi un turn. n vechime, n astfel de turnuri stteau paznicii care aprau recoltele de hoi i de animale.* De asemenea, el construiete un zid de piatr pentru a delimita terasele viei (Isaia 5:5). Aceasta era o practic obinuit, menit s mpiedice mturarea terenului arabil de ctre ape. 5 Deoarece muncise din greu ca s-i ngrijeasc via, proprietarul se putea atepta pe bun dreptate ca aceasta s rodeasc. Prevznd c aa se va ntmpla, el a fcut un teasc. Dar s-a materializat mult ateptata recolt? Nu, deoarece via a fcut struguri slbatici. Via i proprietarul ei 6 Cine este proprietarul, i pe cine reprezint via? nsui proprietarul d rspunsul la aceste ntrebri cnd spune: Acum, locuitori ai Ierusalimului i brbai ai lui Iuda, judecai, v rog, ntre Mine i via Mea. Ce a mai fi putut face viei Mele i nu i-am fcut? Pentru ce a fcut ea struguri slbatici, cnd Eu m ateptam s produc struguri buni? V voi spune acum ce voi face viei Mele: i voi smulge gardul, ca s fie pscut de vite; i voi surpa zidul ca s fie clcat n picioare. Isaia 5:35.

7 ntr-adevr, Iehova este proprietarul viei, i el s-a aezat, figurativ vorbind, ntr-o sal de judecat, cernd s se fac dreptate ntre el i via sa, care l-a dezamgit. Prin urmare, pe cine reprezint via? Proprietarul explic: Via lui Iehova al armatelor este casa lui Israel, iar brbaii din Iuda sunt plantaia de care era ataat el. Isaia 5:7a, NW. 8 Isaia l numete pe Iehova, proprietarul viei, Preaiubitul meu (Isaia 5:1). Isaia poate vorbi despre Dumnezeu cu atta intimitate numai deoarece el se bucur de legturi strnse cu Dumnezeu (compar cu Iov 29:4; Psalmul 25:14). Cu toate acestea, iubirea pe care o are profetul pentru Dumnezeu plete n comparaie cu iubirea pe care a manifestat-o Dumnezeu fa de via sa naiunea pe care a sdit-o el. Compar cu Exodul 15:17; Psalmul 80:8, 9. 9 Iehova i-a sdit naiunea n ara Canaan i i-a dat legi i reguli, care au slujit drept zid protector mpotriva influenei coruptoare a celorlalte naiuni (Exodul 19:5, 6; Psalmul 147:19, 20; Efeseni 2:14). n plus, Iehova le-a dat israeliilor judectori, preoi i profei care s-i instruiasc (2 mprai 17:13; Maleahi 2:7; Faptele 13:20). Cnd Israelul a fost ameninat cu agresiunea armat, Iehova a ridicat eliberatori (Evrei 11:32, 33). De aceea, Iehova ntreab pe bun dreptate: Ce a mai fi putut face viei Mele i nu i-am fcut? Pe cine reprezint astzi via lui Dumnezeu 10 Probabil c Isus a avut n minte cuvintele lui Isaia cnd a spus parabola cultivatorilor ucigai: Era un om, un gospodar, care a plantat o vie, a mprejmuit-o cu un gard i a spat un teasc n ea; apoi a ridicat un turn, a arendat-o unor cultivatori i a plecat n cltorie n strintate. Din nefericire, cultivatorii l-au trdat pe proprietarul viei, ucigndu-l chiar pe fiul su. n continuare, Isus a artat c aceast parabol nu se referea numai la Israelul carnal. Iat ce a spus el: Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi *Israelul carnal+ i va fi dat unei naiuni care va produce roadele lui. Matei 21:3341, 43. 11 Acest nou popor s-a dovedit a fi Israelul lui Dumnezeu o naiune spiritual alctuit din 144 000 de cretini uni (Galateni 6:16; 1 Petru 2:9, 10; Revelaia 7:3, 4). Isus i-a comparat pe aceti discipoli cu mldiele adevratei vie, care este chiar el. Bineneles, acestor mldie li se cere s produc roade (Ioan 15:15). Ele trebuie s manifeste caliti cretine i s participe la lucrarea de predicare a vetii bune a regatului (Matei 24:14; Galateni 5:22, 23). ns, dup moartea celor doisprezece apostoli, marea majoritate a celor ce pretindeau c sunt mldie ale adevratei vie s-au dovedit a fi fali, fcnd struguri slbatici n loc s produc roade bune. Matei 13:2430, 38, 39. 12 Prin urmare, condamnarea adresat lui Iuda de ctre Isaia se aplic astzi cretintii. O examinare a istoriei ei rzboaiele pe care le-a purtat, cruciadele i Inchiziia dezvluie ct de acre au fost roadele ei. Cu toate acestea, adevrata vie de cretini uni i o mare mulime de nsoitori ai lor trebuie s in seama de cuvintele lui Isaia (Revelaia 7:9). Dac vor s i plac proprietarului viei, ei trebuie, n mod individual i ca grup, s produc roade care i plac lui. Struguri slbatici

13 Deoarece a depus eforturi extraordinare pentru a-i cultiva i crete via, Iehova ateapt pe bun dreptate ca ea s devin cea mai aleas vie (Isaia 27:2). Cu toate acestea, n loc s produc roade folositoare, ea produce struguri slbatici, literalmente lucruri mpuite, sau boabe putrede (stricate) (Isaia 5:2, NW, nota de subsol; Ieremia 2:21). De aceea, Iehova declar c va da la o parte gardul su protector care nconjoar aceast naiune. Naiunea va fi pustiit, abandonat i lsat prad secetei. (Citete Isaia 5:6.) Moise i avertizase c vor suferi aceste lucruri dac nu ascultau de Legea lui Dumnezeu. Deuteronomul 11:17; 28:63, 64; 29:22, 23. 14 Dumnezeu se atepta ca naiunea s produc roade bune. Mica, contemporan cu Isaia, declar: Ce alta cere DOMNUL de la tine, dect s faci dreptate, s iubeti mila i s umbli smerit cu Dumnezeul tu? (Mica 6:8; Zaharia 7:9). Cu toate acestea, naiunea nu a inut seama de sfatul lui Iehova. *Dumnezeu+ Se atepta la judecat i iat, snge vrsat; la dreptate i, iat, strigte de apsare! (Isaia 5:7b). Moise a prezis c naiunea infidel va produce struguri otrvitori care provin din via Sodomei (Deuteronomul 32:32). n mod asemntor deci, imoralitatea sexual, inclusiv homosexualitatea, se numr printre nclcrile Legii lui Dumnezeu de care se face vinovat naiunea (Leviticul 18:22). Expresia vrsare de snge se mai poate traduce i prin nclcare a legii. Acest tratament crud a dus fr ndoial la strigte de apsare din partea celor maltratai, strigte care au ajuns la urechile Celui ce a plantat via. Compar cu Iov 34:28. 15 Iehova Dumnezeu iubete dreptatea i judecata (Psalmul 33:5). El le-a poruncit evreilor: S nu facei nedreptate la judecat: s nu caui la faa sracului i s nu prtineti pe nimeni dintre cei mari, ci s judeci pe aproapele tu dup dreptate (Leviticul 19:15). Prin urmare, trebuie s evitm s fim prtinitori n relaiile noastre cu ceilali, nepermind niciodat ca lucruri precum rasa, vrsta, bogia sau srcia s ne umbreasc judecata (Iacov 2:14). Este deosebit de important ca aceia care slujesc n poziii de supraveghere s nu fac nimic cu prtinire, strduindu-se ntotdeauna s asculte ambele pri nainte de a se pronuna ntr-o anumit problem. 1 Timotei 5:21, Proverbele 18:13. 16 n plus, dat fiind c triesc ntr-o lume nelegiuit, cretinii ar putea cultiva cu uurin o atitudine ostil sau rebel fa de normele divine. Dar adevraii cretini trebuie s fie gata s asculte de legile lui Dumnezeu (Iacov 3:17). Ca urmare a imoralitii sexuale i a violenei din prezentul sistem de lucruri ru, e necesar ca ei s continue s vegheze cu strictee cum umbl: nu ca nite nenelepi, ci ca nite nelepi (Galateni 1:4; Efeseni 5:15). Ei refuz s adopte concepiile laxiste privitoare la sexualitate, iar atunci cnd apar nenelegeri, ei trebuie s le pun capt fr furie i mnie i strigt i vorbire injurioas (Efeseni 4:31). Cultivnd dreptatea, adevraii cretini i aduc onoare lui Dumnezeu i primesc aprobarea sa.

Parabola viei neroditoare (Isaia 5, 1-7)

"Vreau sa cant pentru prietenul meu cantecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o coasta manoasa. El a sapat-o, a curatit-o de pietre si a sadit-o cu vita de bun soi. Ridicat-a in mijlocul ei

un turn, sapat-a si un teasc. Si avea nadejde ca va face struguri, dar ea a facut agurida. Si acum voi, locuitori ai Ierusalimului si barbati ai lui Iuda, fiti judecatori intre mine si via mea. Ce se putea face pentru via mea si n-am facut Eu? Pentru ce atunci cand nadajduiam sa-mi rodeasca struguri, mi-a rodit agurida? Acum va voi face sa stiti cum ma voi purta cu via mea: Strica-voi gardul ei si ea va fi pustiita, darama-voi zidul ei si va fi calcata in picioare. Si o voi pustii! Nu va mai fi taiata, nici sapata si o vor napadi spinii si balariile. De asemenea si norilor le voi da porunca sa nu-si mai verse ploaia peste ea. Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel, Iar oamenii din Iuda sunt sadirea sa draga. El nadajduia ca acesta sa fie un popor fara de pacate, dar iata-l plin de sange. Nadajduit-a sa rodeasca dreptate, dar iata: razvratire."

Dupa cum am. vazut, intr-o parabola nu au prea mare valoare detaliile, cat mai ales semnificatia simbolica. In acest context trebuie sa subliniem ca imaginea vitei si a mladitei este clasica in Vechiul Testament. Isaia a rostit aceasta parabola cantare pentru a-i mustra pe concetatenii sai israeliti, care in mod voit s-au indepartat de Dumnezeul Legamantului de pe Sinai. El incepe ca si cand ar avea de relatat despre via unui prieten al sau, insa pana la urma Iasa sa se intrevada cine este de fapt prietenul si cine este via.

Cititorul se poate intreba totusi de ce unirea lui Iahve cu Israel este exprimata in chipul viei si nu a unui alt arbore. Motivul pare a fi ca simbolul viei este cel mai potrivit pentru a sugera ideea unui intimitati intre Dumnezeu si poporul ales care inca de la inceputul existentei sale ca natiune presupune o alegere, o preferinta, Intr-adevar ceea ce este pentru un om sadirea viei, saparea si curatirea ei de pietre, imprejmuirea cu gard etc., poate fi pentru Dumnezeu, alegerea lui Israel, eliberarea lui din robia egipteana, conducerea minunata prin pustiu, si in cele din urma darea Legii pe muntele Sinai care sa-l protejeze de caderea in pacat, asa cum gardu protejeaza via.

Ca prin vie se intelege poporul Israel reiese cu evidenta si din cuvintele psalmistului care zice: "Via din Egipt ai mutat-o, izgonit-ai neamuri si ai rasadit-o pe ea, intins-ai vitele ei pana la mare si pana la rau lastarele ei." (Psalmul 79, 9-11). Prin alegere poporul Israel nu-si mai apartine de fapt siesi, ci a devenit un popor consacrat, adica rezervat lui Dumnezeu si ca urmare sfant, caci a devenit proprietatea Celui numit de trei ori sfant (Isaia 6, 3) intocmai cum via apartine celui ce o sadeste, o ingrijeste si asteapta de la ea rod la timpul potrivit.

Raportul strans care exista intre Iahve si poporul ales reiese chiar din denumirea care i se da acestui popor, si anume "am Iahve", adica poporul lui Dumnezeu (Judecatori 5, 12), pentru ca El a intervenit in chip minunat pentru eliberarea triburilor israelite de sub stapanirea straina. Ca sa ilustreze si mai pregnant raportul strans care trebuia sa se mentina intre Dumnezeu si poporul ales "via Sa", aghiografii

il numesc adesea pe Israel "fiul lui Iahve cel dintii nascut" (Iesirea 4, 22; Ieremia 31, 9; Osea 11, 1), mireasa lui Iahve (Ieremia 2, 2; Iezechiel 16, 8; Osea 9, 10), sau chiar "ebed Iahve" = servul lui Dumnezeu (Isaia 41, 8-9).

Pentru a sublinia apartenenta acestui popor la Dumnezeu, desi Sfanta Scriptura reprezinta legatura dintre Israel si Iahve printr-o foarte bogata varietate de imagini, celebra ramirie totusi imaginea viei descrisa de Isaia ca fiind a prietenului sau. Profetul nu intamplator prefera folosirea acestei imagini. Se stie ca in vechime via era simbolul sperantei, al dainuirii si mai ales a unei vieti tihnite. Dar nu acesta ramane motivul principal al preferintei profetului pentru vie.

Se pare ca in antichitate dintre toate plantele si pomii fructiferi, via dadea rodul cel mai bun si de mult folos omului. Despre rodul vitei s-a spus de catre psalmist ca avea darul de a veseli inima omului (Psalmul 103, 16). Pe de alta parte ca si astazi, in vechime, rodul viei era folosit si la sacrificii.

Un alt motiv insa, si poate cel mai temeinic pentru care profetul prefera comparatia cu vita de vie este ca aceasta planta nu poate ajunge la maturitate si deci sa dea roade fara ajutorul cuiva, daca nu neaparat al omului care sa o ingrijeasca, macar a unui copac pe care sa se intinda. Prin urmare mai mult decat oricare planta, vita de vie are nevoie sa fie sustinuta. Ori asa cam via are nevoie absoluta de ceva pe care sa-si sprijine mladitele, la fel poporul lui Israel s-a sprijinit pe ajutorul Celui Preainalt.

Imbratisarea copacului de catre vita, sau a stalpului de sustinere poate fi icoana imbratisarii lui Iahve, a legaturii stranse dintre Dumnezeu si poporul Sau preferat. Proorocul a folosit ideal aceasta imagine tocmai pentru a ilustra speranta lui Dumnezeu in iubirea neintrerupta a acestui popor pentru El, in supunerea continua pe care era indreptatit sa o astepte din partea acestui popor.

La originea acestei sperante era dragostea plina de rivna care se manifesta din partea lui Dumnezeu cu o perseverenta unica. Atunci insa cand speranta a cedat locul deceptiei, binecuvintarea de care s-a bucurat poporul s-a transformat in blestem. De aceea arata profetul ca via va fi pustiita. "Strica-voi gardul ei si ea va fi pustiita, darama-voi zidul ei si ea va fi calcata in picioare" (vers. 5-6). Imaginea dezolanta a unei vii pustiite o descrie si psalmistul; "Pentru ce ai daramat gardul ei si o culeg pe ea toti cei ce trec pe cale? A stricat-o pe ea mistretul din padure si porcul salbatic a pascut-o pe ea" (Psalmul 79, 13-14).

Acesta este deci rezultatul pentru dezamagirea Domnului Dumnezeu de a obtine roadele mult asteptate de la via Sa. Imaginea cu roadele viei era mult intrebuintata in Orient, unde in antichitate, oamenii de obicei nu plateau in bani pentru pamintul luat in arenda, ci mai ales in natura, dind o parte din ceea ce producea pamintul, conform intelegerii stabilite cu proprietarul. Se putea plati insa si in bani, asa cum se mentioneaza in cartea Cantarea Cantarilor din care rezulta ca "Solomon avea o vie in Baal-Hamon pe care a incredintat-o unor pazitori, si fiecare trebuia sa aduca pentru rodul ei, o mie de arginti" (cap. 85 11).

In viziunea lui Isaia, prietenul sau, adica Dumnezeu este asemanat cu un proprietar de pa-mint, care a sadit vie si care a facut totul numai ca via sa, Israelul-proprietatea Lui sa dea roade. Intr-adevar ce ar mai fi trebuit sa faca Iahve pentru Israel, via Sa si n-a facut? Pentru ce a rodit ea insa struguri salbatici (agurida) cind El, potrivit investitiilor facute, se astepta sa-i produca struguri buni? Fiind proprietatea Sa, Dumnezeu cerea din partea poporului ales, mai intii credin-ciosie totala care consta in cinstirea Unicului Dumnezeu si implinirea poruncilor pe care i le-a dat prin robul Sau Moise pe muntele Sinai.

Ori Israelul a lucrat tocmai impotriva asteptarilor divine prin indepartarea de El si inchinarea la idoli, comitind multe faradelegi, mai ales in preajma exilului babilonic, suparindu-L astfel pe Dumnezeu, care a trebuit in cele din urma, potrivit cuvintelor profetului, sa renunte la mostenirea Sa. Vazand prin urmare ca nu mai este indreptare pentru mostenirea Sa, adica pentru "casa lui Israel", caci aceasta era via Domnului, si barbatii lui Iuda erau planta placerii Lui, care in loc de judecata a varsat singe nevinovat, iar in loc de dreptatea pe care trebuia sa o implineasca se aud inaltindu-se catre Dumnezeu strigate de apasare, Ei a hotarit sa lepede mostenirea Sa. Deci daca "via Domnului Savaot, sadirea Sa draga, nu i-a rodit dreptate, ci razvratire", ea va fi pustiita. Nu va mai fi taiata, nici sapata si o vor napadi spinii si balariile. De asemenea si norilor le va da porunca sa nu-si mai verse ploaia peste ea" (vers. 6-7).

Imaginea vitei si a mladitei o foloseste la randul Sau si Mantuitorul Hristos pentru a ilustra profunda Sa legatura si unitate cu ucenicii carora le fagaduieste ca va ramane cu ei in Biserica intemeiata de El pana la sfarsitul veacurilor (Ioan 15; 1-2).

Facand acum o comparatie intre parabolele Vechiului Testament si cele folosite de Iisus Hristos, observam ca El a dorit ca prin ele sa-si fundamenteze invatatura Sa si pentru a se face cat mai inteles de ascultatorii Sai, in cea mai mare parte oameni simpli.

O alta observatie cu privire la cele doua tipuri de parabole este aceea ca pe cand cele din Vechiul Testament erau adesea adresate unor indivizi, cele utilizate de Domnul Hristos sunt adresate unui cerc

mult mai larg de oameni. Pe de alta parte insa parabola folosita de Domnul Hristos ia modul sublim are uneori darul de a fi un fel de limbaj ermetic, de a ascunde parca o taina, un adevar pentru a-l proteja de intelesul celor multi.

Spre deosebire de Domnul Hristos, aghiograful Vechiului Testament nu face apel la experienta auditorului in maniera: Care este parerea voastra? Sau Ce vi se pare?. In cele din urma trebuie sa subliniem ca spre deosebire de Noul Testament, in Vechiul Testament se pare ca avem a face mai mult cu o literatura sapientiala in care negarea faptei, nu numai ca ar fi absurda, ci chiar imposibila, dupa cum zice profetul: "Oare pot caii sa fuga pe stinca? Se va ara oare marea cu boii?" (Amos 6, 1-2).