Referat la disciplina: Drept comparat i sisteme de drept

Dreptul la respectarea vietii private si de familie prin prisma art. 8 al Conventiei europene pentru Drepturile Omului. Comentariu.
Articolul 8 1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, prote!area sanatatii sau a moralei, ori prote!area drepturilor si libertatilor altora. Activitati sau masuri care fac parte din viata privata "ste oare interceptarea discutiilor telefonice intotdeauna identificata cu ingerinta in viata privata# Recurgerea la aparatele de urmarire electronica cu scopul de a intercepta convorbirile private a fost considerata ca depinzind de domeniul vietii private, oricare ar fi citeodata continutul conversatiei in cauza. $n cazul %. v. &ranta, '%. v. &ranta, (otarire din 2) noiembrie 1**).+ ,uvernul pirit a sustinut ca conversatia interceptata tinea exclusiv de un omor si nu deriva din viata privata. -omisia a respins aceasta teza pe motivul ca o conversatie telefonica nu pierde caracterul sau privat din simplul fapt ca continutul sau vizeaza sau poate sa vizeze interesul public. $n cazul .alford v. Regatul /nit '.alford v. Regatul /nit, caz din 20 iunie 1**1.+ conversatiile telefonice, care erau totodata de ordin personal si privat, au fost ascultate, la fel si telefoanele care se aflau in birourile reclamantului. Din contra, in cazul in care o persoana utilizeaza o banda de frecventa radio rezervata aviatiei civile, interceptarea acestor mesa!e nu constituie un amestec ilegal in viata privata, conversatia fiind dusa pe o lungime de unda accesibila si altor persoane si neputind, in consecinta, sa fie calificata drept o discutie privata '-ererea nr. 21)0)2*), 21 februarie 1*30.+. "ste oare colectarea de catre stat a informatiilor cu caracter personal intotdeauna asociata cu o ingerinta in viata personala# -olectarea informatiilor cu privire la individ de catre functionarii statului fara consimtamintul lui afecteaza viata sa privata si decurge din prevederile articolului 3 '1+. $n aceasta categorie de activitati intra in special: /n recensamint oficial '-ererea nr. *412232, 5. v. Regatul /nit, 6 octombrie 1*32, )4 DR 22*+ ce contine intrebari obligatorii cu privire la sex, statutul matrimonial, locul nasterii si alte detalii personale. 7uarea amprentelor digitale si efectuarea unei fotografii de identitate, precum si colectarea altor date personale de catre politie '8urra9 v. Regatul /nit, (otarire din 23

octombrie 1**:, seria % nr. )44 %+, fie si intr un registru tinut secret '7eander v. ;uedia, (otarire din 26 martie 1*31, seria % nr. 116.+. -olectarea datelor medicale si perfectarea unor dosare medicale '-ererea nr. 1:661231, * iulie 1**1, 11 DR 1:1.+. <endinta serviciilor fiscale de a afla detalii despre c(eltuielile personale ale contribuabililor 'si despre detaliile intime din viata lor privata+ '-ererea nr. *34:232, 1 decembrie 1*32, )1 DR 2)1.+. /n sistem de identificare precum cel folosit in domeniul administrativ si civil 'domeniul sanatatii, serviciilor sociale, fiscale etc.+. Accesul la datele cu caracter personal $mposibilitatea de a avea acces la dosarele statului poate uneori sa fie analizata ca fiind o ingerinta in viata privata, in functie de tipul informatiilor detinute. $n cazul ,as=in v. Regatul /nit ',as=in v. Regatul /nit, (otarire din 1 iulie 1*3*, paragraful 3*.+ !udecatorii de la ;trasbourg au estimat ca dosarul reclamantului continea precizari asupra unor aspecte cit se poate de personale cu privire la copilarie, educatie si antecedentele sale. %cestea reprezentau >principala sa sursa de informatie? in ceea ce priveste trecutul si formarea sa. %sadar, imposibilitatea de a le consulta dadea prile!ul unei discutii sub ung(iul articolului 3. Reglementarea utilizarii numelor poate fi ec(ivalata cu o ingerinta in viata privata# -u toate ca articolul 3 nu contine nici o referinta explicita la nume, patronimicul unei persoane tine de viata privata si de familie, in masura in care acesta constituie un mod de identificare. &aptul ca statul are interesul de a reglementa uzul nu este suficient pentru a exclude problema numelui unei persoane din domeniul vietii private si de familie ';t!erna v. &inlanda, (otarire din 20 noiembrie 1**:, seria % nr. 2** @.+. %celasi rationament este valabil pentru prenumele care tin de viata privata si de familie, in masura in care ele constituie un mi!loc de identificare in familie si societate ',uillot v. &ranta, (otarire din 2: octombrie 1**6, RAD 1**6 B, nr. 1*.+. $ntruziunea presei poate fi oare asimilata cu o ingerinta in viata privata# 7ipsa unei protectii contra intruziunii presei sau divulgarea in mediea a detaliilor foarte intime ale vietii private, care nu sint insa defaimatoare, nu au fost examinate niciodata in fond de catre organele de la ;trasbourg. /nele cereri C precum cazul irlandez, in care reclamanta se plingea de faptul ca compania sa de asigurari a fotografiat o in afara casei sale, fapt ce constituia o ingerinta in viata sa privata '-ererea nr. 131642*1, ".N. v. $rlanda, 1 decembrie 1**).+ sau cererea inaintata de contele si contesa ;pencer care viza afisarea vietii lor private in presa '-ererile nr. 233012*0D 233022*0, ;pencer v. Regatul /nit, 16 ianuarie 1**3.+ C au fost declarate inadmisibile din lipsa epuizarii cailor interne de recurs. Erobabil ca pentru a rezolva mai repede o astfel de problema, !udecatorii tineau cont de masura in care reclamantul a anuntat media, de natura si de gradul de intruziune in sfera privata si de capacitatea diverselor remedii prevazute de dreptul intern pentru a obtine o reparatie efectiva si adecvata. Viata privata Aurisprudenta privind dreptul la respectarea vietii private cuprinde o serie de subiecte, care variaza de la culegerea si memorizarea informatiei, accesul la informatiile cu caracter personal, reglementarea utilizarii numelor patronimice la prote!area integritatii fizice si morale. $ntrebarile cu privire la corespondenta, in care unele aspecte specifice se refera la viata privata, reprezinta obiectul unei sectiuni separate de la finalul acestei parti.

Gruparea si stocarea informatiei cu caracter personal 8asurile in care statul poate sa grupeze, sa stoc(eze si sa utilizeze informatia de ordin personal cu privire la un individ fara consimtamintul acestuia, depinde de compatibilitatea actiunilor cu articolul 3. %ceste actiuni se impart in mod general in doua categorii: gruparea si stocarea informatiei de catre politie in cadrul prevenirii si reprimarii criminalitatii si constituirea dosarelor de catre serviciile de securitate cu scopul prote!arii securitatii statului. Tipurile de informatii care pot fi colectate si stocate de catre politie Fotografii Eentru a sti daca fotografiile indivizilor facute de catre politie constituie o intruziune in viata lor privata sau nu, acestia trebuie sa determine daca ele contin scene din viata privata sau incidente publice si daca serviciul in cauza intentiona sa le foloseasca limitat sau, din contra, sa le faca accesibile publicului larg '-ererea nr. 0311212, 12 octombrie 1*12.+. -azul &riedl v. %ustria '&riedl v. %ustria, raport al -omisiei, 1* mai 1**:, p.24.+ trata problema fotografiilor facute de politie in Biena in timpul si la finalul unei manifestatii la care a participat si reclamantul. %ceste fotografii au permis in consecinta politiei sa stabileasca identitatea reclamantului si sa ar(iveze datele cu caracter personal intr un dosar administrativ cu privire la acele evenimente. -omisia, bazindu se pe trei motive, a refuzat totusi sa considere aceste acte ca aducind atingere dreptului reclamantului privind respectarea vietii sale private: %utoritatile nu au patruns in domiciliul reclamantului pentru a face acolo fotografii, astfel nu a existat o intruziune in >cercul intim? al vietii sale private. &otografiile aveau legatura cu un incident public, o manifestatie a mai multor persoane intr un loc public, la care reclamantul a participat voluntar. &otografiile au fost facute doar in scopul inregistrarii caracterului manifestatiei si al comportamentului participantilor pentru a putea lansa mai tirziu proceduri de anc(etare cu privire la infractiunile comise de catre acestia. -u toate acestea, in concluzia sa finala, -omisia a atribuit in mod egal o anumita importanta asigurarii ,uvernului, conform caruia: F...G politia nu a identificat manifestantii fotografiati. 8ai mult decit atit, informatiile cu caracter personal inregistrate in fotografii nu au fost introduse in nici un sistem de informatii. Dosare cu privire la cazuri penale vechi -omisia a estimat ca ingerinta in viata privata a unui individ provocata de pastrarea cazurilor penale mai vec(i este relativ le!era si poate fi considerata, in consecinta, ca fiind necesara intr o societate democratica moderna pentru a putea lupta contra criminalitatii '-ererea nr. 1)41261, : octombrie 1*62, culegerea *, p.0).+. $n cazul &riedl v. %ustria, autoritatile au stabilit identitatea reclamantului cu scopul de a incepe impotriva lui urmariri in !ustitie pentru incalcarea -odului rutier, in pofida abandonarii urmaririlor din cauza caracterului redus al infractiunilor comise. -omisia a relevat faptul ca informatiile obtinute au fost doar plasate intr un dosar administrativ general care consemna evenimentele in cauza si nu au fost introduse intr un sistem de informatii. $n caz contrar, ar fi fost din nou pusa in discutie compatibilitatea ingerintei cu articolul 3. Informatiile cu privire la activitatile teroriste $nformatiile pe care politia poate in mod legal sa le detina in dosarele sale se refera uneori la infractiunile comise in trecut si la informatiile obtinute in urma investigatiilor, care nu

au lasat loc unei urmariri, nu au permis aparitia banuielilor rezonabile cu privire la comiterea unei infractiuni specifice de catre individul in cauza. %cest al doilea tip de masuri este autorizat, in particular, deoarece considerentele speciale, precum lupta impotriva terorismului organizat, pot !ustifica pastrarea documentelor in cauza. $n cazul 8cBeig( v. Regatul /nit '8cBeig(, OHNeill D "vans v. Regatul /nit, 13 martie 1*31, DR 2:, p.10.+ reclamantii au fost interogati, perc(ezitionati, supusi dactiloscopiei si fotografiati in cadrul legislatiei antiteroriste. "i pretindeau ca pastrarea ulterioara a dosarelor in cauza constituie o ingerinta in viata lor privata. -u toate acestea, -omisia a acceptat teza ,uvernului conform careia aceste informatii se inscriau in cadrul activitatilor de informare, iar lupta impotriva terorismului reprezinta o necesitate sociala imperativa fata de pre!udiciile minore aduse drepturilor reclamantilor. $n cazul 8urra9 v. Regatul /nit '8urra9 v. Regatul /nit, (otarire din 23 octombrie 1**:.+ !udecatorii de la ;trasbourg au estimat ca consemnarea informatiilor de ordin personal ale reclamantului si a fotografiei sale 'facute la momentul arestarii+ puteau fi considerate ca inscriindu se in limitele legitime ale procesului de anc(etare a crimelor teroriste. $n viziunea lor, nici o informatie de ordin personal retinuta nu era deplasata din cadrul procedurilor de arestare si interogare. %cest caz sugereaza ca -urtea conteaza sa examineze caracterul si extinderea informatiilor consemnate de catre politie si fortele de securitate, tinind cont de vasta mar!a de apreciere conferita in mod normal unui stat in cazurile de acest gen. Colectarea datelor cu caracter personal in scopul protectiei securitatii nationale -urtea accepta ideea ca, pentru a prote!a securitatea nationala, statele au nevoie de legi care ar permite autoritatilor sa colecteze si sa memorizeze in fisiere secrete informatii despre persoane '7eander v. ;uedia, (otarire din 26 martie 1*31, paragraful 0*.+. $n plus, este acceptabil ca autoritatile sa poata folosi aceste informatii pentru evaluarea candidatilor la posturi importante care implica securitatea nationala. ;tatului ii revine, in mod normal, sarcina de a identifica aceste conditii exceptionale si aceste situatii speciale. <otusi, in cazurile de acest gen, -urtea a declarat ca ea trebuie sa se convinga de existenta garantiilor adecvate si suficiente contra abuzului. %ceasta ar fi necesar, deoarece un >sistem de supraveg(ere secreta destinat asigurarii securitatii nationale creeaza un risc de subminare, c(iar de distrugere a democratiei pe motivul apararii acesteia? '7eander v. ;uedia, (otarire din 26 martie 1*31, paragraful 64.+. ;tatele trebuie sa formeze, in consecinta, un cadru adecvat al asigurarii garantiilor care ofera un minim de norme de protectie pentru a impiedica abuzul de putere al autoritatilor publice si incalcarea drepturilor prote!ate de articolul 3. Garantiile procedurale cerute $n cazul 7eander v. ;uedia '$bidem.+ -urtea a evocat in detaliu caracteristicile garantiilor procedurale necesare pentru prote!area drepturilor detinutilor de catre un individ in sensul articolului 3. Reclamantul se plingea de faptul ca nu a ocupat un post permanent si ca a fost eliberat de la un post provizoriu din cauza informatiilor secrete care l ar fi prezentat ca fiind periculos din punct de vedere al securitatii. "l a alegat ca atit memorizarea cit si comunicarea informatiilor in cauza, insotita de refuzul de a i acorda posibilitatea de a le combate, aduceau atingere dreptului sau la respectarea vietii private, garantat de articolul 3 '1+. %dmitind ca sistemul de control al personalului constituia o ingerinta in viata privata a reclamantului, !udecatorii de la ;trasbourg au estimat C in cadrul analizei

garantiilor puse in actiune pentru a prote!a persoanele in cauza contra abuzului C ca un astfel de sistem era necesar intr o societate democratica. $n conformitate cu cele douasprezece garantii citate de catre ,uvernul suedez ca avind scopul asigurarii protectiei adecvate contra abuzului, -urtea a relevat mai multe dispozitii destinate sa reduca la minimum efectele procedurii de control al personalului: $n pofida competentei discretionare acordate -onsiliului national al politiei cu privire la tipul de informatie care poate sa fie notata in registru, aceasta functiune era reglementata de lege si precizata prin dispozitii. Notarea informatiilor intr un registru secret al politiei nu era posibila decit daca acestea erau necesare serviciului special al politiei si destinate sa previna si sa depisteze >infractiunile contra securitatii nationale?. <extul legislativ pertinent 'o ordonanta+ continea, de asemenea, dispozitii explicite si detaliate asupra naturii informatiilor care pot fi comunicate, autoritatile destinatare, circumstantele unei asemenea comunicatii si procedura pe care -onsiliul national al politiei trebuie s o urmeze inainte de a se decide. $n final, utilizarea informatiilor inscrise intr un registru secret al politiei in alte domenii decit controlul personalului se limita, in practica, la anumite cazuri de urmariri penale si la cazuri de naturalizare '$bidem, paragraful 62.+. $n cazul 7eander v. ;uedia !udecatorii de la ;trasbourg au acordat o mare importanta faptului ca controlul bunei functionari a sistemului ii revenea Earlamentului si institutiilor independente precum -ancelaria Austitiei, mediatorul parlamentar si -omisia parlamentara a Austitiei '$bidem, paragraful 60.+. $n plus, in ceea ce priveste functionarea -onsiliului national al politiei, -urtea a relevat cu satisfactie ca deputatii care fac parte din acest organism: F...G participa la luarea oricarei decizii cu privire la faptul daca trebuie sau nu furnizate informatii autoritatii reclamante. $n mod special, fiecare dintre ei are un drept de veto care impiedica in mod automat -onsiliul sa faca o asemenea comunicare. Numai guvernul poate ordona aceasta, insa doar daca a fost sesizat de catre directorul politiei nationale sau la cererea unui deputat F...G. %cest control direct si regulat asupra celui mai important aspect al registrului C comunicarea informatiilor C ofera o garantie apreciabila contra abuzului '$bidem, paragraful 60.+. %plicarea combinata a garantiilor atribuite sistemului suedez de control al personalului este, deci, suficient, in aceasta impre!urare, pentru a satisface exigentele articolului 3 '2+. $n ansamblu, !udecatorii de la ;trasbourg au examinat detaliile fiecarui caz si s au abtinut sa faca referinte la sistemele instituite in alte !urisdictii. Rolul lor in materie se limiteaza la determinarea faptului daca sistemul examinat satisface garantiile minime impuse de catre -onventie si instaureaza un anumit ec(ilibru intre cerintele apararii societatii democratice si drepturile individului. Accesul la datele cu caracter personal pastrate de stat ;e intimpla frecvent ca petitia sa se refere mai mult la imposibilitatea pentru persoana in cauza de a avea acces la informatiile care o privesc, precum cele detinute de catre stat, decit asupra principiului acestei detineri. $n cazul ,as=in v. Regatul /nit ',as=in v. Regatul /nit, (otarire din 1 iulie 1*3*+ reclamantul, care s a aflat in custodie de la o virsta foarte frageda si pina la ma!orat, a dorit sa acceseze dosarul cu referire la perioada in care s a aflat in responsabilitatea serviciilor sociale. $n mod contrar reclamantului din cazul 7eander, cel din cazul ,as=in nu denunta cert faptul ca informatiile cu privire la el

au fost culese si memorizate: el din contra protesta impotriva refuzului de a i se acorda accesul la informatiile in cauza, fapt pe care il ec(ivala cu o incalcare a dreptului sau la respectarea vietii private in sensul articolului 3. -urtea a facut concesiuni asupra faptului ca informatiile continute in dosar se refereau la viata privata si de familie a reclamantului si ca imposibilitatea de a avea acces la ele provoca probleme in sensul articolului 3. $n continuare ea trebuia sa determine daca s a obtinut un ec(ilibru !ust, in aceasta impre!urare, pe de o parte intre interesul general al societatii 'protectia confidentialitatii dosarelor serviciilor sociale+ si interesele individului 'accesul la informatiile cu privire la viata lui privata+. %supra acestui ultim punct, !udecatorii de la ;trasbourg au relevat ca persoanele care se afla in situatia reclamantului au un >interes primordial? de a obtine informatii care le trebuie pentru a sti si a intelege copilaria si anii de formare. $n ceea ce priveste interesul general, totusi, ei releva in mod egal ca caracterul confidential al dosarelor oficiale capata importanta daca se doreste culegerea informatiilor obiective si demne de incredere. Din acest punct de vedere, ei estimeaza ca un sistem ce subordoneaza accesul la dosare cu acceptarea informatorilor poate fi in principiu compatibila cu articolul 3, luind in consideratie mar!a de apreciere a statului. "xista totusi riscul aparitiei unor probleme cu privire la protectia intereselor individului, care doreste sa consulte piesele cu privire la viata lui privata si de familie, cind un informator nu este disponibil sau refuza in mod abuziv acordul sau. -onform !udecatorilor de la ;trasbourg, un astfel de sistem nu se incadreaza in principiul de proportionalitate, decit... F...G daca aceasta ii revine unui organ independent, in cazul in care informatorul nu raspunde sau nu isi da consimtamintul de a lua decizia finala privind accesul '$bidem, paragraful :*.+. $n lipsa unei asemenea proceduri, are loc incalcarea articolului 3. Divulgarea datelor cu caracter personal unei terte parti sau pu licului Erotectia informatiilor cu caracter personal are o importanta fundamentala pentru dreptul la o viata privata, astfel incit divulgarea acestor informatii publicului sau unei terte parti poate sa constituie o ingerinta mai putin dificil de !ustificat decit simpla lor memorizare. $n general, interesul public asociat cu divulgarea trebuie sa prevaleze asupra dreptului individului la respectarea vietii sale private, tinindu se cont de scopul urmarit si garantiile ce insotesc modalitatile de divulgare. Divulgarea in cadrul anchetei si cercetarii unui caz penal $n cazul Doorson v. Olanda 'Doorson v. Olanda, 2* noiembrie 1**), DR 10, p.2)1.+, -omisia a trebuit sa decida daca ingerinta in viata privata care a rezultat din prezentarea fotografiei 'extrase din dosarul politiei+ reclamantului tertilor era !ustificata in sensul articolului 3 '2+. Audecatorii de la ;trasbourg au estimat ca aceasta ingerinta, care viza prevenirea criminalitatii, era proportionala acestui scop conform urmatoarelor motive: fotografia nu a fost utilizata decit in cadrul anc(eteiI ea nu a fost accesibila publicului largI ea a fost facuta legal de catre politie in cursul unei arestari precedente si, in consecinta, fara intruziunea in viata privata a persoanei interesate. Divulgarea facuta de catre politie presei Dezvaluirea de catre politie a detaliilor unei arestari presei poate crea probleme in functie de circumstantele cazului. $n 1**0, un reclamant se plingea de faptul ca in presa au aparut detalii cu privire la arestarea sa, in urma arestarii sale pentru suspectarea de atentat la pudoarea unui tinar si in special aluzia la confiscarea la domiciliul sau a numeroaselor documente pornografice cu copii, care incalcau dreptul la respectarea vietii private. "l

contesta veridicitatea detaliilor divulgate presei de catre politisti si se plingea de faptul ca anumite detalii suplimentare dezvaluite de acestia erau de natura sa permita vecinilor sa l identifice. -omisia a estimat ca un astfel de comportament putea constitui o ingerinta, el era !ustificat in masura in care dezvaluirile rezumau evenimentele ce au avut loc: ele se inscriau astfel in cadrul urmaririi scopului legitim al informarii publicului asupra problemelor de interes general. Divulgarea datelor medicale si incalcarea caracterului lor confidential Eentru -urte, respectarea caracterului confidential al informatiilor cu privire la sanatate constituie un principiu esential al sistemului !uridic al tuturor Eartilor contractante la -onventie 'J. v. &inlanda, (otarire din 20 februarie 1**1.+. "ste esential nu doar pentru prote!area vietii private a bolnavilor, dar si pentru pastrarea increderii lor in corpul medical si serviciile de sanatate in general. $n lipsa unei asemenea protectii, persoanele care necesita ingri!iri medicale ar putea fi descura!ate sa furnizeze informatii cu caracter personal si intim necesare pentru prescrierea tratamentului adecvat si c(iar pentru consultarea unui medic. O reactie asemanatoare ar putea pune in pericol sanatatea lor in cazul bolnavilor de maladii transmisibile, c(iar cea a colectivitatii. $n care circumstante pot fi divulgate informatiile medicale# $n cazul J v. &inlanda '$bidem.+ reclamanta se plingea ca detalii cu privire la starea sanatatii sale, inclusiv informatia despre seropozitivitatea sa, au fost divulgate in cadrul unui proces penal in fata unei curti de apel. "a pretindea incalcarea dreptului sau la respectarea vietii private in sensul articolului 3. Audecatorii de la ;trasbourg au estimat ca: <inindu se cont de caracterul extrem de intim si sensibil al informatiilor cu privire la seropozitivitatea sa, orice masura intreprinsa de catre un stat pentru a constringe cu scopul de a comunica sau a divulga asemenea informatii fara consimtamintul persoanei in cauza, cere o examinare mai riguroasa a -urtii, care trebuie sa aprecieze garantiile cu privire la asigurarea unei protectii efective 'J. v. &inlanda, (otarire din 20 februarie 1**1, paragraful *6.+. -urtea a admis, in paralel, ca protectia confidentialitatii datelor medicale, care sint in interesul pacientului, precum si al colectivitatii in ansamblu, poate uneori sa treaca neobservata in fata anc(etarii infractiunilor penale, a urmaririi autorilor si a protectiei publicitatii procedurilor !udiciare. &iecare caz trebuie, in consecinta, examinat separat, tinindu se cont de mar!a de apreciere conferita statului in domeniul in cauza. $n cazul J v. &inlanda !udecatorii de la ;trasbourg au a!uns la concluzia ca divulgarea dosarului medical al reclamantei era >necesar? in sensul articolului 3 '2+ in cadrul procesului in care ea participa in calitate de martor. <otusi, ei au precizat ca publicarea numelui martorului si a seropozitivitatii sale in cazul curtii de apel nu se !ustifica prin nici un motiv imperativ. <otodata, ei au depistat o incalcare a articolului 3 al -onventiei in decizia de a face dosarul !udiciar C inclusiv detaliile cu privire la starea sanatatii reclamantei si seropozitivitatea sa C accesibil publicului peste zece ani: o aminare la finalul careia interesata avea sanse sa mai fie inca in viata.