Sunteți pe pagina 1din 3

UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU FACULTATEA DE DREPT SPECIALIZAREA DREPT

REFERAT LA TEORIA GENERALA A DREPTULUI

DEFINITIA DREPTULUI. MARILE CURENTE SI SCOLI DE DREPT.

PRENUME: MADALINA , NUME: HANGANU ANDREI CAPUSA

ANUL I , ZI , grupa 5

2013

Definitia dreptului

Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, in scopul reglementari relatiilor sociale conform vointei de stat, a caror respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului. Dreptul ca sistem al normelor creaza raporturi sau relatii juridice. Dreptul ca expresie a vointei de stat reprezinta un obiectiv important al multor curente juridice si este privit ca un fenomen volitional sau nevolitional si il situeaza in sfera normativului si/sau al ralatiilor sociale.Dreptul se prezinta ca o unitate intre continut si forma.

- Continutul conditioneaza formele de exprimare denumite: -izvoare ale dreptului sau izvoare formale ale dreptului.

- Formele de exprimare ale dreptului sunt acte normative si in primul rand legile, obiceiul juridic, precedentul juridic, contractul normativ. Dreptul cuprinde elemente de natura ideologica relationala si institutionala. Continutul aparitia si dezvoltarea normelor ce sunt realizate prin drept, pot fi intelese numai prin cunoasterea mecanismului factorilor ideologici, a politici. Prin drept sunt aduse la indeplinire cele mai importante masuri politice formulate ca fiind ale statului. Dreptul, constiinta juridica si politica este un fenomen social si psihologic complex de natura rationala, afectiva si volitiva. Dreptul Reprezinta o generalizare a experientei umane intr-un anumit sector de activitate Contine o serie de date verificate si sistematizate Un complex de notiuni, categorii, concepte si principii Un ansamblu metodologic, in baza caruia fenomenele pot fi studiate.

El este creat pentru a reglementa conduita oamenilor Aceasta se realizeaza prin reglementari juridice ce obliga oameni sa se comporte dupa anumite norme juridice. Aceste norme le dau oamenilor drepturi si obligatii. Dreptul ca sistem al normelor creaza raporturi sau relatii juridice.

Marile scoli de drept

Scoala dreptului natural ntemeietorul colii dreptului natural este considerat filosoful grec Socrate. n viziunea lui Socrate, unitatea conceptual i raional a omului presupune cunoaterea adevrului. Singura surs a cunotinelor necesar egale pentru toi este raiunea uman. Justiia, ca criteriu de manifestare a legalitii, este identic. Ceea ce este just, este i legal, acest raport existent fiind caracteristic att legilor scrise, ct i celor nescrise, de natur divin. Printr-o astfel de manifestare de respect, Socrate i afirm credina sa ntr-o justiie superioar, pentru valabilitatea creia nu este nevoie de o sanciune pozitiv.Pentru a nu nclca aceast justiie ceteanul trebuie s se supun chiar i legilor rele, ca s nu-1 ncurajeze pe ceteanul ru s le violeze pe cele bune. Conducndu-se de acest principiu, Socrate a fost condamnat la moarte, fiind acuzat de introducerea unor zei noi i de coruperea tineretului. Aceast pedeaps putea deveni inaplicabil, dac el n-ar fi cerut, ghidat de acest principiu, s fie executat.

Scoala istorica germana a dreptului aduce un punct de vedere nou, care zdruncina credinta in existenta unui drept natural. Conform conceptiei scolii istorice (reprezentata de Savigny si Puchta), dreptul este un produs istoric, altfel nu s-ar putea explica diversitatea conceptiilor juridice si a fenomenelor de drept diverse de la popor la popor si de la epoca la epoca.