Sigmund Freud a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al scolii psihologice de psihanaliza.

Principalele teorii ale acestei scoli sut fondate pe urmatoarele ipoteze: 1. Dezvoltarea umana este inteleasa prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual 2. Aparatul psihic refuleaza dorinte, in spiecial cele cu continut sexual si agresiv, acestea fiind conservate in sisteme de idei inconstiente 3. Conflictele inconstiente legate de dorintele refulkate au tendinta de a se manifesta in vise, acte ratate si simptome 4. Conflictele inconstiente legate de dorintele refulate au tendinta de a se manifesta in vise, acte ratate si simptome 5. Conflictele inconstiente si sexualitatea reprimata sunt sursa nevrozelor 6. Nevrozele pot fi tratae, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea in constient a dorintelor inconstiente su refulate. Freud este considerat a fi parintele psihoanalizei iar lucraril sale introduce notiuni precum inconstient, mecanisme de aparare, acte ratate si simbolistica viselor. Cel mai de semana reprezentant al psihoanalizei considera ca fortele pulsionale fundamentale ale individului sunt Erosul ca sistemul pulsional hedonic si vital, si Thanatosul ca instinctual urii si mortii. Freud diferentiaza trei instante ale personalitatii : eul, supraeul si sinele Eul sau constiinta de sine reprezinta nucleul personalitatii si este alcatuit din cunostintele si imaginile despre sine, precum si din atitudinile constiente sau inconstiente fata de cele mai importante interese si valori. Supraeul sau constiinta morala reprezinta existent individului in mediul social. Dinele reprezinta un omplex de instinct si de tendinte refulate, el constituind polul pulsional al personalitatii, depozitar al tendintelor instinctive predominante sexual si aggressive. Eul este acela care asigura echilibrul intre instinctele si tendintele profunde ale individului, pe de o parte, si normele primate prin educatie si realitatea obiectiva, pe de alta parte. Asadar, Sinele este pus treptat, pe masura dezvoltarii personalitatii, sub controlul Eului si Spraeului. Un loc primordial in determinarea vietii psihice il ocupa inconstientul. La baza diverselor tulburari sau comportamente specific stau altfel de motive ce se situeaza in sfera inconstientului. Aparitia unor stari tensionale intre cele 3 instante ale personalitatii duce la conflict. Caile de rezolvare a conflictului sunt : sublimarea (redirectionarea energiilor sexual de la scopul primar catre alte scopuri, ca de ex. Creatii artistice) refularea (respinferea imaginilor, ideilor, dorintelor neplacute din sfera constientului in constient, creindu-se astfel un nou conflict inconstient). Freud acorda importanta primoridla complexului oedipian si complexului de culpabilitate. In conceptia lui Freud, diferenta dintre infractor si noninfractor sar situa la nivelul Supraeului, intrucat in sfera Sinelui si a Eului nu exista deosebiri semnificative. Pulsiunile organice antisocial, tendintele criminogene ar fi astfel prezente la toti indivizii. Acestea raman ascunse in pliurile cele mai profunde ale personliatii individului, fiind controlare si stapinite pe masura dezvoltarii acestuia si trecerii la faza adulta de catre Eu, care se desavirseste in permanenta, datorita experientelor successive traite de individ in cursul procesului de maturizare, prin structura constiintei morale (a Supraeului).

Conctributia esentiala a lui Freud consta in punerea in evident a existentei si actiunii incontientului in viata psihica si in explicarea pe aceasta baza a personalitatii umane. Freud este primul care intercoreleaza si aduna toate referirile si datele concrete care vorbeau despre existent si a unei alte component a psihicului in afara de constiinta, component ce a fost denumita inconstient. Inconstientul este declarat factor determinant a intregii dinamici psihologice a individului, cauzalitate a manifestarior sale psihice : Orice act comportamental isi are radacina in inconstient. Inconstientul reprezinta partea invizibila a aisbergului, care formeaza cel mai larg si intr-un anume fel, cel mai puternic sector al vietii noastre. Preconstientul (subconstientul) este mai apropiat de inconstient, dar poate fi stimulat prin mijloacele gindirii si deveni constient. Constientul este treapta superioara, intalnita la omul evaluat sub aspect psihic. Sub raport functional, inconstientul contine pulsiuni ce se comporta ca fiintele vii, pe cind constiinta este doar spectatoare, ea observa si permite sau nu satisfacerea pulsiunilor inconstientului. Constiinta nu are rol in socializarea individului sau in adaptarea lui actual la solicitarile mediului de viata, cid oar e a suprima , de a refula, adica de a trimite inapoi in inconstient acele pulsiuni care incearca sa scoata capul la vedere. Cat [riveste preconstientul, el este o statie de transit, unde tendintele inconstientului si ale constiintei vin si poposesc temporar inainte de a trece in strcturile opuse fiecareia dintre ele. Inconstientul, este sediul instinctelor sexual, inscrise in chiar structura biologica, somatic a organismului. Ele sunt cele care fiecb care clocotesc ele sunt cele a caror singura ratiune de a exista este descarcarea si consumarea lor adecvata, reducerea tensiunii, producerea placerii. Cum insa aceasta descarcare nu se face orcind si oricum, ci in conformitate cu anumite reguli si norme de convietuire, de comportare sociala, adica atunci cind a fost descoperit sau produs obiectul capabil a le consuma corespunzator, satisfacerea lor este barata, amanita sau chiar repudiate de constiinta. In virtutea acestui fapt, Freud considera ca inconstientul functioneaza dupa principiul placerii, caruia ii acorda statutul de principiul fundamental al vietii, in timp ce constiinta actioneaza dupa principiul realitatii, principiu care presupune gandirea, adica stabilirea unui plan de actiune, rezolvarea unor situatii problematice. Atita vreme cit intre aceste instante exista un echilibru, viata psihica a inidvidului este normala, se desfasoara firec. Cind intervin insa dezechilibre, schinbarea de forte, distorsiuni, apar noi modele interactionale, care de obicei sunt de ordin pathologic. De pilda, atunci cind instinctele sexual nu sunt satisfacute neconditionat, ele sunt refulate, sunt trimise din nou in inconstient. Freu considera insa ca aceste instinct , o data refulate nu dispar, nu se potolesc, nu ramin inactive, ci actioneaza su cu mai multa forta asupra individului, cer cu si mai intense tarie sa fie satisfacute. Cu cat conflictul dintre libido si constiinta este mai mare, cu atit instinctele refulate cauta cai proprii de a se satisface, chiar impotriva vointei constiintei. Astfel, ele se satisfac sub forma unor acte comportamentale curioase, numi te de Freud acte ratate (lapsuri inexplicabile, uitari totale de nume proprii, de cuvinte straine, erori in citit) sub forma visului, si in cazuri mai grave, sub forma unor stari morbid, nevrotice. Asadar, dupa opinia lui Freud, actele ratate, visele si nevrozele au o cauzalitate de ordin sexual care semanifesta nu direct, ci indirect, prin intermediul unor simptome care sunt substitutii ale inconstientului, a ceva ce este present, dar ramine inca inaccesbil cunoasterii si intelegerii rationale.

Dup unele teorii psihologice, carena afectiv este n msur a structura indiferena afectiv i apoi deviana (Eysenk,Gianell). Privaiunea afectiv duce la lipsa de atracie afectiv pentru ceilali oameni, la contacte umane superficiale, la lipsaempatiei. Orice frustrare afectiv comport deci riscul structurrii unei personaliti egocentrice, care, ignornd consecineleactelor proprii, va fi nclinat spre agresivitate i indiferena afectiv, ncheind un fel de cerc vicios. Carena afectiv prin lipsamod elelor afective duce la crearea unei lumi proprii dup modelul deformat imaginat de autor. Ca o criz de identificare cualii, carena afectiv duce n final la frustrare i agresiune. Discutnd carena afectiv se arat c destinul individului nu este opera sa proprie, rolul familiei fiind major n realizarea acestui destin. Mutatis mutandis, s-ar putea spune c nu exist om deviant n afara omului n general, n afara familiei si mediului su de existen. Putem meniona i despre teoriile psiho-morale care atribuie criminalitatea conflictelor interne, problemelor emoionale sau sentimentelor de insecuritate, inadecven i inferioritate.Teoriile psiho morale pun accentul pe caracteristicile persoanei, pe factorii psihogeni i psiho-morali. Diversitatea explicaiilor de natur psihomoral face dificil o clasificare a acestora. Aceste teorii poart, mai mult sau mai puin, amprenta direct a psihanalizei freudiene sau a gndirii altor psihanaliti. Teoriile psihanalitice pun la baza tulburrilor de comportament frustrrile, consecutive tulburrilor afective, sau lipsa sentimentelor de culp care duc la lipsa structurrii sentimentului de responsabilitate. Ca factor de progres propriu, sentimentele de culp stau la originea sentimentului de responsabilitate i a formrii supraeului, adevrat manager moralizator i critic al comportamentului. Reprezentantul teoriei analitice este Sigmund Freud. Dup opinia sa, viaa psihic umana cuprinde trei niveluri sau trei instane aflate ntr-o strns legtur, i anume; sinele id , eul - ego i supraeul -superego. Sinele denumit id, eu apersonal sau incontient, reprezint un complex de instincte i de tendine refulate, care au un caracter apersonal i nu sunt trite n mod contient. inele constitui e polul pulsiunilor personalitii, depozitar al tendinelor instinctive, predominant sexuale i agresive, care pune organismul n tensiune, neputnd suporta creterea energiei pe care singur o dezvolt. Rolul adaptativ al sinelui se exprim prin tendina sa continu de a reduce tensiunea, asigurnd astfel echilibrul, linitea i persistena organismului. n vederea reducerii tensiunii, a evitrii disconfortului i a obinerii plcerii i gratifcaiei, inele recurge la dou mecanisme: aciunea reflex, care const n reacii automate, nnscute i imediat operante n reducerea tensiunii i procesul primar, o reacie psihologic ampl care caut sa realizeze diminuarea tensiunii sau obinerea gratifcaiei pe plan imaginativ sau simbolic. Eul denumit ego sau contientul, reprezint nucleul sistemului personalitii n alctuirea cruia intr ansamblul cunotinelor i imaginea despre sine, precum i atitudinile fa de cele mai importante interese i valori individuale sau sociale. Eul garanteaz conduita normal a persoanei, prin asigurarea unui echilibru ntre instinctele, tendinele i impulsurile refulate n id, pe de o parte, i exigenele supraeului, pe de alt parte, asigurnd, de fapt, acea "constan individuala". SUPRAEUL denumit i superego sau eul ideal, a treia instan a personalitii, care constituie expresia persoanei n mediul social; el este purttorul normelor etico-morale, a regulilor de convieuire social. Supraeul are funcia de autoobservare i de formare a idealurilor. Prin rolul i statutul su, supraeul mpreun cu eul, contribuie la refularea n "id" a instinctelor primare i a tririlor necorespunztoare exigenelor acestora sau nedorite. Oblig eul la substituia scopurilor realiste, moraliste i l mpinge la lupta spre perfeciune i sublim, reprezint instana verificatoare, cenzurant a personalitii.

Nscut din incontient, supraeul ca i eul, constituie un triumfal elementului contient, element care devine cu att mai manifest, cu ct persoana n cauz este mai matur, mai srcoas i mai elevat sub aspect social. Manifestrile comportamentale criminale.sunt forme de rbufnire la suprafa, n viaa contient, a unor triri, instincte, impulsuri, tendine etc., refulate n id