George Cobuc

Podul lui Traian

Colo surele ruine Ctre Dunre privesc Cum tot vine apa, vine Martori vremilor trecute, Ct sunt astzi de tcute, Numai inimii-i vorbesc. Eu m uit pe apa sur ncreit-abia de vnt; Apa lng mal murmur. Trec i vremile-nainte, Trec i-aducerile-aminte Cum trec toate pe pmnt. Au pierit acele glorii, i-alte-asemeni nu se nasc Ah, dar iat lupttorii Scutul lor cum l arunc, Sap, cum le-a dat porunc Meterul de la Damasc. Grinzile de grinzi se leag Peste munii de granit, Lespezi peste brne-ncheag Viaduct pe boli enorme i-uriaele lui forme Parc-ajung pn-n zenit. i din cte-avea inuturi Roma-n stpnirea sa, Iui oteni ascuni sub scuturi Vin ca apa revrsat, Cum potopul tu odat, Iahve, peste lumi vrsa. Podul i ndoaie fierul Sub ati legionari, Tubele-nspimnt cerul! Istre,-acum te bai n spume!

Muli vzui tu tari n lume, ns nu pe cei mai tari! Cine va mai sta-mpotriva Leului roman de-acum? Care fulger stvili-va Goana rzbunrii sale? Ai voinici tu, Decebale, S opreti furtuna-n drum? Ori ai ti sunt cei ce-n gloate Ies din codri-ntunecai? De pe cte ruri toate Vin la moarte ca la nunt Cu topoare-n mini, i-nfrunt, apte rnduri de-mprai?... Ah! visez. Eu la ruine i la Dunre privesc, Cum tot vine apa, vine. Ele stau ruine mute Martori vremilor trecute, Numai inimii-i vorbesc.