Istoricul dreptului notarial Inca din perioada dreptului roman patricienii utilizau sclavi pentru a tine evidenta afacerilor

lor. Ulterior, spre sfarsitul Imperiului acesti notari au devenit notari publici si aveau obligatia de atine evidenta tututor inscrisurilor oficiale.In spatiul nostru, institutia notariatului e atestata in sec 13-14 in Tara Romaneasca siMoldova. Indiferent de regimul politic, notariatul nu a disparut. De regula functiile notariatuluierau efectuate de logofati sau gramatici.Sistemul a fost reformat dupa modelul fracez, dupa adoptarea Codului civil 1864. Invechiul regat, existau notariate care functionau in subordinea judecatoriilor, cu notarifunctionari publici. In Ardeal, notarii functionau ca notari publici, nu erau functionari.Dupa 1950, toti notarii au devenit notari de stat, indiferent de regiune. In 1960, prindecretul nr. 377/1960, s-a organizat din punct de vedere administrativ notariatul pentur proceduranecontencioasa. Acest decred a fost abrogat odata cu intrarea in vigoare a Legii 36/1995, care aliberalizat complet aceasta profesie (ce are un statut propriu) si s-a renuntat la notiunea de notar de stat.In anumite state (Moldova) exista un sistem dual: atat notari publici cat si notari de stat.Exista sau nu ramura de drept notarial? Raporturile dintre notar si parti raporturi de prestare de servicii =>>aceste raporturi pot forma obiect al ramurii distincte al dreptului notarial(aici intra si regulile organizarii profesiei, relatia cu organele de conducere).In conceptia sa fundamentala, dreptul notarial este asa numitul drept al probei (de regula seapeleaza la notar pentru a preconstitui probe scrise).Actele notariale se redacteaza la cererea persoanelor interesate. Actul notarial care efectivconsemneaza finalizarea unei anumite proceduri poarta denumirea generica de incheiere. Actelenotariala ca negotium juris raman guvernate intotdeauna de regulile de drept civil. Interpretarea,executarea, litigiile se vor judeca dupa regulile dreptului civil.