TEMA. POLITICI DE UNIFICARE EUROPEAN 1. Politica Agricol Comunitar 2.

Politica concurentiala comunitar PAC Politica agricol a Uniunii Europene, cunoscut i sub numele de politica agricol comun, garanteaz meninerea unui echilibru ntre producia alimentar european i dezvoltarea economic viabil a comunitilor rurale, pe de o parte i msurile de protecie a mediului viznd combaterea schimbrilor climatice, gospodrirea apelor, bioenergia i diversitatea, pe de alt parte. Politica agricola comuna (PAC) Inceputurile politicii agricole comune Principalii factori care au determinat includerea agriculturii in procesul de integrare prin aplicarea unie politici agricole comune au fost: diversitatea politicilor agricole nationale, disparitatile structurale, randamentele scazute in agriculturile europene, importnata politica a agricultorilor si contextul international. Din aceste cauze apare ideea politicii agricole comene, care apare pentru prima data formulata in Tratatul de Roma in 1957. Din caza agriculturii si a politicilor agricole ale tarilor care au semnat Tatatul de la Roma a reiesit o concluzie relevanta in favoarea adoptarii PAC: eterogenitatea agriculturilor tarilor membre si predominanta exploatarilor familiale de mici dimensiuni, care la vremea reapectiva reprezentau 78,5% din exploatatii si aveau o suprafata mai mica de 10 ha. Care nu permiteau io productivitate mai ridicata si nu puteau face fata concurentei libere prin deschiderea pietelor. De aceea principalele motive ale creerii PAC au fost: - caracterul strategic al produselor agroalimentare; - recunoasterea specificului economic, natural si social al productiei agricole; - interesul comun al producatorilor si consumatorilor in stabilizarea pietelor; - ponderea relativ ridicata a populatiei rurale. Obiectivele si principiile urmarite prin crearea PAC 1. Cresterea productivitatii in agricultura : acest principiu realizandu-se prin progresul tehnic in agricultura, asigurand dezvoltarea rationala a productiei agricole si utilizarea optima a factorilor de productie a muncii; 2. Asigurarea unui nivel de viata echitabil producatorilor agricoli prin ridicarea venitului individual; 3. Stabilizarea pietelor agricole; 4. Asigurarea ofertei la un pret rezonabil pentru consumatori. Dintre aceste obiective doar al doilea si al treilea favorizau in mai mare masura pe producatorii agricoli, restul avantajau mai ales pe consumatori. S-a pornit de la idea ca atingerea unui nivel de trai echitabil pentru fermieri s-ar putea asigura pe doua cai: - prin compensatii directe platite pentru producatori - sustinerea preturilor agricole la un nivel ridicat In 1958 la Stressa cu ocazia conferintei ministrilor a agriculturii din tarile membre CEE, a fost aleasa varianta a doua si anume sustinerea preturilor agricole la un pret ridicat. Aceasta deoarece costurile de productie erau mai ridicate in Comunitate decat in celelate tari mari producatoare de produse agricole. Preturile urmau sa fie aduse la un nivel uniform si mai ridicat decat preturile mondiale fara a incita insa la supraproductie. In acelasi timp politica agricola trebuia sa permita participarea echilibrata la comertul mondial prin protejarea pietelor interne. Pentru realizarea obiectivelor propuse au fost aploicate doua principii esentiale: 1. Unicitatea pietei, adica libera circulatie a marfurilor agricole intre tarile CE prin eliminarea taxelor vamale, a restrictiilor cantitative si a altor masuri cu caracter similar. S-au stabilit reglementari care se realizaeza in comun cum sunt: stabilirea preturilor , a regulilor competitionale, a masurilor sanitar-veterinare corelate prin politica de comert exterior comun. Din aplicarea acestui principiu rezulta unicitatea preturilor pentru produsele agricole in toata
1

Comunitatea ca urmare a mecanismelor pietei. Preturile unice au fost fixate anual in ECU, incepand cu anul agricol 1967-1968, acestea fiind rezultatul dezbaterilor din cadrul Consiliului de Ministri si reprezinta punctul central al sistemului de preturi folosite in PAC. Armonizarea legislatiilor nationale a fost realizata abia dupa 1993 prin formarea pietei unice, fapt ce a contribuit esential la functionalitatea principiului unicitatii pietei. Aplicarea preturilor unice in toate tarile membre a fost conditionata de existenta unei unitati de cont si a paritatii fixe intre monedele nationale. Dar fluctuatiile valutare dintre monedele statelor membre ale CEE au impus adoptarea unui sistem de restituiri si prelevari intre statele membre pentru a compensa devalorizarea sau revalorizarea monedelor. In anul 1969 au fost instituite sumele monetare compensatorii (SMC). SMC-urile negative compensau diferenta dintre preturile din tara cu moneda devalorizata si preturile comune, SMC-urile pozitive erau folosite in situatie asimetrica. Distorsiunile concurentei pe le-a provocat SMC-ul nu au putut fi inlaturate decat dupa introducerea menedei unice EURO in 2002. 2. Preferinta comunitara transpune la nivel comunitar prioritatile care se acorda in majoritatea tarilor produselor agricole proprii.Principiul asigura protejarea pietei CEE impotriva importurilor la preturi scazute si a fluctuatiei preturilor adeseori excesive pe pietele mondiale. Acest principiu al PAC se foloseste fata de terti sistemul prelevarilor si restituirilor. Daca pretul mondial este inferior celui european se aplica prelevari la import, adica plata unei taxe variabile stabilite ca diferenta intre pretul intern si pretul de prag si restituirile la export care sunt egale cu diferenta intre pretul de piata in Comunitate si pretul extern. In cazul in care pretul mondial este superior pretului european se aplica plata unei taxe variabile cu diferenta dintre pretul din Comunitate si pretul extern. Aceasta se aplica exporturilor iar la importuri se aplica restituiri egale cu diferenta dintre pretul intern si pretul de prag. Acest sistem a protejat piata comunitara de concurenta externa si a asigurat o sursa financiara de sustinere a exporturilor pe piata comunitara de concurenta externa si a asigurat o sursa financiara de sustinere a exporturilor si totodata a contribuit la formarea FEOGA. In relatiile comerciale externe mecanismele de protectie folosite pentru asigurarea preferintei comunitare au constituit subiectul a numeroase critici si dezbateri in special in cadrul OMC.Asa se explica faptul ca la incheierea Rundei Uruguay a OMC, UE a fost nevoita sa renunte la sistemul prelevarilor inlocuindu-le cu taxele vamale. Solidaritatea financiara Aceasta reprezinta responsabilitatea comuna a tarilor membre in finantarea masurilor pentru reglementarea pietei interne si dezvoltarea structurilor agricole. Ca instument de suportare a cheltuielilor PAC a fost creat inainte de 1962 Fondul Unic FEOGA. Acest fond este structurat pe doua sectiuni: orientare si garantare. Orientare a fost reformat in 1988 prin Regulamentul 4256. Este destinat pentru sustinerea reformelor structurale, realizarea obiectivelor de politica sociala si sprijin pentru dezvoltarea zonelor rurale. Ponderea acestui fond in bugetul comunitar este in prezent in scadere ca urmare a eforturilor de reformare a PAC ( 40% in 2001 fata de 65-70% in 1980). Fondul este organizat astfel: comunicarea agentiilor platitoare si acreditarea lor, punerea la dispozitie de catre Comisie a resurselor financiare transmiterea catre Comisie la intervale regulate a unor informatii in legatura cu agentiile mentionate si la organismele coordonatoare si cu privire la tranzactiile finantate, luarea deciziilor de catre Comisie, privind finantarea sau refuzul de finantare, obligatiile tarilor membre privind corectitudinea tranzactiilor finantate, prevenirea neregularitatilor, recuperarea sumelor pierdute ca urmare a neregularitatilor si a neglijentei. Este instituit Comitetul FEOGA care este compus din reprezentanti ai statelor membre, cel mult cinci pentru fiecare stat si ai Comisiei , avand un presedinte, un reprezentant al acesteia care asista Comisia in administrarea fondului. Obiectivul fondului este intarirea si organizarea structurilor agricole, de exemplu: depozitarea si prelucrarea produselor, comertul, pescuitul, silvicultura, reconversia productiei, dezvoltarea de activitati complementare pentru agricultura asigurarea unui nivel de viata echitabil agricultorilor, salvgardarea mediului si mentinerea spatiului rural.
2

Garantarea finanteaza restituirile la export catre tarile terte acordate conform regulilor comunitare in cadrul organizarii Organizarea Comuna a Pietei (OCP), masuri de dezvoltare rurala, contributiile comunitatii cu privire la masurile veterinare, programe pentru eradicarea si supravegherea bolilor animale, masuri privind sanatatea plantelor. In urma discutiilor din cadrul conferintei de la Haga din decembrie 1969, Consiliul a adoptat in aprilie 1970 decizia de a institui trei tipuri de resurse proprii de finantare a PAC: prelevarile variabile folosite in comertul exterior cu produse agricole eliminate dupa 1993 in urma rundei Uruguay au fost inlocuite cu taxele vamale , taxe vamale aplicate produselor industriale, un procent din TVA si din PNB. Mecanismul de functionare a PAC inainte de 1992 Functionarea PAC pana la reforma Mac Sherry Functionarea PAC pana la reforma Mac Sherry din 1992 s-a bazat pe doua instrumente principale corelate care sunt: a) politica garantarii preturilor la un nivel mai ridicat decat pretul mondial; b) politica comerciala protectionista. Aceste politici garanteaza transferul de venituri catre fermele finantate prin doua moduri: din bugetul comunitar, ceea ce inseamna ca din banii contribuabililor este finantat PAC -ul de catre consumatori prin plata preturilor ridicate pentru alimente Sistemul de preturi a PAC este: Calitate, nu cantitate... n urm cu 50 de ani, politica agricol a UE punea accentul pe furnizarea unor cantiti suficiente de alimente pentru o Europ care traversase un deceniu de lipsuri cauzate de rzboaie. Pentru aceasta, se apela la subvenionarea produciei i susinerea preurilor prin cumprarea surplusurilor de la fermieri. Toate aceste metode sunt de domeniul trecutului. Astzi, politica UE i propune s le ofere tuturor productorilor de alimente (de la agricultori i cresctori de animale pn la productori de produse lactate, fructe, legume sau vin) posibilitatea: de a produce cantiti suficiente de hran sigur i de calitatepentru consumatorii europeni de a aduce o contribuie substanial la diversificarea activitilor economice de a respecta standarde foarte nalte n materie de protecie a mediului i bunstare a animalelor. Astzi consumatorii sunt mai mult ca oricnd preocupai de calitatea alimentelor, iar mrcile de calitate facultative ale UE i ajut s aleag n cunotin de cauz. Aceste etichete, indicnd originea geografic, utilizarea unor metode sau ingrediente tradiionale, inclusiv organice, contribuie, de asemenea, la creterea competitivii produselor agricole europene pe pieele internaionale. Diversele reforme prin care a trecut politica agricol a UE au promovat inovaia n agricultur i n prelucrarea alimentelor. La acestea se adaug proiectele de cercetare care au determinat creterea productivitii i reducerea efectelor asupra mediului, de exemplu prin utilizarea produselor vegetale i a deeurilor pentru producerea energiei. Alocarea fondurilor n funcie de necesiti Dei nc mai exist mecanisme de siguran financiar destinate s vin n sprijinul agricultorilor, acestea sunt folosite dup criterii mult mai selective. De exemplu, pot fi utilizate pentru situaii cu caracter excepional - dezastre naturale, epidemii de boli la animale (de exemplu febra aftoas) - sau pentru a corecta dezechilibre majore ale pieei care ar putea pune n pericol sectoare ntregi ale economiei rurale.
3

UE completeaz veniturile agricultorilor cu sprijin direct menit s le asigure un nivel de trai decent. n schimb, ei trebuie s respecte normele n materie de igien/siguran alimentar, sntate i bunstare animal, biodiversitate i conservare a vieii slbatice. Ofert diversificat i preuri echitabile, unul dintre principiile fundamentale ale politicii agricole a UE. O concuren mai loial Cel mai mare importator de produse alimentare din lume i cea mai mare pia de desfacere a produselor alimentare provenind din rile n curs de dezvoltare, UE i-a reformat, recent, sistemele de sprijin, astfel nct subveniile pentru exporturile agricole s fie mai puin susceptibile de a denatura pieele mondiale. n cadrul Rundei Doha de negocieri comerciale internaionale, UE a propus eliminarea tuturor subveniilor pentru exporturi pn n 2013, precum ireducerea semnificativ a taxelor la importul de produse agricole. Reforme viitoare n ciuda reformelor semnificative care au avut loc n ultimii ani, rmn multe lucruri de fcut dup expirarea, n 2013, a actualului pachet financiar. Este necesar dublarea produciei mondiale de alimente pn n 2050 pentru a face fa creterii populaiei i cererii consumatorilor de carne, ceea ce constituie o provocare din perspectiva impactului asupra mediului (pierderea biodiversitii, deteriorarea solului i a calitii apei). Consultai n 2010 n legtur cu aceste reforme, europenii au spus c doresc ca UE, prin politica sa agricol, s i ajute pe fermieri nu numai s produc alimente, ci i s protejeze resursele naturale i viaa slbatic, s amelioreze bunstarea animal i s menin viabilitatea comunitilor rurale. Ca reacie la rezultatele consultrii, UE a publicat un set de propuneri de reform care reflect cerinele cetenilor, punnd accent pe folosirea metodelor agricole durabile, pe inovaie, cercetare i difuzarea cunotinelor, precum i pe un sistem de sprijin mai corect, menit s i ajute pe agricultorii europeni s fac fa provocrilor viitoare. De ce se acord un ajutor att de substanial sectorului agricol Politica agricol este cea mai integrat dintre toate politicile UE. Prin urmare, absoarbe o parte important a bugetului su. Dar acetia sunt bani pe care guvernul dumneavoastr i -ar folosi oricum pentru agricultur, dar care sunt gestionai de UE i nu de guvernele naionale. Cu toate acestea, n ultimii ani, segmentul bugetar alocat agriculturii a sczut drastic, de la aproape 70% n anii '70, la doar 34% n perioada 2007-2013. Aceast scdere reflect creterea numrului de responsabiliti care i revin Uniunii i reducerile de costuri obinute prin reforme. Acestea din urm i-au permis Uniunii Europene s primeasc, din 2004 i pn n prezent, nc 12 state membre, fr ca aderarea acestora s antreneze o cretere a fondurilor publice alocate agriculturii.

POLITICA CONCURENTIALA Politica de Concuren a Comunitii Europene are un scop precis: de aprare i de dezvoltare a unei stri de concuren eficace pe piaa comuna. Principiile Tratatului Uniunii Europene stipuleaz c statele membre ale comunitii Europene vor adopta o politic economic condus conform respectului principiilor unei economii de pia deschise, cu liber concuren. Politicile concureniale ale Comunitii Europene urmresc un scop precis, care este protejarea concurenei eficiente pe piaa comun. Concurena este mecanismul de baz al economiei de pia, ce implic oferta (productori, comerciani) i cererea (clieni intermediari, consumatori). Productorii ofer mrfuri sau servicii pe pia, n efortul de a corespunde cereinelor. Cerine
4

care caut s realizeze cel mai corect echilibru ntre calitate i pre pentru produsele pe care le solicit. Reacia cea mai eficient are loc datorit concurenei care se creeaz ntre ofertani. Astfel, concurena i face pe toi cei implicai s caute s ajung la o valoare de echilibru ntre calitate i pre, pentru a acoperi cererea la cel mai nalt grad cu putin. n -concluzie, concurena este o metod simpl i eficient de a garanta consumatorilor un nivel de excelen n ceea ce privete calitatea i preul produselor i serviciilor. De asemenea, oblig firmele s depun eforturi pentru a deveni competitive i eficiente din punct de vedere economic. Acest lucru duce la consolidarea componenei industriale i comerciale a Comunitii Europene, care poate astfel s se confrunte cu concurena impus de partenerii notri principali, iar firmele europene pot si asigure o pozie de succes pe piaa mondial. Pentru a deveni eficient, concurena pornete de la premisa c piaa este format din ofertani independeni unul de cellalt. Toi ceilali participani de pe pia i supun pe fiecare dintre acetia unei presiuni concureniale. Pentru a-i face pe ofertani capabili s exercite astfel de presiuni pe pia, legea concurenei impune interzicerea unor nelegeri sau practici care ar putea s-i reduc importana. Politicile concureniale europene se bazeaz pe un cadru legislativ comunitar, promovat n esen de Tratatul Comisiei Europene (articolele 81-90). Reglementri suplimentare sunt asigurate de o decizie emis de Consiliu, cunoscut sub numele de reglementare a fuziunilor. Pe baza acestui text de lege, politicile concureniale se concentreaz pe patru domenii principale de aciune. 1. Eliminarea acordurilor resrictive ale concurenei i a abuzulrllor de poziie dominant de exemplu nelegeri ncheiate ntre Intrprinderi concurente pentru a fixa anumite preuri). 2. Controlul fuziunii firmelor (de exemplu, o fuziune ntre dou grupuri mari va duce la poziia dominant pe pia a acestora). 3. Liberalizarea sectoarelor economice sub form de monopol ( de exemplu deschiderea pentru concuren a sectorului de telecomunicaii. 4. Monitorizarea subveniilor acordate de ctre stat (de exemplu interzicerea acordrii de mprumuturi nerambursabile de ctre stat, menite s menin n activitate firme deficitare fr perspectiv de redresare). Legea comunitar urmarete s protejeze piaa comun i s stimuleze concurena n cadrul acestui vast spaiu economic .Ea nu intr n aciune dect atunci cnd comerul dintre rile membre este afectat de practicile respective. De exemplu, o ntelegere prin care se stabilesc anumite preuri, ncheiat ntre brutrii dintr-un anumit ora nu va avea nici un impact asupra pieei comune. n consecin, legislaia european nu se aplic n acest gen de situaii. Totui, cadrul legislativ n vigoare ntr-o anumit ar s-ar putea s acopere i astfel de situaii. Condiia aplicrii schimburilor, este determinant n ansamblul dispoziiilor Comunitii Europene. Comisia European este competena care trateaz aceste probleme. n anumite cazuri, aceast autoritate este aplicat mpreun cu jurisdicia autoritilor de concuren ale Statelor Membre (Articolele 81 si 82). n alte cazuri aceast autoritate aparine exclusiv Comisiei Europene (controlul fuziunilor, controlul subveniilor acordate de ctre stat). Aceast autoritate este exersat n comun atunci cnd o reglementare este n vigoare pe tot cuprinsul Comunitii Europene. Att Comisia European ct i tribunalele din rile membre au datoria de a urmri i controla aplicarea acestor legi. Controlul se aplic exclusiv atunci cnd norma legislativ n chestiune stipuleaz n mod expres acest lucru. Pentru a exercita un control asupra fuziunilor pe scar larg, rile membre au considerat c este necesar crearea unui birou unic de Control. Ele au mputernicit Comisia European n acest scop. Pentru ajutorul acodat de Stat, numai o autoritate supranaional i independent este n msur de-a decide de caracterul ilegal a ajutorului acordat de Statele Membre. Aceast autoritate este Comisia European. Majoritatea Statelor Membre dispun de o legislaie naional proprie care permite interzicerea fenomenelor anti-concurenale (acorduri restrictive, abuz de poziie dominant i concentrri). Dreptul naional permite continuarea unor practici care nu au efect asupra comerului ntre Statele Europene.
5

Exist o procedur riguroas n legtur cu implementarea diverselor reglementri. Acestea confer agenilor Comisiei autoritatea de a face investigaii. Se garanteaz astfel att respectarea procedurilor necesare ct i confidenialitatea comercial. Politica Comisiei Europene nu ar fi eficient dac activitile sale de monitorizare i control nu ar fi nsoite de decizii i penalizri. n zona operaiunilor anti-trust, Comisia are autoritatea de a interzice ncheierea unei nelegeri sau poate emite o hotrre judectoreasc care s pun capt unei practici restrictive. De asemenea, ea poate s impun amenzi firmelor gsite vinovate de comportament anti-concureial. Mrimea amenzilor se calculeaz n conformitate de gravitatea i de durata infraciunii. Unele dintre cele mai grave practici desfurate de anumite firme este cartelul preurilor sau abuzul intreprinderilor n situaie de monopol. Pentru a determina mrimea amenzii, Comisia ia n considerare circumstane agravante (de exemplu nclcarea repetat a legii) sau circumstane atenuante (de exemplu dorina firmei de a coopera). Amenzile se pot ridica pn la 10% din cifra de afaceri global a firmei. n legtur cu ajutoarele de stat, Comisia European are autoritatea de a cere ca ajutoarele acordate ilegal, s fie returnate de ctre beneficiarii ajutorului, autoritilor publice care le-au acordat. ara membr trebuie s recupereze imediat ajutoarele acordate n concordan cu procedurile interne n vigoare. Se poate face apel la o decizie emis de Comisie numai la Curtea Primei Instane sau la Curtea de Justiie a Comunitilor Europene.