Curs 9

Valori si vectori proprii ale matricilor simetrice.

Planul n spat iu
9.1 Diagonalizarea matricilor simetrice
O clasa particulara de matrici patratice cu elemente reale este cea a matricilor simetrice
fat a de diagonala principala, adica matrici A = (a
ij
), i, j = 1, n, cu proprietatea ca
a
ij
= a
ji
, i, j = 1, n.
Exemplul 1. Matricile urmatoare sunt matrici simetrice:
A =
_
1 3
3 5
_
, M =
_
_
2 7 0
7 3 1
0 1 5
_
_
Matricile simetrice cu elemente reale prezinta particularitat i n ceea ce priveste valorile
proprii si vectorii proprii corespunzatori. Si anume:
I. Polinomul caracteristic asociat unei matrici simetrice A /
n
(R),
P
n
() = det(AI
n
), are toate radacinile reale.
II. La valori proprii distincte ale unei matrici simetrice corespund vectori
proprii ortogonali.
Exemplul 2. Se da matricea simetrica
A =
_
_
2 1 0
1 3 1
0 1 2
_
_
Sa aratam ca polinomul caracteristic are trei radacini reale si sa determinam subspat iile
proprii.
Polinomul caracteristic,
P
3
() =

2 1 0
1 3 1
0 1 2

= (2)
2
(3)2(2) = (2) [(2 )(3 ) 2]
1
2 Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007
are radacinile
1
= 2,
2
= 1,
3
= 4. Sa determinam subspat iul propriu S
=2
, core-
spunzator valorii = 2:
S
=2
= v(x, y, z) R
3
[ A[v] = 2[v]
Coordonatele (x, y, z) ale vectorilor proprii sunt solut ii nebanale ale sistemului omogen
de matrice A 2I
3
:
_
_
0 1 0
1 1 1
0 1 0
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
Rangul matricii sistemului este 2. Alegand determinantul principal

p
=

0 1
1 1

,
notand = z, si rezolvand sistemul:
0x + 1y + 0 = 0
1x + 1y 1 = 0
obt inem subspat iul propriu
S
=2
= v = (1, 0, 1), R

In mod analog, determinam subspat iile proprii:

S
=1
= w = (1, 1, 1), R
S
=4
= u = (1, 2, 1), R
Luam v = (1, 0, 1), w = (1, 1, 1), u = (1, 2, 1) vectori proprii arbitrari n cele trei
subspat ii si vericam ortogonalitatea lor:
v w = (1, 0, 1) (1, 1, 1) = 0
v u = (1, 0, 1) (1, 2, 1) = 0
w u = (1, 1, 1) (1, 2, 1) = 0
Proprietatea II si acest exemplu, ne indica faptul ca daca o matrice simetrica de tip
n n are valorile proprii distincte doua cate doua, atunci n R
n
se poate construi o
baza ortonormata formata din vectori proprii ai lui A.

In exemplul de mai sus, vectorii
(v
1
= (1, 0, 1) S
=2
, v
2
= (1, 1, 1) S
=1
, v
3
= (1, 2, 1) S
=4
) constituie o baza
ortogonala formata din vectori proprii. Baza ortonormata de vectori proprii se obt ine,
normalizand vectorii v
1
, v
2
, v
3
, adica luand versorii lor:
B

= (u
1
=
v
1
|v
1
|
=
1

2
(1, 0, 1), u
2
=
v
2
|v
2
|
=
1

3
(1, 1, 1), u
3
=
v
3
|v
3
|
=
1

6
(1, 2, 1))
O alta proprietate importanta a matricilor simetrice este urmatoarea:
Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007 3
III. Daca o valoare proprie a matricii simetrice A /
n
(R) este multipla
de ordin k, atunci dimensiunea subspat iului propriu corespunzator, S

, este k.
Reamintim ca pentru o matrice arbitrara dimensiunea unui subspat iu propriu este
mai mica eventual egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii.

In cazul matricilor
simetrice, aceasta dimensiune coincide cu ordinul de multiplicitate. Astfel din proprietatea
I si III rezulta ca:
Oricare ar matricea simetrica A /
n
(R), existan R
n
o baza ortonormata
formata din vectori proprii ai lui A, sau echivalent matricea A este diagonal-
izabila.
Sa ilustram aceasta proprietate printr-un exemplu:
Exemplul 3. Sa se determine valorile proprii si subspat iile proprii corespunzatoare,
pentru matricea:
A =
_
_
1 1

2
1 1

2 0
_
_
Sa se determine apoi cate o baza ortonormata n ecare subspat iu propriu si o baza
ortonormata n R
3
, formata din vectori proprii ai lui A.
Sa se deduca matricea operatorului liniar L : R
3
R
3
, denit prin L(x) = Ax, relativ
la baza ortonormata construita.
Valorile proprii ale lui A sunt
1
= 2,
2,3
= 2;
Subspat iile proprii corespunzatoare, S
=2
:
S
=2
= v = (x, y, z) [ A[v] = 2[v] (A + 2I
3
)[v] = 0
_
_
3 1

2
1 3

2 2
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
Alegand determinantul principal:

p
=

3 1
1 3

si notand = z obt inem subspat iul propriu:

S
=2
= v =
1
2

2
. .

(1, 1,

2)
Pentru a determina subspat iul propriu S
=2
determinam solut iile sistemului
(A 2I
3
)[v] = 0:
_
_
1 1

2
1 1

2 2
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
4 Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007
Rangul matricii acestui sistem este 1, deoarece liniile sunt proport ionale doua cate doua.
Alegem drept determinant principal determinantul constituit din elementul din pozit ia
(3, 3):
p
= [

2[. Astfel x := , y := sunt necunoscute secundare si rezolvam doar

ecuat ia:

2 +

2 2z = 0
n raport cu z si obt inem z =

2
2
( + ). Deci,
S
=2
= v = (, ,

2
2
+

2
2
) =

2
(2, 0,

2) +

2
(0, 2,

2)
O baza n subspat iul S
=2
este B
1
= (v
1
= (1, 1,

2)), iar n subspat iul S

=2
,
B
2
= (v
2
= (2, 0,

2), v
3
= (0, 2,

2)).
Remarcam ca dimensiunea ecarui subspat iu propriu coincide cu ordinul de multiplic-
itate al valorii proprii corespunzatoare.

In plus v
1
pe de o parte si v
2
, v
3
pe de alta, corespund la valori proprii distincte.
Conform proprietat ii II, daca nu am gresit la calcule, trebuie sa avem v
1
v
2
, si v
1
v
3
.
Calculand produsele scalare avem ntr-adevar v
1
v
2
= 2 2 = 0, v
1
v
3
= 2 2 = 0.
Observam nsa ca baza B
2
nu este ortogonala, deci reuniunea B
1
B
2
nu formeaza o
baza ortogonala de vectori proprii n R
3
. Pentru a obt ine o baza ortogonala, resspectiv
ortonormata, n R
3
formata din vectori proprii ai matricii A, ortonormam baza din ecare
subspat iu propriu si apoi reunim bazele ortonormate obt inute:
Baza B
1
ind formata dintr-un singur vector, baza normata asociata este:
B

1
= (u
1
= v
1
/|v
1
| =
(1, 1,

2)
2
Ortonormam baza B
2
folosind procedeul Gramm-Schmidt. Si anume, luam
w
2
= v
2
w
3
= v
2
+ v
3
,
si determinam scalarul impunand ca w
2
sa e ortogonal pe w
3
, adica: w
2
w
3
= 0 sau
v
2
(v
2
+ v
3
) = 0. Calculand produsul scalar avem: (v
2
v
2
) + v
2
v
3
= 0, de unde
= (v
2
v
3
)/(v
2
v
2
) = 1/3. Deci o baza ortogonala n S
=2
este (w
2
, w
3
), unde
w
2
= (2, 0,

2), w
3
=
1
3
(2, 0,

2) + (0, 2,

2) = (
2
3
, 2, 2

2
3
) =
2
3
(1, 3,

2)
Pentru simplitate luamn locul lui w
3
vectorul coliniar cu el, (1, 3,

2), care este ortog-

onal pe w
2
. Astfel baza ortonormata n cel de-al doilea subspat iu propriu este
B

2
= (u
2
=
1

6
(2, 0,

2), u
2
=
1

12
(1, 3,

2))
iar B

= B

1
B

2
este o baza ortonormata n R
3
formata din vectori proprii ai matricii
simetrice A.
9.2. Forme patratice 5
Sa determinam pentru operatorul liniar L : R
3
R
3
, denit prin L(x) = Ax, adica:
L
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
_
_
= A
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
,
matricea relativ la baza ortonormata B

. Pentru aceasta calculam L(u

i
), i = 1, 3. u
1
este vector propriu corespunzator valorii 2, iar u
2
, u
3
sunt vectori proprii corespunzatori
valorii proprii 2. Prin urmare avem:
L(u
1
) = 2u
1
= 2u
1
+ 0u
2
+ 0u
3
L(u
2
) = 2u
2
= 0u
1
+ 2u
2
+ 0u
3
L(u
3
) = 2u
3
= 0u
1
+ 0u
2
+ 2u
3
Astfel matricea lui L relativ la baza B

este matricea diagonala:

M
B
=
_
_
2 0 0
0 2 0
0 0 2
_
_
9.2 Forme patratice
Denit ia 9.2.1 Fie A = (a
ij
), i, j = 1, n o matrice patratica simetrica, cu elemente
reale . Aplicat ia Q : R
n
R care asociaza unui vector
v =
_

_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_

_
un numar real prin Q(v) = [v]
T
A[v], se numeste forma patratica.
Mai precis,
Q(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) =
_
x
1
x
2
. . . x
n

_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_

_
_

_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_

_
(9.1)
Exemplul 4. Forma patratica denita pe R
2
:
Q(x
1
, x
2
) =
_
x
1
x
2

_
2 1
1 3
_ _
x
1
x
2
_
= 2x
2
1
+ 2x
1
x
2
+ 3x
2
2
6 Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007
Aceasta expresie ilustreaza de ce funct ia se numeste patratica: expresia ei este o suma de
termeni de grad 2 n x
1
, x
2
, adica ceea ce se numeste polinom omogen de grad 2.
Daca cunoastem expresia analitica a unei forme patratice Q : R
n
R, adica un
polinom omogen de grad 2 n x
1
, x
2
, . . . , x
n
, matricea simetrica ce o deneste conform
relat iei Q(v) = [v]
T
A[v] se determina astfel:
coecient ii patratelor x
2
1
, x
2
2
, . . . , x
2
n
sunt respectiv elementele a
11
, a
22
, . . . , a
nn
din
matricea simetrica A;
coecient ii produselor x
i
x
j
mpart iti la 2 sunt elementele a
ij
si a
ji
din matricea A,
i, j = 1, n.
Exemplul 5. Se da forma patratica Q : R
3
R denita prin Q(x
1
, x
2
, x
3
) = 2x
2
1
+
3x
1
x
2
+ 6x
1
x
3
5x
2
2
8x
2
x
3
+ x
2
3
. Matricea simetrica asociata este:
A =
_

_
2
3
2
3
3
2
5 4
3 4 1
_

_
O forma patratica ia valori reale care pot pozitive, negative sau zero.
Denit ia 9.2.2 Forma patratica Q : R
n
R care ia valori strict pozitive oricare ar
vectorul v R
n
se numeste forma patratica pozitiv denita. Daca Q ia valori strict
negative oricare ar v R
n
atunci ea se numeste forma negativ denita. Daca
pe anumit i vectori Q ia valori pozitive, iar pe alt ii negative, atunci Q se numeste forma
patratica nedenita.
Analizand expresia analitica a formei patratice din Exemplul 5 este greu sa ne pronunt am
daca ea este pozitiv denita, negativ denita sau nedenita. Este nsa foarte simplu sa
indicam tipul formei patratice daca ea cont ine doar termeni n x
2
i
, i = 1, n.
Exemplul 6. Forma patratica Q(x
1
, x
2
, x
3
) = 3x
2
1
x
2
2
4x
2
3
este evident negativ
denita, forma Q(x
1
, x
2
, x
3
) = 2x
2
1
x
2
2
+6x
2
3
este nedenita, deoarece Q(1, 0, 1) = 2+6 =
8 > 0, iar Q(0, 1, 0) = 1 < 0.

In analiza matematica unei funct ii f : R

n
R, de clasa C
2
i se asociaza matricea simetrica
Hess(f)(x
0
) a derivatelor de ordin 2 ntr-un punct (x
0
), numita Hessiana funct iei n acest
punct. Elementele a
ij
ale acestei matrici sunt:
a
ij
=

2
f
x
i
x
j
(x
0
), i, j = 1, n
Daca x
0
este un punct critic al funct iei f, adica
f
x
i
(x
0
) = 0, i = 1, n,
Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007 7
atunci tipul formei patratice avand ca matrice, matricea Hessiana n x
0
indica daca punc-
tul x
0
este punct de maxim, minim, sau punct sa.

In probleme economice funct ia f poate funct ia prot si determinarea posibilitat ii

obt inerii unui prot maxim, sub anumite restrict ii, revine practic la a determina tipul
unei forme patratice. De exemplu, sa determinam hessiana funct iei f : R
2
R denita
prin f(x, y) = x
2
+y
2
3xy, n punctul sau critic. Derivatele part iale:
f
x
= 2x 3y,
f
y
= 2y 3x
se anuleaza n punctul (0, 0). Deci acesta este punctul critic al funct iei f.
Derivatele partiale de ordin 2 ale funct iei f sunt:

2
f
x
2
= 2,

2
f
xy
= 3,

2
f
y
2
= 2
Astfel matricea hessiana lui f n (0, 0) este:
Hess(f)(0, 0) =
_

2
f
x
2
(0, 0)

2
f
xy
(0, 0)

2
f
xy
(0, 0)

2
f
y
2
(0, 0)
_

_
=
_
2 3
3 2
_
Observam ca putem deduce rapid tipul unei forme patratice daca ea este denita de
o matrice diagonala, care evident este simetrica:
Q(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) =
_
x
1
x
2
. . . x
n

1
0 . . . 0
0
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n
_

_
_

_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_

_
=
1
x
2
1
+
2
x
2
2
+ +
n
x
2
n
,
i
R
O forma patratica a carei matrice de denit ie este diagonala se zice ca este n forma
canonica.
T inand seama de faptul ca orice matrice simetrica A este echivalenta cu o matrice
diagonala, adica exista
1
,
2
, . . .
n
R, ce sunt valorile proprii ale lui A, si matricea
inversabila T := T
B,B
, ce este matricea de trecere de la baza canonica la baza ortonormata
formata din vectori prorii ai lui A, astfel ncat A = TDT
1
, cu
D =
_

1
0 . . . 0
0
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n
_

_
rezulta ca expresia analitica a formei patrice Q, care relativ la baza canonica are matricea
A, va avea relativ la baza ortonormata formata din vectori proprii forma canonica.
8 Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007

Intr-adevar, daca B este baza canonica din R

n
si B

= (u
1
, u
2
, . . . , u
n
) este baza
ortonormata formata din vectori proprii ai lui A, A[u
i
] =
i
[u
i
], i = 1, n, atunci un
vector arvitrar v se exprima astfel n baza B

: v = X
1
u
1
+ X
2
u
2
+ X
n
u
n
R
n
si
expresia analitica a formei patratice, relativ la baza B

este:
Q(v) =
_
X
1
X
2
. . . X
n

1
0 . . . 0
0
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n
_

_
_

_
X
1
X
2
.
.
.
X
n
_

_
=
1
X
2
1
+
2
X
2
2
+ +
n
X
2
n
Concluzie:
daca toate valorile proprii ale matricii unei forme patratice sunt strict pozitive, forma
este pozitiv denita;
daca toate valorile proprii ale matricii unei forme patratice sunt strict negative,
forma este negativ denita;
daca matricea A are valori proprii si pozitive si negative, eventual si zero atunci
forma patratica este nedenita.
Exemplul 7. Se da forma patratica Q : R
2
R, Q(x
1
, x
2
) = 4x
2
1
4x
1
x
2
+ x
2
2
. Sa
se determine matricea formei patratice, valorile ei proprii si sa se precizeze tipul formei:
pozitiv, negativ denita sau nedenita.
Matricea formei patratice este
A =
_
4 2
2 1
_
Valorile proprii ale lui A sunt
1
= 0,
2
= 5. Astfel daca
B

= (u
1
, u
2
)
este o baza ortonormata n R
2
formata din vectori proprii ai matricii A si a v = X
1
u
1
+
X
2
u
2
este un vector din R
2
exprimat n baza B

atunci forma patratica are expresia:

Q(v) =
1
X
2
1
+
2
X
2
2
= 0X
2
1
+ 5X
2
2
. Deci forma patratica este nedenita desi la prima
vedere am tentat i sa spunem ca este pozitiv denita deoarece Q(v) = 5X
2
2
> 0. Conform
denit iei Q este pozitiv denita daca pentru orice vector nenul ia valori pozitive.

In acest
exemplu nsa daca v = 2u
1
+ 0u
2
, Q(v) = 5 0 = 0.
Acest exemplu ilustreaza can forma canonica a unei forme p atratice Q(X
1
, X
2
, . . . , X
n
)
pot exista patrate X
2
i
lipsa, adica cu coecientul 0. Astfel de forme patratice se numesc
forme degenerate, iar cele care au tot i
i
,= 0 se numesc forme patratice nedegenerate.
9.3 Geometrie analitica n spat iu
9.3.1 Spat iul punctual n-dimensional
Pana acum am studiat spat ii vectoriale si aplicat ii liniare pe baza carora putem deni
spat ii punctuale, si aplicat ii ntre acestea. Elementele unui spat iu punctual se numesc
Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007 9
puncte si o pereche de puncte (A, B) deneste un vector, asa cum s-au denit vectorii la
liceu. Mai precis consideram R
n
n doua moduri:
ca o mult ime ale carei elemente le notam cu litere mari A, B, . . . si le numim puncte.
A este reprezentat de nuplul de numere reale (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), iar B de (y
1
, y
2
, . . . , y
n
);
ca spat iu vectorial.
Oricarei perechi de puncte (A, B) i asociem vectorul din R
n
, notat

AB, care are
coordonatele (y
1
x
1
, y
2
x
2
, . . . , y
n
x
n
). Prin urmare putem scrie formal:

AB = BA
A
B
Spat iul R
n
nzestrat cu aceasta regula (aplicat ie) ce asociaza la doua puncte un vector
se numeste spatiul punctual an.
Proprietat i
1.

AA = R
n
, A.

Intr-adevar daca A = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), atunci

AA = (x
1
x
1
, x
2
x
2
, . . . , x
n
x
n
) =
(0, 0, . . . , 0), cu alte cuvinte

AA este vectorul nul.
2.

AB +

BC =

AC, A, B, C.
A
B
C
Luand A(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), B(y
1
, y
2
, . . . , y
n
), C(z
1
, z
2
, . . . , z
n
),
avem:

AB(y
1
x
1
, y
2
x
2
, . . . , y
n
x
n
),

BC(z
1
y
1
, z
2
y
2
, . . . , z
n
y
n
)
Deci

AB +

BC = (z
1
x
1
, z
2
x
2
, . . . , z
n
x
n
) =

AC.
Observam ca aceasta proprietate exprima regula triunghiului de adunare a vectorilor.
3. Oricare ar punctul O si vectorul v R
n
, exista un unic punct M astfel ncat

OM = v.
Din

OM = v, rezulta ca M = O + v.
v
O
O +v

In continuare vom spune spat iul R

n
, rezultand din context cand este interpretat ca
spat iu de puncte si cand ca spat iu de vectori.
Distant a dintre doua puncte A, B este prin denit ie, norma vectorului

AB:
d(A, B) = |

AB| (9.2)
10 Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007
Daca A(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si B(y
1
, y
2
, . . . , y
n
), atunci vectorul

AB(y
1
x
1
, y
2
x
2
, . . . , y
n
x
n
)
si deci norma sa este
|

AB| =
_
(y
1
x
1
)
2
+ (y
2
x
2
)
2
+ + (y
n
x
n
)
2
=
=
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
+ + (x
n
y
n
)
2
Doua puncte A, B determina n R
n
un segment [A, B]. Mijlocul segmentului este
punctul M cu proprietatea ca

AM =

MB.
Daca A(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), B(y
1
, y
2
, . . . , y
n
), M(z
1
, z
2
, . . . , z
n
), atunci din relat ia

AM =

MB rezulta ca:
z
i
x
i
= y
i
z
i
, 2z
i
= x
i
+ y
i
z
i
=
x
i
+ y
i
2
, i = 1, n
Prin urmare coordonatele mijlocului unui segment sunt egale cu media aritmetica a coor-
donatelor corespunzatoare ale extremitat ilor segmentului.
Exemplul 8.

In R
3
se dau punctele A(1, 2, 4), B(3, 0, 5), C(1, 7, 2).
a) Sa se calculeze distant a de la A la mijlocul segmentului [B, C].
b) Sa se calculeze cosinusul unghiului

BAC
a) Fie M(x, y, z) mijlocul segmentului [B, C]. Coordonatele sale sunt:
x =
3 + 1
2
= 2, y =
0 7
2
= 3.5, z =
5 + 2
2
= 1.5
Distant a d(A, M) =
_
((1 2)
2
+ (2 + 3.5)
2
+ (4 + 1.5)
2
=

9 + 5.5
2
+ 5.5
2
=

9 + 60.5 = 8.34.
9.4. Geometrie analitica n spat iu 11
b) Unghiul

BAC este unghiul dintre vectorii

AB,

AC.
A
B
C

AB = B A = (4, 2, 9),

AC = (2, 9, 2). Astfel:
cos(

BAC) =

AB

AC
|

AB| |

AC|
=
8 + 18 + 18

16 + 4 + 81

4 + 81 + 4
=
44

101 + 89
=
44

190
9.4 Geometrie analitica n spat iu
9.5 Planul n spat iu

In continuare notam cu B = (i, j, k) baza canonica din R

3
(notat ie consacratan geometria
analitica). Consideram spat iul R
3
raportat la sistemul de axe orogonale, Ox, Oy, Oz. Un
punct din spat iu raportat la acest sistem de axe are coordonatele (x, y, z).
Reamintim ca daca v(x
1
, x
2
, x
3
), w(y
1
, y
2
, y
3
) sunt doi vectori din R
3
, atunci produsul
lor vectorial este un vector notat, vw R
3
, si coordonatele sale n baza canonica (i, j, k)
se determina din dezvoltarea dupa prima linie a determinantului:
v w =

i j k
x
1
x
2
x
3
y
1
y
2
y
3

x
2
x
3
y
2
y
3

x
1
x
3
y
1
y
3

j +

x
1
x
2
y
1
y
2

k (9.3)
Vectorul v w este ortogonal si pe v si pe w:
v w v, v w w
.
Daca este un plan, numim normala la plan un vector N R
3
cu proprietatea ca
oricare ar doua puncte A, B n plan, vectorul N este ortogonal pe

AB.
A
B
N

12 Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007
9.5.1 Planul determinat de un punct si normala la plan
Fie M(x
0
, y
0
, z
0
) un punct xat si N = Ai + Bj + Ck un vector xat. Planul ce cont ine
punctul M
0
si are normala N este format din mult imea punctelor M din spat iu cu pro-
prietatea ca vectorul N este perpendicular pe

M
0
M, adica produsul scalar N

M
0
M = 0:
= M(x, y, z) [ N

M
0
M = 0 (9.4)
Dar vectorul

M
0
M are coordonatele:

M
0
M = MM
0
= (xx
0
)i +(y y
0
)j +(z z
0
)k.
Astfel produsul scalar N

M
0
M = 0 este echivalent cu A(xx
0
)+B(yy
0
)+C(zz
0
) = 0.
Ecuat ia:
A(x x
0
) + B(y y
0
) + C(z z
0
) = 0 (9.5)
este ecuat ia planului ce cont ine punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si are normala N.
Exemplul 9. Sa se scrie ecuat ia planului ce trece prin M
0
(1, 4, 2) si are normala N =
3i 7j + 2k.
Ecuat ia ceruta este:
3(x + 1) 7(y 4) + 2(z 2) = 0
Ecuat ia (9.5) este echivalenta cu:
Ax +By +Cz + (Ax
0
By
0
Cz
0
)
. .
D
= 0 Ax +By +Cz + D = 0 (9.6)
Ecuat ia Ax +By +Cz +D = 0 se numeste ecuat ia generala a planului.
Observam ca coecient ii lui x, y, respectiv z, din ecuat ia generala a planului reprezinta
coordonatele normalei la plan. De exemplu, normala planului de ecuat ie 2x+5y 3z +
11 = 0 este N = 2i + 5j 3k.
Plane de coordonate n spat iu
Sistemului de axe ortogonale xOyz, ce au direct iile i, j, k, i se asociaza trei plane:
planul ce trece prin O si are normala k = 0i + 0j + 1k are ecuat ia 0(x 0) + 0(y
0) + 1(z 0) = 0, adica z = 0.
O
y
x
z
j
i
k

In acest plan toate punctele au coordonata a treia, z, egala cu 0. Numim acest plan,
planul xOy.

In mod analog obt inel ecuat ia:

planului yOz: x = 0;
Cursul 9, AlgebraGeometrie c _ E. Petrisor, decembrie 2007 13
planului xOz: y = 0.
Planele xOy, xOz, yOz se numesc plane de coordonate, deoarece n primul coordonata
z este 0, n al doilea coordonata y, iar n al treielea coordonata x.