Inca din copilarie,apoi in adolescenta si chiar in prima parte a maturitatii mel e,reactia mea in fara unei persoane care

se enerva era aceea de a rezona la unison pe aceeiasi frecventa, lungime de und a sau vibratie, cum vreti s-o numiti. Rezultatul ? Pentru ambele parti erau aproximativ aceleasi :cuvinte grele adres ate, jigniri, amenintari,rani sufletesti trenante,adevarate traume emotionale care au lasat urme adanci, fara sa le consti entizam atunci, la acel moment. Copilul de atunci a crescut cu frica de parintii nervosi care il bateau, adolescen ta in elanul si curajul ei adolescentin nu s-au mai temut de bataie, sau chiar daca stia ca aceasta urma, nu a ezitat s a-si exprime punctele de vedere tot pe ton nervos in fata parintilor stresori jignindu-i cu cuvinte grele,facand totul in ciu da lor iar parintii de atunci au devenit actualii pacienti ai sectiilor de psihiatrie, cardiologie, neurologi e, etc. In prezent, la 46 ani, invat si pun in practica unele adevaruri universale care spun ca trebuie sa ai si chiar sa multumesti vietii atat pentru experientele, placute cat si pentru cele mai putin placute, pentru obstacolele intalnite si depasite, pentru ca, doar prin ele ajungi la o maturitate emotionala care te aj uta sa inveti cum sa eviti, sa anihilezi, sa depasesti momentele si starile de enervare.Este o munca continua cu mine- in sami, trebuie sa me deconectez de la tiparele educationale vechi sa pastrez din acestea doar pe cele cu adevarat treb uincioase pentru noul OM si sa ma reconectez cu altele noi, constructive, inaltatoare care sa-mi creasca frecvente le de functionare ale corpului si ale creierului, Ma aflu in faza in care sa invet sa accept, sa iert si sa ma eli berez de trecut cu faptele si persoanele implicate si sa-mi asum responsabilitatea pentru prezentul meu.Eu sunt singura responsabila pentru tot ceea mi se intampla sau mi se va intampla de acum incolo.Cred ca aceasta munca cu mine- ins ami poate dura toata viata, dar, cu fiecare pas inainte facut, oricat de mic este, parca simt o transformare in mine , in viata mea, o transformare care uneori ma uimeste, uneori nu gasesc logica in ea, nu o pot putea explica in cuvi nte, dar care ma face sa ma simt din ce in ce mai bine, imi da mai mult curaj si incredere in fata incercarilor vieti i.Subliniez ca imi este foarte greu sa raman calma permanent, sa nu ma enerveze nimeni si nimic, consider deja ca acest ea sunt apanajul samanilor, sfintilor, fiintelor foarte evoluate spiritual, pentru mine si in general pentru noi, oamen ii de rand, este normal sa avem atat stari pozitive cat si stari negative uneori, dar este important sa nu lasam ca a ceste stari sa ne stapaneasca si sa dureze timp indelungat, si, daca le-am constientizat, sa gasim metode de elimina re a lor din subconstientul nostru . iesind in natura, facand miscare, ascultand muzica, razand, plangand, citind, fa cand lucru de mana, ooo, dar cate alte metode exista de eliminare .ramane doar sa ne dam seama care dintre ele rasp und necesitatii corpului si creierului nostru.Repet, Eu, personal, ma aflu pe acest drum de experimentari, c autari, incercari de diverse metode O zi minunata iti doresc. Daniela, Petrosani