Sunteți pe pagina 1din 11

MAESTRUL INTERIOR

de pe http://spatiulinimii.com/2014/04/23/maestrul-partea-i/
PARTEA I
Se facuse noapte de mult. Nici nu stiam de cnd nu mai vazusem soarele. Soarele ce
l adevarat, cu raze ce mngie pleoapele si petalele florilor de pe alei, cel ce adu
ce valul care cauta glezna, dragostea si visurile.
Nici despre Luna nu mai stiam prea multe n ultima vreme, abia de-mi lasa vreo raz
a stinghera n cte o seara n care Cerul cu greu mi mai gasea ferestrele.
Cnd am nceput sa ma ntreb unde-i toata lumea mea, caci eu din si n stralucirea ei ma
nascusem, a fost bine. Caci astfel noaptea-fara-de-sfrsit ncepu a se misca din ncr
emenirea ei adormita.
Nu aveam, sau mai curnd mi creasem cu srg iluzia unei realitati n care nu aveam nici
odata timp. Cum sa-ti rupi o vacanta adevarata din iuresul fara de sfrsit al unei
companii multinationale? Ajungi sa nu ti-o mai doresti, cu gndul la tot ceea ce
te asteapta nerezolvat la ntoarcere. Si totusi, venise vremea. Vremea cnd ori eu,
ori sistemul, avea mai mare importanta. Dar nu stiam nca.
Sub un impuls furtunos ce nu puteam sa mi-l explic, am reusit sa conturez totul n
timp record, iar amica mea de la agentia de turism mi-a definitivat toate cele
necesare: traseul, biletele de avion, detaliile, vizita la el o dorinta veche si
de mult trecuta pe lista celor imposibil de realizat.
Astfel ca, strngndu-mi lucrurile necesare calatoriei, mi-am ngramadit multe bucati
de timp n bagaj, si, iata-ma la aeroport, dupa o saptamna tumultoasa de nopti petr
ecute la birou, n ncercarea vinovata de a rezolva ct mai multe si mai grele si mai
urgente si mai de nelasat.
Calatoria parea interminabila, iar eu ma simteam nfiorator de obosita. Cum nu reu
sisem vreodata sa dorm n vreun avion, fiind fixata pe ideea stupida ca daca, Doam
ne fereste, ar fi urmat sa se ntmple ceva, era mai bine sa fiu treaza si vigilenta
, ma ntrebam, acolo, la mii de metri deasupra zorilor, cum de facusem o asemenea
prostie, sa plec nainte de un deadline att de important si sa las attea lucruri del
icate pe mna colegilor care, desi binevoitori, nu aveau nici timpul, nici toate i
nformatiile si nici priceperea pentru a le rezolva asa cum ar fi trebuit. Ce mai
, era clar ca urmau sa se darme compania, ministerele, institutiile beneficiarilo
r si toate partile implicate n proiectele pe care le conduceam. Doar egoul meu er
a n ascensiune libera.
Primul contact cu o alta lume l pot descrie ca fiind dezagreabil. Prea cald, prea
umed, prea departe. Prea nepregatita si prea obosita.
Dupa lungul drum de la aeroport, pe care l-am facut ntr-un autobuz ce fusese odat
a, la vremea lui, autocar, si care acum era murdar, plin de mirosuri ntepatoare s
i tremura din toate scaunele si din toti ttnii, m-am vazut n sfrsit ajunsa la casuta
din lemn si paie care ma astepta, nconjurata de o mica gradinita cu vegetatie lu
xurianta. Un iaz micut clipocea n spatele curtii. Prea modesta, dar primitoare. C
u soare mult, mult, pe care poate ca-mi va fi fost dat sa-l vad n cele cteva zile
de sedere acolo.
Femeia sarmana si binevoitoare ma ntreba ntr-o engleza aproape de nenteles daca mai
am nevoie de ceva, aratndu-si putinii dinti stricati si ochii superbi ntr-un larg
zmbet masliniu. That would be all, thank you, i raspund bucuroasa ca locuia nu mai
departe de cteva sute de metri de casa pe care mi-o oferise pe perioada vacantei
mele solitare si, dupa toate aparentele, nebunesti. Urma s-o vad a doua zi, cnd a
vea sa ma conduca la el, dis de dimineata.
Eram att de extenuata de tot ce facusem, gndisem si traisem n ultima vreme si n ziua
aceea, nct am adormit curnd, visnd agitat fapturi nfricosatoare cu aripi imense care
pazeau intrarea unui templu urias, candelabre zburatoare din care curgeau picat
uri de ceara rosie din lumnarile arznde peste toate foile contractelor, actelor ad
itionale, scrisorilor oficiale si rapoartelor mele luate de vnt, si zmbetul fara d
inti al femeii cu tenul smead si ochi de taciune, Zeka, ce ma forta sa mannc orez
nefiert si napi murdari de pamnt.
M-am trezit lac de sudoare, speriata si cu un acut sentiment de singuratate. Dou
a ore mai erau pna ce Zeka avea sa vina. Mi s-a parut o tragedie lipsa dusului ad
evarat si a unei bai civilizate, dar m-am descurcat cu dusul improvizat dintr-o
stropitoare, un furtun si un cazan, aflat n spatele curtii. N-as putea sta aici ni
ci o saptamna ntreaga, nu stiu cum am putut sa fac o asemenea alegere pentru putin
ul meu timp liber. Visam deja la apartamente de lux din hoteluri de 5 stele, cu p
iscine, jacuzzi, masaj, mncare europeana si tot tacmul. Ce-o fi fost n capul meu??
Nu-i nimic, merg astazi acolo si apoi gasesc un loc unde sa am semnal si de unde
sa pot suna si o rog pe amica mea sa-mi aranjeze altceva. Pierd bani si timp, d
ar macar mi ramn trei zile de rasfat bine meritat. Oricum pierd vremea aici, nu am
cum sa ma simt bine n conditiile astea oribile. O fi drumul spre Cer pavat cu la
trina si dus din stropitoare n fundul curtii, insecte oribile si terci n vase de t
abla pe post de mic dejun, prnz si cina? O fi, dar nu pentru mine.
Zeka ma conduse pna unde ncepea drumul spre Templu, de unde aveam sa ma descurc si
ngura. Mai bine, o sa am timp sa ma adun putin pna ajung. Eram asteptata, sau cel p
utin amica mea de la agentia de turism ma asigurase ca facuse personal toate dem
ersurile pentru a fi trecuta pe lista. Si cum el nu primea, se pare, dect pe baza u
nei recomandari serioase din partea cuiva de ncredere, ma simteam att privilegiata
, ct si pierduta. Ce aveam sa-i spun? Maestre, viata mea e un haos total, ajuta-ma
. Ce aveam sa-l ntreb? Maestre, ce sa fac? Spune-mi ce sa fac, si fac. Eu sunt ascu
ltatoare.
Dupa aproape o ora de mers pe jos, am zarit un lung sir de trepte ce ducea spre
o poarta imensa. Mintea mi-a fulgerat spontan: Cere si ti se va da, bate si ti s
e va deschide.
Mi s-a deschis. Am intrat gfind de atta urcat, caldura si emotie. Parca intrasem pe
alt tarm. O gradina imensa, cu un gazon proaspat ct vedeai cu ochii, presarat cu
superbe tufe de flori exotice si arbusti ntr-o aranjare atenta si perfect echilib
rata. Un foisor din lemn sculptat, pe care se catarasera ordonat plante cu flori
n forma de clopot de un lila incntator, se arata n fata mea. De la el, o alee duce
a drept spre templul ce ncepuse sa se zareasca. Pe masura ce naintam, un fior dulc
e-dureros mi se cuibarea n stomac. Usa era deschisa si o mireasma de sacru mi patr
unse pna-n suflet. Acorduri sublime ale unei muzici nepamntene mi mbratisara ntreaga
fiinta si atunci mi-am simtit inima deschizndu-se ca o floare. mi simteam tot trup
ul viu, ca si cum fiecare celula absorbea cu nesat tot ce se afla acolo. Vasudev
a era cntat n muzica aceea sublima, numele lui se furisa n urechi ntr-o repetare sua
va a unor glasuri de barbati pe care nu-i vedeam.
Interiorul imens si impunator era scaldat n aburul fumuriu a ceva ce ardea ntr-un
frumos vas pictat, de forma unei enorme farfurii adnci. Cteva raze de soare piezis
e se jucau cu fumul frumos mirositor. Aproape de piedestalul pe care se afla vas
ul statea el, asezat n semi-lotus, cu ochii nchisi si palmele ndreptate spre Cer.
Am ramas tacuta si retrasa, respectnd starea si intimitatea Maestrului, asteptnd s
a termine ceea ce facea. nsa, cu ochii nchisi, el schita usor un gest cu degetele
minii drepte si rosti: Come here, my friend.
Inima mi batu cu putere si ma apropiai precipitata, asezndu-ma pe jos, n fata lui, n
timp ce-l salutam cu minile mpreunate n dreptul inimii si capul plecat, grabindu-m
a sa-i multumesc pentru ca m-a primit.
Listen. Listen to the sun, zise el, privindu-ma cu ochi negri si oblici n care cite
ai o nesfrsita adncime si o bunatate din alta lume. ncurcata, ntorsei privirea spre
razele de soare ce patrundeau n templu, dar el mi spuse, blnd: No need to look. List
en.
Binenteles ca n-am fost n stare, atunci, sa nteleg ce trebuia sa ascult. Ma simteam
prost, ca orice profan din lumea asa zis civilizata, care se identifica cu tot
ceea ce-i ndruga mintea.
El nchise ochii, ramnnd nemiscat, n aceeasi pozitie n care se afla de cnd intrasem. Ne
stiind ce sa fac, i-am nchis si eu, n timp ce mintea mi zbura nebuna, asteptnd conti
nuarea cu nerabdarea tipica oamenilor cu vieti agitate, care traiesc departe de
ei nsisi.
Dupa o vreme n care deschideam ncet ochii, din cnd n cnd, pentru a vedea daca maestru
l terminase, nerabdarea mea atinse culmi prostesti. Daca asta e tot? Daca am fac
ut attea eforturi si atta drum si nu-mi va spune nimic din ceea ce eu adica mintea
mea febrila de atunci am nevoie sa stiu? Nu cred ca vrea sa ma asculte. Ar fi f
acut-o pna acum. Poate ca asteapta sa plec! Oare asta ar trebui sa fac? Just liste
n. Aaaaaaaha. Ok, hai sa ncerc sa ascult. Soarele?!
n clipa aceea o minunata si indescriptibila liniste mi invada fiinta. Vasudeva se
furisa din nou n urechile mele, desprins din muzica aceea divina si aproape ireal
a. nchisei ochii spontan si mintea mi se linisti. Vedeam cu ochii nchisi pasari zb
urnd printre ngeri luminati incandescent de soare. Apoi nu mai vazui dect o lumina
albastra, fosforescenta, iar trupul mi-era mbatat de miresme sacre, ntr-un profund
si sublim abandon. mi simteam toate celulele zmbind, n timp ce inima mi-era parca
tinuta n palme de o lumina sfnta.
Dupa un timp ce nu putea fi masurat, si care, poate, nici n-a existat, simtii o
usoara atingere pe una dintre palmele fierbinti. Cu mare greutate deschisei ochi
i si l vazui pe Maestru zmbindu-mi cald si rostind: Now you can speak. Take a deep
breath and tell me.
Ah, cte ntrebari navalisera mai devreme, dar acum simteam atta pace. Banuiam nsa ca
era doar o stare temporara, atinsa sub bagheta magica a Maestrului, a Templului,
a muzicii.
Nu exista nimic ce tu sa nu stii, afara de un singur lucru, continua el ntr-o engle
za delicioasa. l priveam siderata, fara nicio idee clara n minte. Si lucrul acela e
ste faptul ca nca nu stii ca nu exista nimic ce tu sa nu stii, mai spuse el.
Am I stupid or am I stupid?!
Maestre, nu numai ca nu stiu lucrul acesta, dar nu stiu nimic. Adica nu stiu nimi
c important, sau stiu, dar nu sunt n stare sa aplic ce stiu, oricum, viata mea e
un dezastru si e timpul, era de mult, sa iau o decizie. O decizie mare, grea si
importanta. Problema e ca orice varianta as alege, cineva sufera, iar eu sufar o
ricum. Ce sa fac?
Copila mea, zise el cu blndete infinita, de parca glasul lui venea direct din Cerur
i. Copila mea, nu exista decizie mai grea si mai importanta dect aceea de a te ale
ge pe tine. Dar daca viata te aduce acolo unde aceasta decizie se contureaza n sfr
sit dar pare imposibil de luat, nseamna ca esti pregatit. Si tu esti pregatita, i
ar sufletul tau a ales deja, altfel nu te-ai afla aici.
ti marturisesc, Maestre, ca simt ca am nevoie nca de multi ani petrecuti n studiu al
cunoasterii pentru a putea pricepe vorbele tale.
Nimic mai fals, raspunse el.
PARTEA a II a
Copila mea, zise el cu blndete infinita, de parca glasul lui venea direct din Cerur
i. Copila mea, nu exista decizie mai grea si mai importanta dect aceea de a te ale
ge pe tine. Dar daca viata te aduce acolo unde aceasta decizie se contureaza n sfr
sit, dar pare imposibil de luat, nseamna ca esti pregatit. Si tu esti pregatita,
iar sufletul tau a ales deja, altfel nu te-ai afla aici.
ti marturisesc, Maestre, ca simt ca am nevoie nca de multi ani petrecuti n studiu al
cunoasterii pentru a putea pricepe vorbele tale.
Nimic mai fals, raspunse el. Acestea sunt doar constructii ale mintii. Sufletul tau
a nteles, da-i voie sa-ti obisnuiasca mintea cu aceasta ntelegere. Si apoi, dupa
ce vei sti ca stii, nu vei mai vrea si nu vei mai avea nevoie sa stii de fapt, n
u vei mai avea nevoie sa stii ca stii.
Oooooooo, perfect, acum chiar ca nu mai e urma de dubiu!! l privesc aiurita n cap
si-n suflet si, pna sa deschid gura, el mi spuse:
Daca mai rami cteva zile prin preajma, mi-ar prinde bine un mic ajutor. Vreau sa re
aranjez gradina Templului si cred ca te-ai pricepe sa ma ajuti la proiect.
Cu placere, Maestre, raspund eu uimita, dar sa stii ca nu ma prea pricep, adica nu
am mai facut asta. Ma ntrerupse cu un gest blnd si, cu ochii rznd, mi spuse pe un ton g
lumet: Nimeni nu face cele mai potrivite alegeri, ntotdeauna!
Bucuroasa ca urma sa petrec mpreuna cu Maestrul mai mult timp dect as fi crezut vr
eodata, am simtit ca, n sfrsit, Cerul se ndura de mine! De parca pna atunci, oare cu
m fusese, ratacita faptura?
Drumul napoi spre casuta mi se paru mult mai scurt dect la venire. Vremea nsorita s
i calduroasa mi bucura simturile si ma opream mereu sa admir cte o buruiana salbat
ica, cate un nor pufos, cate o pasare n zbor. Apoi mergeam sprinten, aproape ca t
opaiam si mi venea sa sar de bucurie. Aveam multa pace si veselie nlauntru-mi si mi
veni ideea ca, daca n anumite mprejurari, e adevarat, speciale, asa cum fusese to
t contextul abia ntmplat, puteam sa traiesc, sau mai degraba sa ma conectez la o a
semenea stare, apoi aceasta nsemna ca eu o aveam undeva, n interiorul meu, sau cel
putin detineam pe acolo, pe undeva, ascunse, mijloacele prin care puteam, daca
mi se ntindea o mna, sa activez aceasta stare. Totusi, mi era foarte neclar cum as
fi putut s-o aduc fara vreun stimul binevoitor din exterior, si, mai ales, n cond
itii externe aparent sau nu vitrege. Atunci mi-am amintit ca citisem, cu vreo cti
va ani n urma, o carte fantastica, ce ma impresionase profund, dar din care nu ma
i tineam minte nimic. Trebuie s-o rasfoiesc neaparat, sau s-o mai citesc o data,
cnd ajung acasa. Alchimistul
Restul zilei mi l-am petrecut mncnd mpreuna cu Zeka un fel de terci de orez cu miro
denii amestecat cu cteva bucati de ceva ce semana cu carnea, fructe neobisnuite s
i absolut delicioase, am baut un ceai foarte aromat, am stat la soare si m-am ra
corit la dusul meu favorit, am glumit cu Zeka ncercnd s-o nvat ceva mai multa engle
za dect stia, iar ea mi-a facut hatrul, ca unui copil, desi n-avea chef de nvtat cuv
inte si oricum nu retinea nimic, apoi m-a dus la casa ei ca sa-mi arate gradinit
a de flori, iar la asfintit m-am retras la casuta mea devenita dintr-o data drag
a si am citit, am privit fara gnduri n zarea violacee si am alunecat ntr-un somn pl
acut si odihnitor.
A doua zi m-am trezit vesela si sprintena si, dupa ce am luat micul dejun la Zek
a, am pornit spre Templu. Ce curat era aerul si ce limpede, cerul! Cteva gze dragu
te mi deschideau drumul si, cu inima plina si ochi zmbitori, am ajuns. L-am gasit
pe Maestru n foisor, unde ntinsese, pe o masa lunga de lemn, mai multe planuri ce n
fatisau ultima aranjare a imensei gradini a templului. Mi-a explicat n putine vor
be ce ar fi vrut de la mine, iar eu am nteles ca aveam mna libera sa proiectez dup
a gustul meu, avnd n vedere nsa un anumit grad de ncarcare cu flori si tufisuri, tip
urile de flori si de plante din care aveam de ales si perioadele de nflorire. M-a
anuntat ca vom lua prnzul mpreuna si ca o masina ma va duce spre seara la casuta n
care locuiam.
Timp de cteva ore mi-am stors imaginatia si mi-am pus perfectionismul la treaba p
entru a scoate ceva extraordinar din gradina aceea pe care eu o gaseam absolut p
erfecta asa cum era. Un barbat veni sa ma pofteasca la masa si ma conduse ntr-o s
ala mare, n mijlocul careia se aflau n jurul unei mese imense Maestrul si vreo tre
izeci de barbati. Cnd am intrat s-au ridicat cu totii si m-au ntmpinat cu un salut
si un pahar apetisant de lassi. Aproape toti vorbeau limba engleza si, desi erau
slujitori solitari ai Zeilor si ai Templului, sau poate tocmai de aceea, erau d
eosebit de draguti, deschisi, plini de umor si de vorbe cu tlc. M-am simtit extra
ordinar de bine cu ei toti, am mncat felurite amestecuri de orez, carne, fructe s
i legume asezonate cu multiple mirodenii, am rs, am glumit, am baut un ceai deose
bit de bun la sfrsit, am multumit Maestrului si tuturor si, folosind salutul inim
ii si nclinndu-ma de cteva ori n fata lor, m-am retras spre foisorul cu planurile gr
adinii.
Urmatoarele cateva ore trecura ca prin vis. Concentrata la ceea ce faceam, nu l-
am vazut si nu l-am auzit pe Maestru, care se asezase ntr-un colt al foisorului.
Ma ntreb, Maestre, de ce m-ai ales tocmai pe mine pentru treaba asta, straina fiin
d de locurile acestea minunate, cu toate ritualurile lor, si neavnd nici cel mai
mic habar despre o asemenea arta.
Si nu ai gasit nca un raspuns?, replica el amuzat.
As avea unul, dar m-as considera prea importanta daca el ar fi adevarat.
Nicio vietuitoare de pe acest frumos Pamnt nu are mai multa sau mai putina importa
nta dect alta, spuse el.
n acest caz, continuai eu dupa o mica pauza, cred ca vrei sa ma nveti ceva, dar nu-mi
dau seama nca despre ce e vorba.
El zmbi cu blndete si-mi spuse: Esti o fata tare buna, iar eu rosii ca o fetita laud
ata de cel mai sever profesor al ei.
Dupa ce ne nteleseram sa continui a doua zi, ma invita la cina, dar refuzai polit
icos. Unul dintre mesenii de mai devreme ma conduse pna unde se putea intra cu ma
sina, aproape de casuta n care stateam, spunndu-mi ora la care urma sa vina a doua
zi pentru a ma aduce la Templu. I-am spus ca prefer sa vin pe jos, n plimbare, i
ar el mi-a urat o noapte plina de ntelepciune. Nu stiam cum ar arata o asemenea noa
pte, dar m-am gndit ca o fi vorba despre un proverb asemanator cu al nostru Noapte
a e un sfetnic bun. Probabil ca era evident pentru toata lumea ct eram de ratacita
, desi toti cei de la Templu se purtasera cu mult respect si atentie si n niciun
caz nu ar fi voit sa spuna sau sa faca ceva care sa ma faca sa ma simt cum eram.
A doua zi am zburdat din nou pna la Templu, propunndu-mi sa termin ce aveam de fac
ut la sfrsitul acelei zile. Nu pentru ca nu mi-ar fi placut daca as fi putut sa l
ucrez nca o luna pentru Maestru, ci pentru ca nu vroiam sa profit prea mult de bu
natatea si ospitalitatea lui. n plus, vroiam sa-l impresionez, terminnd rapid o tr
eaba buna.
Cnd am ajuns la foisor, ma astepta un pahar mare cu apa rece si gheata n care erau
amestecate cteva bobite rosii si negre, cteva frunzulite crete si cteva bucatele d
e mango sau asa ceva. Pe tava pe care era asezat paharul se afla un bilet scris
de mna: O bautura revigoranta. Meditatie la ora 11 n Templu. Foarte frumos, abia ast
eptam meditatia, dar speram totusi sa termin treaba n ziua aceea.
La 11 fara 5 minute m-am ridicat si m-am ndreptat spre Templu. mi doream sa-l aud
din nou pe Vasudeva linistindu-mi inima si viata, desi habar nu aveam cine fuses
e. Cnd am intrat, nsa, n impresionantul interior al Templului, totul era cufundat i
n semintuneric. Aceeasi mireasma de sacru mi nvalui simturile, desi nu se vedea nim
ic arznd n vasul pe care-l stiam frumos pictat. De fapt, venind de la lumina soare
lui, cu greu se zarea ceva. Dupa ce ochii mi se obisnuira cu diferenta de lumino
zitate, am vazut ca ferestrele foarte nalte erau acoperite de storurile trase, nu
era nimeni nauntru, si singura sursa de lumina era soarele care patrundea numai
prin usa deschisa a Templului. Era o racoare placuta si m-am gndit sa ma asez pe
undeva, poate chiar acolo unde statusem prima oara cnd venisem la Maestru. Trebui
e sa apara n cteva minute probabil, si Maestrul, si cineva care sa aprinda ierburi
le frumos mirositoare, si cntaretii nevazuti, pesemne aceia mpreuna cu care petrec
usem un timp att de placut la masa de prnz din ziua precedenta. Dupa cteva minute d
e asteptare linistita, cineva se nfatisa n usa Templului, unul dintre acei barbati
. Am ntors privirea de la el, asteptnd sa-si faca treaba pentru care venise. Imedi
at am auzit usa Templului nchizndu-se cu putere, si abia n urmatoarele secunde, n ca
re sunetul unei chei rasucite rapid si pasii grabiti disparuti n ntuneric se auzir
a, am devenit mai nti mirata, apoi speriata. Barbatul ncuiase pe dinauntru usa Temp
lului si disparuse n vreun cotlon ntunecat.
Nu mai puteam distinge nimic acum, n afara de un ntuneric nfricosator si o liniste
nefireasca. Nu ntelegeam nimic, nu stiam ce sa fac, ma gndeam sa ncerc sa ridic sto
rurile, daca reuseam sa ajung la vreo fereastra, sau sa caut ntrerupatorul, care
sigur s-ar fi aflat undeva lnga usa. Totusi, n ambele cazuri aveam distante destul
de mari de parcurs n contextul unei bezne totale si a lipsei de cunoastere a det
aliilor imensei ncaperi. Apoi mi-am propus sa ma linistesc, pentru ca nu avea, cu
siguranta, ce sa se ntmple rau. Probabil ca era vorba de o meditatie mai speciala
, cu usile nchise, la care eu eram acceptata prin bunavointa nesfrsita a Maestrului
si poate ca o plata nepretuita si total disproportionata fata de nesemnificativa
mea munca pentru reproiectarea peisagistica a gradinii Templului. Cu siguranta
ca Maestrul avea sa apara din secunda n secunda, de prin vreun colt al Templului,
pe care nu aveam cum sa-l stiu. Nu intrasem dect n uriasul interior n care ma afla
m si acum si n sala n care se lua masa, ambele avnd acces direct la gradina.
Dupa cteva minute de asteptare, cu mare greutate am ncercat sa zaresc ceva. ntuneri
cul era dens si storurile erau pesemne de culoare nchisa, pentru ca nu puteam ved
ea nimic. Se mai scursera nca vreo zece minute cred, ntr-o tacere din ce n ce mai g
reu de suportat. Deodata nsa, am auzit un rs strident si nfricosator de barbat, car
e venea de undeva din fata mea, de la o distanta destul de mare. n urmatoarele se
cunde acelasi rs se repeta de cteva ori, din ce n ce mai aproape. Am nghetat. M-am r
idicat ngrozita, ncercnd sa nteleg ce se ntmpla, cum sa ma apar, ce sa fac!! Gndurile m
i se derulau cu repeziciune: Cine m-a pus sa vin aici??! Ar fi trebuit sa-mi ascu
lt intuitia pe care niciodata n-o ascult si care mi-a spus de la bun nceput sa re
nunt la vacanta asta prosteasca!!! Totul e o facatura, ce maestru, ce templu, as
ta e o organizatie criminala, o secta de nebuni!!! Or sa ma violeze si apoi or s
a ma omoare si n-o sa mai stie nimeni de mine, niciodata, niciodata!!! Ah, mama,
draga mama, iarta-ma ca n-am petrecut mai mult timp cu tine n ultimii ani, Doamn
e iarta-mi toate greselile, stiu ca am gresit prea mult, dar te rog, te implor,
ajuta-maaaaaaaaaa!!!!!!!! n momentul acela am auzit un zgomot ca un fsit nfiorator si
apoi ceva se izbi cu putere de fruntea mea, ma dadu spre spate, si, tipnd de gro
aza si cautnd cu mna, n mod reflex, un punct de sprijin n spatele meu, am atins ceva
care cazu si se sparse in zeci de sunete nfioratoare, iar eu, pierzndu-mi de tot
echilibrul, am cazut pe ceva tare care se simtea ca o treapta, moment n care am p
rimit o noua lovitura ametitoare, peste obraz, de la ceva mare, cald si paros. Nu
credeam vreodata sa sfrsesc asa, Doamne, scapa-ma!!!! Chiar atunci, pasi repezi s
e ndreptau spre mine, i auzeam si ma rugam. Deodata
PARTEA a III a
() n momentul acela am auzit un zgomot ca un fsit nfiorator si apoi ceva se izbi cu p
utere de fruntea mea, ma dadu spre spate, si, tipnd de groaza si cautnd cu mna, n mo
d reflex, un punct de sprijin n spatele meu, am atins ceva care cazu si se sparse
in zeci de sunete nfioratoare, iar eu, pierzndu-mi de tot echilibrul, am cazut pe
ceva tare care se simtea ca o treapta, moment n care am primit o noua lovitura a
metitoare, peste obraz, de la ceva mare, cald si paros. Nu credeam vreodata sa sfr
sesc asa, Doamne, scapa-ma!!!! Chiar atunci, pasi repezi se ndreptau spre mine, i a
uzeam si ma rugam. Deodata, lumina se aprinse si l-am vazut pe barbatul care ncui
ase usa mai devreme, alergnd spre mine. Am nceput sa tip ct puteam de tare, m-am ri
dicat si am luat-o la fuga, timp n care de afara se auzi un sunet de cheie rasuci
ta n usa, astfel ca, schimbnd directia de alergare, am ncercat sa ma napustesc afar
a. Ajunsa aproape imediat n dreptul usii, am apasat clanta si am mpins usa cu toat
a puterea, am deschis-o si m-am napustit direct peste asa zisul maestru care ave
a ceva foarte voluminos n brate si cazuram amndoi, eu peste el si amndoi peste nist
e cutii aflate la usa Templului. Barbatul dinauntru veni spre noi, nsa eu m-am ri
dicat cu gndul de-a o rupe la fuga ct m-ar fi tinut picioarele, dar mpiedicndu-ma ap
roape imediat de o tufa de floarea paradisului, am cazut din nou si am simtit di
ntr-o data ca nu mai aveam puterea sa ma misc nici macar un pas. Eram mpietrita d
e groaza, dar soarele ma ncalzea si ma ocrotea si eu i imploram n gnd pe barbatii ac
eia, cine or fi fost ei, sa ma lase sa mor acolo linistita, de foame, de sete, d
e caldura, dar sa nu-mi faca alt rau.
Ce nebunie!!! i auzeam pe cei doi vorbind la ctiva metri de mine, unul dintre ei s
e ndeparta pentru scurt timp, apoi reveni la celalat, discutnd ceva mai aprins, ap
oi linistit. Dupa ceva timp, cel ce se dadea drept Maestru veni spre mine, se as
eza pe jos la vreun metru distanta si ncepu sa-mi vorbeasca blnd, rugndu-ma sa-l as
cult cu atentie, avnd n vedere ca si lui i trebuisera, se pare, ceva timp si explic
atii, pentru a ntelege ce se ntmplase. mi povesti cum plecase el de cu dimineata la
o renumita sera pentru a alege soiurile de flori si plante ce urmau a fi sadite n
gradina dupa noul proiect, si cum, nainte de a pleca, daduse dispozitie sa fiu a
nuntata despre meditatia de seara, pentru a sti cum sa-mi planific timpul. Ce med
itatie de seara, nu nteleg, la 11 seara?? Ce minciuna!! mi auzeam un gnd ascutit pri
n mintea ntepenita si un fior acut ca un pumnal mi strabatu pieptul. El continua c
u glas blnd, spunndu-mi ca meditatia de seara are loc ntotdeauna la ora 19.00, si c
a, trimitnd dupa biletul care mi fusese lasat n foisor, pentru a-l vedea cu proprii
i ochi, descoperise prima eroare: a doua cifra de pe bilet semana foarte bine cu
prima cifra, cu 1, desi cel care scrisese biletul intentionase, desigur, ca ea
sa fie 9. Dupa plecarea sa din dimineata aceea, pentru ca toti ceilalti aveau tr
eburi n spatele Templului si nimeni din afara nu era asteptat, iar eu aveam intra
re libera prin sala de mese daca as fi avut nevoie de ceva, usa Templului fu ncui
ata, asa cum se proceda de obicei n cazuri similare.
Desi inima ncepu sa mi se nmoaie la ascultarea povestii celui ce poate era sau poa
te nu era Maestru, ndoiala se tinea bine de mna cu frica uriasa ce abia mi strabatu
se ca un taifun fiecare particica din biata mea minte greu ncercata. El continua
povestea, cu acelasi ton blnd. Am nteles ca din cauza acelui 19 ambiguu de pe bilet
, tu ne-ai asteptat in Templu la ora 11, la meditatie. Usa a fost ncuiata de Arki
n, care nu a avut habar ca tu te aflai acolo: nu te-a vazut si nici nu te-a auzi
t. Elementul ntr-adevar si mai surprinzator din toata povestea este ca Kimo, prie
tenul meu drag, un macaw urias pe care Arkin tocmai l dadacea n lipsa mea, a evada
t din partea din spate a Templului n care sta de obicei, avnd pofta, se pare, sa d
ea o tura prin fata lucru pe care, dragul de el, l mai face uneori. E un papagal
tare dragut si inteligent, care reproduce orice sunet uman, si care nu vede pe nt
uneric, ca si noi. Cred ca v-ati speriat unul de celalalt. Arkin a venit n cautar
ea lui si, auzind zgomote ciudate, a fost sigur ca Kimo se lovise de ceva ce caz
use pe jos si se sparsese, nsa cnd a aprins lumina si te-a vazut acolo, n starea ac
eea, a alergat speriat spre tine pentru a te ajuta, nentelegnd nici el de ce te af
lai acolo. Ar fi fost mult mai bine sa reactioneze cu calm si ntelepciune, asa te
-a speriat si mai tare, n loc sa te linisteasca. Te roaga sa-l ierti. Mai are de n
vatat mi pare att de rau de tot ceea ce ti s-a ntmplat, regret ca te-ai speriat, pe b
una dreptate, att de tare. Probabil ca acum, n aceste momente, ceea ce-ti voi spun
e va suna cel putin ciudat, dar vreau sa te asigur ca aici esti cu adevarat n sig
uranta.
Usor, usor, lucrurile ncepeau sa se lege. Si daca totul era o inventie? Nu era oa
re mai bine sa-mi iau talpasita acum, bucuroasa ca am scapat vie, fara sa mai ca
ut sa nteleg ceva? Si totusi, stiam ca daca voi face asta, totul s-ar fi risipit n
fum; n fum cu gust amar. Nu, trebuia sa ramn, sa ma lamuresc. Dupa o vreme am acc
eptat sa ma ridic din pozitia aceea imposibila si sa-l vad pe Kimo. Kimo era un
papagal imens!! Nu mai vazusem asa ceva vreodata! Colorat n portocaliu si albastr
u, avea vreo jumatate de metru naltime, vorbea, flfia, cnta, rdea, tipa, raspundea, c
hitaia si era ntr-adevar un deliciu. n urmatoarele ore Maestrul nsusi se ocupa de m
ine pna la cel mai mic detaliu; orice lovitura si zgrietura fizica sau emotionala
ca urmare a nastrusnicei ntmplari fura ndelung oblojite. Masa de prnz a fost de asem
enea speciala, att prin diversitatea si mai mare de minuni servite, ct si prin ate
ntia si grija si mai mari care mi s-au oferit. Curnd am ajuns sa rdem si sa glumim
de cele petrecute, dar o ntrebare noua si facuse loc n mintea mea: de ce? De ce se
petrecuse toata acea potrivire de cifre, persoane, context, timp, papagal? Ce av
eam eu de nteles din asta? Evident, nu ca Maestrul nu era maestru si ca toti acei
oameni att de draguti alcatuiau o secta criminala.
Dupa masa de prnz, Maestrul mi propuse sa ma odihnesc ntr-un hamac sau n foisor si s
a las treaba pentru a doua zi. Am fost de acord, nsa l-am rugat ca mai nti sa-mi ar
ate ce cumparase de la sera. Parte din rasaduri fusesera distruse de buclucasa n
oastra cadere peste ele, dar majoritatea erau n stare perfecta. Ce minunatii! Pac
at ca voi pleca n curnd si nu le voi vedea ajunse la maturitate! Din toate cataloa
gele pe care le consultasem si toate discutiile purtate cu Maestrul, facusem o l
ista cu propunerea mea de plante noi, pe care Maestrul urma s-o amendeze dupa bu
nul plac. Nu mica mi-a fost mirarea cnd am vazut ca toate plantele de pe lista me
a se aflau acolo, iar altele, n plus, nu. Dar ce minune sa le vezi n superba si vi
a lor realitate! Pe foarte putine dintre ele le cunosteam inaintea pornirii aces
tui proiect. Mi-am desfatat simturile printre flacara Africii, hoya, cinci varia
nte diferite de floarea paradisului, datura, lotus de India, plumeria, amaryllis
, digitalis, stapeliade, si cte si mai cte Nu-mi venea sa-mi desprind ochii, narile
si inima de ele, dar Maestrul ma povatui blnd sa-mi iau cteva clipe de liniste nai
ntea meditatiei. M-am ndreptat spre foisorul mare unde ma astepta un hamac de toa
ta frumusetea, numai bun de lenevit un concediu ntreg n el, gandind la esenta aces
tei vieti, la felul n care Universul aseaza si mbina oamenii, faptele si conditiil
e spre cel mai nalt bine al tuturor, la optiunea aproape de neconceput a unei sim
plitati att de ntelepte si crucial de importante n a-ti trai aceasta viata.
Meditatia din seara aceea a fost una n care parca Zei si Zeite si-au dat mna si au
cobort printre noi. De parca Buddha nsusi ne privea zmbind din coltul de cer al fe
restrei N-as fi vrut sa se sfrseasca, n-as fi vrut sa plec, n-as fi vrut sa mai vr
eau vreodata altceva. Eh
nainte de a adormi, m-am gndit la toata ntmplarea ciudata si hazlie n acelasi timp, p
etrecuta n ziua aceea n Templu. Era, cred, pentru prima data cnd reuseam sa percep
att de clar si de lucid felul cum frica strnge, comprima, sugruma, deformeaza, alt
ereaza perceptii, situatii, relatii, vieti. Si cum vedem doar ceea ce suntem pre
gatiti sa vedem.
n dimineata zilei urmatoare am venit la Templu cu forte proaspete, radiind de buc
urie. mi terminasem treaba cu proiectul, dar vroiam sa dau o mna de ajutor la plan
tat. n afara de asta, nu puteam sta departe de locul acela si, credeam eu, aveam
nevoie de ceva pentru a-mi justifica n continuare prezenta fara a profita de buna
tatea acelor oameni. Si chiar credeam ca doua mini n plus conteaza, desi gradina e
ra imensa si rasadurile umplusera vreo trei camioane. Dar eu vroiam sa vad rezul
tatul finit nainte de a pleca. Si nu mai aveam dect doua zile pna la nesuferita mea
ntoarcere acasa.
Cnd am ajuns, aproape toata lumea planta flori, doar Maestrul, cu plansele si rul
eta n mini, si Arkin, cu tarusii, finalizau trasarea ultimelor parcele ce urmau a
fi plantate. Tufele ce trebuiau mutate conform proiectului, erau deja n noile poz
itii, iar marea majoritate, cele care trebuiau relocate n gradina din lateralul T
emplului, acolo unde erau odaile, bucatariile, spalatoriile si camarile, erau de
ja replantate. Doamne, oare oamenii astia n-au dormit deloc? M-am ndreptat grabit
a spre ei si am rezistat cu gratie protestelor lor. Daca pot sa mannc mpreuna cu vo
i, pot sa si muncesc mpreuna cu voi, sau nu? n plus, acesta e si <copilul meu>, nu
-i asa? Adevarul era ca mi prindea tare bine niste munca fizica, mi mai purifica mi
ntea de aiureli si-mi mai curata cotloane pline praful greu al unor amintiri pre
a amare si prea vechi. Dupa masa de prnz am fost aproape obligata sa ma odihnesc
o ora, dar apoi am muncit pna la meditatie. Dupa aceea, Maestrul m-a suit ntr-o ma
sina si m-a expediat cu grija la odihna, spunndu-mi ca a doua zi nu ma primeste m
ai devreme de ora 12.00.
n seara aceea tare mi-a fost greu sa adorm. mi era, parca, peste poate sa plec de
acolo si mi dadeam seama ct de dificil mi va fi sa ma ntorc la viata din care evadas
em pentru cteva zile. De fapt, mi se parea realmente imposibil. Ma perpeleam n pat
si mi doream sa vina o mare furtuna, o mare ploaie, o mare ceva care sa anuleze
toate zborurile pentru cel putin o saptamna. Dar stai putin, de ce sa vina o mare
furtuna, sun la firma, le spun ca am nevoie sa mai lipsesc o saptamna, o sun pe p
rietena mea de la agentie Asa, si pe urma? Doar n-o sa rami la nesfrsit aici! De ce nu?
? Pentru ca ai niste responsabilitati. Si pentru ca va veni un moment n care nu-ti
va mai fi de ajuns ce este aici. Si momentul ala e mai aproape dect crezi. Du-te,
ia cu tine comoara descoperita aici, fa-ti ordine n viata, si apoi vei sti ce ai
de facut. Mai nti de toate nsa, descopera cine esti. Eu cu cine vorbesc acum?? Mai e
cineva aici??
PARTEA a IV- a
() Ma perpeleam n pat si mi doream sa vina o mare furtuna, o mare ploaie, o mare ce
va care sa anuleze toate zborurile pentru cel putin o saptamna. Dar stai putin, de
ce sa vina o mare furtuna, sun la firma, le spun ca am nevoie sa mai lipsesc o
saptamna, o sun pe prietena mea de la agentie Asa, si pe urma? Doar n-o sa rami la ne
sfrsit aici! De ce nu?? Pentru ca ai niste responsabilitati. Si pentru ca va veni un
moment n care nu-ti va mai fi de ajuns ce este aici. Si momentul ala e mai aproap
e dect crezi. Du-te, ia cu tine comoara descoperita aici, fa-ti ordine n viata, si
apoi vei sti ce ai de facut. Mai nti de toate nsa, descopera cine esti. Eu cu cine
vorbesc acum?? Mai e cineva aici??
A doua zi, la ora 12.00 fix eram la Templu. Totul era gata! Totul! Maestrul ma ntm
pina radios. De aceea, Maestre, de aceea nu vroiai sa ma primesti nainte de ora ac
easta. Ca sa-mi faci o surpriza!
Copila mea, noi suntem obisnuiti cu munca fizica, tu ai muncit destul! Pastreaza-
ti fortele pentru munca ce-o vei avea de facut de acum ncolo!, mi spuse el privindu
-ma cu nteles.
Maestre, nu suna prea ncurajator Si eu nu vreau sa ma ntorc
Dar suna realist, copila. Vino cu picioarele pe pamnt. E bine n Cer, dar sa nu uita
m de pamnt. Sa le armonizam. Nu de asta suntem Aici? Nu de asta te afli aici, la
Templu, nu asta ai cautat, att de departe de casa? De prea mult Pamnt, plnge suflet
ul. De prea mult Cer, plng corpul si o parte a mintii. Adu-le mpreuna si vor avea
la un loc Cerul si Pamntul. Spiritul, mintea si corpul. Omul. Despre Mintea Infin
ita a lui Dumnezeu, din noi toti, te las sa descoperi singura. De fapt, vei desc
operi totul singura, pentru ca asa cum ti-am mai spus, nu exista nimic ce tu sa
nu stii. La fel ca n cazul meu. Si al tuturor. Hai sa-ti vezi gradina.
Ce splendoare! Ce minunatie! Ce abundenta de mirifice flori! Cnd m-am apropiat de
foisorul n care am lucrat la planurile gradinii, m-a cuprins o emotie fara de ma
rgini, si lacrimi mi s-au rostogolit pe toata fata. Deasupra intrarii n foisor st
atea proaspat sculptata n lemn, cu litere frumoase, rotunde, adnci si rosii, urmat
oarea fraza n limba engleza: Aceasta superba gradina a fost realizata de draga noa
stra prietena care ne-a oferit un dar pretios, ntr-un moment de ndoiala asupra mis
iunii noastre n acest loc.
Maestre, am biguit eu printre lacrimi. Cum sa aveti voi ndoieli? Cum sa ai TU, ndoieli
? Ce dar v-am oferit eu?? Tu, voi mi-ati oferit mie!!
Copila mea, n ultima vreme au fost unele tulburari prin aceste locuri, si de curnd
s-a ivit posibilitatea ca noi sa plecam de aici, iar destinatia acestui loc sa f
ie oarecum schimbata Dar, cel putin deocamdata, vom ramne. ti multumim pentru ca ai
avut bunatatea sa-ti asumi aducerea acestui mesaj. Iata, asa functioneaza lucru
rile n acest minunat Univers. Totul este interconectat si nimic nu este lasat la n
tmplare.
Iar a fi Maestru nu nseamna a nu mai avea ndoieli, asa cum nu nseamna a nu mai fi u
man. A fi Maestru nseamna sa-ti privesti n fata ndoielile, sa stii sa le gestionezi
, sa nu te abati de la calea ta adica, de la a fi cu tine nlauntrul tau -, prin u
rmare, a-ti asuma propria viata, cu responsabilitate si curaj. Departe de lumea
dezlantuita, e, n multe privinte, mult mai simplu. Asadar, noi nu facem nimic spe
cial aici, dupa cum vezi. Pentru voi, ceilalti, poate fi, si de cele mai multe o
ri este, mult mai greu.
mi venea sa ma plec, pur si simplu, la propriu, la picioarele acestui Maestru ade
varat. Hai, copila, spuse el bun si blnd, sterge-ti lacrimile si vino sa ne plimbam
prin gradina Domnului. Ce ncntare, Doamne Dumnezeule! Ce ncntare, sa traiesc eu asa c
eva, tocmai eu, care facusem attea greseli si prostii n viata mea! Dupa ce am cupr
ins cu pasul si privirea toata gradina, ne-am adapostit n foisorul mare, unde ne-
am racorit cu cte o minune din aceea de bautura exotica. Priveam tacuti n zare si
eu ma gndeam ca traisem parca mai multi ani n acele cteva zile n care timpul paruse
a se dilata, desi, concomitent, aveam senzatia ca totul se petrecuse ntr-o singur
a clipa.
Maestre, nu vreau sa ma ntelegi gresit. Stii, eu am defectul asta, ca sunt mai mer
eu nemultumita. Gradina arata superb si tare am muncit la ea si tare mi-am dorit
sa fie mai frumoasa dect nainte, pentru a nu dezamagi pe tine si pe mine. Astazi
chiar mi s-a parut si am fost tentata sa cred ca arata mai frumos asa, reproiect
ata de mine. E aranjata altfel, e ceva mai bogata, florile sunt diferite si poat
e mai frumoase dect cele care erau nainte, dar eu nu cred ca am facut asa o mare tr
eaba. n plus, tu sau oricare dintre cei de la Templu ar fi facut-o mult mai bine.
Sunt de acord, copila mea, cu o parte din ceea ce spui. Am cascat ochii maaaaaaari
, mari.
Gradina asta, ce este ea, de fapt?, ma ntreba el.
Nu stiu, Maestre. Cum adica, ce este? Viata?
Exact, raspunse el. Gradina aceasta avea, era mai multa viata nainte de a fi rearanj
ata?
Nu, nu cred, raspund eu.
Are, este acum mai multa viata?, continua el.
Nu, nu prea, teoretic nu, nu cred, m-am blbit eu.
Exact. Si daca nu avea si nu are, si nu era si nu este mai multa viata, nici naint
e si nici acum, atunci ce este sau are, diferit?
Nu stiu, Maestre. Acum o simt, nu doar o vad.
Du-te linistita, copila mea, la viata ta, n lumea ta. Vei lua decizia sau deciziil
e corecte.
Cum asa, Maestre?
Nu exista decizie gresita. O alegere sau alta, un drum sau altul, nu sunt altceva
dect instrumentele prin care sufletul tau si viata nsasi, se exprima. Orice alege
re ai face, spiritul tau stie ce ai de nvatat din ea. Prin urmare, alegerea unei
forme sau a alteia prin care viata se exprima nu conteaza att de mult precum cred
cei care, pna la un moment dat, traiesc printre attea scindari de ei nsisi, de nat
ura, de Sursa tuturor lucrurilor, de Soare. Cheia e sa nu te identifici cu forma
, dar ntelegerea si apoi integrarea acestei mari si esentiale smecherii, spuse el
zmbind, va veni cu timpul. Stiu ca vei lucra. Altfel nu ai fi venit pna aici si nu
ai fi rezistat pna acum. De fapt, nu te-ai fi integrat att de bine n ceva ce suflet
ul tau cauta de mult: tu nsati. Aceasta e alegerea ta.
Maestre Crezi TU n mine?
Nu raspund niciodata la o astfel de ntrebare, si cu att mai mult n-o voi face acum.
Se ncrunta putin si ramase o vreme tacut. Creznd ca l-am suparat, nu stiam ce sa s
pun. Apoi, ma privi sugubat si, cu un zmbet irezistibil de Maestru adorabil, mi sp
use: Si, sa stii, dintr-un anume punct de vedere, gradina e mai frumoasa dect naint
e, iar tu ai un dar al formei, culorii, armoniei si echilibrului, pe care doar o
femeie nzestrata l poate avea. Era nevoie de ceva energie feminina, aici. Am pret
uit-o cu totii. Foloseste acest dar si aranjeaza-ti propria gradina.
nmarmurita de tot ceea ce ma strabatea prin minte si prin suflet n clipele acelea,
i spun: Maestre, si toata aceasta desfasurare de forte, proiectul, gradina, rasad
urile, plantarea, replantarea, totul a fost doar ca eu sa nvat
Si ca eu sa valorific la maximum darul pe care mi l-ai oferit, prin a-ti pune la
dispozitie toate conditiile pentru ca tu sa-ti poti reaminti cine esti
Maestre, ti multumesc, am soptit eu cu lacrimi n ochi, alunecnd usor n genunchi, la pi
cioarele maestrului si lundu-i mna ntre minile mele.
Eu ti multumesc, copila mea, spuse el cu ochii umezi, ajutndu-ma sa ma ridic. Sa merg
em la masa.
Ultimele ore petrecute mpreuna cu Maestrul si ceilalti s-au scurs mult prea reped
e. A sosit si timpul de a-mi lua ramas bun, lucru pe care l-am facut, desigur, c
u fiecare n parte, inclusiv cu buclucasul Kimo, pe care chiar l-am sarutat pe fru
nte, iar el mi-a raspuns ciocanindu-mi usor nasul. L-am lasat pe Maestru la fina
l, caruia i-am luat mna si i-am dus-o la buze, iar el m-a binecuvntat ntr-un mod im
posibil de descris, imposibil de uitat.
Am plecat cu ochii n lacrimi, dar cu inima sus si viata nainte.
N-am nchis un ochi toata noaptea, dar a doua zi, mi s-a ntmplat n sfrsit: am dormit n
u ntr-unul, ci n ambele avioane. Aveam din nou o ncredere n viata pe care o pierduse
m cu mult timp n urma. Eram att de plina de tot ce traisem n ultima saptamna, de par
ca o viata de om mi se ntmplase n cteva zile. Ct timp putusem sa irosesc! Ce voi face
acum? mi trebuia ceva timp sa-mi reconfigurez traseul. Lucru pe care-l ncepusem,
mai constient sau nu, mai asumat sau nu. Acum, nsa, nu mai aveam de ales. Nu mai
aveam de ales pentru ca acum stiam. ntelegeam. mi reaminteam. Tot ceea ce aveam ne
voie sa mai fac era sa integrez si sa actionez n conformitate. Simplu?? Nuuuuu.. G
reu?? Daaaaaa. Imposibil?? Nuuuuuuuuuu.
La trei zile dupa ntoarcerea acasa m-am dus la birou cu un parca altfel de eu naun
tru. ntelegeam n sfrsit ct de important e fiecare om, ct de valoroasa e fiecare fiint
a. Iubisem oamenii ntotdeauna atta ct ma pricepusem si, n general, avusesem o mare d
eschidere fata de ei si fata de problemele lor, dar fusesera momente si situatii
grele, critice, n care lucrurile ar fi putut fi mult mai usoare daca eu nu as fi
fost ca un arc ntins, iar ei, stresati de atitudinea mea. Am nceput sa nteleg ca p
erfectionismul meu ma ajutase n cariera, dar mi facuse rau n relatii. Am nceput sa e
valuez ct de mult sau putin mi placea ceea ce faceam si cu cine eram, ce viata duc
eam si ct de fericita eram.
Am pus punct unui drum comun care se nfundase, de fapt, de mult. Ma simteam, dupa
multa vreme, pe calea mea, cu mine si cu propriile mele forte. Am nteles nsa ca a
celui om i voi purta o afectiune, o apreciere si o prietenie vesnica. Mai nti, pent
ru ca este cu adevarat un om special, mai apoi pentru ca nu as fi fost cine sunt
astazi, daca el nu ar fi existat n viata mea. Am facut bine, pentru ca el, acum,
este fericit. Mi-am dorit sa fie fericit.
Mi-am oblojit ranile si mi-am primit n casa si n viata, barbatul. Acela pe care Ze
ii, Universul, Soarele, Dumnezeu si Iubirea mi l-au trimis n cale.
Dupa vreo doi ani, am simtit ca treaba mea era terminata n acel loc, la acea comp
anie. Am plecat, dorindu-mi mai mult. Mai mult din si n interior, precum si un ex
terior mai frumos, mai armonios, mai aproape de latura mea sensibila si creativa
. Am ndraznit sa visez la ceea ce mi-ar placea mai mult, mult mai mult, cu adevar
at foarte mult, sa fac. Ceva ce ar fi ca o flacara, ca o lumina n viata mea.
Am nceput sa fac ceea ce mi place mult, cu adevarat foarte mult. Sunt pe cale de a
deveni o lumina n viata mea
Anul acesta am de gnd sa-mi vizitez Maestrul. I-am scris n acest sens, spunndu-i:
Maestre, tare mi doresc sa te vizitez. Sa-mi spui, te rog, daca vrei sa ma vezi si
cam n ce perioada ai fi mai liber. Mi-e dor de tine si de gradina noastra, de me
ditatiile de seara sau de zi, de ce nu??!! , mi-e dor de locurile acelea minunat
e, de Templu, de energia aceea speciala, dar sa stii ca nu-mi mai e dor de mine.
Gradina mea e mereu n curs de rearanjare, si chiar daca se mai abat asupra ei cte
o furtuna, cte o grindina sau un crivat, toate acestea trec si ea ramne si devine
din ce n ce mai frumoasa. Stii ct e de frumoasa?!
Semnat: Maestrul Interior, cu eterna recunostinta.