Comunicarea este ceea ce permite stabilirea unei relatii intre persoane, intre obiecte sau intre persoane si obiecte.

Ea desemneaza fie actiunea de a comunica, fie rezultatul acestei actiuni. Procesul care permite fie unuia sau mai multor emitatori, fie unui emitator colectiv sa difuzeze mesaje cu ajutorul unui dispozitiv tehnic (text tiparit in cazul presei scrise, ecran, microfon in cazul televiziunii,in cazul interviurilor, emisiunilor de televiziune etc.) spre unul sau mai multi receptori constituie comunicarea mediatizata. Mass-media sunt in eneral definite ca suproturi tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi separati. !ceste mijloace de comunicare in masa ofera informatii unui public tinta. "n functie de public acestea isi redacteaza materialele si le ofera publicului-receptor. Materialele trebuie corect redactate petru a fi intelese de indivizi, fara ca acestia sa fie influentati in vreun fel sau altul. "n presa tiparita informatia trebuie atent redactata. #n cuvant resit ales poate obtine un efect contrar celui scontat, poate induce cititorii in eroare , poate oferi informatii resite. $ exprimare incorecta, improprie introduce ambi uitati in textul jurnalistic. #n cuvant minus face mesajul incomplet. %olosirea neolo ismelor de ultima ora, a limbajului de specialitate in textul jurnalistic tradeaza insuficienta cunoastere de catre jurnalist a faptului pe care il pune in atentia publicului. &oate acestea conduc la un sin ur rezultat' ziarul nu este citit, iar jurnalistul nu are credibilitate. Exista o serie de erori jurnalistice care conduc la neintele erea textului de catre cititor, la influentarea, manipularea acestuia prin oferirea unei informatii resite sau a unei perspective subiective asupra faptului prezentat. !cestea sunt' erorile si capcanele jurnalistice, tonul si un hiul de abordare resite, subinformarea, suprainformarea, ambi uitatea. &oate acestea in reuneaza perceperea textului si in unele cazuri manipuleaza mai mult sau mai putin cititorii. (iscursul jurnalistic trebuie adaptat la asteptarile publicului, atat publicul cat si jurnalistii acceptand aceleasi coduri si conventii culturale. Exprimarea exacta este insa pandita de multe capcane care trebuie evitate de jurnalisti si recunoscute de cititori in cazul in care ajun sa fie publicate. !ceste capcane sunt' eufemismul, cliseul, ar oul, jar onul si cuvintele depreciative. )or li se adau a o serie de erori des intalnite in presa scrisa' pleonasmul, tautolo ia si erorile lo ice. Eufemismul reprezinta modul de a te exprima atenuat. %olosit in textul jurnalistic,

eufemismul atenueaza, deformeaza, ascunde realitatea. Pe de alta parte, atunci cand eufemismul are conotatii ironice se poate intampla ca in textul destinat informarii sa apara exprimarea opiniei, o eroare profesionala si etica rava, care poate masca o intentie propa andistica. Prin urmar, eufemismul transforma, ofera aceeasi realitate in mai multe feluri. %olosit excesiv acesta conduce la pretiozitate, la transmiterea unei realitati aseptizate. Cliseul reprezinta o formulare care s-a uzat, in urma folosirii indelun ate. %olosirea lui face discursul plictisitor, pentru ca nu ofera nici o informatie noua. Mai mult decat atat, el este semnul unei slabiciuni in observarea realitatii de catre jurnalist, al incapacitatii lui de a sesiza si transmite noul, al inabilitatii lui de a se exprima. Cliseul, formula prefabricata, reprezinta materia prima a limbii de lemn. !ceasta ascunde adevaratele intentii, deturneaza atentia, nu exprima. )imba de lemn este o diversiune care ofera un fals sentiment de confort psihic si intelectual. !r oul reprezinta limbajul strazii, avand o dinamica aparte prin comparatie cu limba literara. El exista si se dezvolta in special prin metaforizare. (e obicei, nu poate fi folosit in discursul propriu-zis al jurnalistului. El exista si se dezvolta in special prim metaforizare. (e obicei, nu poate fi folosit in discursul propriu-zis al jurnalistului. Poate insa sa apara citat pentru a arata personajul, pentru a-l situa social, cultural si eo rafic, prin limbajul pe care il foloseste. *ar onul este termenul pentru limbajele de specialitate. %olosit intre specialisti, acesta poate sa apara in presa de specialitate. "n schimb, in presa de popularizare sau in presa de informare enerala, jar onul trebuie corect tradus intr-un limbaj accesibil tuturor, fara a altera realitatea. !propiate de sfera jar onului sunt neolo ismele de ultima ora, de cele mai multe ori inutile, numite si barbarisme. (e re ula, acesti termeni nefiind cunoscuti de majoritate, contribuie la realizarea unui text obscur, al carui inteles este incert, neclar. Cuvintele depreciative reprezinta injurii sau chiar calomnii, atentand la dreptul la ima ine al oricarui ins. $ varianta mai subtila a exprimarii depreciative o constituie insinuarea. )a nivelul implicit al enuntului, insinuarea acuza, inlatura prezumtia de nevinovatie, inlocuind-o automat cu prezumtia de vinovatie. !tribuirea aluziva a unor false intentii, a unor false valori+nonvalori interlocutorului reprezinta modalitati de realizare a insinuarii. Pleonasmul si tautolo ia reprezinta erori des intalnite in presa scrisa. !cestea sunt

sinonime, inclusiv la nivel frastic, inutile. "n redactare, tautolo ia devine sinonima cu redundanta inutila, cu perifraza. Exprimarea unei sin ure idei in cuvinte diferite, tautolo ia se distin e de pleonasm prin aceea ca nu implica o eroare de exprimare. Ea reprezinta totusi un indiciu al subinformarii. Erorile lo ice reprezinta rationamente resite, care induc cititorul in eroare o eroare des intalnita este definitia circulara, din care lipseste diferenta specifica. (eductia si inductia trebuie sa fie corecte in discursul jurnalistic, jurnalistul trebuie sa realizeze si sa mentina acurateatea, exactitatea informatiei. ,ationamentele, necesare printre altele pentru ca ofera textului credibilitate, trebuie conduse in mod corect, limpede. "n privinta tonului, jurnalistul nu trebuie sa actioneze intr-o situatie data pe baza propriilor impresii si observatii acumulate in timp. (aca procedeaza astfel, jurnalistul ofera propria viziune, convin ere universal valabila. %iecare situatie trebuie abordata in ceea ce are ea specific, nou. &onul trebuie ales in functie de eveniment si de publicul tinta. #n sin ur cuvant poate deveni responsabil de schimbarea nedorita a tounului, prin urmare jurnalistul trebuie sa fie foarte atent la cuvintele pe care le foloseste in textul jurnalistic. #n hiul de abordare ajuta la dozarea si ordonarea modalitatilor de construire a textului. El este fascicolul care lumineaza faptele. ! devia in stan a sau in dreapta fascicolului luminos este tot una cu a nu vedea. -u poti arata altora ceea ce tu insuti nu vezi. -u-" poti face sa intelea a, ceea ce tu insuti nu ai inteles foarte bine. .chimbarea un hiului de abordare in interiorul aceluiai text reprezinta un amestec nedorit al informarii si opiniei, din care ambele ies pa ubite. -ici informarea nu este completa, nici opinia nu este suficient intemeiata.