URSUL PACALIT DE VULPE

A fost odat ca niciodat o vulpe ireata i viclean ca toate vulpile. Umblase toat noaptea dup hran, dar nu gsise nimic. Cum sttea trist pe marginea drumului, vede apropiindu-se un car tras de boi, plin cu pete. Iei n drum i se ntinse, prefcndu-se moart.

Cnd ajunse n dreptul ei, ranul opri carul i cobor. O ridic de jos i se uit cu bucurie la ea, gndindu-se ce guler frumos va face la haina nevestei sale din blana ei. O arunc n car, peste pete i porni cntnd mai departe.

ireata de vulpe, cum porni carul, ncepu a mpinge petii n jos cu picioarele. Carul scria, ranul fluiera, vulpea mpingea petele jos din car. i mpinse aa o mulime de peti.

Dup ce hoaa de vulpe a aruncat o mulime de peti pe drum, sri i ea binior din cru i, cu mare grab, ncepu a-i strnge. Dup ce-i strnse grmad, i lu, i duse la viyuina ei i ncepu a mnca, c tare-i mai era foame!

Ursul, atras de mirosul de pete, veni la vizuina vulpii:Bun ziua cumtr! Tiii, da` ce de pete ai! D-mi i mie vreo doi, c tare mi-i poft! Dar vulpea n-a vrut s-i dea ci i-a spus s se duc pe balt, s-i bage coada n ap i s prind singur pete, c aa a fcut i ea.

Ursul, ascultnd de sfatul vulpii, se duse pe malul blii, i bg coada n ap i atept rbdtor s prind petii. Vulpea i spusese ca abia spre diminea se adun mai muli i s aib rbdare dac vrea s prind o gramad de peti.

Spre diminea se porni un vnt rece i tios. Ursul simea cum tot mai muli peti i se agau de coad i l durea din ce n ce mai tare, dar era doar apa blii care nghea. Vru s-i scoat coada din balt. Trase o dat, trase de dou ori, dar nu reuea. Se smuci o dat mai tare i coada i se rupse. Mormind de durere i ciud, fugi la vizuina vulpii s o omoare n btaie.

Realizat de Gina Cobileac

Grdinia Nr. 2 Adjud