Brncovanul Constantin

[1]

Boier vechi i domn cretin, De averi ce tot strngea Sultanul se ngrijea i de moarte-l hotra, Cci vizirul l pra. ntr-o joi de diminea, Zi scurtrii lui de via, Brncovanul se scula, Faa blnd el spla. Barba alb-i peiptna, La icoane se-nchina, Pe fereastr-apoi cta i amar se spimnta! Dragii mei, cuconi iubii! Lsai somnul, v trezii, Armele vi le gtii, C pe noi ne-a-nconjurat Paa cel nempcat
[2]

Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri ct de tari!" Bine vorba nu sfrea, Turcii-n cas iuruea, Pe tuspatru mi-i prindeau i-i duceau de-i nchideau La Stambul, n turnul mare Ce se-nal lng mare, Unde zac fee domneti i soli mari mprteti. Mult acolo nu zcea, C sultanu-i aducea Lng foiorul lui Pe malul Bosforului. Brncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! Adevr e c-ai chitit
[4] [3]

Pn-a nu fi mazilit, S despari a ta domnie De a noastr-mprie? C de mult ce eti avut, Bani de aur ai btut
[5]

Fr-a-i fi de mine team, Fr-a vrea ca s-mi dai seam!" De-am fost bun, ru la domnie, Dumnezeu singur o tie; De-am fost mare pe pmnt, Cat-acum de vezi ce snt!" Constantine Brncovene! Nu-mi gri vorbe viclene. De i-e mil de copii i de vrei ca s mai fii, Las legea cretineasc i te d-n legea turceasc." Fac Dumnezeu ce-a vrea! Chiar pe toi de ne-i tia, Nu m las de legea mea!" Sultanul din foior Dete semn lui imbrohor. Doi gelai veneau curnd, Sbiile fluturnd, i spre robi dac mergeau, Din cuconi i alegeau Pe cel mare i frumos, i-l puneau pe scaun jos, i ct pala repezea, Capul iute-i reteza! Brncovanul greu ofta i din gur cuvnta: Doamne! fie-n voia ta!" Cei gelai iari mergeau i din doi i alegeau Pe cel ginga mijlociu,

Cu pr neted i glbiu, i pe scaun l puneau i capul i rpuneau! Brncovanul greu ofta i din suflet cuvnta: Doamne! fie-n voia ta!" Sultanul se minuna: i cu mila se-ngna Brncovene Constantin, Boier vechi i domn cretin! Trei cuconi tu ai avut, Din trei doi i i-ai pierdut, Numai unul i-a rmas. Cu zile de vrei s-l las, Las legea cretineasc i te d-n legea turceasc!" Mare-i Domnul-Dumnezeu! Cretin bun m-am nscut eu, Cretin bun a muri vreu... Taci, drgu, nu mai plnge C-n piept inima-mi se frnge, Taci i mori n legea ta C tu ceru-i cpta!" Imbrohorul se-ncrunta, Gelaii se nainta i pe blndul copila, Dragul tatei feciora, La pmnt l aruncau i zilele-i ridicau. Brncovanul greu ofta i cu lacrimi cuvnta: Doamne! fie-n voia ta!" Apoi el se-ntuneca, Inima-i se despica, Pe copii se arunca, i bocea, i sruta,

i turbnd apoi striga Alelei! tlhari pgni! Alei! voi feciori de cini! Trei cuconi ce am avut, Pe tustrei mi i-ai pierdut, Dare-ar Domnul-Dumnezeu S fie pe gndul meu S v tergei pe pmnt Cum se terg norii la vnt, S n-avei loc de-ngropat, Nici copii de srutat!" Turcii crunt se oereau i pe dnsul tbrau, Haine mndre-i le rupeau, Trupu-i de piele jupeau, Pielea cu paie-o umpleau, Prin noroi o tvleau, i de-un paltin o legau i rznd aa strigau: Brncovene Constantin, Ghiaur vechi, ghiaur hain! Casc ochi-a te uita De-ti cunoti tu pielea ta?" Cini turbai, turci, lift rea! De-i mnca i carnea mea, S tii c-a murit cretin Brncovanul Constantin!"

1. Constantin Brncovanul a domnit 26 ani n ara Romneasc i a fost ucis de turci n 15 august 1714 la vrsta de 60 ani. incai scrie n Cronica romnilor c odat cu Brncovanul au pierit patru feciori ai lui crora el le-a grit astfel n ora morii: Iat, toate avuiile i orice am avut, am pierdut! S nu ne pierdem ncai sufletele... Stai tare i brbtete, dragii mei! s nu bgai seam de moarte. Privii la Hr istos, mntuitorul nostru, cte a rbdat pentru noi i cu ce moarte de ocar a murit. Credei tare ntru aceasta i nu v micai, nici v cltii din credina voastr pentru viaa i lumea aceasta..." etc. Apoi, adaug incai, aceste zicnd el, porunci mpratul de le tiar capetele, nti ale feciorilor, ncepnd de la cel mai tnr, i mai pe urm a tiat capul lui Constantin Brncovanu, i aruncar trupurile n mare: i cretini, dup-aceea, aftndu-le, le-au astruncat la Patriarhie." 2. Mustafa Paa care era imbrohor.

3. Prin turnul mare se nelege negreit cetatea numit de turci Edicale, ridicat pe malul Mrii de Marmara n captul oraului Stambul, i pe care europenii o numesc apte turnuri. 4. Cnd ntea vreo nenelegere serioas ntre sultan i puterile europene, se nchideau ambasadorii strini n cetatea Edicale, pn la sfritul certei sau a rzboiului. 5. ntre prile trimise la Poart n contra Brncovanului era i aceasta, c btuse moned de aur n Ardeal, de cte doi i pn la zece galbeni una.
Apartenenta la genul epic, specia literara balada populara "Constantin Brncovanul" este o balada istorica, de factura populara, care relateaza sfrsitul domnitorului romn, ramas n memoria colectiva pentru demnitatea cu care s-a jertfit n numele credintei sale. El a fost ucis de catre turci, mpreuna cu fiii sai, n 1714. "Balada este o opera literara epica n versuri, inspirata de obicei din traditia istorica sau populara, n care se povesteste o ntmplare neobisnuita, la care iau parte doua sau mai multe personaje, prezentate de obicei n antiteza si n care realul se mpleteste cu fabulosul." "Baladele populare se mai numesc si cntece batrnesti. Titlul evidentiaza intentia autorului anonim de a atrage atentia asupra unei atitudini morale de exceptie ntruchipate de domnitorul Constantin Brncoveanu." Fiind o opera epica, ntlnim un narator, actiune si personaje, iar ntmplarile sunt povestite ntr-o anumita succesiune, constituindu-se n momente ale subiectului. Expozitiunea cuprinde numele personajului principal, Constantin Brncovanul, si doua trasaturi ale acestuia, exprimate n mod direct: "Boier vechi si domn crestin". Intriga o constituie ngrijorarea sultanului care hotaraste moartea domnitorului romn, deoarece acesta fusese prt la "Poarta" ca strngea averi ce ar fi putut aduce autonomia Tarii Romnesti. Desfasurarea actiunii. Soarta domnitorului este pecetluita "ntr-o joi de dimineata", cnd, uitndu-se pe fereastra, vede ca palatul este nconjurat de turci. si cheama copiii si, prin cuvinte ferme, i pregateste de lupta. Totul este zadarnic, deoarece sunt repede facuti prizonieri si dusi la Istanbul, n fata sultanului. In dialogul cu domnul romn, sultanul i cere acestuia sa-si lepede credinta ca semn al supunerii. Raspunsul domnitorului este plin de diplomatie si demonstreaza credinta lui n Dumnezeu. El considera ca marirea este trecatoare - "De-am fost mare pe pamnt / Cata acum sa vezi ce sunt", iar faptele oamenilor numai Dumnezeu are dreptul sa le judece: "De-am fost bun, rau la domnie, / Dumnezeu singur o stie". Replica sultanului este plina de rautate si dispret, el nu accepta "vorbe viclene" si-l ameninta cu moartea, mpreuna cu fiii sai, daca nu se va supune. Credinta n destin si n Dumnezeu sunt mai puternice dect frica n fata mortii si Brncovanul refuza categoric lepadarea de credinta stramoseasca. Desi,la porunca sultanului sunt decapitati pe rnd primii doi fii, domnitorul romn, a carui suferinta era imensa - , "Brncovanul greu ofta / Si din suflet cuvnta: / -Doamne, fie-n voia ta!" -, nu accepta supunerea nici cnd sultanul, care "se! minuna", si rennoieste propunerea. Exprimndu-si din nou credinta n Dumnezeu: "Mare-i Domnul Dumnezeu / Crestin bun m-am nascut eu, / Crestin bun a muri vreu", Brncovanul asista neputincios la moartea ultimului sau fiu. Punctul culminant. Rapus de suferinta, "... el se-ntuneca, / Inima-i se despica, / Pe copii se arunca, / i bocea, i saruta" si "turbat" de furie i blesteama pe "tlharii pagni": "Sa va stergeti pre pamnt /[...] Sa n-aveti loc dengropat, / Nici copii de sarutat". Deznodamntul Razbunarea turcilor este cumplita: "Trupu-i de piele jupea, / Pielea cu paie-o mplea, / Prin noroi o tavalea". n chinurile mortii, Brncovanul li se adreseaza dusmanilor n cuvinte grele si nu uita sa le

aminteasca, plin de mndrie, ca si-a pastrat credinta pna la ultima suflare: "Sa stiti c-au murit crestin / Brncovanu Constantin". Ca n orice balada, personajele au nsusiri iesite din comun si sunt construite antitetic. Ele reprezinta din punct de vedere moral extremele, constituindu-se astfel n personaje pozitive sau negative, deoarece pentru creatorul popular nu exista cale de mijloc. "Constantin Brncovanul" este personajul principal - apare n toate momentele subiectului pozitiv si este pus n situatii limita. Calitatile pe care le va dovedi pe tot parcursul baladei sunt sintetizate n versurile de la nceputul baladei - "Boier vechi si domn crestin" - care definesc originea aleasa si credinta n Dumnezeu. Portretul fizic al domnitorului este sumar, schitat numai prin doua epitete - "fata blnda si "barba alba", deoarece intentia creatorului popular a fost aceea de a evidentia nsusirile morale de exceptie ale personajului. Gestul de a se nchina dimineata la icoane ntareste ideea credintei pentru care se jertfeste domnitorul romn. Hotart, atunci cnd vede turci n curtea palatului se pregateste de aparare, mobilizndu-si fiii prin verbe la imperativ. Prins si dus la Istanbul nu accepta propunerea sultanului de a renunta la credinta sa si alege moartea sa si a fiilor sai n schimbul lepadarii de credinta stramoseasca. Chiar daca aparitia calailor este impresionanta, domnitorul are taria de caracter de a nu se supune. Ca n orice balada, tensiunea creste de la un moment la altul si atinge un punct de mare intensitate prin relatarea amanuntita a scenei sacrificarii copilului mijlociu. Portretul acestuia, creionat prin detalii epitete - sugereaza gingasia si nevinovatia: "cu par neted si galbui", avnd si rolul de a evidentia ferocitatea sultanului. Repetitia vorbelor domnitorului: "Doamne! Fie-n voia ta!" sugereaza durerea care sfsia sufletul tatalui, a carui singura consolare era credinta n Dumnezeu. Desi sultanul, nainte de a-i ucide ultimul fiu, i repeta propunerea, nestramutat n hotarrea sa, Brncovanul ncearca sa-si mbarbateze fiul naintea mortii,, amintindu-i ca numai sacrificndu-se va primi rasplata divina. Scena decapitarii ultimului fiu amplifica tragismul baladei. Folosirea epitetelor alaturate unor substantive diminutivale -"blndul copilas", "dragul tetei fecioras" - au darul de a exprima suferinta domnitorului, care crestea o data cu fiecare sacrifiu. El si exprima durerea, adresndu-se lui Dumnezeu, iar autorul anonim o reda prin versurile: "Brncovanul greu ofta / Si din gura cuvnta", "Brncovanul greu ofta / Si din suflet cuvnta", "Brncovanul greu ofta / Si cu lacrimi cuvnta". Dupa moartea ultimului fiu, durerea sa maxima este redata prin metafora "inima-i se despica", urmata de o serie de gesturi disperate, evidentiate printr-o nsiruire de verbe: "se arunca", "bocea", "saruta". Demnitatea pe care o dovedeste Constantin Brncovanul este sugerata si de faptul ca acesta, desi se afla n situatie limita, nu se adreseaza cu nici o formula umila sultanului, ci, n final, dupa moartea copiilor, si exprima ura: "tlhari pagni, "feciori de cini". El nsusi, n chinurile mortii, si sustine credinta. Pe parcursul ntregii balade, Constantin Brncovanul se dovedeste un personaj exceptional, ale carui nsusiri morale se subordoneaza credintei n Dumnezeu. In antiteza cu Brncovanul, este sultanul care ntruchipeaza raul. Puterea l dezumanizeaza si face din el un tiran feroce, care asista impasibil la crimele pe care le ordonase. La ntlnirea cu Brncovanul, sultanul, suparat pe domnitorul romn, i se adreseaza cu formula dispretuitoare "Brncovene Constantin / Boier vechi, ghiaur hain", apoi, impresionat de taria de caracter a domnitorului, nainte de a ordona omorrea ultimului fiu, i repeta propunerea, iar formula de adresare reflecta consideratie: "Brncovan Constantin / Boier vechi si domn crestin". Cnd si dau seama ca nimic nu poate ngenunchea vointa lui Brncovanu, turcii si exprima ura si verbal:

"Ghiaur vechi, ghiaur hain". Sultanul reprezinta stapnul orgolios, nsetat de putere, capabil de orice cruzime atunci cnd poruncile nu-i sunt ascultate. Arta creatorului popular se manifesta prin mbinarea modurilor de expunere. Predomina naratiunea, prin care sunt relatate ntmplarile ntr-o gradare ascendenta. Descrierea ocupa putin loc n balada, ea fiind folosita doar pentru a prezenta trasaturile fiilor de domn, evidentiind dragostea tatalui si atitudinea plina de compasiune a autorului. Dialogul are rol preponderent n caracterizarea celor doua personaje care se confrunta moral, Constantin Brncovanul si sultanul. Fiind o creatie populara, la nivel lexical se remarca numeroase elemente de "oralitate": "constructii interogative" -"Adevar e c-ai chitit / Pn a nu fi mazilit / Sa desparti a ta domnie / De a noastramparatie?" -; "constructii exclamative" -"Doamne! Fie-n voia ta!"; "substantive n vocativ si interjectii" "Alelei! tlhari pagni! Alei...", "regionalisme si arhaisme". Balada este saraca n figuri de stil, fapt explicabil prin intentia autorului de a reda senzationalul ntmplarilor si a accentua framntarile sufletesti ale personajului, cu scopul de a impresiona si a imprima n memoria colectiva o ntmplare deosebita si un personaj exceptional din trecutul istoric al tarii.