Pulbere pe ovalul oglinzii, cum pe obrazul tu o mn de umbr ar pipi iarba luminii si cum prin ceata firelor s-ar putea

vedea pielea strvezie-a vzduhului, si cum o mare de ntuneric ar opri dincolo de inima ei calea fr sfrit si ar ntoarce-o acolo unde ncepe niciziua-nicinoaptea, atunci cnd trupul nu mai e dect un drum de ar pe care vntul mprtie praful scurs de pe hainele nicierii.