Iata, intr-o oarecare dezordine, cam ce idei mi-au venit in legatura cu filmuletul : - prima evidenta: nu am text (cuvinte), nu pot

aborda filmul din unghi lingvistic. Am totusi trei cuvinte (Tt ou tard?) si o succesiune de imagini. Altfel spus, am totusi la dispozitie un tip particular de semne, de natura vizuala sau iconica. Or de ndata ce vorbim despre semn, mai ales in acceptiunea lui clasica (de substitut conventional al unui obiect, pe care semnul il re-construieste atentie! oricat de paradoxal ar parea, semnele, inclusiv cele vizuale, sunt reprezentari semantice, socio-culturale, prin urmare conventionale ale obiectelor) intra in discutie conceptele de sens : (1) semnul este supus unei interpretari, semnifica ceva -, si (2) de referent : obiectul, entitatea reprezentata, deci construita prin intermediul acestui semn. Sa incepem cu punctul (2): (2) recunosc in ceea ce vad o veverita si un liliac. Cum le recunosc? Dovada ca am de a face cu semne, deci cu reprezentari, e ca nu am acolo o veverita si un liliac adevarate, ci o reprezentare (deci un construct) mai mult sau mai putin conventionala a lor. Ce este o veverita? (dictionar + enciclopedie). Ce este un liliac? (idem). Ce vad? Vad ceva care are culoarea unei veverite, iar ca semne distinctive, coada si interesul pentru alune. Din liliac recunosc aripile, eventual culoarea, din cand in cand postura (sta cu capul in jos). Faptul ca mananca licurici s-ar putea sa contrazica simultan dictionarul si enciclopedia, fara sa ma faca sa abandonez filmul (de ce? pentru ca recunosc conventia genului: mi se propune o lume fictiva in care legile realului sunt partial suspendate liliacul poate alerga dupa licurici si se poate juca cu o veverita, cata vreme in realitate probabil ar manca-o prin urmare intamplarea narata aici are ea insasi un sens de identificat). Revenind la intrebarea legata de cele doua personaje cum le recunosc? aici cred ca putem lucra putin cu semantica prototipului: mi se propun trasaturi prototipice care-mi permit identificarea referentului (G. Kleiber, La smantique du prototype). De exemplu, este tipic pentru o pasare sa zboare, prin urmare voi insista, la nivel de reprezentare, mai degraba pe aripi si pe forma aerodinamica. Cele doua proprietati imi dau o reprezentare extrem de schematica (in raport cu proprietatile semantice ale definitiei de dictionar, completate eventual de enciclopedie), dar suficiente pentru identificarea tipului generic de referent. (1) care este sensul a ceea ce vedem? lectura (interpretarea filmului). De observat: - organizarea spatiala a imaginii: sus vs jos, stanga vs dreapta + existenta unei linii mediane: copacul (axis mundi pana la urma, ni se propune o imagine de univers, un petit monde, cum ar spune Eco (Les limites de linterprtation). E de vazut cum putem defini aceasta lume: ca lume fictionala (Toma Pavel), si/sau din punct de vedere logicosemantic: o lume e formata din indivizi dotati cu atribute sau proprietati, si din actiuni ale acestor indivizi, despre care ne asteptam sa fie consistente sa aiba logica, sens in limitele lumii respective. - titlul, singurul indiciu de ordin lingvistic: Tt ou tard? structura logica de tipul ou bien A, ou bien B (aparent, logica tertului exclus). De altfel, cele doua cuvinte sunt antonime, se opun. Antonimia asta se regaseste la nivel de imagine ? Cum? Daca reusim sa identificam o izotopie a contrariilor, sau a elementelor opozitive, probabil ca ea e semnificativa (si ca nu degeaba a fost indicata in titlu). Opozitia a definitiva ? Ce se intampla cu ea pana la final ? Ce argumente se pot invoca in plan vizual ?

- pana la urma filmul e un rcit : o succesiune de evenimente ordonate cronologic. Cum e sugerata cronologia, temporalitatea, la nivel vizual ? (in plan lingvistic am fi avut de a face cu verbe sau adverbe de timp). Ce ni se povesteste ? Daca trecem dincolo de pura denotatie, ce simbolizeaza toata chestia asta ? Veverita nu e veverita iar liliacul nu e liliac. Intrebarea ar fi: devreme sau tarziu pentru ce? Se pare ca acest ultim sens, sensul simbolic al povestii, e cam acelasi pentru toti, pentru ca altfel n-am risca sa comunicam fara cuvinte. De aici rezulta alta intrebare interesanta: - pe ce se bazeaza reusita actului de interpretare? (stereotipia situatiilor, a scriptului V. Propp, Morphologie du conte, sau A. J. Greimas despre rolurile actantiale).