Radioastronomia si radiolocatia Radioastronomia este o ramura a astronomiei. Ea studiaza obiectele ceresti cu ajutorulradioundel or emise de acestea.

Radioastronomia a luat fiinta n 1931 cnd n urma cercetariilor init iale pentru originea diferitilor paraziti radio a fost identificata radiatia radio a Caii Lactee. n 1942 sa descoperit radiatia radio a Soarelui, iar n 1946 a fost descoperita prima radio sursacereasca. Astrii cei mai reci emit ndeosebi radiatii infrarosii; cei mai calzi sunt surse puternice de raze x si ultraviolete. Undele radio sunt captate de la sol cu ajutorul radiotelescoapelor . n medie, 77% din energia radiatiei electromagnetice solare interceptate de sisemul Pamnt -atmosfera reprezintaenergi a radiatiei reflectate la nivel u l superior al atmosferei iar restul receptionata la suprafataPamntului. La Pamnt a jung numai radiatiile care nu sunt absorbite sau reflectate de atmosferaPamntului . Radiatiile care ajung pe Pamnt se situeaza n domeniile de frecventa care constit ue ferestrele atmosferei . Radiatiile electromagnetice cu lungimile de unda cuprinse nt re 300 si750 mm ( radiatiile vizibile sau optice ) nu sunt absorbite n atmosfera si ajung la suprafataPamntlui. Undele radio sunt captate la sol cu ajutorul telescoapelor speciale numite radi otelescoape.Oglinda acestora nu mai e ste o piesa optica ci o suprafata metalica de dimensiuni mult mai mari(n general cu un diametru intre 10 si 25 m). Intensitatea undelor radio este att de slaba, nct este necesara amplificarea lor inainte de a fi receptate si studiate. La fel ca n optica,instrumentele cele mai performante sunt cele care au cea mai mare suprfa ta de captare. Desigur este imposibila construirea unor radiotelescoape gigantic e, cu dimensiuni de km patrati. Dar se pot obtine rezultate la fel de bune punnd n functiune o serie de instrumente situ ate la distanta. Este cazul telescoapelor VLA (Very Large Array) din Statele Unite, New Mexico. Cel mai important grup de radiatii electromagnetice de origine extraterestra est e acela al radiatiilor termice provenite de la Soare provenite . Soarele emite radiatii electromagnetice cel mai intens ndomeniul vizibil. Aceas ta radiatie este emisa de fotosfera, strat cu o grosime de cteva sute de km cedel imiteaza globul solar, temperatura ei este de 6000 grade Kelvin. Alt grup de radiatii electromagnetice de origne extraterestra este cel constitui t din radiatiile desincrotron. Radiatia sincrotrona este emisa de electroni cu v iteza apropiata de cea a luminii care descriumiscar i spirale n lungul liniilor de cmp ale unor cmpuri magnetice foarte intense, existe nte n unele formatii stelare. Radiatia sincrotrona a fost identificata prima oara n radiatia optica si radio a obiectuluiceresc de stralucire slaba, numit nebuloasa Cr ab.Unele dintre cele mai importante descoperiri astronomice din ulimul timp (qua sarii, pulsarii, moleculele interstelare) se datoreaza radiotelescoapelor . Quasarii

Din 1963 astronomii au identificat niste obiecte care pareau a fi nucleul foarte luminos al unor galaxii active ndepartate. Cum ele semanau cu niste stele, iar primele care au fo st descoperite emiteau numeroase unde radio, ele au fost numite quasari. Datorita distantei la care se presupuneca se afla quasarii ofera informatii despre trecutul Universulu i. Se crede ca acestia au n centrullor o gaura neagra cu o masa de ordinul a mili oane de ori mai mare dect cea a Soarelui. naintede a fi nghitit de gaura neagra, ga zul din jur formeaza un turbion si devine foarte cald. nconsecinta el emite o rad iatie foarte intensa care corespunde energiei fantastice degajate dequasari. Ast ronomii cred ca quasarii sunt cei mai ndepartati astrii care sunt cunoscuti astaz i.ntradevar razele spectrului lor sunt mereu puternic decalate spre rosu. Acest l ucru ne face sacredem ca ei sunt situati extrem de departe. Pulsarii O supragiganta rosie (adica o stea cu diametru de 1000 de ori mai mare decat Soa rele) explodeaza dar nueste distrusa complet de explozie. Aceasta i dezveleste do ar miezul care este format din fier. El sufera ocompresie fantastica si se reduce la nceput la d imensiunea unei mici sfere cu un diametru de numai 20km care cntareste nsa pna la 5 00 milioane de tone pe centimetru cub. n ceea ce a mai ramas din stea materia devine att de comprimata nct, atomii sunt striviti. Ea se reduce la un amestec de particul eatomice numite neutroni. Stelele de neutroni sunt att de mici si de puttin lumin oase nct pot trece neobservate. Pulsarii emit radiatii care ajung la noi sub forma u nor impulusuri periodice. Pulsarii sunt deci stele de neutroni care se nvrtesc foarte repede n jurul propriilor axe emitnd u n fascicul de underadio sau alte radiatii intr o anumita directie. Acest fascicul baleiaza n spatiu ca un girofar. CandPamntul l t raverseaza poate fi observat. Apoi dispare si poate fi observat di nou cnd steaua a facut untur complet, peste o fractiune de secunda sau cteva secunde mai tarziu . Primii pulsari au fostdescoperiti n 1967, la observatorul radioastronomic de la Cambridge. Radiolocatia cu unde magnetice inseamna determinarea existentei si pozitiei a unuiobiect pe b aza caracteristicilor undelor electromagnetice.Instalatia de radiolocatie se com pune in esenta, dintr-un emitator, un receptor si un sistem deantene. Pentru a s e putea stabili coordonatele unghiulare ale pozitiei obiectului, undele radiotre buie emise sub forma unor fascicule mai inguste. Pentru aceasta, antena radioloc atorului seaseaza in focarul unei oglinzi metalice concave, care reflecta undele intr-o singura directie.Emitatorul emite trenuri de unde separate prin pauze, f unctionand prin impulsuri. In timpulpauzelor de emisie, prin intermediu receptor ului antena receptioneaza undele reflectate.Receptionarea semnalului se masoara cu oscilograful catodic. Utilizarea radiolocatie . Este folosita in navigare. Avioanele si vapoarele sunt dotate curadiolocatoare , ca si aeroporturile care sunt prevazute cu acest echipament pentru a dirija tr aficuaerian, aterizarile si decolarile avioanelor deasemenea. Radiolocatia poate fi activa sau pasiva.In natura: Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazeaza pe faptul ca acestia emit semnaleultrasonore scurte de frecvente intre 30 -; 60 kHz. Liliacul in zbor emite in medie cca. 30 desemnale pe secunda. O parte din acestea sunt receptionate de urechile mari ale liliacului subforma de semnale ec ou, dupa un timp cu atat mai scurt cu cat obstacolul este mai aproape. Pemasura apropierii de obstacol liliacul emite din ce in ce mai multe semnale intr-o secu

ndaajungand ca de exemplu la un metru de obstacol sa emita pana la 60 semnale pe secunda.Aceasta permite liliacului sa simta precis pozitia sa fata de obstacole .