Sunteți pe pagina 1din 1

Radioloca?ia ?i-a gasit aplica?ii n meteorologie, n radionaviga?ia aeriana ?i mari tima: identificarea formelor de relief, insulelor, ghe?

arilor, obstacolelor etc

1. Radarul 1.1. Introducere Pionerii n comunicatiile prin unde radio au observat ca semnalele receptionate av eau uneori calitatea de ecou. Ecourile erau cauzate de reflectarea unei parti a semnalelor pe o cale mai lunga si n consecinta ajungerea lor mai trziu la receptor . Reflexiile nedorite sunt un impediment n comunicatiile obisnuite prin unde radi o, nsa radarul utilizeaza reflexii ale undelor radio pentru a detecta avioane si a determina directia si distanta acestora. Cuvntul radar este un acronim pentru cuvntul englez Radio detection and ranging , ce r prezinta o instalatie de radiolocatie care radiaza microunde electromagnetice si foloseste reflexia acestora pe diferite obiecte pentru a determina existenta si distanta lor fata de antena. 1.2. Scurt istoric si principii de functionare Principiile de baza ale radarului au fost enuntate de Nikola Tesla la sfrsitul se c. XIX-lea. n 1922, n urma cercetarilor vestitului inginer italian Guglielmo Marconi, cercetat orii navali americani A.H. Taylor si L.C. Young experimentau comunicatia radio cn d au observat ca o barca de pe ru le reflecta transmisiile. n 1930 Zpunh si un col eg al sau, L.A. Hayland, au detectat reflexiile radio provenite de la un avion. Cu putin timp dupa aceste constatari au nceput o metoda de a detecta avioane afla te la o distanta de pna la 80 km. Desi Young si Hayland puteau gasi directia avionului, tehnica folosita nu indica raza de actiune. nsa altii utilizasera deja semnale radio pentru a masura distan tele utiliznd principiile radiolocatiei - . n numai ctiva ani aceasta munca experimentala, alaturi de dezvoltarile n domeniul e lectronicii, au dus la productia sistemelor practice radar. n Marea Britanie, fizicianul Robert Watson-Watt experimentase tehnici radar la nce putul anilor 1930. La izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, un lant de statii radar erau de ja instalate de-a lungul coastelor Marii Britanii. Aceste statii avertizau din t imp apropierea avioanelor inamice ti au ajutat cu ult la cstigarea n aer a razboiu lui. Localizarea precisa, din timp, a avioanelor inamice dadea unitatilor de apa rare o sansa mult mai buna de a le distruge. Desi avioanele nu se puteau caufla, adesea reuseau sa induca n eroare statiile radar prin eliberarea de mase de foli e de aluminiu. Asemenea avionului, norii de folie reflectau senalele radar, oper atorilor radar fiindu-le greu sa localizeze sigur avioanele. Alte aplicatii de r azboi includeau utilizarea echipamentului radar la bordul avioanelor si navelor pentru urmarirea operatiunilor aeriene si marine ale inamicului. Dupa sfrsitul razboiului, n 1945, utilizarea radarului a fost extinsa constant la o gama mult mai larga de aplicatii civile precum si militaresti. Radarul este ba za coordonarii traficului aerian la aeroporturile principale si este considerat de a fi esential pentru siguranta sa. ntr-un sistem radar tipic modern, o antena curbata emite impulsuri de semnale rad io ntr-un fascicul ngust. Antena se roteste continuu, astfel nct impulsurile sale mat ura spatiul din jur, asemenea luminii provenite de la un far. Dupa emiterea fieca rui impuls, echipamentul este comutat automat sa receptioneze orice semnal refle ctat. Acesta este prezentat ca o pata luminoasa e un ecran circular cu tub cu raz e catodice numit indicator al pozitiei n plan (PPI). Centrul ecranului reprezinta pozitia echipamentului, iar imaginile formate prin reflexiile radar se construi esc n jurul sau pentru a forma o harta a zonei. Astfel operatorul radar poate ime diat sa vada directia oricarui obiect care provoaca o reflexie si distanta la ca re acesta se afla.