Persii

Eschil
Persii este una din putinele piese eschiliene fara subiect mitologic sau legendar, ci cu subiect luat din istoria nationala a grecilor. Nu la fel de cunoscuta ca si trilogia Orestia, piesa prezinta intr-un mod poate putin subiectiv, un moment tragic in istoria persilor, o infrangere suferita de vastul si imbatabilul imperiu in fata bravilor greci. Actiunea piesei este simpla, neintortocheata. egina anunta corul si corifeul ca a avut un vis ingrozitor, ca fiul sau, !er"es ar fi murit. Ea ii intreaba pe batrani despre armata greceasca si daca e numeroasa si puternica. #nsa, apare $estitorul care anunta ca armata persana a pierdut in fata grecilor si ca intreaga armata a fost nimicita. El anunta ca !er"es e viu si liber, dar multi alti comandanti si capetenii au murit %Artembares, &ada'es, (enagon,etc). (ot el spune si ca armata persana a fost mai mare, dar din cauza zeilor ce au prote*at Atena, persii au fost adusi la dezastru, au fost incon*urati si nimiciti. Aici, urmeaza o scena in care corul, intr-o lamentatie infioratoare, da vina pe !er"es si pe nepriceperea lui in a manui armata. +a mormantul raposatului ei sot, regina si cateva sclave dau ofrande pentru memoria lui &arius, corul canta ridicarea lui &arius si apare si umbra acestuia chemat de , potopul de suspine -. egina ii spune cele intamplate cum ca fiul sau, !er"es, a adus prapadul intregii Persii. .mbra lui &arius vorbeste despre tineretea lui !er"es din care se trage nepriceperea, precum si din cauza sfatuitorilor prosti. &arius le porunceste batranilor sa-l sfatuiasca cum trebuie pe !er"es si sa-l *udece pentru greseala sa. /inalul piesei atinge de-abea unda de tragism asteptata inca de la inceput. $om asista, astfel, la intoarcerea lui !er"es si la spectacolul cutremurator al durerii lui morale, toate acestea punand in lumina ingenuncherea orgolioasei Persii de catre bravura glorioasa a grecilor. Piesa este un imn de triumf, inchinat luptatorilor greci. &e aceea, se poate crede ca subiectivismul lui Eschil a intervenit putin in istoria faptelor si ca descrierea facuta de mesager nu prezinta un adevar clar. &escrierea $estitorului insa este cutremuratoare. &ar, pentru a atenua putin starea de emotivitate si de durere, Eschil aduce in scena umbra lui &arius, tatal regelui infrant, menita sa calmeze spiritele prin linistea si seninatatea sa filosofica. .mbra marelui rege izbuteste sa readuca in spirite odihna si calm, pregatindule astfel pentru scena sfasietoare in care !er"es, cu o panica imensa in suflet, se va intoarce umilit de pe campul de lupta. Actiunea dramatica lipseste, este mai mult o lamentatie continua, o stare de sfasiere sufleteasca. Asta o face mai degraba un poem, o balada tragica, decat o tragedie lirica. 0u toate ca actiunea dramatica nu e"ista, se produc anumite efecte dramatice intense. Persona*ele sunt e"trem de putine, neobisnuit in tragediile antice, insa corul se transpune aici ca persona* principal. 1ai mult decat constiinta umana, el a*unge sa retraiasca parca fiecare moment al tragediei ce a avut loc pe campul de lupta. Aceasta nu este o tragedie clasica pentru antichitate, h2ubris-ul %greseala initiala) este insesizabil aproape si nu reprezinta o parte importanta a actiunii. 3-ar putea spune ca h2ubrisul ar fi fost ingamfarea lui !er"es de a crede ca-i poate invinge pe greci sau poate

fi chiar mai indepartata, o greseala a tatalui sau &arius, care si el a indraznit sa se lupte cu poporul aparat de zei, grecii. Eschil ne a*uta totusi sa intelegem adevarata semnificatie istorica pe care a avut-o ciocnirea dintre poporul grec si poporul persan. &eparte de a insemna un simplu conflict local, ea a luat proportiile unei lupte intre doua lumi, intre doua civilizatii, intre doua conceptii de viata.