Noiune[modificare | modificare surs] Dreptul de proprietate public este dreptul real principal, inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, care confer

atributele de posesie, folosin i dispoziie asupra unui bun, care, prin natura sa sau prin declaraie a legii, este de uz sau de utilitate public, atribute care pot fi exercitate n mod absolut, exclusiv i perpetuu, cu respectarea limitelor materiale i a limitelor juridice [2]. Titularul dreptului de proprietatea public poate fi statul sau o unitate administrativ-teritorial. Bunurile de uz public sunt bunurile la a cror utilizare au acces toi membrii comunitii, indiferent de momentul sau durata acestei utilizri. Exemple de astfel de bunuri sunt: drumurile naionale sau locale (n cadrul unor suprafee mai mari de teren care sunt obiect al proprietii private pot exista ns i drumuri private), bibliotecile publice naionale sau locale etc. Bunurile de interes public sunt bunurile care, dei nu sunt accesibile uzului public, sunt afectate funcionrii serviciilor publice (cldiri ale ministerelor i altor instituii publice, echipamente i instalaii destinate aprrii naionale etc.) sau sunt destinate s realizeze n mod direct un interes naional sau local (bogiile subsolului, opere de art etc.). Bunurile care fac parte din domeniul public pot fie exploatate n urmtoarele modaliti:

drept de administrare; drept de concesiune; drept de folosin gratuit asupra bunurilor proprietate public.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate public[modificare | modificare surs] Dreptul de proprietate public are urmtoarele caractere:

este un drept inalienabil, n sensul c nu poate fi nstrinat; este un drept insesizabil, neputnd fi obiect al procedurilor de executare silit; este un drept imprescriptibil, n sensul c bunurile care fac obiect al proprietii publice nu pot fi dobndite de tere pri prin uzucapiune (prescripie achizitiv).