Nasterea tragediei Nasterea tragediei este un subiect suspendat temporal si interminabil, analiza lui poate merge ca pe banda Mobius

la nesfarsit. El poate fi analizat pe baza a mai multor principii, cum ar fi cel estetic, istoric, psihologic si hermeneutic.Originile sunt mereu cea mai mare provocare pentru ca ele fondeaza la nivel spiritual credinta si la nivel psihologic nevoia de a depasi stadiul originar. Originea psihologica a manifestatiei teatrale tine de modularea sunetelor din timpul recitarii sau cantului acestea fiind transfigurarea ei fireasca. Exista o dorinta de transpunere prin intermediul repetarii rituale, de obicei, intr-o alta personalitate extraordinara, un stimul psihologic de exteriorizare specific omului si nu intamplator el este legat de divertisment, in sensul initial al acestui termen, adica acela de detasare de propria natura si de propria constiinta, pentru a se diversifica1. In raport cu lumea empirica omul simte nevoia de a scapa in imaginarul despre care avem prea putine informatii pentru a ne da seama de provenienta lui ca si materie creatoare. pectacolul urmeaza ritualul, gnosticismul unei credinte pe asta se bazeaza si reuseste sa genereze inca un lucru, acela fiind alternativa. Ideile religioase nasc tensiuni, practica ideii naste in timp nevoia de a gasi alta forma de alterare a constiintei. !lon"area intr-o alta dimensiune este alternativa de care dispune spiritul uman, ceea ce face ca el sa se imbogateasca la nivel de forma si sa confirme conceptul de arche in acceptia lui originara. #a nivel de origini istorice nu se pot oferi elemente sigure decat daca apelam la un conglomerat de interpretari atat cat tine de hermeneutica, arheologie si fapte istorice consemnate. $u mult temei se zice ca intial spectacolul se naste din rit, despartindu-se treptat de el si pastrand multa vreme caracterul sacru al acestuia2. Inainte de a a"unge la ritualurile cunoscute de prin Elada sau impre"urimi, trebuie sa facem o incursiune in domeniul arheologiei. Maria %imbutas& in studiile ei a oferit o noua viziune asupra formarii civilizatiei europene nu doar prin dovezi empirice la indemana oricariu arheolog ci si prin intelegerea spiritualitatii regasite in complexul cultural ce a evoluat intre '())-&()) i.e.n delimitat geografic de $arpati, !eninsula Italica si spatiul egeean *Vechea Europa+ . , descoperit sau mai bine zis a inteles faptul ca in acel interval de timp s-a fondat ceea ce noi numim civilizatie. Vechea Europa era ocupata de popoare organizate in sistem matristic4, cu o credinta si un mod de perceptie asupra vietii in sine foarte diferit fata de ce regasim in contextul in care tragedia greaca si-a atins apogeul. istemul matristic functiona dupa o religie politeista cu zeitati femei care nu actionau in viata omului limitandu-se la nivelul ideatic de existenta. !incipalele simboluri erau cele ale fertilitatii, nasterii si a mortii. -eitatile masculine lipseau cu desavarsire iar asta poate sa nu sustina teoria Mari"ei cum ca sistemul era cu adevarat matristic si ca din punct de vedere .ito !andolfi, Istoria teatrului universal, Editura Meridiane, /ucuresti, 1011, p. 1'. Ibidem,p.11 3 Mari"a %imbutien2, nascuta la .ilnius, ianuarie 3& 1031-1004, a fost un arheolog care a introdus termenul de 5.echea Europa5 si a oferit o noua viziune asupra neoliticului. 4 Mari"a %imbutas introduce termenul matristic pentru ca termenul matriarhal presupune o dominatie a partii feminine asupra celei masculine.
1 2

social exista un echilibru, e aproape utopic. Ipoteza cum ca ar fi fost cu adevarat o dominatie feminina se sustine din modul de viata pe care aceste popoare il duceau, spiritul conservator, lipsa dorintei de expansiune teritoriala, doar cultul partii feminine, toate acestea plus artefactele descoperite contureaza imaginea unei societati nedezvoltate pe planul resurselor materiale dar cu o spiritualitate aparte in care hegemonia religiozitatii conserva societatea si ii oferea o continuitate ciclica. !e de alta parte, aparitia unei scrieri sacre, in special in cadrul culturii .inca-6urdas *in "ur de (&)) i.e.n. ori poate chiar mai devreme+, precede cu cel putin doua milenii scrierea sumeriana, considerata pana nu de mult cea mai veche, fiind folosita ca argument de adeptii teoriilor ex oriente lux. ,paritia unei scrieri in sud-estul european mult inainte de scrierile orientale este unul dintre agumentele folosite de Mari"a %imbutas in sensul ca procesul civilizational european este mult mai complex decit si-l imaginau scenariile propuse de unii cercetatori. 7aca ,natolia a transmis Europei domesticirea animalelor si producerea ceramicii, europenii in schimb au inventat, independent de Orient si mult inaintea acestuia, scrierea sacra, de fapt o serie de grafeme ideografice cu rol religios, nu o scriere de tip modern, fonetic. Incepand cu anul aproximativ 44)) i.e.n. popoarele sedentare din .echea Europa s-au vazut confruntate cu intruziunea popoarelor indo-europene net diferite din punct de vedere cultural. ,cestea aveau o ideologie de casta ce atragea stratificarea accentuata a societatii, de tip virifocal *cu rolul predominant al barbatului in societate+, o societate razboinica si violenta, cu oameni ce venerau zei ai cerului senin si puterea armelor. ,malgamarea treptata, in valuri succesive, timp de trei milenii, a celor doua componente cea autohtona veche europeana si cea intrusiva indo-europeana a dus la cristalizarea populatiilor europene asa cum le cunoastem din zorii epocii istorice pana astazi. 7upa cum putem observa avem pe de o parte o societata matriarhala si pe de alta parte una patriarhala care s-au intalnit, fiecare cu propriile simboluri si propriile viziuni. $arl %ustav 8ung explica de ce la nivel mental arhetipul mamei a fost creat inainte de cel al tatalui. 7atorita legaturii biologice de la nastere si putin dupa, creeaza in subconstiient arhetipul mamei iar aparitia tatalui in viata copilului echilibreaza psihicul. $um se exprima o emotie puternica al unei revelatii daca nu printr-o analogie, printr-o imagine, printr-un simbol, un dans. 6oate acestea pot lua forme spectaculare iar pe fondul creat de analiza arheologica, istorica si psihologica se poate spune ca mitul concentreaza toata vasta cercetare din diferitele domenii. a evidentiem elementele mitului grecesc 9esiod care porneste de la $haos *ex nihilo+ din care apare %eea *!:m;ntul+ si Eros *Iubirea+ si 6artarus *adancurile+, pana aici suntem la societatea matriarhala din vechea europa, %eea da viata lui <ranus *$erul+ care impreuna cu ea %eea dau pe urma viata 6itanilor *sase de sex barbatesc, sase de sex femeiesc+. 6rebuie sa ne oprim aici ca sa observam ca doua culturi s-au intalnit, doua forme de ritual, doua forme de comunicare, interventia cerescului adica a populatiilor cu zeitatile lor ceresti asupra populatiei anterior plasate cu zeitatile pamantesti. Mitul din punct de vedere hermeneutic ofera foarte multe indicii despre cum s-a format civilizatia care a dat nastere ritualurilor premergatoare teatrului. 7aca =riedrich Nietzsche s-ar fi nascut mai tarziu si ar fi avut mai multe lecturi probabil ca si-ar fi reconsiderat teoria despre nasterea tragediei, probabil nu s-ar fi limitat la stiinta estetici spunand doar astfel > O realizare decisiva pentru stiinta esteticii vom dobandi numai atunci cand vom ajunge nu numai la incheierea logica, ci si la

convingerea intuitiva ca evolutia artei este legata de dualismul apollinicului si a dionisiacului : intocmai cum generarea depinde de dualitatea se elor, in lupta necontenita a acestora si numai in impacarea lor periodica! "mprumutam acesti doi termeni de la greci, care nu-si e primau invataturile secrete si profunde ale intuitiei lor estetice in concepte, ci le intruchipau in formele distince si graitoare, pentru cel ce le putea pricepe, ale lumii zeitatilor lor! #ele doua divinitati protectoare ale artei, $pollo si %ion&sos, ne sugereaza ca in lumea greaca e ista un contrast enorm, atat in origine cat si in finalitate, intre arta plastica, cea apollinica, si cea neplastica a muzicii, adica cea a lui %ion&sos : aceste doua instice atat de diferite inainteaza unul langa altul, cel mai adesea in stare de conflict deschis, stimulandu-se reciproc la creatii noi to mai viguroase, pentru a perpetua intre ele acel conflict de contrarii pe care il acopera numai aparent numele arta, care le este comun' aceasta pana cand, printr-un miracol metafizic al vointei eline, ele apar ingemanate, si prin aceasta imperechere, ia nastere, in cele din urma tragedia atica, opera de arta totodata dionisiaca si apolinica!( O interpretare pe baza esteticii nu este suficienta, la nivel poetic Nietzsche surprinde foarte bine o parte din materia creatoare a tragediei si unul dintre factori determinanti dar el trebuie sa vina in urma socialului care sunt materia bruta a nasterii tragediei. 7orinta de evidentiere a ideii de baza in filosofia nietzscheana afinitatea catre cultul dionisiac si puterea vointei care aici are rol creator face ca celelalte componente ale formarii unui intreg univers sa fie negli"ate. Odata cu nasterea civilizatiei europene s-a nascut o noua religie din asta noi forme de ritual si in mod evident forme noi de spectacol. )a tragedia greaca, dupa cum vom vedea, derivarea din rit, ba chiar, am putea spune, transformarea lui, este dovedita nu numai de legendele care-i insotesc aparitia, ci de insasi structura tragediei, in care se reproduc raporturile ce se stabilesc in cadrul ritualului, intre oficiant, ca personificare a unor fiinte supranaturale si mitice si ansamblul credinciosilor! *rin urmare, religiozitatea, care primeaza in dezvoltarea tragediei, ramane pentru aceasta manifestare istorica elementul fundamental, astfel incat vom putea urmari evolutia tragediei dupa linia de evolutie a religiozitatii, care isi pierde putin cate putin menirea ei originara de reprezentare a lumii, pentru a deveni instrumentul pragmatic al convietuirii sociale!+
In studiul Aeschylos si anume in partea care trateaza despre origini, George Thomson largeste cercetarea pana la religiile predionisiace, la ritualurile misterului lui Dionysos, si semnificatia care au avut-o acestea in dezvoltarea societatilor elenice. El se opreste asupra caracteristicilor diverselor religii antice, dand initierii semnificatia vitala de resurectie, cu referiri specifice riturilor agricole si ale fertilitatii, la cele matrimoniale si ale primaverii. T omson pune accentul pe raporturile care leaga factorii etno-sociologici ce actioneaza in comunitati, cu aceia ai creatiei dramatice, cu riturile si miturile profesate de popoarele primitive in perioada nasterii formelor tragice. !itul lui Dionysos reprezinta un clasic e"emplar ar aic in care se e"prima ritul agrar sezioner al reinvierii iar la asta as adauga ritul misterelor eleusine care de asemenea reprezinta o ramasita a societatii matriar ale. #a fel impartaseste ideea formarii din componente istorico-mitico-religioase si

,ario -ntersteiner care vede nasterea tragediei in atmosfera ferventa si primitiva a ,lexandru /oboc, Nietzsche: ntre elenism i modernitate sau dincolo de actual i inactual, $lu", Editura %rinta, 3))& $ .ito !andolfi, Istoria teatrului universal, Editura Meridiane, /ucuresti, 1011, p.31
#

religiozitatii mediteraneene din contactele cu civilizatiile preelenice ivite in bazinul marii Egee si intelege de ce $ristotel in a sa Poetica nu accentueaza modul de formare a tragediei pornind doar de la ditirambi pentru ca dependenta fata de religia preelenica trebuie sa fi fost pe atunci cunoscuta cu prisosinta. Mergand pe ideea unui studiu transdisciplinar care aici s-a infaptuit intr-o masura infima putem observa ca inainte de ditirambi si de riturile arhaice au existat alte viziuni, societati organizate diferit, religii diferite, alte moduri de epximare care stau ca suport pentru ceea ce noi astazi numim tragedia greaca.

%etrus&a 'orand Eranio (nul I (ctorie