CONFESORUL Acum citim n continuare.

Iar dac nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tu i nu te vei sili s ndeplineti toate poruncile i hotrrile Lui, s vin asupra ta toate blestemele acestea i s te ajung. Blestemat s fii tu n cetate i blestemat s fii tu n arin; blestemate s fie grnarele tale i cmrile tale; blestemat s fii tu la intrarea ta n cas i blestemat la ieirea ta din cas. S trimit Domnul asupra ta blestem, tulburare i necaz n tot lucrul minilor tale pe care te vei apuca s-l faci, pn vei fi sfrit i pn vei pieri curnd, pentru faptele tale rele i pentru c L-ai prsit. Domnul te va da s fii btut de vrjmaii ti; pe un drum s mergi asupra lor i pe apte s fugi de ei i s fii mprtiat prin toate rile pmntului; leul tu s fie hran tuturor psrilor cerului i fiarelor pmntului i nu va fi cine s ridice un deget s le alunge! Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu trnji, cu rie i cu pecingine, cu febr i foc, cu nebunie, cu furie i orbire, pe dibuite s mergi ziua n amiaza mare, cum umbl orbul pipind pe ntuneric; i nu vei izbuti niciodat n ntreprinderile tale, vei fi mereu primat i jefuit i nici un muritor nu-i va sta alturi! Cu femeie s te logodeti i altul s se culce cu ea; cas s zideti, i s nu trieti n ea; vie s sdeti, dar de ea s nu te foloseti; fiii ti i fiicele tale s fie date la popor strin; ochii ti s-i vad i s se topeasc n toate zilele de mila lor, dar s nu ai nici o putere n minile tale. i nu te vei liniti i nu vei avea loc de odihn pentru piciorul tu, c Domnul i va da acolo inim tremurtoare, topirea ochilor i durere sufletului. Iar viaa ta va fi mereu n primejdie naintea ochilor ti; vei tremura ziua i noaptea i nu vei fi sigur de viaa ta. De tremurul inimii tale, de care vei fi cuprins, i de cele ce vei vedea cu ochii ti, dimineaa vei zice: O, de ar veni seara! Iar seara vei zice: O, de ar veni ziua! i pentru c tu n-ai slujit Domnului Dumnezeului tu cu veselia i cu bucuria inimii, cnd erai mbelugat de toate, l vei sluji n foamete i n sete i n goltate i n tot felul de lipsuri, pe care Domnul i le va trimite, punnd pe grumazul tu jug de fier i strpindu-te de pe faa pmntului. Qvantus tremor est futurus Quando judex est venturus

Cuncta stricte discussurus, Tuba mirum spargens sonum Per sepulchra regionum Coget omnes ante thronum. Mors stupebit et natura, Cum resurget creatura Liber scriptus proferetur In quo totum continetur Unde mundus judicetur. Judex ergo cum sedebit Quidquid latet apparebit Nil inultum remanebit.