Testament

Text – martor aşezat intenţionat în capul volumului de debut „Cuvinte potrivite” (1927).
- arta poetică (ars poetica)
- „mărturiseşte despre obsesiile poeticii latente argheziene”. (N. Balotă)

Titlul – def. dicţionar: act prin care cineva dă dispoziţii privind dorinţele ce urmează a-i
fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale.
- în poezie: „moştenirea”, se specifică deja din primul vers, nu este una
materială: „Nu-ţi voi lăsa drept bunuri...”
- moştenire de ordin spiritual – cuvântul elementul de bază al limbajului poetic
este testamentar
 Verbul poetic este „transfigurarea unei substanţe prin păstrarea
identităţii.” – a nu se confunda cu tradiţionaliştii atunci când poetul
vorbeşte despre „străbuni” şi „graiul cu îndemnuri pentru vite”; acestea
sunt preluate şi transfigurate → proces de creaţie.

Creaţia, în estetica lui Arghezi înseamnă „repetiţe de ordin mitic”(N. Balotă), un proces
realizat de anonimii umili, osificaţi în timp.
Creaţia poetică este posibilă, dacă „graiul” străbunilor este preluat şi „făurit” prin
reaşezarea cuvintelor: „Eu am ivit cuvinte potrivite” → astfel se naşte Cartea – obiectul
testamentar.

Păstrarea graiului străbun însemnă şi o identificare cu aceştia, o asumare a

originilor spirituale, o recunoaştere şi continuitate a verbului naiv cu al cărui vorbitor
poetul se identifică. „Cuvântul e acelaşi şi totuşi «îndemnurile pentru vite» şi «cuvinte
potrivite» ale poetului a intervenit o mutaţie esenţială, de tipul rodirii germenilor
anteriori.” (N.B.)

Arghezi propune o transfigurare estetică; arta „ca joc superior şi rafinat al

spiritului” (M. Muthu) are menirea de a înfăptui transfigurarea acestei „substanţe” şi
păstrarea identităţii. „Făcui din zdrenţe muguri şi coroane / Veninul stâns l-am
preschimbat în miere / Lăsând întreagă dulcea lui putere.”

Ultima parte sintetizează ideile formulate anterior şi concluzionează prin cele

două metafore: „slova de foc”şi „slova făurită”.
În interpretarea lui Şerban Cioculescu:
„slova de foc”: – cuvântul spontan, fierbinte de viaţă;
- expresie directă a sensibilităţii;
„slova făurită”: expresie elaborată, căutată , migălită.

Arghezi exprimă şi caracterul ficţional al Operei Literare: „slova de foc”

reprezintă realitatea reală, pe când cealaltă, „slova făurită”, pe cea imaginată,
posibilă.