1003 (08), 2010, 319p

O MIE I UNA DE NOPI
Volumul VIII
(Nopile 480-576)
Text integral Traducere si note de Haralambie Gramescu
ErcPress
Textul actualei versiuni reproduce ediia Le livre des Mille
nuits et une nuit, traduction littrale et complte du texte
arabe par le drC. Mardrus, Editions de la Revue Blanche,
Paris, 1899, versiune coroborata cu traducerea n limba rusa
Kniga tsiaci i odnoi noci, perevod s arabskogo M. A. Salie,
Gosudarstvennoe Izdatelstvo Hudojestvennoi Literaturi, Moskva,
1959.
Design coperta: Carmen Lucaci Ilustraii: Ion Manea
2010 Editura Ere Press, pentru prezenta ediie
Editura Ere Press Piaa Presei Libere, nr. 1, sector 1,
Bucuresti
Tel./fax: 021.318.70.27, 021.318.70.28 office @ercpress. ro
comenzi@ercpress. ro www.ercpress.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
Omie fi una de nopi / trad.: Haralambie Gramescu. -
Bucuresti: Ere Press, 2009- 15 voi.
ISBN 978-973-157-712-8
Voi. 8. - 2009. - ISBN 978-973-157-744-9
I. Gramescu, Haralambie (trad.)
821.411.21-91-34=135.1 398(=4l 1.21)
Editori: Ciprian Ene, Adriana Ene Redactori: Mihaela Pogonici,
Raluca Salcudean Consilier literar: Mihail Gramescu DTP:
Silvia Ilie
Corectori: Roxana Geanta, Ana-Maria Nedelea
Tiparit la | CPI - Ebner & Spiegel, Ulm, Germania
SACUL FERMECAT SAU POVESTEA CU JUDER PESCARUL
(continuare)
Dar cnd fu cea de a patru sute optzecea noapte
Spuse:
Cnd ajunse la Mecca, Juder alerga sa se bage si el n
alaiul dimprejurul sfintei Kaaba, ca sa faca cele sapte sfinte
ocoluri
1
; si iata ca tocmai acolo, n mijlocul hagiilor din
alai, dadu ochii cu prietenul lui, seicul Abd Al-Samad,
moghrabinul, care si el si mplinea cele sapte ocoluri. i
moghrabinul l vazu la rndu-i, si i nchina un salamalec
fraesc si l ntreba ce mai face. Atunci Juder ncepu sa
plnga. Pe urma povesti toate cte le paise. i moghrabinul
l lua de mna si l duse n casa unde trasese, se purta cu
multa darnicie faa de el, l mbraca cu o minunata mantie
fara de pereche si-i spuse:
- Necazul s-a departat acuma de tine, o, Juder!
Pe urma si scoase horoscopul, citi n el tot ce paisera
fraii lui Juder si-i spuse:
- Afla, o, Juder, ca fraii tai au pait cutare si cutare
lucru, si se afla la ceasul de-acuma nchisi n temnia de la
Egipt. Ci tu fii binevenit n casa mea, unde ai sa rami pna
ce-ai sa-i ndeplinesti toate sfintele datini! i ai sa vezi
ca de-acuma nainte totul are sa fie bine!
Juder raspunse:
1
Ocolirea de sapte ori a Kaabei: unul din ritualurile de baza
ale pelerinajului la Mecca.
6
O mie si una de nopi
- ngaduie-mi, o, stapne al meu, sa ma duc pna la
neguatorul cu care am venit, ca sa-i cer slobozire si sa-mi
iau bun-ramas de la el! i ma ntorc numaidect la tine!
Celalalt l ntreba:
- i datorezi bani?
El raspunse:
-Nu!
Celalalt spuse:
- Du-te, dar, sa-i ceri slobozire si sa-i iei ramas-bun de
la el, fara de zabava; caci, dreptu-i, pinea ce i s-a dat de
mncare este o ndatorire de netagaduit cnd esti om cinstit!
i Juder se duse la stapnul sau, neguatorul din Jedda, i
ceru slobozire si-i spuse:
- M-am ntlnit cu un prieten al meu, care-mi este mai
scump ca un frate!
El raspunse:
- Du-te si cheama-1, sa dam un ospa n cinstea lui!
Juder spuse:
- Pe Allah! nu duce lipsa de niciun ospa! E unul dintre
fiii belsugului si are o gramada de slujitori!
Atunci neguatorul i darui douazeci de dinari, spunndu-
i:
- Ia-i, si slobozeste-mi cugetul si raspunderea!
Juder raspunse:
- Allah sa-ti ntoarca tot ce mi-ai dat!
>
i se despari de el si pleca la prietenul sau, moghrabi-
nul. Ci ntlni pe cale un sarman pe care l milui cu cei
douazeci de dinari: pe urma ajunse la moghrabin, si locui la
el pna sfrsi de mplinit toate sfintele datini si ndatoriri
ale hagialcului:
Atunci moghrabinul veni la el si, scondu-si de pe deget
inelul cu pecete pe care i-1 adusese odinioara Juder din
comoara lui amardal, i-1 darui spunndu-i:
- Ia inelul acesta cu pecete, o Juder, care are sa-i m-
plineasca toate dorinele. Afla, dar, ca pecetea are n slujba
A patru sute optzecea noapte
7
ei un ginn, numit Trasnet-Trasnitor, care va sta la poruncile
tale pentru orice ai sa ceri. Nu ai dect sa freci nestemata
din pecete, si numaidect are sa se iveasca Trasnet-
Trasnitor, care are sa ia asupra-si mplinirea tuturor vreri-
lor tale si are sa-i aduca, daca ai sa-i ceri, tot ce i-ai
dori din bunurile de pe lume!
i, ca sa-i arate cum sa se foloseasca de pecete, o freca
dinaintea lui cu degetul cel gros. Pe data efritul Trasnet-
Trasnitor se ivi si, ploconindu-se dinaintea moghrabinu- lui,
spuse:
- Iacata-ma, ya sidi! Porunceste si vei fi ascultat! Cere
si vei capata! Vrei sa zidesti la loc o cetate prabusita, ori
mai degraba sa pustiesti o cetate n floare? Vrei sa omori si
sa descapanezi? Vrei sa spulberi sufletul unui sultan ori
numai sa-i zvnturi ostile? Porunceste!
Moghrabinul raspunse:
- O, Trasnetule, iata-1 pe cel care i va fi stapn de aci
nainte! i-1 ncredinez staruitor! Slujeste-1 cu srg!
Pe urma, i dete slobozie si, ntorcndu-se catre Juder, i
spuse:
- Sa nu uii, o, Juder, ca vei putea, cu ajutorul acestei
pecei, sa-i nfrngi pe toi vrajmasii tai si sa te razbuni
pe ei! i nu cumva sa te ndoiesti de marea lui putere!
Juder spuse:
- Daca-i asa, o, stapne al meu, tare as vrea sa ma ntorc
n ara mea si la casa mea!
El raspunse:
- Freaca pecetea si, cnd efritul Trasnet i se va arata
si-i va spune: ,Iacata-ma! Cere si vei capata! tu sa-i ras-
punzi: ,Vreau sa ma iei n spinarea ta! Du-ma chiar acum n
ara mea! i el are sa i se supuna!
Atunci Juder si lua ramas-bun de la Abd Al-Samad
moghrabinul si freca pecetea. i pe data se ivi Trasnet-
Trasnitor care i spuse:
- Iacata-ma! Cere si vei capata!
8
i Juder raspunse:
- Du-ma la Cairo astazi chiar!
El spuse:
- E lesne!
i ndoindu-se, l lua n crca si porni cu el n zbor! i
calatoria inu de la prnz pna la miez de noapte; si efri-
tul l lasa jos pe Juder, chiar n casa mamei sale, si pieri.
Cnd maica-sa l zari pe Juder, se ridica si ncepu sa
plnga, urndu-i buna pace. Pe urma i povesti ce-au pait
fraii lui, si cum i-a ciomagit sultanul, si cum le-a luat
sacul cel nazdravan si sacul cu aur si cu nestemate! i Juder,
daca auzi toate astea, nu putu sa ramna nepasator de soarta
frailor lui, si spuse mamei sale:
- Nu te mai amar! Pe data am sa-ti arat ce sunt n stare
>
sa fac, si am sa i-i aduc pe fraii mei!
i totodata freca gemma pecetei; si numaidect se ivi
slujitorul care spuse:
Juder spuse:
- i poruncesc sa te duci sa-i ridici din temnia sulta-
nului pe fraii mei pe care sa mi-i aduci aici!
i ginnul pieri, ducndu-se sa ndeplineasca porunca.
Or, Salem si Salim zaceau n chilia lor, prada durerilor
cumplite si unor gnduri si caini tare negre, din pricina
caznelor si a lipsurilor ndurate, de-si doreau moartea ca pe
o alinare si ca pe un sfrsit al necazurilor. i tocmai si
mpartaseau cu mare amaraciune asemenea gnduri, che- mndu-si
moartea, cnd vazura deodata pamntul cum se ntredeschide sub
picioarele lor si cum se iveste Trasnet- Trasnitor care, fara
a le da ragaz sa se priveasca mai bine, i nsfaca pe amndoi
si pieri cu ei n adncul pamntului, pe cnd ei si
pierdusera sinea de spaima n braele lui, ca sa nu-si mai
vina n simire dect n casa mamei lor si sa se vada ntinsi
pe chilim ntre fratele lor Juder si mama
A patru sute optzeci si una noapte
9
lor care i ngrijea cu luare-aminte. i Juder, cnd i vazu
ca deschid ochii, le spuse:
- Toate salamalecurile fie asupra voastra, o, fraii mei!
Ori nu ma mai cunoastei si m-ai uitat?
n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu.
Dar cnd fu cea de a patru sute optzeci si una noapte
Spuse:
- Toate salamalecurile fie asupra voastra, o, fraii mei!
Ori nu ma mai cunoastei si m-ai uitat?
Ei lasara capu-n jos si ncepura sa plnga n tacere. Atunci
el le spuse:
- Nu plngei! Caci numai diavolul si nesaul v-au mpins
sa facei ce-ai facut! Ci cum de v-ai putut hotar voi sa ma
vindei? Da nu mai plngei! Caci cu adevarat mi-e ca o
mngiere sa socot ca n aceasta ma asemuiesc lui Iosif, fiul
lui Iacob, cnd a fost vndut de fraii lui! La urma urmei,
fraii lui Iosif s-au purtat nca si mai rau faa de el, dect
voi faa de mine; ntruct ei, pe deasupra, l-au mai aruncat
si n fundul unui pu! Cerei numai iertare lui Allah, cu mare
caina, si el are sa va ierte - ntruct el este Induratorul-
cel-fara-de-margini si Atoateiertatorul - asa cum si eu va
iert! Fii, dar, binecuvntai! i fii de aci nainte fara de
nicio sfiala si fara de nicio stnjeneala!
i-i mngie asa mai departe si i linisti, pna ce-si sim-
ira inimile ntremate; pe urma ncepu sa le povesteasca toate
paaniile si toate patimile cte le ndurase pna ce l-a
ntlnit la Mecca pe seicul Abd Ali-Samad. i le arata si lor
pecetea vrajita.
Ei atunci i raspunsera:
- O, fratele nostru, iarta-ne de data aceasta! Daca om mai
face vreodata ce-am facut, sa ne pedepsesti cum ai sa socoi
tu!
El raspunse:
10
- Sa nu mai avei nicio grija si niciun amar! i nu pre-
getai sa-mi povestii si voi ce v-a facut sultanul!
Ei spusera:
- A poruncit sa fim batui bine cu vergile, si ne-a speriat
ca are sa ne fie si mai rau; pe urma ne-a luat cei doi saci!
El spuse:
- Atunci, are sa vada el!
i freca nestemata pecetei; si numaidect se ivi efritul
Trasnet-Trasnitor.
Cnd l vazura, cei doi frai se nfricosara amarnic si so-
cotira n inima lor ca Juder nu-i adusese acolo dect ca sa-i
dea morii. i se nghesuira la pieptul mamei lor, strignd:
- O, maica buna, ne punem sub ocrotirea ta cea duioasa! O,
maica buna, staruie tu ntru apararea noastra!
Ea le raspunse:
- O, copiii mei, nu va fie frica!
Estimp, Juder i si spusese lui Trasnet:
- i poruncesc sa-mi aduci toate giuvaierurile si toate
lucrurile de pre care se afla acuma n sipeturile sultanului
fara a-i mai lasa nimica, si sa-mi aduci totodata sacul cel
fermecat, precum si sacul cu nestemate, care au fost luai cu
sila de la fraii mei!
i ginnul pecetei raspunse:
- Ascult si ma supun!
i pe data pleca sa ndeplineasca porunca si se ntoarse
punnd n minile lui Juder cei doi saci, neatinsi ca dintru
nceput, si toate comorile sultanului, spunnd:
- Ya sidi, n-am mai lasat prin sipeturi nimica!
Juder atunci dadu mamei sale sacul cu nestemate, precum si
comorile sultanului, sfatuind-o sa le pastreze cu grija, si
puse dinaintea lui sacul cel fermecat. Pe urma spuse ginnului
pecetei:
- i poruncesc sa-mi ridici chiar n noaptea aceasta un
palat nalt si stralucitor, sa-l mpodobesti cu aur si sa-l
umpli cu chilimuri si cu tot ce e mai mbelsugat pe lume. i
doresc ca totul sa fie gata pna-n ziua!
A patru sute optzeci si una noapte
11
i ginnul pecetei, Trasnet-Trasnitor, raspunse:
- Vrerea i va fi ndeplinita!
i pieri n adncul pamntului, pe cnd Juder scotea din
sacul fermecat niste bucate minunate, pe care le mnca
mpreuna cu mama si cu fraii sai, peste poate de mulumit, ca
pe urma sa doarma pna dimineaa.
Estimp, ginnul pecetei se duse numaidect sa-si adune soii,
efriii cei de sub pamnt, alegnd dintre ei pe cei mai
iscusii n meseria de zidari; si toi si ncepura munca. Se
apucara unii sa taie pietrele, alii sa le cladeasca, alii sa
le zugraveasca, alii sa le ciopleasca si sa le scrie, si
alii ntr-un sfrsit sa ntinda chilimuri si sa umple cu
lucruri de pre salile, asa de spornic nct pna-n zori de zi
palatul era ispravit si mpodobit ntru totul! Atunci ginnul
pecetei se nfaisa dinaintea lui Juder, de ndata ce acesta
se destepta, si-i spuse:
- Ya sidi, palatul este gata si mpodobirea lui s-a ispra-
vit. Daca vrei, sa vii sa-l vezi si sa-l cercetezi.
Juder atunci se scula si chema pe mama si pe fraii sai; si
cu toii mpreuna cercetara palatul si gasira ca nu-si avea
perechea, asa de tare uluia minile cu frumuseea liniilor si
cu uimitoarea lui nfaisare. i Juder fu mulumit privind
faa cu adevarat mareaa a palatului, si se minuna gndind ca
toate acestea nu-1 costasera nimic. i se ntoarse catre
maica-sa si-o ntreba:
- Vrei sa locuiesti n palatul acesta?
Ea raspunse:
- Tare-as vrea!
i se nchina lui Allah pentru Juder, fiul ei, si chema
binecuvntarile Atotputernicului asupra capului lui.
Juder atunci freca pecetea talismanica si spuse ginnului
care numaidect se si ivise:
- Ii poruncesc sa-mi aduci pe data patruzeci de tinere
roabe albe, frumoase coz, patruzeci de tinere arapoaice, bine
cladite, patruzeci de flacai si patruzeci de arapi!
12
El raspunse:
- Vei avea totul!
i-si lua zborul, cu patruzeci de soi de-ai lui, catre
arile Indului, ale Sindului
1
si ale Persiei; si cu toii
ncepura sa ridice toate fetele care li se pareau ndeajuns de
frumoase si toi flacaii ndeajuns de frumosi. i, n felul
acesta, strnsera cte patruzeci din fiecare fel. Dupa care
alesera patruzeci de arapoaice frumoase si patruzeci de arapi
frumosi, si dusera pe sus toata mulimea aceea la palatul lui
Juder. i efritul Trasnet i puse sa treaca, unul cte unul,
pe dinaintea lui Juder, care gasi ca toi sunt pe placul lui
si spuse:
- Acuma trebuie sa li se dea la fiecare haine, tot ce-i mai
frumos.
Dar cnd fu cea de a patru sute optzeci si doua noapte
Spuse:
- Acuma trebuie sa li se dea la fiecare haine, tot ce-i mai
frumos.
El raspunse:
- Iacata!
Juder spuse:
- Mai trebuie sa aduci o rochie pentru mama mea si un
caftan pentru mine!
Iar Trasnet aduse totul, si el nsusi mbraca tinerele roabe
albe si negre, spunndu-le:
- Acuma, ducei-va de sarutai mna stapnei voastre, mama
stapnului vostru! i sa urmai cu credina poruncile pe care
are sa vi le dea, si s-o urmai ca pe ochii vostri, o, albelor
si negrelor!
1
ara Indului - India ; ara Sindului - regiunea din jurul
cursului inferior al Indului.
A patru sute optzeci si doua noapte
13
Pe urma ginnul Trasnet se duse sa-i mbrace tot asa si pe
flacai si pe arapi, si-i trimise sa sarute mna lui Juder.
Dupa care i mbraca si pe Salem si pe Salim, cu multa luare-
aminte. i, dupa ce toata lumea fu mbracata, Juder paru cu
adevarat asemenea unui sultan, iar fraii sai ca niste viziri.
i, cum palatul era foarte mare, Juder l puse pe fratele
sau Salem sa locuiasca ntr-o latura, dimpreuna cu slujitorii
si cu femeile lui, iar n cealalta latura pe fratele sau
Salim, dimpreuna cu slujitorii si cu femeile lui. Iar el si cu
maica-sa se asezara n odaile de la mijloc ale palatului. i
fiecare domnea la locul lui ntocmai ca un sultan. i-atta cu
ei!
Insa n ce-1 priveste pe sultan, iacata! Cnd vistiernicul
cel mare veni de dimineaa sa ia din lada vistieriei niste
odoare de care avea Maria Sa trebuina, deschise si nu gasi
nimic! i chiar ca la acea lada se puteau potrivi zisele poe-
tului:
Acest trunchi de copac batrn Ce mndru si ce-mbelsugat A fost
ct timp n el a stat Zumzaitorul roi stapn,
Ct timp sclipise aurie In pieptu-i mierea vraja viei Dar
cnd albinele-au pierit,
Ori s-au mutat in alta parte,
Cnd s-a-ncuibat tacuta moarte In tot stiubeiulparasit
ntreg copacu-acesta cndva viu O scorbura e plina de
pustiu.
i vistiernicul, la privelistea aceea, scoase un racnet mare
si se prabusi fara de simire. Iar cnd si veni iarasi n
sine, se napusti, cu minile ridicate, afara din sala
vistieriei si alerga la sultanul ams Al-Daula, ca sa-i spuna:
14
- O, emire al drept-credinciosilor, vin sa te nstiinez ca
toata vistieria a fost golita asta-noapte!
i sultanul striga:
- O, ticaloase! ce-ai facut cu bogaiile nchise n vistie-
ria mea?
El raspunse:
- Pe Allah! eu n-am facut nimic! i habar n-am nici ce s-a
facut cu ele, nici cum a fost golita vistieria! Aseara, dupa
naravul meu, am cercetat vistieria si-am vazut-o plina: si-n
dimineaa aceasta, cnd m-am dus acolo, am gasit-o goala, fara
nimic n ea! Ci usile n-au fost deschise n niciun fel, le-am
gasit ncuiate, fara nicio urma de descuiere ori de
spargere, cu lacatele neatinse si cu zavoarele la locul lor!
nct acela care a golit vistieria nu este un ho!
Sultanul ntreba:
- Au pierit si sacii?
El raspunse:
-Da!
La cuvintele acestea, minile sultanului si luara zborul
din capana lui; si el se ridica n picioare si zbiera la
vistiernicul cel mare:
- Ia-o naintea mea!
i vistiernicul porni catre vistierie; iar sultanul venea pe
urmele lui; si ajunse la vistieria pe care o vazu, ntr-
adevar, goala cu totul pe dinlauntru si neatinsa pe dinafara;
si ramase descumpanit si nedumerit, si zise:
- Ia uite ca mi s-a jefuit vistieria, fara teama de puterea
si de mnia mea!
i fu cuprins ca de o turbare amarnica si se duse pe data sa
adune divanul; si emirii si mai-marii de la curte venira la
divan si fiecare se ntreba cu spaima de nu cumva era el
pricina mniei sultanului! Ci sultanul le spuse:
- O, voi toi, aflai ca vistieria mea a fost pradata n
noaptea aceasta; si nu stiu cine-i acela care a savrsit
fapta,
A patru sute optzeci si doua noapte
15
facndu-mi atta ocara si umilindu-ma cu asemenea umilina,
fara a se sfii de mnia mea!
i toi ntrebara:
- Da cum asa?
Sultanul raspunse:
- N-avei dect sa-l ntrebai pe vistiernicul cel mare,
care-i aci de faa!
i ei l ntrebara, iar el le spuse:
- Aseara vistieria era plina, iar astazi, cnd m-am dus
acolo, am gasit-o goala, filra nimica n ea, iar pe dinafara
fara nicio urma de descuiere ori de spargere a usii!
i toi ramasera uluii, si, nestiind ce sa raspunda, si
lasara capetele n pamnt dinaintea privirilor scaparnde ale
sultanului, si sezura n tacere.
Ci tot atunci intra si arcasul care-i prse odinioara pe
Salem si Salim, si spuse:
- O, doamne al vremilor, toata noaptea acesta mi-am trecut-
o stnd de veghe, caci lucruri tare nemaipomenite mi-a fost
dat sa vad!
i sultanul ntreba:
- i ce-ai vazut?
El spuse:
- Afla, o, doamne al vremilor, ca mi-am trecut noaptea
petrecnd si veselindu-ma la vederea unor zidari care zoreau
cu zidaritul si cu mnuitul ciocanelor, al mistriilor si al
tuturor sculelor lor. i, n zorii zilei, am vazut pe locul
acela un palat mare, gata pe de-a-ntregul, si care nu are
seaman pe lume. Eu atunci m-am dus. sa capat deslusiri si iata
ce deslusiri am capatat: ,Juder, fiul lui Omar, s-a ntors din
calatorie si a zidit palatul acela! i a adus cu el o gramada
de robi si sumedenie de flacai! i-i muiat n bogaii si
coperit de bunuri! i i-a scos pe fraii lui din temnia! i-
acuma sade-n palatul lui ca un sultan!
La vorbele acestea ale cavasului, sultanul spuse:
- Vedei numaidect ce-i la temnia!
16
i careva dete fuga la temnia si se ntoarse sa-l vesteasca
pe sultan ca Salem si Salim nu mai sunt acolo! Atunci sultanul
striga:
- Am aflat houl! Acela care i-a scos din temnia pe Salem
si Salim, tot acela a furat si vistieria mea!
i vizirul cel mare ntreba:
- Cine-i dara?
El raspunse:
- Juder, fratele lor! i tot el a furat si sacii! Dar, o,
vizire al meu, ai sa trimii pe data asupra lor un emir cu
cincizeci de osteni sa-i ridice, si emirul, dupa ce are sa
puna peceile de zebereala pe toate bunurile lor, sa mi-i
aduca aici ca sa-i spnzur...
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
Dar cnd fu cea de a patru sute optzeci si treia noapte
Spuse:
... sa mi-i aduca aici ca sa-i spnzur.
i, tot sporindu-si mnia, ipa:
- Asa! si sa dea fuga degraba sa mi-i ridice! caci vreau
sa-i ucid!
Vizirul cel mare raspunse:
- O, Maria Ta, fii milos si ngaduitor, ntruct si Allah
este milos si nu se pripeste sa-l pedepseasca pe robul care a
gresit si s-a razvratit! i-apoi acela care a putut sa ridice
un palat numai ntr-o noapte nu-i un om care sa aiba a se teme
cu adevarat de cineva pe lume! Iar mie tare mi-e frica pentru
emirul trimis si tare ma tem pentru el de supararea lui Juder!
Rabda, dar, pna ce am sa gasesc pentru tine mijlocul cel mai
bun de a ajunge sa aflam care-i adevarul n treaba aceasta; si
numai atunci ai sa poi mplini, fara neajunsuri, ce ai
hotart sa mplinesti!
A patru sute optzeci si treia noapte
17
i sultanul raspunse:
- Atunci, o, vizire al meu, ia spune-mi tu ce am de facut!
El spuse:
- Trimite un emir care sa-l pofteasca la palat. Iar eu
atunci am sa vad cum sa-l luam, am sa-i arat multa prietenie
si am sa-l iscodesc cu dibacie despre tot ce face si despre
tot ce nu face! i-atunci avem sa vedem! Daca puterea lui este
cu adevarat mare, avem sa-l luam cu viclenie; iar daca puterea
i este slaba, l luam cu sila; si i-1 dam pe mna! i-ai sa
faci cu el ce i-o placea!
Sultanul spuse:
- Poftii-l!
i vizirul i porunci unui emir, pe nume emirul Otman, sa se
duca la Juder si sa-l pofteasca, spunndu-i: ,Sultanul doreste
sa te vada astazi la el, printre oaspeii lui! i sultanul
nsusi adauga:
- i mai cu seama sa nu te ntorci fara el!
Or, acest emir Otman era un prostalau, un ngmfat si un
nfumurat, plin de sine. i, cnd ajunse dinaintea porii
palatului, vazu un hadmb care sta n prag, ntr-un scaun
frumos de bambus. i se duse drept la el; ci hadmbul nici
nu se ridica n cinstea lui si nici nu se clinti n vreun
chip, de parca nici nu l-ar fi vazut, macar ca emirul Otman
era ct se poate de limpede de vazut, si-avea cu el cincizeci
de oameni tare lesne de vazut si ei! Se apropie, asadar, si
ntreba:
- Hei, robule, unde i-e stapnul?
El raspunse:
- In palat!
i nici macar nu ntoarse capul, ori sa-si fi scuturat
nepasarea de pe chip si sa-si fi schimbat cumva nfaisarea
senina. Atunci emirul Otman, cuprins de o mnie mare, striga:
- A, ma afurisit hadmb de pacura! Au nu i-i rusine ie
ca, n vreme ce vorbesc cu tine, tu sa stai ntins asa ntr-un
pes, ca un baietan dezmaat?
18
Hadmbul raspunse:
Cara-te! i sa nu mai rostesti o vorba!
La cuvintele acestea, emirul Otman fu cuprins peste masura
de suparare si, vnturndu-si buzduganul, vru sa-l loveasca pe
eunuc. Or, emirul habar n-avea ca hadmbul acela nu era altul
dect efritul pecetei, Trasnet-Trasnitor, care fusese pus de
Juder sa ie locul de portar al palatului, nct atunci cnd
presupusul hadmb zari miscarea emirului Otman, se ridica si-l
privi numai cu un ochi, n vreme ce ochiul celalalt l inea
nchis, i sufla o data n nas si, din suflarea aceea, l
pravali la pamnt. Pe urma i lua din mna buzduganul si i
arse cu el patru lovituri, nici mai mult, nici mai puin!
Daca vazura asa, cei cincizeci de osteni ai emirului, facui
foc si neputnd ndura ocara mai-marelui lor, trasera
spadele si se napustira la hadmb sa-l casapeasca. Ci hadmbul
zmbi a rde cu domolul si le zise:
A, tragei spadele, o, cinilor! Ia-n stai oleaca!
i-i nsfaca pe vreo civa si-i mpunse n pntece chiar cu
sabiile lor, si-i neca n chiar sngele lor. i-i dumica asa
unul cte unul, pna cnd ceilali, cuprinsi de spaima, o
luara la fuga si nu se mai oprira, cu emirul lor n frunte,
dect dinaintea sultanului, n vreme ce Trasnet-Trasnitor,
linistit, se aseza la loc n scaunul lui.
Cnd afla de la emirul Otman tot ce se petrecuse, sultanul,
peste poate de mnios, spuse:
O suta de viteji sa porneasca asupra acelui hadmb!
i cei o suta de viteji, cnd ajunsera la poarta palatului,
fura ntmpinai cu loviturile de buzdugan ale hadmbului,
si cotonogii bine, si pusi pe fuga ct ai clipi.
Iar ei se ntoarsera sa-i spuna sultanului:
Ne-a spulberat si ne-a prapadit!
i sultanul spuse:
Doua sute sa tabere asupra lui!
A patru sute optzeci si treia noapte
19
i cei doua sute tabarra, si hadmbul i hartani n
bucaele.
Atunci sultanul ipa la vizirul lui cel mare:
- Acuma ai sa taberi chiar tu pe el, cu cinci sute de vi-
teji, si ai sa-l trasti pe data dinaintea mea! i tot asa sa
mi-i aduci si pe stapnu-sau Juder, cu cei doi frai ai lui!
Ci vizirul raspunse:
- O, doamne al vremilor, eu mai degraba n-as lua cu mine
niciun ostean si m-as duce singur-singurel, fara de nicio
armie!
Sultanul spuse:
- Du-te! i fa ce i s-o parea de cuviina!
Atunci vizirul si lepada armele departe de el si se mbraca
ntr-o mantie lunga si alba; pe urma lua n mna un sirag lung
de matanii si porni ncetisor catre poarta palatului lui
Juder, numarndu-si mataniile. i l zari pe hadmbul cu
pricina seznd n scaunul lui, se apropie de el cu un zmbet
pe buze, sezu jos dinaintea lui, cu multa bunacuviina, si-i
spuse:
- Pacea lui Allah fie asupra domniei voastre\
El raspunse:
- i-asupra ta fie pacea lui Allah, o, faptura omeneasca!
Ce vrei?
Cnd vizirul auzi vorba aceea de ,faptura omeneasca,
pricepu ca hadmbul era un ginn, si se nfiora de spaima. Pe
urma, ntreba ugilit:
- Stapnul tau, domnia sa Juder, o fi aici?
El raspunse:
- Da, este n palat!
El urma:
- Ya sidi, te-as ruga sa mergi la el si sa-i spui: ,Ya
sidi, sultanul ams Al-Daula te pofteste sa-i fii oaspete,
ntruct da un ospa n cinstea ta. i-i trimite din parte-i
salamalecul sau si te roaga sa-i cinstesti casa, primind a-i
fi oaspete!
20
Trasnet-Trasnitor raspunse:
- Asteapta pna ma duc sa-l ntreb daca binevoieste!
Dar cnd fu cea de a patru sute optzeci si patra noapte
Urma:
- Asteapta pna ma duc sa-l ntreb daca binevoieste!
i marele vizir astepta, stnd ct mai cuviincios, n
vreme ce maredul se duse la Juder si-i spuse:
- Afla, ya sidi, ca sultanul i-a trimis nti un emir tare
puternic, pe care l-am batut; si avea cu el cincizeci de vi-
teji, pe care i-am nfrnt! Pe urma a trimis mpotriva mea
o suta de viteji, pe care i-am batut; pe urma, doua sute, pe
care i-am nfrnt si i-am pus pe fuga. Atunci, l-a trimis pe
vizirul lui cel mare, fara de nicio arma si mbracat n alb,
ca sa te pofteasca sa mannci bucatele ospeiei lui! Ce zici
de asta?
El raspunse:
- Du-te si adu-1 ncoace pe marele vizir!
i Trasnet-Trasnitor cobor la poarta si-i spuse:
- O, vizirule, hai sa vorbesti cu stapnul meu!
El raspunse:
- Pe capul meu!
i sui n palat, si intra n sala de primire, unde l vazu
pe Juder, mai mndru ca sultanii, stnd ntr-un je cum niciun
mparat n-ar fi putut sa aiba unul asemenea, si avnd ntins
sub picioarele lui un covor cu totul si cu totul minunat. i
vizirul, nmarmurit, ramase nauc, cu gura cascata si cu ochii
bulbucai de frumuseea palatului, de podoabele, de
zugravelile, de sculpturile si de toate lucrurile de acolo; si
se vazu, ntre acele straluciri, mai prapadit ca un cersetor
faa de attea frumusei si faa de stapnul
A patru sute optzeci i patra noapte
21
acelor lucruri, nct se pleca si saruta pamntul dintre
minile lui si-i ura tihna si bucurie. i Juder l ntreba:
- Ce vrei sa-mi ceri, o, vizirule?
El raspunse:
- O, doamne al meu, prietenul tau, sultanul ams Al- Daula,
i trimite salamalecul! i doreste fierbinte sa-si bucure
ochii cu chipul tau; si, drept aceea, da un ospa n cinstea
ta! Vei binevoi, asadar, sa primesti a-i face bucuria?
Juder raspunse:
- De vreme ce mi este prieten, du-i salamalecul meu si
spune-i ca mai degraba sa vina el la mine!
Vizirul spuse:
- Pe capul meu!
Atunci Juder freca gema pecetei; si, cnd Trasnet- Trasnitor
se ivi dinaintea lui, i spuse:
- Adu-mi un caftan, ct se poate mai frumos!
i cnd Trasnet-Trasnitor aduse caftanul, Juder spuse
vizirului:
- Acesta-i pentru tine, o vizirule! Imbraca-1!
i cnd vizirul mbraca acel caftan, Juder i spuse:
- Du-te si spune-i sultanului tot ce-ai auzit si ai vazut!
i vizirul cobor, mbracat cu acel caftan cum nimeni
pe lume nu mai mbracase altul asemenea, si se duse la sultan,
i arata cum e treaba cu Juder, i zugravi cu prisos de laude
palatul si toate cte se aflau n el, si-i spuse:
- Juder te pofteste!
Sultanul spuse:
- Haidei, o, ostasilor!
i toi sarira n picioare; iar el le spuse:
- ncalecai pe cai! i aducei-mi bidiviul de lupta, ca sa
merg sa-l vad pe Juder!
Pe urma ncaleca pe cal si, cu toi strajerii si cu toi os-
tasii dupa el, se ndrepta catre palatul lui Juder.
Cnd Juder vazu de departe cum venea sultanul cu liota lui,
i spuse efritului pecetei:
22
- Vreau sa mi-i aduci aici pe soii tai efrii asa ca,
lund chipuri de fiine omenesti, sa se rnduiasca n sir n
curtea cea mare a palatului, cnd are sa treaca sultanul. Iar
sultanul, vaznd numarul si vnjosia lor, are sa ramna uluit
si nfricosat, si are sa i se nfioare inima. i atunci are sa
stie ca puterea mea este mai mare dect a lui; si are sa-si
vada de treaba!
i pe data efritul Trasnet-Trasnitor chema si scoase la
iveala doua sute de efrii ce aratau ca niste strajeri nar-
mai si mbracai n zale grele, si tare amarnici si napras-
nici ca statura.
i sultanul intra n curte si trecu printre cele doua siruri
de ostasi; si cnd vazu nfaisarea lor cumplita, si simi
inima cutremurndu-se. Pe urma urca n palat si intra n sala
n care se afla Juder; si l gasi pe Juder stnd n je, cu o
nfaisare si cu o privire pe care chiar ca nu le-au avut
vreodata nici vreun mparat, nici vreun sultan! i i arunca
salamalecul si se temeni dinaintea lui Jude si si ngna
urarile, fara ca Juder sa se ridice n cinstea lui, ori sa-i
arate vreo luare-aminte, ori sa-l pofteasca sa sada. Ba
dimpotriva! l lasa n picioare, anume ca sa se arate si mai
falos, pna ce sultanul si pierdu toata stapnirea de sine si
nu mai stiu daca era bine sa mai stea acolo ori sa plece. Iar
Juder, dupa un rastimp, i spuse ntr-un sfrsit:
- Intr-adevar, oare-i un chip frumos de a te purta, asa cum
ai facut tu, asuprind oamenii fara de aparare si je- fuindu-le
bunurile?
El raspunse:
- O, doamne al meu, binevoieste de ma iarta! Numai din
prdalnicie si din ciuda am fost ispitit sa ma port asa, si
nca pentru ca asa mi-a fost ursita! i-apoi, de n-ar fi
greseala, n-ar mai fi nici iertarea!
i si ceru iertare asa mai departe de toate cte putuse
savrsi n trecut si l ruga de ngaduina si de ndurare; ba,
pe lnga multe altele, i prociti si aceste stihuri:
A patru sute optzeci i patra noapte
23
O, tu, preabunule, o, tu,
Nascutule din neam ales,
Din mari stramosi de fala si Cum astazi alii nu mai ies
Nu ma certa si pedepsi Pentru ceea ce am facut i pentru mare
vina mea Faa de tine, din trecut!
Asa cum si noi am dori,
De-am fi avut cndva pricina,
Daca ne-ai fi gresit cumva,
Sa te iertam de orice vina
Asemenea fa, dar, si tu,
i da pustiei neagra cearta!
Iar daca suntem vinovai, nchide ochii si ne iarta!
i nu mai conteni sa se umileasca asa dinaintea lui Juder,
pna ce Juder i spuse:
- AJlah sa te ierte!
i i ngadui sa sada. i el sezu.
Atunci Juder i darui un caftan ca semn de mpaca- ciune, si
dete porunca frailor sai sa astearna masa si sa aduca
bucatele cele mai nemaipomenite si ct mai multe. i, dupa ce
mncara, darui haine frumoase tuturor oamenilor din alaiul
domnesc si i omeni si-i cinsti din belsug. Numai atunci
sultanul si lua ramas-bun de la Juder si pleca din palat; ci
numai spre a se ntoarce n fiecare zi ca sa-si petreaca
vremea cu Juder; ba nca tot la Juder si aduna divanul si tot
acolo diriguia si treburile mparaiei. Iar prietenia si
tovarasia dintre ei doi sporea si se ntarea. i asa traira o
buna bucata de vreme.
Ci, ntr-o zi, sultanul, aflndu-se singur cu marele vizir
al lui, i spuse:
24
- O, vizirule, mie tare mi-i teama sa nu ma omoare Juder si
sa-mi ia scaunul de domnie.
Dar cnd fu cea de a patru sute optzeci si cincea noapte
Spuse:
- O, vizirule, mie tare mi-i teama sa nu ma omoare Juder si
sa-mi ia scaunul de domnie.
Vizirul raspunse:
- O, doamne al vremilor, n ce priveste scaunul tau de
domnie n-ai de ce te teme ca i l-ar lua Juder! ntruct pu-
terea si bogaia lui Juder sunt cu mult mai mari dect ale
oricarui mparat! Ce vrei atunci sa faca el cu scaunul tau de
domnie? i-apoi, scaunul tau de domnie n-ar fi pentru el dect
un semn de cadere, n starea n care se afla! Da-n ce priveste
ca te-ar omor, daca ntr-adevar i-e frica de asta, ai o
fata! N-ai avea dect sa i-o dai de soie si, n felul acesta,
ai mpari cu el toata puterea; si amndoi v-ai afla la fel
de tari!
El raspunse:
- O, vizirule, fii tu mijlocitorul dintre noi!
El spuse:
- Pentru aceasta nu ai dect sa-l poftesti la tine; si noi
avem sa ne petrecem seara n sala palatului. Tu, atunci, sa-i
poruncesti fetei tale sa se mpodobeasca cu podoabele ei cele
mai frumoase si sa treaca pe dinaintea usii de la sala, ca un
fulger. Iar Juder are s-o zareasca; si, cum ispita are sa-l
piste si minile au sa-l abata catre domnia ntrezarita, are
sa se ndragosteasca de ea cu nfocare; si are sa ma ntrebe
cine-i fata. Eu atunci am sa ma aplec tainic catre el si am
sa-i spun: ,Este fata sultanului! i am sa ncep sa tainuiesc
cu el despre ea si am sa iau si am sa arunc
A patru sute optzeci i cincea noapte
25
anume vorbe, si am sa ma bag si am sa ies cu el la niste vor-
be, fara ca el sa stie ca Maria Ta stii totul, pna ce am sa-l
hotarasc sa vina sa i-o ceara pe fata de soie! i, dupa ce
ai sa-l nsori asa cu fata, legaturile dintre voi de-aci
nainte au sa fie neclatinate; iar la moartea lui, ai sa
mostenesti aproape tot ce are!
i sultanul spuse:
- Asa-i cum spui tu, o, vizirule!
i porunci ospaul, si-l pofti pe Juder, care se duse la
palat si sezu n sala cea mare, n mijlocul voiosiei si al bu-
nei primiri, pna la amurgitul zilei.
Or, sultanul trimisese vorba soiei sale s-o gateasca pe
fata cu cele mai alese gateli si s-o mpodobeasca cu cele mai
frumoase podoabe, si s-o puna sa treaca pe dinaintea usii de
la sala de ospee. i mama fetei facu asa cum i se poruncise
sa faca. nct, atunci cnd fata trecu ca o fulgerare pe la
usa salii de ospa, frumoasa, si gatita, si stralucita, si
minunata, Juder o zari si scoase un strigat de minunare si un
oftat adnc, si facu: ,Ah!, picioarele si minile i se
nmuiara, si se ngalbeni de tot la faa! i dragostea, si
patima, si dorul, si pojarul intrara n sufletul lui si pusera
stapnire pe el.
Atunci vizirul i grai:
- Fereasca-te Allah de tot necazul si de toata sila, doamne
al meu! Pentru ce te vad schimbat asa dintr-o data, si su-
ferind, si zaif?
El raspunse:
- O, vizirule, fata aceea! A cui fata o fi? M-a subjugat si
mi-a luat minile!
El raspunse:
- Este fata prietenului tau sultanul! Daca i place cu
adevarat, am sa vorbesc cu Maria Sa sa i-o dea de soie!
El spuse:
- O, vizirule, vorbeste! Iar eu, pe viaa mea, am sa-i da-
ruiesc orice mi-ai cere! i am sa-i dau sultanului orice mi-o
cere ca zestre pentru fata lui! i-avem sa fim prieteni si
rude!
26
Vizirul raspunse:
- Am sa ma slujesc de toata trecerea mea ca sa-i dobndesc
ceea ce doresti!
i sezu de vorba cu Maria Sa n taina si-i spuse:
- O, Maria Ta ams Al-Daula, iata ca prietenul Mariei Tale,
Juder, vrea sa se ncuscreasca cu Maria Ta! i mi s-a
ncredinat, sa vorbesc cu Maria Ta ca sa-i dai de soie pe
fiica ta El-Sett Asia! Nu ma facea de ocara si primeste vo-
tria mea! i orice ai sa ceri ca zestre pentru fiica Mariei
Tale, Juder are sa-i plateasca!
Sultanul raspunse:
- Zestrea a si fost toata platita si primita! Iar fata-i o
roaba n slujba lui! I-o dau de soie; si, primindu-1 de gi-
nere, mi face cea mai aleasa cinstire!
i si petrecura noaptea aceea fara a hotar nimica mai
mult.
Ci a doua zi de dimineaa, sultanul strnse divanul si chema
acolo si pe cei mari si pe cei mici, si pe stapni si pe
slugi; si porunci sa vina si seicul al-Islam
1
dupa datina. i
Juder rosti cererea lui de casatorie, iar sultanul o primi si
zise:
- n ce priveste zestrea, am si primit-o!
i fu scris senetul.
Juder atunci trimise sa i se aduca sacul cu giuvaieruri si
nestemate, si i-1 darui sultanului ca zestre pentru fata
Mariei Sale. i numaidect zvonira imbalele si tamburele, si
rasunara tristele si clanaretele, si petrecerea si nunta se
pornira din plin, pe cnd Juder intra n odaia de nunta ca sa-
si petreaca noaptea cu tnara fata.
i Juder si sultanul traira laolalta strns legai, multe si
fericite zile. Dupa care sultanul se savrsi.
1
eic al-Islam (ndrumatorul ntru Islam) titlu de
cinstire dat iniial muftiului (judecatorului) suprem.
Incepnd din secolul al XVI-lea, acest titlu s-a atribuit
numai muftiului de la Constantinopole, care deinea au-
toritatea cea mai nalta religioasa si juridica asupra
supusilor din toate arile turcesti.
A patru sute optzeci si asea noapte
27
Atunci ostile ncepura sa-l ceara pe Juder de sultan si,
ntruct el nu vroia sa primeasca, toi staruira a-1 cere,
pna ce primi. i l ridicara sultan.
Or, cea dinti fapta a lui Juder, ca sultan, fu sa cladeasca
o geamie pe mormntul sultanului ams Ali-Daula; si adauga la
ea danii mbelsugate; si alese, ca asezare pentru geamia
aceea, mahalaua Bundukaniya, pe cnd palatul lui se afla n
mahalaua Yamaniya
1
. i, de atunci, geamia si mahalaua cu geamia
luara numele de Juderiya.
Sultanul Juder nu zabovi pe urma sa-i caftaneasca viziri pe
cei doi frai ai sai, Salem ca vizir de-a Dreapta, si Salim ca
vizir de-a Stnga. i traira asa, n pace, numai un an, nici
mai mult, nici mai puin.
Dupa ce trecu anul, Salem i spuse lui Salim:
O, fratele meu, da pna cnd oare...
Dar cnd fu cea de a patru sute optzeci si sasea noapte
Spuse:
... da pna cnd oare avem sa stam noi n starea aceasta?
Doar n-avem sa ne trecem toata viaa ca slugi ale lui Juder,
fara a ne bucura la rndu-ne, ct o trai el, de putere si de
fericire?
Salim raspunse:
Cum am putea face sa-l ucidem si sa punem mna pe pecete
si pe sac? Numai tu ai sti sa urzesti vreun tertip de a-1
ucide, caci tu esti mai iscusit si mai destept dect mine!
Salem zise:
1
n orasele musulmane medievale, locuitorii se asezau dupa
originea lor tribala, din pricina urii dintre neamurile de
obrsii diferite.
28
- Daca as dibaci eu vreun tertip pentru moartea lui, tu ai
primi ca eu sa ajung sultan, cu tine vizir de-a Dreapta mea?
i pecetea si sacul sa ramna la mine?
El spuse:
- Primesc!
i se nvoira sa-l piarda pe Juder, ca sa ajunga la puterea
cea mare si sa se bucure ca niste domni de bunurile acestei
lumi.
Dupa ce urzira vnzarea, se dusera la Juder si-i spusera:
- O, frate al nostru, tare am vrea sa primesti a veni n
seara aceasta sa ne faci bucuria de a gusta din bucatele
noastre, dupa atta vreme de cnd nu te-am mai vazut trecnd
pragul ospeiei noastre!
El spuse:
- Nu va mai mohori! La care dintre voi trebuie sa vin ca
oaspe?
Salem raspunse:
- La mine mai nti! i, dupa ce ai sa gusti din bucatele
ospeiei mele, ai sa te duci ca oaspe si la fratele meu!
El raspunse:
- Nimica nu sta mpotriva!
i se duse cu Salem n latura palatului unde locuia acesta.
Or, el habar n-avea ce-1 astepta! nct, de cum nghii
prima mbucatura la acel ospa, se si prabusi facut bucai-
bucaele cu totul, carnea ntr-o parte si oasele n cealalta!
Otrava l si ispravise.
Atunci Salem se ridica si vru sa-i scoata inelul de pe
deget; ci, ntruct inelul nu vroia nicicum sa iasa, reteza
degetul cu un cuit. Lua atunci inelul si freca nestemata.
Numaidect se ivi efritul Trasnet-Trasnitor, slujitorul pe-
cetei, care spuse:
Salem i zise:
- i poruncesc sa-l nsfaci pe fratele meu Salim si sa-l
ucizi. Pe urma sa-l ridici, si totodata sa-l ridici si pe
Juder, care zace colea fara de viaa, si sa te duci sa arunci
amndoua
A patru sute optzeci si sasea noapte
29
lesurile, si pe cel otravit si pe cel sugrumat, dinaintea
capeteniilor cele mari ale ostilor!
i numaidect efritul Trasnet-Trasnitor, care se supunea la
orice porunca ce i-ar fi dat oricine era stapnul pecetei,
se duse de-1 lua pe Salim si-l omor; pe urma, lua lesurile si
se duse de le arunca dinaintea capeteniilor ostilor, care
tocmai se aflau strnse la masa, n sala de mese!
Cnd capeteniile ostilor vazura lesurile lui Juder si Salim,
se oprira din mncat si ridicara minile catre cer, nfrico-
sai si nfiorai, si l ntrebara pe mared:
- Cine a savrsit fapta aceasta asupra trupurilor sulta-
nului si Vizirului?
El raspunse:
- Fratele lor Salem!
i, tot atunci, intra si Salem si le spuse:
- O, capetenii ale ostilor mele, si voi toi, ostasi ai
mei, mncai si stai cuminte! Am ajuns stapn pe inelul
acesta pe care i l-am luat fratelui meu Juder. i maredul
asta, aci de faa, este maredul Trasnet-Trasnitor, slujitorul
pecetei. i eu i-am poruncit sa-l dea morii pe fratele meu
Salim, ca sa nu mai fie niciun rvnitor la scaunul de domnie!
De altminteri, era un misel si tare mi-era teama sa nu ma
vnda! i-apoi, ntruct Juder este mort, eu ramn singur
sultan! Vrei, dar, sa ma primii de stapn, ori vrei mai
degraba sa frec pecetea si sa-l pun pe efrit sa va omoare pe
toi, si pe cei mari, si pe cei mici, pna la unul?
La vorbele acestea, capeteniile ostilor, cuprinse de o spai-
ma mare, nu cutezara sa se puna mpotriva si raspunsera:
- Te primim de stapn si de sultan!
Atunci Salem porunci sa se pregateasca nmormntarile
frailor lui. Pe urma, strnse divanul si, cnd toata lumea se
ntoarse de la nmormntare, se aseza n jeul domnesc; si
primi, ca sultan, nchinaciunile supusilor lui. Dupa care
spuse:
- Acuma vreau sa scriu senetul meu de casatorie cu soia
fratelui meu!
30
Divanul raspunse:
- Nimica nu sta mpotriva. Ci trebuie sa astepi sa se
scurga cele patru luni si zece zile de vaduvie.
El raspunse:
- Eu nu vroi sa stiu de zabovelile astea si nici de altele
asemenea! Pe viaa capului meu, vroi sa intru numaidect,
chiar n noaptea aceasta, la soia fratelui meu!
Atunci trebuira sa scrie senetul de casatorie si se dusera
s-o vesteasca pe soia lui Juder, El-Sett Asia, care raspunse:
- Sa pofteasca!
Dar cnd fu cea de a patru sute optzeci si saptea noapte
Urma:
... si se dusera s-o vesteasca pe soia lui Juder, El-Sett
Asia, care raspunse:
- Sa pofteasca!
i Salem, la caderea nopii, intra peste soia lui Juder,
care l primi cu cele mai calde semne de bucurie si cu urari
de bun venit. i l pofti sa bea, ca sa se racoreasca, o ceas-
ca de sorbet, pe care el o bau, dar numai pentru ca numaidect
sa se si prabuseasca facut farme, trup fara duh. i-asa muri
si el.
Atunci, El-Sett Asia lua pecetea cea vrajita si o zdrobi
bucati-bucaele, asa ca nimenea de-acolo nainte sa nu se mai
foloseasca de ea pentru faradelegi, si sfsie n doua si sacul
cel fermecat, rupnd n felul acesta vraja pe care o avea.
Dupa care trimise sa-l vesteasca pe seicul al-Islam despre
toate cte se ntmplasera, si sa dea de stire mai-marilor din
mparaie sa aleaga alt sultan, spunndu-le:
- Aiegei-va, ca sa va crmuiasca, alt sultan!
i-asta-i, urma eherezada, tot ce stiu despre istoria lui
Juder, a frailor lui, si a sacului, si a pecetei fermecate!
Ci tot asa mai stiu, o, norocitule sultan, o istorie
nemaipomenita, care se numeste...
POVESTEA CU ABU-KIR I CU ABU-SIR
eherezada ncepu:
i s-a povestit, o, norocitule sultan, ca au fost odata n
cetatea Iskandaria doi insi, unul dintre ei boiangiu, pe nume
Abu-Kir, iar celalalt barbier, pe nume Abu- Sir. i amndoi
erau vecini n suk, cu pravaliile usa n usa.
Or, boiangiul Abu-Kir era un pungas sadea, un mincinos din
cap pna-n picioare, o secatura! Asa! i de buna seama ca
tmplele lui or fi fost cioplite din cine stie ce bolovan
vrtos, iar capana i-o fi fost slefuita cu pietrele de pe la
treptele vreunei capisti, fara de nicio ndoiala! Altminteri,
de unde ar fi avut atta ndrazneala nerusinata, n toate
rautaile si ticalosiile? Avea naravul, printre multe alte
pungasii de-ale lui, sa le ceara musteriilor sa-i plateasca
dinainte, pe motiv ca i trebuiau banii ca sa cumpere
vopselile, si nu mai da niciodata ndarat hainele care-i erau
aduse la boit, ba dimpotriva! Nu numai ca cheltuia banii pe
care pusese gabja dintru-nti, mncnd si bnd nesinchisit de
nimic, da mai si vindea pe furis hainele lasate la el, si n
felul acesta si platea tot soiul de chefuri si de pofte
dintre cele mai nazuroase. i, cnd musterii veneau sa-si
ceara ndarat lucrurile, el gasea tertipuri cum sa-i amageasca
si sa-i faca sa astepte la nesfrsit, ba pentru o pricina, ba
pentru alta. Asa, de pilda, spunea: ,Pe Allah! o, stapne al
meu, mi-a nascut nevasta ieri si a trebuit sa fac tot soiul de
alergaturi, ba la dreapta, ba la stnga, toata ziua. Sau, mai
adesea, spunea: ,Am avut ieri niste oaspei
32
si am fost inut toata vremea de ndatoririle mele de gazda
faa de ei; dar, daca vii peste doua zile, ai sa-i gasesti
hainele gata cu totul nca de cu zori. i tot lungea asa
povestea, pna ce, scos din rabdari, vreunul striga:,Ajunge!
mai bine spune-mi care-i adevarul cu hainele mele! Da-mi-le
ndarat! Nu mai vreau sa le vopsesc! Atunci el raspundea: ,Pe
Allah! sunt nenorocit! i-si ridica minile catre cer, facnd
tot soiul de juraminte ca are sa spuna adevarul. i,
vaicarindu-se si batndu-si minile una de alta, striga:
,Inchipuieste-i, o, stapne al meu, ca, odata hainele vop-
site, le-am pus la uscat, ntinse frumos pe frnghiile din
faa pravaliei; si am lipsit si eu numai o clipita, ca omul;
si cnd m-am ntors, pierisera; le-a furat cine stie ce pungas
din suk, poate chiar vecinul meu, afurisitul asta de barbier!
La asemenea vorbe, daca musteriul era om cumsecade si
linistit, se mulumea sa raspunda: ,Allah are sa ma
despagubeasca si pleca. Dar daca musteriul era vreun ins
repezit, se nfuria si-l coperea pe boiangiu cu njuraturi, si
ajungea cu el la lovituri si la ncaierare pe ulia, de faa
cu toata lumea strnsa gramada. i, cu tot taraboiul, si n
ciuda poruncilor cadiului, nu mai izbutea sa-si capete ndarat
lucrurile, ntruct nici dovezi nu avea si, pe de alta parte,
nici n pravalia boiangiului nu se afla nimic care sa se poata
lua si vinde. i negustoria asta izbuti atta de strasnic si
dainui atta de mult, nct fu vreme destula ca toi
neguatorii din suk si toi locuitorii din mahala sa fie
pacalii unul dupa altul. i boiangiul Abu-Kir si vazu atunci
toata lefteria mncata pe deplin si negustoria lui sfrsita,
cnd pricepu ca nu mai era nimeni care sa mai poata fi jefuit.
Ajunse de rsul lumii, si era pomenit n zicatori atunci cnd
cineva vroia sa vorbeasca despre pungasiile oamenilor de rea-
credina.
Cnd boiangiul Abu-Kir se vazu ajuns n starea aceea de
ticalosie, se duse si sezu dinaintea pravaliei vecinului sau,
barbierul Abu-Sir, i zugravi ce rau i merg treburile
A patru sute optzeci si saptea noapte
33
si-i spuse ca nu-i mai ramnea alta dect sa moara de foame.
Atunci barbierului Abu-Sir, care era un om ce umbla numai pe
caile lui Allah, si care, macar ca sarac, era harnic si
cinstit, i se facu mila de amarurile unuia mai sarac dect el,
si raspunse:
- Vecinul este dator sa-si ajute vecinul! Rami aici, si
mannca, si bea, si foloseste-te de ce ne da Allah, pna la
zile mai senine!
i-l primi cu bunavoina si-l ajuta la toate necazurile, o
bucata de vreme.
Or, ntr-o zi, barbierul Abu-Sir i se plnse boiangiului
Abu-Kir de asprimea vremilor si-i spuse:
- Iata, mai frate! Eu nu sunt nicidecum un barbier ne-
priceput, si-mi cunosc meseria, iar mna mea-i usoara pe faa
musteriilor. Ci ntruct pravalia mea este saraca, si ntruct
si eu sunt sarac, nimenea nu vine sa se barbiereasca la mine!
i numai n cte-o dimineaa, la hammam, vine la mine vreun
hamal ori vreun fochist ca sa-l rad la subiori sau ca sa-i
cura cu aluatul meu parul de pe burta! i, cu puinii banui
de arama pe care acei saraci i dau saracului de mine, ajung
sa ma hranesc si eu, sa te hranesc si pe tine, si sa fac faa
nevoilor alor mei pe care i am n spinare! Ci Allah este mare
si darnic!
Boiangiul Abu-Kir raspunse:
- Tu chiar ca esti cam sarac cu duhul, mai frate, de nduri
atta de rabdator prapadul si rautatea vremilor, cnd ai avea
putina sa te mbogaesti si sa traiesti nestrmtorat. Tu esti
scrbit de meseria ta, care nu-i aduce nimic; iar eu nu pot
sa mi-o fac pe-a mea, n ara aceasta plina de oameni
rauvoitori. Nu ne mai ramne asadar dect sa parasim ara
aceasta amarnica si sa ne luam poteca de-aici, n cautarea
vreunei cetai unde sa ne putem ndeplini mestesugul cu folos
si cu mngiere. Altmintrelea, stii si tu cte foloase poi sa
tragi de pe urma calatoriilor! Sa calatoresti nseamna sa te
bucuri, sa rasufli un aer curat, sa te
34
odihnesti de grijile vieii, sa vezi ari noi si pamnturi
noi, sa-i mbogaesti mintea si, cnd ai n mna o meserie
asa de cinstita si de minunata cum e a mea si a ta, si mai cu
seama asa de bine privita n toate locurile, si la noroadele
cele mai osebite, nseamna s-o faci cu cele mai mari cs-
tiguri, vrednicii si huzururi. i, pe deasupra, stii si tu ce-
a spus poetul despre calatorie:
Din ara ta departe Spre alte locuri pleaca,
De vrei s-ajungi vreodata La fapte mari pe lume!
Larg sufletul i-avnt La drum si-are sa-i placa!
Pamnturi noi te-asteapta i praguri fara nume,
Cu prietenii alese i bucuria-ntreaga.
Iar daca i s-ar spune:
, Ce valuri ai sa-nduri,
De griji si de necazuri,
De mari primejdii grele,
Pe-ndepartate locuri!
Tu poi raspunde: ,Jur:
Mai buna este moartea,
Dect sa zaci sub rele,
Pe-acelasi loc de-a pururi,
Supus spurcatei uri,
i negrelor zavistii,
i frnt n temenele.
Asa ca, mai frate, n-avem nimica mai bun de facut dect sa
ne nchidem pravaliile si sa ne calatorim amndoi catre o
soarta mai acatarii!
i vorbi asa nainte, cu vorbe att de ispitite nct, bar-
bierul Abu-Sir fu ncredinat de grabnica nevoie a plecarii,
si nu mai zabovi sa se gateasca de drum, adica sa-si nfasoare
ntr-o crpa zdrenuita lighenasul, bricele, foarfecele,
A patru sute optzeci si opta noapte
35
cureaua de tras bricele si alte cteva scule marunte, pe urma
sa se duca sa-si ia bun-ramas de la ai lui si sa se ntoarca
la pravalie unde l astepta Abu-Kir.
i boiangiul i zise:
- Nu ne mai ramne dect sa rostim fatihaua de nceput din
Coran, ca sa ne marturisim ca de-acuma nainte suntem frai si
sa ne legam amndoi ca avem sa punem laolalta ntr-o cutie tot
ce-om agonisi, si ca avem sa mpar- im ntre noi cstigul,
ntru totul, atunci cnd ne-om ntoarce la Iskandaria. Tot asa
trebuie sa ne legam ca acela dintre noi care are sa gaseasca
de lucru este dator sa-l ina pe seama lui pe acela care n-are
sa poata cstiga nimic!
Barbierul Abu-Sir nu avu nimica mpotriva si marturisi ca
toate aceste nvoieli erau ndreptaite; si amndoi atunci, ca
sa pecetluiasca nvoiala, rostira fatihaua de nceput din
Coran. Dupa care, cinstitul Abu-Sir si nchise pravalia...
Dar cnd fu cea de a patru sute optzeci si opta noapte
Urma:
... Dupa care, cinstitul Abu-Sir si nchise pravalia si
dadu stapnului casei cheia, si plati tot ce avea sa plateas-
ca; pe urma luara amndoi calea spre port si se mbarcara,
fara nimica de mncare la ei, pe o corabie care tocmai si
nala pnzele.
Soarta le fu prielnica de-a lungul calatoriei si le veni n
ajutor prin mijlocirea unuia dintre ei. Caci, dintre toi
calatorii si dintre toi corabierii al caror numar se ridica
la o suta patruzeci de oameni, afara de capitan, nu se mai
afla niciun alt barbier dect Abu-Sir; si, prin urmare, numai
el putea sa-i rada cum se cuvine pe cei ce aveau nevoie sa fie
36
rasi. nct, de cum corabia si ridica pnzele, barbierul
spuse tovarasului sau:
- Fratele meu, suntem aici n largul marii si trebuie
numaidect sa facem rost de mncare si de bautura. Asa ca am
sa ncerc sa-i mbiu cu mestesugul meu pe calatori si pe
naieri, cu nadejdea ca vreunul are sa-mi spuna: ,Hai, o,
barbierule, rade-ma pe cap! i eu o sa-l rad pe cap, capatnd
o pine, ori ceva banui, ori un gt de apa, cu care sa putem,
eu si cu tine, sa ne inem zilele!
Boiangiul Abu-Kir raspunse:
- Nu am nimica mpotriva!
i se ntinse pe punte, si aseza capul ct putu mai bine si
ncepu sa traga la aghioase, pe cnd barbierul se pregatea sa
caute de lucru.
Pentru aceasta, Abu-Sir si lua sculele si un tas cu apa,
si arunca pe umar o crpa, drept stergar, fiind sarac, si
ncepu sa se preumble printre calatori. Atunci unul dintre ei
i zise:
- Ia vino, mestere, de ma rade!
i barbierul l rase pe cap. i, dupa ce ispravi, cum cala-
torul i ntindea civa banui, Abu-Sir i spuse:
- O, frate al meu, ce-as putea sa fac aici cu banii aces-
tia? Daca ai binevoi sa-mi dai mai degraba o turta de pine,
aceea mi-ar prinde mai bine si mi-ar parea mai binecuvntata
aici pe mare; ntruct am cu mine si un tovaras de drum, iar
merindea noastra nu-i prea mare lucru!
Atunci calatorul i ntinse o turta de pine, nca si o
bucata de brnza, si-i umplu cu apa tasul. i Abu-Sir lua
totul, se ntoarse la Abu-Kir si-i spuse:
- Na bucata aceasta de pine si bucata aceasta de brnza,
si mannca; si bea apa din tasul acesta!
i Abu-Kir le lua si mnca si bau totul.
Atunci barbierul Abu-Sir si lua iarasi sculele, si arunca
pe umar stergarul, lua tasul gol n mna si porni sa strabata
corabia, printre sirurile de calatori, unii stnd ciucii,
A patru sute optzeci si opta noapte
37
cii, ali culcai, si l rase pe unul pentru doua turte de
pine, pe altul pentru o bucata de brnza, ori pentru un
castravete, ori pentru o felie de lubenia, ori pentru vreun
ban; si facu o treaba asa de frumoasa, nct la sfrsitul
zilei strnsese treizeci ele turte, treizeci de jumatai de
drahma si o gramada de brnza, si masline, si castravei, si
cteva turtie de lapi uscai de Egipt, din aceia de care se
scot din pestii cei minunai de la Damietta. i, pe deasupra,
se pricepuse att de bine sa dobndeasca prietenia
calatorilor, de-ar fi putut sa le ceara orice si ar fi
capatat. Ba ajunse atta de ndragit, nct vestea despre
dibacia lui ajunse si la urechile capitanului, care dori si el
sa fie ras pe cap; si Abu-Sir l rase si pe capitan pe cap, si
nu pregeta sa i se plnga de asprimile soartei si de lipsurile
n care se afla si de puinatatea merindelor pe care le avea.
i-i spuse si ca mai avea cu el un tovaras de calatorie.
Atunci capitanul, care era un om cu mna larga, si care mai fu
si ncntat de felul frumos de a se purta si de mna usoara a
barbierului, raspunse:
- Fii binevenit! Doresc ca n fiecare seara sa vii dim-
preuna cu tovarasul tau sa luai masa cu mine. i sa nu mai
avei niciunul dintre voi nicio grija de nimica, atta ct are
sa ina calatoria voastra cu noi!
Barbierul se duse dar la boiangiu, care, dupa naravul lui,
dormea-nainte, si care, odata desteptat, cnd vazu la capul
sau tot belsugul acela de turte, de brnza, de lubenie, de
masline, de castravei si de lapi uscai, striga uluit:
- De unde toate astea?
Abu-Sir raspunse:
- De la mila lui Allah (preamarit fie El!).
Atunci boiangiul se repezi la toata merindea deodata, de
parca ar fi vrut s-o ndese dintr-o mbucatura n scumpul lui
pntec; ci barbierul i spuse:
- Nu mnca nimica din lucrurile acestea, fratele meu, caci
poate ne vor fi de folos la vreun ceas de nevoie; si
38
asculta la mine. Afla, dar, ca l-am ras pe capitan; si m-am
plns lui de lipsa noastra de merinde; si el mi-a raspuns:
,Fii binevenit, si sa poftesti n fiecare seara dimpreuna cu
tovarasul tau sa luai masa cu mine! Or, chiar n seara
aceasta avem sa mncam cea dinti masa cu el!
Ci Abu-Kir raspunse:
- N-am nicio treaba cu capitanul tau! Mi-e rau din pricina
marii si nu pot sa ma scol de-aici. Lasa-ma dar sa-mi potolesc
foamea cu merindele astea, si du-te de mannca singur cu
capitanul!
i barbierul spuse:
- Nu este nimica mpotriva!
i, n asteptarea ceasului mesei, ncepu sa-l priveasca pe
tovarasul sau cum mnca.
Or, boiangiul se apuca sa rupa si sa sfsie bucatele, ca un
taietor de piatra care sparge bucaile de stnca dintr-o
pietrarie, si sa nfulece cu zarva pe care o face un elefant
nemncat de zile si zile n sir, si care nghite clefaind si
hapaind; si nfulecaturile veneau sa ajute nfulecaturile,
mpingndu-le pe strunga gtlejului; si mbucatura intra pna
ce mbucatura de mai nainte sa fi cobort n pntece; si
ochii boiangiului se bulbucau la fiecare bucata, ca ochii unui
ghul, si o topeau cu stralucirile lor arzatoare; si icnea si
gfia ca un bou care icneste dinaintea tainului de uruiala si
de fn.
Estimp, se ivi un corabier care-i spuse barbierului:
- O, mestere barbier, capitanul i trimite vorba: ,Ia-i
tovarasul si vino la cina!
Atunci Abu-Sir l ntreba pe Abu-Kir:
- Tot nu te hotarasti sa ma nsoesti?
El raspunse:
- N-am putere sa umblu!
i barbierul se duse singur, si-l vazu pe capitan stnd jos
dinaintea unei mese mari, pe care se aflau douazeci de bucate
felurite, de nu mai multe; si nu astepta dect sosirea
A patru sute optzeci si noua noapte
39
lui ca sa nceapa ospaul, la care mai erau poftii si ali
insi de pe corabie. i, vazndu-1...
Dar cnd fu cea de a patru sute optzeci si noua noapte
Spuse:
... i, vazndu-1 singur, capitanul l ntreba:
- Unde i este tovarasul?
El raspunse:
- O, stapne al meu, i e rau din pricina marii si e naucit
de tot!
Capitanul spuse:
- Asta nu e o boala grea. Ameeala aceasta are sa-i treaca!
Ia loc colea jos lnga mine, n numele lui Allah!
i lua o farfurie si o umplu cu toate felurile de bucate,
atta de marinimos, nct fiecare porie ar fi putut sa ajunga
din plin pentru zece insi. i, dupa ce barbierul sfrsi de
mncat, capitanul i ntinse alta farfurie, spunndu-i:
- Du-i farfuria aceasta prietenului tau!
i Abu-Sir dadu fuga sa-i duca farfuria plina lui Abu- Kir,
pe care l gasi gata sa nceapa iar a macina cu colii si a
mesteca din falci ca o camila, n vreme ce bucatoaiele se
' y
perindau mai departe pe beregaile lui, una dupa alta, la
iueala.
i Abu-Sir i zise:
- Nu i-am spus sa nu-i strici foamea cu merindele alea?
Priveste! Ia uite ce lucruri minunate i trimite capitanul.
Ce zici de bucaelele astea de chebap de miel, care vin de la
masa capitanului nostru?
Abu-Kir grohai:
- Da-ncoa!
40
i se repezi la farfuria pe care i-o ntindea barbierul, si
ncepu sa nsface totul cu minile amndoua, lacom ca un lup,
ori furios ca un leu, ori crud ca un vultur cnd se repede pe
un porumbel, ori naprasnic ca un flamnd care fusese gata sa
moara de foame si nu mai face nazuri cnd e sa se ndoape pe
saturate. i, n cteva clipite, o linse si o lustrui,
aruncnd-o goala-golua. Atunci barbierul lua farfuria si o
dadu oamenilor de la bucatarie; pe urma se duse sa bea cu
capitanul, dupa care se ntoarse sa-si petreaca noaptea lnga
Abu-Kir, care si ncepuse sa sforaie din toate gaurile lui,
facnd o zarva tot att de mare ca si apa ce se izbea de
corabie.
In dimineaa si n ziua urmatoare, barbierul Abu-Sir i rase
mai departe pe calatori si corabieri, dobndi merinde si
zaherea destula, seara cina iarasi cu capitanul si si ospata
cu toata marinimia tovarasul, care, n ce-1 privea, se mul-
umea sa doarma si sa nu se trezeasca dect ca sa mannce ori
sa-si faca nevoile, si-asa vreme de douazeci de zile de
calatorie pe apa, pna ce, n cea de a douazeci si una di-
mineaa, corabia intra n portul unui oras necunoscut.
Atunci Abu-Kir si Abu-Sir coborra pe uscat si se dusera sa
nchirieze la han un adapost, unde barbierul rostui numaidect
o rogojina, cumparata din sukul rogojinarilor, si doua paturi
de lna. Pe urma barbierul, dupa ce raspunse la toate nevoile
boiangiului, care se tot plngea de ameeli, l lasa sa doarma
la han, iar el pleca n cetate, ncarcat cu tot tacmul lui,
ca sa-si faca meseria pe la colurile ulielor, n drum, si sa
rada ba vreun hamal, ba vreun magarar, ba vreun maturator, ba
vreun bocceagiu, ba chiar si vreun neguator mai de seama,
ispitit de priceperea lui. i se ntoarse seara sa nsiruie
bucatele dinaintea tovarasului sau, pe care-1 gasi adormit si
pe care nu izbuti sa-l trezeasca dect dndu-i sa adulmece
mirosul de frigarui de miel.
i starea aceasta inu tot asa, Abu-Kir plngndu-se ntruna
de o ramasia de rau de mare, vreme de patruzeci de
A patru sute optzeci si noua noapte
41
zile batute; si n fiecare zi, o data la amiaza si o data la
asfinitul soarelui, barbierul se ntorcea la han ca sa-l
slujeasca si sa-l ndoape pe boiangiu, dupa agonisita cu care
l daruia norocul din acea zi si meseria lui; si boiangiul
nfuleca azimele, castraveii, ceapa verde si bucaelele de
chebap, fara de nicio osteneala pentru pntecele lui cel
scump; si degeaba i lauda barbierul frumuseile iara pereche
din cetatea aceea necunoscuta, si l poftea sa-l nsoeasca la
o plimbare prin sukuri si prin gradini, ca Abu-Kir raspundea
mereu:
- mi vuieste capul de ameeala de pe mare!
i, dupa ce rgia un sir de rgieli si vntura un sir de
vntuituri de tot felul, se cufunda iarasi n somnul lui
adnc. i bunul si vrednicul barbier Abu-Sir se ferea cu mare
grija sa nu-i aduca nici cea mai mica dojana ticalosului sau
de tovaras, ori sa-l supere cu vreun necaz ori cu vreo vorba.
Ci, dupa acele patruzeci de zile, barbierul, saracul, cazu
bolnav si, nemaiputnd iesi ca sa-si vada de meseria lui, l
ruga pe portarul hanului sa aiba grija de tovarasul sau Abu-
Kir si sa-i cumpere tot ce-o avea trebuina. Ci dupa cteva
zile starea barbierului se nrautai asa de tare, nct
sarmanul si pierdu orice simire si ramase nemiscat si
aproape ca mort. nct Abu-Sir nu mai era n stare sa-l
ndoape pe boiangiu ori sa trimita sa i se cumpere cele de
trebuina, acesta pna la urma ncepu sa simta cum l arde
foamea amarnic si fu nevoit sa se scoale si sa caute si la
dreapta si la stnga ceva de luat n gura. Da de mult zvn-
tase tot din casa si nu mai gasi de mncare nimic-nimi- cua;
atunci, scotoci hainele tovarasului sau care zacea pe jos
nemiscat, gasi o punga n care se afla agoniseala sarmanului,
strnsa banu cu banu n vremea ct calatorisera pe mare si
n cele patruzeci de zile de munca n cetate, si-o puse la
bru si, fara sa-i pese ct de ct de tovarasul sau bolnav, de
parca nici n-ar fi fost acolo, pleca ncuind cu zavorul
42
O mie fi una de nopi
n urma lui usa de la locuina lor. i, ntruct portarul ha-
nului era plecat n clipa aceea, nimenea nu-1 vazu pe Abu- Kir
cnd pleca si nimenea nu-1 ntreba unde se duce.
Or, cea dinti grija a lui Abu-Kir fu sa dea fuga la un
placintar unde si plati o tava plina cu chenaf si o tava
plina cu placinta de foi uscate; si bau si-o cana cu sorbet cu
mosc si alta cu ambra si cu gingifar. Dupa care...
Dar cnd fu cea de a patru sute nouazecea noapte
Spuse:
... Dupa care, se duse n sukul negustorilor si si cumpara
niste haine si alte lucruri frumoase si, gatit falnic, ncepu
sa se plimbe cu pas domol pe ulie, si sa se bucure si sa se
veseleasca de lucrurile cele noi ce i se dezvaluiau la fiecare
pas n cetatea aceea care i se parea fara de seaman pe lume.
Ci, printre alte multe, un fapt ciudat l tulbura cu
deosebire. Baga de seama ca toi locuitorii, fara de nicio
abatere, erau mbracai la fel, n haine aidoma n ce priveste
culoarea: nu se vedea dect albastru si alb, nimic altceva.
Pna si n pravaliile negustorilor nu erau dect stofe albe si
stofe albastre, nicio alta culoare mai mult; ba pna si kohlul
era vadit albastru. La neguatorii de sorbeturi nu vedeai n
carafe dect sorbeturi albe si niciun sorbet rosu, ori
trandafiriu, ori vineiu. i faptul acesta l uimi peste
masura. Ci nedumerirea lui ajunse peste poate la usa unui
boiangiu: n cazile boiangiului nu vazu, ntr-adevar, dect
boia albastra-vineie, nimic altceva.
Atunci, nemaiputndu-si stapni nciudarea si uimirea, Abu-
Kir intra n pravalie si scoase din buzunar o basma alba, pe
care i-o ntinse boiangiului, spunndu-i:
A patru sute nouazecea noapte
43
- Ct mi iei, o, mestere boiangiu, ca sa-mi vopsesti
basmaua aceasta? i ce culoare poi sa-i dai?
Mesterul boiangiu raspunse:
- Nu i-as lua, ca sa-i vopsesc basmaua, dect douazeci de
drahme! n ce priveste culoarea, are sa fie albastra-
vineie, fara de nicio ndoiala!
Abu-Kir, sugrumat de o cerere atta de uluitoare, striga:
- Ce? Vrei douazeci de drahme ca sa-mi vopsesti o basma, si
nca si n albastru? Pai n ara mea asa ceva nu costa dect o
jumatate de drahma!
Mesterul boiangiu raspunse:
- Daca-i asa, apoi ntoarce-te si vopseste-o n ara ta,
mai neiculia! Aici nu putem dect pe douazeci de drahme,
niciun banu de arama mai puin!
Abu-Kir spuse iar:
- Fie! Da nu vreau s-o vopsesc n albastru. Vreau s-o
vopsesc n rosu!
Celalalt ntreba:
- Ce limba vorbesti tu? i ce nelegi tu cu vorba asta:
rosu? Unde ai vazut tu vopsea rosie?
Abu-Kir, naucit, spuse:
- Atunci vopseste-o n verde!
El ntreba:
- Ce-i aceea vopsea verde?
El spuse:
- Atunci n galben!
El raspunse:
- Nu cunosc vopseaua asta!
i Abu-Kir i nsira mai departe feluritele culori de
vopsele, fara ca mesterul boiangiu sa poata pricepe despre ce
este vorba. i, cnd Abu-Kir l ntreba daca si ceilali
boiangii erau la fel de nepricepui ca si el, boiangiul ras-
punse:
- Suntem n cetatea aceasta patruzeci de boiangii, care
alcatuim o breasla nchisa pentru toi ceilali locuitori; iar
44
meseria noastra se mosteneste din tata n fiu, numai la
moartea vreunuia dintre noi. Iar a folosi alta vopsea afara de
albastru, asa ceva nu s-a mai pomenit la noi!
La cuvintele acestea ale boiangiului, Abu-Kir spuse:
- Afla, o, mestere boiangiu, ca si eu sunt boiangiu si stiu
sa vopsesc nu numai n albastru, ci ntr-o sumedenie de culori
care ie nici nu-i trec prin minte. Ia-ma, dar, n slujba ta,
plateste-mi leafa, si eu am sa te nva toate tainele
mestesugului meu, iar tu atunci ai sa poi sa te bucuri de
toata slava stiinei tale dinaintea ntregii breasle a bo-
iangiilor!
El raspunse:
- Nu putem primi nicicum vreun strain n breasla si n
meseria noastra!
Abu-Kir ntreba:
- i daca as deschide pe seama mea o pravalie de boiangiu?
Celalalt raspunse:
- Nici asta n-ai sa poi niciodata!
Atunci Abu-Kir nu starui mai mult, iesi din pravalie si se
duse la alt boiangiu, pe urma la al treilea, si la al patru-
lea, si la toi ceilali boiangii din cetate; si toi l
ntmpinara la fel si i raspunsera la fel, fara a-1 primi
nici ca mester, nici ca ucenic. i se duse sa-si povesteasca
necazul seicului staroste al breaslei, care i raspunse:
- Nu pot sa fac nimic. Datinile si obiceiurile noastre nu
ne ngaduie sa primim un strain printre noi.
Faa de o primire rea ca aceea din partea tuturor boian-
giilor, Abu-Kir si simi inima clocotind de mnie si se duse
la palat si se nfaisa dinaintea sultanului cetaii si-i
spuse:
- O, doamne al vremilor, sunt un strain si, de meserie,
sunt boiangiu, si stiu sa vopsesc hainele n patruzeci de
feluri de culori...
A patru sute nouazeci si una noapte
45
Dar cnd fu cea de a patru sute nouazeci si una noapte
Spuse:
... si stiu sa vopsesc hainele n patruzeci de feluri de
culori...
i iacata ca mi s-a ntmplat cutare si cutare lucru cu
boiangii din cetatea aceasta, care nu stiu sa vopseasca dect
n albastru. Eu stiu sa dau unei esaturi culoarea cea mai
ispititoare: rosie, cu feluritele-i trepte, de pilda rosie ca
trandafirul, ori rosie ca finapul; verde, cu feluritele-i
trepte, de pilda verde ca iarba, verde-fstic, verde-masli-
niu, ori verde-papagal; neagra, cu feluritele-i trepte, de
pilda neagra-carbune, neagra-catran, neagra-kohl; galbena, cu
feluritele-i trepte, de pilda galbena-de-chitra, galbena-de-
narazma, galbena-de-lamie si galbena-de-aur; si alte multe
culori minunate! i-asa! i iacata ca boiangiii nu m-au primit
nici ca mester, nici ca ucenic cu simbrie!
Auzind vorbele acestea ale lui Abu-Kir si nsiruirea aceea
minunata de vopseli despre care nu mai auzise pomenindu-se
vreodata, sultanul fu ca fermecat si se nfiora de mulumire
si striga:
- Ya Allah! asta-i de minunare!
Pe urma i zise lui Abu-Kir:
- Daca spui adevarul, o, boiangiule, si daca chiar poi cu
mestesugul tau sa ne bucuri ochii cu attea culori minunate,
nu-i ramne dect sa alungi de la tine toata grija si sa-i
linistesti sufletul. Am sa-i deschid chiar eu o boiangerie,
si am sa-i dau toi banii de care ai trebuina. i nu ai a te
teme de nimic din partea breslasilor; caci daca pe vreunul
dintre ei l-ar ispiti pacatul sa te necajeasca, am sa
poruncesc sa fie spnzurt la usa pravaliei lui!
46
i numaidect i chema pe mesterii zidari ai palatului si le
spuse:
- Ducei-va cu mesterul acesta minunat, strabatei mpreuna
cu el toata cetatea si, cnd are sa gaseasca un loc pe gustul
lui, fie vreo pravalie, fie vreun han, fie vreo casa ori
gradina, alungai-1 ndata pe stapnul acelui loc si zidii
acolo fara de zabava o boiangerie mare, cu patruzeci de cazi
mari si cu alte patruzeci de cazi mai mici. i tot ce facei
sa facei asa cum are sa va arate acest mare mester boiangiu;
sa-i urmai ntocmai poruncile si sa luai seama sa nu care
cumva sa strmbati din nas la nimica!
>
Pe urma sultanul i darui lui Abu-Kir un caftan frumos de
fala si o punga cu o mie de dinari, spunndu-i:
- Cheltuieste banii acestia pentru chefurile tale, pna ce
are sa fie gata boiangeria!
i, pe deasupra, i mai darui si doi flacaiasi care sa-l
slujeasca, si un cal minunat, mpodobit cu o sa frumoasa de
catifea albastra si cu harsea de matase tot albastra. i-i mai
puse la ndemna, ca sa locuiasca, o casa mare, mbracata
bogat pe cheltuiala Mariei Sale si slujita de o ceata de robi.
nct Abu-Kir, muiat acuma n atlaz si calare pe calul lui
cel frumos, parea stralucitor si mare ca un emir, fecior de
emiri! Iar a doua zi nu pregeta sa plece, tot calare pe cal si
mpreuna cu doi mesteri zidari si cu doi tineri ce mergeau
nainte-i dnd la o parte lumea din calea lui, si sa strabata
uliele si sukurile, n cautarea unui loc unde sa-si ridice
boiangeria. i, pna la urma, puse ochii pe o pravalie mare si
cu bolta, asezata chiar n mijlocul sukului, si zise:
- Locul acesta este minunat!
Numaidect, mesterii zidari si robii l izgonira pe stapnul
pravaliei si ncepura ndata sa darme ntr-o parte si sa
zideasca n cealalta, si pusera atta de mult srg sa-si
ndeplineasca sarcina, sub poruncile lui Abu-Kir calare,
A patru sute nouazeci si doua noapte
47
care le spunea: ,Facei aici cutare si cutare lucru, iar din-
coace cutare si cutare alt lucru nct, ntr-o nimica-vreme,
ispravira zidirea unei boiangerii fara de seaman nicaierea pe
pamnt.
Atunci sultanul l chema la el si-i spuse:
- Acuma nu mai trebuie dect sa faci boiangeria sa mearga;
ci fara de bani nimica nu poate sa mearga. Iata, dar, pentru
nceput, cinci mii de dinari de aur, drept cheagul de bani
dinti. i iata-ma plin de nerabdare sa vad rodul mestesugului
tau de boiangiu!
i Abu-Kir lua cei cinci mii de dinari, pe care-i duse
frumusel la el acasa, si, cu cteva drahme, asa de ieftine
erau prafurile de care avea el trebuina si care sedeau ne-
vndute, cumpara de la un neguator de prafuri toate vop-
selile gramadite n saci ramasi neatinsi, si puse sa fie duse
la boiangeria lui, unde le pregati si le topi n cazile cele
mari si n cazile cele mici...
Dar cnd fu cea de a patra sute nouazeci si doua noapte
Spuse:
... si le topi n cazile cele mari si n cazile cele mici.
Estimp, sultanul i trimise cinci sute de bucai de pn-
zeturi albe, de matase, de lna si de in, ca sa le vopseasca
dupa priceperea lui. i Abu-Kir le vopsi n osebite chipuri,
dndu-le fie culori sadea, neamestecate cu nimic, fie culori
amestecate, asa fel ca niciuna dintre acele pnzeturi sa nu se
asemuie cu alta; pe urma, ca sa le usuce, le puse pe
frnghiile ce se ntindeau dinaintea pravaliei lui, de la un
capat al uliei pna la celalalt; si pnzeturile vopsite, pe
masura ce se zvntau, capatau o nviorare minunata si iscau
sub stralucirea soarelui o priveliste vrajita.
48
Cnd locuitorii cetaii vazura lucrul acesta atta de nou
pentru ei, ramasera cu gurile cascate; iar neguatorii si n-
chisera pravaliile, ca sa dea fuga sa vada minunea, iar fe-
meile si copiii scoteau strigate de minunare, iar si unii si
alii l ntrebau pe Abu-Kir:
- O, mestere boiangiu, cum se cheama culoarea ceea?
i el le raspundea:
- Aceea-i rosu-granat! Cealalta-i verde-uleios! ceasta-
lalta-i galben-chitros!
i le spunea numele tuturor culorilor, n toiul strigatelor
de minunare si al braelor ridicate ntru marturisirea unei
preamariri fara de margini.
Ci deodata sultanul, care fusese nstiinat ca pnzeturile
erau gata, navali calare pe cal n mijlocul sukului, pe urma
calarasilor lui, care dadeau la o parte lumea din cale, si
nsoit de paza lui de fala. i, la vederea pnzeturilor care
unduiau de culori n adierea ce le facea sa se legene sub
vazduhul aprins, fu fermecat peste poate si ramase nemiscat
multa vreme, fara de rasuflet, cu ochii albii ntru totul de
atta holbare. i pna si caii, departe de-a se speria de acea
priveliste neobisnuita, se aratara tulburai de culorile cele
frumoase si, ntocmai cum se mburdeaza la zvoana de itere si
de goarne, ncepura sa danuie costis, mbatai de toata slava
aceea care nvlvora vazduhul si fremata n vnt.
Iar sultanul, nestiind cum sa-l mai cinsteasca pe boiangiu,
porunci vizirului sau cel mare sa descalece de pe cal si l
sui pe Abu-Kir n locul lui, punndu-1 de-a dreapta sa si,
cnd toate pnzeturile fura strnse, lua drumul ndarat catre
palat, unde l potopi pe Abu-Kir cu aur, cu daruri si cu
huzmeturi. Pe urma puse sa se croiasca din pnzeturile vopsite
haine pentru el, pentru soiile lui si pentru mai-marii de la
palat; si-i dadu lui Abu-Kir nca o mie de viguri ca sa le
vopseasca tot asa de minunat; nct, nu peste multa vreme,
toi emirii mai nti, pe urma toi
A patru sute nouazeci si treia noapte
49
slujbasii avura haine colorate. i cererile curgeau atta de
multe la Abu-Kir, numit boiangiu al sultanului, nct acesta
ajunse n curnd omul cel mai bogat din cetate; iar ceilali
boiangii, cu seicul breaslei n cap, venira la el sa-si ceara
iertare pentru felul cum se purtasera n trecut, si-l rugara
sa-i primeasca la el ca ucenici, iara de nicio leafa. Ci el nu
le primi cererea de iertare si-i alunga cu mare scrba. i nu
se mai vedeau, pe toate uliele si prin toate sukurile, dect
oameni mbracai n haine falnice, de toate culorile, vopsite
de Abu-Kir, boiangiul sultanului. i-asa cu el! n ce-1
priveste nsa pe Abu-Sir...
Dar cnd fu cea de a patru sute nouazeci si treia noapte
Spuse:
n ce-1 priveste nsa pe Abu-Sir, iacata!
Odata ce fu pradat si parasit de boiangiu, care plecase dupa
ce l ncuiase n odaie, zacu ntins ca mort vreme de trei
zile, pna ce portarul hanului ncepu sa se mire ca nu mai
vedea iesind pe niciunul dintre ei; si si zise: ,Or fi plecat
fara sa-mi plateasca preul de chirie al odaii. Or fi, poate,
mori! Sau poate-o fi altceva, nu stiu! i porni catre odaia
lor, si gasi cheia de lemn n broasca ncuiata cu amndoua
zavoarele; si parca auzi dinauntru un geamat slab. Atunci
descuie usa si intra si-l vazu pe barbier ntins pe rogojina,
galben si de necunoscut; si-l ntreba:
- Ce ai, frate al meu, de te-aud gemnd asa? i unde-i
tovarasul tau?
Bietul barbier, cu glasul topit de tot, raspunse:
- Numai Allah stie! De-abia acum izbutii sa deschid ochii.
Habar n-am de cnd ma aflu asa! Ci tare mi-e sete
50
si ma rog ie, o, fratele meu, sa iei punga pe care o am le-
gata la chimir si sa-mi cumperi ceva de-ale gurii.
Portarul rasuci chimirul n toate felurile; ci, negasind
niciun ban, pricepu ca tovarasul l furase, si-i spuse barbi-
erului:
- Nu te ngrija de nimica, o, sarmanule! Allah are sa-i
plateasca fiecaruia dupa faptele lui! Am sa caut eu de tine si
am sa te ngrijesc ca pe ochii mei!
i nu mai zabovi sa plece sa-i gateasca o ciorba, umplu
ostrachina cu ciorba aceea si i-o aduse. i l ajuta s-o soar-
ba, si l nvalui cu o patura de lna, si l lasa sa asude.
i asa facu el vreme de doua luni, lund n seama lui toate
cheltuielile, nct iacata ca dupa acele doua luni Allah se
milui sa-l zviduiasca pe barbier prin mijlocirea portarului.
i Abu-Sir putu atunci sa se scoale si i spuse bunului
portar:
- Daca Cel Preanalt are sa-mi mai dea ndarat vreodata
puterea, am sa stiu sa te despagubesc pentru tot ce-ai
cheltuit cu mine, si-am sa-i fiu mulumitor pentru n-
grijirile si bunatatea ta. Ci singur Allah ar fi n stare sa
te plateasca dupa dreapta preuire, o, om ales!
Batrnul portar al hanului i raspunse:
- Slava lui Allah pentru tamaduirea ta, frate al meu! Eu nu
m-am purtat asa faa de tine dect numai din dorina de a fi
dupa chipul lui Allah cel plin de mila!
Pe urma barbierul vru sa-i sarute mna; ci portarul nu-1
lasa; si se desparira, chemnd unul asupra celuilalt toate
binecuvntarile lui Allah.
i barbierul iesi de la han, ncarcat cu calabalcul lui, si
ncepu sa colinde sukurile. Or, norocul l astepta n ziua
aceea si l mna tocmai dinaintea boiangerei lui Abu-Kir, unde
vazu o mulime mare de lume care privea pnzele vopsite si
ntinse pe frnghii n faa pravaliei si se minuna cu mare
zarva. i l ntreba pe unul dintre privitori:
- A cui este boiangeria aceasta? i pentru ce s-a adunat
aici atta lume?
A patru sute nouazeci si treia noapte
51
Omul ntrebat raspunse:
- Este pravalia jupnului Abu-Kir, boiangiul sultanului!
Vopseste pnzele n tot felul de culori minunate, iacata, prin
niste mijloace nemaipomenite! Este un mare nvaat n
mestesugul boiangeriei!
Cnd auzi vorbele acestea, Abu-Sir se bucura n sufletul lui
pentru izbnda fostului sau tovaras, si gndi: ,Marire lui
Allah, carele i-a deschis usile bogaiei! Ai pacatuit, ya Abu-
Sir, cnd l-ai gndit de rau pe fostul tau tovaras! Daca te-a
parasit si te-a uitat, a facut-o din pricina ca a fost prea
prins cu munca lui! i daca i-a luat punga, a facut-o din
pricina ca n-avea niciun banu n mna ca sa-si cumpere
vopseli! Da ai sa vezi tu acuma, cnd te-o zari, cu ce caldura
are sa te primeasca si cum are sa-si aminteasca de ngrijirile
pe care i le-ai dat tu odinioara si de binele pe care
i l-ai facut cnd se afla la nevoie! Ce bucurie are sa fie
pentru el sa te primeasca! Pe urma, barbierul izbuti sa se
fofileze printre mulimea de oameni si sa ajunga n faa
intrarii n boiangerie. i se uita nauntru. i l vazu pe
Abu-Kir tolanit pe un divan nalt, sprijinit pe un morman de
perne, si cu braul drept pe o perna, si cu braul stng pe
alta perna, si nvesmntat ntr-un caftan asemenea cu cafta-
nele sultanilor, dinaintea lui cu patru tineri robi negri si
cu patru robi albi, mbracai mbelsugat; si asa, i se parea
lui Abu-Sir ca e tot atta de falnic ca un vizir si tot atta
de mare ca un sultan! i i vazu pe lucratori, n numar de
zece, cum munceau de zor cu minile si cum ndeplineau
poruncile pe care li le da el numai prin cte un semn.
Atunci Abu-Sir mai facu un pas si se opri drept dinaintea
lui Abu-Kir, gndind: ,Am sa astept pna si coboara ochii
asupra mea si atunci i rostesc salamalecul meu! Ba s-ar putea
chiar ca el sa mi se nchine mai nti si sa se arunce la
pieptul meu ca sa ma strnga n brae si sa-mi spuna vorbele
lui de parere de rau si sa ma mngie!
52
Or, nici nu li se ntlnira bine privirile si abia dadura
ochii unul cu altul...
Dar cnd fu cea de a patru sute nouazeci si patra noapte
Spuse:
... abia dadura ochii unul cu altul, ca boiangiul si sari
strignd:
- A! miselule si houle, de cte ori i-am spus sa nu te
mai opresti n faa pravaliei mele! Au nu cumva vrei sa ma
nenorocesti si sa ma faci de rsul lumii? Hei, flacai!
nsfacai-l! punei mna pe el!
nct robii cei albi si robii cei negri tabarra pe bietul
barbier, si-l doborra la pamnt, si-l jucara n picioare; si
boiangiul nsusi se scula, apuca un ciomag si spuse:
- ntindei-1 pe burta!
i i trase pe spinare o suta de ciomege. Pe urma spuse:
- ntoarcei-1 pe spate!
i i trase si peste pntece alte o suta de lovituri. Dupa
care striga:
- O, puslama ticaloasa, o, miselule! Daca am sa te mai
prind vreodata pe dinaintea pravaliei mele, am sa te trimit la
Maria Sa sultanul care are sa te jupoaie de viu si are sa te
nfiga n eapa dinaintea porii palatului! Cara-te! Bles-
tema-te-ar Allah, o, mutra de catran!
Atunci bietul barbier, umilit si nvineit de primirea
aceea, si cu inima zdrobita si cu sufletul ars, se tr de
acolo si lua drumul ndarat catre han, plngnd n tacere,
huiduit si haituit de mulimea asmuita mpotriva lui si de
blestemele proslavitorilor boiangiului Abu-Kir.
Cnd ajunse la odaia lui, se ntinse ct era de lung pe
rogojina si ncepu sa cugete la toate cte i fusese dat sa
A patru sute nouazeci si patra noapte
53
pata din partea lui Abu-Kir; si asa si trecu toata noaptea,
fara a putea sa nchida ochii, atta de nenorocit si de amart
se simea. Ci dimineaa, vnataile loviturilor mai raco- > > *
rindu-se, izbuti sa se scoale si sa iasa din casa, cu gndul
de a se duce sa se mbaieze la hammam, spre a se nviora si a-
si curaa trupul, dupa atta vreme de cnd zacuse bolnav fara
sa-si faca spalaturile cele ndatinate. l ntreba, dar, pe un
trecator:
- Frate, pe unde se ajunge la hammam?
Omul raspunse:
- Hammam? Ce-i aceea hammam?
Abu-Sir spuse:
- Pai e locul unde te duci sa te speli si sa dai jos murda-
riile si jegul de pe trup! Este cel mai desfatat loc care
poate fi pe lume!
Omul raspunse:
- Atunci du-te si baga-te n apa marii! Acolo se scalda
lumea!
Abu-Sir zise:
- Eu as vrea sa ma spal la hammam!
Celalalt raspunse:
- Noi habar n-avem ce vrei tu sa spui cu hammamul acela.
Noi, cnd vrem sa ne spalam, ne ducem la mare; si pna si
sultanul, cnd vrea sa se spele, face ca noi: se duce si se
scalda n mare!
Cnd afla Abu-Sir n felul acesta ca hammamul era un lucru
necunoscut pentru locuitorii din cetatea aceea, si cnd se
ncredinta ca habar n-aveau de folosina feredee-
> > lor fierbini si a masagiului,
de curaarea jegului si de darea jos a parului de pe trup, lua
calea catre palatul sultanului si ceru sa i se ngaduie a
vorbi cu Maria Sa. Intra, dar, la Maria Sa si, dupa ce saruta
pamntul dintre minile lui si chema asupra-i binecuvntarile
lui Allah, i spuse:
- O, doamne al vremilor, sunt un strain si, de meseria mea,
sunt barbier. Mai stiu sa fac si alte meserii, mai cu
54
seama aceea de fochist la hammam si de masagiu, macar ca n
ara mea fiecare dintre aceste meserii este facuta de oameni
care nu mai fac altceva dect muncile acestea toata viaa lor.
i astazi am vrut sa ma duc la hammamul din cetatea ta; ci
nimenea n-a stiut sa-mi arate drumul si nimenea n-a priceput
ce nsemneaza vorba hammam. Or, e lucru tare de mirare ca o
cetate atta de frumoasa ca asta sa fie lipsita de hammamuri,
cta vreme nu se afla nimic pe lume asa de minunat spre a face
bucuriile si frumuseea unei cetai! Intr-adevar, o, doamne al
vremilor, hammamul este un rai pe pamnt!
La vorbele acestea, sultanul fu uimit peste poate si n-
treba:
- Atunci poi tu sa ma lamuresti ce este hammamul acela
despre care-mi spui? Caci nici eu n-am auzit niciodata
pomenindu-se de asa ceva!
Atunci Abu-Sir spuse:
- Afla, Maria Ta, ca hammamul este o cladire zidita n
cutare si cutare chip, si acolo se mbaiaza lumea n cutare si
cutare fel, si se bucura de cutare si cutare placeri, ntruct
acolo se fac cutare si cutare lucruri!
i povesti de sart toate nsusirile, toate foloasele si
toate desfatarile unui hammam bine ntocmit. Pe urma adauga:
- Ci de buna seama ca mi-ar creste parul pe limba pna sa
ajung a-i zugravi ntocmai un hammam si toate ispitele lui.
Trebuie sa vezi, ca sa pricepi! Iar cetatea ta nu are sa fie o
cetate cu adevarat desavrsita dect n ziua n care are sa
aiba un hammam!
Auzind aceste vorbe ale lui Abu-Sir, sultanul se umfla de
mulumire si se lumina si striga:
- Fii binevenit n cetatea mea, o, fecior de oameni
vrednici!
A patru sute nouazeci si cincea noapte
55
Dar cnd fu cea de a patru sute nouazeci si cincea noapte
Urma:
... sultanul se umfla de mulumire si se lumina si striga:
- Fii binevenit n cetatea mea, o, fecior de oameni
vrednici!
i l mbraca chiar cu minile Mariei Sale ntr-un caftan ce
nu-si avea pereche, si i spuse:
- Tot ce vei vroi are sa i se dea, si nca si mai mult!
Numai zideste degraba hammamul, caci tare-s nerabdator sa-l
vad si sa ma bucur de el!
i-i darui un cal falnic, doi negri, doi flacai, patru fe-
tiscane si o casa minunata. i se arata faa de el nca si mai
marinimos dect se dovedise faa de boiangiu, si puse sub
poruncile lui Abu-Sir pe cei mai buni mesteri zidari ai Mariei
Sale, spunndu-le:
- Trebuie sa zidii hammamul pe locul pe care are sa-l
aleaga el!
i Abu-Sir i lua pe mesterii zidari si colinda cu ei toata
cetatea, si pna la urma gasi un loc care i se paru potrivit,
unde porunci sa se zideasca hammamul. i, dupa aratarile lui,
mesterii zidari cladira un hammam care nu-si avea seaman pe
lume si l mpodobira cu zugravituri ntreesute, si cu
marmura de felurite culori, si cu podoabe nemaipomenite ce
fermecau minile. i toate numai dupa poruncile lui Abu-Sir.
Cnd zidirea fu ispravita, Abu-Sir puse ca havuzul de la
mijloc sa fie facut din alabastru straveziu, iar celelalte
doua havuzuri sa fie facute din marmura de pre. Pe urma se
duse la sultan si-i spuse:
- Hammamul este gata; nu mai lipsesc dect marunisurile si
stergarele!
i sultanul i dadu zece mii de dinari, pe care Abu-Sir nu
pregeta sa-i foloseasca spre a cumpara feluritele stergare
56
si marunisuri, precum cearceafuri de in si de matase,
mirosnele cele rare, aromele, tamia si celelalte. i puse
fiecare lucru la locul lui, si nu precupei nimica pentru ca
totul sa fie din belsug. Pe urma i ceru sultanului zece aju-
toare voinice, care sa-l ajute la munca lui; si sultanul i
dadu pe data douazeci de flacai bine cladii si frumosi ca
niste lune, pe care Abu-Sir nu zabovi sa-i nvee mestesugul
de masagii si mestesugul scaldatului, framntndu-i si
scaldndu-i cu mna lui, si punndu-i sa faca si ei feluritele
ncercari pe trupul lui. i cnd ajunsera mesteri ntru totul
n mestesugul de baiesi, Abu-Sir hotar n sfrsit ziua
deschiderii hammamului si l nstiina pe sultan.
i, n ziua aceea, Abu-Sir puse sa se ncalzeasca hammamul
si apa din havuze, si arse tamie si mirosne n caui, si
lasa apele din havuze sa curga cu un zvon att de minunat, ca
orice muzica ar fi parut zarva pe lnga zvonul acela! Ct
priveste suvoiul de apa din havuzul cel mare de la mijloc,
acela chiar ca era o minune fara de seaman si care, fara de
nicio ndoiala, avea sa farmece sufletele rapite! i
pretutindenea o curaenie si o reveneala domneau peste toate
lucrurile, cu nimica mai prejos de curaia crinilor si a
iasomiilor.
nct atunci cnd sultanul, nsoit de vizirii si de emirii
sai, intra pe usa cea mare a hammamului, fu placut tulburat,
si cu ochii, si cu nasul, si cu urechile, de frumuseea
vrajitoare a locului si de miresmele si de muzica apei n
cazile fntnilor. i, minunat cu totul, ntreba:
- Ce-i aceasta?
Abu-Sir raspunse:
- Aceasta-i hammamul! Ci aici nu este dect intrarea!
i l pofti pe sultan sa intre n prima sala si l ruga sa
se suie pe lavia, unde l dezbraca si l nveli n
cearceafuri din crestet pna-n talpi, si i puse n picioare
saboi nali de lemn, si l duse n cea de a doua sala, unde
l lasa sa asude din belsug. Atunci, ajutat de flacaii lui, i
freca
A patru sute nouazeci si cincea noapte
57
minile si picioarele cu niste manusi de crin, si-i scoase
niste suvie de rapan lungi ca niste viermi, si toata murdaria
launtrica strnsa n piele; si i le arata pe toate sultanului
care se minuna cu mare mirare. Pe urma l spala cu apa multa
si cu o gramada de clabuc, dupa care l puse sa coboare n
cada de marmura, umpluta cu apa nmiresmata cu mirosna de
trandafiri, unde l lasa o bucata de vreme, dupa care l
scoase si-l spala pe cap cu apa de trandafiri si cu mirosne
rare. Pe urma, i vopsi degetele de la mini si de la picioare
cu henne, care le dadu o culoare galbena-aurie. i, ct
inura toate acestea, n jurul lor fumegau frunze de aloe si
de nard nmiresmat, si i patrundeau de prospeime.
La sfrsit, sultanul simi cum se facuse usor ca o pasare si
cum rasufla din toate largurile inimii; iar trupu-i se facuse
atta de neted si de matasos, ca, daca-1 atingeai cu mna,
scotea un sunet dulce. Da care nu-i fu desfatul cnd flacaii
ncepura sa-i framnte minile si picioarele cu o gingasie si
cu o iscusina pe care si le nchipuia ca ar putea fi trecute
pe lauta si pe imbal! i simea cum o putere fara de seaman
l nvioreaza, de-i venea sa racneasca ntocmai ca un leu. i
striga:
- Pe Allah! nu m-am simit n viaa mea atta de puternic.
Acesta-i hammamul, o, mestere barbier?
Abu-Sir raspunse:
- ntocmai, o, doamne al vremilor!
Sultanul spuse:
- Pe capul meu! cetatea mea nu este cetate dect din clipa
cnd s-a zidit hammamul acesta!
i, dupa ce se usca n stergarele mbibate cu mosc, cnd
urca iar pe lavia ca sa bea serbeturile amestecate cu
ngheata, l ntreba pe Abu-Sir...
58
Dar cnd fu cea de a patru sute nouazeci si sasea noapte
Spuse:
... l ntreba pe Abu-Sir:
- i ct socotesti sa coste o mbaietura ca aceasta, si ce
pre gndesti sa i se plateasca pentru o spalare?
El raspunse:
- Ct are sa hotarasca sultanul!
Sultanul spuse:
- Eu hotarasc o mie de dinari pentru o baie ca asta, pe
puin!
i porunci sa i se numere lui Abu-Sir o mie de dinari, si-i
spuse:
- i de-acum-nainte, pe fiecare musteriu care va veni sa se
mbaieze la hammamul tau sa-l pui sa-i plateasca o mie de
dinari!
Ci Abu-Sir raspunse:
- Iarta-ma, o, doamne al vremilor! Nu sunt toi oamenii la
fel! Unii sunt bogai, alii sunt saraci! Daca, dar, as vrea
sa iau de la toi musteriii cte o mie de dinari, hammamul n-
ar mai face nimic si s-ar nchide, caci nu-i pe puterea
saracilor sa plateasca o mie de dinari pentru o mbaiere!
Sultanul ntreba:
- Atunci cum gndesti sa faci?
El raspunse:
- n ce priveste preul, am sa-l las la voia musteriului!
n felul acesta, fiecare are sa plateasca dupa putinele si
dupa darnicia sufletului sau! Iar cel sarac nu are sa dea de-
ct atta ct o putea sa dea. n ce priveste preul de o mie
de dinari, acesta-i un dar de sultan.
i emirii si vizirii, auzind aceste cuvinte, l ncuviinara
pe deplin pe Abu-Sir si adaugara:
A patru sute nouazeci si sasea noapte
59
- Asa-i cum spune el, o, doamne al vremilor, si asa-i cu
dreptate! Caci tu, o, preaiubite al nostru, socoti ca toata
lumea poate face ca tine!
Sultanul spuse:
- E cu putina! Oricum, omul acesta este un strain, un om
tare sarac, si-i de datoria noastra sa ne purtam faa de el cu
darnicie si cu marinimie, cu att mai mult cu ct ne-a
mpodobit cetatea cu hammamul acesta cum n-am mai vazut altul
asemenea n viaa noastra, si datorita caruia cetatea noastra
a dobndit o nsemnatate si o stralucire fara de pereche. Da
de vreme ce mi spunei ca nu se poate plati o mie de dinari
pentru o mbaiere, va ngadui sa nu-i platii de data aceasta
dect numai o suta de dinari de fiecare si sa-i dai pe
deasupra un rob tnar, un negru si o fetiscana! i, pe viitor,
daca el socoate asa, avei sa-i platii fiecare atta ct v-or
lasa puterile si darnicia inimii voastre!
Ei raspunsera:
- De buna seama! primim!
i, dupa ce se mbaiara la hammam, n ziua aceea platira
fiecare lui Abu-Sir cte o suta de dinari de aur, cte un
tnar rob alb, cte un negru si cte o fetiscana. Or, ntruct
numarul emirilor si al navabilor care se mbaiasera, dupa
sultan, se ridica la patruzeci, Abu-Sir primi patru mii de
dinari, patruzeci de robi albi, patruzeci de robi negri si
patruzeci de fete; iar din partea sultanului primi zece mii de
dinari, zece tineri flacai albi, zece tineri negri si zece
fetiscane ca niste lune.
Cnd Abu-Sir vazu tot aurul si toate darurile acelea,
nainta si, dupa ce saruta pamntul dintre minile sultanului,
spuse:
- O, preamaritule sultan, o, chip bine-vestitor, o, doamne
cu cugetul drept si plin de bunatate, unde am sa ma pot
adaposti eu cu toata oastea aceasta de tineri flacai albi, si
de negri, si de fete?
Sultanul raspunse:
60
- Eu am pus sa i se dea toate astea ca sa te mbogaesc
cum se cade; caci m-am gndit ca poate ai sa vrei ntr-o zi sa
te ntorci ndarat n ara ta, lnga cei dragi ai tai, dornic
sa-i vezi; si atunci sa poi pleca de la noi cu destula avere
spre a trai la tine mpreuna cu ai tai, la adapost de orice
nevoie!
El raspunse:
- O, doamne al vremilor, Allah sa te ina n mbelsugare!
ci toi robii acestia sunt buni pentru sultani, si nu pentru
mine, care nu am trebuina de toate astea ca sa-mi mannc
pinea si brnza cu ai mei! Cum sa fac eu sa hranesc si sa
mbrac toata liota de tineri albi, de tineri negri si de fete?
Pe Allah! cu dinii lor cei tineri au sa mistuie repede toata
agoniseala mea, si si pe mine dupa agoniseala!
Sultanul ncepu sa rda si zise:
- Pe viaa mea, drept vorbesti! Au ajuns o oaste de-ale
mari; si, de unul singur, n-ai sa poi izbuti sa le faci faa
n niciun chip! Vrei, dar, sa mi-i vinzi mie, ca sa scapi de
ei, pe cte o suta de dinari fiecare?
Abu-Sir raspunse:
- i-i vnd la preul acesta!
Numaidect sultanul trimise sa fie chemat vistiernicul sau,
care i varsa lui Abu-Sir preul pentru acei robi; iar
sultanul, la rndu-i, i trimise pe toi ndarat la stapnii
lor de mai nainte, ca dar. i Abu-Sir i mulumi sultanului
pentru bunatatea lui si-i spuse:
- Allah sa-i aline sufletul cum ai alinat tu sufletul meu,
izbavindu-ma de dinii naprasnici ai acestor ghuli tineri si
mncai, pe care numai Allah i-ar putea satura!
i sultanul ncepu sa rda de vorbele acestea, si se arata
nca si mai darnic faa de Abu-Sir; dupa care, urmat de mai-
marii mparaiei sale, pleca de la hammam si se ntoarse la
palat.
Iar Abu-Sir si petrecu toata noaptea aceea acasa, strn-
gndu-si aurul n saci si pecetluind fiecare sac cu mare
grija.
A patru sute nouazeci si saptea noapte
61
i, pentru nevoile casei sale, avea douazeci de negri, doua-
zeci de flacai tineri si patru fetiscane.
Dar cnd fu cea de a patru sute nouazeci si saptea noapte
Spuse:
... avea douazeci de negri, douazeci de flacai tineri si
patru fetiscane.
A doua zi, Abu-Sir puse pristavi sa strige prin toata ce-
tatea:
O, fapturi ale lui Allah, dai fuga toi de va mbaiai
la hammamul sultanului! Vreme de trei zile, nimeni nu are a
plati nimica!
i un sodom de lume navali vreme de trei zile sa se mbaieze
pe degeaba la hammamul numit hammamul sultanului. Ci din
dimineaa zilei a patra, nsusi Abu-Sir se aseza la usa cea
mare a hammamului si ncepu sa ia preul de intrare, care fu
lasat la buna-voia fiecaruia, la iesirea din baie. i, pna-n
seara, Abu-Sir strnsese de la musterii atia bani ct
umpluse o ladia, cu ngaduina lui Allah (preamarit fie El!).
i, n felul acesta, ncepu sa ngramadeasca mormanele de aur
pe care i le aducea norocul.
i-asa! Iar sultana, care l auzise pe solul ei sultanul
vorbind cu atta caldura despre acele mbaieri, hotar sa se
scalde si ea o data, ca ncercare mai nti. i i trimise
vorba despre dorina ei lui Abu-Sir care, ca sa-i fie pe plac
si ca sa le ademeneasca si pe femei ca musterii, hotar ca de
atunci nainte barbaii sa se mbaieze dimineaa, iar fe- j >
' meile sa se mbaieze dupa-amiaza. i dimineaa sta el nsusi
la intrare si lua banii, iar dupa-amiaza o puse sa aiba grija
de aceasta pe o femeie pe care o numi n slujba sa.
62
Asa ca, dupa ce intra n hammam si vazu si ea urmarile cele
desfatatoare ale acelor mbaieri de moda noua, sultana fu
atta de ncntata, nct hotar sa vina acolo n fiecare
vineri dupa-amiaza, si nu se arata faa de Abu-Sir mai puin
darnica dect sultanul, care si facuse obiceiul de a veni sa
se mbaieze n zilele de vineri dimineaa, platind de fiecare
data cte o mie de dinari de aur, basca alte daruri.
n felul acesta, Abu-Sir purcese mai departe pe calea
bogaiei, a maririlor si a falei! Ci el, daca se vazu asa, nu
se arata mai mndru ori mai seme, ba dimpotriva! Ca si
odinioara, se arata mai departe binevoitor, zmbitor si plin
de buna-cuviina faa de musterii, si marinimos faa de
oamenii saraci de la care niciodata nu vroia sa primeasca
niciun ban. i marinimia aceasta fu si temeiul mntuirii lui,
asa cum are sa se dovedeasca de-a lungul povestirii noastre.
Dar, nca de pe acuma, sa se stie ca mntuirea aceea are sa-i
vina prin mijlocirea unui capitan de corabie care, ntr-o zi,
fiind cam la strmtoare cu banii, putu totusi sa faca o baie
ct se poate de minunata, fara sa plateasca chiar nimica! i
ntruct, pe deasupra, mai fusese cinstit si cu niste
serbeturi racoritoare si fusese nsoit pna la iesire cu cele
mai alese dovezi de prietenie de catre nsusi Abu-Sir,
capitanul ncepu sa cugete cum ar putea sa-si dovedeasca mai
bine mulumita faa de Abu-Sir, fie prin vreun dar, fie
altfel! i nu trecu mult pna ce sa i se iveasca prilejul. i-
atta cu capitanul de corabie!
Estimp, boiangiul Abu-Kir auzi si el vorbindu-se de acel
hammam nemaipomenit, despre care vuia cu mare lauda toata
cetatea spunnd: ,De buna seama! este raiul pe pamnt! i
hotar sa mearga sa ncerce si el desfatarile acelui rai, la
care nici habar n-avea de numele celui ce-i era pazitor. Se
mbraca, asadar, cu hainele lui cele mai frumoase, ncaleca pe
un catr nfotazat falnic, porunci sa se nsiruie naintea si
n urma lui robii narmai cu ciomege lungi, si porni catre
hammam. Cnd ajunse la intrare,
A patru sute nouazeci si saptea noapte
63
simi odoarea lemnului de aloe si a mirosnelor de nard; si
vazu mulimea de oameni care intrau si care ieseau, si pe cei
ce sedeau pe lavie asteptndu-si toi rndul, fie ei navabi
de cei mari, fie saraci de cei mai saraci, ori umili de cei
mai umili.
Intra atunci n sala de intrare si l zari pe Abu-Sir, to-
varasul sau de odinioara, stnd pe scaun, rotofei, proaspat si
zmbitor. Ba chiar i trebui oleaca de vreme pna sa-l
cunoasca, asa de mult scoflciturile de altadata ale feei i
se umplusera acuma cu o grasime sanatoasa, si asa de stralu-
citor i era obrazul, si asa de mult priincios arata la chip!
Daca vazu asa, boiangiul, macar ca tare uimit si buimacit, se
prefacu a fi cuprins de o mare bucurie si, cu o nerusinare
fara de masura, nainta catre Abu-Sir, care se ridicase n
cinstea lui, si-i spuse cu glas plin de dojana prieteneasca:
- He-he, ya Abu-Sir! Asa se poarta un prieten si asa face
un om care stie ce-i aceea buna-purtare si omenia? tiai ca am
ajuns boiangiul cel mare al sultanului si n-ai venit o data
macar sa ma vezi si sa afli cum o duc! i nu te-ai ntrebat
nici baremi: ,Ce-o mai face oare Abu-Kir, tovarasul meu de
odinioara? Ca eu degeaba am tot ntrebat peste tot, si
degeaba am trimis n toate parile robii mei sa te caute, pe
la hanuri si pe la pravalii: nimenea n-a stiut sa-mi spuna
nimica despre tine, ori sa ma puna pe urmele tale!
- Ya Abu-Kir, au tu uii ce m-ai facut sa pat, cnd am
venit la tine, si uii bataia pe care mi-ai tras-o, si ocara
cu care m-ai coperit faa de lume, cnd m-ai facut ho si
misel si ticalos?
i Abu-Kir se arata tare nedumerit si striga:
- Ce tot spui tu? Au n-ai fi fost tu ala pe care l-am
batut?
El raspunse:
- Pai da, eu am fost!
64
Abu-Kir atunci ncepu sa nsire mii de juraminte, ca nu l-a
cunoscut, spunnd:
- Hotart! te-am luat drept altul, un ho care ncercase de
o gramada de ori sa-mi sterpeleasca pnzeturile! Erai asa de
slab si de galben, ca mi-a fost cu neputina sa te cunosc!
Pe urma ncepu sa se blesteme pentru ceea ce facuse, sa-si
bata minile una de alta, spunnd:
- Nu este ajutor si putere dect ntr-unul Allah, Sla-
vitul si Preamaritul! Cum de-am putut eu sa ma nsel asa! Da
tot asa, vina-i mai ales a ta, ca, daca tu m-ai vazut nti,
de ce nu i-ai spus numele dinaintea mea, sa-mi fi spus: ,Sunt
cutare! mai cu seama ca n ziua aceea eram tare tulburat si
cu gndurile duse n alta parte, din pricina treburilor multe
de care eram mpovarat peste masura! Ma rog, dar, ie, Allah
fie cu tine, o, fratele meu, sa ma ieri si sa uii necazul
acela, care fusese scris n ursita noastra!
Abu-Sir raspunse:
- Allah sa te ierte, o, tovarase al meu! Intr-adevar, asa a
fost tainica hotarre a ursitoarelor; iar plata-i la Allah!
Boiangiul zise:
- Iarta-ma, dar, cu totul!
El raspunse:
- Allah sa-i usureze sufletul, asa cum i-1 usurez eu! Ce
putem noi mpotriva hotarrilor care vin din afundul veciei?
Intra, dar, n hammam, scoate-i hainele si fa o scalda care
sa-i fie plina de desfatare si de nviorare!
Dar cnd fu cea de a patru sute nouazeci si opta noapte
Spuse:
... si fa o scalda care sa-i fie plina de desfatare si de
nviorare!
A patru sute nouazeci i opta noapte
65
i Abu-Kir l ntreba:
- i de unde i-a venit huzurul acesta?
El raspunse:
- Acela care i-a deschis porile belsugului mi le-a des-
chis si mie la fel!
i i povesti povestea lui, din ziua cnd fusese ciomagit
dupa poruncile lui Abu-Kir. Ci nu are niciun rost s-o mai
spunem si noi nca o data. i Abu-Kir i spuse:
- Sunt peste poate de bucuros sa aflu ca te bucuri de
bunavoina sultanului. Am sa fac asa ca bunavoina aceasta sa
sporeasca, povestindu-i sultanului ca tu esti prietenul meu de
totdeauna.
Ci fostul barbier raspunse:
- La ce foloseste ajutorul omului faa de hotarrile
soartei? Singur Allah ine n minile lui huzururile si pri-
goana! In ce te priveste, nu mai zabovi sa te dezbraci si sa
intri n hammam, ca sa te bucuri de binefacerile apei si ale
curaiei!
i l petrecu el nsusi pna n sala cea scumpa si cu chiar
minile lui l freca, l sapuni, l framnta si-l spala pna
la sfrsit, nevroind sa lase aceasta sarcina pe seama
niciunuia dintre ajutoarele lui. Pe urma l sui pe lavia din
sala de odihna si l cinsti el nsusi cu sorbeturi si cu alte
bauturi nvioratoare, si toate acestea cu atta grija, nct
toi musterii de rnd erau uimii sa-l vada pe Abu-Sir nsusi
ndeplinind acele slujbe si dndu-i acele cinstiri deosebite
boiangiului, atunci cnd de obicei numai sultanul avea parte
de ele.
Cnd veni clipa sa plece, Abu-Kir vru sa-i plateasca lui
Abu-Sir; ci Abu-Sir se feri sa primeasca banii, spunnd:
- Nu ti-e sfiala sa-mi dai bani, atunci cnd eu sunt to-
>
varasul tau si cnd ntre noi nu este nimica desparit?
Abu-Kir spuse:
- Fie! Da-n schimb, lasa-ma sa-i dau un sfat, care are sa-
i fie de mare folos. Hammamul acesta este minunat, ci, ca sa
fie de tot desavrsit, i mai lipseste un lucru!
66
Abu-Sir ntreba:
- i care-i acela?
El spuse:
- Aluatul de curaat parul de pe trup! Intr-adevar, am
bagat de seama odata, cnd ai ispravit de ras capul unui
musteriu de-al tau, ca pentru parul de pe alte pari ale tru-
pului te-ai slujit tot de brici sau de clestisorul de smuls
perii. Or, nimica nu preuieste ct aluatul de curaat care
stiu eu cum se face, si am sa-i spun si ie, fara sa-i cer
niciun ban!
Abu-Sir raspunse:
- Asta asa este, ai dreptate, o, prietene al meu! Nu vreau
mai mult dect sa nva de la tine cum se face aluatul acela!
Abu-Kir zise:
- Iacata! Iei soricioaica galbena si var nestins, le bai
mpreuna, adaugnd oleaca de untdelemn, amesteci un strop de
mosc, ca sa-i iei mirosul cel neplacut, si nchizi aluatul
dobndit astfel ntr-o oala de pamnt smaluita, ca sa te
slujesti de el la nevoie. i raspund eu de izbnda pe care ai
s-o dobndesti, mai cu seama cnd sultanul are sa vada cum i
cad perii ca printr-o vraja, fara de nicio ciupitura ori
julitura, si cum pielea i se iveste de dedesubt alba toata!
i Abu-Kir, dupa ce i lasa fostului sau so nvaatura
aceasta, iesi din hammam si se ndrepta cu mare graba catre
palat.
Iar cnd ajunse dinaintea sultanului si se temeni cumu-i
datina, i spuse:
- Vin la tine ca sa-i dau un sfat, o, doamne al vremilor!
Sultanul zise:
- i ce sfat mi dai?
El raspunse:
A patru sute nouazeci si opta noapte
67
- Slava lui Allah, carele te-a izbavit pna acuma de
minile blestemate ale pacatosului acela, ale vrajmasului
acela al scaunului mparatesc si al dreptei-credine, ale lui
Abu-Sir, stapnul hammamului:
Sultanul, tare nedumerit, ntreba:
- De ce-i vorba?
El spuse:
- Afla, o, doamne al vremilor, ca daca, din nenorocire, ai
mai fi intrat o data la hammam, ai fi fost pierdut fara de
nadejde!
El spuse:
- Da cum asa?
Abu-Kir, cu ochii plini de spaima mincinoasa si cu o miscare
larga de nfricosare, suiera:
- Cu otrava! A pregatit anume pentru Maria Ta o alifie
facuta din soricioaica galbena si din var nestins, care, numai
pusa pe parul de pe piele, te arde ca focul. i are sa te
mbie cu alifia aceea, spunndu-i: ,Nimica nu preuieste ct
alifia aceasta spre a face sa cada parul de pe spate, cu
gingasie si fara de nicio suferina pentru piele! i are sa
ntinda aluatul pe spatele sultanului nostru, si are sa-l faca
sa moara otravit pe calea aceasta, care-i cea mai dureroasa
dintre toate caile! Caci stapnul acesta al hammamului nu-i
altul dect o iscoada naimita de domnul crestinilor spre a
curma sufletul sultanului nostru! i eu m-am grabit sa vin sa
te prevestesc, caci binefacerile tale sunt asupra mea!
Auzind vorbele acestea ale boiangiului Abu-Kir, sultanul
simi cum l napadeste o spaima naprasnica, de se nfiora tot,
de parca ar fi si fost muncit de otrava cea pr- jolitoare. i
i spuse boiangiului:
- Am sa ma duc ndata la hammam, dimpreuna cu vizirul meu
cel mare, ca sa cercetez spusele tale. Ci de-acuma sa pastrezi
cu grija taina lucrului!
68
i l lua pe vizirul sau cel mare si pleca mpreuna cu el la
hammam.
Atunci, ca de obicei, Abu-Sir l duse pe sultan n sala de
fala, si vru sa-l frece si sa-l spele; ci sultanul i spuse:
- ncepe mai nti cu vizirul!
i se ntoarse catre vizir si-i spuse:
- Intinde-te!
i vizirul cel mare, care era destul de dolofan si paros ca
un ap batrn, raspunse ca asculta si ca se supune, se ntinse
pe marmura si se lasa frecat, sapunit si spalat zdravan. Dupa
care Abu-Sir i spuse sultanului:
- O, doamne al vremilor, am gasit o alifie cu niste n-
susiri de a curaa parul de pe trup, faa de care orice brici
este de prisos!
Sultanul spuse:
- ncearca alifia aceea pe parul vizirului!
Dar cnd fu cea de a patru sute nouazeci si noua noapte
Spuse:
- ncearca alifia aceea pe parul vizirului!
i Abu-Sir lua olul de pamnt smaluit, scoase din el o
bucata mare cam ct o migdala din coca aceea si o ntinse pe
partea de sus a burii vizirului, numai ca ncercare. i
puterile alifiei se dovedira atta de uluitoare, nct
sultanul nu se mai ndoi ca n-ar fi vorba de o otrava n-
fricosatoare; si, umflat de mnie la acea priveliste, se n-
toarse catre flacaii hammamului si le striga:
- nsfacai-1 pe miselul acesta!
i l arata cu degetul pe Abu-Sir, pe care naprasna l amui
si l nauci. Pe urma, sultanul si vizirul se mbracara
A patru sute nouazeci si noua noapte
69
cu mare zor, l dadura pe Abu-Sir pe mna strajilor de-afara
si se ntoarsera la palat.
Acolo sultanul porunci sa fie chemat capitanul portului si
al corabiilor si i spuse:
- Insfaca-1 pe miselul numit Abu-Sir si ia un sac plin cu
var nestins n care sa-l bagi, si sa te duci sa arunci totul
n mare, sub ferestrele palatului meu. i, n felul acesta,
ticalosul are sa moara de doua mori deodata; si necat, si
ars!
Capitanul raspunse:
Or, capitanul portului si al corabiilor era chiar capitanul
de corabie pe care l ndatorase Abu-Sir odinioara. Se grabi
dar sa se duca la Abu-Sir n temnia, l lua de-acolo, l sui
pe o corabioara si l duse pe o insulia, nu departe de
cetate, unde putu n sfrsit sa-i vorbeasca n voie. II n-
treba:
- O, Cutare\ eu nu pot sa uit bunavoina pe care ai ara-
tat-o faa de mine, si vreau sa raspund la bine cu bine. Po-
vesteste-mi, dar, necazul tau cu Maria Sa si nelegiuirea pe
care ai savrsit-o, de-ai pierdut bunavoina lui si de-ai
ajuns sa dobndesti cruda moarte la care te-a osndit!
Abu-Sir raspunse:
- Pe Allah, o, frate al meu, jur ca nu ma stiu vinovat cu
nicio greseala si ca n-am savrsit niciodata vreo fapta pentru
care sa mi se cuvina asemenea pedeapsa!
Capitanul spuse:
- Atunci, de buna seama ca trebuie sa ai niscaiva dusmani
care te-or fi ponegrit dinaintea sultanului! Caci tot omul
care ajunge la vaza, prin vreo bunastare prea vadita si prin
bunavoia soartei, are totdeauna zavistnici si pizmasi! Ci sa
nu-i fie frica de nimic! Aici, pe insula aceasta, te afli la
adapost de orice. Fii, dar, bine venit si linisteste-te! Ai
sa-i petreci vremea pescuind, pna ce am sa pot sa te trimit
n ara ta. Acuma, ma duc sa ma prefac dinaintea sultanului ca
si cum te-as omor!
70
i Abu-Sir saruta mna capitanului de corabie, care l lasa
si pleca degraba de lua un sac mare plin cu var nestins si se
duse la palatul sultanului pna sub ferestrele care dau catre
mare.
Sultanul tocmai sta acolo proptit n coate si astepta
mplinirea poruncii sale: iar reizul, ajungnd sub ferestre,
ridica privirile, ca sa capete de la sultan semnul de osnda.
i sultanul ntinse mna afara pe fereastra si facu semn cu
degetul sa se arunce sacul n mare. i porunca fu numaidect
ndeplinita. Ci tot n clipa aceea sultanul, care facuse cu
mna o miscare prea repezita, scapa n apa un inel de aur
care-i era scump ca sufletul.
Intr-adevar, inelul acela cazut n mare era un inel talis-
manic vrajit, de care atrnau stapnia si puterea sultanului,
si care slujea de frie spre a ine n supunere norodul si
ostile; caci, cnd sultanul vroia sa dea porunca de a fi
osndit vreun vinovat, nu avea dect sa ridice mna la care se
afla inelul, si din inel snea deodata o fulgerare iute, care
l prabusea pe cel vinovat la pamnt, mort de-a binelea,
retezndu-i capul de pe umeri!
nct, atunci cnd vazu inelul caznd n felul acela n
mare, sultanul nu vroi sa spuna nimanuia nimic si pastra cea
mai mare taina asupra pierderii inelului, fara de care i-ar fi
fost cu neputina sa-si ina supusii prea multa vreme n teama
si supunere. i-asa cu Maria Sa!
Estimp, Abu-Sir, ramas singur pe insula, lua navodul de
pescuit pe care i-1 lasase capitanul de corabie si, ca sa-si
mai nsenineze gndurile cele chinuitoare si sa-si agoniseasca
hrana, ncepu sa pescuiasca n mare. i, dupa ce arunca
navodul si astepta o clipa, l trase si l gasi plin cu peste
de toate soiurile si de toate marimile. i si zise: ,Pe
Allah! iacata ca a trecut atta vreme de cnd n-am mai mncat
peste! Am sa iau unul si am sa-l dau baieilor de la
bucatarie, despre care mi-a vorbit capitanul, ca sa mi-1
prajeasca n ulei. ntr-adevar, capitanul portului si al
corabiilor mai
A cinci suta noapte
71
avea si sarcina de a rostui n fiece zi peste proaspat pentru
bucataria sultanului; si, n ziua aceea, cum nu putuse sa
vegheze el nsusi la pescuirea pestelui, l nsarcinase pe
Abu-Sir cu grija aceea, si i spusese despre doi flacai bu-
catari care au sa vina sa ia pestele pescuit si menit sulta-
nului. i Abu-Sir, de la cea dinti aruncatura a navodului,
fii binecuvntat cu pescuitul acela spornic. Asadar, nainte
de-a da ceea ce pescuise n seama celor doi baiei care aveau
sa vina, ncepu prin a-si alege pentru sine pestele cel mai
mare si mai frumos; trase pe urma jungherul cel mare pe care-1
purta nfipt la chimir, si-l trecu dintr-o parte ntr-alta
prin burta pestelui care se zbatea. Dar care nu-i fu mirarea
cnd vazu ca scoate de acolo, agaat n vrful cuitului, un
inel de aur, nghiit de peste, fara de nicio ndoiala!
Daca vazu asa, Abu-Sir, macar ca habar n-avea de nsusirile
nfricosatoare ale acelui inel talismanic, care era chiar
inelul scapat n mare de pe degetul sultanului...
Dar cnd fu cea de a cinci suta noapte
Spuse:
Daca vazu asa, Abu-Sir, macar ca habar n-avea de nsusirile
nfricosatoare ale acelui inel talismanic, care era chiar
inelul scapat n mare de pe degetul sultanului si fara a da
mare nsemnatate lucrului, lua inelul, ce i se cuvenea acuma
pe bun drept, si si-l petrecu pe deget.
Tocmai atunci iacata ca sosira si cei doi flacaiasi, sluji-
tori la bucataria sultanului, si-i spusera:
- O, pescarule, nu cumva stii sa ne spui ce-i cu capitanul
portului care ne da n fiecare zi pestele pentru bucataria
72
sultanului? A trecut o buna bucata de vreme de cnd l
asteptam sa vina! n ce parte a luat-o?
Abu-Sir raspunse, ntinznd mna catre ei:
- A luat-o n partea aceea!
Ci tot atunci capetele flacaiasilor de la bucatarie se si
retezara de pe grumaji si se rostogolira pe pamnt, cu sta-
pnii lor cu tot!
Fulgerul aruncat de inelul de la degetul lui Abu-Sir i si
ucisese pe cei doi copilandri.
Cnd i vazu pe baiei cum cad pustiii de viaa, Abu- Sir
se ntreba: ,Cine oare o fi putut sa le zboare asa capetele
astora doi? i se uita peste tot mprejuru-i, si n vazduh,
si la picioarele lui; si ncepu sa tremure de spaima,
gndindu-se la puterea cea ascunsa a ginnilor raufacatori,
cnd iacata ca dete cu ochii de capitanul care se ntorcea. i
capitanul, de cum l vazu de departe, zari totodata si cele
doua trupuri moarte de pe jos, cu capetele lor alaturi, si
inelul pe care l purta Abu-Sir, sclipind n soare. i pricepu
dintr-o aruncatura de ochi tot ce se petrecuse. nct nu mai
pregeta sa-i strige, ferindu-se:
- O, fratele meu, nu-i misca mna la care ai inelul, ori
sunt un om mort! N-o misca, fie-i mila!
Auzind vorbele acestea, care izbutira sa-l uluiasca si sa-l
nauceasca ntru totul, Abu-Sir nlemni de-a binelea, macar ca
ar fi vrut sa dea fuga n ntmpinarea capitanului, care, cnd
ajunse lnga el, i se repezi n brae si-i spuse;
- Tot omul si poarta norocul atrnat la gt. Norocul tau
este cu mult mai presus dect norocul sultanului! Ci
povesteste-mi cum de ai capatat inelul acesta, si-apoi am sa-
i spun si eu ce puteri are!
i Abu-Sir i povesti capitanului de corabii toata n-
tmplarea, pe care n-are rost s-o mai spunem o data. i, la
rndul lui, capitanul, uimit, i zugravi nfricosatoarele pu-
teri ale inelului, si adauga:
A cinci suta noapte
73
Acuma, viaa ta-i n afara de orice napasta, iar a sulta-
nului este n primejdie. Poi acuma sa mergi fara de nicio
teama cu mine n cetate si numai cu un semn din degetul pe
care pori inelul poi sa faci sa cada capetele vrajmasilor
tai si poi sa faci sa zboare si capul sultanului de pe umeri!
i l sui pe Abu-Sir ntr-o luntre alaturi de el, l aduse
n cetate si l duse la palat, dinaintea sultanului.
Tocmai atunci sultanul se afla n divan, nconjurat de
mulimea lui de viziri, de emiri si de sfetnici; si macar ca
era nadufit de griji si de mnie pna-n vrful nasului, din
pricina inelului pierdut, nu cuteza sa-si dea n vileag ne-
cazul si nici sa dea porunci sa se caute n mare ca sa-i
gaseasca, de teama sa nu-i vada pe neprietenii domniei cum se
bucura de paguba Mariei Sale!
Da cnd l vazu pe Abu-Sir intrnd, nu mai avu nicio
ndoiala de urzeala pieirii sale si striga:
- A, miselule! cum ai facut de te-ai ntors din afundul
marii, si cum de-ai scapat sa mori necat si ars?
Abu-Sir raspunse:
O, doamne al vremilor, mare-i puterea lui Allah!
i i povesti sultanului cum fusese scapat de capitanul de
corabii, drept mulumita din parte-i pentru o scalda fara
plata, cum gasise inelul si cum, fara a sti puterea acelui
inel, pricinuise moartea celor doi flacaiasi, slugile de la
bucatarie. Pe urma adauga:
- i acuma, o, Maria Ta, vin sa-i dau ndarat acest inel,
drept mulumita pentru facerile tale de bine asupra mea, si ca
sa-i dovedesc ca, daca as fi un ucigas n sufletul meu, m-as
fi si slujit de inelul acesta ca sa-i nimicesc pe vrajmasii
mei si sa-l omor pe sultanul lor! i ma rog Mariei Tale, n
schimb, sa cerceteze cu mai multa luare- aminte nelegiuirea de
care eu nu ma stiu vinovat si pentru care m-ai osndit, si sa
poruncesti sa pier n chinuri daca am sa fiu dovedit cu
adevarat ucigas!
74
i, spunnd vorbele acestea, Abu-Sir scoase inelul de pe
deget si i-1 ntinse sultanului, care l petrecu degraba pe
degetul sau, rasuflnd de usurare si de mulumire, si sim-
indu-si sufletul cum i se ntoarce n trup.
Sultanul se ridica atunci n picioare si si arunca braele
mprejurul gtului lui Abu-Sir, spunndu-i:
- O, omule! hotart, tu esti floarea cea mai aleasa dintre
toi oamenii de treaba de pe pamnt! Ma rog ie sa nu ma
ocarasti prea tare, si sa ma ieri pentru raul pe care i l-am
casunat si pentru necazul ce i-am pricinuit. Cu-adevarat,
altul afara de tine nu mi-ar mai fi dat niciodata ndarat
inelul acesta!
Barbierul raspunse:
- O, doamne al vremilor, daca chiar doresti sa-i usurezi
sufletul, nu ai dect sa-mi spui si mie faradelegea ce mi s-a
pus n vina si care mi-a adus mnia si nepriete- nia ta.
Sultanul spuse:
- Uallah! la ce bun? Acuma sunt ncredinat ca ai fost
nvinuit pe nedrept. Ci, de vreme ce vrei sa afli faradelegea
ce i s-a pus n vina, iacata! Boiangiul Abu-Kir mi-a spus
despre tine cutare si cutare lucru!
i i povesti toate de cte l nvinuise boiangiul, n pri-
vina alifiei aceleia, ncercata de altminteri pe parul de pe
burta vizirului cel mare.
Dar cnd fu cea de a cinci sute una noapte
Spuse:
... alifiei aceleia, ncercata de altminteri pe parul de pe
burta vizirului cel mare.
A cinci sute una noapte
75
i Abu-Sir, cu lacrimile n ochi, raspunse:
Uallah! o, doamne al vremilor, eu habar nu am de domnul
nazareenilor, si n-am calcat n viaa mea pe pamntul arii
nazareenilor. Ci iacata care-i adevarul!
i i povesti sultanului cum el si cu boiangiul se legasera
cu juramnt, dupa ce citisera fatihaua din Sfnta Carte, sa se
ntrajutoreze unul pe altul, cum plecasera mpreuna, si toate
ticalosiile si toate tertipurile pe care i le jucase
boiangiul, si ciomageala pe care l facuse s-o ndure, si
nvaul cu aluatul de curaat parul, pe care chiar el l
sfatuise cum sa-l faca. i adauga:
Oricum, o, Maria Ta, alifia aceea, pusa pe piele, este un
lucru cum nu se poate mai minunat; si nu-i otravitoare dect
daca o nghii. n ara mea, barbaii si femeile nu se slujesc
dect de ea, n loc de briciul de ras, spre a-si da jos fara
de cazna parul de pe trup! n ce priveste nsa tertipurile pe
care mi le-a jucat si a ocarii pe care m-a facut s-o ndur,
sultanul nu are dect sa trimita dupa portarul de la han si
dupa ucenicii boiangiului, si sa-i ntrebe, spre a cerceta
adevarul marturisit de mine!
i sultanul, ca sa-l mulumeasca pe Abu-Sir, macar ca pentru
el dovada era facuta ntru totul, porunci sa fie adus portarul
de la han si ucenicii; si toi, dupa ce fura ntrebai,
adeverira vorbele barbierului, sporindu-le nca prin
marturiile lor despre purtarea ticaloasa a boiangiului. Atunci
sultanul striga catre strajeri:
Sa mi-1 aducei pe boiangiu, cu capul gol si descul, si
cu minile legate la spate!
i strajerii numaidect dadura fuga si navalira n pravalia
boiangiului, care nu se afla atunci acolo, l cautara asadar
acasa la el, unde l gasira stnd sa deguste bucuria
desfatarilor tihnite, si visnd fara doar si poate la moartea
lui Abu-Sir. i-asa ca strajerii se repezira asupra-i, care
pocnindu-1 cu pumnul dupa ceafa, care pocnindu-1 cu piciorul
n fund, care pocnindu-1 cu capul n burta; si l
76
jucara n picioare, si l despuiara de haine, afara de camasa,
si l trra, cu capul gol, descul, si cu minile legate la
spate, pna dinaintea jeului domnesc. i-acolo l vazu pe
Abu- Sir de-a dreapta sultanului si pe portarul hanului n
picioare n sala, iar lnga portar pe ucenicii de la
boiangerie. Vazu, ntr-adevar, toate acestea! i, de spaima,
facu ce facu, chiar n mijlocul salii tronului; caci pricepu
ca era pierdut fara de scapare. Ci sultanul, privindu-1
chiors, i spuse:
- Nu poi tagadui ca acesta n-ar fi tovarasul tau de odi-
nioara, sarmanul pe care l-ai furat, l-ai despuiat, l-ai
batut, l-ai izgonit, l-ai ocart, l-ai prt si, pna la urma,
l-ai dus la moarte!
i portarul hanului si ucenicii de la boiangerie ridicara
minile si strigara:
- Asa este, pe Allah! nu poi sa tagaduiesti. Suntem
martori dinaintea lui Allah si dinaintea sultanului!
i sultanul spuse:
- Ori ca tagaduiesti, ori ca marturisesti, tot n-ai sa
scapi de pedeapsa pe care i-a scris-o soarta!
i striga la strajeri:
- Luai-1, tri-1 de picioare prin toata cetatea, pe urma
bagai-1 ntr-un sac plin cu var nestins si aruncai-1 n
mare, ca sa moara de cele doua mori: ars si necat!
Atunci barbierul striga:
- O, doamne al vremilor, ma rog Mariei Tale sa-mi fa-
gaduiesti a cere iertare de la Maria Ta pentru el, ntruct eu
l iert de toate cte mi-a facut!
Ci sultanul spuse:
- Daca tu l ieri de faradelegile savrsite faa de tine,
eu nu-1 iert de faradelegile savrsite faa de mine!
i mai striga o data la strajerii lui:
- Luai-1 si ndeplinii poruncile mele!
Strajerii atunci l luara pe boiangiul Abu-Kir, l trra de
picioare prin toata cetatea, strignd ce ticalosii
A cinci sute una noapte
77
savrsise, si la urma l bagara ntr-un sac plin cu var
nestins si l aruncara n mare. i muri necat si ars!
ntruct asa i fusese scris.
Iar sultanul i spuse lui Abu-Sir:
- O, Abu-Sir, acuma vreau sa-mi ceri tot ce i doresti, si
i se va da numaidect!
Abu-Sir raspunse:
- Nu cer sultanului dect sa ma trimita n ara mea; caci
tare-mi mai vine greu sa stau departe de-ai mei, si nu mai am
nicio bucurie sa ramn aici!
i sultanul, macar ca tare mhnit de plecarea lui, caci
gndea sa-l caftaneasca mare-vizir, n locul rotofeiului cel
paros care ndeplinea acea slujba, porunci sa i se pregateasca
o corabie mare, pe care o ncarca cu barbai robi si cu femei
roabe si cu daruri bogate, si i spuse lui Abu-Sir, lundu-si
ramas-bun:
- Atunci, nu vrei sa ajungi vizirul meu cel mare?
i Abu-Sir raspunse:
- Tare as vrea sa ma ntorc n ara mea!
Atunci sultanul nu mai starui, si corabia se ndeparta cu
Abu-Sir si robii lui catre Iskandaria.
Or, Allah le menise o calatorie buna, si atinsera Iskandaria
bine sanatosi. Ci nici nu coborra bine pe arm, ca unul
dintre robi si zari pe nisip un sac pe care marea l aruncase
la mal. i Abu-Sir desfacu sacul si gasi n el strvul lui
Abu-Kir, pe care apele l purtasera pna acolo! Atunci Abu-Sir
porunci ca lesul sa fie ngropat nu departe de locul acela, pe
armul marii, si ridica deasupra-i un mormnt, si mormntul
acela ajunse loc de popas pentru toi trecatorii; si Abu-Sir
adauga la acel mormnt, spre a putea fi ngrijit, o danie
nestramutatoare; si puse sa se sape pe lespedea mormntului
aceasta nsemnare pilduitoare:
Fereste-te de a savrsi raul,
Nu te-mbata din plosca rautaii,
78
Caci vine-amara Ziua Judecaii;
Pe cel miselnic l mannca baul!
La fala apei ies si trec cu tnga Golase oase din pustii
amare.
Ci-n tihna odihnesc margaritare,
Jos, pe nisipul marii-n apa-adnca.
Sus, n vazduh, sta scrisa legea-ntreaga,
Pe pagini stravezii: , Cel ce sadeste Ceea ce-i bine, bine
dobndeste!"
Caci toate se ntorc de unde pleaca.
i-acesta fu sfrsitul lui Abu-Kir boiangiul, si nceputul
lui Abu-Sir n viaa de-aci nainte fericita si fara de griji.
i de atunci golfuelul unde a fost ngropat boiangiul se
numeste golful Abu-Kir\ Slava Celui care le traieste n veci
si Carele prin voia lui face zilele sa-si urmeze crugul si
iarna si vara!
Pe urma eherezada spuse:
i iacata, o, norocitule sultan, tot ce mi s-a povestit
despre ntmplarea aceasta!
i ahriar striga:
Pe Allah! povestea aceasta este plina de grea pilda. De
aceea acuma mi-a venit cheful sa te aud povestind vreo doua-
trei snoave de nvaatura.
i eherezada spuse:
Pai acestea-s tocmai cele pe care le stiu eu cel mai
bine!
Dar n clipita aceea, eherezada vazu ca se lumineaza de
ziua
si, sfioasa, tacu.
Dar cnd fu cea de a cinci sute doua noapte
eherezada spuse:
SNOAVE PILDUITOARE DIN GRDINA NMIRESMAT
L S J
noave
^
e
pilduitoare, o, norocitule sultan, sunt cele pe
care =6 eu le stiu cel mai bine. Am sa-i povestesc una,
ori doua, ori trei, scoase din Gradina nmiresmata.
i sultanul ahriar spuse:
- Daca-i asa, grabeste de-ncepe, caci mi simt sufletul
napadit de un mare alean n seara aceasta! i nu mai sunt
ncredinat ca ai sa-i pastrezi capul pe grumaji pna
dimineaa!
i eherezada, zmbind, spuse:
- Iacata! Ci te prevestesc, o, norocitule sultan, ca
snoavele acestea, orict de pilduitoare ar fi, pot sa treaca
drept snoave slobode n ochii oamenilor necioplii si ngusti
la minte!
i sultanul ahriar spuse:
- Nu te opri din pricina unei temeri ca aceasta,
eherezada! Dar daca socoi ca asemenea snoave pilduitoare nu
pot sa fie ascultate de micua de colea, care te aude,
ghemuita pe chilim la picioarele tale, spune-i sa plece ct
mai degraba. De altminteri, nici nu prea pricep ce cauta aici
copila asta!
La vorbele acestea ale sultanului, micua Doniazada, de
frica sa nu fie izgonita, se arunca n braele surorii sale
mai mari, care o saruta pe ochi, o strnse la piept si i
potoli sufletul iubit. Pe urma eherezada se ntoarse catre
sultanul ahriar si spuse:
- Eu socot ca ar putea sa ramna! Caci nu este nimic necu-
viincios sa vorbesti despre lucrurile asezate de la bru n
jos, de vreme ce ,toate lucrurile sunt curate si neprihanite,
pentru sufletele curate si fara de prihana!
i numaidect ncepu:
80
CELE TREI DORINE .
Mi s-a povestit, o, norocitule sultan, ca un anume ins, plin
de buna-cuviina, si petrecuse ntreaga viaa tot asteptnd
noaptea de minuni fagaduita de Sfnta Carte drept-
credinciosilor nzestrai cu focul credinei, noaptea aceea
numita Noaptea-putinelor-atotputerii, cnd un om cuvios si
poate vedea mplinita orice dorina. Or, ntr-o noapte dintre
cele mai de pe urma nopi din luna Rama- dan, insul acela,
dupa ce postise amarnic toata ziua, se simi nsufleit
deodata de duhul ceresc si o chema pe soia sa si i spuse:
- Asculta-ma, femeie! n seara aceasta ma simt ntr-o stare
de mare curaie dinaintea Celui-vesnic, si de buna seama ca
noaptea aceasta are sa fie pentru mine Noaptea- putinelor-
atotputerii. i, ntruct de buna seama ca toate dorurile si
nadejdile au sa-mi fie mplinite de catre Atoate-
mplinitorul, te chem sa ma sfatuiesti ce sa cer, caci te stiu
buna de sfaturi si nu arareori parerile tale mi-au fost de
folos. Ia spune-mi, dar, ce dorine sa-i marturisesc!
Soia raspunse:
- O, barbate, cte dorine poi sa-i marturisesti?
El spuse:
-Trei!
Ea spuse:
- ncepe, dar, prin a-i marturisi lui Allah cea dinti
dintre cele trei dorine. tii si tu ca desavrsirea unui bar-
bat si a desfatarilor sale sta n barbaia lui, si ca barbatul
nu poate sa fie desavrsit daca este feciorelnic, hadmb ori
neputinte. nct, cu ct un barbat este mai bine daruit, cu
atta barbaia lui este mai spornica si bucuria cu el merge pe
caile deplinataii. Pleaca-te, dar, cu umilina dinaintea
feei celui Preanalt si spune-i: ,O, Binefacato- rule, o,
Preadarnicule, fa-ma daruit cu asupra de masura!
A cinci sute doua noapte
81
i barbatul ngenunche si, ntorcndu-si palmele catre cer,
zise:
- O, Binefacatorule, o, Preadarnicule, fa-ma daruit cu
asupra de masura!
Or, nici n-apuca el bine sa rosteasca dorina aceasta, ca-i
si fu mplinita, cu asupra de masura, pe clipa pe data. nct
numaidect preacucernicul om si vazu zebbul umflndu-se si
crescnd ntr-o asemenea masura de-1 puteai lua drept o tigva
odihnindu-se ntre doi bostani uriasi. i-atta de
nelandemna i venea, nct de da sa se culce trebuia sa se
scoale, iar de da sa se ridice trebuia sa se culce.
Iar soia fu atta de nfricosata de ce vazu, nct o lua la
fuga ipnd, atunci cnd preacucernicu-i barbat vroi s-o cheme
sa vina sa-l ncerce.
Ea striga:
- Cum vrei sa ncerc aceasta scula cnd doar o zvcnire a
ei ar perfora stncile dintr-o parte n alta?
i bietul om i zise ntr-un sfrsit:
- O, femeie pacatoasa, ce sa ma fac eu acuma? Asta-i numai
lucrarea ta, o, blestemato!
Ea raspunse:
- Numele lui Allah fie cu tine si mprejurul tau! Roa- ga-
te ntru Profetul, o, mosnege cu ochi goi! Eu, pe Allah! nu am
trebuina de toata ceea si nu i-am spus sa ceri atta! Roaga-
te, dar, cerului sa te mntuiasca de danie! Asta
are sa-ti fie cea de a doua dorina! i >
Preacucernicul ridica atunci ochii catre cer si zise:
- O, Allah, ma rog ie sa ma izbavesti de dania aceasta si
de necazurile pe care mi le aduce!
i numaidect, mntuit cu totul de orice urma, se vazu
asemenea unei fetie.
Ci si aceasta izbavire nu-1 mulumi ntru nimica, nu atta
pe el ct pe nevasta-sa, care ncepu sa-l dodeleasca si sa-l
certe ca a lipsit-o pe veci de bunul ei. nct ciuda prea-
cucernicului ajunse peste poate; si i spuse neveste-sii:
82
- Asta-i numai din vina ta si din pricina sfaturilor tale
smintite! O, femeie fara de minte, aveam voie sa cer trei
lucruri de la Allah si as fi putut sa-mi aleg dupa bunul meu
plac tot ce mi-as fi dorit cel mai mult din bunurile lumii
acesteia si ale celeilalte. i iacata ca doua dintre aceste
putine mi s-au si prapadit, si totu-i ca si cum n-ar fi fost
nimica. i iacata-ma ntr-o stare nca si mai rea dect cea de
dinainte! Ci, ntruct mai am voie sa cer o minune, am sa cer
de la Domnul meu sa-mi dea ndarat ce am avut dintru
nceputul-nceputului!
i se ruga domnului sau, care i mplini rugamintea. i
dobndi tot ce avusese dintru nceput.
Iar pilda acestei snoave este ca trebuie sa te mulumesti cu
ceea ce ai.
Pe urma eherezada ncepu:
FLCUL I MASAGIUL DE LA HAMMAM
Se povesteste, o, norocitule sultan, ca un oarecare ma-
sagiu de la un hammam avea ca musterii, de obicei, pe fiii de
navabi si de mai-marimi, caci hammamul unde si facea el
meseria era cel mai cautat din toata cetatea. Or, ntr-o buna
zi, n sala unde masagiul si astepta musteriii intra un
flacaias nca nempodobit cu niciun fir de barba, dar durduliu
si bine rotunjit peste tot; si flacaiasul acela era tare
frumos la chip si era chiar feciorul vizirului-cel- mare al
sultanului acelei cetai. nct masagiul fu bucuros sa
framnte trupul cel atta de dulce al gingasului copilandru,
si si zise n cugetul sau: ,Iacata un trup n care grasimea
si-a pus peste tot perniele-i matasoase! Ce belsug de nuri si
ce durduliu e! i l ajuta sa se ntinda pe marmura fierbinte
din sala cea calda si ncepu sa-l frece cu o grija cu totul
aparte. i, cnd ajunse aproape de solduri, ramase pna peste
poate de nedumerit bagnd de seama ca zebbul flacaiasului era
doar cam ct o aluna...
A cinci sute treia noapte
83
Dar cndfu cea de a cinci sute treia noapte
Spuse:
... bagnd de seama ca zebbul flacaiasului era doar cam ct
o aluna.
i, daca vazu aceasta, ncepu sa se caineze n cugetul sau
si sa-si plesneasca palmele una de alta, oprindu-se deodata
din munca pe care o ncepuse.
Cnd l vazu pe masagiu prada unei asa de amarnice mhniri
si cu chipul ravasit de deznadejde, flacaul i spuse:
- Ce ai, o, masagiule, de te cainezi atta din tot sufletul
si i plesnesti minile una de alta?
El raspunse:
- Vai, doamne al meu, deznadejdea si caineala mea sunt din
pricina ta! Caci te vad batut de cea mai mare napasta de care
poate sa fie lovit un barbat! Esti tnar, voinic si frumos, si
te bucuri de toate desavrsirile trupului si ale nfaisarii
si de toate binefacerile daruite de catre Atoatedatatorul
celor alesi de el. Ci tocmai ceea ce face desfatul vieii i
lipseste, lucrul fara de care un barbat nu este barbat si nu
se poate bucura de virtutea cea deopotriva darnica si
primitoare! Oare viaa mai poate sa fie viaa fara de lucrul
acesta si fara de tot ce ine de el?
La vorbele acestea, fiul vizirului si pleca trist capul si
raspunse:
- Unchiule, ai mare dreptate! i iacata ca mi aduci aminte
tocmai de lucrul care-i pricina singurului meu necaz! Daca
ceea ce mi-e lasat ca mostenire de la tatal meu este atta de
nemernic, de vina-s numai eu, care pna astazi n-am avut grija
sa fac sa dea n prga aceasta mostenire. Cum vrei tu, oare,
ca un iedu sa ajunga ap voinic, daca se ine departe de
caprele cele ispititoare, ori ca un
84
copac sa dea n floare fara sa fie udat? Eu, pna astazi, m-am
inut departe de femei si nu m-am simit mnat de niciun fel
de ndemn catre ele! Ci mai este vreme, socot, ca sa se
trezeasca cel care doarme, si ciobanul sa se sprijineasca pe
bta lui!
La marturisirea aceasta a feciorului vizirului, hammamgiul
spuse:
- Ci cum are sa faca oare ciobanul ca sa se sprijineasca pe
o bta care nu-i mai mare dect degetul cel mic?
Baiatul raspunse:
- Pentru aceasta ma bizui, unchiule, pe marinimoasa ta
bunavoina. Du-te la lavia pe care mi-am lasat hainele si ia
punga pe care ai s-o gasesti la chimirul meu; si cu aurul din
punga aceea du-te si cauta vreo fetiscana vrednica sa-mi faca
nceputul...
i hammamgiul raspunse:
i se duse la lavia, lua punga si iesi din hammam sa caute
vreo fetiscana potrivita.
Pe drum, si zise: ,Saracul copil! el socoate ca ceea ce i
lipseste este ca o coca moale de acadea, ce se poate ntinde
de ndata ce ncepi sa tragi de ea! Ori o fi socotind ca un
castravete se face castravete de la o zi la alta, sau ca ba-
nana se coace pna a nu ajunge banana!
i, rznd de toata povestea, se duse la soia sa si-i
spuse:
- O, maica a lui Aii, afla ca tocmai spalam la hammam un
copilandru frumos ca luna plina. Este copilul vizirului- cel-
mare, si are toate desavrsirile; ci, saracul de el, nu are ce
are toata lumea! Ce are el, de-abia daca este ct o aluna. i,
cum am nceput sa ma cainez de mila tinereii lui, el mi-a dat
punga aceasta plina de aur, ca sa-i fac rost de vreo fetiscana
vrednica sa-i sporeasca ntr-o clipita amarta de mostenire pe
care o are de la tatne-sau; caci, nepriceput cum e, si
nchipuie ca aluna aceea are sa se schimbe
A cinci sute patra noapte
85
numaidect, de la cea dinti ncercare! Eu atunci m-am gndit
ca ar fi mai bine ca tot aurul acesta sa ramna n casa
noastra; si am venit sa te ndemn sa mergi cu mine la hammam,
unde sa te prefaci ca faci tu acea ncercare fara de nadejde
pentru bietul copil. Nu este nicio piedica. i ai sa poi
chiar si sa-i petreci un ceas de vreme, rzndu-i cu el,
fara de nicio primejdie ori de teama! Iar eu am sa va veghez
pe amndoi, si am sa fac asa ca sa va feresc de privirile
musteriilor.
Daca auzi vorbele acestea ale soului ei, tnara nevasta
raspunse ca asculta si ca se supune, si se ridica, se gati si
se mbraca n hainele ei cele mai frumoase. De altminteri, si
fara de gateli ori mpodobiri, ea putea sa faca toate capetele
sa se ntoarca si toate inimile sa se vlvoreze, ntruct era
cea mai frumoasa nevasta dintre nevestele de pe vremea ei.
Dar cnd fu cea de a cinci sute patra noapte
Spuse:
... ntruct era cea mai frumoasa nevasta dintre nevestele
de pe vremea ei.
Hammamgiul o lua asadar pe soia lui si o baga peste tnarul
fecior al vizirului, care astepta ntins pe marmura din sala
cea calda; i lasa acolo singuri si iesi sa stea de paza, spre
a-i opri pe cei nedorii sa-si vre capul pe usa. i le spuse
celor doi sa ncuie usa pe dinlauntru.
Cnd l vazu pe flacaiandru, nevestica ramase vrajita de
frumuseea lui de luna; iar el tot asa. Iar ea si zise: ,Ce
pacat ca nu are si el ceea ce au toi barbaii! Caci ceea ce
mi-a povestit soul meu este tare adevarat: de-abia daca-i
86
ct o aluna! Ci, cnd se vazu lnga femeie, cum micimea ei
era doar aparenta, ea fiind dintre acelea care, n timpul
somnului, intra n ntregime n teaca ei, ncepu sa se tre-
zeasca. i se ntinse deodata devenind un melesteu asemenea
aceluia de magar sau de elefant, foarte mare si foarte vnjos.
Iar soia hammamgiului, daca vazu asa, scoase un ipat de
minunare si si repezi braele mprejurul gtului flacaului
care o ncaleca pe data ca un cocos triumfator. i, rastimp de
o ora, o calca o data, apoi a doua oara, apoi a treia oara si
tot asa pna la a zecea oara, n timp ce, nnebunita, ea se
framnta, si gemea si se zvrcolea patimas. i-asa!
i, de dincolo de zabreaua usii, masagiul vedea tot si nu
putea nici crcni ori sa sparga usa, de teama sa nu ajunga de
ocara lumii. i se mulumea s-o strige n soapta pe nevasta-
sa, care nu-i raspundea neam! i el i spunea:
- O, mama a lui Aii, ce astepi de nu iesi? Ziua-i pe sfr-
site, si tu i-ai uitat de copilul care asteapta acasa sa-l
alaptezi!
Dar ea, de sub flacaiandru, continund sa se zvrcoleasca
si, printre rsete si gfieli, zise:
- Nu, pe Allah! De acum nu voi mai alapta alt copil n
afara de acesta!
Iar fiul vizirului i spuse femeii:
- Ai putea totusi sa dai fuga o clipita sa-l alaptezi si pe
urma sa te ntorci repede!
Ea raspunse:
- Mai curnd mi dau sufletul dect sa ma hotarasc sa-l
las, fie si macar o ora orfan, pe noul meu copil!
i bietul masagiu, daca o vazu pe nevasta-sa asa, cum i
scapa refuznd cu atta nerusinare sa se ntoarca la el, se
simi cuprins de o deznadejde si de o mnie atta de na-
prasnice, nct se sui pe terasa hammamului si se arunca de
acolo, de-si sfarma capul pe caldarm. i muri.
Or, istorisirea aceasta dovedeste ca omul nelept nu
trebuie sa se ncreada n ceea ce numai i se pare.
A cinci sute patra noapte
87
- Ci, spuse eherezeda, snoava pe care am sa i-o mai
povestesc vadeste nca si mai limpede ct de amagitoare-s
parelniciile si ct de primejdios este sa te lasi calauzit de
ele.
ALB I ALB
Mi s-a povestit, o, norocitule sultan, ca un om ca toi
oamenii s-a ndragit peste poate de o tinerica frumoasa si
dulce. i tinerica aceea, pilda de gingasie si de desavrsire,
era maritata cu un barbat pe care-1 iubea si care si el o iu-
bea pe ea. i mai fiind, pe deasupra, cuminte si cinstita,
ndragostitul nu izbutea sa afle mijlocul de a o ispiti. i,
cum se scursese destula vreme de cnd el si mistuia rabdarea
fara de nicio izbnda, gndi sa se foloseasca de un tertip,
fie spre a se razbuna pe ea, fie spre a-i frnge drzia.
Or, soul acelei tinerele avea ca sluga de credina un
baieandru pe care l crescuse de mic si care veghea asupra
casei n vremea cnd stapnii lipseau. Iar ndragostitul cel
mofluz se inu dupa baieandrul acela si se mprieteni cu el,
facndu-i felurite daruri si coplesindu-1 cu cinstiri, ba asa,
ba altminteri, pna ce ntr-un sfrsit baieandrul i ajunse
cu totul credincios si i se supunea, fara de nicio crtire, la
orice i-ar fi cerut.
Asa ca atunci cnd treaba ajunse aci, ndragostitul i spuse
ntr-o zi baieandrului:
- O, Cutarica, tare-as vrea sa vad si eu astazi casa stap-
nului tau, cnd stapnul si stapna ta au sa plece de-acasa!
El raspunse:
- De buna seama!
i, dupa ce stapnu-sau pleca la pravalie, iar stapna-sa
pleca la hammam, se duse si si chema prietenul, l lua de
mna si, dupa ce l baga n casa, l duse prin toate odaile si
i arata toate lucrurile din casa. Or, ndragostitul, hotart
sa se razbune amarnic pe tinerica, si pregatise de mult ren-
ghiul pe care sa i-1 traga. nct, cnd ajunse n odaia de
dormit, se apropie de pat si varsa acolo niste albus de ou
88
pe care avusese grija sa-l aduca ntr-o sticlua. i asa de pe
furis facu lucrul acesta, ca baieandrul nu baga de seama
nimic. Dupa care iesi din odaie si si vazu de drum...
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincea noapte
Spuse:
... si vazu de drum. i-atta cu el!
Estimp, soul, iacata! Dupa ce, pe la asfinit de soare, si
nchise pravalia, se ntoarse acasa si, fiind ostenit de-o zi
ntreaga de vnzari si de cumparari, se duse la pat si dete sa
se ntinda, spre a se odihni; ci baga de seama o pata mare ce
se labara pe cearceaf, si se trase ndarat uimit si banuitor
pna peste poate. Pe urma, si zise: ,Cine a putut sa intre n
casa mea si sa faca ce-a facut cu soia mea? Caci ceea ce vad
este
ourma de samna de barbat, fara de nicio ndoiala!
i racni:
- Chiar asa-i!
Atunci, plin de mnie, vru mai nti sa-l ucida pe ba-
ieandru; ci se razgndi, zicndu-si: ,O urma atta de mare nu
poate sa fie de la un copilandru care nu-i nca la vrsta la
care se umfla ouale. II chema, asadar, si, cu glasul tre-
murnd de mnie, i striga:
- Lepadatura ticaloasa, unde-i stapna-ta?
El raspunse:
- S-a dus la hammam!
La cuvintele acestea, banuiala nu facu alta dect sa se
nfiga si mai tare n mintea neguatorului, ntruct legea
dreptei-credine cere ca si barbatul si femeia sa se duca la
hammam si sa se spele dupa sfintele datini, din crestet pna-n
talpa, ori de cte ori au avut treaba ntre ei. i ipa la
baiat:
A cinci sute cincea noapte
89
- Da fuga si zoreste-o sa vie acasa!
i baiatul dete fuga sa ndeplineasca porunca. i cnd soia
veni, neguatorul, bulbucndu-si ochii la dreapta si la stnga
prin odaia n care se afla patul cu pricina, si fara a rosti o
vorba, se repezi la ea, o apuca de par, o tavali pe jos si
ncepu sa-i arda o mama de bataie cu mare prisos de lovituri
de picior si de lovituri de pumni. Dupa care o lega de mini,
lua un cuitoi si se pregati sa-i taie beregata. Ci, cnd vazu
asa, femeia ncepu sa ipe amarnic si sa urle din rarunchi,
si-asa de tare, nct toi vecinii si toate vecinele sarira n
ajutorul ei si o gasira pe cale de a fi njunghiata. Atunci l
trasera ndarat cu de-a sila pe so si ntrebara de pricina
care dusese la o pedeapsa ca aceea. i femeia striga:
- Nu stiu care-i pricina!
Atunci cu toii i strigara neguatorului:
- Daca ai a te plnge mpotriva ei, esti slobod fie sa te
despari de ea, fie s-o mustri cu gingasie si cu blndee. Da
nu poi s-o omori, caci de cuminte e cuminte, si-asa o stim
toi, si-asa punem marturie pentru ea dinaintea lui Allah si
dinaintea cadiului! Este vecina noastra de multa vreme si n-am
bagat de seama n purtarea ei nimica necuviincios!
Neguatorul raspunse:
- Lasai-ma sa-i tai beregaile dezmaatei! i de vrei s-
aveti dovada stricaciunii ei, n-aveti dect sa va uitati la
y
7
y y
urma pe care au lasat-o barbaii adusi de ea n patul meu!
La vorbele acestea, vecinii si vecinele se apropiara de pat
si toi pe rnd si pusera degetul n urma si spusera:
- Este o urma de barbat!
Ci tot atunci, copilandrul se apropie si el la rndu-i,
aduna pe o tigaie albusul care nca nu fusese supt de catre
cearceaf, puse tigaia deasupra focului si praji albusul. Dupa
care lua ceea ce se prajise, mnca jumatate si mpari
cealalta jumatate celor de faa, spunndu-le:
- Luai de gustai! este albus de ou!
90
i toi, dupa ce gustara, se ncredinara ca era cu adevarat
albus de ou; pna si soul, care nelese atunci ca soia lui
era nevinovata si ca o nvinuise si o pedepsise pe nedrept.
nct nu pregeta sa se mpace numaidect cu ea si, ca sa
pecetluiasca mpacarea, i darui o suta de dinari de aur si o
salba de galbeni.
Or, povestirea aceasta scurta dovedeste ca este alb si alb,
si ca n orice lucru trebuie sa stii sa faci deosebirea.
Dupa ce i povesti sultanului snoavele acestea, eherezada
tacu.
i sultanul zise:
ntr-adevar, eherezada, povestirile acestea sunt cum nu
se poate mai pilduitoare! i, pe deasupra, mi-au odihnit
gndurile asa de frumos, nct iata-ma-s gata sa te ascult cum
mi povestesti o poveste ct mai ciudata.
i eherezada spuse:
- ntocmai! Aceea pe care am sa i-o povestesc este chiar
ce doresti Maria Ta!
i eherezada i spuse sultanului ahriar:
POVESTEA CU ABDALLAH-DE-PE-USCAT I CU ABDALLAH-DIN-MARE
e povesteste - ci Allah este mai stiutor! - ca a fost odata un
om, pescar de meserie, care se numea Abdallah. i pescarul
acela avea de hranit pe cei noua copii ai sai si pe mama lor,
si era sarac, tare sarac, asa de sarac ca n-avea nicio alta
avere afara de navodul lui. i astfel ca navodul i inea loc
si de pravalie, si de putina de a-si agonisi pinea cea de
toate zilele, si de singura usa a sporului la casa lui. i-asa
ca avea de obicei sa se duca n fiecare zi sa pescuiasca la
mare; si, daca pescuia mai puin, vindea, si, cu ce dobndea,
cumpara cele de trebuina pentru copiii sai, n masura n care
l miluia si pe el Atoatedatatorul; iar daca pescuia mai mult,
atunci, cu banii dobndii, punea pe nevasta-sa sa gateasca o
masa minunata, si cumpara poame, si cheltuia totul pentru ai
lui, fara de nicio stapnire ori chibzuiala, pna ce nu-i mai
ramnea nimica n mini; ca si zicea: ,Pinea de mine are sa
ne vina mine! i traia asa, de pe o zi pe alta, fara sa-si
bata vreodata capul cu grija zilei urmatoare.
Or, ntr-o zi, nevasta-sa nascu al zecelea baiat, ca si cei-
lali noua erau tot baiei, din mila lui Allah! i tocmai n
ziua aceea nu se afla chiar nimica de mncare n casa cea
saraca a pescarului Abdallah. i femeia i spuse omului ei:
- O, stapne al meu, casa noastra acuma s-a mai mbelsugat
cu un suflet, iar pinea zilei de azi nca n-a venit! N-ai
vrea sa te duci sa rostuiesti ceva pentru noi, care sa ne ina
sufletul n clipa aceasta grea?
92
El raspunse:
- Tocmai vream sa ies, punndu-mi credina n bunatatea lui
Allah, si sa ma duc la pescuit sa-mi arunc navodul n mare
ntru norocul acestui copil nou-nascut, ca sa vad astfel
masura norocului lui n viaa!
Femeia i spuse:
- Pune-i nadejdea ntru Allah!
i pescarul Abdallah si lua navodul n spinare si pleca la
mare.
Dar cnd fu cea de a cinci sute sasea noapte
Spuse:
i pescarul Abdallah si lua navodul n spinare si pleca la
mare.
i arunca navodul si l desfasura n apa, ntru norocul
acelui copil nou-nascut, si spuse: ,O, Doamne al meu, fa ca
viaa sa-i fie usoara si nu anevoioasa, mbelsugata si nu
nendestulata! i, dupa ce astepta un rastimp, trase navodul
si l gasi plin cu murdarii, cu nisip, cu ml si cu ierburi de
apa, dar nu vazu nici urma de peste, nici mai mare, nici mai
mic, nimic-nimic! Atunci se minuna si se mhni n sufletul lui
si zise: ,Oare Allah l-o fi zamislit pe micuul acela fara a-i
fi menit nicio parte si niciun noroc? Asta nu se poate si nu
se poate! ntruct acela carele a dat falei omului si i-a
lasat doua buze drept gura n-a facut treaba asta degeaba, ci a
luat asupra-si sarcina de a raspunde la nevoile lor, de vreme
ce el este Atoatestiutorul si Atoatedatatorul. Preamarit fie
El! Pe urma si ncarca n spinare navodul si se duse sa-l
arunce n mare n alt loc.
i statu rabdator o buna bucata de vreme, dupa care se cazni
mult pna sa-l scoata, caci se dovedi tare greu. i gasi
A cinci sute sasea noapte
93
n el un magar mort, umflat cu totul si mprastiind o duhoare
nfricosatoare. i pescarul si simi sufletul napadit de
sila; si dete zor sa-si scuture navodul de magarul mort si sa
se ndeparteze ct mai degraba n alta parte, zicnd: ,Nu este
ajutor si putere dect ntru Slavitul si Falnicul Allah cel
Preanalt! Tot ce mi se ntmpla acuma si tot nenorocul asta
este din vina blestematei de nevasta-mea! De cte ori nu i-am
spus: Nu se mai afla n apa nimica pentru mine, si trebuie sa
caut altundeva pinea noastra. Nu mai pot cu meseria asta! Nu,
adevaratu-i, nu mai pot! Lasa-ma, dar, o, femeie, sa ma apuc
de alta meserie dect de aceea de pescar! i de-attea ori i-
am tot doganit vorbele astea, de mi-a iesit par pe limba! Da
ea nu-mi raspunde dect cu: Allah Karim!' Allah Karim! Mila
lui este fara de margini! Nu deznadajdui, o, tata al copiilor
mei! Or, asta-i toata mila lui Allah? Oare magarul asta mort
sa fie partea menita acelui sarac de copil, ori poate ca mlul
sau nisipul cules n navod?
i pescarul Abdallah ramase nemiscat vreme lunga, prada unei
mhniri tare amare. Dupa care, pna la urma, se hotar sa mai
arunce o data navodul n apa, cernd iertare de la Allah
pentru vorbele nesocotite pe care le graise, si zise: ,Fii-mi
priincios la pescuit, o, tu, Atoatedatatorule, carele mpari
fapturilor tale huzururile si bunataurile, si carele le scrii
dintru nceputuri ursita. i fli-i priincios copilului nascut
acuma, iar eu i fagaduiesc ca ntr-o buna zi are sa-i fie
un preacucernic drept-credincios, vrednicind sa-i slujeasca
numai ie! Pe urma si zise: ,M-as mulumi sa pescuiesc fie
si numai un peste, macar ca sa pot sa-l duc brutarului,
binefacatorul meu, care n zilele cele negre, cnd ma vede ca
stau dinaintea pravaliei lui si adulmec de-afara mireasma de
pine calda, mi face semn cu mna sa ma duc la el si mi
daruie din belsug pinea cu care sa-i mulumesc pe cei noua si
pe mama lor!
1
Dumnezeu e darnic (n limba araba).
94
Dupa ce si arunca navodul pentru a treia oara, Abdallah
astepta vreme tare lunga, si pe urma ncepu sa se pregateasca
sa-l traga afara. Ci, ntruct navodul era si mai greu dect
de celelalte dai, si atrna cu totul peste masura, Abdallah
se necaji amarnic cu el pna ce sa-l scoata la mal; si nu
izbuti dect dupa ce si nsngera minile tragnd de sfori.
i atunci, peste poate de uluit, gasi prinsa n ochiurile
navodului o faptura omeneasca, un fiu de Adam, asemenea cu
toi ibn-Adamii, numai cu osebirea ca trupu-i se sfrsea cu o
coada de peste; ci, afara de coada aceea, avea cap, faa,
barba, piept si mini, ntocmai ca ale unui om de pe pamnt.
Cnd l vazu, pescarul Abdallah nu mai avu nicio ndoiala ca
n-ar fi de faa cu vreun efrit dintre efriii care, n vremile
de demult, s-au razvratit mpotriva poruncilor stapnului
nostru Soleiman Ibn-Daud si au fost nchisi n vase de arama
rosie si aruncai n mare. i si zise: ,De buna seama ca-i
unul dintre aceia! Din pricina ca arama a fost roasa de apa si
de ani, efritul a putut sa iese din vasul pecetluit si sa se
agae n navodul meu! i, scond ipete de spaima si
ridicndu-si poalele camasii pna deasupra genunchilor,
pescarul o lua la goana pe arm, fugind de sa-si dea sufletul,
si urlnd:
- Aman! Aman! Fie-i mila de mine, o, efrite al lui
Soleiman!
Ci adamitul din navod i striga:
- Hei, pescarule! Nu fugi de mine! Caci sunt o faptura de
om ca si tine, nu-s nici mared si nici efrit! Vino ndarat mai
degraba si-ajuta-ma sa ies din navodul acesta, si nu-i fie
teama de nimic! Am sa te rasplatesc din plin! i Allah are sa
ie seama de asta n Ziua Judecaii!
La vorbele acestea, inima pescarului se domoli; si Abdallah
se opri din fuga si se ntoarse catre navod, da cu pasi
sfiii, cu un picior apropiindu-se, iar cu celalalt depar-
tndu-se. i i spuse adamitului prins n navod:
A cinci sute saptea noapte
95
- Atunci nu esti un ginn din neamul ginnilor?
Dar cndfu cea de a cinci sute saptea noapte
Spuse:
- Atunci nu esti un ginn din neamul ginnilor?
Adamitul raspunse:
- Nu sunt! Sunt faptura omeneasca si cred n Allah si n
trimisul lui!
Abdallah ntreba:
- Pai, atunci, cine te-a aruncat n mare?
El spuse:
- Nimeni nu m-a aruncat n mare, pentru ca eu n mare m-am
nascut! Caci sunt un fiu dintre fiii marii, ntruct suntem
multe noroade care locuim n adncurile marilor. i noi
rasuflam si traim n apa, asa cum voi ceilali traii pe
pamnt, iar pasarile n vazduh. i toi suntem drept-
credinciosi ntru Allah si Profetul lui (cu El fie rugaciunea
si pacea!) si suntem prietenosi si ajutatori faa de oameni,
fraii nostri, care locuiesc pe faa pamntului; caci ne ca-
lauzim dupa poruncile lui Allah si dupa nvaaturile Carii
celei Sfinte\
Pe urma adauga:
- i-apoi, de-as f un ginn ori un efrit raufacator, oare
nu i-as fi rupt pna acuma navodul, n loc de-a te ruga sa
vii si sa ma ajui sa ies din el fara a-1 vatama, ntruct cu
el i ii zilele si numai el este usa sporului casei tale?
La vorbele acestea de netagaduit, Abdallah simi cum
i se spulbera si cele mai de pe urma sovaieli si temeri,
si, cnd se apleca sa-l ajute pe locuitorul din ape sa iasa
din navod, acela i spuse:
96
- O, pescarule, soarta a vroit ca sa fiu prins spre binele
tau. Ma preumblam, ntr-adevar, prin ape, cnd navodul tau s-a
abatut asupra mea si m-a prins n laurile lui. Doresc, dar,
sa va aduc bunastarea ie si alor tai! Vrei sa ne legam
prieteni ntre noi, sa dam si sa primim daruri unul de la
celalalt? Asa, de pilda, n fiecare zi sa vii aici la mine si
sa-mi aduci roade de pe pamnt, dintre cele care cresc la voi:
struguri, smochine, lubenie, cantalupi, piersici, prune,
rodii, banane, curmale si de altele? i eu am sa primesc cu
mare bucurie tot ce ai sa-mi aduci. i, n schimb, eu am sa-i
dau, de fiecare data, roade de-ale marii, care cresc n
strafundul apelor: margeane, margaritare, hrizolite, beri-
luri, smaralde, rubinuri, metaluri scumpe si toate gemmele si
nestematele din mari. i, de fiecare data, am sa-i umplu
cosul pe care ai sa mi-1 aduci cu poame! Primesti?
Auzind vorbele acestea, pescarul care, de bucuria si de
ncntarea pricinuite de nsiruirea aceea de nume minunate nu
mai sta dect ntr-un picior, striga:
- Ya Allah! Da cine n-ar primi!
Pe urma spuse:
- Da! Ci, mai-nainte de orice, sa punem ntre noi fati-
haua, ca sa pecetluim cu ea legamntul nostru!
i bastinasul apelor ncuviina. i amndoi atunci rostira
cu glas tare fatihaua de nceput din Coran. i, pe urma,
numaidect, Abdallah pescarul l slobozi din navod pe
bastinasul apelor.
Atunci pescarul l ntreba pe prietenul sau din ape:
- Cum te cheama?
El raspunse:
- Ma cheama Abdallah. nct, n fiecare dimineaa cnd ai
sa vii aici, daca n vreo zi, din ntmplare, n-ai sa ma vezi,
nu ai dect sa strigi: ,Ya Abdallah, hei, tu, cel din ape! i
eu pe data am sa te aud si ai sa ma vezi cum rasar dinainte-i
din ape.
Pe urma ntreba si el:
A cinci sute opta noapte
97
- Da pe tine, o, frate al meu, cum te cheama?
Pescarul raspunse:
- i pe mine ma cheama tot Abdallah, ca si pe tine!
Atunci cel din ape se minuna:
- He-he, tu esti Abdallah-de-pe-uscat, iar eu sunt
Abdallah-din-mare! i, n felul acesta, suntem de doua ori
frai: frai de nume si frai de prietenie. Asteapta-ma, dar,
o clipita aici, o, prietene al meu, numai atta ct sa ma
cufund si sa-i aduc cel dinti dar din ape!
i Abdallah-de-pe-uscat raspunse:
i numaidect Abdallah-din-mare sari de pe arm n mare si
pieri din ochii pescarului.
Atunci Abdallah-de-pe-uscat, dupa un timp, vaznd ca
Abdallah-din-mare nu se mai arata, ncepu sa se caiasca
amarnic ca-1 slobozise din navod, si si zise n sine-si: ,De
unde stiu eu ca are sa se mai ntoarca? Fara de nicio ndoiala
ca si-a rs de mine si ca mi-a spus toate alea ca sa-l
slobozesc. Uf, de ce mai degraba nu l-oi fi luat eu prins? As
fi putut atunci sa-l duc spre vedere n faa oamenilor din
cetate si sa cstig o gramada de bani! i tot asa l-as fi dus
prin casele celor bogai, care nu vor sa se oboseasca prea
tare, si sa li-1 arat acasa la ei. i m-ar fi platit
strasnic! i se caina asa mai departe n sufletul lui si si
zicea: ,Pestele tau i-a scapat din mna, o, pescarule!
Dar cnd fu cea de a cinci sute opta noapte
Spuse:
,Pestele tau i-a scapat din mna, o, pescarule!
Ci, tot atunci, iacata-1 pe Cel-din-mare ca se arata la faa
valurilor, innd ceva deasupra capului; si veni de sezu
98
pe arm lnga Cel-de-pe-uscat. i Cel-din-apa avea minile
amndoua pline cu margaritare, cu margeane, si smaralde, si
matostate, si rubine si tot soiul de nestemate. i
i le ntinse pe toate pescarului si i spuse:
- Ia astea, o, fratele meu Abdallah, si iarta-ma ca sunt
atta de puine. Caci, de data aceasta, nu am avut un cos pe
care sa i-1 umplu; ci, data viitoare, ai sa-mi aduci tu un
cos, iar eu am sa i-1 dau ndarat plin cu aceste roade de
mare!
Vaznd gemmele cele scumpe, pescarul se bucura pna peste
poate. i le lua si, dupa ce le prefira printre degete
minunndu-se, le ascunse n sn. Iar Cel-din-apa i spuse:
- Sa nu uii de legamntul nostru! i sa vii aici n fieca-
re dimineaa, nainte de rasaritul soarelui!
j
7
i si lua ramas-bun de la el si se cufunda n mare. Iar
pescarul se ntoarse n cetate plin de bucurie si trecu mai
nti pe dinaintea pravaliei brutarului care i fusese atta
de binevoitor n zilele negre, si i spuse brutarului:
- O, frate al meu, soarta cea buna si norocul ncep ntr-un
sfrsit sa umble si n calea noastra! Ma rog, dar, ie, sa
faci socoteala la tot ce-ti datorez!
>
Brutarul raspunse:
- Socoteala? i de ce sa fac socoteala? E oare trebuina de
vreo socoteala ntre noi? Da, daca chiar ai mai muli bani,
da-mi atia ct poi! i daca nu ai deloc, ia pine cta i
trebuie ca sa-i hranesti pe-ai tai, si asteapta sa-mi platesti
atuncea cnd bunastarea s-o aseza pe totdeauna n casa ta!
Pescarul spuse:
- O, prietene al meu, bunastarea s-a asezat temeinic n
casa mea, ntru norocul copilului meu nou-nascut, din
bunatatea si darnicia lui Allah! i tot ce as putea eu sa-i
dau are sa fie prea puin faa de tot ce ai facut tu pentru
mine, cnd ma strngeau de gt lipsurile! Da ia de colea, pna
una alta!
A cinci sute opta noapte
99
i si baga mna n sn si scoase un pumn plin cu nestemate,
ba chiar atta de multe de nu-i mai ramase pentru el aproape
nici jumatate din cte i daruise Cel-din-mare. i i le
ntinse pe toate brutarului, spunndu-i:
- Nu-i cer dect sa-mi mprumui ceva bani, pna ce am sa
vnd n suk gemmele acestea de mare.
i brutarul, uluit de cele ce vedea si de cele cte capata,
si goli cutiua cu bani n minile pescarului si vru sa-i
duca el nsusi sarcina de pine trebuitoare pentru casa. i i
spuse:
- Sunt robul si sluga ta!
i, cu voie cu nevoie, lua pe cap cosul cu pine si merse n
spatele pescarului pna la acesta acasa, unde si lasa jos
sarcina. i pleca, dupa ce i saruta minile. Iar pescarul
nmna mamei copiilor sai cosul, pe urma pleca fuga sa le
cumpere carne de miel, pui, legume si poame. i o puse pe
nevasta, n seara aceea, sa gateasca o masa nemaipomenita. i,
laolalta cu copiii si cu nevasta lui, se ospata de minune,
bucurndu-se pna peste poate de venirea pe lume a acelui nou-
nascut care aducea cu sine norocul si belsugul.
Dupa care, Abdallah i povesti neveste-sii tot ce i se
ntmplase si cum pescuitul lui se ispravise cu prinderea lui
Abdallah-cel-din-apa si, pna la urma, toata ntmplarea cu
de-amanuntul. i i darui femeii tot ce-i mai ramasese din
darul cel scump al prietenului sau ce salasluia n mare. i
soia se bucura de toate; ci i zise:
- Pastreaza cu grija taina acestei ntmplari! De nu,
oamenii stapnirii ar putea sa-i faca necazuri!
i pescarul raspunse:
- Hotart! n-am sa spun nimica la nimeni, afara de brutar!
Caci, macar ca de obicei trebuie sa-i ascunzi norocul, nu pot
sa-mi tainuiesc bunastarea faa de cel mai dinti binefacator
al meu!
A doua zi dimineaa, de cu zori, Abdallah pescarul se duse
cu un cos plin de poame frumoase de toate soiurile
100
si de toate felurile la armul marii, unde ajunse nainte de
rasaritul soarelui. i puse cosul jos pe nisipul de pe arm,
si, ntruct nu-1 zarea nicaierea pe Abdallah, batu din palme
si striga:
- Unde esti, o, Abdallah-cel-din-apa?
i pe data, din afundul valurilor, un glas de apa raspunse:
- Iacata-ma, o, Abdallah-cel-de-pe-uscat! Iacata-ma la
poruncile tale!
i bastinasul marii sari din apa si se ivi pe mal. i, dupa
salamalecurile si urarile de cuviina, pescarul i darui cosul
cu poame. i Cel-din-apa lua cosul, mulumi si se cufunda
ndarat n fundul marii. Ci nu peste mult timp se ivi iarasi,
innd n mini cosul gol de poame, greu nsa de smaralde, de
balase si de toate gemmele si roadele marii. i pescarul, dupa
ce si lua bun-ramas de la prietenul sau, si puse cosul pe
cap si apuca drumul ndarat catre cetate, trecnd pe la
cuptorul brutarului.
Dar cnd fu cea de a cinci sute noua noapte
Spuse:
i pescarul, dupa ce si lua bun-ramas de la prietenul sau,
si puse cosul pe cap si apuca drumul ndarat catre cetate,
trecnd pe la cuptorul brutarului.
i i spuse binefacatorului sau cel dintru-nti:
- Pacea fie cu tine, o, taica al meu cu mini darnice!
Acela raspunse:
- i cu tine fie pacea, si milele, si binecuvntarile lui
Allah, o, chip vestitor de bine! Tocmai i-am trimis acasa o
tava cu patruzeci de placinte, pe care le-am facut anume
pentru tine, si n coca lor n-am precupeit nici untul stra-
curat, nici scorisoara, nici corcoma, nici pelinia, nici
nucsoara, nici anisonul, nici chiminul!
A cinci sute noua noapte
101
i pescarul si cufunda mna n cosul din care se revarsa o
ploaie de lumini sclipitoare, lua trei pumni plini cu
nestemate pe care i le darui brutarului. Pe urma si vazu de
drum mai departe si ajunse acasa. Acolo puse cosul jos, alese
cea mai frumoasa piatra din fiecare soi si din fiecare
culoare, puse totul ntr-o crpa si se duse la sukul giuva-
iergiilor. i se opri dinaintea seicului giuvaiergiilor, i
asternu dinainte pietrele cele minunate si i spuse:
- Vrei sa le cumperi?
eicul giuvaiergiilor se uita la pescar cu niste ochi plini
de ndoiala si l ntreba:
- Mai ai si altele?
El raspunse:
- Am acasa un cos plin.
Celalalt ntreba:
- i unde-i casa ta?
Pescarul raspunse:
- Casa n-am, pe Allah! Ci numai o cocioaba de scnduri
putrede, n fundul uliei Cutare, pe lnga sukul de peste!
La vorbele acestea ale pescarului, giuvaiergiul si striga
ucenicii:
- Punei mna pe el! Acesta-i houl despre care s-a dat de
stire ca a furat giuvaierurile stapnei noastre, soia sulta-
nului!
i le porunci sa-l ciomageasca bine. i toi giuvaiergii si
neguatorii l mpresurara si l napadira cu vorbe de ocara.
Iar unii ziceau:
- De buna seama ca acesta-i cel care a pradat luna trecuta
pravalia lui hagi Hassan.
Iar alii ziceau:
- Tot ticalosul asta a curaat si casa lui Cutarel
i fiecare povestea cte o poveste de hoie n care nu se
dovedise houl si era nvinuit acuma pescarul! i Abdallah,
toata vremea aceasta, ramase tacut si fara sa faca vreun semn
de tagada. i, dupa ce capata ciomageala de nceput,
102
se lasa trt dinaintea sultanului de catre seicul-giuvaiergiu
care vroia sa-l faca sa-si marturiseasca faradelegile si sa
puna sa fie spnzurat la poarta saraiului.
Cnd ajunsera cu toii la divan, seicul giuvaiergiilor spuse
catre sultan:
O, doamne al vremilor, cnd gherdanul sultanei a pierit,
tu ne-ai dat de veste si ne-ai dat n seama sa-l aflam pe
faptas. Am facut, asadar, tot ce ne-a stat n putina si, cu
ajutorul lui Allah, am izbndit! Iacata-1, dar, n minile
tale pe faptas si nestematele pe care le-am gasit asupra lui!
i sultanul spuse catre capetenia hadmbilor:
Ia nestematele acestea si du-te de le arata stapnei
tale. i ntreab-o daca sunt chiar nestematele din gherdanul
pe care l-a pierdut!
i mai-marele hadmbilor se duse la sultana si, nfa-
isndu-i acele gemme minunate, o ntreba:
Acestea-s, oare, o, stapna a mea, pietrele din gherdanul
Mariei Tale?
Daca vazu nestematele, sultana fu peste poate de minunata,
si-i raspunse hadmbului:
Ba nu sunt deloc! ntruct mi-am gasit gherdanul ntr-un
sipet. Da pietrele acestea-s cu mult mai frumoase dect ale
mele, si nu-si au seaman pe lume! Du-te, dar, o, Massrur, si
spune-i sultanului sa le cumpere, ca sa-i facem un gherdan
fiicei noastre mbelsugare
1
, care-i la anii maritisului!
Cnd afla de la hadmb raspunsul sultanei, sultanul fu
cuprins de o mnie peste masura asupra seicului giuva-
iergiilor, care ridicase si casunase asa pe un nevinovat: si-l
afurisi cu toate afuriselile lui Aad si ale lui Thamud
2
. i
seicul giuvaiergiilor, tremurnd tot, raspunse:
O, doamne al vremilor, stiam ca omul acesta este un
pescar si un saracan; si, cnd l-am vazut ca are asemenea
1
La M. A. Salie se pastreaza numele arab: Umm-as-Suud.
1
Aad (mai corect Ad) si Thamud (sau Samud) - doua triburi
mitice pe
care, cum se spune n Coran, Allah le-a nimicit pentru ca s-au
mpotrivit lui Mahomed.
A cinci sute zecea noapte
103
nestemate, si cnd am aflat ca mai are acasa un cos plin cu
vrf, am cugetat ca asta-i o avere prea mare ca s-o fi putut
cumpara cu mijloace cinstite un sarantoc ca el!
La vorbele acelea, supararea sultanului spori si mai mult,
si Maria Sa se bulbuci la seicul giuvaiergiilor si la soii
lui:
- A, miseilor si spurcailor! A, ereticilor de la credina
cea dreapta! Suflete ticaloase! Au voi nu stii ca nicio
avere, orict de pe neasteptate si orict de ca printr-o
minune ar veni ea, nu este cu neputina n soarta unui drept-
credincios? A, nelegiuiilor! i dai zor asa sa-l osndii pe
sarmanul acesta, fara sa-l ascultai si fara sa-l cercetai,
pe temeiul ca atta avere este prea multa pentru el? i-i
zicei ho, si-l necinstii faa de semenii lui? i nicio
clipita nu va trece prin cap ca Preaslavitul Allah, cnd
mparte huzmeturile lui, niciodata nu se zgrceste? Au stii
voi ct belsug curge din izvoarele fara de sfrsit din care
Preanaltul si scoate binefacerile lui, o, prostilor si
nestiutorilor, de judecai asa, pe potriva socotelilor voastre
ticaloase de fapturi de noroi, despre cele greutai cu care-i
ncarcata terezia unei ursite a norocului? Ducei-va,
ticalosilor! Pierii din faa mea! i lipsi-v-ar Allah n veci
de binefacerile lui!
i-i izgoni cu ocara! i atta cu ei!
Dar cnd fu cea de a cinci sute zecea noapte
Spuse:
i-i izgoni cu ocara! i atta cu ei!
In ceea ce l priveste pe Abdallah, pescarul, iacata!
Sultanul se ntoarse catre el si, nainte de a-i pune vreo n-
trebare ct de ct, i spuse:
- O, sarace, Allah sa te binecuvnteze ntru darurile ce i
le-a facut! Ocrotirea este cu tine. Eu i-o daruiesc!
Pe urma adauga:
104
- Vrei acuma sa-mi povestesti adevarat si sa-mi spui cum ai
dobndit nestematele astea, asa de frumoase cum niciun sultan
de pe pamnt nu are unele asemenea?
Pescarul raspunse:
- O, doamne al vremilor, mai am acasa un cos de pescar plin
de nestemate de acestea! Sunt un dar de la prietenul meu
Abdallah-cel-din-mare!
i i povesti sultanului toata ntmplarea lui cu Cel- din-
apa, fara sa tainuiasca nimica! Ci nu este de niciun folos s-o
mai spunem si noi o data.
Pe urma adauga:
- Or, eu am facut un legamnt cu el, pecetluit prin
rostirea fatihaei din Coran\ i ne-am legat asa: eu sa-i duc
n fiecare dimineaa, de cu zori, un cos plin cu poame de pe
pamnt; iar el s-a legat sa-mi umple acel cos cu toate roadele
marii, cumu-s nestematele pe care le vezi!
Cnd auzi spusele pescarului, sultanul se minuna de darnicia
Atoatedatatorului faa de drept-credinciosii sai, si i zise:
- O, pescarule, asa i-a fost ursit! Lasa-ma numai sa-i
spun ca bogaia cere sa fie ocrotita, si ca omul bogat trebuie
sa aiba un cin nalt! Vreau dar sa te iau sub ocrotirea mea,
atta ct oi trai, ba si mai mult! Caci nu pot eu sa hotarasc
asupra viitorului, si nu stiu ce soarta i-ar putea meni
urmasul meu, de s-ar ntmpla sa mor ori sa ramn fara scaunul
de domnie. S-ar putea sa te ucida din lacomie si din patima
pentru bunurile acestei lumi. Vreau, dar, sa te pun la adapost
de vitregiile soartei, atta vreme ct ma aflu n viaa. i
cea mai buna cale, gndesc eu, este sa te nsor cu fata mea
Imbelsugare, fata de maritat, si sa te caftanesc n slujba
de cel dinti vizir al meu, lasndu-i de mostenire n felul
acesta scaunul domniei mele de-a dreptul, mai nainte de
moartea mea!
i pescarul raspunse:
A cinci sute zecea noapte
105
Atunci sultanul chema robii si le zise:
- Ducei-1 la hammam pe stapnul vostru pe care-1 vedei
aici!
i robii l dusera pe pescar la hammamul saraiului, si l
spalara cu luare-aminte, si l mbracara n haine mparatesti,
si l adusera ndarat dinaintea sultanului care, tot atunci,
l caftani vizir. i i spuse sfaturile de trebuina pentru o
asemenea slujba, iar Abdallah raspunse:
- Sfaturile tale, o, Maria Ta, sunt pravila mea de purtare,
iar bunavoina ta este umbra n care huzuresc!
Pe urma sultanul trimise acasa la pescar o liota de stra-
jeri si de soli, dimpreuna cu cntarei din triste, din
clarane- te, din imbale, din vuve si din cavale, si femei
pricepute n mestesugul mbracaminii si al mpodobitului, cu
sarcina sa mbrace si sa mpodobeasca pe nevasta pescarului si
pe cei zece copii ai ei, s-o suie ntr-un palanchin purtat de
douazeci de arapi, si s-o aduca la sarai nconjurata de un
alai stralucitor si n zvoana de cntece. i poruncile fura
ndeplinite; si soia pescarului, inndu-1 pe noul-nascut la
piept, fu asezata dimpreuna cu ceilali noua copii ai ei ntr-
un palanchin falnic; si, cu liota de strajeri si de cntarei
nainte, si nsoita de femeile puse n slujba ei, si de
nevestele emirilor si ale mai-marilor cetaii, fu adusa la
palat unde o astepta sultana, care o primi cu semnele unei
preuiri nemarginite, n vreme ce sultanul i ntmpina pe
copiii ei, lundu-i rnd pe rnd pe genunchi si alintndu-i
parinteste, cu atta dragoste de parca ar fx fost chiar copiii
lui. i sultana, la rndu-i, vru sa-si arate dragostea faa de
soia proaspatului vizir si o puse n fruntea tuturor femeilor
din harem, numind-o mare vizireasa peste iatacurile sale.
Pe urma sultanul, care nu mai avea alta fata afara de
Imbelsugare, nu pregeta sa-si ina fagaduiala si i-o ncre-
dina vizirului Abdallah ca a doua soie. i, cu prilejul
acela, sultanul dadu un mare ospa norodului si ostenilor, si
puse sa se mpodobeasca si sa se lumineze cetatea.
106
i Abdallah cunoscu, noaptea aceea, deliciile carnii tinere
si diferena dintre divinitatea unei fiice de sultan si pielea
tabacita a batrnei pe care se odihnea pna atunci.
Or, a doua zi, n zori, cnd sultanul, trezindu-se la un
ceas mai devreme dect de obicei, din pricina zbuciumului din
ajun, se asezase la fereastra, l vazu pe proaspatul mare-
vizir, soul fiicei sale, cum iesea din palat, ducnd pe cap
un cos de pescar plin cu poame. i striga dupa el si l
ntreba:
- Ce duci tu acolo, o, ginere al meu...
Dar cnd fu cea de a cinci sute unsprezecea noapte
Spuse:
i striga dupa el si l ntreba:
- Ce duci tu acolo, o, ginere al meu? i ncotro ai luat-o?
El raspunse:
- Un cos cu poame pe care vreau sa-l duc prietenului meu
Abdallah-din-mare!
Sultanul spuse:
- Dar acesta nu este un ceas la care oamenii ies din casa
lor. i-apoi nu-i deloc potrivit ca ginerele meu sa duca asa
pe cap o povara de hamal!
El raspunse:
- Asta asa-i! Ci mi-a fost frica sa nu lipsesc la ceasul de
ntlnire si sa nu trec n ochii Celui-din-apa drept un
mincinos fara de credina, si sa-l aud cum ma dojeneste si mi
spune: ,Bunurile lumii te ndeparteaza acuma de la datoria ce-
o ai, si te fac sa uii fagaduielile!
i sultanul zise:
- Ai dreptate! Du-te la prietenul tau, si Allah fie cu
tine.
A cinci sute unsprezecea noapte
107
i Abdallah lua drumul catre mare, strabatnd sukurile.
Iar neguatorii sculai de dimineaa, care si deschideau
pravaliile, si spuneau cnd dau cu ochii de el:
- Acesta-i Abdallah, vizirul cel mare, ginerele sultanului,
care se duce la mare sa schimbe poame pe nestemate!
Iar cei care nu-1 cunosteau l opreau din drum si l
ntrebau:
- O, vnzatorule de poame, cu ct dai masura de caise?
i el la toata lumea raspundea:
- Nu-s de vnzare. Sunt vndute de mai-nainte!
i rostea acestea cu multa dulceaa, spre mulumirea
tuturora. i-asa ajunse pe arm, unde l vazu pe Abdallah-
din-mare cum iesea din valuri, i ntinse fructele n schimbul
altor nestemate de toate culorile. Pe urma lua drumul ndarat
catre cetate si trecu pe dinaintea pravaliei prietenului sau
brutarul. Ci ramase tare nedumerit cnd vazu ca usa brutariei
este nchisa; si astepta un rastimp sa vada daca nu se iveste
prietenul sau. i, pna la urma, l ntreba pe brutarul vecin:
- O, frate al meu, ce-i cu brutarul de-alaturi?
Acela raspunse:
- Habar n-am ce i-o fi menit Allah! O fi bolnav acasa!
El ntreba:
- i unde-i casa lui?
El spuse:
- Pe cutare ulia!
f
i Abdallah lua calea catre ulia pomenita si, dupa ce gasi
casa brutarului, batu la usa si astepta. i, peste puina
vreme, baga de seama la o bagea de sus cum se iea faa
speriata a brutarului, care, dupa ce vazu cosul pescarului
plin ca de obicei cu nestemate, se mai linisti si cobor sa
descuie. i se arunca la pieptul lui Abdallah si, cu lacrimi
n ochi, l mbraisa si i zise:
- Pai n-ai fost spnzurat din porunca sultanului? Eu, cnd
am aflat ca ai fost zeberit ca ho, m-am speriat sa nu
108
ma ridice si pe mine ca partas, mi-am ncuiat degraba cuptorul
si brutaria, si m-am ascuns n fundul casei mele. i ia
lamureste-ma, o, prietene al meu, cum se face de esti mbracat
ca un vizir?
Atunci Abdallah i povesti tot ce i se ntmplase, de la
nceput pna la sfrsit, si adauga:
- i sultanul m-a facut vizirul lui cel mare, si mi-a dat-o
pe fiica-sa de soie. i-acuma am un harem peste care se afla
soia mea dinti, mama copiilor mei!
Pe urma spuse:
- Ia cosul acesta cu tot ce-i n el. Este al tau, caci
scris a fost astazi la norocul tau!
Pe urma l lasa, si se ntoarse la sarai cu cosul gol. Cnd
l vazu cum venea cu cosul gol, sultanul i spuse rznd:
- Iacata vezi? Prietenul tau Cel-din-mare te-a dat uitarii!
El raspunse:
- Dimpotriva! Nestematele cu care mi-a umplut astazi cosul
erau si mai frumoase dect cele din zilele celelalte. Ci le-am
daruit pe toate prietenului meu brutarul, care, odinioara,
cnd ma rodeau nevoile, mi-a dat de mncare mie, si a dat de
mncare si copiilor mei si mamei lor. Iar eu, la rndu-mi, asa
cum mi-a fost el milos n zilele saraciei mele, n-am sa-l uit
acuma n zilele mele de belsug! Caci, pe Allah! trebuie sa
marturisesc ca el niciodata n-a jignit sufletul meu de biet
nevoias lesne banuielnic!
i sultanul, dumirit ntru totul, l ntreba:
- Cum l cheama pe prietenul tau?
El raspunse:
- II cheama Abdallah-brutarul, asa cum pe mine ma cheama
Abdallah-cel-de-pe-uscat, si asa cum pe prietenul meu din apa
l cheama Abdallah-cel-din-mare!
La vorbele acestea, sultanul se minuna si se cutremura de
uimire, si striga:
- i-asa cum pe mine ma cheama sultanul Abdallah! i-asa
cum pe noi toi ne cheama slujitorii lui Allah
1
! i,
1
n limba araba, Abd-Allah nsemneaza Sluga-lui-Allah.
A cinci sute douasprezecea noapte
109
ntruct toi slujitorii lui Allah sunt de-o seama dinaintea
celui Preanalt, si frai ntru credina si obrsie, o,
Abdallah-de-pe-uscat, vreau sa te duci numaidect si sa-l
chemi aici pe prietenul tau Abdallah-brutarul, ca sa-l
caftanesc al doilea vizir al meu!
Numaidect Abdallah-cel-de-pe-uscat se duse dupa Abdallah-
brutarul, pe care sultanul, tot atunci, l caftani cu caftanul
viziriei, numindu-1 vizir de-a stnga sa, asa cum Abdallah-
cel-de-pe-uscat era vizir de-a dreapta.
i Abdallah, pescarul de odinioara, si ndeplinea slujba
cea noua cu toata stralucirea, fara a uita nici ntr-o zi sa
mearga la prietenul sau Abdallah-din-mare, si sa-i duca un cos
cu poame, pe care le schimba cu aur, cu argint si cu
nestemate. i, cnd veni toamna si nu mai gasi poame nici n
gradini, nici pe la neguatorii de trufandale, si umplu cosul
cu stafide, cu migdale, cu alune, cu fistic, cu nuci, cu
smochine uscate, cu caise uscate si cu dulciuri uscate de
toate soiurile si de toate culorile. i, de fiece data, aducea
ndarat pe cap cosul plin cu giuvaieruri, ca de obicei. i-
asa, vreme de un an.
Or, ntr-o zi, Abdallah-cel-de-pe-uscat, ajungnd de cu zori
ca ntotdeauna pe arm, sezu lnga prietenul sau Abdallah-din-
mare si ncepu sa taifasuiasca cu el despre obiceiele
locuitorilor marii.
Dar cnd fu cea de a cinci sute douasprezecea noapte
Spuse:
... si ncepu sa taifasuiasca cu el despre obiceiele locui-
torilor marii. i, printre altele, i spuse:
110
- O, frate al meu, o, tu Cel-din-mare, tare frumos o fi
acolo la voi
1
.
El raspunse:
De buna seama! i, daca vrei, te iau cu mine n apa si
i arat tot, si te duc sa vezi cetatea mea si te poftesc n
casa mea, cu cea mai deplina dragoste!
i Abdallah-cel-de-pe-uscat raspunse:
- O, fratele meu, tu ai fost zamislit n apa si apa-i la-
casul tau. i-asa ca nu te simi stnjenit nicidecum sa tra-
iesti n mare. Da poi sa-mi spui, nainte de a-i raspunde la
poftirea ce-mi faci, de nu i-ar fi peste poate de neprielnic
sa zabovesti pe pamnt?
El spuse:
- De buna seama! Pielea mea s-ar usca! Iar vnturile de pe
pamnt, suflnd peste mine, m-ar omor!
Cel-de-pe-uscat spuse:
i eu tot asa! Eu am fost zamislit pe pamnt, si pamntul
este lacasul meu. i-asa ca vnturile de pe pamnt nu-mi
dauneaza. Da daca as intra cu tine n mare, apa ar intra n
launtrurile mele si m-ar nnabusi, si-as muri!
Cel-din-mare raspunse:
In aceasta privina sa nu ai nicio teama, ntruct am sa-
i aduc o unsoare cu care sa-i ungi trupul, si apa n-are sa
mai aiba nicio putere vatamatoare asupra ta, chiar daca ar fi
sa-i petreci n mare toate zilele vieii tale. i, n felul
1
n varianta M. A. Salie, taifasul dintre cei doi ncepe
astfel: Cel-din- mare a spus: ,O, fratele meu, se zice sa
Prorocul (blagosloveasca-1 si odihneasca-1 Allah!) a fost
nmormntat la voi pe pamnt. Oare tu stii unde i este
mormntul? - ,Da, raspunse pescarul. ,Unde este? a ntrebat
Abd- Allah-din-mare. i pescarul a raspuns: ,n cetatea care
se cheama at-Taiiba. (At-Taiiba nsemneaza ,norocitul,
,fericitul, n.t.) - ,Este vizitat de oamenii de pe pamnt? a
ntrebat Cel-din-mare. Iar cnd pescarul a raspuns ,Da, a
exclamat: ,Ferice de voi, o, locuitori ai pamntului!
Vizitarea Prorocului este un fapt vrednic si cucernic, iar cei
care l viziteaza merita ocrotirea lui! Dar tu l-ai vizitat,
o, fratele meu? - ,Nu! a raspuns pescarul, eu am fost bolnav
si n-am avut bani de drum, ca eu m-am mbogait numai dupa ce
te-am cunoscut pe tine, tu mi-ai adus binele acesta.
A cinci sute douasprezecea noapte
111
acesta, vei putea sa te cufunzi cu mine si sa strabai marea
n toate parile, si sa dormi si sa te scoli n apa, fara ca
sa paesti vreodata nici cel mai mic neajuns, oriunde te-ai
afla!
La vorbele acestea, Cel-de-pe-uscat i spuse Celui-din-
mare:
- Daca-i asa, apoi nimica nu sta mpotriva ca sa ma cufund
n apa cu tine. Adu-mi, asadar, unsoarea cu pricina, ca sa fac
ncercarea!
- Asa am sa fac!
i lua cosul cu poame, si se cufunda n mare, si nu peste
multa vreme se ntoarse innd n mini un ol plin cu o
unsoare asemuitoare cu seul de vaca, si cu o culoare ca de
aur, si cu o mireasma cu totul si cu totul minunata.
i Abdallah-cel-de-pe-uscat ntreba:
- Din ce-i facuta unsoarea aceasta?
El raspunse:
- Este facuta din grasimea ficatului unui soi de peste mare
dandan. i pestele dandan este cel mai urias dintre toi
pestii marii, nct dintr-o nghiitura ar nfuleca fara de
nicio cazna ceea ce voi pamntenii numii elefant ori camila!
i pescarul de odinioara, nfricosat, striga:
Acuma nsa sunt dator sa-l vizitez si sa fac hagialcul la
sfnta casa a lui Allah. M-a oprit de la aceasta numai
dragostea ce i-o port, ca nu pot sa ma despart de tine nici
macar o zi. ,Oare tu pui dragostea pentru mine mai presus
de vizitarea mormntului lui Mahomed (blagosloveasca-1 si
odihneasca-1 Allah!), care i va lua partea n ziua cnd vei
da ochii cu Allah, si care te va scapa de foc si te va ajuta
sa intri n rai, si oare pentru dragostea de viaa pamnteasca
ai sa neglijezi sa vizitezi mormntul Proro- cului Mahomed
(blagosloveasca-1 si odihneasca-1 Allah!)? a ntrebat Cel-
din-mare. i pescarul a grait: ,Nu, ma jur pe Allah, vizitarea
lui este pentru mine lucrul cel mai de seama, dar vreau sa
capat de la tine ncuviinarea de a ma despari de tine, a
spus pescarul. ,Ii dau ncuviinarea, a spus Cel-din-mare.
Iar cnd te vei afla la mormntul lui, sa-i duci si
temenelile.
112
- l cu ce s-o fi hranind acea fiara amarnica, o, fratele
meu?
El raspunse:
- De obicei se hraneste cu fapturile cele mai marunte care
se nasc n strafundurile marii. Caci stii si tu acea zicala
care spune: ,Cei slabi sunt mncai de cei tari!
- Adevar graiesti! Ci la voi acolo oare-s muli dandani de
acestia?
El raspunse:
- Mii de mii, si numai Allah le stie socoata!
Cel-de-pe-uscat striga:
- Atunci, mntuieste-ma de o calatorie ca aceasta, o,
fratele meu, caci tare mi-e teama ca soiul asta de peste sa nu
se dea de mine si sa ma mannce!
Cel-din-mare spuse:
- Sa nu ai nicio teama, ca pestele dandan, macar ca este
amarnic de crud, se teme de ibn-Adam, ntruct carnea de ibn-
Adam este o otrava naprasnica pentru el!
Pescarul de odinioara striga:
- Ya Allah! pai ce-mi foloseste mie sa fiu otrava pentru
dandan, dupa ce m-o nghii?
- Sa nu ai nici cea mai mica teama de acest dandan,
ntruct el, de ndata ce-1 vede pe un ibn-Adam, o si ia la
fuga, asa de tare-i e frica de el. i-apoi, cum esti uns cu
grasimea lui, are sa te cunoasca dupa miros si n-are sa-i
faca niciun rau!
i Cel-de-pe-uscat, pe temeiul ncredinarilor prietenului
sau, zise:
Am si un zalog pentru el acasa la mine, asa ca hai cu mine n
mare, sa te duc la cetatea mea, sa te poftesc n casa mea, sa
te ospatez si sa-i dau zalogul meu ca sa-l pui pe mormntul
Prorocului (blagosloveasca-1 si odihneasca-1 Allah!) si sa-i
spui: O, trimisule al lui Allah, Abd-Allah-cel- din-mare i
trimite nchinarea lui. i-a daruit acest pesches si
nadajduieste sa-l ocrotesti de focul cel vesnic.
A cinci sute treisprezecea noapte
113
- mi pun nadejdea n Allah si n tine!
i se dezbraca, sapa n nisip o groapa n care si piti
hainele, ca sa nu i le fure cineva cta vreme va lipsi. Dupa
care se unse din crestet pna n talpa cu unsoarea, fara a
ocoli nici cele mai marunte gaurele, si pe urma i spuse
Celui-din-mare:
- Iata-ma-s gata, o, fratele meu Cel-din-mare!
Atunci Abdallah-cel-din-mare l lua pe tovarasul sau
de mna si se cufunda cu el n strafundurile marii.
Dar cnd fu cea de a cinci sute treisprezecea noapte
Spuse:
Atunci Abdallah-cel-din-mare l lua pe tovarasul sau de mna
si se cufunda cu el n strafundurile marii.
i i zise:
- Deschide ochii!
i cum Cel-de-pe-uscat nu se simea nabusit nicidecum si
nici apasat de straturile uriase ale apelor, si cum rasufla
acolo n valuri mai usor dect n vazduh, pricepu ca era cu
adevarat ferit mpotriva apei; si deschise ochii. i, din
clipita aceea, fu oaspete al marii.
i vazu valurile deasupra capului sau cum si arcuiau bolta
de smarald, asa cum pe pamnt albastrul cerului se bolteste
peste mari; iar la picioare i se asterneau adncurile apelor
pe care niciun ochi de pamntean nu le atinsese, din ceasul
zamislirii dinti; si o tihna adnca domnea peste munii si
peste sesurile din afund; iar lumina era moale si tremura
mprejurul fapturilor si al lucrurilor, n stravezi- mile fara
de margini si n sclipirea apelor; si privelisti do- moale l
vrajeau mai presus dect toate privelistile vrajite de
114
sub cerul sub care se nascuse; si vazu paduri de margean rosu,
si paduri de margean alb, si paduri de margean trandafiriu,
nmarmurite n tacerea crengilor lor; si pesteri de diamant cu
stlpi de rubine, de hrizolite, de beriluri, de safire aurii
si de topaze; si o nesfrsire de ierburi aiuritoare ce se
unduiau n zari, nesfrsite ct niste mparaii; si, pe
nisipurile de argint, scoicile de mii de nfaisari si de
culori, oglindindu-si stralucirile n clestarul apelor; si, de
jur mprejurul lui, scaparau pesti ce se asemuiau cu florile,
si pesti ce se asemuiau cu fructele, si pesti ce se asemuiau
cu pasarile, si alii, acoperii cu solzi de aur si de argint,
ce se asemuiau eu niste soprle mari, si alii care nchipuiau
mai degraba niste bivoli, niste vaci, niste cini, ba si niste
adamii
1
: si gramezi nemasurate de nestemate ce mprastiau
potoape de focuri n mii de culori, pe care apele, departe de
a le stinge, le faceau si mai vii; si gramezi de stridii
nvoalte, pline cu margaritare albe, si cu margaritare tran-
dafirii, si cu margaritare daurite; si burei uriasi care se
miscau anevoie pe temeliile lor, rnduii frumos n siruri
fara de capat, ca niste osti, si parca hotarnicind feluritele
ntinderi de sub ape si stnd ca niste straji ntemeiate ale
acelor singuratai nesfrsite.
Ci deodata Abdallah-cel-de-pe-uscat, care, mereu dus de mna
de catre prietenul sau, privea cum se rotesc m- prejuru-i, n
goana aceea repede prin strafunduri, toate acele privelisti
minunate, zari o nsiruire nenumarata de pesteri de smarald,
sapate la fel toate n coasta unui munte de
1
La M. A. Salie: si toi pestii de care se apropiau fugeau
cnd l vedeau pe Abd-Allah-de-pe-pamnt. i el l-a ntrebat
pe cel din-mare: ,O, fratele, meu, de ce toi pestii de care
ne apropiem fug de noi? i Cel-din-mare a spus: ,Asta-i din
pricina fricii faa de tine, pentru ca tot ce a creat marele
Allah se teme de fiul lui Adam.
i Abd-Allah-de-pe-pamnt se tot minuna de minunile din
mare, pna ce au ajuns la un munte nalt si deodata s-a auzit
un racnet puternic. i Abd-Allah-de-pe-pamnt, cnd s-a
ntors, a vazut ca se pravalea de pe munte ceva ntunecat
(mare ca de marimea unei camile, daca nu si mai mare) si l-a
ntrebat pe Cel-din-mare: ,Ce este aceasta, o, fratele meu?
115
gemma verde, si la usa fiecareia stnd pe lavie ori tolanite
pe jos niste fetiscane frumoase ca niste lune, cu pletele de
culoarea chilimbarului si a margeanului. i ar fi fost ase-
menea cu fetele de pe pamnt, de n-ar fi avut o coada ce le
inea loc de solduri, de coapse si de picioare. Or, acestea
erau Fetele-Marii. Iar cetatea de pesteri verzi era asezarea
lor.
La privelistea aceea, Cel-de-pe-uscat l ntreba pe Cel-
din-mare:
- O, fratele meu, oare fetele acestea nu-s maritate, de nu
zaresc printre ele niciun barbat?
El raspunse:
Cele pe care le vezi sunt fete fecioare, si asteapta n
pragul casei lor ivirea unui so, care sa vina si s-o aleaga
pe aceea care i-o placea. ntruct n alte locuri din mare se
afla cetai locuite de barbai si de femei, si de acolo vin
flacaii care si cauta o tnara de soie; caci numai aici au
voie sa stea fetele tinere care se aduna din toate parile
mparaiei noastre si traiesc ntre ele asteptndu-si soul!
1
i, cum sfrsi lamurirea, iacata ca ajunsera la o cetate lo-
cuita de barbai si de femei; si Abdallah-cel-de-pe-uscat
spuse:
i'Cel-din-mare a spus: ,Este dandan (n limba persana dandan
nsemneaza ,col, ,dinte, ,zim - peste mitic, socout a
face parte dintre pestii cu dini n.t.). Coboara urmarindu-
ma pe mine ca sa ma mannce. Striga la el pna nu ajunge la
noi sa ma rapeasca si sa ma sfsie. i Abd-Allah-de- pe-
pamnt a strigat si deodata dandanul a cazut mort. i cnd a
vazut ca pestele e mort, pescarul a exclamat: ,Marire lui
Allah! Laudat fie El! Ca nu l-am lovit pe dandan nici cu vreun
palos, nici cu vreun cuit! Oare cum, cu toata marimea acestei
fapturi, nu a putut sa stea mpotriva strigatului meu si a
murit? - ,Nu te mira, a spus Abd-Allah-cel-din-mare. Ma jur
pe Allah ca daca asemenea pesti ar fi o mie sau doua mii, tot
nu s-ar putea mpotrivi unui strigat de-al fiilor de Adam!
1
In varianta M. A. Salie, explicaia este alta: cnd Cel-
de-pe-pamnt aude de la Cel-din-mare ca printre ele nu exista
barbai, ntreaba: ,Dar cum ramn nsarcinate si cum nasc fara
barbai? I se raspunde: ,mparatul marii le izgoneste n
cetatea aceasta, iar ele nu ramn nsarcinate si nu nasc.
Fiecare fata a marii pe care mparatul o osndeste este
izgonita aici, de unde nu mai poate iesi niciodata, iar daca
iese, orice animal din mare care o va vedea o va mnca. n
ceea ce priveste alte cetai, acolo sunt si barbai si femei.
- ,Dar se mai afla n mare si alte cetai n afara de cetatea
aceasta? a ntrebat pescarul.
117
- O, fratele meu, vad aici o cetate locuita, da nu bag de
seama nicio pravalie unde sa se vnda si sa se cumpere! -apoi
trebuie sa-i spun ca sunt tare nedumerit cnd vad ca niciunul
dintre locuitori nu este acoperit cu hainele care sa-i
fereasca parile ce se cade a fi inute ascunse!
El raspunse:
- In ce priveste vnzarea si cumpararea, nu avem niciun fel
de trebuina, ntruct viaa noastra-i usoara si hrana
noastra-i pestele pe care nu avem dect sa ntindem mna ca
sa-l pescuim. Ci, n ce priveste cele ce ar fi de ascuns,
anumite pari ale trupului nostru, mai nti ca noi nu vedem
ce nevoie am avea sa le ascundem, cnd noi n parile acelea
suntem ntocmii altfel dect voi; si-apoi, de-am vrea sa le
ascundem, tot n-am putea, ntruct nu avem niciun fel de
pnzeturi spre a le acoperi!
El spuse:
- Dreptu-i! Ci cum se fac casatoriile la voi cei de aici?
El spuse:
- La noi nu se face niciun fel de casatorie, caci nu avem
niciun fel de lege care sa ne hotarniceasca si sa ne drumu-
iasca dorurile si bucuriile; ci, cnd ne place o fata, o luam;
si, cnd nu ne mai place, o lasam altuia! De altminteri, noi
nu suntem toi musulmani; printre noi sunt si muli crestini
si ovrei; si aceia nu primesc casatoria legiuita, caci tare
mult le mai plac femeile, iar casatoria legiuita i stnje-
neste. Numai noi, musulmanii, care traim desparii de ei,
ntr-o cetate n care nu intra niciun necredincios, ne nsuram
dupa nvaatura Carii, si sarbatorim casatoriile
,Multe, a raspuns Abd-Allah-din-mare. ,Dar avei un sultan
care va conduce? a ntrebat pescarul. i Cel-din-mare a spus:
,Da! i atunci pescarul a grait: ,O, fratele meu, multe
minunaii am vazut n mare! - ,i ce minunaii ai vazut tu n
mare? a exclamat Abd-Allah-din-mare. Oare tu nu ai auzit ce
spune zicala: Minunaiile din mare sunt mult mai multe dect
cele de pe uscat? i pescarul i-a raspuns: ,Ai dreptate!
Pe urma Cel-de-pe-pamnt a nceput sa le cerceteze pe fetele
acelea si a vazut ca feele lor sunt ntocmai ca luna, si ca
parul lor este ca parul femeilor, dar ca au minile si
picioarele pe burta si ca au cozi ca de peste.
118
noastre care-s privite cu ochi buni de catre cel Preanalt si
de catre Profetul (cu el fie rugaciunea si pacea!)
1
. Ci, o,
fratele meu, ntr-un sfrsit vreau sa grabesc a te duce n ce-
tatea noastra; caci, de mi-as trece o mie de ani ca sa-i arat
privelistile mparaiei noastre si cetaile ei, tot n-as putea
sa sfrsesc si tu tot n-ai putea sa judeci macar o masura din
douazeci si patru de masuri!
2
i Cel-de-pe-uscat spuse:
- Asa-i, mai frate, mai ales ca mi-e si tare foame si nu
pot sa mannc ca tine peste crud!
i Cel-din-mare ntreba:
- i atunci cum mncai pestele voi, pamntenii?
El raspunse:
- Noi l frigem ori l prajim n ulei de masline ori n
ulei de susan!
1
La M. A. Salie, explicaia este mai complexa: Abd-Allah-
din-mare i-a raspuns: ,Nu se casatoresc, ci acela caruia i
place de vreo femeie si mplineste dorina cu ea. - .Aceasta
este o fapta de nengaduit, a spus pescarul. Pentru ce nu se
cer n casatorie, si nu ntocmesc zestre, si nu se nsoara si
nu fac nunta, asa cum cere Allah si trimisul sau? Iar Abd-
Allah-din-mare i-a raspuns: ,Noi nu suntem toi de aceeasi
credina. Printre noi sunt si musulmani care in numai o
soie, si crestini, si evrei, si de alte neamuri. La noi, cel
mai adesea se casatoresc musulmanii. - ,Voi umblai goi, nu
avei nici vnzari, nici cumparari - ce zestre le dai oare
soiilor voastre? Oare le dai pietre scumpe si mademuri? a
ntrebat pescarul. Iar Abd-Allah-din-mare a raspuns:
,Nestematele sunt niste pietre care la noi nu au niciun pre.
Celor ce vor sa se casatoreasca li se cere un anumit numar de
pesti, o mie sau doua mii, mai mult sau mai puin, dupa
nelegerea dintre peitor si tatal fetei, pesti pe care
peitorul trebuie sa-i prinda. Iar cnd peitorul aduce ceea
ce i s-a cerut, se aduna rudele baiatului si ale fetei,
mannca praznicul si l duc pe barbat la soie, iar pe urma el
prinde peste si si hraneste soia, iar cnd el nu mai are
putere, soia prinde peste si si hraneste soul. - ,Dar daca
cineva greseste cu cineva, ce se ntmpla? a ntrebat
pescarul. i Abd-Allah- din-mare a raspuns: ,Daca greseala se
dovedeste, femeia este gonita n cetatea fecioarelor; iar daca
a ramas nsarcinata, este lasata sa nasca, si daca naste o
fata sunt gonite amndoua, iar pe fata o striga dezmaata,
plod de dezmaata, si va ramne fecioara pna la moarte. Iar
daca este baiat, acela este dus la mparat, sultanul marii,
care l omoara.
2
La M. A. Salie: ... ,nu ti-as fi aratat dect un chirat
din cele douazeci si patru de chirate ale cetailor marii si
ale minunaiilor lor. (Qirat, n limba araba: carat.)
A cinci sute paisprezecea noapte
119
Cel-din-mare zmbi a rde si zise:
i cum sa facem noi, cei care locuim n apa, ca sa
dobndim ulei de masline ori de susan, si sa prajim pestele pe
un foc care nu s-ar stinge?
- Ai dreptate, fratele meu! Ma rog, dar, ie, sa ma duci n
cetatea ta, pe care n-o cunosc!
Atunci, Abdallah-cel-din-mare l duse...
Dar cnd fu cea de a cinci sute paisprezecea noapte
Spuse:
Atunci, Abdallah-cel-din-mare l duse strabatnd n graba
felurite locuri pe unde privelistile se schimbau rnd pe rnd
sub ochii lui, si ajunsera ntr-un sfrsit la o cetate mai
mica dect celelalte, unde casele erau tot niste pesteri,
unele mari, altele mici, dupa numarul celor ce locuiau n ele.
i Cel-din-mare l duse dinaintea uneia dintre acele pesteri
si i zise:
- Intra, o, fratele meu! Aceasta-i casa mea!
1
i l pofti sa intre n casa si striga:
Hei, fata mea, vino repede ncoace!
i numaidect, iesind de dupa o tufa de margean trandafiriu,
se ivi o fetiscana cu plete lungi si unduitoare, cu sni
frumosi, cu un pntec minunat, cu un mijlocel gingas si cu
ochi frumosi si verzi, adumbrii de gene negre, dar cu trupul,
ca la toi ceilali locuitori ai marii, terminat cu o
1
La M. A. Salie: i Cel-din-mare a spus: ,Iata casa mea.
Toate casele din cetatea aceasta sunt astfel de pesteri sapate
n munte - mai mici sau mai mari si toate cetaile din mare
sunt la fel. Oricine vrea sa-si faca o casa, se duce la
mparat si-i spune: Vreau sa-mi fac o casa n cutare loc.
Iar mparatul i da o ceata ele pesti care se numesc
spargatori, (niste pesti cu cioc, care sfarma si pietrele cefe
mai tari) pentru care se hotaraste ca plata o anumita
120
coada de peste ce-i inea loc de solduri si de picioare. i,
cnd l vazu pe Cel-de-pe-uscat, se opri uluita si l privi cu
o nedumerire peste masura; pe urma pufni n rs si striga:
- O, tata, cine-i acest Fara-coada pe care ni-1 aduci?
El raspunse:
- Fata mea, acesta-i prietenul meu Cel-de-pe-uscat, care
mi-a dat n fiecare zi cosul cu fructe pe care l aduceam si
din care si tu ai mncat cu atta pofta! Apropie-te, dar,
cuviincios, si ureaza-i buna pace si bun venit!
i ea nainta si i ura buna pace, cu multa cuviina si cu
vorbe alese; si, pe cnd Abdallah, peste poate de ncntat, se
pregatea sa-i raspunda, soia Celui-din-mare intra si ea n
ncapere, innd la sn pe cei doi fii ai sai mai mici,
fiecare pe cte un bra; si fiecare copil avea n mna cte un
peste, destul de mare, din care rupea cu toi dinii, asa cum
copiii pamntenilor musca dintr-un castravete.
Or, cnd l vazu pe Abdallah care sta lnga Cel-din- mare,
soia acestuia se opri n prag, nmarmurita de uimire, dupa ce
si lasase jos cei doi copii, si deodata striga, rznd din
toate puterile ei:
- Pe Allah! acesta-i un Fara-coada! Cum de poate fi fara
coada?
i veni mai aproape de Cel-de-pe-uscat; si cei doi copii ai
sai si fiica-sa se apropiara si ei; si cu toii, nveselii
pna peste poate, ncepura sa-l cerceteze din crestet pna-n
talpa, si sa se minuneze, mai cu seama de fundul lui, ntruct
n viaa lor nu mai vazusera niciun fel de fund ori altceva
care sa se asemuie cu un fund. Iar copiii si fata, care la n-
ceput fusesera oleaca speriai de acea rotunjitura, prinsera
atta curaj nct ndraznira sa-l si atinga de cteva ori cu
cantitate de peste, si ceata aceea vine la locul aratat de cel
care si doreste casa si gauresc pentru el o casa, iar
stapnul casei prinde pentru ei peste si-i hraneste pna ce
pestera este gata, dupa care pleaca, iar stapnul casei se
stabileste n ea. Toi locuitorii marii fac la fel, afacerile
dintre ei le platesc cu peste.
A cinci sute paisprezecea noapte
121
degetele, asa de tare-i minuna si i nveselea. i rdeau n-
tre ei, zicnd:
- Este un Fara-coada!
i danuiau de bucurie!
nct Abdallah-cel-de-pe-uscat, pna la urma, se supara de
purtarea lor si de lipsa lor de rusine, si i spuse lui
Abdallah-cel-din-mare:
- O, fratele meu, oare m-ai adus pna aici spre a face din
mine rsul copiilor tai si al soiei tale?
El raspunse:
- i cer iertare din suflet, o, fratele meu, si ma rog ie
sa treci cu vederea si sa nu iei seama la felul de a se purta
al acestor doua muieri si al acestor doi copii, caci mintea
lor este puina!
Pe urma se ntoarse catre copii si striga:
- Tacei odata!
i ei se speriara si tacura.
Atunci Cel-din-mare spuse oaspetelui sau:
- Ci sa nu te minunezi prea tare de cele ce vezi, o,
fratele meu, caci la noi acela care nu are coada nu este
socotit om!
Or, cum ispravi de rostit vorbele acestea, se si ivira zece
insi mari, grasi si voinici, care i spusera stapnului casei:
- O, Abdallah, sultanul-marii a aflat ca ai primit n casa
ta pe un Fara-coada dintre cei Fara-coada de pe pamnt.
Adevaratu-i?
El raspunse:
- Este adevarat. i-i chiar acesta pe care l vedei n
faa voastra. Este prietenul si oaspetele meu, si vreau sa-l
duc ndata ndarat pe armul de unde l-am luat!
Ei spusera:
- Fereste-te sa faci una ca asta! Caci sultanul ne-a trimis
dupa acest ins, ntruct doreste sa-l vada si sa cerceteze cum
este facut! i se pare ca ar avea ceva nemaipomenit dindarat,
si ceva nca si mai nemaipomenit dinainte! i sultanul vrea sa
vada acele doua lucruri si sa afle cum se cheama ele!
122
La vorbele acestea, Abdallah-cel-din-mare se ntoarse catre
oaspetele sau si i spuse:
- O, fratele meu, iarta-ma, caci vezi bine ct de mare
nevoie am sa fiu iertat. Nu putem sa nu ne supunem poruncilor
sultanului nostru!
- Tare mi-e frica de sultanul acela, care s-ar putea mnia
de ce am eu si nu are el, si sa ma dea pierzarii din pricina
aceasta!
Cel-din-mare spuse:
- Am sa fiu acolo ca sa te apar si sa fac asa nct sa nu
i se pricinuiasca niciun rau!
El spuse:
- Atunci ma las n seama hotarrii tale, mi pun credina
n Allah si te urmez!
i Cel-din-mare l lua pe oaspetele sau si l duse dinaintea
sultanului.
Cnd l vazu pe Cel-de-pe-uscat, sultanul ncepu sa rda asa
de tare de se dete peste cap; pe urma spuse:
- Fii binevenit printre noi, o, Fara-coada!
i toi mai-marii care se aflau mprejurul sultanului rdeau
de se prapadeau si si aratau unul altuia cu degetul fundul
lui Cel-de-pe-uscat, spunnd:
- Da, pe Allah! este un Fara-coada!
i sultanul l ntreba:
- Cum se face ca nu ai pic de coada?
- Nu stiu, Maria Ta! Da noi toi, cei care locuim pe uscat,
asa suntem!
Sultanul ntreba:
- i cum numii voi partea aceea care va ine loc de coada
dindarat?
El raspunse:
- Unii o numesc c... alii o numesc fund, pe cnd alii o
numesc la plural si i zic buci, din pricina ca este facuta
din doua pari.
A cinci sute cincisprezecea noapte
123
i sultanul l ntreba:
- i la ce va slujeste fundul ala?
El raspunse:
- Sa sedem pe el, cnd suntem ostenii, si-atta! Ci la
femei el poate sa fie si o podoaba foarte preuita!
Sultanul ntreba:
- i ceea ce se afla dinainte, aceea cum se cheama?
El spuse:
- Zebb!
Sultanul ntreba:
- i zebbul la ce va slujeste?
El raspunse:
- La multe si la tot felul de foloase, pe care nu pot a le
zugravi, din cuviina faa de sultan. Da foloasele acestea-s
att de trebuitoare, nct la un barbat din lumea noastra
nimica nu este mai preuit, ntocmai cum la femei nimica nu
este mai laudat dect un fund falnic!
Iar sultanul si curtenii lui se pusera pe un rs fara de
cumpat la vorbele acestea, si Abdallah-cel-de-pe-uscat,
nemaistiind ce sa zica, ridica minile catre cer si striga:
- Slava lui Allah carele a zamislit fundul spre a fi po-
doaba de fala ntr-o lume si pricina de rs n alta!
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincisprezecea noapte
Spuse:
- Slava lui Allah carele a zamislit fundul spre a fi po-
doaba de fala ntr-o lume si pricina de rs n alta!
i, tare stnjenit de a se vedea slujind astfel la lamurirea
nedumeririlor bastinasilor marii, nu mai stia cum sa-si
suceasca trupul, cum sa-si ascunda fundul si celelalte; si
gndea n cugetul sau: ,Pe Allah! tare as vrea sa fiu ct mai
departe de aici, ori sa am cu ce sa-mi acopar goliciunea!
124
Ci sultanul, pna la urma, i spuse:
- O, Fara-de-coada, atta m-ai nveselit cu fundul tau,
nct vreau sa-i ndeplinesc toate dorinele. Cere-mi, asa-
dar, orice vei vrea!
El raspunse:
- Doua lucruri as vrea, o, Maria Ta! Sa ma ntorc pe uscat,
si sa duc cu mine ct mai multe giuvaieruri de-ale marii!
i Abdallah-cel-din-mare spuse:
- Mai cu seama, o, Maria Ta, ca prietenul meu n-a mncat
nimic de cnd se afla aici, ntruct nu-i place carnea de
peste crud!
Atunci sultanul spuse:
- Sa i se dea cte giuvaieruri doreste si sa fie dus acolo
de unde a venit!
Numaidect, toi bastinasii marii se repezira sa aduca o
gramada de scoici goale si ct mai mari si, dupa ce le umplura
cu nestemate de toate culorile, l ntrebara pe Abdallah-cel-
de-pe-uscat:
- Unde trebuie sa ti le ducem?
>
El raspunse:
- Nu avei dect sa venii dupa mine si dupa prietenul meu
Abdallah, fratele vostru, care are sa-mi dea ca de obicei
cosul plin cu nestematele acestea!
Pe urma, si lua bun-ramas de la sultan si, nsoit de
prietenul sau si urmat de toi bastinasii care duceau scoicile
pline cu nestemate, iesi din mparaia din mare si se sui
iarasi la faa apei.
1
Acolo, sezu jos pe arm ca sa se odihneasca o buna bucata de
vreme si ca sa rasufle aerul strabun. Pe urma si dezgropa
hainele si se mbraca la loc; si si lua ramas-bun de la
prietenul sau Abdallah-cel-din-mare si i spuse:
- Lasa-mi pe arm toate scoicile acestea si cosul, pna ce
gasesc niste hamali care sa mi le duca!
1
La M. A. Salie, sfrsitul este cu totul altfel: pe drum,
pescarul a auzit cntece si a vazut un praznic mprejurul unei
mese ntinse, la care o mulime de oameni mncau si beau cu
mare bucurie. Abd-Allah-de-pe-pamnt
125
i pleaca sa caute hamali, care i carara la sarai toata
comoara; pe urma intra n sala sultanului.
Cnd si vazu ginerele, sultanul l primi cu dovezi de mare
bucurie si i spuse:
- Am fost cu toii tare ngrijorai de lipsa ta!
i Abdallah i povesti ntmplarea ce-o avusese n ape, de
la nceput pna la sfrsit; ci nu are niciun rost s-o mai
spunem o data. i i puse n brae cosul si scoicile pline cu
nestemate.
i sultanul, macar ca tare minunat de povestea ginerelui sau
si de bogaiile pe care le adusese din mare, fu foarte necajit
si jignit de felul prea puin cuviincios n care cei din mare
se purtasera faa de fundul ginerelui sau si faa de toate
fundurile, ndeobste, si i spuse:
- O, Abdallah, de aici nainte nu vreau sa te mai duci pe
arm sa te ntlnesti cu Abdallah-cel-din-mare. Caci daca, de
data aceasta, n-ai pait cine stie ce necaz ca l-ai urmat, n-
ai de unde sa stii ce i se poate ntmpla pe viitor, ntruct
urciorul dus de multe ori la apa, odata si-odata tot crapa!
i-apoi, tu esti ginerele si vizirul meu, si nu se cuvine
nicidecum sa te vad cum pleci n fiecare dimineaa la mare cu
un cos de pescar pe cap, ca sa ajungi pe urma pricina de rs
n ochii tuturor acelor insi mai mult sau mai puin cu coada
si mai mult sau mai puin necuviinciosi.
l-a ntrebat pe Abd-Allah-din-mare: ,De ce se bucura oamenii
aceia asa de tare, oare serbeaza vreo nunta? - ,Nu este
nunta, a raspuns Cel-din-mare, ci le-a murit cineva. - ,Oare
la voi, cnd moare cineva, voi va bucurai, cntai si
petreceri? l-a ntrebat Abd-Allah-de-pe-pamnt, si Cel-din-
mare i-a raspuns: ,Da! Dar voi pamntenii ce facei n astfel
de mprejurari? - ,La noi, cnd moare cineva, raspunse Cel-
de-pe-pamnt, ne ntristam pentru el si plngem, iar femeile
se bat peste faa si si rup hainele de pe ele, de durere dupa
cel ce a murit.
i Abd-Allah-din-mare a cascat ochii la Abd-Allah si a spus:
,Da-mi ndarat zalogul! Iar pescarul i l-a napoiat. Pe urma
Cel-din-mare l-a scos pe Cel-de-pe-pamnt afara din apa si a
spus: ,Rup prietenia cu tine si legamntul dintre noi, si de
aci ncolo nu ai sa ma mai vezi si nici eu nu te voi mai
vedea. - ,De ce asemenea vorbe? a ntrebat Abd-Allah-de-pe-
pamnt! i Cel-din-mare i-a spus: ,Oare voi, cei de pe pamnt,
nu suntei
126
Rami, asadar, la palat, si, n felul acesta, tu vei avea
tihna, iar noi vom fi linistii n privina ta!
1
Atunci Abdallah-cel-de-pe-uscat nevrnd sa-l supere cumva pe
sultanul Abdallah, socrul sau, ramase de aci nainte la palat
cu prietenul sau Abdallah-brutarul, si nu se mai duse sa se
ntlneasca pe arm cu Abdallah-cel-din- mare, despre care de
altminteri nu mai auzi nimic, pesemne ca s-o fi suparat!
i traira cu toii n cea mai fericita stare si ntru vir-
tute, n mijlocul desfatarilor, pna ce veni sa-i cerceteze
Sfarmatoarea bucuriilor si Desparitoarea de cei dragi. i
murira toi! Ci slava Celui-viu carele singur nu moare, carele
domneste peste mparaia Celor-vazute si a Celor- nevazute,
carele este Atotputernic peste toate si Veghetor de bine
pentru cei care-1 slujesc si carora le stie gndurile si
nevoile!
i eherezada, dupa ce rosti vorbele acestea de la urma
tacu.
Atunci, sultanul ahriar striga:
O, eherezada, povestea aceasta-i cu adevarat nemaipo-
menita!
i eherezada spuse:
zaloage ale lui Allah? ,Ba da! i-a raspuns Cel-de-pe-
pamnt. Atunci Cel-din-mare i-a spus: ,Pai voi va mhnii cnd
Allah si ia ndarat zalogul si plngei dupa el, cum dar sa-
i dau eu zalogul meu pentru Prorocul (blagosloveasca-1 si
odihneasca-1 Allah!), iar atunci cnd vi se naste un copil va
bucurai, cu toate ca marele Allah pune ca zalog n el un
suflet, iar cnd si-l ia ndarat va pare rau si-l plngei si
va ntristai? Nu avem trebuina de prietenia cu voi! i l-a
lasat pe arm si s-a cufundat n mare, iar Abd-Allah- de-pe-
pamnt si-a mbracat hainele si s-a dus la mparat.
1
La M. A. Salie: i mparatul i-a spus: ,Ai facut mare
greseala cnd i-ai spus ce i-ai spus. Apoi pescarul s-a mai
dus o buna bucata de vreme pe arm sa-l strige pe Abd-Allah-
din-mare, dar acela nu s-a mai aratat si nu i-a mai raspuns
niciodata. Asa ca Abd-Allah-de-pe-pamnt si-a pierdut nadejdea
ca are sa-l mai vada vreodata si a ramas cu mparatul, socrul
sau, si cu cei ai casei, n cea mai desavrsita nelegere,
savrsind fapte minunate, pna ce a venit la el Sfarmatoarea
desfatarilor si Desparitoarea adunarilor, si au murit cu
toii.
127
Da, Maria Ta; ci, fara de nicio ndoiala, si macar ca ea
a avut norocul sa-i placa, nu este mai minunata dect aceea
pe care am sa i-o mai povestesc si care este Povestea cu
tnarul cel galben.
i sultanul ahriar zise:
De buna seama! poi sa ncepi!
POVESTEA CU TNRUL CEL GALBEN
1
e povesteste, printre alte povesti, o, norocitule sultan, ca
ntr-o noapte califul Harun Al-Rasid a iesit din saraiul sau
mpreuna cu vizirul Giafar, vizirul Al-Fazl, cntareul Abu-
Isac, poetul Abu-Nowas, spatarul Massrur si capetenia de
cavasi Ahmad-cel-Hooman
2
. i toi, mbracai teptil n straie
de neguatori, s-au ndreptat catre Tigru si au cobort ntr-o
luntre pe care o lasara sa lunece n voia ei de-a lungul apei.
Caci Giafar, vazndu-1 pe calif cuprins de nesomnie si cu
gnduri mohorte, i spusese ca nimic nu este mai priincios
spre a risipi mohorala dect a vedea ceea ce nu ai mai vazut,
a auzi ceea ce nu ai mai auzit si a umbla prin locuri pe care
nu le-ai mai umblat.
Or, dupa un rastimp, cnd luntrea ajunse sub ferestrele unei
case ce se nala deasupra fluviului, auzira dinlauntrul casei
un glas frumos si trist, care cnta, nsoindu-se cu lauta,
aceste stihuri:
E acolo cu vin o cupa plina.
Dintr-un tufis, o pasare bazar
3
Duiosu-i cntec tainic l
suspina Iar eu mi spun n suflet iar si iar:
, Ci ct vrei tu, N-a-vede si N-aude,
Sa fugi de fericire, orb si surd?
1
La M. A. Salie, titlul este Povestea au Abu-li-Hasan din
Oman.
2
La M. A. Salie: Abu-Dulaf cu nota informativa ca Abu-Dulaf-
ali- Idjli a fost un comandant de osti care a murit prin anul
942.
3
Privighetoarea.
A cinci sute saisprezecea noapte
129
Trezeste-te caci viaa mprumut e,
Ce ni s-a dat cu un soroc prea scurt.
i cupa si cuparu-aici sunt, iata,
Frumos si tnar e acest cupar!
Priveste-l, deci, si i-ai din mna-ndata Licoarea ce i-o-
ntinde-acum n dar.
Cu galese priviri de bucurie,
Ivite pe sub pleoape moi si dulci,
Te farmeca, te cheama, te mbie,
De lucruri ca acestea sa nu fugi.
Cu trandafiri sadisem, mi se pare,
Obrazu-i fraged si copilaros,
Iar cnd am vrut apoi sa-i strng, n floare,
Ei rodii se facusera, frumos.
O, sa nu fugi de lucruri ca acestea,
Tu, inima mea, floarea mea de foc!
Caci ceasu-acuma-i de-nceputpovestea Obrajii-i dau n prga si
se coc!
Auzind stihurile, califul spuse:
- O, Giafar, frumos glas!
i Giafar raspunse:
- O, doamne al nostru, chiar ca de cnd sunt eu pe lume
glas mai frumos si mai duios ca acesta nu mi-a mai rasunat n
urechi! Ci, o, stapne al meu, a asculta un glas de dupa un
zid nseamna a-1 asculta numai pe jumatate! Ce-ar fi daca l-am
asculta de dupa o perdea...
Dar cnd fu cea de a cinci sute saisprezecea noapte
Spuse:
130
... Ce-ar fi daca l-am asculta de dupa o perdea?
Atunci califul spuse:
- Sa intram, o, Giafar, n casa aceasta, si sa cerem gaz-
duire de la stapnul locului, cu nadejdea ca avem sa ascultam
mai bine glasul cntareei!
i oprira luntrea si coborra pe uscat. Pe urma batura n
poarta casei si cerura ngaduina sa intre de la hadmbul
care veni sa le deschida. i hadmbul se duse sa-l vesteasca
pe stapnul sau, care nu pregeta sa vina naintea lor si sa le
spuna:
- Toi ai mei si ndestularea si belsugul stau gata pentru
oaspei! Fii binevenii n casa mea si simii-va ca la
domniile voastre!
i i duse ntr-o sala larga si racoroasa, cu tavanul zu-
gravit cu linii dulci pe un perete de aur si de azur ntune-
cat, si la mijlocul ei cu un havuz de alabastru din care
snea un suvoi de apa ce scotea un sunet minunat.
i le spuse:
- O, stapnii mei, nu stiu care dintre voi este cel mai de
seama ori cel mai presus ca stare si cin. Bismillah asupra
voastra a tuturora! Binevoii, asadar, de va asezai pe
locurile care vi se par potrivite!
Pe urma se ntoarse catre fundul salii, unde, pe o suta de
scaune de aur si de catifea, sedeau o suta de fetiscane, si
facu un semn. i numaidect cele o suta de tinerele se
ridicara si iesira una dupa alta, n tacere. i pe urma facu
iarasi un semn, si niste robi, cu hainele strnse peste mijloc
n centuri, adusera tavi mari pline cu bucate de toate
soiurile si gatite din tot ce zboara n vazduhuri, din tot ce
umbla pe pamnt si din tot ce noata n ape: si cu zaharicale,
si cu cofeturi, si cu prajituri pe care erau scrise cu boabe
de fistic si cu migdale stihuri ntru preamarirea oaspeilor.
i, dupa ce mncara si baura si se spalara pe mini, sta-
pnul casei i ntreba:
A cinci sute saisprezecea, noapte
131
- O, oaspeii mei, acuma, daca m-ai cinstit cu ospeia
voastra anume spre a-mi face bucuria de a ma ntreba ceva,
vorbii cu toata ncrederea. ntruct dorinele voastre vor fi
ndeplinite, pe capul si pe ochii mei!
Giafar raspunse:
- O, gazda a noastra, chiar ca am intrat n casa ta anume
ca sa auzim mai bine glasul cel minunat pe care l-am auzit
numai pe jumatate si de departe, pe apa!
La cuvintele acestea, stapnul casei raspunse:
- Suntei binevenii!
i batu din palme si spuse catre robii care se ivira n
fuga:
- Spunei stapnei voastre Sett Jamila sa ne cnte ceva!
i, peste cteva clipite, de dupa perdeaua cea mare din
fund, un glas ce nu-si avea seaman pe lume cnta nsoit
gingas de laute si de itere
1
:
la cupa si bea vinul acesta, catinel:
Niciun barbat vreodata n-a mai baut din el.
Ci timpul fuge grabnic de un iubit ce-n van Fagaduie ca vine
cu dor si cu alean.
Ah, cte nopi trecut-am privind pe Tigru-n jos Cum merge apa
neagra sub cerul neguros.
De cte ori vazut-am n apele rosind Cum luna si mplnta
hangerul de argint.
Cnd sfrsi de cntat, glasul tacu, si numai strunele mai
vuira domol, nsoind stihurile cele de pe urma. i califul,
minunat si vrajit, se ntoarse catre Abu-Isak si spuse:
1
n varianta tradusa de M. A. Salie, fata intra n odaie ,si
era asa cum a spus despre ea si lauta ei poetul:
Cum ia la pieptu-i mama copilul gungurind,
Asa inea lauta cu strunele sclipind.
Cu-o mna strnge cuiul la fiecare struna,
Iar cu cealalta-o-ncearca s-aud cum rasuna.
132
- Pe Allah! niciodata nu am mai auzit ceva la fel!
Iar stapnului casei i spuse:
- Fara de ndoiala ca stapna acestui glas este ndra-
gostita si-i desparita de iubitul ei!
El raspunse:
- Ba nu! tristeea ei are alte pricini! Asa, de pilda, s-ar
putea sa fie din pricina desparirii de tatal si de mama sa,
si sa cnte asa pentru ca si-a amintit de ei!
Al-Rasid spuse:
- Este cam ciudat ca desparirea de parini strneste
asemenea tristete!
>
i, pentru ntia oara, se uita mai cu luare-aminte la gazda
sa, de parca sa-i citeasca pe faa o lamurire mai de crezut.
i vazu ca era un barbat tnar, cu niste trasaturi pline de
frumusee, nsa cu obrazul de culoare galbena ca sofranul. i
ramase tare nedumerit si i spuse:
- O, gazda a noastra, mai avem sa rostim o dorina, nainte
de a ne lua bun-ramas de la tine si de a ne duce pe unde am
venit!
i tnarul cel cu obrazul galben raspunse:
- Orice dorina este ndeplinita dinainte!
El ntreba:
- As vrea, si cei care-s cu mine tot asa ar vrea si ei, sa
aflam de la tine daca aceasta culoare galbena ca de sofran ai
dobndit-o cumva de-a lungul vieii tale ori daca asa te-ai
nascut!
Atunci tnarul spuse:
- O, voi, oaspei ai mei, pricina culorii galbene ca de
sofran a pielii mele este o poveste atta de ciudata nct, de
ar fi scrisa cu andrelele pe colul dinlauntru al ochiului, ar
putea sa slujeasca de nvaatura celui care ar citi-o cu pre-
uire. Dai-mi, dar, ascultare, si stai cu toata luarea-
aminte a cugetului vostru!
i toi raspunsera:
- Ascultarea si cugetul nostru sunt ale tale! i iacata-ne
ca stam nerabdatori sa te auzim.
A cinci sute saptesprezecea noapte
133
Dar cnd fu cea de a cinci sute saptesprezecea noapte
Spuse:
Ascultarea si cugetul nostru sunt ale tale! i iacata-ne
ca stam nerabdatori sa te auzim.
Atunci tnarul cel cu pielea galbena povesti.
Aflai, o, stapnii mei, ca eu de bastina sunt din ara
Omanului, unde tatal meu era cel mai de seama neguator dintre
neguatorii de pe mare, si avea n stapnia lui deplina
treizeci de corabii, care i aduceau n fiecare an un cstig
de trei mii de dinari. i tatal meu, care era un om luminat,
m-a dat la nvaatura, sa deprind scrierea, precum si tot ce
este trebuincios de stiut. Dupa care, ntruct ceasul lui cel
de pe urma se apropia, m-a chemat si mi-a mpartasit sfaturile
lui, pe care eu le-am ascultat cu luare-aminte. Pe urma, Allah
l-a luat si l-a primit ntru mila lui. Faca El, o, oaspeii
mei, ca viaa voastra sa fie ct mai lunga!
Or, la un rastimp dupa moartea tatalui meu, eu acuma fiind
stapn peste toate bunurile lui, stam n casa mea, n mijlocul
oaspeilor mei, cnd un rob ma vesti ca la poarta se afla unul
dintre capitanii mei de corabii si ca mi aduce un cos cu
trufandale. i l poftii sa intre n casa, si primii darul
lui, alcatuit ntr-adevar din poame necunoscute pe pamntul
nostru, si cu adevarat ntru totul minunate. Iar eu l
rasplatii cu o suta de dinari de aur, ca sa-i dovedesc
placerea ce-mi facuse. Pe urma, mparii oaspeilor mei
fructele si l ntrebai pe capitanul de corabie:
De unde-s fructele acestea, o, capitane?
El mi raspunse:
De la Bassra si de la Bagdad!
i, la cuvintele acestea, toi oaspeii mei ncepura sa se
minuneze de pamntul cel minunat al Bassrei si al Bagdadului,
134
sa laude viaa care se traieste acolo, dulceaa aerului si
buna-cuviina locuitorilor; si nu mai pridideau cu laudele n
aceasta privina, care mai de care adaugnd altceva la vorbele
celorlali. Iar pe mine toate astea asa de tare ma
nfierbntara nct, fara sa mai cercetez nimica, ma ridicai
tot atunci, pe clipa pe data, si, nemaiputndu-mi nfrna
sufletul care dorea fierbinte sa porneasca la drum, mi vndui
la mezat bunurile si averile, marfurile si corabiile, afara de
una, pe care o pastrai numai pentru folosul meu, si toi robii
si toate roabele, si schimbai totul n bani, adunnd n felul
acesta o mie de mii de dinari, fara a mai pune la socoteala si
giuvaierurile, pietrele nestemate si drugii de aur din lazile
mele. Dupa care, cu toate bogaiile strnse astfel n
greutatea lor cea mai usoara, ma suii pe corabia pe care mi-o
pastrasem si poruncii sa se ridice pnzele pentru Bagdad.
Or, Allah mi harazi o plutire norocoasa si ajunsei, cu bine
si sanatos, mpreuna cu bogaiile mele, la Bassra, de unde,
trecnd pe alta corabie, pornii pe Tigru n sus pna la
Bagdad. Acolo ntrebai care-i locul cel mai potrivit de
locuit, si mi se spuse ca mahalaua Karkh
1
este mahalaua cea mai
cautata si ca acolo stau de obicei oamenii cei mai de seama.
i ma dusei n mahalaua aceea si nchiriai o casa frumoasa de
pe ulia Zaafaran, si poruncii sa mi se aduca toate bogaiile
si toate lucrurile acolo. Pe urma ma spalai dupa sfnta datina
si, cu sufletul voios si cu pieptul plin ca ma aflam, n
sfrsit, n vestitul Bagdad, inta dorurilor mele si pizmuitul
de toate cetaile, ma mbracai cu hainele mele cele mai
frumoase si plecai sa ma plimb n voie de-a lungul ulielor
celor mai umblate.
Or, ziua aceea era tocmai o zi de vineri, si toi locuitorii
erau n haine de sarbatoare si se plimbau ca si mine,
1
Mahalaua Karkh (mat corect ali-Karh) era centrul comercial
al Bagdadului, situat n partea de sud-est a capitalei. La
nceput a fost un oras independent si numai cu timpul, pe
masura extinderii Bagdadului, a fost inclus n perimetrul
acestuia.
A cinci sute optsprezecea noapte
135
bucurndu-se de aerul proaspat de afara. Iar eu ma luai dupa
ceilali si pornii si eu ncotro mergeau toi. i-asa ajunsei
la Karn-al-Sirat, inta obisnuita a tuturor celor ce se plimba
prin Bagdad. i vazui, n locul acela, printre alte cladiri
tare frumoase, o cladire mai aratoasa dect toate si cu faa
catre fluviu. i pe pragul de marmura vazui un batrn mbracat
n alb, cu o nfaisare preacinstita si cu o barba alba ca de
filigran de argint, care i ajungea pna la bru, desparita
n doua pari aidoma. i n jurul lui sedeau cinci tineri
frumosi ca niste lune, si parfumai ca si el cu parfumuri
alese.
Eu atunci, fermecat de chipul batrnului cel alb si de
frumuseea tinerilor, l ntrebai pe un trecator:
Cine-i acest preacinstit seic? i care-i numele lui?
Acela mi raspunse:
Este seicul Tahel Abul-Ola
1
, prietenul celor tineri! i
toi cei care intra n casa lui nu au dect sa mannce, sa bea
si sa se veseleasca, dupa cum li-i voia, cu tinerii si cu
tinerele care totdeauna se afla n casa lui.
Dar cnd fu cea de a cinci sute optsprezecea noapte
Spuse:
i toi cei care intra n casa lui nu au dect sa mannce,
sa bea si sa se veseleasca, dupa cum li-i voia, cu tinerii si
cu tinerele care totdeauna se afla n casa lui.
Iar eu, la vorbele acestea, ncntat pna peste marginile
ncntarii, strigai:
Slava celui care, de cnd am cobort de pe corabie, m-a
ndrumat pe drumul catre acest seic cu chip vestitor de bine!
ntruct n-am venit din afundul arii mele la Bagdad dect cu
gndul de a da de un om ca el!
1
La M. A. Salie: Tahir ibn ali-Ala.
136
i ma ndreptai catre batrn si, dupa ce i urai buna pace,
i spusei:
- O, stapne al meu, as ndrazni sa te ntreb ceva!
Iar el mi zmbi, asa cum un parinte i zmbeste fiului
sau, si mi raspunse:
- i ce doresti?
Eu spusei:
- Doresc fierbinte sa-i fiu oaspete n noaptea aceasta!
El se uita la mine iarasi si mi raspunse:
- Cu draga inima si cu cinstire!
Pe urma adauga:
- In noaptea aceasta, o, fiul meu, am primit marfa proas-
pata - niste fete tinere, al caror pre, pe o seara, este dupa
nsusirile lor. Unele sunt socotite la zece dinari pe seara,
altele la douazeci, iar altele ajung pna la cincizeci, ori
pna la o suta de dinari pe seara. Poi sa-i alegi!
Eu raspunsei:
- Pe Allah! vreau mai nti, de ncercare, sa ncep cu una
dintre cele care nu ajung dect la zece dinari pe seara. Pe
urma, Allah Karim!
Apoi adaugai:
- Iacata trei sute de dinari pentru o luna, ntruct o buna
ncercare cere o luna!
i i numarai cei trei sute de dinari si i-i cntarii n te-
rezia pe care o avea alaturi.
Atunci el chema pe unul dintre copilandrii ce se aflau acolo
si i spuse:
- Indruma-1 pe stapnul tau!
i copilandrul ma lua de mna si ma duse mai nti n
hammamul casei, unde ma mbaie minunat si ma coplesi cu cele
mai alese si mai amanunite ngrijiri. Dupa care ma duse ntr-
o latura a casei si batu la o usa.
i numaidect veni sa deschida o fetiscana cu chip zmbitor
si plin de fagaduine, care mi facu o temenea de frumoasa
primire. i tnarul i spuse:
- Ii ncredinez acest oaspete!
i pleca.
A cinci sute optsprezecea noapte
137
Fata atunci ma lua de mna pe care mi-o inuse flacaul si ma
pofti ntr-o ncapere mpodobita vrajit, unde din prag ne
ntmpinara doua roabe micue, puse n slujba ei, frumoase ca
niste stele. Iar eu o privii mai cu luare-aminte pe fetiscana,
stapna lor, si ma ncredinai ca era cu adevarat ca o luna n
plinatatea ei. Atunci fata ma pofti sa stau jos, si se aseza
si ea lnga mine; pe urma le facu un semn celor doua micue,
care ne adusera numaidect o tabla mare de aur pe care se
aflau pui fripi, carne fripta, prepelie fripte, porumbei
fripi si cocosi salbatici fripi. i mncaram pna ce ne
saturaram. i bucate mai gustoase dect acelea nu mai mncasem
n viaa mea, nici bauturi mai bune nu bausem dect cele cu
care m-a cinstit ea, dupa ce a fost ridicata tablaua cu
fripturi, nici flori mai nmiresmate n-am mirosit, nici nu ma
mai ndulcisem cu fructe, cu cofeturi si cu prajituri atta de
minunate! i pe urma dovedi atta gingasie, atta farmec si
atta dulce caldura, nct mi petrecui cu ea luna toata, fara
sa-mi dau seama de repedea curgere a zilelor.
Cnd trecu luna, robul cel tinerel veni la mine si ma duse
la hammam, de unde iesii si ma dusei la seicul cel alb si i
spusei:
- O, stapne al meu, vreau una dintre acelea care-s de
douazeci de dinari pe o seara!
El mi raspunse:
- Scoate aurul!
i ma dusei acasa sa iau aurul, si ma ntorsei sa-i numar
sase sute de dinari pentru o luna de ncercare cu o fetiscana
de douazeci de dinari pe seara. Iar el chema un flacau de-al
lui si i spuse:
- Iacata-1 pe stapnul tau!
i flacaul ma duse la hammam si ma pofti pe urma sa merg
ntr-un iatac cu usa strajuita de patru roabe micue care, de
ndata ce ne vazura, fugira s-o vesteasca pe stapna lor. i
usa se deschise si se ivi o tnara crestina din ara
138
francilor, mult mai frumoasa dect cea dinti si mult mai
bogat mbracata. i ma lua de mna, zmbindu-mi, si ma duse n
odaia ei, care ma ului cu bogaia podoabelor si a zugravelilor
de pe perei.
i fata mi spuse:
- Binevenit fie oaspetele cel fermecator...
Dar cndfu cea de a cinci sute nouasprezecea noapte
Spuse:
... Binevenit fie oaspetele cel fermecator!
i, dupa ce mi aduse sa mannc si sa beau mncaruri si
bauturi nca si mai minunate dect ntia oara, cum avea un
glas tare frumos si stia sa cnte si din felurite instrumente
de muzica, vru sa ma ameeasca si mai mult dect eram si,
lund o lauta persieneasca, ncepu sa cnte:
O, dulci parfumuri, din prea dulcea ara In care Babilonul
straluceste,
Ducei-va cu vntul care zboara Sa-i dai iubitei despre mine
veste.
Intr-un inut de farmece, departe,
Sta cea care sadeste-adnc fiorul In pieptu-ndragostiilor,
si-i arde Fara-a le da ceea ce stinge dorul.
Or, eu, o, stapnii mei, mi petrecui luna toata cu fata
aceea din ara frncilor, si trebuie sa va marturisesc ca o
gasii peste masura mai priceputa la gingasii dect copilandra
dinti. i vazui ca ntr-adevar nu platisem un pre prea mare
pentru desfatarile pe care ma facu sa le traiesc din cea
dinti pna n cea de a treizecea zi.
A cinci sute nouasprezecea noapte
139
nct, atunci cnd baiatul veni sa ma ia si sa ma duca la
hammam, nu pregetai sa trec pe la seicul cel alb si sa-l
firitisesc pentru alegerea plina de pricepere pe care o do-
vedea faa de fetiscanele lui, si i spusei:
- Pe Allah! o, seicule, vreau sa ramn pentru totdeauna n
casa ta mbelsugata, unde se gasesc bucuria ochilor,
desfatarea simirilor si farmecul unei adunari alese!
Iar seicul fu bucuros peste poate de laudele mele si, ca sa-
mi arate ct era de mulumit, mi zise:
- Noaptea aceasta, o, oaspete al meu, este o noapte de
sarbatoare deosebita; iar la aceasta sarbatoare deosebita nu
au ngaduina sa ia parte dect mustereii cei mai de seama ai
casei mele. Iar noi o numim Noaptea-minunatelor-n- faisari.
nct nu ai dect sa te urci pe terasa si sa judeci cu ochii
tai!
Iar eu i mulumii batrnului si urcai pe terasa.
Or, cel dinti lucru pe care l zarii, odata ajuns pe tera-
sa, fu o perdea mare de catifea ce desparea terasa n doua.
i, n spatele acelei perdele, pe un chilim frumos, luminat de
luna, sedeau ntinsi unul lnga altul doi tineri frumosi
- o fata si iubitul ei - ce se sarutau gura-n gura. Iar eu, da-
ca vazui fata aceea si frumuseea ei fara de seaman, ramasei
uluit si vrajit, si sezui s-o privesc ndelung, fara de
rasuflare, nemaistiind unde ma aflu. Izbutii, ntr-un sfrsit,
sa ma smulg din nemiscarea mea si, nemaiputndu-mi gasi tihna
pna a nu afla cine este, cobori de pe terasa si alergai la
fetiscana cu care mi petrecusem cea de a doua luna de
dragoste; si i povestii cele ce vazusem. Iar ea pricepu
starea n care ma aflam si mi zise:
- Da ce zor ai de ma ntrebi de fata aceea?
Eu raspunsei:
- Pe Allah! mi-a rapit si mintea si sufletul!
Ea mi spuse zmbind:
- Atunci, doresti sa fie a ta?
Eu raspunsei:
140
- Acesta-i oful sufletului meu, caci mi-a supus inima!
Ea spuse:
- Ei bine, afla ca fata aceea este chiar fiica seicului
Taher Abul-Ola, stapnul nostru, si noi toate suntem niste
roabe la poruncile ei! tii ct costa o noapte petrecuta cu
ea?
Eu raspunsei:
- De unde sa stiu?
Ea mi spuse:
- Cinci sute de dinari de aur! Este o poama vrednica de
gura sultanilor.
Eu raspunsei:
- Uallah! Sunt gata sa-mi cheltuiesc toata averea ca sa ma
bucur de ea, fie macar si numai pentru o seara.
i mi trecui toata noaptea aceea fara a izbndi sa nchid
ochii, asa de zbuciumat mi era sufletul cu gndul la fata
gazdei mele.
i-asa ca a doua zi ma grabii sa ma mbrac cu cele mai
frumoase haine ale mele si, mpodobit ca un sultan, ma
nfaisai dinaintea seicului Taher, tatal ei, si i spusei:
- O doresc pe aceea care preuieste cinci sute de dinari pe
noapte!
El mi raspunse:
- Plateste aurul!
i i platii pe data preul pentru treizeci de nopi, n to-
tul cincisprezece mii de dinari. Iar el i lua si i spuse
unuia dintre baiei:
y
- Du-1 pe stapnul tau la stapna ta Cutare.
i baiatul ma luam si ma pofti sa intru ntr-un iatac cum
ochii mei nu mai vazusera altul asemenea ca frumusee si ca
belsug pe faa pamntului. i o vazui, culcata gales, cu un
evantai n mna, pe tnara aceea si, dintr-odata, ramasei
pierit de uimire n sufletul meu, o, preacinstii oaspei ai
mei.
A cinci sute douazecea noapte
141
Dar cndfu cea de a cinci sute douazecea noapte Spuse:
... si, dintr-odata, ramasei pierit de uimire n sufletul
meu, o, preacinstii oaspei ai mei.
Caci cu adevarat era ca luna n cea de a patrusprezecea zi a
ei, si numai din felul n care raspunse la salamalecul meu
izbuti sa-mi si rapeasca de tot minile cu sunetul glasului ei
mai fermecator dect mladierile unei laute; si tare mai era
frumoasa, si tare mai era gingasa si dulce, ntr-adevar! i
fara de nicio ndoiala ca despre ea este vorba n stihurile
acestea ale poetului:
Frumoasa e! Daca vreodata,
Ca o minune, s-ar ivi Printre pagni, atunci pagnii,
Privind-o, s-ar despagni,
i i s-ar nchina cucernici,
i doar pe ea o ar sluji.
Iar daca-ntmplator vreodata Ivi-s-ar goala, dintr-o zare,
Pe-o mare tulbure, cu valuri Ct de sarate si amare,
De mierea gurii ei s-ar face Atunci ca mierea-ntreaga mare.
Iar dinspre Rasarit, vreunui Crestin calugar, din Apus,
De i s-ar arata vreodata,
Calugarul ar sta rapus,
Cu ochii-ntorsi spre Rasaritul In care minile-i s-au dus.
Ci eu, n bezna luminata De flacara din ochii ei,
Strigai: , O, bezna! Ce vad oare?
Naluca-i? Vis fura temei?
142
Sau o fecioara care arde De dor, aci, sub ochii mei?
Iar ea, la vorbele acestea,
Cu mna-si prinse, pentru sine, are
Cu triste si adnci suspine:
,Asa cum dinii albi si tineri Nu-si dau ntreaga stralucire
Dect frecai cu dulcea frunza Ce-o folosim spre curaire,
La fel si-o fata se arata
Ct de frumoasa-i, prin iubire!
O, musulmanii O, nu se afla, Vai, pentru buzele-mi zbatute,
Niciunulprintre voi n stare Sa mi le-alinte si sarute?
Vai, ajutor! i eu, deodata, Simii atunci cum, pe tacute,
In mine tremura navalnic i creste-o apriga vrtute, i-
nfiorata de avnturi Se zbuciuma si se asmute,
i-n graiul ei i striga fetei:
,Ba este!Este! Vine iute!
i navalii. Ci ea, cu frica,
Ma ntreba atunci asa:
,Dar cine esti? Rostii raspunsul: ,Sunt musulmanul ce l-ai
vrea! Sunt, iata, un flacau n stare Sa vina la chemarea ta!
Pe urma, fara de zabava, Arznd, ma-mbraisai cu ea. Apoi,
sopti cu soapta dulce,
La cea de-a treia-mbraisare:
ntruna
A cinci sute douazecea noapte
143
,Mai strns, flacule, iubite!
Imbraiseaza-ma mai tare!
i-i raspunsei: , Te strng, iubito,
Te strng, iubito, sunt n stare!
Or, eu i urai buna pace, si ea mi raspunse la urare,
aruncandu-mi niste priviri ucigator de galese, si mi zise:
Prietenia, belsugul si bunavoina fie cu oapetele!
i ma lua de mna, o, stapnii mei, si ma pofti sa sed lnga
ea; si niste fete cu sni frumosi intrara si ne adusera si
fructe rare, si bucate alese, si un vin minunat, cum nu se bea
dect n saraiurile mparatesti; si ne adusera trandafiri si
iasomii, pe cnd mprejurul nostru pomisorii nmiresmai si
lemnul de aloe ce ardea n caui de aur si revarsau suavele
parfumuri. Pe urma, una dintre roabe i aduse ntr-o
nvelitoare de zarafir o alauta de fildes, pe care ea o lua,
i potrivi strunele si pe urma cnta stihurile acestea:
Sa nu bei niciodata vinul,
Dect turnat de un flacau Cu mna gingasa; caci vinul Ce-i
schimba minile n hau,
Flacaul lpreface-n ambra,
De-ar fi el, vinul, ct de rau.
Ah, niciun vin pe lumea asta Nu poate fi o desfatare Cnd nu-i
paharnic pe potriva i cu obrajii ca o floare De trandafir,
neprihanita,
i frageda, si-ameitoare.
Or, eu, oaspei ai mei, dupa stihurile acestea, prinsei
inima, si mna mi se facu mai ndrazneaa, iar ochii si
buzele-mi o mistuiau; si cunoscui astfel ca avea niste
nsusiri asa de minunate, att ca stiina, ct si ca
frumusee, nct nu numai ca petrecui cu ea luna pe care o
platisem, ci i
144
platii mai departe batrnului cel alb, tatal ei, o luna dupa
alta, si tot asa pna ce, din pricina attor cheltuieli nema-
surate, nu-mi mai ramase nici macar un dinar din toata bogaia
pe care o adusesem cu mine din ara Omanului, locul meu de
bastina. i-atunci, gndind ca n curnd am sa fiu silit sa ma
despart de ea, nu-mi putui opri lacrimile sa curga suvoaie pe
obraji, si nu mai izbutii sa osebesc ziua de noapte.
Dar cnd fu cea de a cinci sute douazeci si una noapte
Spuse:
... nu-mi putui opri lacrimile sa curga suvoaie pe obraji,
si nu mai izbutii sa osebesc ziua de noapte.
Iar ea, daca ma vazu asa, cu totul n lacrimi, mi spuse:
De ce plngi?
Eu spusei:
O, stapna a mea, plng pentru ca nu mai am bani; iar
poetul a spus:
Te face saracia si-n casa ta strain;
Ci banul i ridica si-ntre straini camin!
Iata pentru ce, o, lumina a ochilor mei, plng eu, de teama
ca tatal tau are sa ma desparta de tine!
Ea mi spuse:
Afla, dar, ca atunci cnd vreun musteriu de-al casei
noastre si-a prapadit averea la noi, tatal meu are obiceiul de
a-1 mai gazdui vreme de nca trei zile, cu toata darnicia
cuvenita si fara a-1 lipsi de niciuna dintre desfatarile
obisnuite; dupa care l roaga sa plece si sa nu se mai arate
A cinci sute douazeci si una noapte
145
n casa noastra! n ce te priveste, o, dragule, ntruct i
port n inima o dragoste mare, sa nu ai nicio teama, pentru ca
am sa gasesc eu un mijloc de a te pastra aici atta ct ai sa
vrei tu, insallah! Caci toata averea mea se afla n minile
mele, iar tata nici habar n-are ct de mare este averea
aceasta. Asa ca am sa-i dau n fiecare zi o punga cu cinci
sute de dinari, preul pentru o seara; iar tu, la rndu-i, ai
s-o dai tatalui meu, spunndu-i: ,De-acuma-nainte am sa-i
platesc serile de pe o zi pe alta! Iar tatal meu, stiindu-te
bun platnic, are sa primeasca nvoiala; si, dupa obiceiul lui,
are sa vina sa-mi dea banii ce mi se cuvin; si eu iarasi am sa
i-i dau, ca sa-i platesti iarasi o seara; si-asa are sa fie
atta vreme ct va vrea Allah si ct tu n-ai sa te saturi de
mine!
Eu atunci, o, oaspeii mei, n bucuria mea, ma simii deo-
data usor ca pasarea, si i mulumii, si i sarutai mna; pe
urma ramasei cu ea, vreme de un an, ca un cocos ntr-o poiata.
Or, cnd trecu anul, soarta cea rea vroi ca iubita mea,
ntr-o clipa de mnie, sa se supere pe una dintre roabele ei
si s-o loveasca amarnic; si roaba striga:
Pe Allah! am sa te lovesc n inima, ntocmai cum m-ai
lovit tu!
i fugi pe data la parintele iubitei mele, si i dezvalui
toata povestea, de la nceput pna la sfrsit.
Cnd batrnul Taher Abul-Ola auzi spusele roabei, sari n
picioare si porni n goana sa vina la mine, pe cnd eu,
nestiind nimica din cele ce se petrecusera, sedeam lnga
iubita mea, gata sa ma las desfatarilor celor mai alese; si
batrnul striga:
Hei, mai Cutare\
Eu raspunsei:
La poruncile tale, o, taica.
El mi spuse:
Obiceiul nostru de-aici, atunci cnd un musteriu si-a
prapadit banii, este de a-1 gazdui pe acel musteriu, fara a-1
146
lipsi de nimica, vreme de trei zile. Ci tu iacata ca de un an
de zile te bucuri prin nselaciune de gazduirea noastra,
mncnd, bnd si desfatndu-te dupa plac!
Pe urma se ntoarse catre robi si striga: ,Alungai-1 de
aici pe feciorul asta stricat!
Iar ei ma nhaara si ma aruncara gol-golu pe usa afara,
punndu-mi n mna zece banui de argint si dndu-mi o rantie
veche si jegoasa, din care curgeau petecile, ca sa-mi acopar
goliciunea.
Iar seicul cel alb mi spuse:
- Pleaca! nu vreau nici sa te bat, nici sa te blestem! Da
nu mai zabovi pe-aici! Ca de te-o paste pacatul sa mai tn-
dalesti prin Bagdad, cetatea noastra, sngele tau are sa-i
sneasca deasupra capului!
Eu atunci, o, oaspeii mei, fusei silit sa plec, n ciuda
dorurilor mele, fara a sti ncotro sa ma ndrept n cetatea pe
care nu o cunosteam deloc, macar ca locuiam acolo de
cincisprezece luni. i simii cum se abateau grele peste inima
mea toate napastele lumii, si peste gndurile mele toate
deznadejdile, toate ntunecimile si toate necazurile! i zisei
n cugetul meu: ,Oare cum de am putut eu, care am venit peste
mari pna aici aducnd o mie de mii de dinari de aur si, pe
deasupra, si preul vnzarii celor treizeci de corabii ale
mele, cum de am putut sa prapadesc atta avere n casa acestui
batrn amarnic cu faa de pacura, ca sa ies acuma gol-golu,
cu inima zdrobita si cu sufletul njosit? Ci nu este ajutor si
putere dect ntru Allah Slavitul si Preanaltul! i,
cufundat n gnduri amare, cum tocmai ajunsesem la armul
Tigrului, vazui o corabie ce se gatea sa coboare catre Bassra.
i ma suii pe puntea corabiei aceleia, intrnd n slujba
capitanului, ca sa-mi pot plati calatoria. i-asa ajunsei la
Bassra.
Acolo, ma dusei fara de zabava n suk, ntruct ma chinuia
foamea, si ma baga de seama...
A cinci sute douazeci si doua noapte
147
Dar cnd fu cea de a cinci sute douazeci si doua noapte
Spuse:
Acolo, ma dusei fara de zabava n suk, ntruct ma chinuia
foamea, si ma baga de seama un bacan care se apropie de mine
repede, ma cuprinse pe dupa gt si ma mbraisa, si mi spuse
ca este un prieten de odinioara de-al parintelui meu; pe urma
ntreba n ce stare ma aflu. i eu i povestii, fara a ocoli
nimica, tot ce mi se ntmplase. Iar el mi spuse:
- Uallah! astea nu sunt fapte de om chibzuit! Da acuma, ce-
a fost a fost! Ia spune, ce ai de gnd sa faci?
Eu raspunsei:
- Nu stiu!
El mi spuse:
- Vrei sa primesti sa rami la mine? i, ntruct stii sa
scrii, vrei sa nsemnezi intrarile si iesirile marfurilor
mele, si sa capei ca simbrie o drahma de argint pe zi, afara
de mncarea si de bautura ta?
Iar eu primii cu mulumire, si ramasei la el ca logofat
pentru iesirile si intrarile vnzarilor si cumparaturilor. i-
asa traii la el destula vreme, ca sa pun de-o-parte o suta de
dinari.
Atunci, nchiriai pe seama mea o casa micua la armul
marii, ca sa astept acolo sosirea vreunei corabii plina cu
marfuri aduse de departe, pe care sa le cumpar cu banii mei si
cu care sa ntocmesc o ncarcatura buna de vndut la Bagdad,
unde vroiam sa ma ntorc, cu nadejdea ca am sa gasesc un
prilej spre a o vedea iarasi pe iubita mea.
Or, norocul vroi ca ntr-o zi sa se iveasca din departari o
corabie plina cu marfurile pe care le asteptam; iar eu,
vrndu-ma printre ceilali negustori, ma ndreptai catre
148
corabie si ma urcai pe punte. i iata ca, din fundul corabiei,
iesira doi oameni care se asezara pe doua scaune si si aster-
nura dinaintea noastra marfurile. i ce marfuri! i cum i
mai luau ochii! Nu vedeam acolo nimic altceva dect giu-
vaieruri, margaritare, margeane, rubine, agate, hiacinte si
nestemate de toate culorile! i-atunci unul dintre cei doi
oameni se ntoarse catre negustorii locului si spuse:
- O, frailor negustori, toate astea nu sunt de vnzare
astazi, ntruct eu nca sunt ostenit de mare; nu vi le-am
aratat dect spre a va da o dovada de ce are sa fie vnzarea
de mine!
Ci negustorii atta staruira, nct acela primi a ncepe
vnzarea pe data, si telalul ncepu sa strige vnzarea nes-
tematelor, bucata cu bucata. i negustorii ncepura sa ridice
preul de fiecare data, unii peste alii, pna ce ntiul
saculee cu nestemate ajunse la preul de patru sute de
dinari. n clipita aceea, stapnul sacului, care l cunoscuse
odinioara n ara mea pe tatal meu, capetenia negoului din
Oman, se ntoarse catre mine si ma ntreba:
- Tu de ce nu spui nimic si nu dai si tu un pre mai mare,
asa cum fac ceilali negustori?
Eu raspunsei:
- Pe Allah, o, stapne al meu, nu mi-au mai ramas din
bunurile acestei lumi dect o suta de dinari!
i ma simii tare rusinat spunnd vorbele acestea, si
lacrimile ncepura sa-mi curga din ochi. i, daca ma vazu asa,
stapnul sacului si plesni palmele una de alta si striga,
plin de uimire:
- O, omanitule, cum de nu i-au mai ramas dintr-o avere
atta de nemasurata dect o suta de dinari?
i ma privi cu multa mila si mi nelese necazurile; pe
urma, deodata, se ntoarse catre negustori si le spuse:
- Fii martori ca vnd acestui tnar, pentru o suta de
dinari, un sac cu tot ce se afla n el, gemme, mademuri si
A cinci sute douazeci si treia noapte
149
lucruri scumpe, macar ca preul lui adevarat se ridica la
peste o mie de dinari. Asa nct este un dar pe care i-1 fac!
Iar negustorii, uluii, marturisira ca vad si ca pricep; si
negustorul mi nmna sacul cu tot ce se afla n el, ba mi
mai darui si chilimul si scaunul pe care sezuse. Iar eu i
mulumii pentru darnicia lui; si cobori pe uscat si ma
ndreptai catre sukul giuvaiergiilor.
Acolo nchiriai o pravalie si ma apucai sa vnd si sa
cumpar, si n fiecare zi dobndeam un cstig destul de
vrednic. Or, printre lucrurile de pre ce se aflau n sac, era
si o bucata de baga rosie, de un rosu ntunecat, si care, ju-
decnd dupa semnele talismanice sapate ca niste picioruse de
furnici pe cele doua fee ale ei, trebuie sa fi fost vreo
amuleta lucrata de vreun mester tare iscusit n mestesugul
amuletelor. Asa ca pusei de mai multe ori telalul sa strige n
suk ca o vnd; ci nu mi se dete pe ea dect zece pna la
cincisprezece drahme. Iar eu, cu gndul la vreun chilipir mai
bun, nevroind s-o dau asa, oricum, pe un pre de nimic,
aruncai bucata aceea de baga ntr-un ungher din pravalie, unde
ramase vreme de un an.
Or, ntr-o zi, pe cnd ma aflam n pravalia mea, vazui cum
intra...
Dar cnd fu cea de a cinci sute douazeci si treia noapte
Spuse:
... vazui cum intra un strain, care mi ura buna pace si
care, cnd vazu bucata de baga, cu tot praful care o acoperea,
striga:
- Slava lui Allah! Am gasit, ntr-un sfrsit, ceea ce cau-
tam!
150
i lua bucata de baga, o duse la buze si la frunte, si mi
spuse:
- O, stapne al meu, vrei sa mi-o vinzi?
Eu raspunsei:
- Fireste ca vreau!
El ntreba:
- Care i este preul?
Eu spusei:
- Dar tu ct dai?
El raspunse:
- Douazeci de dinari de aur!
Iar eu, la vorbele acestea, gndii ca strainul si batea joc
de mine, asa de mare mi se parea preul acela; si i spusei cu
un glas tare acru:
- Du-te-n calea ta!
El atunci gndi ca socotesc preul prea mic, si mi spuse:
- Ii dau cincizeci de dinari!
Ci eu, tot mai ncredinat ca si rde de mine, nu numai ca
nu mai vrusei sa-i raspund nimic, da nici nu ma mai uitai Ia
el si ma prefacui ca nici nu mai bag de seama ca este acolo,
ca sa plece.
El atunci mi spuse:
- O mie de dinari!
i-asa! Iar eu, o, oaspeii mei, nu raspundeam nimic; iar el
zmbea de tacerea mea plina de mnie ndrjita si mi spunea:
- De ce nu vrei sa-mi raspunzi?
Iar eu, pna la urma, i raspunsei iar:
- Du-te-n calea ta!
El atunci ncepu sa adauge o mie de dinari peste alta mie,
pna ajunse sa-mi dea douazeci de mii de dinari. Ci eu nu
raspundeam nimic!
i-asa! Iar trecatorii si vecinii, strnii de o vnzare
ciudata ca aceea, se strnsesera mprejurul nostru n pravalie
A cinci sute douazeci si treia noapte
151
si n ulia, si se burzuluiau amarnic mpotriva mea si faceau
o larma tare suparatoare faa de mine, spunnd:
- Nu se cade sa-i ngaduim a cere mai mult pe bucata aceea
amarta de baga!
Iar alii spuneau:
- Uallah! cap sec, ochi orbi! Daca n-are sa-i dea bagaua,
sa-l alungam din cetate!
i-asa! Iar eu nca nu stiam ce vroiau de la mine. nct, ca
sa sfrsesc, l ntrebai pe strain:
- Vrei sa-mi spui odata daca o cumperi cu adevarat ori i
bai joc?
El raspunse:
- Da tu vrei cu adevarat s-o vinzi, ori vrei sa-i bai
joc?
Eu spusei:
- Sa vnd!
i el spuse:
- Atunci, ca preul cel de pe urma, i dau treizeci de mii
de dinari! i sa ncheiem vnzarea si cumpararea!
Iar eu atunci ma ntorsei catre cei de faa si le spusei:
- Va iau de martori la vnzarea aceasta! Mai nainte nsa
vreau sa aflu de la cumparator pentru ce i trebuie bucata
aceasta de baga!
El raspunse:
- Sa ncheiem mai nti trgul, si pe urma am sa-i spun
puterile si folosul ei!
Eu raspunsei:
- i-o vnd!
El spuse:
- Allah e martor la ceea ce graim!
i scoase un sac plin cu aur, mi numara si mi cntari
treizeci de mii de dinari, lua amuleta, o puse n buzunar,
scoase un oftat adnc si mi spuse:
- Atunci, ai vndut-o si gata!
Eu raspunsei:
152
E vnduta si gata!
Iar el se ntoarse catre cei de faa si le spuse:
Suntei martori cu toii ca mi-a vndut amuleta si ca a
luat preul la care ne-am neles, de treizeci de mii de
dinari!
i dupa aceea se ntoarse catre mine si, cu un glas plin de
o mila si de o batjocura vadite, mi spuse:
O, saracul de tine, pe Allah! de-ai fi stiut sa-i stap-
nesti mna n vnzarea aceasta si sa n-o ntinzi asa de repe-
de, as fi ajuns sa-i platesc ca pre pentru aceasta amuleta
nu numai treizeci de mii sau o suta de mii de dinari, ci o mie
de mii de dinari, de nu si mai mult!
Or, eu, o, oaspeii mei, auzind acele vorbe si vazndu-ma
furat asa, din pricina lipsei mele de dibacie, de preul acela
de basm, simii cum o tulburare mare se petrece n launtru-
rile mele; si o razvratire mare n trupul meu facu sngele sa
mi se scurga din obraji, si n locul lui sa se ridice culoarea
aceasta galbena care mi-a ramas asa de atunci si care a tras
luarea voastra aminte n seara aceasta, o, oaspeii mei!
Am stat, asadar, naucit o clipa, pe urma i-am spus stra-
inului:
Poi acuma sa-mi spui puterile si folosul acestei bucai
de baga?
i strainul mi raspunse:
Afla ca mparatul de la Ind are o fata tare scumpa, de o
frumusee fara de seaman nicaierea pe faa pamntului; da-i
chinuita de niste dureri de cap amarnice. nct mparatul,
tatal sau, ajuns la capatul puterilor si al doftoriilor n
stare s-o aline, a poruncit sa se adune toi scribii cei mai
de frunte din mparaia lui si toi nvaaii si vracii: da
niciunul dintre ei n-a izbutit sa scoata din capul fetei du-
rerile care o chinuiau.
A cinci sute douazeci si patra noapte
153
Dar cnd fu cea de a cinci sute douazeci si patra noapte
Spuse:
... da niciunul dintre ei n-a izbutit sa scoata din capul
fetei durerile care o chinuiau.
Eu, atunci, fiind de faa n acea adunare, i-am spus
mparatului: ,O, Maria Ta, stiu un om care se numeste
Saadallah babilonianul, si care, n cunoasterea tuturor
leacurilor, nu are nici seaman, nici pe altul mai presus ca el
pe faa pamntului! Daca, dar, socoi potrivit sa ma trimii
la el, trimite-ma! mparatul mi-a raspuns: ,Du-te la el! Eu
am spus: ,Da-mi o suta de mii de dinari si o bucata de baga
rosie, de un rosu ntunecat! i, pe deasupra, un dar! i
mparatul mi-a dat tot ce i-am cerut, si am plecat de la Ind
catre ara Babilonului. i acolo am ntrebat de neleptul
Saadallah si am fost calauzit la el; si m-am nfaisat
dinaintea lui si i-am nmnat o suta de mii de dinari si darul
de la mparat; pe urma i-am dat bucata de baga si, dupa ce i-
am aratat rostul venirii mele, l-am rugat sa-mi ntocmeasca o
amuleta atotputernica mpotriva durerilor de cap. i
neleptul de la Babilon a cheltuit sapte luni ntregi ca sa
cerceteze stelele si, pna la urma, cnd au trecut acele sapte
luni, a ales o zi de semn bun ca sa scrie pe bucata de baga
aceste litere talismanice pline de vraja de pe cele doua fee
ale acestei amulete pe care tu mi-ai vndut-o! Iar eu am luat
amuleta, m-am ntors la mparatul de la Ind si i-am dat-o. Or,
mparatul a intrat n odaia fetei lui dragi si a gasit-o pe
fata, dupa poruncile date, nlanuita cu patru lanuri
atrnate n cele patru coluri ale odaii, asa ca ea sa nu
poata, n toiul durerilor, sa sara pe fereastra si sa se
omoare. i, de cum puse amuleta pe fruntea fiicei sale, fata
se simi tamaduita pe clipa pe data. Iar mparatul, daca o
vazu asa, se bucura pna peste marginile bucuriei, si m-a
acoperit cu daruri bogate, si m-a luat pe lnga
A cinci sute douazeci si patra noapte
155
Maria Sa, printre prietenii Mariei Sale. Iar fata mparatului,
vindecata n felul acesta atta de tainic, si-a agaat amuleta
de salba de la gt, si nu se mai desparea de ea. Ci, ntr-o
zi, pe cnd domnia se preumbla ntr-o luntre, ju- cndu-se cu
nsoitoarele ei, una dintre ele, cu o miscare prdalnica,
rupse firul pe care era prinsa salba, si amuleta cazu n apa.
i se duse amuleta. i tot atunci rautatea aceea se ntoarse
n domnia, si fata intra iar n stapnia celui amarnic, care
o napadi cu niste dureri de cap atta de naprasnice, nct
fata si pierdu minile. La stirea aceasta, durerea
mparatului fu mai presus de toate vorbele; si ma chema si ma
nsarcina sa ma duc iar la seihul Saadallah babilonianul, ca
sa-mi faca alta amuleta. i plecai. Da cnd ajunsei la
Babilon, aflai ca seihul Saadallah murise. i, de-atunci,
nsoit de ali zece, care sa ma ajute n cautarile mele,
strabat toate arile de pe pamnt cu gndul de a gasi, la
vreun negustor, ori la vreun chilipirgiu, ori la vreun
trecator, o amuleta dintre amuletele acelea pe care numai
seihul Saadallah din Babilon stia sa le nzestreze cu puteri
tamaduitoare si alungatoare de rele. i a vrut ursita sa te
scoata n calea mea si sa ma aduca sa gasesc si sa cumpar din
pravalia ta talismanul acesta, pe care nu mai nadajduiam sa-l
gasesc vreodata!
Pe urma, o, oaspei ai mei, strainul, dupa ce mi-a povestit
povestea aceasta, si-a strns chimirul si s-a dus.
i-aceasta-i, asa cum v-am spus-o, pricina culorii galbene a
chipului meu!
Iar eu, atunci, preschimbai n bani tot ce aveam, mi vndui
pravalia si, bogat acuma, plecai degraba la Bagdad, unde, cum
ajunsei, zburai la saraiul batrnului cel alb, tatal
preaiubitei mele. Caci, de cnd ne desparisem, zi si noapte
numai ea mi umplea gndurile; si a o mai vedea o data era
inta tuturor dorurilor si a vieii mele. Iar desparirea nu
facuse dect sa-mi ae pojarurile din suflet si sa-mi
aprinda minile.
156
l ntrebai, dar, despre fata pe un baiat de la usa de in-
trare. Iar baiatul mi spuse sa ridic capul si sa privesc. i
vazui cum casa cadea n ruina, cum la fereastra la care de
obicei sta iubita mea nu era nimeni si cum o umbra de jale si
de deznadejde adnca stapnea peste tot. Atunci lacrimile mi
napadira ochii si i spusei robului cel tinerel:
- Ce-a facut Allah cu seicul Taher, o, fratele meu?
El mi raspunse:
- Voiosia a pierit din casa aceasta si jalea s-a abatut
asupra noastra, de cnd ne-a parasit un tnar din ara
Omanului, pe nume Abul-Hassan Al-Omani. Acel tnar neguator
sezuse un an cu fata seicului Taher; ci ntruct dupa acest
rastimp flacaul n-a mai avut bani, seicul, stapnul nostru, l-
a alungat din casa. Da stapna noastra, care l iubea cu
iubire mare...
Dar cnd fu cea de a cinci sute douazeci si cincea noapte
Spuse
... Da stapna noastra, care l iubea cu iubire mare, a fost
atta de zdruncinata de plecarea lui, nct a cazut bolnava de
o boala asa de grea, nct a ajuns n pragul morii. Atunci
stapnul nostru, seicul Taher, a nceput sa se caiasca amarnic
de ce facuse, cnd a vazut zacasia de moarte n care se afla
fata lui; si a trimis pristavi n toate parile si n toate
arile, ca sa-l caute pe Abul-Hassan, si a fagaduit o suta de
mii de dinari drept rasplata aceluia care l-o aduce ndarat!
Ci, pna acuma, toate stradaniile cautatorilor s-au dovedit
zadarnice, caci nimenea n-a izbutit sa-i afle urma ori sa
capete vreo stire despre el. nct tnara, fata seicului,
acuma e pe cale sa-si dea ultimul suspin!
A cinci sute douazeci si cincea noapte
157
Eu atunci, cu sufletul rupt de durere, l ntrebai pe copil:
- Da seicul Taher, el cum o duce?
Copilul raspunse:
- Toate astea l-au adus ntr-o jale si ntr-o deznadejde
asa de mare, nct a vndut si fetele si flacaii, si s-a cait
amarnic dinaintea lui Allah Preanaltul!
Atunci eu i spusei tnarului rob:
- Vrei sa-ti arat unde se afla Abul-Hassan Al-Omani?
>
Ce-ai zice?
El raspunse:
- Allah fie cu tine, o, fratele meu! Spune-mi! i-i dai
ndarat vieii o ndragostita, tatalui ei i dai o fata,
iubitei i dai un iubit, si l scapi din saracie pe robul tau
si pe parinii robului tau!
Eu atunci i spusei:
- Du-te la stapnul tau, seicul Taher, si spune-i: ,mi
datorezi rasplata fagaduita pentru stirea cea buna! Caci la
usa casei tale se afla, n carne si oase, Abul-Hassan Al-
Omani!
La cuvintele acestea, robul cel tinerel zbura iute ca o
piatra aruncata dintr-o prastie; si, ct ai clipi, se ntoarse
nsoit de seicul Taher, parintele iubitei mele. i ce schim-
bat era! i cum i se vestejise chipul cel odinioara atta de
proaspat si de tineresc n ciuda anilor! mbatrnise, n doi
ani, cu mai bine de douazeci de ani. Ci ma cunoscu numaidect,
si se arunca la gtul meu, si ncepu sa ma sarute plngnd, si
mi zise:
- O, stapne al meu, unde ai fost de-ai lipsit atta vreme?
Fata mea, din pricina ta, e n pragul mormntului. Haide!
Intra cu mine n casa ta!
i ma pofti sa intru si ncepu sa se arunce n genunchi pe
pamnt, nalnd slava lui Allah care ngaduise sa ne gasim;
si nu pregeta sa-i dea robului cel mititel rasplata fagaduita,
de o suta de mii de dinari. i robul ncepu sa cheme asupra
mea bincuvntarile lui Allah.
158
Dupa care seicul Taher intra dintru-nti numai el la fata
lui, ca sa-i vesteasca cu binisorul sosirea mea.
Ii spuse, asadar:
- Ii vestesc, o, fata mea, stirea cea buna! Daca vrei sa
primesti a mnca oleaca si a merge sa te mbaiezi la hammam,
am sa te fac sa-l vezi chiar astazi pe Abul-Hassan!
Ea striga:
- O, tata, spui adevarat?
El raspunse:
- Pe Allah Preaslavitul, ceea ce i spun este adevarat!
Atunci ea striga:
- Uallahi! Daca-i vad chipul, nu mai am trebuina nici sa
mannc, nici sa beau!
Atunci batrnul se ntoarse catre usa dupa care ma aflam si
striga:
- Intra, ya Abul-Hassan!
i intrai.
Or, o, oaspeii mei, de ndata ce ma vazu si ma cunoscu,
fata cazu lesinata, si multa vreme trecu pna ce sa-si vina n
fire. Izbuti ntr-un sfrsit sa se trezeasca si, printre
plnsete de bucurie si rsete, ne aruncaram unul n braele
celuilalt, si sezuram multa vreme mbraisai, tulburai si
fericii pna peste poate.
1
i cnd izbutiram sa luam seama la
ce se petrecea mprejurul nostru, vazuram n mijlocul salii de
primire pe cadiul si pe martorii pe care seicul i chemase cu
mare zor, si care scrisera senetul nostru de casatorie acolo,
pe loc. i nunta noastra fu sarbatorita cu o stralucire
nemaipomenita, n vlvora unor petreceri care inura treizeci
de zile si treizeci de nopi.
i de-atunci, o, oaspei ai mei, fata seicului Taher este
soia mea cea draga. i pe ea ai auzit-o domniile voastre
1
La M. A. Salie, cnd fata se trezeste din lesin, spune aceste
versuri: Cnd vrea Allah Slavitul, piept lnga piept i-adun
Pe cei fara nadejdea ca vor mai fi-mpreuna.
A cinci sute douazeci si sasea noapte
159
cntnd acele cntece triste, care i plac pentru ca i aduc
aminte de ceasurile de jale ale desparirii noastre, si o fac
sa simta si mai mult fericirea n care se scurg zilele casni-
ciei noastre, binecuvntate de nasterea unui fecior la fel de
frumos ca si mama lui! i pe feciorul acesta vreau eu acuma
sa-l nfaisez domniilor voastre, o, oaspeii mei!
Dar cndfu cea de a cinci sute douazeci si sasea noapte
Spuse:
i pe feciorul acesta vreau eu acuma sa-l nfaisez dom-
niilor voastre, o, oaspeii mei!
i, dupa ce rosti acestea, tnarul cel galben iesi o clipa
si se ntoarse innd de mna un baieel de zece ani, frumos
ca luna n cea de a patrusprezecea zi a ei. i i spuse:
- Ureaza buna pace oaspeilor nostri!
i copilul ura buna pace cu o gingasie aleasa. Iar califul
si nsoitorii lui, ramasi tot nestiui, fura ncntai pna
peste poate, att de frumuseea copilului, de gingasia si de
dragalasia lui, ct si de povestea nemaipomenita a tatalui
sau. i, dupa ce si luara bun-ramas de la gazda lor, plecara
minunndu-se de ceea ce vazusera si auzisera.
Iar a doua zi de dimineaa, califul Harun Al-Rasid, care nu
contenise sa cugete la ntmplarea aceea, l chema pe Massrur
si i zise:
- O, Massrur!
El raspuse:
- La poruncile tale, o, stapne al meu!
El spuse:
- Strnge numaidect n sala aceasta tot aurul hara- ciului
de pe un an, pe care l-am dobndit din Bagdad, tot haraciul de
la Bassra si tot haraciul de la Khorassan!
160
i Massrur, pe data, puse sa fie aduse tustrelele hara-
ciurile dinaintea califului, si ngramadi n sala aurul din
tustrele parile acelea ale mparaiei; si erau atia
galbeni, nct numai unul Allah ar fi putut sa-i nnumere.
Atunci califul i zise lui Giafar:
- O, Giafar!
El raspunse:
- Aicea sunt, o, emire al drept-credinciosilor!
El spuse:
- Du-te degraba si adu-mi-1 pe Abul-Hassan Al-Omani!
El raspunse:
- Ascult si ma supun.
i pleca numaidect si l aduse pe Abul-Hassan tremurnd tot
dinaintea califului, unde saruta pamntul dintre minile lui
si statu cu ochii plecai, n nestiina faradelegii pe care va
fx savrsit-o, ori a pricinii care nevoise sa fie adus acolo.
Atunci califul i spuse:.
- O, Abul-Hassan, stii cumva numele negustorilor care i-au
fost oaspei aseara?
El raspunse:
- Nu, pe Allah, o, emire al drept-credinciosilor!
Califul se ntoarse atunci catre Massrur si i spuse:
- Da la o parte nvelitoarea sub care se afla gramezile de
galbeni!
Iar cnd nvelitoarea fu data la o parte, califul i spuse
tnarului:
- Da ai putea sa-mi spui baremi daca, da ori ba, bogaiile
acestea sunt mai mari dect acelea cu care ai fost pagubit de
vnzarea ta pripita a bucaii de baga?
i Abul-Hassan, uluit ca l vede pe calif stiindu-i acea
ntmplare, ngaima bulbucnd ochii mari:
- Uallah, o, stapne al meu, bogaiile acestea sunt cu mult
mai mari!
A cinci sute douazeci si sasea noapte
161
i califul i zise:
Afla atunci ca oaspeii tai de aseara au fost cel de al
cincilea Bani-Abbas si vizirii si nsoitorii lui, si ca tot
aurul ngramadit aici este al tau, ca dar din partea mea spre
a te despagubi de ceea ce ai pierdut la vnzarea acelei bucai
de baga talismanice!
Cnd auzi vorbele acestea, Abul-Hassan fu atta de tulburat,
nct launtrurile lui tresarira de o rascolire noua, si
galbeneala i cobor de pe chip, si n locul ei sngele rosu
i napadi pe data n obraji si i ntoarse iarasi culoarea
alba-trandafirie de odinioara, stralucind ca luna n noaptea
deplinataii ei. Iar califul ceru sa i se aduca o oglinda si o
puse dinaintea ochilor lui Abul-Hassan, care cazu n genunchi
ca sa nale mulumire Izbavitorului. i califul, dupa ce
porunci ca tot aurul gramadit acolo sa fie dus acasa la Abul-
Hassan, l pofti pe acesta sa vina ct mai des spre a-i ine
tovarasie n mijlocul prietenilor sai de inima, si i grai:
- Nu este alt dumnezeu dect numai unul Allah! Marire Lui,
carele poate sa savrseasca schimbare peste schimbare si
carele singur ramne neschimbat si nestramutat!
- i acesta-i, o, norocitule sultan, spuse mai departe
eherezada, povestea tnarului cel galben. i de buna seama ca
ea nici nu poate fi asemuita cu Povestea Floarei-de-Granata si
a lui Zmbet-de-Luna!
Iar sultanul ahriar grai:
O, eherezada, nu ma ndoiesc de ceea ce spui! Grabeste-
te, dar, de-mi povesteste Povestea cu Floare-de-Granata si cu
Zmbet- de-Luna, caci nu o stiu!
Iar eherezada spuse:
POVESTEA CU FLOARE-DE-GRANAT I ZMBET-DE-LUN
1
fT^rf i s-a povestit, o, norocitule sultan, ca a fost odata,
n vechimea veacurilor si a anilor si a zilelor, demult de
tot, n arile ajamite, un sultan pe nume ahraman, care
stapnea peste Khorassan. i sultanul acela avea o suta de
cadne, toate zaticnite de sterpiciune, nct nu putuse sa
aiba cu niciuna dintre ele un mostenitor, fie el si de parte
femeiasca. Or, pe cnd se afla ntr-o zi n sala de primire,
ntre vizirii, emirii si mai-marii mparaiei, si sta cu ei de
vorba, nicidecum despre treburile cele ostenitoare ale sta-
pnirii, ci despre poezie, despre stiina, despre istorie si
despre medicina, si oarecum despre tot ce l-ar fi putut face
sa uite mhnirea singurataii fara de urmasi si durerea de a
nu putea sa lase mostenitori la scaunul de domnie ce-i fusese
lasat si lui de catre bunii si strabunii sai, intra n sala un
tnar mameluc si i spuse:
O, doamne al meu, se afla la usa, mpreuna cu un
neguator, o roaba tnara si atta de frumoasa cum ochii mei
n-au mai vazut vreodata!
i sultanul spuse:
- Adu-mi-i, asadar, pe neguator si pe roaba!
i mamelucul se grabi sa aduca pe neguator si pe roaba cea
frumoasa.
Or, cnd o vazu n sala, sultanul, dintr-o singura arun-
catura de ochi, o asemui n sufletul sau cu o lancie subire;
si, ntruct purta un iasmac albastru, nvrstat cu zarafir,
1
La M. A. Salie, titlul este Povestea cu Bedr-Basin si
Geauhar.
A cinci sute douazeci si saptea noapte
163
ce-i nvaluia capul si i acoperea faa, neguatorul o dez-
veli; si numaidect sala se lumina de frumuseea fetei, iar
pletele ei se slobozira peste spate n sapte cosie lungi ce-i
ajungeau pna la zdranganeii de la glezne: precum atrna
maturnd pamntul coada mbelsugata a unei crlane de soi. i
era ca o craia, si minunat arcuita, si mai mladioasa dect
tulpina cea mladie a arborelui ban. Ochii ei negri si
dealungii din croiala lor erau plini de sclipiri menite sa
fulgere inimile; iar bolnavii si betegii s-ar fi putut tamadui
numai uitndu-se la ea o data. n ce priveste binecuvnta-
tele-i solduri, inta de jinduri si de doruri, erau asa de
falnice, ntr-adevar, nct neguatorul nici nu putuse gasi un
val ndeajuns de mare spre a le cuprinde.
1
Dar cnd fu cea de a cinci sute douazeci si saptea noapte
Spuse:
n ce priveste binecuvntatele-i solduri, inta de jinduri
si de doruri, erau asa de falnice, ntr-adevar, nct negua-
torul nici nu putuse gasi un val ndeajuns de mare spre a le
cuprinde.
nct sultanul fu minunat pna peste marginile minunarii si
l ntreba pe negustor:
- O, seicule, ct ceri pe roaba?
El raspunse:
O, doamne al meu, am cumparat-o de la stapnul ei dinti
pe doua mii de dinari; ci de-atunci am calatorit vreme de trei
ani ca sa ajung pna aici, si asa am cheltuit cu ea
1
La M. A. Salie se continua: ... cum spune n aceasta privina
poetul n versuri:
Frumoasa e! Deplina-i frumusee E scrisa-n gingasie si
blndee.
164
alte trei mii de dinari, nct nu vin ca sa te mbiu cu vreo
vnzare, ci i-o aduc ca pe un dar al meu catre Maria Ta!
i sultanul fu mulumit de felul cum vorbi neguatorul, pe
care l cinsti cu un caftan falnic, si porunci sa i se dea
zece mii de dinari de aur. Iar neguatorul saruta mna
sultanului, i mulumi pentru bunatatea si pentru darnicia sa,
si si cata de drum. Sultanul atunci spuse catre mu- saipii si
catre femeile din sarai:
- Ducei-o pe fata la hammam si ngrijii-o si, dupa ce
avei s-o curaai de urmele calatoriei, nu zabovii s-o
ungei cu nard si cu parfumuri, si sa-i dai ca locuina ia-
tacul din latura saraiului cu ferestrele nspre mare.
i poruncile sultanului fura ndeplinite pe clipa pe data.
Or, cetatea de scaun n care domnea sultanul ahraman se
afla, ntr-adevar, chiar la marginea marii, si numele ei era
Cetatea-Alba. i-asa ca slujnicele de la sarai putura s-o duca
pe fetiscana cea straina, dupa mbaiere, n latura palatului
ce privea catre mare.
Atunci sultanul, care nu astepta dect ceasul acela, intra
la ea. Ci ramase tare nedumerit cnd vazu ca fata nu se ridica
n cinstea lui si nu se arata tulburata defel ca Maria Sa se
afla acolo. i gndi n sinesi: ,Pesemne ca a fost crescuta
printre oameni care nu au nvaat-o buna purtare! i o privi
mai bine, si nu se mai gndi la lipsurile purtarii fetei, asa
de fermecat fu de frumuseea ei si de chipu-i rotund ca luna,
ori ca un rasarit de soare pe un cer senin. i zise:
- Slava lui Allah carele a zamislit frumuseea pentru ochii
slujitorilor lui!
Nu-i nici prea scunda, nici prea-nalta doar Ca soldurile-i
ipa n izar!
Cu boiu-i niciprea gros, nici prea subire
E jura de cusur ntreaga-i fire.
I-atrna parul pn' la glezne jos,
Iar chipu-i pururi zmbet luminos.
A cinci sute douazeci /i saptea noapte
165
i se aseza lnga fata si o strnse cu dragoste la piept. Pe
urma o lua pe genunchi si o saruta pe buze si i cunoscu
dulceaa gurii, pe care o gasi mai dulce ca mierea. Ci ea nu
scotea o vorba si se lasa n voia lui fara a arata nici vreo
mpotrivire, nici vreo bunavoina. Iar sultanul porunci sa se
ntinda n iatac un ospa minunat si ncepu sa-i dea fetei sa
mannce cu mna lui si sa-i duca bucatele la gura. i, n
rastimp, o ntreba cu gingasie cum o cheama si din ce ara
este. Ea nsa sta tacuta, fara a rosti o vorba si fara a
nala capul ca sa se uite la sultan, care o vedea asa de
frumoasa, nct nu se putea hotar sa se mnieze pe ea. i
gndi: ,Poate ca e muta! Ci nu este cu putina ca Atoate-
facatorul sa fi izvodit o frumusee ca aceasta si s-o lase
fara grai! Ar fi un betesug nevrednic de degetele Atoatezamis-
litorului! Pe urma chema slujnicele ca sa-i toarne apa pe
mini; si prilejuindu-se de clipa cnd ele i aduceau ibricul
si ligheanul, le ntreba n soapta:
n vreme ce-o ngrijeai, ai auzit-o spunnd vreo vorba?
Ele raspunsera:
-Tot ce putem sa-i spunem sultanului este ca atta ct am
stat n preajma ei ca s-o slujim, s-o scaldam, s-o parfumam,
s-o pieptanam si s-o mbracam, o data n-am vazut-o sa-si miste
buzele si sa ne spuna: ,Asa e bine! Asa nu e bine! i nu stim
daca din sila faa de noi, ori ca din nestiina limbii
noastre, ori ca din muenie, da n-am izbutit nicidecum s-o
facem sa scoata macar o vorba, fie de mulumire, fie de
suparare!
La spusele acestea ale roabelor si ale dadacelor, sultanul
ramase pna peste poate de nedumerit si, gndind ca muenia
aceea se datora vreunei suferine launtrice, vru sa ncerce a
o veseli. Drept care porunci sa se adune n iatac toate
femeile din sarai si toate cadnele, ca fata sa se veseleasca
si sa petreaca laolalta cu ele; si cele care stiau sa
166
nstrune vreo struna o nstrunara, pe cnd cele care stiau sa
cnte din gura cntara din gura, danuira, ori si cntara si
danuira totodata. i toata lumea era plina de voiosie, afara
de fetiscana, care ramase mai departe nemiscata la locul ei,
cu capu-n jos si cu braele ncrucisate, iara sa rda ori sa
spuna ceva.
Sultanul, daca vazu asa, si simi pieptul cuprins de o grea
apasare si le porunci femeilor sa plece. i ramase singur cu
fata.
i-atunci, dupa ce degeaba ncerca s-o faca sa scoata un
raspuns ori o vorba, se apropie de ea si ncepu sa se pre-
gateasca s-o dezbrace...
Dar cnd fu cea de a cinci sute douazeci si opta noapte
Spuse:
i-atunci, dupa ce degeaba ncerca s-o faca sa scoata un
raspuns ori o vorba, se apropie de ea si ncepu sa se pre-
gateasca s-o dezbrace. Ii scoase mai nti cu gingasie valu-
rile usoare care o nvaluiau; pe urma scoase una cte una cele
sapte rochii de culori si de esaturi felurite care o aco-
pereau; iar la sfrsit scoase camasa cea subire si salvarii
cei largi cu ciucuri verzi de matasa. i, de dedesubt, se ivi
trupul stralucind alb si Iara de prihana, ca de argint
stracurat. i o ndragi cu o dragoste mare, si se ndrepta de
i lua fecioria, si o gasi ntreaga si neatinsa. i se bucura
si se desfata pna peste poate; si gndi: ,Pe Allah! oare nu
este un lucru de minune ca atia felurii negustori i-au
lasat neatinsa fecioria unei fete asa de frumoase si asa de
nurlii? i sultanul se simi atta de ndragostit de noua lui
roaba, nct, pentru ea, le lasa uitarii pe celelalte soii
ale sale din sarai, si pe cadne, si treburile mparaiei, si
se nchise cu fata un
A cinci sute douazeci si opta noapte
167
an ntreg, fara sa se sature o clipita de farmecele fragede pe
care le afla zi de zi la ea. Ci, cu toate astea, nu izbuti o
data sa-i smulga vreo vorba ori vreo ncuviinare, nici sa-i
trezeasca vreo luare-aminte la ce se facea cu ea ori n jurul
ei.
i-asa! Iar sultanul nu mai stia cum sa-i tlcuiasca tacerea
si muenia. i nu mai nadajduia sa ajunga a-i dezlega limba
vreodata si a schimba vreo vorba cu ea.
Or, ntr-o zi ca toate zilele, sultanul, dupa obiceiul lui,
sedea lnga roaba sa cea frumoasa si nepasatoare, iar dra-
gostea-i pentru ea era mai naprasnica dect oricnd; si i
zise:
O, dor al sufletelor, o, inima a inimii mele, o, lumina a
ochilor mei, au nu vezi tu dragostea pe care i-o port si cum
pentru frumuseea ta am dat uitarii toate iubitele, si toate
cadnele, si toate treburile mparaiei mele, si ca am facut
aceasta cu bucurie, si ca de altminteri sunt departe de a-mi
parea rau ca am facut asa? Nu vezi ca te-am pastrat ca pe
singurul meu noroc si ca pe singura mea bucurie, din toate
bunurile acestei lumi? i iata, e mai bine de un an de cnd
lungesc rabdarea din sufletul meu n ce priveste pricina
acestei muenii si a acestei nepasari pe care nu izbutesc sa
le pricep nicicum! Daca esti cu adevarat muta, da-mi macar de
neles printr-un semn, ca sa nu mai trag nicio nadejde ca am
sa te pot asculta vreodata, o, mult-iubita mea! Daca nu, deie
Allah sa i se nduioseze inima si, n bunatatea lui, sa te
faca sa pui capat acestei taceri care nu mi se cade! Iar daca
o asemenea mngiere nu are sa-mi fie ngaduita niciodata,
deie Allah sa fi prins copil de la mine si sa-mi daruiesti un
fecior scump, care sa poata sa-mi urmeze n scaunul de domnie
ce mi-a fost lasat mostenire de bunii si de strabunii mei! Of,
tu nu vezi ca mbatrnesc nsingurat si fara de urmasi, si ca
nu peste mult n-am sa mai pot nici macar sa nadajduiesc a
rodnici vreun pntec de femeie, zdrobit cum am sa fiu de
mhnire si de ani? Of, of! o, tu, daca simi pentru mine vreo
umbra
168
de mila ct de mica, ori vreo apropiere, raspunde-mi, spune-mi
numai daca ai prins ori daca nu ai prins rod, ma rog ie,
ntru numele lui Allah! i, pe urma, sa mor!
La cuvintele acestea, roaba cea frumoasa, care, dupa
obiceiul ei, l ascultase pe sultan tot cu ochii n pamnt, cu
minile strnse pe genunchi si stnd nemiscata, deodata,
pentru ntia oara de cnd intrase n sarai, arata o umbra de
zmbet. Atta, si nimic mai mult!
Da cnd o vazu, sultanul fu cuprins de o tulburare asa de
mare, nct i se paru ca tot palatul se lumineaza ca negurile
de un fulger. i se nfiora n sufletul lui si se cutremura de
bucurie si, ntruct dupa un semn ca acela nu mai avu nicio
ndoiala ca fata s-a hotart sa vorbeasca, se arunca la
picioarele ei si astepta acea clipa cu minile ridicate si cu
buzele ntredeschise ca ntr-o rugaciune.
i deodata fata ridica fruntea si, zmbitoare, vorbi asa:
- O, doamne bun, o, stapne al nostru, o, leule scump, afla
dar...
Dar cnd fu cea de a cinci sute douazeci si noua noapte
Spuse:
i deodata fata ridica fruntea si, zmbitoare, vorbi asa:
- O, doamne bun, o, stapne al nostru, o, leule scump, afla
dar ca Allah a raspuns la rugaciunea ta, ntruct am prins rod
cu tine! i ceasul sorocului este aproape! Ci nu stiu daca
pruncul pe care l port n pntecele meu este baieel ori
fetia! Mai afla ca, de n-as fi rodit cu tine, eram ntru
totul hotarta sa nu-i vorbesc niciodata si sa nu-i spun un
cuvnt toata viaa mea!
Cnd auzi vorbele acestea nemainadajduite, sultanul fu
cuprins de o bucurie asa de mare, nct la nceput nu fu n
A cinci sute douazeci si noua noapte
169
stare nici sa ngaime ceva, nici sa faca nimic; pe urma faa i
se lumina si i se schimba; si pieptul i se umfla; si, n
rabufnirea lui de bucurie, se simi saltat de pe pamnt. i i
saruta fetiscanei minile, si o saruta pe cap si pe frunte, si
striga:
- Slava lui Allah, carele mi-a daruit doua bucurii pe care
le jinduiam, o, lumina a ochilor mei: sa te vad ca-mi vorbesti
si sa te aud ca-mi spui vestea pe care mi-ai spus-o!
Alhamdolillah! Preamarit fie Allah!
Pe urma sultanul se ridica si iesi de la ea, dupa ce si
ceru ngaduina sa lipseasca oleaca, si se duse sa stea cu
mare fala n scaunul de domnie al mparaiei lui; si era peste
poate de mulumit si de fericit. i-i porunci vizirului sa
vesteasca la tot norodul pricina bucuriei lui si sa mparta o
suta de mii de dinari la saraci, la vaduve si la toi cei ba-
tui de nevoi, drept mulumita lui Allah (proslavit fie El!).
i vizirul ndeplini pe data porunca pe care o primise.
Atunci sultanul se ntoarse la roaba lui cea frumoasa si
sezu lnga ea si o strnse la inima lui si o saruta si i
spuse:
O, stapna mea, o sultana a vieii mele si a sufletului
meu, poi oare sa-mi spui acum pentru ce ai pastrat faa de
mine si faa de noi toi tacerea aceea neclintita zi si
noapte, iacata-i anul de cnd ai intrat n casa noastra? i
pentru ce te-ai hotart sa-mi vorbesti abia astazi?
Tnara raspunse:
Cum sa nu fi pastrat tacere, o, Maria Ta, atunci cnd,
cazuta n starea de roaba, ma vedeam aici ajunsa o biata
straina cu inima zdrobita, desparita pe veci de mama mea, de
fratele meu, de rudele mele, si departe de ara mea de
nastere?
Sultanul zise:
- Ma pun n locul tau si i neleg necazurile! Ci cum
poi sa spui ca esti o biata straina, cnd n saraiul acesta
esti stapna si sultana, cnd tot ce se afla aici este al tau,
si cnd pna si eu, sultanul, sunt un rob n slujba ta! Cu
170
adevarat, vorbele tale nu sunt vorbe la locul lor! i, daca
esti mhnita de desparirea de rudele tale, pentru ce nu mi-ai
spus, ca sa trimit dupa ele si sa i le aduc aici?
La vorbele acestea, roaba cea frumoasa i spuse sultanului:
-Afla, dar, o, Maria Ta. ca pe mine ma cheama Ghiul-i-anar
1
,
care n graiul din ara mea nseamna Floare- de-Granata; si m-
am nascut n mare, unde tatal meu a fost sultan. Cnd tatal
meu a murit, am avut o cearta cu mama mea, care se numeste
Lacusta, si cu fratele meu care se numeste Saleh; si m-am
jurat ca n-am sa mai stau n mare laolalta cu ei, si ca am sa
ies pe arm si am sa ma darui celui dinti om de pe uscat care
o sa ma ndrageasca. nct ntr-o noapte, pe cnd sultana,
mama mea, si fratele meu Saleh se culcasera de cu vreme, si pe
cnd palatul nostru era cufundat n tacerea de sub ape, m-am
strecurat afara din odaia mea si, iesind la faa apei, m-am
dus de m-am ntins pe armul unui ostrov, sub lumina lunii. i
acolo, cuprinsa de racoarea dulce care cadea din stele, si
mngiata de boarea pamntului, am lasat sa ma toropeasca
somnul. i deodata m-am desteptat, simind ca se abatuse
asupra-mi ceva, si m-am vazut n stapnirea unui om care m-a
luat n spinare si, cu toate ipetele si mpotrivirile mele,
m-a dus n casa lui, unde m-a rasturnat pe spate si a vrut sa
se bucure de mine cu sila. Or eu, daca am vazut ca omul acela
era hd si duhnea urt, n-am vrut sa ma las nicicum, si
adunndu-mi toate puterile i-am dat drept n faa un pumn
atta de naprasnic, nct l-am aruncat de-a rostogolul la
picioarele mele, si m-am repezit pe el si i-am tras o bataie
de nici n-a mai vrut sa ma ina n casa lui, si m-a dus
degraba n suk unde m-a strigat la mezat si m-a vndut
neguatorului de la care m-ai cumparat Maria Ta! i ntruct
acel neguator era un om plin de cuviina si de judecata, n-a
vroit nicicum, la rndu-i, daca m-a vazut asa
1
La M. A. Salie: Giullanar-din-mare.
A cinci sute treizecea noapte
171
de copila, sa se bucure de fecioria mea; si m-a luat cu el la
drum si m-a adus dinaintea ta. i asta-i povestea mea! Or eu,
cnd am intrat aici, eram tare hotarta sa nu ma las luata n
ruptul capului; si eram hotarta ca, la ntia ncercare de
siluire din partea ta, sa ma arunc n mare, pe fereastra de la
iatac, si sa ma duc ndarat la mama si la fratele meu. i din
mndrie am pastrat tacere toata vremea asta. Da cnd am vazut
ca inima ta ma iubeste cu adevarat si ca i-ai parasit pentru
mine toate cadnele, am nceput sa ma simt nlanuita de
purtarea ta frumoasa; iar cnd m-am vazut ca am prins copil cu
tine, am nceput sa te iubesc si am dat deoparte orice gnd de
a mai fugi si de a sari n mare, locul meu de bastina. i-apoi
cu ce ochi si cu ce inima as mai putea sa fug acuma, cnd sunt
nsarcinata si cnd mama si fratele meu, daca m-ar vedea n
starea aceasta si daca ar afla ca m-am legat cu un pamntean,
ar putea sa moara de suparare si nu m-ar crede cnd le-as
spune ca am ajuns sultana peste Persia si peste Khorassan, si
soia celui mai stralucit sultan! i iacata tot ce aveam sa-i
spun, o, marite sultane ahraman! Uassalam!
Dar cndfit cea de a cinci sute treizecea noapte
Spuse:
i iacata tot ce aveam sa-i spun, o, marite sultane
ahraman! Uassalam!
La cuvintele acestea, sultanul o saruta pe soia sa ntre
ochi si i spuse:
- O, fermecatoare Floare-de-Granata, o, tu, cea nascuta n
mare, o, minunato, o, domnio, lumina a ochilor mei, ce minune
mi-ai dezvaluit! Fara ndoiala ca daca m-ai parasi vreodata,
fie si macar numai pentru o clipita, eu as si muri chiar n
clipita aceea!
172
Pe urma adauga:
Ci, o, Floare-de-Granata, mi-ai spus ca te-ai nascut n
mare si ca mama ta Lacusta si fratele tau Saleh locuiesc n
mare, laolalta cu celelalte rude ale tale, si ca tatal tau, pe
cnd traia, era domnul marii! Or, eu nu pricep deloc cum pot
sa traiasca niste oameni sub mare, si pna acuma am socotit
lafuri de babe povestile care mi s-au povestit despre asemenea
fapturi. Ci, devreme ce si tu mi spui lucrul acesta, si de
vreme ce chiar tu esti o bastinasa de-a marii, nu mai pun la
ndoiala adevarul unor atari fapte si te rog sa ma lamuresti
si pe mine mai bine despre neamul tau si despre noroadele
necunoscute care traiesc pe meleagurile tale. Spune-mi mai
ales cum se face ca pot sa traiasca, sa umble si sa se miste
n apa, fara a se nabusi ori neca. ntruct lucrul acesta
este lucrul cel mai uluitor pe care l-am auzit n viaa mea!
Atunci Floare-de-Granata raspunse:
De buna seama! Am sa-i spun tot, si cu draga inima! Afla
ca, datorita puterii numelor sapate pe pecetea lui Soleiman
ben-Daud (cu ei cu amndoi fie rugaciunea si pacea!), noi
traim si mergem pe fundul marii ntocmai cum traiesc si cum
merg oamenii aici pe pamnt; si rasuflam n apa ntocmai cum
se rasufla n vazduh; iar apa nu numai ca nu ne nabuse, dar
ne si ine n viaa, si nu poate nici macar sa ne nmoaie
hainele; si nu ne mpiedica ntru nimic sa vedem n mare, unde
putem sa inem ochii deschisi, fara de nicio suparare; si avem
ochi asa de buni, nct putem strabate adncurile apelor, cu
toata ntinderea lor nemasurata, si putem osebi toate
lucrurile tot asa de bine atunci cnd soarele si strecoara
razele pna la noi, ca si atunci cnd luna si stelele se
oglindesc n unde. n ce priveste mparaia noastra, ea este
cu mult mai ntinsa dect toate mparaiile de pe pamnt, si
este mparita n multe vilaiete, n care se afla cetai mari,
cu muli locuitori. i acele popoare, ntocmai ca si cele de
pe pamnt, au
A cinci sute treizecea noapte
173
obiceiuri si datini osebite, dupa locurile n care traiesc si,
tot asa, au si trupurile alcatuite osebit: unele sunt pesti;
altele sunt jumatate-pesti si jumatate-oameni, cu coada n loc
de picioare si de solduri; iar altele sunt, asa cum suntem
noi, ntru totul oameni, care cred n Allah si n Profetul
lui, si vorbesc o limba care-i la fel cu limba n care este
sapata vraja de pe pecetea lui Soleiman. Ci, n ce priveste
casele noastre, apoi acelea-s niste palate minunate, cladite
cum nici n-o sa putei sa va nchipuii vreodata aici pe
pamnt! Sunt facute din clestare, din sidefuri, din margeane,
din smaralde, din rubine, din aur, din argint si din toate
felurile de mademuri scumpe, si din nestemate, fara a mai
pomeni si de margaritarele care, orict de mari si orict de
frumoase ar fi, nu prea sunt preuite la noi si nu mpodobesc
dect locuinele celor saraci si pe ale nevoiasilor. i-apoi,
n ce priveste mijloacele noastre de drumeie, ntruct trupul
nostru este daruit cu o sprinteneala si cu o lunecare
minunate, noi nu avem trebuina, ca voi, nici de cai, nici de
care, macar ca se afla cai destui n grajdurile noastre, dar
nu ne folosim de ei dect la zile de sarbatoare, la petreceri
obstesti si la calatorii ndepartate. De buna seama, carele
noastre sunt facute din sidef si din metale scumpe, iar caii
nostri de mare sunt asa de frumosi cum niciun sultan de pe
pamnt nu are asemeni! Ci nu vreau, o, Maria Ta, sa-i
povestesc prea multe acuma despre arile de sub ape, ntruct,
n curgerea vieii noastre, care are sa fie lunga, de-o vrea
Allah, am de gnd sa-i povestesc despre nenumarate alte
amanunte, care pna la urma au sa te lamureasca pe deplin
asupra acestor lucruri despre care vrei sa afli totul.
Deocamdata, ma grabesc sa ajung la un lucru mult mai zornic si
care te pasa mai de-a dreptul. Vreau sa-i spun despre felul
cum nasc femeile marii. Afla, dar, o, stapne al meu, ca felul
cum nasc femeile marii este cu totul altfel de cum nasc
femeile de pe pamnt! Or, ntruct ceasul meu de a naste este
aproape
174
de tot, tare ma tem ca moasele din ara ta sa nu ma moseasca
altminteri! Te rog, dar, sa-mi ngadui a chema la mine pe mama
mea Lacusta si pe fratele meu Saleh si pe celelalte rude ale
mele; si sa ma mpac cu ei; iar verisoarele mele, ajutate de
mama mea, au sa ma vegheze sa nasc fara de primejdie si au sa
aiba grija de noul-nascut, mostenitorul scaunului tau de
domnie.
Dar cnd fu cea de a cinci sute treizeci si una noapte
Spuse:
... iar verisoarele mele, ajutate de mama mea, au sa ma
vegheze sa nasc fara de primejdie si au sa aiba grija de noul-
nascut, mostenitorul scaunului tau de domnie.
Auzind vorbele acestea, sultanul, uluit, striga:
- O, Floare-de-Granata, dorinele tale sunt pravila pur-
tarii mele, iar eu sunt robul care se supune la poruncile sta-
pnei lui! Da ia spune-mi, cum ai sa poi ntr-un rastimp
atta de scurt sa dai de veste mamei tale, fratelui tau si ve-
risoarelor tale, si sa-i faci sa ajunga aici nainte ca tu sa
nasti, cnd ceasul este asa de aproape? Oricum, in sa stiu
ct mai din timp, ca sa ma straduiesc sa fac pregatirile de
trebuina si sa-i primesc pe oaspei cu toata cinstirea ce li
se cuvine!
i tnara sultana raspunse:
- O, stapne al meu, ntre noi nu este nevoie de niciun fel
de fandoseli! i-apoi rudele mele au sa fie aici ntr-o
clipita. i daca ii sa vezi n ce chip au sa vina, nu ai
dect sa intri n odaia aceasta de alaturi, si sa te uii la
mine si sa te uii si pe fereastra dinspre mare.
Numaidect sultanul ahraman intra n odaia de alaturi si
privi cu luare-aminte si la ce avea sa faca Floare-de- Granata
si la ce avea sa se ntmple pe mare.
A cinci sute treizeci si una noapte
175
i Floare-de-Granata scoase de la sn doua bucai de lemn de
aloe din Insulele Comore, le puse intr-o cauie de aur si le
aprinse. i, de ndata ce fumul ncepu sa se nale, fata
scoase un suierat lung si ascuit, si rosti deasupra cauii
niste vorbe necunoscute si niste descntece vrajitoresti. i
tot atunci marea se nvlvora si se zbuciuma, pe urma se
ntredeschise, si iesi din ea mai nti un flacau ca luna,
frumos si zarif la trup, si semannd si la chip si la gingasie
cu Floare-de-Granata, sora lui; iar obrajii-i erau albi si
trandafirii, iar parul si mustaa, care abia-i mijea, erau
verzi ca marea; si, cum spune poetul, era mai minunat dect
nsasi luna, caci daca luna nu are ca lacas obisnuit dect un
singur col de cer, flacaul acesta salasluia n toate inimile
de-a valma! Dupa care iesi din mare o femeie batrna foarte,
cu parul alb, care era doamna Lacusta, mama flacaului si a
Floarei-de-Granata. Iar pe urma ei venira numaidect cinci
fete ca niste lune, semannd ntructva cu Floare-de-Granata,
si care-i erau verisoare. Iar flacaul si cele sase femei se
apropiara, mergnd pe apa si pe urma pe uscat, pna sub
ferestrele de la iatac. i acolo si luara vnt si sarira
usor, una dupa alta, pe fereastra unde li se aratase Floare-
de-Granata, care se trase repede la o parte spre a le lasa sa
intre.
Atunci emirul Saleh si mama sa si verisoarele se aruncara de
gtul Floarei-de-Granata si o mbraisara cu caldura, plngnd
de bucurie ca o gasisera; si i spusera:
O, Ghiul-i-anar, cum de-ai avut inima sa ne parasesti si
sa ne lasi vreme de patru ani fara nicio stire de la tine si
fara sa ne arai macar locul unde te afli? Uallah! se prabu-
sise lumea peste noi, asa de mpovarai eram de durerea lipsei
tale! i nu mai simeam nicio bucurie nici sa mncam, nici sa
bem, caci tot ce luam n gura ni se parea salciu si fara gust!
i nu mai stiam dect sa plngem si sa oftam zi si noapte, cu
toata durerea sfsietoare a desparirii! O, Ghiul-i-anar! ia
uita-te cum ni s-a topit faa si cum ni s-a galbejit obrazul
de tristee!
176
i Floare-de-Granata, la vorbele acestea, saruta mna mamei
sale si mna fratelui sau, emirul Saleh, si le mbraisa iar
pe verisoarele ei dragi, si le spuse tuturor:
- Asa e! am savrsit o mare greseala faa de dragostea
voastra, cnd am plecat iara sa va las nicio vorba! Dar ce pu-
tem noi mpotriva ursitei? Sa ne bucuram ca ne-am gasit iarasi
acuma, si sa dam mulumire lui Allah Binefacatorul!
Pe urma pofti toata lumea sa sada jos lnga ea si le povesti
toata povestea ei, de la nceput pna la sfrsit. Ci nu are
niciun rost s-o mai spunem si noi nca o data.
i adauga:
- i-acuma, ca sunt maritata cu acest sultan minunat si
desavrsit pna peste marginile desavrsirii, care ma iubeste
si pe care l iubesc, si cu care am prins rod, v-am poftit sa
venii ca sa ma mpac cu voi si ca sa va rog sa ma vegheai la
nastere. Caci nu am ncredere n moasele pamntene, care habar
nu au cum nasc femeile marii!
Atunci doamna Lacusta, mama ei, raspunse:
- O, fata mea, cnd te-am vazut n saraiul acesta al unui
domn pamntean, ne-a fost frica sa nu fii nefericita; si eram
gata sa te ndemnam sa vii cu noi n ara noastra; caci tu
stii dragostea noastra pentru tine si stii ct de mult te
iubim si te preuim, si ct vrem sa te stim de fericita, de
mulumita si fara de griji! Da de vreme ce ne marturisesti ca
esti fericita, ce-am putea sa facem noi pentru tine ca sa-i
fie si mai bine?...
Dar cnd fu cea de a cinci sute treizeci si doua noapte
Spuse:
Da de vreme ce ne marturisesti ca esti fericita, ce-am putea
sa facem noi pentru tine ca sa-i fie si mai bine?
A cinci sute treizeci si doua noapte
177
i, iara de ndoiala, ar fi sa ispitim ursita dorindu-i,
mpotriva soartei, sa te marii cu vreun emir de la noi de sub
ape!
i Floare-de-Granata raspunse:
Da, pe Allah! aici sunt ca n snul mulumirii, al des-
fatarilor, al cinstirii, al fericirii si al tuturor dorurilor
mele!
i-asa! Iar sultanul auzea ce spunea Floare-de-Granata; si
se bucura n inima lui si i mulumea n suflet pentru vorbele
acelea bune; si o ndragi de o mie de mii de ori mai mult ca
pna aci; si dragostea ce i-o purta se statornici pe veci n
adncul inimii lui; si se jurui sa-i dea nca si mai tari
dovezi de credina si de supunere, prin toate mijloacele cu
putina!
Dupa care Floare-de-Granata batu din palme spre a-si chema
roabele si le porunci sa ntinda masa si sa aduca bucatele, si
se duse ea nsasi la bucatarie sa vegheze cum sunt gatite. i
roabele adusera tavi pline cu fripturi, cu zaharicale si cu
fructe; si Floare-de-Granata si pofti rudele sa sada cu ea
mprejurul mesei si sa mannce.
Ci ele raspunsera:
Nu, pe Allah! nu facem nimic pna ce n-ai sa te duci sa-l
vestesti pe sultan, soul tau, de sosirea noastra. ntruct i-
am intrat n casa fara ngaduina lui, si nu ne cunoaste! Ar
fi, dar, o mare necuviina sa mncam n palatul lui si sa ne
bucuram de gazduirea lui, fara ca el sa stie! Asa ca du-te de-
1 vesteste si spune-i ca am fi bucuroase sa-l vedem si sa
facem n asa fel ca sa punem ntre noi pinea si sarea!
Atunci Floare-de-Granata se duse la sultan, care sta ascuns
n odaia de alaturi, si i spuse:
O, stapne al meu, de buna seama ca ai auzit cum te-am
laudat faa de rudele mele, si cum ele erau hotarte sa ma ia
de aici, daca le-as fi spus ceva care sa le faca sa creada ct
de ct ca n-as fi mulumita cu tine!
Am auzit si am vazut! Uallahi! i, n ceasul acesta
binecuvntat, am capatat dovada dragostei tale faa de mine,
si nu mai am de ce sa ma ndoiesc de tine!
178
Floare-de-Granata zise:
nct, dupa toate laudele pe care le-am rostit despre
tine, trebuie sa-i spun ca mama mea si fratele meu si veri-
soarele mele au prins mare dragoste faa de tine, si te pot
ncredina ca n-au sa vrea a se ntoarce n ara lor fara sa
te vada, fara sa-i aduca cinstirea si urarile lor, si fara sa
stea de vorba prieteneste cu tine! Te rog, dar, sa raspunzi
dorinelor lor si sa vii sa primesti si sa le ntorci urarile,
ca sa le cunosti si ca sa te cunoasca, si pentru ca ntre voi
sa se statorniceasca dragostea si prietenia!
Te ascult, si nseamna ca ma supun! caci tot aceasta-i si
dorina mea!
i se ridica pe data si o nsoi pe Floare-de-Granata n
sala n care se aflau rudele ei.
i, de cum intra n sala, le ura buna pace n chipul cel mai
calduros, iar rudele i raspunsera la salamalec; si el saruta
mna batrnei sultane Lacusta, si l mbraisa pe emirul
Saleh, si-i pofti pe toi cei de faa sa ia loc. Atunci emirul
Saleh l firitisi si i marturisi bucuria pe care o simeau cu
toii de a o vedea pe Floare-de-Granata soie a unui sultan
mare, n loc de a fi cazut pe cine stie ce mini pacatoase,
care s-o fi prihanit si s-o fi dat pe urma de soie vreunui
musaip ori bucatarului casei. i i spuse ct o iubeau cu
toii pe Floare-de-Granata si cum dorisera ei odinioara, mai
nainte chiar ca ea sa fi ajuns la vrsta casatoriei, s-o
marite cu un emir din mare; dar ca, mnata de ursitoarea ei,
fata fugise din arile de sub ape, spre a se casatori dupa
pofta sa!
Da! Allah mi-a ursit-o! i va mulumesc, si ie, mama-
soacra, sultana Lacusta, si ie, emire Saleh, si voua,
verisoarele mele cele atta de drague, pentru urarile si
pentru firitiselile voastre, si pentru ca binevoii a-mi da
ngaduina sa ma nsor!
A cinci sute treizeci si treia noapte
179
Pe urma sultanul i pofti sa sada la masa si taifasui cu ei
ndelung, cu toata dragostea, si i duse apoi el nsusi pe
fiecare la iatacul lor!
Rudele Floarei-de-Granata ramasera asadar la sarai, n
vlvora ospeelor si a petrecerilor date n cinstea lor, pna
ce sultaniei i veni ceasul sa nasca, ceas care nu zabovi
mult. Intr-adevar, la vremea sorocita, sultanita nascu ntre
'
J
y
minile sultanei Lacusta si ale verisoarelor ei un baieel ca
luna n plinatatea sa, si trandafiriu si durduliu. i, nfasat
n scutece stralucitoare, pruncul i fu nfaisat sultanului
ahraman, parintele sau, care l primi cu izbucnirile unei
bucurii atta de naprasnice, ca nici pana, nici graiul n-ar
putea sa le zugraveasca. i, ca dovada de mulumire faa de
Cel-de-Sus, facu danii bogate saracilor, vaduvelor si or-
fanilor, si porunci sa li se dea drumul celor ntemniai, si
sa se dea slobozenie la toi robii lui, fie barbai, fie
femei; ci robii nu voira nicidecum sa primeasca slobozenia,
asa de fericii se simeau la un stapn ca acela. Pe urma,
dupa sapte zile de petreceri fara de contenire, n vlvora
attor bucurii, sultania Floare-de-Granata, cu ngaduina
soului, a mamei si a verisoarelor ei, i puse copilului
numele de Zmbet-de-Luna
1
.
Dar cnd fu cea de a cinci sute treizeci si treia noapte
Spuse:
... sultania Floare-de-Granata, cu ngaduina soului, a
mamei si a verisoarelor ei, i puse copilului numele de
Zmbet-de-Luna.
1
La M. A. Salie: Bedr-Basim, n traducere Zmbet-de-Luna.
180
Atunci emirul Saleh, fratele Floarei-de-Granata si unchiul
lui Zmbet-de-Luna, l lua pe prunc n brae si ncepu sa-l
sarute si sa-l alinte n fel si fel de chipuri, plimbndu-1
prin odaie si inndu-1 n mini ridicat sus; si deodata si
lua vnt si, de la nalimea palatului, sari n mare, unde se
cufunda si se mistui mpreuna cu baieelul.
Cnd vazu asa, sultanul ahraman, cuprins de spaima si de
durere, ncepu sa scoata racnete de deznadejde si sa-si
repeada niste lovituri asa de naprasnice peste faa, de era
sa-si dea sufletul. Ci sultania Floare-de-Granata, departe de
a se arata speriata ori tulburata de cele petrecute, i spuse
cu glas linistit sultanului:
- O, doamne al vremilor, nu te lasa prada deznadejdii
pentru un lucru atta de mic, si nu avea nicio teama n
privina fiului tau! ntruct eu, care de buna seama ca l
iubesc pe acest copil mai mult dect tine, iacata-s linistita
stiindu-1 cu fratele meu, care, daca ar socoti ca micuul ar
putea sa aiba cea mai mica neplacere, ori sa raceasca, ori
macar sa se ude, n-ar fi facut ceea ce a facut. Fii ncredin-
at ca baieelul nu e primejduit de niciun necaz si de nicio
suparare din partea marii, macar ca pe jumatate-i din sngele
tau! Ci, datorita celeilalte jumatai, care se trage din
sngele meu, poate sa traiasca nevatamat n apa, ca si pe
pamnt. Nu mai fi, dar, ngrijorat, si, pe deasupra, fii
ncredinat ca fratele meu nu are a zabovi sa se ntoarca
numaidect cu copilul bine sanatos!
i sultana Lacusta si tinerele matusi ale copilului ntarira
vorbele spuse sultanului de catre soia sa. Ci sultanul nu
ncepu sa se linisteasca dect atunci cnd vazu marea ca se
tulbura si se misca si ca, din snul ei ntredeschis, iese,
inndu-1 n brae pe prunc, emirul Saleh, care dintr-o
saritura se nala n vazduh si se ntoarse n sala de sus,
prin fereastra pe unde iesise. i micuul era tot atta de
linistit de parca s-ar fi aflat la snul maicii sale, si
zmbea ca luna n cea de a paisprezecea zi a ei.
A cinci sute treizeci si treia noapte
181
Cnd vazu asa, sultanul se simi cu totul linistit si mi-
nunat; iar emirul Saleh i spuse:
- Fara de ndoiala, o, Maria Ta, ca trebuie sa fi simit o
mare spaima cnd m-ai vazut ca sar si ma cufund n mare cu
copilul!
- De buna seama! O, fiule al socrului meu, am fost speriat
peste poate, ba nici nu mai trageam nadejde sa-l mai vad
vreodata teafar si nevatamat!
Emirul Saleh spuse:
- De-acuma-nainte sa nu mai ai nicio teama n privina lui,
ntruct e ferit pe totdeauna de primejdiile apei, de nec, de
nabusire, de udat si de alte asemenea lucruri, si are sa
poata, ct o trai, sa se afunde n mare si sa umble prin apa
n toata voia; ntruct l-am facut sa dobndeasca harul pe
care l au toi copiii nostri nascui n mare, frecndu-i ge-
nele si pleoapele cu un anume kohl stiut de mine, si rostind
asupra-i cuvintele tainice sapate pe pecetea lui Soleiman ben-
Daud (cu ei cu amndoi fie pacea si rugaciunea!).
Dupa spusele acestea, emirul Saleh l puse pe micu ndarat
n braele mamei sale, care i dadu sa suga; pe urma scoase de
la bru un sac pecetluit la gura, i rupse pecetea, si, dupa
ce l deschise, l lua de fund si varsa pe covor tot ce se
afla n el. i sultanul vazu atunci cum scn- teiau niste
diamante mari ct ouale de porumbel, niste drugi de smarald
lungi de o jumatate de picior, niste siraguri grozave de
margaritare, niste rubine de o culoare si de o taietura
nemaipomenite, si tot felul de giuvaieruri, care de care mai
minunate. i toate nestematele acelea mprastiau un potop de
flacari de toate culorile, ce strafulgerau sala cu o stebla de
lumini asemuitoare cu minunile ce se vad n vise.
i emirul Saleh i spuse sultanului:
- Acesta-i un dar pe care i-1 aduc, spre a-mi cere iertare
ca ntia data am venit aici cu minile goale. Ci atunci
182
habar nu aveam unde se afla sora mea Floare-de-Granata, si nu-
mi da prin gnd ca soarta ei cea norocita a dus-o n calea
unui sultan cum esti tu! Darul acesta nsa nu este mai nimic
faa de darurile pe care am sa i le fac n zilele ce vor
veni!
i sultanul nu stiu cum sa-i mai mulumeasca lui cum- natu-
sau pentru acel dar, si se ntoarse catre Floare-de- Granata
si i zise:
- Chiar ca sunt cum nu se poate mai stnjenit de darnicia
fratelui tau faa de mine, si de mareia acestui dar ce nu-si
are seaman pe pamnt, si din care numai o piatra preuieste
ct toata mparaia mea ntreaga!
i Floare-de-Granata i mulumi fratelui ei ca s-a gndit
sa-si ndeplineasca datoriile de rudenie; ci emirul Saleh se
ntoarse catre sultan si i spuse:
- Pe Allah, o, Maria Ta, darul meu nici macar nu-i vrednic
de fala ta! n ce ne priveste, niciodata n-o sa putem sa ne
platim ndeajuns datoriile cu care ne-a ndatorat bunatatea
ta; si chiar de ar fi ca noi toi sa ne petrecem o mie de ani
slujindu-te, tot n-am putea, pe chipurile si pe ochii nostri!
sa-i dam ndarat ceea ce i datoram; ntruct totul este
prea puin, faa de drepturile tale asupra noastra!
La vorbele acestea, sultanul l mbraisa pe emirul Saleh si
i mulumi calduros. Pe urma l ruga staruitor sa mai ramna
n sarai patruzeci de zile, dimpreuna cu mama si cu
verisoarele lui, n vlvora ospeelor si a petrecerilor. Ci,
cnd acest rastimp trecu, emirul Saleh se nfaisa sultanului
si saruta pamntul dintre minile lui. i sultanul l ntreba:
- Vorbeste, o, Saleh! Ce dorina ai?
El raspunse:
- O, doamne al vremilor, suntem cu adevarat scaldai n
huzururile tale; ci venim sa-i cerem ngaduina de a pleca,
ntruct sufletul nostru tnjeste greu de dorul dupa ara
noastra, dupa rudele si dupa casele noastre, de atta vreme de
cnd am plecat! i-apoi o sedere prea ndelungata
A cinci sute treizeci si patra noapte
183
pe pamnt este vatamatoare pentru sanatatea noastra, caci noi
suntem deprinsi cu viaa de sub apa.
Dar cnd fu cea de a cinci sute treizeci si patra noapte
Spuse:
... i-apoi o sedere prea ndelungata pe pamnt este
vatamatoare pentru sanatatea noastra, caci noi suntem deprinsi
cu viaa de sub apa.
- Ce necaz pentru mine, o, Saleh!
El spuse:
- i pentru noi este la fel! Ci, o, Maria Ta, avem sa mai
venim din cnd n cnd spre a-i aduce talmurile noastre si
spre a-i mai vedea pe Floare-de-Granata si pe Zmbet- de-Luna.
i sultanul spuse:
- Da, pe Allah! asa sa facei! si ct mai des! In ce ma
priveste, sunt tare mhnit ca nu pot sa va nsoesc, pe tine,
pe sultana Lacusta si pe verisoarele mele, n mparaia
voastra din mare, ntruct eu tare ma tem de apa!
Apoi si luara bun-ramas si, dupa ce sarutara pe Floare- de-
Granata si pe Zmbet-de-Luna, se aruncara pe fereastra, unul
dupa altul, si se afundara n mare. i-atta cu ei!
Ci, n ceea ce l priveste pe micuul Zmbet-de-Luna,
iacata! Maica-sa, Floare-de-Granata, nu vroi nicidecum sa-l
lase n seama doicilor, si l alapta ea nsasi, pna ce
pruncul ajunse la vrsta de patru ani, ca sa suga odata cu
laptele ei toate vrtuile marii. i copilul, daca fu alaptat
atta de multa vreme cu laptele maicii sale, nascuta n mare,
se facu din zi n zi mai frumos si mai voinic; si, pe masura
ce crestea, sporea si n putere si n haruri; n asa fel
184
ca, atunci cnd ajunse la cei cincisprezece ani ai lui, se fa-
cuse flacaul cel mai frumos, cel mai voinic, cel mai sprinten
la ntrecerile trupesti, cel mai cuminte si mai nvaat dintre
fiii de crai de pe vremea lui. i, n toata nemarginita
mparaie a parintelui sau, nu se mai vorbea, n fiecare zi si
la toate taifasurile, dect despre harurile, despre frumu-
seile si despre desavrsirile lui: caci, cu adevarat, era
frumos! i poetul nu nflorea nimic cnd spunea despre el:
Puf fecioresc asterne doua umbre Pe rumenii-i obraji
fermecatori;
Asterne parca doua pete sumbre Pe niste trandafiri
stralucitori;
Ca niste-ntunecate chihlimbare Pe faa unor dulci margaritare;
Ca niste negre-vineii agate Pe rosul unor mere-mbujorate.
Sub pleoapele lui galese se-ascund Sagei ucigatoare, ca-ntr-o
doara.
Privirile lui toate i raspund,
Dar uitatura lui de foc omoara.
Nu cauta beia-n vinuri rare:
Nu-i vin pe lume sa te-mbete, nu-i,
Ca rumenii-i obraji arsi de dogoarea Dorinei tale si-a
sfielii lui!
O, negre chindiseli, o, minunate Flori pe obrajii lui
stralucitori,
ir de matanii scumpe, adunate Din boabe mari de mosc
mbatator,
i parca din adnc straluminate De-o lampa-aprinsa-n negre
nopi de dor!
nct sultanul, care l iubea pe fiul sau cu o dragoste
mare, si care vedea n el attea nsusiri domnesti, vroi,
simindu-se ca mbatrneste si ca i se apropie sorocul ursit,
A cinci sute treizeci fi patra noapte
185
sa-i ntemeieze nca din viaa mostenirea n scaunul de
domnie. Drept care si strnse vizirii si mai-marii mpara-
iei, care stiau ct de vrednic era tnarul beizadea din toate
privinele sa-i urmeze la domnie, si i puse sa rosteasca ju-
ramntul de credina faa de sultanul lor cel nou; pe urma
cobor dinaintea lor de pe tron, si scoase coroana de pe cap
si o puse cu chiar minile lui pe capul fiului sau Zmbet- de-
Luna; si l sprijini de subiori si l ajuta sa se suie si sa
sada pe scaunul de domnie, n locul lui; si, ca sa arate si
mai limpede ca i trecea de aci nainte toata stapnirea si
toata puterea lui, saruta pamntul dintre minile lui si,
ridicndu-se, i saruta mna si pulpana mantiei mparatesti,
si cobor sa se aseze la picioarele tronului, de-a dreapta, pe
cnd de-a stnga stateau vizirii si emirii.
Numaidect, noul sultan Zmbet-de-Luna ncepu sa judece, sa
ornduiasca treburile mparaiei, sa dea slujbe celor ce li se
cuvenea vreun huzmet, sa-i mazileasca pe cei necinstii, sa
apere drepturile celui slab mpotriva celui puternic si pe ale
celui sarac mpotriva celui bogat, si sa se ngrijeasca de
ceea ce este drept, cu atta nelepciune si dreptate si
pricepere, nct si tatal sau, si batrnii viziri ai tatalui
sau, si toi cei de faa ramasera minunai. i nu ridica
divanul dect pe la namiaza.
Atunci, nsoit de parintele sau sultanul, se duse n ia-
tacul mamei sale sultana, cea nascuta n mare; si purta pe cap
cununa de aur a mparaiei si, n felul acesta, era chiar ca
luna. Iar maica-sa, daca l vazu asa de frumos cu coroana
aceea, se repezi la el, plngnd de tulburare, si i se arunca
la gt sarutndu-1 cu dragoste si cu bucurie; pe urma i
saruta mna si i ura domnie fericita, viaa lunga si biruine
asupra vrajmasilor.
i tustrei traira asa, n vileagul fericirii si al dragostei
supusilor lor, vreme de un an, dupa care batrnul sultan
ahraman si simi, ntr-o zi, inima batnd grabit, si nu
186
mai avu ragaz dect atta ct sa-si sarute soaa si fiul, si
sa le dea sfaturile cele de pe urma. i muri cu o foarte mare
liniste, si se duse ntru mila lui Allah (preamarit fie El!).
Dar cnd fu cea de a cinci sute treizeci si cincea noapte
Spuse:
i muri cu o foarte mare liniste, si se duse ntru mila lui
Allah (preamarit fie El!).
i mare mai fu jalea si mhnirea Floarei-de-Granata si ale
sultanului Zmbet-de-Luna, care l plnsera o luna ntreaga,
fara a vedea pe nimeni, si i zidira un mormnt vrednic de
pomenirea lui, pe care l daruira cu bunuri nestramutatoare,
spre miluirea saracilor, a vaduvelor si a orfanilor.
i, n acest rastimp, nu lipsira sa vina, spre a lua parte
la mhnirea tuturora, nici bunica, sultana Lacusta, nici
unchiul sultanului, emirul Saleh, nici matusile sultanului,
cele nascute n mare. i, de altminteri, rudele acestea mai
venisera de multe ori n ospeie pe la ei, nca pe cnd traia
batrnul sultan. i plnsera ndelung ca nu-1 putusera veghea
la clipele lui cele de pe urma. i si pusera cu toii durerea
laolalta; si se mngiau unul pe altul, rnd pe rnd; si,
ntr-un sfrsit, dupa lunga vreme, izbutira sa-l faca pe
sultan sa mai uite oleaca moartea parintelui sau, si l hota-
rra sa nceapa iarasi a-si vedea de sfaturile divanului si sa
se ngrijeasca de treburile mparaiei. Iar el, dupa multe
mpotriviri, i asculta si primi sa-si mbrace hainele mpa-
ratesti batute cu aur si nstelate cu pietre scumpe, si sa-si
puna cununa. i lua iarasi puterea n mna si mpari drep-
tatea, cu ncuviinarea tuturora si cinstit si de cei mari si
de cei mici; si-asa, vreme de nca un an.
A cinci sute treizeci si cincea noapte
187
Or, ntr-o dupa-amiaza, emirul Saleh, care de o buna bucata
de vreme nu mai venise sa-si vada sora si nepotul, iesi din
mare si intra n sala n care, la ceasul acela sedeau sultana
si Zmbet-de-Luna. i le spuse salamalecurile cele de cuviina
si i saruta; si Floare-de-Granata i zise:
O, fratele meu, cum o mai duci, si cum o mai duce mama,
si cum o mai duc verisoarele mele?
El raspunse:
O, sora mea, ele o duc tare bine, si traiesc n tihna si
mulumire, si nu le lipseste dect vederea chipului tau si a
chipului nepotului meu, sultanul Zmbet-de-Luna!
i ncepura sa taifasuiasca ba de una, ba de alta, mncnd
alune si fistic; si emirul Saleh aduse vorba, cu potop de
laude, despre harurile nepotului sau Zmbet-de-Luna, despre
frumuseea, despre farmecele, despre nfaisarea, despre
purtarea-i aleasa, despre dibacia lui la ntreceri, si despre
nelepciunea lui. i Zmbet-de-Luna, care se afla acolo,
ntins pe un divan si cu capul sprijinit pe perne, cnd auzi
ce vorbesc despre el maica-sa si unchiu-sau, nu vru sa para ca
i-ar asculta, si se prefacu adormit. i, n felul acesta, putu
sa asculte n tihna ce-si spuneau ei mai departe pe seama lui.
i chiar ca emirul Saleh, daca l vazu pe nepotu-sau
adormit, vorbi mai n voie cu Floare-de-Granata, sora lui, si
i spuse:
Tu uii, sora mea, ca fiul tau are sa mplineasca n
curnd saptesprezece ani, si ca la vrsta aceasta se cuvine a
cugeta la nsuratoarea copiilor! Or, cnd l vad asa de frumos
si de voinic, si cnd stiu ca la anii lui orice tnar are
anumite nevoi ce trebuiesc mplinite ntr-un fel ori n altul,
mi-e tare frica sa nu i se ntmple cine stie ce lucru
nedorit. Asa nct este de mare trebuina sa-l nsuram,
cautndu-i printre fetele marii o domnia care sa-i fie pe
potriva si ca haruri si ca frumusee!
188
- De buna seama! tot asa-i si dorina mea launtrica,
ntruct nu am dect un copil, si a venit vremea sa aiba si el
un urmas la scaunul de domnie al strabunilor sai! Te rog, dar,
o fratele meu, sa mi le aduci aminte pe tinerele din ara mea,
ntruct e atta de mult de cnd am parasit marea, nct nu le
mai in minte pe cele care-s frumoase si pe cele care-s urte!
Atunci Saleh ncepu sa-i nsiruie surorii sale pe cele mai
frumoase domnie din mare, una dupa alta, cntarindu-le cu
grija nsusirile, si pe cele prielnice, si pe cele potrivnice,
si foloasele, si nefoloasele. i, de fiecare data, sultana
Floare- de-Granata raspundea: ,A, nu! n-o vreau pe aceea, din
pricina maica-sii; nici pe aceea, din pricina lui taica-sau;
nici pe aceea, din pricina matuse-sii, care are limba ascu-*
ita; nici pe aceea, din pricina bunica-sii, care miroase
urt; nici pe aceea, din pricina ca e capanoasa si cu ochii
goi! - si tot asa, nenvoindu-se pentru niciuna dintre
domniele pe care i le pomenea Saleh.
Atunci Saleh i spuse:
- O, sora mea, dreptu-i sa-i vina asa de anevoie a alege o
soie pentru fiul tau, care nu-si afla seaman nici pe pamnt,
nici n mare! Ci i le-am nsirat pe toate fetele de maritat,
si nu mi-a mai ramas dect una pe care sa i-o pomenesc!
Pe urma se opri si, sovaind, spuse:
- Mai nti trebuie sa ma ncredinez daca nepotu-meu
doarme cu adevarat; ntruct nu pot sa-i vorbesc despre fata
aceea faa cu el; am eu pricinile mele ca sa ma feresc de
asta.
1
1
La M. A. Salie se adauga: ,Ca poetul a spus:
La nceput iubirea-i o soapta de izvor,
Pe urma ajunge vuiet de mare-ngrozitor.
A cinci sute treizeci si sasea noapte
189
Dar cndfu cea de a cinci sute treizeci si sasea noapte
Spuse:
... ntruct nu pot sa-i vorbesc despre fata aceea faa cu
el; am eu pricinile mele ca sa ma feresc de asta.
Atunci Floare-de-Granata se apropie de fiu-sau si l atinse
cu mna, si l pipai, si l asculta cum rasufla; si, ntruct
parea ca este cufundat ntr-un somn greu, caci mncase o
farfurie ntreaga de ceapa, care i placea tare mult si care
i da de obicei o pofta de somn adnca, sultana i spuse iui
Saleh:
Doarme! Poi sa desiri ce ai!
El spuse:
Afla, dar, o sora mea, ca, daca ma feresc asa, o fac
pentru ca acuma vreau sa-i vorbesc despre o domnia din mare,
care-i peste poate de anevoie a fi dobndita de soie, nu din
pricina ei, ci din pricina sultanului, parintele ei. nct nu
este de niciun folos ca nepotul meu sa auda vorbindu-se despre
ea, mai nainte ca noi sa fim ncredinai cum sta treaba;
caci dragostea, o, sora mea, stii si tu, se strneste mai
adesea prin ureche dect prin ochi, la noi, la musulmani, la
care femeile si fetele au obrazul acoperit cu iasmacul
cuviinei.
1
i sultana spuse:
O, fratele meu, ai dreptate! caci dragostea este la n-
ceput un suvoi de miere care nu zaboveste sa se preschimbe
ntr-o balta a pierzarii, larga si sarata! Ci grabeste, rogu-
ma ie, de-mi spune numele acelei domnie si al tatalui ei!
El spuse:
Este domnia Gemma, fata sultanului Solomzdru- din-apa.
2
1
La M. A. Salie, ntreaga aceasta observaie este exprimata
n doua versuri:
,Mi-e drag ain auzite - cum spune-o vorba veche:
Adesea ochiul vede ce intra prin ureche.
2
La M. A. Salie: domnia Geahar, fiica mparatului as-
Samandal.
190
Cnd auzi numele acesta, Floare-de-Granata striga:
- Ah! acuma mi aduc aminte de domnia aceea Gemma! Pe
vremea cnd mai traiam n mare, era o copila de vreun an, dar
mai frumoasa dect toate fetiele de seama ei. Ce minunata
trebuie sa se fi facut de-atunci!
Saleh raspunse:
- Minunata-i, ntr-adevar, si nici pe pamnt, nici n
mparaiile de sub apa nu s-a mai vazut o frumusee asemenea!
Oh, sora mea, ce placuta-i, si ce gingasa, si ce dulce, si ce
zarifa, si ce fermecatoare! i are o piele! i niste plete! i
niste ochi! i un mijlocel! i un spate, uf! i si greu, si
zburdatic, si vrtos totodata, si gales, si rotund pe toate
parile, fara de gres! Daca fata asta se leagana, tulpina de
ban crapa de zavistie! Daca se mladie, antilopele si gazelele
se ascund! Daca se dezveleste, soarele si luna se simt
umilite! Daca se misca, totul se prabuseste! Daca se sprijina,
ucide! i daca se aseaza, urma pe care o lasa e asa de adnca
nct nu mai piere! Cum, dar, cnd este asa de stralucitoare
si de desavrsita, nu s-ar numi Gemma?
- De buna seama ca mama ei, daca i-a dat numele acela, a
fost calauzita de Atoatestiutorul Allah! Iat-o, ntr-adevar,
pe fata ce i se cade de soie fiului meu Zmbet-de-Luna!
i-asa! Iar Zmbet-de-Luna se prefacea ca doarme; ci n
sufletul lui se desfata si se nfiora cu gndul la nadejdea de
a o avea n curnd pe acea domnia din ape, atta de voinica
si de gingasa!
Ci Saleh adauga numaidect:
- Numai ca, o, sora mea, ce sa-i spun despre tatal dom-
nitei Gemma, sultanul Solomzdru? E un amarnic, un badaran, un
nesuferit! Pna acuma a si oprit-o de mai multe ori pe fiica-
sa sa se marite cu niste emiri care o cereau de soie, ba i-a
si alungat cu mare ocara, dupa ce le-a zobit oasele! nct, nu
prea stiu cum are sa ne primeasca, si nici cu ce ochi are sa
priveasca cererea noastra! i iacata-ma peste masura de
ncurcat din pricina aceasta!
A cinci sute treizeci si saptea noapte
191
Sultana raspunse:
- Treaba-i tare gingasa! i se cade sa ne gndim ndelung,
si sa nu care cumva sa scuturam pomul pna ce nu s-a copt
rodul!
i Saleh ncheie:
- Da, sa cugetam si pe urma om vedea!
Dupa care, ntruct n clipa aceea Zmbet-de-Luna se facea
ca se trezeste, si curmara vorba, urmnd s-o nceapa iar mai
trziu, de acolo de unde o lasau. i-atta cu ei!
Iar Zmbet-de-Luna se ridica de mijloc ca si cum n-ar fi
auzit nimic, si se ntinse linistit; ci, nlauntru-i, inima-i
ardea de iubire...
Dar cnd fu cea de a cinci sute treizeci si saptea noapte
Spuse:
... inima-i ardea de iubire si duduia ca o soba plina cu
jeratic!
Or, Zmbet-de-Luna se feri cu grija sa spuna mamei sale si
unchiului sau vreo vorba ct de mica n aceasta privina, si
pleca devreme la culcare si si petrecu singur toata noaptea,
prada acelui zbucium atta de nou pentru el; si cugeta si el
la cel mai potrivit mijloc de a ajunge ct mai grabnic la
capatul dorurilor sale. i nu-i de niciun folos sa spunem ca
ramase pna dimineaa fara a putea sa nchida o clipa ochii.
nct, de cu zori, se scula si se duse sa-l trezeasca pe
mosu-sau Saleh, care si petrecuse noaptea n palat, si i
spuse:
- O, unchiule, vreau sa merg n dimineaa aceasta sa ma
plimb pe arm, caci mi-e pieptul greu, iar boarea marii are sa
mi-1 usureze. Te rog, dar, sa ma nsoesti la aceasta
plimbare!
192
i emirul Saleh raspunse:
- A asculta nseamna a ma supune!
i sari n picioare, si pleca mpreuna cu nepotul sau pe
arm.
Mersera mult laolalta, fara ca Zmbet-de-Luna sa-i spuna
unchiului sau nicio vorba. i tnarul era galben la chip, cu
lacrimi n colul ochilor. Ci deodata se opri si, seznd pe o
stnca, ticlui aceste stihuri, si le cnta, privind n mare:
Daca vreunu-ar sta sa-mi spuna In vreun prjol de foc ncins,
Cnd arde inima-mi nebuna,
Daca vreunu-ar sta sa-mi spuna Cu dinadins:
,Iacat-o, tot pe ea o vrei,
Sau poate-acuma vrei sa bei Un gt de apa rece, buna,
Cam ce-ai raspunde-atunci, n zor?
,S-o vad pe ea, si-apoi sa mor!
O, inima mea, doda, doda,
Ce tare mi te-ai mai schimbat De cnd n tine s-a-ncrustat
Gemma lui Solomzdru-voda!
Cnd auzi stihurile acelea, cntate cu tristee de nepotul
sau sultanul, emirul Saleh si plesni palmele, peste masura de
deznadajduit, si striga:
- La ilah ill'Allah! ua Mohammad rassul Allah! i nu este
mareie si putere dect ntru slavitul Allah Preamaritul! O,
copile al meu, asadar ai auzit ce am vorbit ieri cu mama ta
despre domnia Gemma, fata sultanului Solomzdru- din-mare? O,
pacatele noastre! caci vad, o, copile al meu, ca mintea si
inima ta se si chinuie amarnic din pricina ei, cnd nimic nu
s-a facut si cnd lucrul este anevoie de tocmit!
Zmbet-de-Luna raspunse:
A cinci sute treizeci si saptea noapte
193
- O, unchiule, numai domnia Gemma mi trebuie, si alta nu!
Fara de care am sa mor!
El spuse:
- Atunci, o, copile al meu, sa ne ntoarcem la mama ta, ca
sa-i spun si ei n ce stare te afli, si sa-i cer ngaduina de
a te lua cu mine n mare, spre a ne duce la mparaia lui
Solomzdru-din-mare, sa-i cer pentru tine pe domnia Gemma de
soie!
j
Ci Zmbet-de-Luna striga:
Nu, o, unchiule, nu vreau sa-i cer mamei o ngaduina pe
care nu are sa mi-o dea, fara de nicio ndoiala! ntruct are
sa-i fie frica pentru mine de sultanul Solomzdru, care are
naravuri urte; si are sa-mi mai spuna ca mparaia mea nu
poate sa ramna fara sultan, si ca neprietenii tronului au sa
se prilejeasca de lipsa mea spre a-mi rapi domnia! O stiu eu
pe maica si stiu de mai nainte ce are sa-mi spuna!
Pe urma Zmbet-de-Luna ncepu sa plnga amarnic dinaintea
mosului sau, si adauga:
- Vreau sa merg pe data cu tine la sultanul Solomzdru,
fara a-i mai spune nimic maica-mii! i-avem sa ne ntoarcem
ct mai iute, mai nainte ca ea sa aiba vreme a afla de lipsa
mea!
Emirul Saleh, daca vazu ca nepotu-sau se ndrjeste n acea
hotarre, nu vroi sa-l necajeasca si mai tare, si spuse:
mi pun nadejdea ntru Allah pentru tot ce s-o ntmpla!
Pe urma si scoase de pe deget un inel pe care erau sapate
cteva Nume dintre Nume, si l puse pe degetul nepotului sau,
spunndu-i:
Inelul acesta are sa te apere si mai bine mpotriva pri-
mejdiilor de sub ape, si are sa te daruiasca pe deplin cu
toate virtutile vieii noastre din mare!
> >
i se ridica usor n vazduh, de pe stnca pe care sedeau.
Iar Zmbet-de-Luna, ca sa faca si el la fel, batu cu piciorul
n pamnt si se ridica de pe piatra, nalndu-se cu mosul
194
sau n vazduh. i de acolo facura o arcuitura, cobornd catre
mare, unde se cufundara amndoi.
Dar cnd fu cea de a cinci sute treizeci si opta noapte
Spuse:
i de acolo facura o arcuitura, cobornd catre mare, unde se
cufundara amndoi.
i Saleh vroi mai nti sa-i arate nepotului palatul lui din
mare, pentru ca sultana Lacusta sa-l poata primi cum se cuvine
pe copilul fiica-sii, iar verisoarele Floarei-de- Granata sa
aiba bucuria de a-1 vedea pe nepoelul lor cel drag. i nu le
trebui multa vreme pna ce sa ajunga acolo; si emirul Saleh l
duse numaidect pe Zmbet-de-Luna n iatacul bunicii. Or,
batrna Lacusta tocmai sedea ntre niste fetiscane, rude de-
ale ei; si, de cum l vazu pe Zmbet- de-Luna, l cunoscu si
stranuta de bucurie. Iar Zmbet- de-Luna se duse de-i saruta
mna, si saruta si minile ma- tusilor lui; si toate l
sarutara tulburate, scond strigate de bucurie, cu niste
glasuri tare ascuite; si bunica l pofti sa sada lnga ea, si
l saruta ntre cei doi ochi, si i spuse:
- O, ce sosire fericita! o, ce zi de lapte! Tu ne luminezi
casa, o, copilul meu! Da ce mai face mama ta, Floare-de-
Granata?
El raspunse:
- Este cum nu se poate mai sanatoasa si desavrsit de
fericita, si m-a nsarcinat sa va aduc salamalecurile sale,
ie si fetelor unchiului ei!
Iata ce-i spuse el! Da nu spunea adevarat, caci plecase fara
a-si lua ramas-bun de la mama lui. Or, pe cnd Zmbet- de-
Luna, luat de matusile sale, care vroiau sa-i arate toate
minunaiile palatului lor, se ndepartase cu ele, emirul
A cinci sute treizeci si opta noapte
195
Saleh i povesti degraba mamei sale despre dragostea care i
intrase n ureche nepotului sau si care i napadise inima,
numai auzind de nurii domniei Gemma, fata craiului
Solomzdru. i i povesti toata ntmplarea, de la nceput
pna la sfrsit, si adauga:
- i n-a venit aici cu mine dect ca s-o ceara de soie de
la tatal ei!
Cnd bunica sultanului Zmbet-de-Luna auzi cele spuse de
Saleh, fu peste poate de suparata pe fiul ei, si l certa
aprig ca nu avusese destula grija sa nu vorbeasca despre
domnia Gemma de faa cu Zmbet-de-Luna, si i zise:
- Ca tu stii prea bine ce om amarnic este mparatul
Solomzdru-din-mare, plin de ngmfare si de prostie, si ct
de taios e de fiica-sa, pe care n-a vrut s-o dea pna acuma
attor tineri de neam! i nu i-e teama sa ne pui ntr-o grea
ncarcatura umilitoare faa de el, ducndu-ne sa-i facem o
cerere pe care nu are s-o primeasca, fara de nicio ndoiala!
i-atunci noi, care inem la cinstea noastra, avem sa fim tare
umilii si avem sa ne ntoarcem cu nasul n pamnt, hotart!
Intr-adevar, fiul meu, n nicio mprejurare si n niciun fel
n-ar fi trebuit sa rostesti numele acelei domnie, mai ales
dinaintea fiului surorii tale, de-ar fi fost el adormit chiar
cu vreo buruiana de somn!
Saleh raspunse:
- Da! ci lucrul acuma s-a petrecut, iar baiatul este atta
de ndragostit de fata, nct mi-a marturisit ca, daca nu are
sa fie a lui, el moare! i-apoi cum adica, la urma urmei?
Zmbet-de-Luna este pe puin tot atta de frumos ca si domnia
Gemma, si-i urmasul unui neam de sultani vestit, si-i el
nsusi sultan peste o puternica mparaie pamnteasca! i doar
n-o fi domn numai otravitul acela de Solomzdru! i-apoi cam
ce pretenii ar putea el sa-mi ridice, pe care sa nu pot sa i
le spulber, aducnd altele mpotriva? Are sa-mi spuna ca fata
lui este bogata; eu am sa-i
196
spun ca fiul nostru este si mai bogat! Ca fiica-sa e frumoasa;
da feciorul nostru este si mai frumos! Ca fiica-sa e de via
aleasa; da baiatul este de o via si mai aleasa! i tot asa,
o, maica a mea, pna ce am sa-i dovedesc ca, la urma urmei, el
are de cstigat primind casatoria aceasta! Oricum, eu, cu
trancaneala mea, sunt pricina ncurcaturii; si-i drept sa iau
asupra-mi sarcina de a o duce la bun sfrsit, chiar cu
primejdia de a mi se zdrobi oasele si de a-mi da sufletul!
Iar batrna sultana Lacusta, vaznd ca nu mai era, ntr-
adevar, alta cale, spuse cu un oftat:
- Ce bine ar fi fost, fiul meu, daca n-ai fi strnit nicio-
data o treaba primejdioasa ca aceasta! Dar, daca asa a fost
ursit, ma supun, ci numai de nevoie, si te las sa te duci. Ci
pe Zmbet-de-Luna am sa-l in pe lnga mine pna ce te
ntorci; caci nu vreau sa-l las sa se ncurce asa, iara a sti
nimic temeinic! Du-te, dar, fara el, si mai ales masoara-i
vorbele, ca nu cumva sa-l nfurii cu vreun cuvnt mai tare pe
craiul acela necioplit si badaran, care nu ine seama de nimic
si se poarta faa de toata lumea la fel de urt!
i Saleh raspunse:
Ascult si ma supun!
Se ridica atunci si lua cu el doi saci mari, plini cu daruri
scumpe, menite sultanului Solomzdru; si ncarca acesti doi
saci n spinarea a doi robi, si lua mpreuna cu ei drumul de
apa care ducea la palatul sultanului Solomzdru.
Dar cnd fu cea de a cinci sute treizeci si noua noapte
Spuse:
... si lua mpreuna cu ei drumul de apa care ducea la
palatul sultanului Solomzdru.
A cinci sute treizeci /i noua noapte
197
Cnd ajunse la sarai, emirul Saleh ceru ngaduina sa intre
ca sa vorbeasca cu sultanul; si i se ngadui. i intra n sala
n care, pe un je de smarald si de hiacint, sedea sultanul
Solomzdru-din-mare. i Saleh i se temeni cu salamalecurile
sale de buna pace n chipul cel mai ales, si-i puse la
picioare cei doi saci mari, plini cu stralucite daruri, adusi
de robi n spinare. i sultanul, vaznd acestea, i ntoarse
lui Saleh urarile de buna pace, l pofti sa sada si i spuse:
- Fii binevenit, emire Saleh! De mult nu te-am mai vazut
si-s tare mhnit din pricina aceasta! Ci grabeste-te de-mi
cere lucrul pentru care ai venit la mine; ntruct atunci cnd
cineva face un dar, l face totdeauna cu nadejdea sa capete n
schimb altceva pe masura! Vorbeste, dara, si am sa vad daca
pot sa fac ceva pentru tine!
Atunci Saleh mai facu o temenea adnca dinaintea sultanului
si spuse:
- Da! am venit cu sarcina unui lucru pe care nu vreau sa-l
dobndesc dect de la Allah si de la mparatul cel stralucit,
de la leul cel viteaz, de la barbatul cel marinimos, a carui
faima de slava, de mareie, de darnicie, de gingasie, de
blndee si de bunatate s-a ntins de-a lungul pamnturilor si
al marilor, si despre care si povestesc cu minunare, seara,
la corturi, caravanele!
i sultanul Solomzdru, la cuvntarea aceasta, si domoli
cumplita ncrncenare a sprncenelor mpreunate, si spuse:
- nfaiseaza-i cererea, o, Saleh, si ea are sa intre
ntr-o ureche simitoare si ntr-un suflet binevoitor! Daca
pot sa i-o ndeplinesc, am s-o ndeplinesc scutindu-te de
orice zabava; iar daca n-am sa pot, nu are sa fie din rea-
voina! ntruct Allah, o, Saleh, nu cere de la un suflet
nimic mai mult dect poate sufletul acela sa cuprinda!
Atunci Saleh se ploconi dinaintea sultanului nca si mai
adnc dect n cele doua dai de mai nainte, si spuse:
198
- O, doamne al vremurilor, lucrul pe care am venit sa i-1
cer poi, cu adevarat, sa mi-1 darui, ntruct este n puterea
ta si numai sub voia ta! Iar eu de buna seama ca nu m-as fi
nevoit sa vin sa i-1 cer, daca n-as fi avut dintru nti
ncredinarea ca este cu putina! Caci spune neleptul: ,Daca
vrei sa fii placut, nu cere ceea ce nu este cu putina! Iar
eu, o, Maria Ta (pastreze-te Allah ntru fericirea noastra!)
nu sunt nici smintit, nici nfumurat! Or, asadar, iacata!
Afla, o, doamne plin de slava, ca vin la tine numai ca
mijlocitor! i anume, o, preamarite mparate, o, marinimosule,
o, falnicule, vin spre a pei de la tine margaritarul cel fara
de asemuire, giuvaierul cel fara de pre, comoara cea
pecetluita, pe fata ta, domnia Gemma, de soie pentru nepotul
meu, sultanul Zmbet-de-Luna, fiul sultanului ahraman si al
sultanei Floare-de-Granata, sora mea, si stapnul peste
Cetatea-Alba si peste mparaiile pamntesti care se ntind de
la hotarele Persiei pna la marginile cele mai departate ale
Khorassanului!
Cnd auzi cuvntarea aceasta a lui Saleh, sultanul
Solomzdru-din-mare se puse pe un rs de se rasturna pe spate
si, cazut asa, chicotea mai departe si se hurduca zvcnind cu
picioarele n sus ct putea! Dupa care se ridica si, privindu-
1 pe Saleh n tacere, racni deodata la el:
- Ho! Ho!
i iar se puse pe rs si pe hurducat, si atta de amarnic si
atta de mult, ca pna la urma dete si-o bubuitura ra-
sunatoare. i, n felul acesta, se potoli si i spuse lui
Saleh:
- Intr-adevar, o, Saleh, eu totdeauna te-am crezut om
masurat si cumpanit, ci vad bine acuma ct de tare m-am
nselat! Or, atunci, ia spune-mi, ce-ai facut cu bunul tau
sim si cu minile tale, de cutezi sa-mi nfaisezi o cerere
atta de smintita?
Ci Saleh, fara a se tulbura ori a-si iesi din fire,
raspunse:
- Nu stiu! Da-i lucru nendoielnic ca sultanul Zmbet- de-
Luna, nepotul meu, este pe puin la fel de frumos, si
A cinci sute treizeci si noua noapte
199
la fel de bogat, si dintr-un neam la fel de ales ca si fata
ta, domnia Gemma! i daca domnia Gemma nu este facuta pentru
o casatorie ca aceasta, pentru ce altceva-i facuta, spune-mi?
Caci n-a zis oare neleptul: ,Pentru o fata nu este dect
maritisul sau mormntul? i drept aceea, la noi la musulmani
nu se afla fete batrne! Nu mai pregeta, dar, sa te folosesti
de prilejul acesta de a-i scapa fata de mormnt!
La vorbele acestea, sultanul Solomzdru fu cuprins de o
mnie peste poate, si ridicndu-se pe cele doua picioare ale
sale, cu sprncenele ncruntate si cu sngele n ochi, ipa la
Saleh:
- O, cine de om, oare pot cei de-o teapa cu tine sa ros-
teasca n faa lumii numele fetei mele? Au ce esti tu, de nu
un cine, fecior de cine? i cine-i nepotu-tau Zmbet-de-
Luna? si cine-i sora-ta? Toi suntei niste cini, odrasle de
cini!
Pe urma se ntoarse catre straji si striga:
- Hei, voi! ia gabjii-1 pe codosul asta si zdrobii-i
oasele!
Pe data strajerii se napustira la Saleh sa-l nsface si sa-l
doboare; ci, iute ca fulgerul, Saleh se smulse din minile lor
si se repezi afara, ca sa fuga. Ci acolo vazu cu mare uimire o
mie de calarei calari pe cai de mare, si coperii cu platose
de oel, si narmai din crestet pna n talpa, si care toi
erau rudele lui si oamenii lui de casa! i iacata ca picau
tocmai la vreme, trimisi de mama lui, sultana Lacusta, care,
presupuind ce primire urta ar putea sa-i faca sultanul
Solomzdru, gndise ca-i bine sa-i trimita pe acei o mie de
oameni, care sa-l apere mpotriva oricarei napaste!
Atunci Saleh le povesti n doua-trei vorbe ce se ntmplase
si le striga:
- i-acuma hai pe sultanul acesta nfumurat si smintit!
Atunci cei o mie de calarei sarira jos de pe cai, si tra-
sera spadele si se napustira gramada dupa emirul Saleh n sala
mparateasca.
A cinci sute patruzecea noapte
201
Dar cnd fu cea de a cinci sute patruzecea noapte
Spuse:
Atunci cei o mie de calarei sarira jos de pe cai, si tra-
sera spadele si se napustira gramada dupa emirul Saleh n sala
mparateasca.
Iar sultanul Solomzdru, daca vazu cum navaleste pe
neasteptate si cu mare zarva puhoiul acela de vrajmasi ce se
revarsa ca negurile nopii, nu-si pierdu firea, ci striga
catre strajile sale:
- Sarii pe apul fricosilor astora si pe ciurda lui! i
sabiile sa va fie mai aproape de capetele lor dect li-e scui-
patul de limba!
i pe data strajerii scoasera strigatul lor de batalie:
- Ya-le! Solomzdru!
Iar vitejii lui Saleh scoasera si ei strigatul de batalie:
- Ya-le Saleh!
i cele doua tabere se napustira si se izbira ntre ele ca
valurile unei mari n furtuna! i inima vitejilor lui Saleh
era mai tare ca stnca, si sabiile lor rotitoare ncepura sa
mplineasca hotarrile ursitei! i Saleh cel vrednic, voinicul
cu inima ca de piatra, viteazul palosului si al suliei reteza
grumaji si junghia piepturi, cu niste izbituri de sa doboare
si stncile munilor! Uf, cumplit valmasag! i nfricosat
macel! Ce ragete nabusite n beregai de vrful lancilor
negre! Cte femei lasate vaduve, cu copiii lor ramasi iara
tata!... i lupta se desfasura nversunata, izbiturile
rasunau, trupurile gemeau de ranile cele amarnice, si pa-
mnturile de sub ape tremurau de loviturile grele ale oste-
nilor! Dar ce pot sabiile si ce pot toate armele mpotriva
202
hotarrilor soartei? i de cnd oare pot oamenii sa zaboveasca
ori sa grabeasca ceasul ce li s-a scris drept soroc de jale?
i-asa ca, peste un ceas de lupta, inimile strajerilor lui
Solomzdru nu pregetara sa ajunga asemenea cu niste ulcele
plapnde; si toi pna la unul acoperira pamntul mprejurul
jeului mparatesc al domnului lor. i Solomzdru, daca-i vazu
asa, fu cuprins de o turbare atta de cumplita, nct boasele
lui amarnice, care i atrnau pna la genunchi, se zbrcira
pna la buric! i se napusti spumegnd la Saleh, care l primi
n vrful suliei si i striga:
- Iacata-te, o, miselule si hainule, la capatul cel de pe
urma al marii pierzaniei!
i, cu o lovitura vuitoare, l dobor la pamnt si l inu
acolo neclintit, pna ce venira ostenii de-1 ajutara pe
stapnul lor sa-l puna n lanuri si sa-l lege cu minile la
spate! i-atta cu toi acestia!
Estimp, domnia Gemma si Zmbet-de-Luna, iacata!
De la cele dinti vuiete ale bataliei ce se pornise n
palat, domnia Gemma, nfricosata, fugise mpreuna cu o
slujitoare de-a ei, pe nume Mirta, si, strabatnd adncurile
marii, se ridicase la faa apei si si urmase fuga pna ce
ajunse la un ostrov pustiu, unde se adaposti, pitindu-se n
vrful unui copac nalt si plin de frunze. Iar slujnica ei
Mirta facu si ea la fel, si se ascunse tot asa, n vrful unui
alt pom n care se caara.
Or, vroi soarta ca lucrurile sa se petreaca aidoma si n
palatul sultanei celei batrne, Lacusta. Intr-adevar, cei doi
robi, care l nsoisera pe emirul Saleh la palatul lui Solo-
mzdru ducnd sacii cu darurile, nu mai zabovisera, de cum
ncepuse batalia, sa-si scape pielea si sa dea fuga sa-i duca
stirea despre primejdie sultanei Lacusta. Iar Zmbet- de-Luna,
domnul cel tnar, dupa ce i descususe pe robi, fusese tare
speriat de stirile acelea prea puin linistitoare, si se
socotise, n sufletul lui, drept pricina dinti a primejdiei
grele n care cazuse unchiul sau, si a tulburarii aduse
A cinci sute patruzeci si una noapte
203
n mparaia de sub ape. nct, cum era tare sfios faa de
bunca-sa Lacusta, nu mai avu curaj sa se nfaiseze dinaintea
ei, dupa primejdia n care, din pricina lui, se afla emirul
Saleh, mosu-sau. i se folosi de clipa cnd bunica-sa era
inuta sa asculte spusele robilor, se ridica la faa apei si
porni sa se ntoarca la maica-sa, Floare-de-Granata, n
Cetatea-Alba. Dar cum nu stia pe ce drum sa mearga, se rataci
si ajunse si el tot pe ostrovul acela pustiu, pe care se
adapostise domnia Gemma.
De cum atinse pamntul, ntruct se simea ostenit de greaua
alergatura pe care o facuse, se duse sa se ntinda tocmai sub
pomul n care se afla domnia Gemma. i nu stia ca soarta
fiecarui om l nsoeste oriunde s-ar duce, de-ar fugi el mai
iute ca vntul, si nu stia ca nu ncape tihna n a-i sluji! i
habar nu avea despre ce-i menise, din adnc de vecii, ursita
cea tainica.
Asa nct, odata ntins sub copacul acela, si sprijini
capul pe mna, ca sa se hodineasca, si deodata, ridicnd ochii
catre vrful pomului, ntlni privirea domniei si faa ei, si
i se paru dintru-nti ca vede chiar luna ntre ramuri. i
rosti:
- Slava lui Allah, carele a zamislit luna ca sa mpodo-
beasca serile si sa lumineze nopile!
Pe urma, cnd se uita mai cu luare-aminte, baga de seama ca
era o frumusee lumeasca, si ca acea frumusee era o fetiscana
ca luna.
Dar cnd fu cea de a cinci sute patruzeci si una noapte
Spuse:
... baga de seama ca era o frumusee lumeasca, si ca acea
frumusee era o fetiscana ca luna.
204
i gndi: ,Pe Allah! am sa ma sui numaidect s-o nsfac si
s-o ntreb cum o cheama! Caci seamana nemaipomenit cu chipul
cel minunat al domniei Gemma pe care mi l-a zugravit mosul
Saleh! i cine stie de n-o fi chiar ea? Pesemne ca o fi fugit
din palatul tatalui ei cnd a nceput lupta! i, tulburat
pna peste poate, ridica ochii catre fata si i spuse:
O, inta cea mai de pe urma a oricarui dor, cine esti si
pentru care pricina te afli pe ostrovul acesta, n vrful
acestui copac?
Atunci domnia se nclina oleaca nspre tnarul cel frumos,
i zmbi si i spuse cu un glas ca un cntec de ape:
O, fermecatorule flacau, o, preafrumosule, sunt domnia
Gemma, fiica mparatului Solomzdru-din-mare! i ma aflu aici,
ntruct mi-am parasit ara si asezarile din ara mea, si pe
tatal meu, si pe toi ai mei, ca sa scap de soarta jalnica a
celor nvinsi! Caci la ceasul acesta emirul Saleh, pesemne ca
l-a si luat n robie pe tatal meu, dupa ce i-a macelarit pe
toi strajerii lui. i pesemne ca ma cauta peste tot prin
palat! Of! Of! O, greu surghiun departe de ai mei! O, amarnica
soarta e soarta sultanului, tatal meu! Of! Of!
i lacrimi mari cazura din ochii ei frumosi pe faa lui
Zmbet-de-Luna, care de tulburare si de mhnire si ridica
minile n sus si striga ntr-un sfrsit:
O, domnia Gemma, suflet al sufletului meu, o, vis al
nopilor mele fara de somn, fie-i mila si coboara din copac,
ntruct eu sunt sultanul Zmbet-de-Luna, fiul Floarei-de-
Granata, sultana nascuta ca si tine n mare! Oh! coboara, caci
sunt ucis de ochii tai, sunt robul prins de frumuseea ta!
i fata, ca vrajita, striga:
Ya Allah! o, stapne al meu, asadar tu esti frumosul
Zmbet-de-Luna, nepotul lui Saleh si fiul sultanei Floare- de-
Granata?
El spuse:
Pai da! Coboara, rogu-te!
A cinci sute patruzeci si una noapte
205
Ea spuse:
- Oh! ce nenelept a fost tatal meu cnd n-a vrut sa
primeasca pentru fata lui un so asa cum esti tu! Ce ar fi
putut sa-si doreasca mai bun? i unde ar putea sa gaseasca un
domn mai frumos si mai minunat, pe pamnt ori sub ape? O,
iubitul meu, nu osndi prea tare hotarrea necugetata a
tatalui meu, ntruct eu te iubesc! i, daca tu ma iubesti de-
o schioapa, eu te iubesc de o mna ntreaga! De cum te-am
vazut, dragostea pe care o ai pentru mine s-a mutat n
sufletul meu, si am ajuns osndita frumuseii tale!
i, dupa ce rosti aceste cuvinte, fata se lasa sa alunece
din copac n braele lui Zmbet-de-Luna care, peste masura de
mulumit, o strnse la piept si o topi n sarutari peste tot,
pe cnd ea i ntorcea mngiere pentru mngiere si gingasie
pentru gingasie. Iar Zmbet-de-Luna, la atingerea aceea dulce,
si simea sufletul cum cnta din toate pasarile lui, si
striga:
- O, stapna a inimii mele, o, domnia Gemma cea atta de
dorita, tu, cea pentru care mi-am parasit si mparaia, si
mama si palatul parinilor mei, hotart ca unchiul meu Saleh
nu mi-a zugravit dect a patra parte din farmecele tale, pe
cnd celelalte trei pari ramn nca nestiute pentru mine! i
n-a masurat dinaintea mea din frumuseea ta dect un carat din
cele douazeci si patru de carate, o, tu, cea toata numai de
aur!
i, dupa ce spuse vorbele acestea, o coperi mai departe cu
sarutari, si o giugiuli ntr-o mie de chipuri. Pe urma, arznd
de dorina de a se desfata, ntr-un sfrsit, din bine-
cuvntatele-i haruri, mna lui cobor ndrazneaa catre
ciucurii de la brul fetei. i fetiscana, ca spre a-1 ajuta n
treaba aceasta, se ridica, se departa civa pasi, si deodata
si ntinse mna drept catre el, si, scuipndu-1 n obraz,
caci nu avea apa la ndemna, i striga:
- O, pamnteanule, lasa-i chipul de om si schimba-te ntr-
o pasare mare si alba, cu ciocul si cu picioarele rosii!
206
i pe data Zmbet-de-Luna, peste masura de uluit, fu
schimbat intr-o pasare cu penele albe, cu aripile grele,
nenstare sa zboare, si cu ciocul si cu picioarele rosii. i
ncepu cu lacrimi n ochi s-o priveasca pe fata!
Atunci domnia Gemma o chema pe slujnica sa Mirta
1
, si i
spuse:
-Ia pasarea aceasta, care-i nepotul celui mai aprig vrajmas
al parintelui meu, al codosului ala de Saleh care s-a luptat
cu taica, si du-o n Ostrovul-Secat care nu-i departe de aici,
ca sa moara de sete si de foame acolo!
i-asa!
Dar cnd fu cea de a cinci sute patruzeci si doua noapte
Spuse:
Ia pasarea aceasta, care-i nepotul celui mai aprig vrajmas
al parintelui meu, al codosului ala de Saleh care s-a luptat
cu taica, si du-o n Ostrovul-Secat care nu-i departe de aici,
ca sa moara de sete si de foame acolo!
i-asa!
Caci domnia Gemma nu se aratase atta de dragastoasa faa
de Zmbet-de-Luna dect ca sa se apropie de el fara de nicio
suparare si sa poata n felul acesta sa-l preschimbe n pasare
menita sa moara de foame, si sa-si razbune astfel tatal si
strajerii tatalui ei. i-asa cu ea!
Ci, n ce priveste pasarea cea alba, iacata! Dupa ce Mirta,
slujnica, o lua, n ciuda batailor ei deznadajduite de aripi
si a ipetelor ragusite pe care le scotea, i se facu mila si
nu avu inima s-o duca pe Ostrovul-Secat, unde o astepta o
moarte asa de cumplita! i si zise n inima ei miloasa:
1
La M. A. Salie: Marsina.
A cinci sute patruzeci si doua noapte
207
,Am s-o duc mai degraba ntr-un loc unde sa nu poata muri
ntr-un chip atta de cumplit si unde sa-si astepte soarta!
Caci cine stie daca stapna-mea nu are sa se caiasca n curnd
de fapta ei dinti, cnd i-o trece mnia, si n-o sa ma certe
ca am ascultat-o prea repede! i-asa ca duse pe cel prins
ntr-o insula nverzita, plina cu tot soiul de pomi roditori
si udata de izvoare reci, si l lasa acolo, dupa care se
ntoarse la stapna-sa.
Or, sa lasam pasarea pna una-alta pe insula cea verde, iar
pe domnia Gemma n ostrovul dinti, si sa ne ntoarcem sa
vedem ce-i cu emirul Saleh, biruitorul lui Solomzdru.
Acesta, dupa ce l fereca pe sultanul Solomzdru, l ncuie
ntr-un iatac din palat si se facu sultan n locul lui. Pe
urma se apuca fara de zabava s-o caute peste tot pe domnia
Gemma; ci, se nelege, n-o gasi nicaieri. i daca vazu ca
toate cautarile lui ramn zadarnice, se ntoarse la palatul
sau ca s-o nstiineze pe sultana Lacusta, mama lui, despre
toate cte se ntmplasera.
Pe urma ntreba:
- O, mama a mea, unde este nepotul meu Zmbet- de-Luna?
Ea raspunse:
- Nu stiu! O fi plecat sa se plimbe cu verisoarele lui. Da
trimit numaidect sa-l caute!
i tocmai cnd spunea vorbele acestea, verisoarele intrara,
iar flacaul nu era cu ele. i sultana trimise oameni sa-l
caute peste tot, dar, se nelege, nu-1 gasira nicaieri.
Atunci, durerea sultanului Saleh, a bunicii si a verisoare-
lor fu peste poate; si se bocira si plnsera amarnic. Pe urma
Saleh, cu pieptul greu, fu nevoit fireste sa-i trimita stire
despre treaba aceasta surorii-sii, sultana Floare-de- Granata,
cea nascuta n apa, mama lui Zmbet-de-Luna.
i Floare-de-Granata, peste masura de nspaimntata, se
cufunda degraba n mare si alerga la palatul Lacustei, mama
ei. i, dupa mbraisarile si lacrimile dinti, ntreba:
208
- Unde este fiul meu, sultanul Zmbet-de-Luna?
i mama cea batrna, dupa lungi ocolisuri si dupa taceri
pline de lacrimi, si n potopul de suspine al verisoarelor
ce sedeau roata, i povesti fiica-sii toata povestea, de la
nceput pna la sfrsit. Ci n-ar fi de niciun folos s-o mai
spunem o data. Pe urma adauga:
- Iar frate-tau Saleh, care s-a fost ridicat sultan n
locul lui Solomzdru, degeaba a cautat el mult si bine peste
tot, ca n-a izbutit sa dea nici de urmele copilului nostru
Zmbet-de-Luna, si nici de urmele domniei Gemma, fata lui
Solomzdru!
Cnd Floare-de-Granata auzi vorbele acestea, lumea se
nnegura dinaintea ochilor sai, si jalea intra n inima ei, si
suspinele de deznadejde o zguduiau toata. i, o buna bucata de
vreme, nu se mai auzira n palatul de sub apa dect bocetele
de jale ale femeilor si sughiurile lor de durere.
Ci trebuira numaidect sa cugete cum sa ndrepte o stare de
lucruri atta de ciudata si de jalnica. i bunica fu cea
dinti care si sterse lacrimile si zise:
- Fata mea, nu-i mohor peste masura sufletul din pricina
ntmplarii acesteia; caci nu-i niciun temei ca fratele tau sa
nu-1 gaseasca pna la urma pe fiu-tau Zmbet-de- Luna! n ce
te priveste, daca i iubesti cu adevarat copilul si daca i
pasa de rosturile lui, ai face mai bine sa te ntorci n
mparaia ta, ca sa veghezi treburile si sa ii n deplina
taina lipsa fiului tau. i Allah are sa dezlege lucrurile!
- Ai dreptate, mama. Am sa ma ntorc. Ci te-as ruga, oh,
fie-i mila! sa te gndesti necontenit la fiul meu, si nimenea
sa nu dea uitarii cautarile! i de i s-ar ntmpla odata vreun
rau, as muri fara de izbava, caci nu vad viaa dect prin el
si nu gust bucuria dect la vederea lui!
i sultana Lacusta raspunse:
A cinci sute patruzeci i treia noapte
209
Hotart, fata mea, din toata dragostea inimii! Fii, dar,
fara de teama n privina aceasta, si linisteste-i gndurile
ntru totul!
Atunci Floare-de-Granata si lua ramas-bun de la mama ei, de
la frate-sau si de la verisoare si, cu pieptul apasat greu si
cu sufletul tare trist, se ntoarse la mparaia si la cetatea
ei.
Dar cnd fu cea de a cinci sute patruzeci si treia noapte
Spuse:
... se ntoarse la mparaia si la cetatea ei.
Or, acuma, sa ne ntoarcem la insula verde, n care tnara
Mirta cea cu suflet milos l lasase pe Zmbet-de- Luna,
schimbat de domnia Gemma n pasare cu pene albe si cu cioc si
picioare rosii!
Dupa ce se vazu parasit de preabuna Mirta, Zmbet- de-Luna
ncepu sa plnga din belsug; pe urma, ntruct i se facuse
foame si sete, ncepu sa mannce poame si sa bea din apa
curgatoare, tot cugetnd la soarta lui cea crunta si
minunndu-se ca se vedea facut pasare. i degeaba si ncerca
el aripile a zbor, caci nu izbndi sa se ina n vazduh,
ntruct era prea mare si prea greu. i pna la urma, se
mpaca si el cu soarta, gndind: ,La ce mi-ar si sluji sa plec
de pe ostrovul acesta, de vreme ce nu stiu ncotro sa ma
ndrept si de vreme ce nimeni, dupa nfaisarea-mi de pasare,
nu are sa ma cunoasca drept sultanul care am ramas n sinea
mea? i urma sa traiasca pe insula tare trist; si seara se
cocoa n vreun copac ca sa se culce.
Or, ntr-o zi, pe cnd se plimba mhnit pe labele lui, cu
capul plecat, de mohort ce era, l zari un vnator de pasari,
care venise pe insula sa-si ntinda laurile. i pasararul,
210
fermecat de nfaisarea stralucita a acelei pasari mari care
nu-si avea saman pe lume, si al carei cioc rosu si ale carei
picioare rosii se vadeau ntr-un chip asa de dragalas din
albeaa penelor, tare s-ar mai fi bucurat sa poata avea o
pasare ca aceea, de un soi care i era cu desavrsire necu-
noscut. Se pregati asadar cu toata grija sa-l amageasca si, cu
o iscusina domoala, se apropie de el pe la spate si, dintr-o
zvrlitura dibace, arunca laul si l prinse. i, bogat cu
acest vnat de soi, se ntoarse n cetatea din care venise,
ducnd cu gingasie pe umeri pasarea cea mare, pe care o inea
atrnata de picioare.
i pasararul, daca ajunse n cetate, si zise: ,Pe Allah! n-
am mai vazut n viaa mea o pasare ca aceasta, nici la
vnatorile mele de pe uscat, nici la cele de pe mare. nct ia
sa ma feresc de a o vinde vreunui cumparator de rnd, care nu-
i poate sti nici preul, nici folosul, si care pesemne ca ar
taia-o si ar mnca-o mpreuna cu ai lui; ci am sa i-o duc n
dar sultanului cetaii, care are sa se minuneze de frumuseea
ei si are sa ma rasplateasca scump! i se duse la palat si o
arata sultanului, care, cnd o vazu, fu ncntat pna peste
poate si se minuna mai cu seama de culoarea rosie atta de
frumoasa a ciocului si a aripilor. i o primi si i plati zece
dinari de aur pasararului, care saruta pamntul si pleca.
Atunci sultanul puse sa se ntocmeasca o colivie mare, cu
zabrele de aur, si nchise n ea pasarea cea frumoasa. i-i
puse dinainte boabe de porumb si de gru; ci pasarea nici nu-
si ntoarse ciocul catre ele. Iar sultanul, nedumerit, si
zise ,Nu mannca! Am sa-i aduc altceva! i scoase pasarea din
colivie si i puse dinainte piept de pui, felii de carne si
fructe. i numaidect pasarea ncepu sa mannce cu o mulumire
vadita, scond ipete scurte si umflndu-si penele albe. Iar
sultanul, daca vazu asa, se cutremura de bucurie si i spuse
unui rob:
A cinci sute patruzeci si patra noapte
211
- Da fuga si spune stapnei tale, sultana, ca am cumparat o
pasare nemaipomenita, care-i o minune dintre minunile
vremilor, si sa vie sa ne desfatam amndoi cu ea, si sa vada
n ce chip minunat mannca din aceste bucate cu care pasarile
nu se hranesc de obicei!
i robul pleca degraba s-o cheme pe sultana, care nu pregeta
sa vina.
Ci, de cum zari pasarea, sultana si acoperi repede faa cu
iasmacul si se trase mniata ndarat spre usa si vru sa iasa.
Iar sultanul fugi dupa ea si o ntreba, innd-o de val:
- Pentru ce i acoperi faa, cnd aici nu suntem dect eu,
soul tau, si hadmbii si slujnicele?
Ea raspunse:
- O, Maria Ta, afla ca pasarea aceasta nu este o pasare, ci
este un barbat ca si tine! i nu-i altul dect sultanul
Zmbet-de-Luna, fiul lui ahraman si al Floarei-de-Granata cea
nascuta n apa. i a fost preschimbat asa de domnia Gemma,
fata lui Solomzdru-din-mare, care l-a razbunat n felul
acesta pe tatal ei cel biruit de catre Saleh, unchiul lui
Zmbet-de-Luna!
Cnd auzi vorbele acestea, sultanul se minuna pna peste
marginile minunarii si striga:
- Prapadi-o-ar Allah pe domnia Gemma, si frnge-i-ar mna!
Ci, n numele lui Allah, o, fiica a mosului meu, spune-mi de
sart cum sta treaba!
i sultana, care era vrajitoria cea mai de seama de pe
vremurile acelea, i povesti toata povestea, fara a ocoli
niciun amanunt. i sultanul, minunat peste masura, se ntoarse
catre pasare si o ntreba:
- E adevarat?
Iar pasarea...
Dar cndfu cea de a'cinci sute patruzeci si patra noapte
212
Spuse:
... se ntoarse catre pasare si o ntreba:
- E adevarat?
Iar pasarea lasa capu-n jos, a semn de adeverire, si batu
din aripi.
Atunci sultanul spuse catre soia sa:
- Allah sa te binecuvnteze, o, fiica a mosului meu! Ci, pe
viaa mea, dinaintea ochilor tai! grabeste-te de-1 slobozeste
din vraja aceasta! nu-1 lasa n chinuri!
Atunci sultana, dupa ce si acoperi cu totul obrazul, i
spuse pasarii:
- O, Zmbet-de-Luna, intra n acest dulap!
i pasarea se supuse numaidect si intra ntr-un dulap mare,
zidit n perete, pe care sultana l deschisese; si intra si ea
dupa el, innd n mna o ulcea cu apa, peste care rosti niste
vorbe necunoscute; si apa ncepu sa clocoteasca n ulcea.
Atunci sultana lua civa stropi din apa aceea, pe care i-i
arunca n obraz, spunndu-i:
- Intru harurile Numelor celor Magice si ale Cuvintelor
Atotputernice, si ntru mareia lui Allah cel mai presus de
toate, Ziditorul cerului si al pamntului, Invietorul
morilor, Hotarnicitorul soroacelor si Imparitorul ursitelor,
i poruncesc sa lasi nfaisarea aceasta de pasare si sa-i
iei ndarat chipul care i-a fost dat de Ziditor!
i numaidect pasarea se cutremura de un tremur si se zgudui
de o zguduitura, si se ntoarse la nfaisarea ei dinti. i
sultanul, uimit, vazu ca era un flacau care nu-si avea seaman
pe faa pamntului. i striga:
- Pe Allah! si merita numele de Zmbet-de-Luna!
Or, de ndata ce Zmbet-de-Luna se vazu ntors la starea lui
dinti, striga:
- La ilah ill' Allah, ua Mohammad rassul Allah!
Pe urma se duse la sultan, i saruta mna si i ura viaa
lunga.
A cinci sute patruzeci i patra noapte
213
Iar sultanul l saruta pe frunte si i spuse:
Zmbet-de-Luna, te-as ruga sa-mi povestesti toata
povestea ta, de cnd te-ai nascut si pna astazi!
i Zmbet-de-Luna i povesti sultanului, care se minuna
peste poate, toata viaa lui, fara a ocoli niciun amanunt.
Atunci sultanul, simindu-se peste masura de ncntat, i
spuse tnarului sultan slobozit din vraja:
O, Zmbet-de-Luna, ce doresti tu acuma sa fac eu pentru
tine? Spune-mi cu toata ncrederea!
O, doamne al vremilor, tare as vrea sa ma ntorc n
mparaia mea! ntruct a trecut prea lunga vreme de cnd
lipsesc, si tare ma tem ca neprietenii domniei s-or prilej i
de lipsa mea ca sa-mi ia locul. i-apoi maica-mea trebuie sa
fie tare ngrijorata de plecarea mea! i cine stie daca nu
cumva, cuprinsa de spaima, o mai fi putut trai, de durere si
de gnduri?
i sultanul, miscat de frumuseea lui Zmbet-de-Luna, si
cucerit de tinereea si de cuviina lui, raspunse:
Ascult si ma supun!
i porunci sa se pregateasca pe data o corabie, ncarcata cu
toata zahereaua de trebuina, cu pnzele, cu naierii si cu
capitanul ei; si sultanul Zmbet-de-Luna, dupa urarile de
desparire si dupa multe mulumiri, se sui pe corabie,
ncredintndu-se ursitei lui.
>
Ci ursita aceea i mai pastra, n nevazut, alte paanii!
Intr-adevar, la cinci zile de la plecare, se strni o furtuna
naprasnica, lua corabia si o zdrobi de un col de stnca; si
singur Zmbet-de-Luna, datorita nsusirilor lui din nastere,
izbuti sa scape de la nec si sa ajunga pe un arm linistit.
i zari ivindu-se n departari o cetate ca o porumbia tare
alba, si care, asezata pe un vrf de munte, se nala deasupra
marii. i deodata, din culmea acelui munte, vazu cum se
apropie si coboara la vale catre el, cu iueala unei vijelii,
un iures nversunat de cai, de catri si de magari, fara
214
de numar ca firele de nisip. i toata turma aceea vnzolita si
nauca se opri n jurul lui. i magarii toi, dimpreuna cu caii
si cu catrii, ncepura sa-i faca din cap niste semne vadite
care voiau sa spuna: ,Intoarce-te de unde ai venit! Ci
ntruct el se ncapana sa stea pe loc, caii ncepura sa
necheze, si catrii ncepura sa sforaie, si magarii ncepura
sa rageasca; ci erau niste nechezaturi, niste sforaituri si
niste ragete de jale si de deznadejde. Ba vreo civa ncepura
vadit sa plnga smiorcaindu-se. i l mpingeau ncetisor cu
botul pe Zmbet-de-Luna, care sta nemiscat si nu vroia sa se
ntoarca la mare. Pe urma, ntruct n loc sa se ntoarca
ndarat, el pornise nainte catre cetate, toate acele fapturi
cu patru picioare ncepura sa mearga si ele, care naintea
lui, care dindarat, alcatuindu-i un fel de alai de moarte, cu
atta mai tulburator cu ct lui Zmbet-de-Luna i se parea ca
n gemetele pe care le scoteau aude un fel de tnga, n limba
arabeasca, asemenea cu tnga pe care o scot cititorii din
Coran dinaintea celor mori.
>
Dar cnd fu cea de a cinci sute patruzeci si cincea noapte
Spuse:
... Zmbet-de-Luna i se parea ca n gemetele pe care le
scoteau aude un fel de tnga, n limba arabeasca, asemenea cu
tnga pe care o scot cititorii din Coran dinaintea celor
mori.
i Zmbet-de-Luna, fara a mai sti daca doarme, daca e treaz,
ori daca totul nu este altceva dect o urmare amagitoare a
starii lui de oboseala, ncepu sa mearga ca ntr-un vis, si
ajunse n felul acesta pe culme, la poarta cetaii cocoate n
vrful muntelui. i vazu la usa unei pravalii cu
A cinci sute patruzeci si cincea noapte
215
leacuri, stnd jos, un seic cu barba alba, si se grabi sa-i
ureze buna pace. i seicul, la rndu-i, cnd l vazu asa de
frumos, fu peste poate de bucuros, si se ridica, i raspunse
la salamalec si ncepu sa le faca semne cu mna animalelor
acelea cu patru picioare sa plece de acolo. i ele plecara,
tot ntorcndu-si capul din vreme n vreme, parca anume ca sa
arate ct de rau le pare; pe urma se mprastiara n toate
parile si pierira.
Atunci Zmbet-de-Luna, la ntrebarea batrnului seic, si
povesti n cteva vorbe paaniile, pe urma i spuse sei-
cului:
- O, mosule al meu preacinstit, oare poi sa-mi spui, la
rndul tau, ce cetate este aceasta si ce-i cu vieuitoarele
cele cu patru picioare care m-au nsoit bocindu-se?
eicul raspunse:
- Fiul meu, intra mai nti colea n pravalie si stai jos!
Caci i-o fi foame, pesemne. i apoi am sa-i spun tot ce pot
sa-i spun!
i l pofti sa intre si sa sada pe un divan, n fundul pra-
valiei, si i aduse sa mannce si sa bea. i, dupa ce Zmbet-
de-Luna se nfrupta si se racori, batrnul l saruta ntre
ochi si i spuse:
- Mulumeste lui Allah, o, fiul meu, carele te-a adus sa ma
ntlnesti nainte de a te vedea sultania de aici! Daca nu
i-am spus nca nimic, nu i-am spus din pricina ca mi-a fost
frica sa nu te tulbur si sa te mpiedic n felul acesta sa
mannci n tihna. Afla, dar, ca aceasta cetate se numeste
Cetatea-Yrajilor, si ca aceea care domneste aici se numeste
sultania Almanakh! E o vrajitoria nfricosatoare, o fermeca-
toare fara de pereche, o adevarata seitana! Or, sultana
aceasta este arsa necurmat de dorine! i ori de cte ori
ntlneste vreun strain tnar, voinic si frumos, care ajunge
pe insula noastra, l ispiteste si l pune sa se culce mereu
cu ea, vreme de patruzeci de zile si de patruzeci de nopi.
Or, ntruct la sfrsitul acestui rastimp l-a topit pe flacau
cu
216
totul, sultana l preschimba n animal. i ntruct, n
proaspata nfaisare de animal, flacaul si dobndeste iarasi
puterile si virtuile, se schimba si ea dupa cum i-i voia, de
fiecare data, n animalul cu care are de-a face, fie n iapa,
fie n magaria, si se lasa ncalecata de magar sau de cal de
nenumarate ori. Dupa care si ia ndarat nfaisarea de om, ca
sa-si caute ali flacai si alte jertfe printre flacaii frumosi
pe care-i gaseste. i, uneori, i se ntmpla, n nopile n
care launtrurile-i sunt prjolite de o dorina fara sa, sa se
lase ncalecata pe rnd de toate patrupedele de pe insula pna
dimineaa. i-asa-i viaa ei! Or, eu, ntruct mi esti tare
drag, copilul meu, n-as vrea sa te vad ajuns pe minile
vrajitoarei acesteia nesaioase, care nu traieste dect pentru
ce i povestii! i ntruct, fara de nicio ndoiala, tu esti
cel mai frumos dintre toi flacaii ci au pus piciorul pe
insula noastra, cine stie ce are sa se ntmple, de te-o vedea
sultana Almanakh! n ce priveste magarii, catrii si caii
care, cnd te-au vazut, au cobort din munte devale n
ntmpinarea ta, aceia-s flacaii preschimbai de catre
Almanakh. Or, ntruct te vedeau asa de tnar si de frumos, li
s-a facut mila de tine si au vrut mai nti, cu semnele lor
din cap, sa te hotarasca sa te ntorci la mare. Pe urma,
vaznd ca te ndaratnicesti sa rami, n pofida do- jenelii
lor, te-au nsoit pna aici, tnguindu-se, pe limba lor, n
bocete de moarte, ca si cum ar fi nsoit un om mort pentru
viaa de om! Or, fiul meu, viaa cu aceasta tnara sultania
Almanakh, vrajitoria, n-ar fi chiar cu totul neplacuta, de n-
ar fi necazul ca prea l trudeste pe acela pe care soarta i-1
aduce la pat. De mine i e frica si ma cinsteste, caci stie ca
sunt mai priceput dect ea n mestesugul vrajitoriei si al
farmecelor. Numai ca eu, fiul meu, ntruct sunt un drept-
credincios ntru Allah si ntru Profetul sau (cu El fie
rugaciunea si pacea!), nu ma slujesc niciodata de vrajitorie
spre a savrsi rele! Caci raul totdeauna se ntoarce pna la
urma mpotriva celui ce l-a savrsit!
A cinci sute patruzeci si sasea noapte
217
Or, nici nu ispravi bine batrnul seic sa rosteasca vorbele
acestea, ca se si ivi dinspre partea lui un alai falnic de o
mie de fete ca niste lune, mbracate n purpura si n aur,
care venira si se rnduira n doua sire de-a lungul pravaliei,
ca sa-i faca loc unei fetiscane mai frumoasa dect ele toate,
calare pe un cal arab sclipind de nestemate. i era chiar
sultania Almanakh, vrajitoria. i se opri dinaintea prava-
liei, puse piciorul pe pamnt, ajutata de doua roabe care
ineau friele calului, si intra la seicul cel batrn, pe care
l saluta cu multa cuviina. Pe urma sezu jos pe divan si, cu
ochii nchisi pe jumatate, l privi pe Zmbet-de-Luna. i ce
privire...
Dar cnd fu cea de a cinci sute patruzeci si sasea noapte
Spuse:
Pe urma sezu jos pe divan si, cu ochii nchisi pe jumatate,
l privi pe Zmbet-de-Luna. i ce privire! Lunga,
rascolitoare, mngietoare, scaparatoare! i Zmbet-de- Luna
se simi strapuns ca de o sulia, ori ars ca de un jar ncins.
i tnara domnia se ntoarse catre seic si i spuse:
- O, seicule Abderrahman, de unde ai putut sa dobndesti tu
un asemenea flacau?
El raspunse:
- Este baiatul fratelui meu. Tocmai a sosit la mine din
calatorie!
Ea spuse:
- Este tare frumos, o, seicule! N-ai vrea sa mi-1 mprumui
numai pentru o noapte? N-am sa fac altceva dect am sa stau de
vorba cu el, nimic mai mult; si i-1 aduc ndarat mine
dimineaa, neatins!
El spuse:
218
Te legi cu juramnt faa de mine ca nu ai sa ncerci
niciodata sa-l vrajesti?
Ea raspunse:
- Fac juramnt dinaintea Stapnului vrajitorilor si
dinaintea ta, o, preacinstite mosule!
i puse sa i se dea n dar seicului o mie de dinari de aur,
ca sa-si dovedeasca mulumirea, si l pofti pe Zmbet-de- Luna
sa ncalece pe un cal minunat, coperit cu nestemate, si l lua
cu ea la sarai. i, n mijlocul alaiului, flacaul parea ca
luna ntre stele.
Or, Zmbet-de-Luna, care se mpacase cu gndul ca de aci
nainte sa se lase n voia soartei, nu scotea o vorba si se
lasa dus, fara a arata n niciun fel ce simte.
Iar vrajitoria Almanakh, care si simea launtrurile arznd
dupa flacau mult mai aprig dect arsesera vreodata pentru
draguii ei de mai nainte, l duse degraba ntr-o sala cu
pereii zidii din aur si unde aerul era racorit de un suvoi
de apa ce snea dintr-un havuz de peruzea. i merse de se
prabusi cu el pe un pat mare de fildes, unde ncepu sa-l
alinte ntr-un chip asa de nemaipomenit, nct flacaul porni
sa cnte si sa danuiasca din toate pasarelele Iui! i
sultania nu era nicidecum amarnica, dimpotriva! Tare gingasa,
ntr-adevar! i tot asa! Incalculabile erau zvcnirile
cocosului cu neobosita gainusa. i flacaul si zise: ,Pe
Allah! este peste poate de priceputa! i nu ma nghesuie
deloc! si face rnd, iar eu la fel! i, ntruct tare ma bate
gndul ca este cu neputina ca domnia Gemma sa fie tot asa de
minunata ca vrajitoria aceasta, vreau sa ramn aici toata
viaa mea, si sa nu ma mai gndesc nici la fata lui
Solomzdru, nici la rudele mele, nici la mparaia mea!
i-asa ca ramase acolo patruzeci de zile si patruzeci de
nopi, trecndu-si vremea toata cu tnara vrajitoria, n
petreceri, n danuri, n cntece, n alinturi, n zbeguri, n
giugiuleli, n desfatari, si altele de-acestea, peste masura
bucuriei si a voiosiei.
A cinci sute patruzeci si sasea noapte
219
i, din cnd n cnd, ca sa rda, Almanakh l ntreba:
O, ochi al meu, i-e mai bine cu mine, dect n pravalie
cu mosu-tau?
i el raspundea:
Pe Allah, o, stapna a mea, unchiul meu este un biet
neguator de leacuri, da tu esti chiar tiriacul!
Or, cum erau tocmai n cea de a patruzecea seara, vraji-
toreasa Almanakh, dupa o sumedenie de zbeguieli de tot felul
cu Zmbet-de-Luna, fu mai zbuciumata ca de obicei si se
ntinse sa se culce. Ci, pe la miez de noapte, Zmbet- de-
Luna, care se prefacea ca doarme, o vazu cum se scoala din
pat, cu faa aprinsa. i se duse n mijlocul salii, de unde
lua de pe o tabla de arama un pumn de boabe de orz, pe care le
arunca n apa din havuz. i, n cteva clipite, boabele de orz
ncolira, si tulpinele lor iesira din apa, si spicele li se
coapsera si se aurira. Atunci vrajitoreasa culese boabele cele
noi, le zdrobi ntr-o piulia de marmura, le amesteca cu niste
prafuri pe care le lua din fel de fel de cutii, si facu un
aluat rotund ca o gogoasa. Pe urma puse gogoasa, ntocmita n
felul acesta, ntr-un tuci fierbinte, si o praji la foc domol.
Pe urma scoase gogoasa, o nfasura ntr-un stergar si se duse
de-o ascunse ntr-un dulap, dupa care se ntoarse si se culca
iarasi n pat, lnga Zmbet-de-Luna, si adormi.
Ci dimineaa, Zmbet-de-Luna, care, de cnd intrase n
saraiul vrajitoarei l lasase uitarii pe batrnul seic
Abderrahman, si aduse aminte acuma de el si gndi ca ar fi de
trebuina sa se duca si sa-i spuna ce-a vazut ca facuse
Almanakh n noaptea aceea. i se duse la pravalia seicului,
care fu bucuros sa-l vada iara, l saruta cu drag, l pofti sa
sada si l ntreba:
- Nadajduiesc, fiul meu, ca n-ai avut a te plnge de vra-
jitoria Almanakh, orict de necredincioasa o fi ea!
El raspunse:
- Pe Allah, mosule al meu bun, s-a purtat faa de mine
toata vremea cu multa gingasie, si nu m-a asuprit cu nimic.
220
Ci as'noapte am simit ca s-a sculat si, cnd i-am vazut
obrajii aprinsi, m-am prefacut ca dorm, si am vazut-o cum se
ndeletnicea cu o treaba ce ma face sa ma tem cu totul de ea!
Drept aceea, o, preacinstite unchiule al meu, am venit sa-ti
cer sfatul!
>
i i povesti ce facuse vrajitoria noaptea.
Dar cnd fu cea de a cinci sute patruzeci si saptea noapte
Spuse:
i i povesti ce facuse vrajitoria noaptea.
La vorbele acestea, seicul Abderrahman fu cuprins de o mnie
naprasnica, si striga:
- O, blestemata! o, haina! o, sperjura care nu vrea sa-si
ina juramntul! Nimica, dar, n-o s-o lecuiasca de blestemata
ei de vrajitorie?
Pe urma adauga:
- E vremea sa pun cap blestemaiilor ei!
i se duse la un dulap, scoase de acolo o gogoasa asemenea
n toate privinele cu gogoasa ntocmita de vrajitoare, o
nfasura ntr-un stergar si i-o ntinse lui Zmbet-de-Luna,
spunndu-i:
- Cu pita aceasta pe care i-o dau, raul pe care vrea sa
i-1 faca are sa cada asupra ei. ntr-adevar, cu ajutorul
acelei gogosi framntate de ea, si pe care, la capatul celor
patruzeci de zile, le-o da flacailor s-o mannce, i schimba
n animalele cu patru picioare care umplu insula. Ci tu,
copilul meu, sa te feresti ca nu cumva sa te atingi de gogoasa
cu care are sa te mbie! ncearca, dimpotriva, s-o faci sa
nghita o bucata din gogoasa ce i-am dat-o eu! Pe urma sa-i
faci ntocmai ce are sa ncerce ea sa-i faca, drept vra-
jitorie, rostind asupra ei vorbele ntocmai cum are sa le
A cinci sute patruzeci si saptea noapte
221
rosteasca ea asupra ta. i, n felul acesta, ai s-o preschimbi
n ce animal i-o placea! i sa ncaleci pe ea, si sa vii la
mine. i-atunci am sa stiu eu ce-mi ramne de facut.
i Zmbet-de-Luna, dupa ce i mulumi seicului pentru
dragostea si pentru grija ce-i purta, l lasa si se ntoarse
la saraiul vrajitoarei.
i o gasi pe Almanakh, care l astepta n gradina, stnd
dinaintea unei mese ntinse, iar la mijlocul mesei era o tabla
pe care se afla gogoasa gatita n toiul nopii. i ntruct ea
ncepu sa se plnga de lipsa lui, el i spuse:
- O, stapna a mea, trecuse multa vreme de cnd nu-1 mai
vazusem pe mosul meu, si m-am dus pe la el; si m-a primit cu
bucurie si mi-a dat sa mannc; si, printre alte lucruri
minunate, erau si niste gogosi, asa de bune nct nu m-am
putut opri sa-i aduc si ie una, ca sa-i dau sa gusti!
i scoase legaturica, desfacu gogoasa si o ruga pe Almanakh
sa mannce o bucata. i Almanakh, ca sa nu-1 supere, rupse
gogoasa si lua o bucata pe care o nghii. Pe urma, la rndu-
i, l pofti sa guste si el din gogoasa ei; iar Zmbet-de-Luna,
ca sa n-o supere, lua o bucata, ci, prefacndu-se ca o
mannca, o lasa sa-i lunece pe gura camasii.
Numaidect vrajitoarea, socotind ca el nghiise cu adevarat
bucata de gogoasa, se ridica repede, lua n causul palmei
oleaca de apa din havuzul de alaturi si l stropi pe Zmbet-
de-Luna, strigndu-i:
- O, tinere sleit, fa-te un magar putinte!
Da care nu fu mirarea vrajitoriei cnd vazu ca flacaul,
departe de a se schimba n magar, se ridica la rndu-i si se
apropie repede de havuz, de unde lua un strop de apa cu care o
stropi strigndu-i:
- O, haino, leapada-i nfaisarea omeneasca si prefa-te n
magaria!
i tot atunci, pna sa aiba vreme sa se dezmeticeasca din
uluiala, vrajitoria Almanakh fu preschimbata n magaria. Iar
Zmbet-de-Luna ncaleca pe ea si alerga la seicul
222
Abderrahman, sa-i povesteasca tot ce se ntmplase. Pe urma i
lasa n seama magaria, care facea pe naravasa.
Atunci seicul Abderrahman petrecu pe dupa gtul magariei
Almanakh un lan ndoit, pe care l lega de o veriga din
peretele casei. Pe urma i spuse lui Zmbet-de-Luna:
- Acuma, fiul meu, am sa ma apuc sa fac rnduiala n
treburile cetaii noastre, si am sa ncep cu dezlegarea vrajii
care-i ine pe atia flacai schimbai n animale cu patru
picioare. Ci mai nti, macar ca aceasta ma costa desparirea
de tine, vreau sa-i ajut sa te ntorci n mparaia ta, ca sa
se curme zbuciumul mamei tale si al supusilor tai! i pentru
aceasta am sa te ajut sa urmezi drumul cel mai scurt.
i, rostind aceste cuvinte, seicul si puse doua degete
ntre buze si scoase un suierat lung si puternic, si numai-
dect se ivi dinaintea lui un ginn mare, cu patru aripi, care
se opri smirna n vrful picioarelor si l ntreba pricina
pentru care fusese chemat. Iar seicul i spuse:
O, ginnule Fulgeratura, ai sa-l iei n crca pe sultanul
Zmbet-de-Luna, aci de faa, si ai sa-l duci de srg la
palatul lui, din Cetatea-Alba!
Iar ginnul Fulgeratura se ncovoie n doua, lasnd capu-n
jos; si Zmbet-de-Luna, dupa ce saruta mna seicului,
izbavitorul sau, si dupa ce i mulumi, se sui n crca lui
Fulgeratura si, lasndu-si picioarele sa-i atrne peste piep-
tul acestuia, se prinse de gtul lui. i ginnul se ridica n
vazduhuri si zbura cu o iueala de porumbel calator, facnd cu
aripile lui un vuiet ca de moara de vnt.
Dar cnd fu cea de a cinci sute patruzeci si opta noapte
Spuse:
... vuiet ca de moara de vnt.
A cinci sute patruzeci si opta noapte
223
i ginnul drumei asa, neostenit, vreme de o zi si o noapte,
si strabatu n felul acesta o departare de sase luni de drum.
i ajunse deasupra Cetaii-Albe si l lasa pe Zmbet-de-Luna
chiar pe terasa palatului sau. Pe urma se mistui.
Iar Zmbet-de-Luna, cu inima topita de adierea aburului
arii sale, cobor degraba n iatacul unde, de cnd pierise
el, sedea maica-sa, Floare-de-Granata, plngnd n tacere si
purtndu-si jalea tainic n suflet, ca sa nu se dea n vileag
si sa-i ispiteasca n felul acesta pe cei ce rvneau la
scaunul de domnie. i Zmbet-de-Luna trase la o parte perdeaua
de la sala n care tocmai se aflau n ospeie la sultana
batrna mama-mare Lacusta, sultanul Saleh si verisoarele. i
intra n sala, urnd buna pace celor de faa, si se repezi n
braele mamei sale, care, cnd l vazu, cazu lesinata de
bucurie si de tulburare. Ci nu zabovi mult pna sa-si vina
iarasi n fire si, strngndu-si feciorul la piept, plnse
ndelung, zguduita toata de suspine, n vreme ce verisoarele
sarutau picioarele nepotului lor, iar bunica l inea de o
mna si mosul Saleh de cealalta. i statura asa, n bucuria
ntoarcerii, fara a putea sa rosteasca o vorba.
Ci, dupa ce le fu cu putina, ntr-un sfrsit, sa-si des-
carce sufletele n vorbe, si povestira cu toii toate paa-
niile, si l binecuvntara laolalta pe Allah cel Binefacator,
care ngaduise sa fie mntuii si sa se vada laolalta iarasi.
Dupa care Zmbet-de-Luna se ntoarse catre mama sa si catre
bunica-sa si le spuse:
- Nu-mi mai ramne acuma dect sa ma nsor! i starui a nu
vroi sa ma nsor dect cu domnita Gemma, fata lui Solomzdru!
ntruct, ntr-adevar, ea este o adevarata gemma, asa cum o
arata numele!
i bunica cea batrna raspunse:
-Acuma, o, copile al meu, lucru-i lesne, ntruct nca l
mai avem prins pe tatal ei n palatul sau.
224
i trimise numaidect dupa Solomzdru, pe care robii l
adusera legat cu lanuri de mini si de picioare. Ci Zmbet-
de-Luna porunci sa fie numaidect slobozit din lanuri; si
porunca fu ndeplinita pe data.
Atunci Zmbet-de-Luna se duse lnga Solomzdru si, dupa ce
si ceru iertare ca fusese pricina necazurilor ntmplate, i
lua mna, i-o saruta cuviincios si spuse:
- O, mparate Solomzdru, cinstea de a ma nrudi cu tine nu
i-o mai cere un mijlocitor; ci chiar eu, Zmbet- de-Luna,
sultanul peste Cetatea-Alba si peste cea mai mare mparaie de
pe pamnt, i sarut minile si i-o cer de soie pe fiica ta
Gemma. Iar daca nu vrei sa mi-o dai, am sa mor. Iar daca
primesti, nu numai ca ai sa fii iarasi domn peste mparaia
ta, ci si eu am sa fiu robul tau!
La vorbele acestea, Solomzdru l saruta pe Zmbet- de-Luna
si spuse:
- Hotart, o, Zmbet-de-Luna, nimenea mai mult dect tine
n-ar putea sa fie vrednic de fata mea! Or, ntruct ea este
supusa puterii mele, are sa primeasca aceasta dorina cu draga
inima! nct trebuie sa trimit s-o cheme din ostrovul unde sta
ascunsa de cnd am fost lipsit de scaunul domniei mele.
i, spunnd vorbele acestea, porunci sa vina din mare un
sol, pe care l nsarcina sa plece numaidect s-o caute pe
domnia din insula si sa i-o aduca fara de zabava. Iar solul
pieri si nu zabovi mult pna sa se ntoarca dimpreuna cu
domnia Gemma si cu slujnica ei Mirta.
Atunci sultanul Solomzdru o saruta mai nti pe fiica-sa,
pe urma o duse sa se nchine dinaintea batrnei doamne Lacusta
si dinaintea sultanei Floare-de-Granata, si i spuse,
aratndu-i-1 cu degetul pe Zmbet-de-Luna, cel pierit de
bucurie.
- Afla, o, fata mea, ca te-am fagaduit acestui tnar sultan
falnic, acestui leu viteaz, Zmbet-de-Luna, fiul sultanei
Floare-de-Granata-din-mare, ntruct fara de nicio ndoiala
A cinci sute patruzeci i noua noapte
225
ca el este cel mai frumos dintre oamenii vremilor lui, si cel
mai minunat, si cel mai puternic, si cel mai presus ca stirpe
si cin, si nca si mai mult! nct socot ca el este facut
pentru tine si ca tu esti facuta pentru el.
Dar cnd fu cea de a cinci sute patruzeci si noua noapte
Spuse:
... nct socot ca el este facut pentru tine si ca tu esti
facuta pentru el.
La vorbele acestea ale tatalui sau, domnia Gemma lasa ochii
n jos, cuminte, si raspunse:
- Sfaturile tale, o, parinte al meu, sunt pravila mea de
purtare; iar dragostea ta plina de grija este umbra sub care
huzuresc! i ntruct asa-i dorina ta, de-acuma nainte
chipul celui pe care mi l-ai ales are sa fie n ochii mei, nu-
mele lui are sa fie pe gura mea, iar locuina lui are sa fie
n inima mea!
Cnd auzira cuvintele acestea, matusile lui Zmbet- de-Luna
si celelalte doamne de faa umplura palatul cu strigatele lor
de bucurie si cu liu-liu-liu-m'Ae. lor ascuite. Pe urma
sultanul Saleh si Floare-de-Granata trimisera numaidect dupa
cadiu si dupa martori, ca sa scrie senetul de casatorie dintre
sultanul Zmbet-de-Luna si domnia Gemma. i nunta se
sarbatori cu mare vlva si cu o fala asa de nemaipomenita
nct, pentru datina mbracarii hainelor, rochia miresei fu
schimbata de noua ori. n ce priveste celelalte, ar creste par
pe limba pna a izbuti sa povestesti totul cum se cuvine.
nct marire lui Allah carele uneste ntre ele lucrurile
frumoase si nu zaboveste bucuria dect ca sa daruiasca
fericirea!
226
Cnd sfrsi de povestit povestea aceasta, eherezada, tacu.
Atunci micua Doniazada striga:
- O, surioara mea, ce dulci, si ce gingase, si ce zemoase
sunt vorbele tale! i ce minunata-i povestea aceasta!
Iar sultanul ahriar spuse:
- Hotart, o, eherezada, m-ai nvaat multe lucruri despre
care habar nu aveam! Caci n-am stiut pna astazi mai nimic
despre lucrurile de sub ape. Iar povestea lui Abdallah-din-
mare, precum si cea a Floarei-de-Granata m-au mulumit pe
deplin! Ci, o, eherezada, nu cumva stii vreo povestire cu
totul diavoleasca?
Iar eherezada zmbi a rde si raspunse:
- Tocmai, o, Maria Ta, stiu una, pe care am sa i-o
povestesc numaidect!
i eherezada spuse:
SEARA DE IARN A LUI ISAC DIN MOSSUL
1
DJ e la Isac din Mossul, mesterul cntare cel ndragit de
Al-Rasid, ne-a ramas povestirea snoavei care urmeaza. Isac
spunea:
Intr-o noapte, stam la mine acasa, iarna, si, pe cnd afara
vnturile urlau ca niste lei si norii se descarcau cu vuiet ca
niste guri de burdufe pline cu apa si larg deschise, mi
ncalzeam minile deasupra plitei mele de arama si eram
posomort ca nu puteam, din pricina noroiului de pe drumuri, a
ploii si a negurii, nici sa ies, nici sa nadajduiesc n
venirea vreunui prieten care sa-mi ina tovarasie. i, cum
pieptul mi era din ce n ce mai apasat, i-am spus robului
meu:
Da-mi ceva de mncare, ca sa-mi trec vremea!
i pe cnd robul se pregatea sa-mi ndeplineasca porunca, nu
izbuteam sa nu ma gndesc la nurii unei fetiscane pe care o
vazusem mai nainte la sarai
2
; si nu stiam de ce amintirea ei
mi staruia atta n minte, nici din ce pricina gndul mi se
oprea mai des la obrazul ei dect la al oricarei alteia dintre
toate cele multe cte mi descntasera vreodata nopile. i-
atta de tare ma apasa acea desfatatoare dorina, ca pna la
urma nici n-am bagat de seama ca robul se si nfaisase
dinaintea mea, stnd drept, cu braele ncrucisate, si, dupa
ce ispravise de ntins masa,
1
La M. A. Salie, titlul este Povestea cu Isac din Mossul si
cu orbul.
2
La M. A. Salie : ,o roaba a unuia dintre fiii lui Ali-
Mahdi. (Ali-Mahdi - cel de al treilea calif din dinastia
Abbasizilor - a fost tatal lui Harun al- Rasid si a deinut
califatul ntre anii 775-785).
228
nu mai astepta dect un semn din ochii mei ca sa aduca tavile.
Iar eu, plin de visatoria mea, am strigat cu glas tare:
- Ah, daca tnara Saieda cea cu glasul atta de dulce ar fi
aici, n-as mai fi eu asa de mohort!
Am rostit vorbele cu glas tare, intr-adevar, in minte ca
acum, macar ca de obicei gndurile mele sunt tacute. Iar
uimirea mea a fost pna peste poate cnd mi-am auzit asa
sunetul glasului, dinaintea robului care ramasese cu ochii
bulbucai.
Or, nici nu mi-am rostit eu bine dorul, ca s-a si auzit o
bataie n usa, de parca ar fi fost acolo cineva care nu putea
rabda sa astepte, si un glas tineresc a suspinat:
- Mult-iubitul oare i poate deschide usa iubitei lui?
Eu atunci am gndit n cugetul meu: ,Pesemne ca este
cineva care, pe negura, a gresit casa! Ori si-o fi dat roadele
pomul sterp al dorinelor mele? Ci tot m-am grabit sa sar n
picioare si am dat fuga sa deschid chiar eu usa; si n prag am
vazut-o pe Saieda cea mult dorita, da cu ce nfaisare ciudata
si cu ce stralucire de vraja! Era mbracata cu o rochie scurta
de matasa verde, iar pe capu-i era ntinsa o basma de zarafir,
care n-o putuse apara de ploaie si de apa ce suroia de pe
stresinile de la terase. Pe deasupra, trebuie sa se fi afundat
adesea n noroi pe drum, asa cum marturiseau limpede
picioarele ei. Iar eu, daca am vazut-o n starea aceea, m-am
minunat:
- O, stapna a mea, de ce te-ai primejduit sa iesi asa din
casa, si nca si pe o noapte ca asta!
Ea mi-a spus, cu glasul ei gingas:
- Eh, as fi putut oare sa nu ma plec la dorina pe care
solul tau mi-a adus-o adineaori acasa? Mi-a spus ce tare i-e
dor de mine si, n ciuda vremii acesteia amarnice, iata-ma!
Or, eu, macar ca nu-mi aminteam deloc sa fi dat o atare
porunca, iar de-as fi dat-o, singurul meu rob tot n-ar fi
putut s-o ndeplineasca, de vreme ce sezuse lnga mine,
A cinci sute cincizecea noapte
229
n-am vrut sa-i arat iubitei mele ct de tulburate mi erau
minile de toate astea; si i-am spus:
- O, stapna mea, marire lui Allah carele a ngaduit sa ne
ntlnim si care schimba n miere amaraciunea dorinii!
Venirea ta sa nmiresmeze casa si sa aduca tihna n inima
stapnului casei! Intr-adevar, daca n-ai fi venit tu, as fi
plecat eu dupa tine, asa de chinuit mi era sufletul de dorul
tau n seara aceasta.
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizecea noapte
Spuse:
... as fi plecat eu dupa tine, asa de chinuit mi era su-
fletul de dorul tau n seara aceasta.
Dupa care m-am ntors catre robul meu si i-am spus:
Du-te repede si adu niste apa calda si miresme!
i dupa ce robul a ndeplinit porunca mea, am nceput sa
spal chiar eu picioarele iubitei mele, si i-am turnat pe ele
un sip ntreg cu miresme de trandafiri. Pe urma am mbracat-o
ntr-o rochie frumoasa de muselina verde, si am poftit-o sa
sada alaturi de mine, lnga o tabla cu poame si cu bauturi. i
dupa ce a baut cu mine de mai multe ori dintr-o cupa, am vrut,
ca sa-i fac placere, eu, care de obicei nu ma apuc sa cnt
dect dupa multe rugamini si staruini, am vrut, dar, sa-i
cnt un cntec nou, pe care tocmai l facusem. Ci ea mi-a spus
ca sufletul ei nu avea chef sa ma asculte.
Iar eu i-am zis:
Atunci, o, stapna mea, binevoieste de ne cnta tu ceva!
Ea a raspuns:
- Ba nici eu! Caci sufletul meu nu vrea!
230
Eu i-am spus:
Ci, o, tu, ochi al meu, bucuria nu poate fi ntreaga fara
de cntec si fara de muzica! Tu ce crezi?
Ea mi-a spus:
Ai dreptate! In seara aceasta nsa, nu stiu de ce, nu am
niciun chef sa aud pe cineva cntnd, afara doar de vreun om
din gloata, ori vreun cersetor de pe ulia. Nu vrei sa te duci
sa vezi de nu cumva trece pe la usa ta vreunul care sa-mi
poata ndeplini dorina?
i eu, ca sa n-o supar, si macar ca eram ncredinat ca pe o
noapte ca aceea nu era niciun trecator pe drum, m-am dus sa
deschid usa de la intrare si am scos capul pe crapatura. i
spre marea mea nedumerire, am vazut un cersetor batrn,
sprijinit n bta lui si rezemat de zidul din faa, vorbind
singur: ,Ce mai vuieste si furtuna asta! Vntul mi spulbera
glasul, de nu ma aude nimenea! Vai de bietul orb, saracul!
Cnd cnta, nimenea nu-1 asculta! i daca nu cnta, moare de
foame! i, dupa ce a rostit vorbele acestea, orbul cel batrn
a nceput sa bjbie cu bta lui pe pamnt si pe lnga perei,
dnd sa-si urmeze drumul.
Eu atunci, uimit si bucuros totodata de ntlnirea aceea
neasteptata, i-am spus:
O, mosule, oare stii sa cni?
El a raspuns:
Se zice ca as sti sa cnt!
Iar eu i-am spus:
Daca-i asa, o, seicule, nu vrei sa-i nchei noaptea cu
noi si sa ne bucuri cu tovarasia ta?
El mi-a raspuns:
Daca asa i-e vrerea, ia-ma de mna, caci sunt orb de
amndoi ochii!
i l-am luat de mna, si, dupa ce l-am bagat nlauntru si am
ncuiat cu grija usa casei n urma, i-am spus iubitei mele:
O, stapna a mea i aduc un cntare care pe deasupra,
mai este si orb! Are sa ne daruiasca desfatare, fara
A cinci sute cincizecea noapte
231
a vedea ce facem noi. Iar tu n-ai sa te simi stnjenita, si
nu mai trebuie sa-i acoperi obrazul.
Ea mi-a zis:
- Adu-1 degraba!
i l-am adus n odaie.
Am nceput dintru-nti sa-l poftesc sa ia loc dinaintea
noastra si l-am mbiat sa mannce oleaca. Iar el atunci a
mncat cu multa cuviina, din vrful degetelor. i dupa ce a
ispravit si s-a spalat pe mini, l-am poftit sa bea, iar el a
baut trei cupe pline, si-atunci m-a ntrebat:
- Poi sa-mi spui la cine ma aflu ca oaspete?
Eu i-am raspuns:
- La Isac, fiul lui Ibrahim din Mossul!
Or, numele meu nu l-a tulburat peste masura; si s-a mulumit
sa-mi raspunda:
- A, da, am auzit de tine. i sunt bucuros ca ma aflu n
casa ta.
Eu i-am zis:
- O, stapne al meu, sunt cu adevarat bucuros sa te primesc
n casa mea!
El mi-a spus:
- Atunci, o, Isac, daca vrei, ia sa-i aud glasul, care se
zice ca e tare frumos! Caci gazda-i datoare sa nceapa mai
nti a face pe pofta musafirilor sai!
Iar eu i-am raspuns:
i ntruct treaba ncepea sa ma nveseleasca, am luat lauta
si am cntat cu tot harul de care sunt n stare. Iar cnd am
ispravit si partea de sfrsit a cntecului, pe care l-am
cntat cu cea mai deosebita grija, si cnd cele mai de pe urma
sunete s-au risipit, cersetorul cel batrn a zmbit zefliu si
mi-a zis:
- Dreptu-i, ya Isac! Nu-i mai lipseste dect puin ca sa
ajungi un muzician desavrsit si un cntare deplin!
232
Or eu, cnd am auzit lauda aceea, care mai degraba era
ocara, am simit ca ma fac mic de tot n ochii mei si, de
ciuda si mhnire, am aruncat lauta ct colo. Dar ntruct nu
vroiam sa ma arat nicicum lipsit de cuviina faa de musafirul
meu, n-am socotit ca se cade a-i raspunde si n-am mai spus
nimic. Atunci el mi-a zis:
- Nu mai cnta nimeni? Oare nu mai este nimeni altcineva
aici?
Eu am spus:
- Mai este o tnara roaba.
El a spus:
- Porunceste-i sa cnte, ca s-o aud si eu!
Am spus:
- Pentru ce sa mai cnte, de vreme ce i-a si fost de ajuns
ce ai auzit?
El a spus:
- Sa cnte totusi!
Atunci fetiscana, iubita mea, a luat lauta, da vadit fara
voie buna, si, dupa ce a nsailat un pestref iscusit, a cntat
ct a putut mai bine. Ci batrnul cersetor a oprit-o numai-
dect si i-a zis:
- Tu mai ai mult de nvaat!
i iubita mea, mnioasa, a aruncat lauta departe de ea si a
dat sa se ridice. Iar eu n-am izbutit s-o fac sa mai stea
dect cu mare greutate si numai dupa ce am cazut la genunchii
ei. Pe urma m-am ntors catre cersetorul cel orb si i-am zis:
- Pe Allah, o, tu, oaspete al meu, sufletul nostru nu poate
sa dea dect atta ct cuprinde n el! Ci noi am facut tot ce
am stiut mai bine, ca sa te mulumim. E rndul tau acuma sa
dai n vileag ceea ce ai, ca dovada de buna-cuviina!
El a zmbit de la o ureche la alta si mi-a zis...
A cinci sute cincizeci si una noapte
233
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizeci si una noapte
Spuse:
El a zmbit de la o ureche la alta si mi-a zis:
- Atunci, adu-mi mai nti o lauta neatinsa de nicio mna
pna acum!
Iar eu m-am dus si am deschis un sipet si i-am adus o lauta
nou-noua, pe care i-am pus-o n mini. i el a strns ntre
degete pana ascuita, de gsca, si a atins ncetisor strunele
rasunatoare. i de la cele dinti sunete am cunoscut ca acel
cersetor orb era de departe cel mai bun cntare al vremurilor
noastre. Da care nu mi-a fost mirarea si tulburarea cnd l-am
auzit cum cnta o bucata ntr-un chip ce mi era cu totul
necunoscut, macar ca nu pot fi socotit un nestiutor n
mestesugul meu! Pe urma, cu un glas fara de pereche, a cntat
stihurile acestea:
Atunci, iesind afara-n ploaia deasa,
Iubita pleaca repede de-acasa,
i-n toiul nopii o aud la prag.
i pna a-mi ura buna pace-n graba,
Dupa ce bate-n usa scurt, ntreaba:
,Poate veni iubita la cel drag?
Cnd am auzit cntecul acesta al batrnului orb, eu si cu
iubita mea ne-am uitat unul la altul, uluii pna peste poate.
Pe urma ea s-a facut rosie la faa de mnie si mi-a spus, asa
ca numai eu s-o aud:
- O, vicleanule! au nu i-a fost rusine ca n acele cteva
clipe, cnd te-ai dus de i-ai deschis usa, sa ma vinzi, spu-
nndu-i acestui batrn cersetor de venirea mea aici? O, Isac,
chiar ca nu as fi crezut sa ai un piept atta de mic nct sa
nu poata ine n el o taina, macar vreme de un ceas! Rusine sa
le fie celor asemenea ie!
Ci eu i-am jurat de mii de ori ca nu ma stiam cu nimica
vinovat si i-am spus:
234
i jur pe mormntul tatalui meu Ibrahim ca n-am spus
nimica acestui orb batrn!
i copila a binevoit sa ma creada si, pna la urma, m-a
lasat s-o mngi si s-o sarut, fara a se teme ca ar fi vazuta
de orb. Iar eu ba o sarutam pe obraji si pe buze, ba o alin-
tam, ba o mngiam pe piept, ba o giugiuleam; si ea rdea
nestavilit. Dupa care, m-am ntors catre mosneagul nostru si
i-am spus:
- Nu vrei sa ne mai cni ceva, o, dascale al meu?
El a zis:
De ce nu?
i a luat iarasi lauta si a nceput:
Adeseori, ah, sorb eu, ca-n beie,
Nurii iubitei mele, rnd pe rnd,
i mna mi-o cobor cu gingasie Pe trupu-i gol, arznd si
fremtnd.
Strng rodiile snilor, vrtoase,
De fildes tnar, si ma-nfupt cu har Din merele obrajilor ei
grase.
i tot asa pe urma, iar si iar.
Eu atunci, auzindu-i cntecul, n-am mai avut nicio ndoiala
despre nselatoria orbului cel calp, si am rugat-o pe iubita
mea sa-si acopere faa cu iasmacul. Iar cersetorul mi-a spus
deodata:
- Am mare zor sa merg afara! Unde-i umblatoarea?
Eu atunci m-am ridicat si am iesit o clipa sa caut o lu-
mnare, si m-am ntors sa-l duc pe orb la umblatoare. Da cnd
m-am ntors, n-am mai gasit pe nimeni: si orbul pierise, si
fetiscana! Apoi, dezmeticindu-ma din uluiala mea, i-am cautat
prin toata casa, dar nu i-am mai gasit nicaieri. Ci usile erau
ncuiate, iar zavoarele de la usi erau nchise pe dinlauntru,
si-asa ca nu mai pricepeam: ori ca iesisera prin tavan, ori ca
intrasera n pamntul care s-o fi deschis
235
si-apoi s-o fi nchis la loc! Da de-atunci am ramas
ncredinat ca altceva n-a fost dect ca nsusi Eblis, n car-
ne si oase, mi slujise mai nti de codos, si pe urma mi-o
luase si-o dusese cu el pe fetiscana aceea care n-a fost dect
o vedenie amagitoare si o nalucire.
1
Pe urma eherezada, dupa ce sfrsi de povestit aceasta snoa-
va, tacu. Iar sultanul ahriar, tulburat pna peste poate,
striga:
Prapadi-l-ar Allah pe Cel-rau!
Iar eherezada, vazndu-1 ca si ncrncena sprncenele,
vroi sa-l domoleasca si i spuse urmatoarea povestire:
1
La M, A. Salie, maestrul Isac n ncheiere si aduce aminte
de cele spuse de poetul Abu-Nuvas :
Mult ma tot mir de Iblis - ce trufie Cuprinde-n el, si cta
mrsavie:
Trufas, n-a vrut lui Adam sa se-nchine,
Dar vine-acum, codos spurcat, la mine!
FELAHUL DE LA EGIPT I COPIII SI CEI ALBI
1
acata ce scrie emirul Mohammad, zabetul cetaii Cairo, n
carile hronicilor. El spune
2
:
Pe cnd ma aflam ntr-o calatorie prin Egiptul-de-Sus, am
poposit o noapte n casa unui felah care era seih-al-balad
3

peste acele locuri. Era un om n vrsta, oaches cu totul la
piele, cu o barba ce ncepuse sa ncaruneasca. Ci am bagat de
seama ca avea niste copii cruzi de ani, si balai, de o culoare
tare balaie, sporita de rumeneala din obraji, cu niste plete
aurii si cu ochii albastri. Pe urma, ntruct dupa ce ne-a
facut o primire frumoasa si ne-a dat sa mncam bine, a venit
sa stea la taifas n tovarasia noastra si i-am spus n chip de
ntrebare:
Hei, Cutare, cum se face ca tu, care esti att de oaches,
ai niste copii asa de luminosi, cu pielea asa de alba si de
trandafirie, si cu ochii si parul asa de limpezi?
Iar felahul, strngndu-si la sine copiii pe care a nceput
sa-i mngie, mi-a spus:
- O, stapne al meu, mama copiilor mei este o fata de
frnei,
4
iar eu am cumparat-o ca pe o prinsa de razboi, pe
vremea lui Saladin Biruitorul
5
, dupa batalia de la Hattin
6
,
1
La M. A. Salie, titlul este Povestea cu saidulsifemeia
frnca.
2
La M. A. Salie, nceputul este astfel: ,Se povesteste ca
emirul udja- ad-din Muhammed, ocrmuitorul cetaii Cairo,
istorisea.
3
La M. A. Salie: ,la un ins din ara as-Said. (As-Said este
numele arab al Egiptului-de-Sus).
4
La M. A. Salie: afrandjoaica, adica locuitoare din Afrandj,
numele arab al Europei.
5
Sultanul Ali-Malik-Nasir Salah-ad-din (Saladin) a domnit
ntre anii 1169-1193.
6
Batalia de la Hattin (mai corect Hittin) a avut loc la 4
iulie 1187, cnd Saladin a zdrobit armatele Cruciadei a doua.
237
care ne-a izbavit pe totdeauna de crestinii straini, rapitorii
mparaiei Ierusalimului. Ci-i tare mult de-atunci, ca astea
s-au petrecut la zilele tinereii mele!
Iar eu i-am zis:
- Atunci, o, seicule, te rugam sa ne faci hatrul de a ne
povesti ntmplarea aceea!
i felahul a spus:
- Din toata inima, prieteneste, si ca pe un dar datorat
oaspeilor! Caci povestea cu soia mea, fata frncilor, este
tare minunata!
i ne-a istorisit:
Trebuie sa stii ca eu de meserie sunt crescator de in; si
tatal meu si bunicul meu au semanat si ei in, naintea mea;
iar de neam si de obrsie, sunt felah ca toi felahii din ara
aceasta. Or, ntr-un an, s-a nimerit, din mila Celui- de-Sus,
ca inul semanat, ngrijit, curaat si adus la desavrsire de
mine sa se ridice la un pre de cinci sute de dinari de aur.
i ntruct l pusesem n vnzare, dar nu izbuteam sa capat pe
el preul cuvenit, neguatorii mi-au spus:
- Du-i inul la cetatea Acrei
1
, n Siria, unde ai sa-l vinzi
cu cstig foarte mare!
Iar eu, dndu-le ascultare, mi-am luat inul si m-am dus la
cetatea Acrei, care pe vremurile acelea era n minile
frncilor. i, cu adevarat, am nceput o vnzare buna, lasnd
jumatate din inul meu unor misii, pe veresie de sase luni;
iar jumatatea cealalta am pastrat-o, si am ramas n cetate, s-
o vnd cu marunisul, dobndind cstiguri strasnice.
Or, ntr-o zi, pe cnd mi vindeam inul, o tnara frnca,
cu obrazul dezvelit si fara iasmac pe cap, dupa obiceiul
frncilor, veni sa cumpere in de la mine. i sedea acolo,
1
Accra (Saint Jean d'Acre) oras si port palestinian.
Intre 1104-1187 a fost capitala stapnita de franci n
,Pamntul Sfnt. Apoi a fost cucerita de Satadin, dar din
1191 pna n 1291 a fost stapnit nentrerupt de catre
cruciai. Abia n 1291 sultanul Ali-Mali-ali-Asraf a ocupat
Accra, punnd capat stapnirii crestinilor n Palestina.
238
dinaintea mea, frumoasa, alba si gingasa; iar eu puteam sa ma
bucur n voie privindu-i nurii si prospeimea. i cu ct ma
uitam mai mult la faa ei, cu atta dragostea mi napadea
minile! i zabovii mult pna sa-i vnd inul.
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizeci si doua noapte
Spuse:
i zabovii mult pna sa-i vnd inul.
ntr-un sfrsit, i cntarii marfa si i-o lasai la un pre
tare lesnicios. Iar ea pleca, urmata de privirile mele.
Or, peste cteva zile, fata veni iarasi sa cumpere in de la
mine, si eu i-1 vndui si mai ieftin dect ntia data, fara
s-o las sa se tocmeasca. Iar fata pricepu ca eram ndragostit
de ea, si pleca; ci aceasta fu spre a veni iarasi, nu peste
multa vreme, nsoita de o femeie batrna, care ramase acolo,
n rastimpul vnzarii, si care o ntovarasi pe urma de fiece
data cnd fata avea trebuina sa cumpere in.
Eu atunci, ntruct dragostea mi napadise de-a binelea
inima, o luai de-o parte pe batrna si i zisei:
- Au s-ar putea, n schimbul vreunui dar ce i-as face, sa-
mi nlesnesti o bucurie cu ea?
Batrna mi raspunse:
- As putea sa-i nlesnesc o ntlnire, spre a te bucura de
ea, ci numai cu nvoiala ca lucrul sa ramna o taina ntre noi
trei tu, eu si ea; si, pe deasupra, sa te nvoiesti a misca
si ceva banisori!
Eu raspunsei:
- O, izbavitoare matusa, daca sufletul si viaa mea ar fi
sa fie preul pentru bunavoia ei, i-as da si sufletul si
viaa. Iar daca-i vorba numai de bani, nu-i mare lucru!
A cinci sute cincizeci si doua noapte
239
i ne nvoiram sa-i dau, pentru samsarlc, cincizeci de
dinari; si-i numarai banii pe data. i dupa ce ncheiaram
trgul asa, batrna ma lasa, se duse la fata si se ntoarse
numaidect cu un raspuns priincios. Pe urma mi spuse:
- O, stapne al meu, tinerica aceasta nu are niciun fel de
loc pentru asemenea ntlniri, ntruct ea-i nca fecioara la
trup, si habar nu are de lucruri ca acestea. Trebuie, dar, s-o
primesti n casa ta, unde are sa vina si are sa stea pna
dimineaa!
Iar eu primii cu mare srg, si ma dusei acasa sa pregatesc
tot ce se cuvenea, si mncaruri, si bautura, si zaharicale. i
ramasei sa astept.
i n curnd o vazui pe tnara frnca sosind, si i des-
chisei usa, si o poftii sa intre n casa. i, fiind vara,
orn- duisem totul pe terasa. i o poftii sa stea jos lnga
mine, si mneai si baui cu ea. Iar casa n care locuiam se
afla pe armul marii; iar terasa era minunata sub lumina de
luna; iar noaptea era plina de stele, care se oglindeau n
apa. Iar eu, privind toate astea, mi ntorsei gndul catre
mine si cugetai n sinea mea: ,Nu i-e ie rusine ca aci, de
faa cu Allah Preanaltul, sub lumina cerului si dinaintea
marii, n ara aceasta straina, sa te ridici mpotriva Celui-
slavit, dez- mandu-te cu aceasta crestina, care nu-i nici de
neamul, nici de legea ta? i, macar ca ma si aflam ntins
alaturi de fata care se ghemuise dragastoasa lnga mine, mi
zisei n cugetul meu: ,Doamne-Stapne al Slavei si al
Adevarului, fii-mi martor ca ma nfrnez cu toata neprihana de
la aceasta fata, fiica de frnei! i, gndind asa, ma
ntorsei cu spatele catre fata, fara s-o ating nici cu mna;
si ador- mii, sub stralucirea blnda a cerului.
Dis-de-dimineaa, tnara frnca se scula, fara sa-mi spuna o
vorba, si pleca mohorta rau. Iar eu ma dusei la pravalia mea,
unde ma apucai sa-mi vnd inul, ca de obicei. Ci, pe la prnz,
fata, nsoita de batrna, iacata ca trecu pe dinaintea
pravaliei mele, cu o faa mbufnata; si eu iarasi o rvnii,
din toata fiina mea, de-mi venea sa mor.
A cinci sute cincizeci si doua noapte
241
Caci, pe Allah! era ca luna; si nu ma putui lepada de ispita;
si gndii, mustrndu-ma: ,Au cine esti tu, o, felahule, de-i
strunesti asa dorul dupa o fetiscana ca aceasta? Nu cumva ai
fi vreun schivnic, ori vreun sufist, ori vreun hadmb, ori
vreun scopit, ori te pomenesti ca ai fi vreun giuvan de prin
Bagdad ori de prin Persia? Nu cumva ca n-ai fi din neamul cel
volnic al felahilor din Egiptul-de- Sus, ori poate ca maica-ta
o fi uitat sa te alapteze? i, cu asta, alergai pe urmele
batrnei si, tragnd-o de-o parte, i spusei:
- Tare as vrea sa ma mai ntlnesc o data!
Ea mi spuse:
- Pe Messia, acuma lucrul nu se poate face dect la preul
de o suta de dinari!
Iar eu numarai pe data cei o suta de dinari de aur si-i
dadui. i tnara frnca veni la mine a doua oara. Ci eu,
dinaintea cerului gol, ma simii iarasi cuprins de sovaieli si
nu ma folosii nici de aceasta a doua ntlnire mai mult dect
de cea dinti, si ma nfrnai de la fetiscana cu toata
neprihana. Iar ea, cu o ciuda amarnica, se ridica de lnga
mine, iesi si se duse.
Or, a doua zi, iarasi, pe cnd fata trecea pe dinaintea
pravaliei mele, simii n mine acelasi tremur, si inima-mi
batu, si ma dusei dupa batrna, si i spusei cum sta treaba.
Ci ea se uita la mine cu mnie si mi spuse:
- Pe Messia, o, musulmanule! oare asa se poarta cu
fecioarele cei de credina ta? N-ai sa te mai poi bucura
niciodata de ea, afara doar daca vrei sa-mi dai de data
aceasta cinci sute de dinari!
Pe urma se duse.
Eu, tremurnd tot de tulburare, si cu para dragostei arznd
n mine, hotari sa strng toi banii pe care i capatasem pe
in si sa jertfesc pentru viaa mea cei cinci sute de dinari de
aur. i dupa ce legai banii ntr-o basma, pe cnd ma pregateam
sa-i duc batrnei, deodata...
242
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizeci si treia noapte
Spuse:
... pe cnd ma pregateam sa-i duc batrnei, deodata l auzi
pe telalul pieii cum striga:
- Hei, isnafuri de musulmani, voi, care ai venit pentru
neguatoriile voastre n cetatea noastra, aflai ca pacea si
nvoiala pe care am ncheiat-o cu voi s-a sfrsit. i vi se da
o saptamna ca sa va ornduii negustoriile si sa plecai din
cetatea noastra si sa va ntoarcei n ara voastra!
Eu atunci, daca auzii vestea aceea, grabii sa vnd inul care
mi mai ramasese, strnsei banii ce mi se cuveneau de la inul
dat pe veresie, cumparai marfuri bune de vndut n ara si n
mparaia noastra si, lasnd cetatea Acrei, plecai cu inima
potopita de mhnire si de pareri de rau dupa fata aceea
crestina care mi napadise mintea si gndul.
Or, ma dusei la Damasc, n Siria, unde mi vndui marfa de
la Acra cu mare folos si cstig, ca urmare a opririi
drumurilor, din pricina nceperii iarasi a ncaierarilor. i
facui niste treburi neguatoresti tare frumoase si, cu ajuto-
rul lui Allah (preamarit fie El!), toate sporira n minile
mele. i n felul acesta izbutii sa fac, cu mare cstig, negu-
atorie larga cu fete de crestini roabe, luate ca prinse de
razboi. i-asa trecura trei ani de la ntmplarea mea de la
Acra si, ncet-ncet amaraciunea grabnicei mele despariri de
tnara frnca ncepu sa se mai domoleasca n inima mea.
Iar noi dobndeam mai departe mari biruine mpotriva
frncilor, att n ara Ierusalimului, ct si n ara Siriei.
i, cu ajutorul lui Allah, sultanul Saladin, dupa multe
batalii izbnditoare, i birui pna la urma cu totul pe frnei
si pe toi necredinciosii; si i duse robi la Damasc pe domnii
si pe mai-marii lor, pe care i luase prinsi, dupa
A cinci sute cincizeci si treia noapte
243
ce pusese stapnire peste cetaile de coaste si ntemeie pacea
n toata ara. Slava lui Allah!
Estimp, ma dusei ntr-o zi cu o roaba tare frumoasa, s-o
vnd, la corturile unde pusese tabara sultanul Saladin. i i
aratai roaba, pe care vru s-o cumpere. Iar eu i-o lasai la
numai o suta de dinari. Ci sultanul Saladin (aiba-1 Allah
ntru mila lui!) nu avea la el dect nouazeci de dinari,
ntruct si cheltuise toi banii din vistierie ca sa duca la
bine razboiul mpotriva necredinciosilor. Atunci sultanul
Saladin, ntorcndu-se catre unul dintre strajerii lui, i
spuse:
- Ia-1 si du-1 pe neguatorul acesta la cortul n care se
afla adunate fetele luate prinse n ncaierarea de pe urma, si
sa-si aleaga dintre ele pe aceea care i-o placea mai mult, n
locul celor zece dinari pe care i-i datorez!
Asa facea, cu dreptate, sultanul Saladin.
Straja ma duse, asadar, la cortul cu frncele prinse, iar
eu, trecnd printre acele fete, de cum mi aruncai ochii pe
una dintre ele, o si cunoscui pe tnara frnca de care fusesem
ndragostit la Acra. Iar ea, de-atunci, ajunsese nevasta unei
capetenii de viteji frnei. Eu, dar, daca o cunoscui, o
cuprinsei n brae, ca sa pun stapnire pe ea, si zisei:
- Pe aceasta o vreau!
i o luai si plecai.
Atunci, dupa ce o dusei n cortul meu, i spusei:
- O, fetiscano, nu-i mai aduci aminte de mine?
Ea mi raspunse:
- Nu, nu-mi aduc!
Eu i spusei:
- Sunt prietenul tau, chiar acela la care, n Acra, ai
venit de doua ori, prin mijlocirea batrnei, pentru cincizeci
de dinari ntia oara, si pentru o suta de dinari a doua oara,
si care nu s-a atins de tine n toata curaia, lasndu-te sa
pleci, tare necajita, din casa lui! i acela care tot ar fi
244
O mie /i una de nopi
vrut, si a treia oara, sa te aiba o noapte, pentru cinci sute
de dinari, pe cnd acuma sultanul mi te-a dat pe zece dinari!
Ea si lasa capu-n jos si, deodata, ridicndu-1, spuse:
Ceea ce s-a petrecut este o minune islamica, nct ridic
degetul si marturisesc ca nu este alt dumnezeu dect numai
unul Allah si ca Mahomed este trimisul lui Allah!
i, n felul acesta, rosti, dupa datina, marturisirea noas-
tra de credina; si pe data se ncununa ntru Islam!
Eu atunci gndii: ,Pe Allah! n-am sa ma bucur de ea, de data
aceasta, dect dupa ce am s-o slobozesc din robie si am sa ma
nsor cu ea legiuit! i ma dusei pe data la cadiul Ibn-
eddad, pe care l lamurii cum sta treaba si care veni n
cortul meu, dimpreuna cu martorii, sa scrie senetul de
casatorie.
Atunci ma bucurai de ea. Iar ea prinse copil cu mine. i ne
asezaram la Damasc.
Trecura asa cteva luni, cnd sosi la Damasc un sol de la
craiul frncilor, trimis la sultanul Saladin ca sa ceara,
potrivit cu nvoielile hotarte ntre ei, schimbul prinsilor
de razboi. i toi prinsii, barbai si femei, fura dai pna
la unul ndarat frncilor, n locul prinsilor musulmani. Da
cnd solul frne si cerceta nscrisurile, baga de seama ca i
mai lipsea la numar nevasta viteazului Cutare, chiar acela
care fusese soul dinti al femeii mele. i sultanul si
trimise strajerii s-o caute peste tot, si pna la urma li se
spuse ca femeia se afla n casa mea. i ei venira sa mi-o
ceara. Iar eu ma schimbai de tot Ia obraz, si ma dusei pln-
gnd la nevasta-mea si-i povestii cumu-i treaba. Ci ea se
ridica si mi spuse:
Du-ma numaidect dinaintea sultanului! tiu eu ce am sa-i
spun, cnd voi fi de faa cu el!
Eu, dar, lundu-mi femeia, o dusei coperita cu iasmacul
dinaintea sultanului Saladin; si l vazui pe solul frncilor
stnd jos lnga sultan, de-a dreapta.
A cinci sute cincizeci si patra noapte
245
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizeci si patra noapte
Spuse:
... si l vazui pe solul frncilor stnd jos lnga sultan,
de-a dreapta.
Dupa care sarutai pamntul dintre minile sultanului Saladin
si i spusei:
- Iacata femeia cu pricina!
i el se ntoarse catre soaa mea si i spuse:
- Tu ce ai de zis? Vrei sa te duci n ara ta cu solul, ori
vrei mai degraba sa rami cu soul tau?
Ea raspunse:
- Ramn cu soul meu, caci sunt musulmana si am prins copil
cu el, si tihna sufletului meu n-a ramas la frnei!
Atunci sultanul se ntoarse catre sol si i spuse:
- Ai auzit? Ci, daca vrei, vorbeste si tu cu ea!
i trimisul frncilor o dojeni si o certa pe soia mea, si
la urma i zise:
- Vrei sa rami cu soul tau musulman, ori vrei sa te
> ' ntorci la capetenia de osteni Cutare, frncul?
Ea raspunse:
- Nu ma despart de soul meu egipteanul, caci tihna
sufletului meu este la musulmani!
i trimisul, tare necajit, batu din picior si mi zise:
- Ia-o atunci pe femeia aceasta!
Iar eu mi luai soaa si iesii cu ea de acolo. i deodata
solul ne striga ndarat si mi spuse:
- Mama soiei tale, o frnca batrna, care locuieste la
Acra, mi-a dat pentru fiica-sa bocceaua aceasta!
i mi ntinse bocceaua si adauga:
- i batrna m-a nsarcinat sa-i spun flica-sii ca nadaj-
duia s-o vada cu bine si sanatoasa!
246
Luai asadar bocceaua si ma intorsei cu femeia mea acasa.
i, cnd dezlegaram bocceaua, gasiram n ea hainele pe care
soia mea le purta la Acra, precum si cei cincizeci de dinari
dinti pe care i-i dadusem, si ceilali o suta de dinari de la
a doua ntlnire a noastra, nnodai chiar n basmaua n care
i nnodasem eu! Atunci cunoscui, din asta, binecuvntarea pe
care mi-o adusese neprihana mea, si nalai slava lui Allah!
Pe urma o adusei pe soia mea, frnca facuta musulmana, n
Egipt, chiar aici. i ea, o, oaspei ai mei, este aceea care
m-a facut parintele acestor copii albi, care l proslavesc pe
Zamislitorul lor. i pna n ziua aceasta am trait n tihna
nelegerii, mncnd pinea noastra asa cum ne-am copt-o
dintru-nti! i-asta-i povestea mea! Ci Allah stie mai bine!
Iar eherezada, dupa ce povesti ntmplarea aceasta, tacu.
- Fericit este felahul acela, o, eherezada!
Iar eherezada spuse:
- Asa-i, o, Maria Ta! Ci de buna seama ca nu este mai
fericit dect a fost Khalif-cel-Sarac, cu maimuele de mare si
cu califul!
Iar sultanul ahriar ntreba:
- i care-i acea Poveste cu Khalifsi califul?.
eherezada raspunse:
- Am sa i-o povestesc numaidect!
i spuse:
POVESTEA LUI KHALIF I A CALIFULUI
1
fT?f i s-a povestit, o, norocitule sultan, ca a fost odata, n
Ir, . J vechimea vremilor si n trecutul veacurilor si al cli-
pelor, n cetatea Bagdadului, un om, pescar de meserie, si
care se numea Khalif. i era asa de sarac, asa de amart si de
lipsit de toate, nct nu izbutise nicicum sa adune cei civa
banui de arama trebuitori ca sa se nsoare; asa ca ramase
nensurat, cnd pna si saracii saracilor aveau muiere si
copii.
Or, ntr-o zi, si lua ca de obicei navoadele n spinare si
pleca la malul Tigrului, ca sa le arunce n apa de cu zori,
nainte de a se ivi si ali pescari. Ci de zece ori la rnd le
arunca fara sa prinda chiar nimic. i dintru-nti se nciuda
pna peste poate; pieptul i se zburli si minile i se naucira;
si sezu jos pe arm, prada deznadejdii. Ci pna la urma si
domoli gndurile cele negre si zise: ,Ierte-mi Allah pornirea
dinti! Nu este scapare dect la El! Are El grija de hrana
fapturilor lui, si ceea ce da El nimenea nu ne mai poate rapi;
iar ceea ce nu vrea El nimenea nu poate sa ne dea! Sa luam,
dara, si zilele cele bune si pe cele rele asa cum vin, si sa
ne tabacim pieptul cu multa rabdare mpotriva necazurilor.
Caci nenorocul este ca buboiul, care nu se sparge si nu se
tamaduieste dect ngrijit cu multa cazna!
2
1
La M. A. Salie, titlul este Povestea cu Kalif pescarul.
2
La M. A. Salie, aceste gnduri sunt exprimate n versuri:
Cnd te prabuseste soarta sub necazuri si nevoi, Ia-i
rabdarea scut si-nfrunta ucigasul ei puhoi. Ca stapnul lumii-
i darnic, si din mare mila sa, Dupa siruri de necazuri, si
dulceaa i va da.
248
Pe urma pescarul Khalif, ntarindu-si sufletul cu vorbele
acestea, se ridica plin de hotarre si dupa ce si sufleca
mnecile, si strnse brul si si sumese poalele camasii
- zvrli navoadele n apa, ct putu mna lui mai departe; si
astepta o buna bucata de vreme; dupa care apuca frnghia si
trase din toate puterile; ci navoadele erau asa de grele, ca
trebui sa lucreze cu multa luare-aminte ca sa le strnga fara
a le rupe. Izbuti pna la urma, canonindu-se cu bagare de
seama; si cnd le avu dinainte, le desfasura, cu inima batnd;
ci nu gasi n ele dect o maimua bondoaca, chioara si
beteaga.
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizeci si cincea noapte
Spuse:
... ci nu gasi n ele dect o maimua bondoaca, chioara si
beteaga.
La vederea maimuei, amartul de Khalif striga: ,Nu este
tarie si putere dect ntru Allah! Cu adevarat, ai lui Allah
suntem si la El ne ntoarcem! Da ce blestem ma bate astazi? i
ce sa fie cu nenorocul acesta amarnic si cu beleaua asta
afurisita? Ce mi-e dat sa pat n ziua aceasta binecuvntata?
Ci totu-i scris de la Allah (preamarit fie El!). i, graind
asa, lua maimua si o lega cu o frnghie de un copac de pe
malul apei; pe urma apuca un bici pe care l avea la el si,
ridicndu-1, vru sa abata asupra maimuei niste lovituri bine
aduse, ca sa-si potoleasca focul. Ci deodata
Gusta si zaharul vremii, gusta si amarul ei
Ca Allah Maritul stie sfntul lumilor temei.
Noaptea de amar e-adesea ca buboiul care coace:
Pna sa se sparga, doare, junghie si n-ai ce-i face.
Valuri valuri peste tine vin necazurile grele -
Cnd s-au dus, le uii pe toate, nici nu mai gndesti la ele!
A cinci sute cincizeci si cincea noapte
249
maimua, cu ajutorul lui Allah, si misca limba si, cu grai
limpede, i spuse lui Khalif;
O, Khalif, opreste-i mna si nu ma lovi! Mai degraba
lasa-ma aici legata de pom si du-te de-i mai arunca o data
navodul n apa, punndu-i credina n Allah, care are sa-i
dea pinea acestei zile!
Daca auzi ce spunea maimua aceea chioara si beteaga, Khalif
si curma pornirea cea rea si se duse la apa, unde si arunca
navodul, lasnd frnghia sa se desfasoare. Iar cnd vru sa
traga navodul afara, vazu ca era si mai greu ca de data
cealalta; ci, lucrnd cu binisorul si cu grija, izbuti sa-l
aduca la mal, si iacata! Gasi n navod tot o maimua, dar nu
chioara sau oarba, ci tare frumoasa, cu ochii alungii cu
kohl, cu unghiile vopsite cu henne, cu dinii albi si bine
rnduii, si cu un fundule trandafiriu si nicidecum de
culoarea aceea verde, ca fundul celorlalte maimue; si avea
prinsa peste mijloc o fustia rosie si albastra, tare placuta
la vedere, si niste braari de aur la ncheieturile minilor
si la glezne, si cercei de aur la urechi; si rdea uitndu-se
la pescar, si-i facea cu ochiul si plescaia din limba.
La privelistea aceea, Khalif striga: ,Care va sa zica astazi
este ziua maimuelor! Slava lui Allah, carele a schimbat n
>
maimue pestele din apa! Asadar n-am venit aici dect la un
pescuit ca acesta! O, zi de pacura, iacata cum ncepi! Esti ca
o carte n care stii tot ce se afla, de ndata ce i-ai cetit
ntia foaie! Ci nu paesc toate astea dect din pricina
sfatului maimuei dinti! i, dupa ce rosti vorbele acestea,
se repezi la maimua cea chioara legata de pom si si ridica
asupra ei biciul, din care pliuai mai nainte de trei ori n
vnt, strignd:
- O, faa de rea-vestire, uita-te cu ce m-am ales de pe
urma sfatului pe care mi l-ai dat! Daca te-am ascultat si daca
mi-am nceput ziua cu privelistea ochiului tau cel chior si a
pocelii tale, iacata-ma osndit sa mor de osteneala si de
foame!
250
i i arse o fisca peste fund, si era sa-i traga asa mai de-
parte, cnd maimua striga:
- O, Khalif, dect sa ma bai, mai bine du-te de vorbeste
nti cu tovarasa mea, maimua pe care ai scos-o adineaori din
apa! ntruct, o, Khalif, bataia pe care vrei sa mi-o tragi nu
are sa-i slujeasca la nimic, ba dimpotriva! Asculta-ma, ca e
spre binele tau.
i Khalif, tare ncurcat, o lasa pe maimua cea chioara si
se ntoarse la cealalta, care l ntmpina rznd din toi
dinii. Iar Khalif ipa:
- i tu, o, faa de catran, cine-ai mai fi si tu?
Iar maimua cea cu ochi frumosi raspunse:
- Cum, o, Khalif? Au nu ma mai cunosti?
El zise:
- Nu! nu te cunosc! Spune degraba, ca de nu, biciul acesta
are sa se abata pe spinarea ta.
i maimua raspunse:
- Nu este cuviincios, o, Khalif, sa vorbesti asa! i ai
face mai bine sa vorbesti altminteri cu mine, si sa iei aminte
la raspunsurile mele, care sa te mbogaeasca!
Atunci Khalif arunca biciul departe de el si i spuse
maimuei:
>
- Iacata-ma-s gata sa te ascult, o, doamna maimua, craiasa
peste toate maimuele!
Iar maimua spuse:
- Afla atunci, o, Khalif, ca eu sunt maimua stapnului
meu, evreul Abu-Saada, zaraful, si ca averea lui si norocul
lui la neguatorii mie mi le datoreste!
Khalif ntreba:
- Da cum asa?
Maimua raspunse:
- Pai iaca numai asa ca, n fiecare dimineaa, eu sunt
faptura cea dinti la al carei chip se uita, si sunt cea de pe
urma de la care si ia bun-ramas seara nainte de a se culca!
Iar Khalif, la vorbele acestea, striga:
A cinci sute cincizeci si sasea noapte
251
- Asadar, nu-i adevarata zicala care spune: ,Pagubos ca un
chip de maimua... ?
Pe urma se ntoarse catre maimua cea chioara si ipa:
- Tu pricepi, nu-i asa? Chipul tau nu mi-a adus n di-
mineaa asta dect truda si necaz! Nu esti ca sora-ta asta de-
aici!
Ci maimua cea cu ochi frumosi spuse:
- Las-o n pace pe sora mea, o, Khalif, si asculta-ma
odata! ncepe, ca sa te ncredinezi de adevarul vorbelor me-
le, si ma leaga de capatul frnghiei de la navoadele tale, si
mai arunca-le o data n apa. i ai sa vezi daca i port
noroc...
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizeci si sasea noapte
Spuse:
... i ai sa vezi daca i port noroc.
Khalif atunci facu asa cum l sfatuise maimua si, arun-
cndu-si navoadele
1
, scoase un peste falnic, mare ct un
berbec, cu niste ochi ca doi dinari de aur si cu solzii ca
niste diamante. i mndru de parca ar fi ajuns stapnul pa-
mntului si al tuturor cte in de pamnt, i-1 nfaisa
biruitor maimuei cea cu ochi frumosi, care i spuse:
1
n varianta tradusa de M. A. Salie, pescarul rosteste
totodata aceste versuri :
Cnd inima geme-n piept, lui Allab cer ajutor,
Ca doar Elpoate-ajuta n nevoie, tuturor,
i numai prin mila lui, ntr-o clipa, nesmintit,
Ce s-a spart e iar ntreg, slobod e ce-a fost robit.
Lasa-n seama Lui Allab grija ce te bntuie,
Ca doar mare mila lui are sa te mntuie.
Tu, cela ce ne-ai menit pe pamnt durerile,
Usureaza-mi zbuciumul, chinul si poverile.
Nu-mi da doruri jura sa, pururi nemplinitele!
De la mine spulbera, lacome, ispitele!
252
-Iacata, vezi? Acuma du-te de strnge niste iarba n-
miresmata si nrourata, pune-o pe fundul cosului tau, asaza
pestele deasupra, acopera totul cu alt bra de iarba si,
lasndu-ne pe noi, maimuele, pe amndoua, legate de copacul
acesta, ia cosul pe umar si du-te cu el n cetatea Bagdadului.
i daca te-or ntreba cei ntlnii pe cale ce duci n cos, sa
nu le raspunzi o vorba. i sa intri n sukul zarafilor, si
acolo ai sa vezi n mijlocul sukului dugheana stapnului meu
Abu-Saada, evreul, seicul zarafilor. i ai sa-l vezi pe el
stnd pe un divan, cu o perna dindarat si cu doua lazi dina-
inte, una pentru aur si una pentru argint. i ai sa vezi acolo
la el o mulime de flacai, si de robi, si de slugi, si de
slujbasi. Tu atunci sa te duci drept la el, sa pui cosul cu
pestele jos, dinaintea lui, si sa-i spui: ,O, Abu-Saada, ia
uite! M-am dus la pescuit astazi si am aruncat navoadele, n
numele tau, si Allah mi-a trimis pestele acesta care se afla
n cos! i sa dai la iveala binisor pestele. Atunci zaraful
are sa te ntrebe: ,L-ai mai aratat spre vnzare si altcuiva
afara de mine? Tu sa-i spui: ,Nu, pe Allah! i el are sa ia
pestele si are sa te mbie, ca pre, cu un dinar. Ci tu sa nu
primesti. Iar el are sa te mbie cu doi dinari; ci tu sa i-i
dai ndarat. i de cte ori o ncerca sa te mbie, tu sa nu te
nvoiesti, de i-ar da pna si greutatea n aur a pestelui! Sa
nu primesti nimic de la el, ia bine aminte! i el are sa-i
zica: ,Spune-mi, atunci, ce doresti! Iar tu sa-i raspunzi:
,Pe Allah, nu vnd pestele dect pe doua vorbe! i daca te-o
ntreba: ,Care sunt acele doua vorbe?, tu sa-i raspunzi:
,Ridica-te n picioare si spune: Fii martori, o, voi toi
ci va aflai de faa n suk, ca ma nvoiesc sa schimb
maimua lui Khalif pescarul cu maimua mea, ca facem troc
ntre noi, eu dnd norocul meu pentru norocul lui, si partea
mea de fericire pentru partea lui de fericire! i sa adaugi,
vorbind catre Abu- Saada: ,Acesta-i preul pentru pestele meu.
ntruct eu cu aurul nu am ce sa fac! Nu-i stiu nici mirosul,
nici gustul, nici folosul! Asa sa-i spui, o, Khalif! i daca
evreul are sa se
A cinci sute cincizeci si sasea noapte
253
nvoiasca sa faca trgul, eu, ajungnd n stapnirea ta, n
fiecare zi dis-de-dimineata am sa-ti urez ziua-buna, iar seara
> >
am sa-i urez seara-buna; si astfel am sa-i port noroc, iar
tu ai sa dobndesti o suta de dinari n fiecare zi. Iar Abu-
Saada evreul are sa-si nceapa toate dimineile zilelor lui
uitndu-se la chipul maimuei acesteia chioare si betege, si
tot asa are sa-si ncheie si serile; si Allah are sa-l
blagosloveasca n fiecare zi cu cte o paguba, ori cu cte o
pacoste, ori cu cte
obelea; si n felul acesta nu peste mult are sa fie ticalosit
cu totul si, nemaiavnd nimic, are sa ajunga un cersetor! Asa
ca, o, Khalif, ia bine aminte la ce i-am spus, si ai sa te
vezi cum nfloresti pe calea cea dreapta a norocului!
Cnd auzi cele spuse de maimua, Khalif pescarul raspunse:
- Primesc sfatul tau, o, craiasa peste toate maimuele! Da
atunci ce sa fac cu chioara asta a pacostei? S-o las legata de
copac? Caci tare-s nedumerit n privina ei! N-ar mai
binecuvnta-o Allah n veci!
Maimua raspunse:
- Mai degraba sloboade-o, ca sa se ntoarca n apa. i
sloboade-ma si pe mine. E mai bine!
El raspunse:
i se duse la maimua cea chioara si beteaga si o dezlega de
la pom; si tot asa o slobozi si pe maimua cea sfet- nica. i
numaidect, din doua opaituri, amndoua sarira n apa unde se
cufundara si pierira.
Atunci Khalif lua pestele, l spala, l puse n cos pe iarba
verde si proaspata, l coperi cu alta iarba la fel, aburca
totul pe umar si pleca la cetate, cntnd ct l ineau baie-
rile beregailor.
1
1
La M. A. Salie, este redat si cntecul:
Pune-i n Allah nadejdea si urmeaza drumul tau:
Fa in viaa numai bine, fura ca sa-i para rau,
Fugi de cei patai de vina - sa nu fii nvinuit;
Nu huli nicicnd pe nimeni sa nu fii si tu hulit!
254
Or, cnd ajunse la sukuri, oamenii si trecatorii l cu-
noscura si, cum de obicei toi l luau peste picior, ncepura
sa-l ntrebe:
- Ce duci acolo, o, Khalif?
Ci el nu le raspundea nimica si nici macar nu se uita la ei,
si-asa pe tot lungul drumului. i ajunse astfel n sukul
zarafilor si, trecnd de la dugheana la dugheana, ajunse si la
dugheana evreului. i l si vazu pe zaraf cum sta falnic n
mijlocul dughenei, pe un divan, si n juru-i, zorind sa-l slu-
jeasca, vazu o liota de slugi de toate vrstele si de toate
culorile; si cum sta asa, parca era un sultan de la Khorassan!
i Khalif, dupa ce se bine-ncredina ca acela era chiar
evreul pe care l cauta, se duse pna dinaintea lui si se
opri. Iar evreul ridica fruntea catre el si, dupa ce l
cunoscu, spuse:
- Belsug si spor, o, Khalif! Fii binevenit...
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizeci si saptea noapte
Spuse:
- Belsug si spor, o, Khalif! Fii binevenit! i ia zi-mi, ce
te aduce si ce dorina ai? i daca s-a ntmplat sa-i spuna
careva niscaiva vorbe rele, ori daca te-a ocarit, ori daca i-
o fi dat vreun ghiont, nu pregeta sa-mi spui, ca sa merg cu
tine la valiu si sa-i cerem daune pentru necazul ori pentru
paguba ce i s-a casunat!
El i raspunse:
- Nu, pe viaa capului tau, o, capetenie a ovreilor, ni-
menea nu mi-a spus vorbe rele, nici nu m-a ocarit, nici nu m-a
ghiontit, ba dimpotriva! Da am plecat astazi de-acasa, si m-am
dus pe arm si, n norocul si n numele tau, mi-am aruncat
navoadele n apa. i le-am tras si am gasit n ele pestele
acesta!
A cinci sute cincizeci si saptea noapte
255
i pe cnd vorbea astfel, si deschise cosul, lua binisor
pestele de pe stratul de iarba si l nfaisa falos zarafului.
Iar cnd vazu pestele, evreul l gasi minunat si striga:
Pe Pentateuc si pe cele Zece Poruncii afla, o, pescarule,
ca ieri, pe cnd dormeam, am vazut-o n vis pe Sfnta
Fecioara, care mi s-a aratat si mi-a zis: ,O, Abu-Saada, mine
ai sa capei un dar de la mine! Or, chiar pestele acesta
trebuie sa fie darul cu pricina, fara de nicio ndoiala!
Pe urma adauga:
Pe legea ta, ia spune-mi, o, Khalif, ai mai aratat sau ai
mai vrut sa vinzi pestele si altcuiva dect mie?
i Khalif i raspunse:
Nu, pe Allah, ma jur pe viaa lui Abu-Bekr Iubito- rul-
de-Adevar
1
, o, capetenie a ovreilor si cununa a lor, afara de
tine nu l-a mai vazut nimenea!
Atunci evreul se ntoarse catre unul dintre robii lui cei
tineri si i zise:
Vino-ncoace! Ia pestele si du-1 acasa si spune-i fetei
mele Saada sa-l curee, sa puna sa prajeasca jumatate, iar
cealalta jumatate s-o friga, si sa-mi ie totul la cald pna
ce-oi sfrsi cu treburile si-oi putea sa ma ntorc si eu
acasa!
Iar Khalif, ca sa ntareasca porunca, i spuse baiatului:
Ci, o, baiete, s-o sfatuiesti pe stapna ta sa nu-1 arda,
si da-i sa vada ce culoare frumoasa au urechile lui!
i baiatul raspunse:
Ascult si ma supun, o, stapne al meu!
i pleca.
Estimp, evreul i ntinse cu vrful degetelor un dinar
pescarului Khalif, spunndu-i:
Ia asta pentru tine, o, Khalif, si cheltuieste-1 cu ai
tai!
i dupa ce Khalif, din narav, lua dinarul, cnd l vazu
cum stralucea n palma-i, el, care n viaa lui nu mai
1
Abu-Bekr (sau Abu Bakr), socrul lui Mahomed, a fost primul
calif arab, ntre anii 632-634.
256
vazuse aur pna atunci si nici macar n-avea habar ct pre-
uieste, striga:
- Slava lui Allah, stapnul vistieriilor si domnul boga-
iilor si al averilor!
Pe urma facu vreo civa pasi sa plece, cnd deodata si
aduse aminte de sfatul maimuei celei cu ochi frumosi si,
ntorcndu-se ndarat, arunca dinarul dinaintea evreului si i
spuse:
- Ia-i aurul si da ndarat pestele saracului lumii! Au tu
socoi ca poi sa-i bai joc nepedepsit de cei sarmani ca
mine?
Cnd auzi asemenea vorbe, evreul gndi ca pescarul Khalif
vrea sa glumeasca; si, rznd de gluma, i ntinse trei dinari
de aur, n loc de unul! Ci Khalif i zise:
- Nu, pe Allah! Destul cu joaca asta fara de haz! Au tu
chiar crezi ca m-as hotar vreodata sa-mi vnd pestele la un
pre de batjocora ca asta?
Evreul atunci i ntinse cinci dinari, n loc de trei, si i
zise:
- Ia de colea cinci dinari ca pre pentru pestele tau, si
lasa pacatelor lacomia!
i Khalif lua cei cinci dinari n mna si pleca tare mul-
umit; si se uita la dinarii aceia de aur, si se minuna, si
si zicea: ,Slava lui Allah! De buna seama ca nici la califul
Bagdadului nu se afla ceea ce am eu n mna astazi! i si
vazu de drum mai departe, pna ce ajunse la capatul sukului.
Atunci si aduse aminte de vorbele maimuei si de sfatul pe
care i-1 dase; si se ntoarse ndarat la evreu si i arunca
aurul cu scrba.
i evreul l ntreba:
- Oare ce ai, o, Khalif, si ce-mi ceri? Vrei sa-i schimb
dinarii de aur n drahme de argint?
El raspunse:
- Nu vreau nici drahmele, nici dinarii tai, ci vreau sa-mi
dai ndarat pestele omului sarac!
A cinci sute cincizeci si opta noapte
257
La vorbele acestea, evreul se supara, si ipa, si spuse:
Cum, o, pescarule? mi aduci un peste care nu preuieste
niciun dinar, si eu i dau cinci dinari pe el, iar tu nu esti
mulumit? Esti nebun? Au binevoiesti, la urma- urmei, sa-mi
spui cu ct vrei sa mi-1 dai?
Khalif raspunse:
Nu vreau sa-l dau nici pe argint, nici pe aur; vreau sa-l
vnd numai pe doua vorbe!
Cnd l auzi pe Khalif ca nu vrea dect doua vorbe, evreul
gndi ca astea nu pot fi dect cele doua vorbe care slujesc de
legamnt la marturisirea de credina ntru Islam, si ca
pescarul i cerea, pentru un peste, sa se lepede de credina
lui! nct, de mnie si de ciuda, ochii i se bulbucara pna n
crestetul capului, si rasuflarea i se precurma, si pieptul i
se goli, si dinii-i scrsnira; si racni:
O, unghie lepadata de musulmani! vrei sa ma despart de
religia mea pentru pestele tau, si sa ma leapad de credina si
de legea mea, cele n care s-au nchinat parinii mei nainte
de mine?
i si striga slugile, care venira pe fuga dinaintea lui, si
ipa:
Urgie! Sarii pe mutra asta de catran si nsfacai-mi-1
de ceafa si ardei-i o ciomageala buna, de sa-i plesneasca
pielea-n dungi! i sa nu-1 cruai cumva!
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizeci si opta noapte
Spuse:
... i sa nu-1 cruai cumva!
T > >
i slugile numaidect tabarra asupra-i cu lovituri de
ciomege, si nu contenira sa mai dea n el dect dupa ce l
rostogolira pna jos sub scara dughenei! i evreul le zise:
Lasati-1 acuma sa se ridice!
>
258
i Khalif se ridica drept n picioare, n ciuda loviturilor
primite, de parca n-ar fi pait nimic! i evreul l ntreba:
- Vrei sa-mi spui acuma ce pre doresti sa capei pentru
pestele tau? Sunt gata sa-i dau ct ceri, ca sa ispravim! i
cugeta la paania cea de nedorit pe care ai pait-o!
Khalif ncepu sa rda si raspunse:
- Sa n-ai nicio teama, n ce ma priveste, o, stapne al
meu, din pricina loviturilor de ciomag; ca eu pot sa duc
attea lovituri cte pot sa capete zece magari la un loc! Nici
ca-mi pasa de ele!
i evreul ncepu si el sa rda la vorbele acestea si zise:
- Allah fie cu tine! Spune-mi ct vrei, si i jur pe ade-
varul credinei mele ca atta am sa-i dau!
Atunci Khalif raspunse:
- i-am mai spus! Nu i cer pentru peste dect doua vorbe!
i nu-i mai face gnduri ca as vrea sa rostesti marturisirea
noastra musulmana de credina! Caci, pe Allah, o, ovreiule!
daca te-ai facea musulman, islamizarea ta nu ar fi pentru
musulmani de niciun folos, iar pentru ovrei nu ar fi de nicio
paguba; si daca, dimpotriva, te ndrjesti sa rami n legea
ta cea pacatoasa si n greseala ta de necredincios, necredina
ta nu are sa fie de nicio paguba pentru musulmani si de niciun
folos pentru ovrei! Ci vorbele cele doua pe care i le cer
sunt cu totul altceva! Vreau sa te ridici n picioare si sa
spui: ,Fii martori ai vorbelor mele, o, locuitori ai acestui
suk, o, neguatori de dreapta-cre- dinta: ma nvoiesc, de buna
voie, sa schimb maimua mea pe maimua lui Khalif, si sa facem
trocul, dndu-i partea si ursita mea din lumea aceasta pentru
partea si ursita lui, si norocul meu pentru norocul lui!
Cnd auzi ce vroia pescarul, evreul zise:
- Daca numai atta ceri de la mine, apoi lucrul mi este la
ndemna!
i pe clipa pe data se ridica n picioare si spuse vorbele
pe care i le ceruse Khalif pescarul. Dupa care se ntoarse si
l ntreba:
A cinci sute cincizeci si opta noapte
259
i mai datorez ceva?
El raspunse:
-Ba!
Evreul zise:
- Atunci du-te-n buna pace!
i Khalif, iara a mai zabovi, se ridica, si lua cosul gol
si navoadele si se ntoarse la malul apei.
Atunci, ncrezndu-se n fagaduiala maimuei cea cu ochi
frumosi, si arunca navoadele n apa, si pe urma le strnse;
ci cu mare cazna, atta de grele erau; si le gasi pline cu
peste de toate neamurile. i numaidect trecu pe lnga el o
femeie care inea n cumpana pe cap o tabla, si care i ceru
peste pentru un dinar; si el i vndu pestele cerut. i tot
asa iacata ca trecu si un rob, si lua si el peste pentru un
dinar. i la fel mai departe, pna ce Khalif vndu peste de o
suta de dinari n ziua aceea! Atunci, mndru cum nu se mai
poate, lua suta de dinari si se ntoarse la amarta de
cocioaba de lnga trgul de peste unde salasluia. i cnd se
lasa noaptea, se simi tare ngrijorat din pricina banilor pe
care i avea, si si zise n sinesi, nainte de a se ntinde
pe rogojina lui ca sa doarma: ,O, Khalif, toata lumea din
mahala te stie ca esti om sarac, un prlit de pescar fara
nimica la zilele lui! Or acuma iacata-te ca ai ajuns sa ai o
suta de dinari de aur! i oamenii au sa afle, si califul Harun
Al-Rasid are sa afle si el pna la urma, si ntr-o zi, cnd
are s-o duca prost cu paralele, are sa-si trimita la tine
strajile ca sa-i spuna: Am lipsa de atia bani si am aflat
ca tu ai acasa o suta de dinari. Or, vreau sa mi-i mprumui!
Eu atunci am sa iau nfaisarea mea cea mai jalnica si am sa
ma cainez, lovindu-ma amarnic peste ochi, si am sa raspund:
O, emire al drept-credinciosilor, sunt om sarac si un nimic
pe lume! De unde sa am eu atia bani? Pe Allah! cine i-a
povestit una ca asta este un mincinos de pomina! N-am avut de
cnd sunt si n-o sa am ct
oi fi atta banet! Atunci, ca sa puna gabja pe banii mei,
260
si ca sa ma faca sa marturisesc locul unde am sa-i ascund, are
sa ma dea pe mna capeteniei de agie Ahmad-cel- Hooman, care
are sa puna sa mi se dea jos nadragii si are sa ma ciomageasca
pna ce am sa marturisesc si am sa-i dau suta de dinari. Or eu
acuma, ca sa scap din beleaua asta, gndesc ca lucrul cel mai
bun de facut este sa nu marturisesc nimica!
i, ca sa nu marturisesc nimica, trebuie sa-mi deprind
pielea cu bataia, macar ca, Allah fie laudat, e si-asa destul
de tabacita! Da se cade sa fie bine de tot, nct gingasia mea
din nascare sa nu sovaiasca si sa nu ma faca sa savrsesc ceea
ce sufletul meu nu are de gnd!
Cugetnd astfel, Khalif nu mai pregeta nicio clipita si si
puse n fapt planul pe care i-1 nazarise mintea lui de
mncator de hasis. Se ridica asadar numaidect, se dezbraca de
tot...
Dar cnd fu cea de a cinci sute cincizeci si noua noapte
Spuse:
Cugetnd astfel, Khalif nu mai pregeta nicio clipita si si
puse n fapt planul pe care i-1 nazarise mintea lui de
mncator de hasis. Se ridica asadar numaidect, se dezbraca de
tot, lua un burduf vrtos, care-i slujea de capati, si l
agaa ntr-un cui din perete; pe urma, nsfacnd un bici cu o
suta optzeci de noduri, ncepu sa traga, rnd pe rnd, cnd o
lovitura pe spinarea lui, cnd o lovitura pe pielea
burdufului, scond totodata niste ipete amarnice, de parca
s-ar fi si aflat dinaintea capeteniei de agii si ar fi fost
silit sa se apere de nvinuire. i ipa: ,Au! Vaileu! Pe
Allah, o, doamne al meu, este o minciuna! Au! e o mare
minciuna! Vaileu! Au! sunt vorbe care sa ma piarda! Uf! Uf!
A cinci sute cincizeci si noua noapte
261
tare ma mai doare! Niste mincinosi! Au! nu am niciun bun pe
lume! i asa se mpartasi mai departe cu leacul acela,
tragnd pe rnd cte o lovitura, ba pe pielea lui, ba pe
burduful ce-i slujea de capati; iar daca l durea prea tare,
mai sarea peste rndul lui, si tragea doua lovituri n
capati; ba, pna la urma, nu-si mai da dect cte o lovitura
din trei, apoi din patru, apoi din cinci! i-asa!
i-atunci, pe toi vecinii si pe toi neguatorii din ma-
hala, daca auzira cum rasunau n toi de noapte ipetele si
loviturile, i cuprinse ngrijorarea si, pna la urma, si
zisera: ,Ce-o fi pait bietul de el de ipa asa? i ce-o fi cu
loviturile alea care ploua asupra lui? Poate-or fi niscaiva
hoi, care au tabart pe el si-l bat de-1 omoara!
i-atunci, ntruct ipetele si urletele nu faceau dect sa
sporeasca tot mai tare, iar loviturile bubuiau tot mai dese,
iesira cu toii de prin case si alergara la casa lui Khalif.
Ci, gasind usa ncuiata, si zisera: ,Hoii trebuie sa fi
intrat pe partea cealalta, cobornd de pe terasa de alaturi!
i se suira pe terasa casei de alaturi, iar de acolo sarira pe
terasa la Khalif si coborra la el, strecurndu-se prin
bageaua de sus. i l gasira singur si gol-golu, tragndu-si
de zor lovituri cu biciul, pe rnd, si scond totodata
urlete, si strignd ca este nevinovat. i se framnta ca un
efrit, opaind amarnic.
Vecinii, daca l vazura asa, l ntrebara uluii:
- Ce-ai pait, Khalif? i care-i treaba? Loviturile care se
auzeau si urletele tale au sculat toata mahalaua si nu ne-au
mai lasat sa dormim! i iacata-ne aici, cu inimile zvcaind!
i Khalif racni la ei:
- Ce vrei, bre, de la mine? Ce, nu mai sunt stapn pe
pielea mea si nu pot sa mi-o deprind n tihna cu bataile? De
unde stiu eu ce ma mai asteapta mine? Hai, oameni buni! Ar fi
mai bine sa facei si voi ca mine si sa va deprindei cu
leacul acesta! Ca nici voi nu suntei mai la adapost ca mine
de rautai si de napaste!
262
i fara a mai lua seama la cei de faa, Khalif si vazu mai
departe de urletele lui, sub loviturile care bubuiau de zor pe
burduf, gndind ca bubuiau chiar pe pielea lui.
Atunci vecinii, daca vazura asa, se pusera pe un rs de se
tavaleau pe jos, si pna la urma plecara cum venira.
Iar Khalif osteni si el dupa o bucata de vreme; ci nu vroi
sa nchida ochii o clipita, de frica hoilor, atta de rau
intrase la griji din pricina proaspetei lui averi. i diminea-
a, nainte de a pleca la munca, tot se mai gndea la suta
aceea de dinari ai lui, si si zicea: ,Daca-i las aici acasa,
de buna seama ca mi-i fura careva; daca mi-i pun la bru n
chimir, au sa fie bagai de seama de vreun pungas, care are sa
se aseze la pnda n vreun ungher singuratic si are sa ma
astepte cnd trec, si are sa sara pe mine, sa ma omoare si sa
ma jefuiasca. Asa ca mai bine am sa fac altceva!
Atunci se ridica, si rupse n doua turbanul, ntocmi dintr-
o jumatate un saculee, si puse aurul n saculeele acela, pe
care si-l lega de gt cu o sfoara. Pe urma si lua navoadele,
cosul si baul, si se duse pe malul apei. i cnd ajunse
acolo, apuca navoadele si, cu toata puterea braului sau, le
arunca n apa. Ci miscarea pe care o facu fu atta de repezita
si de nesocotita, nct legatura cu aurul se desprinse de la
gt si se duse n apa dupa navoade; iar valurile o purtara
departe spre adncuri.
Daca vazu asa, Khalif si lasa navoadele, se dezbraca ntr-o
clipita si, aruncndu-si hainele pe mal, sari n apa si se
cufunda sa-si caute saculeele; ci nu izbuti nicidecum sa dea
de el. Atunci se cufunda a doua oara, si a treia oara, si tot
asa mai departe, pna de o suta de ori, da degeaba. Atunci,
amart si la capatul puterilor, se ntoarse sus pe mal si vru
sa se mbrace; ci vazu ca hainele pierisera si nu-si mai gasi
dect navodul, cosul si bta. Atunci si plesni palmele si
striga: ,A! ticalosii si hoomanii! mi-au furat hainele! Da
toate astea nu le paesc dect ca sa se adevereasca zicala
care spune: ,Pentru camilar, hagialcul nu se ispraveste dect
dupa ce si-a belit camila.
A cinci sute saizecea noapte
263
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizecea noapte
Spuse:
,Pentru camilar, hagialcul nu se ispraveste dect dupa ce
si-a belit camila.
Se hotar atunci sa se nfasoare cu navodul, neavnd altceva
cu ce sa se mbrace; pe urma si lua bta n mna si, cu cosul
n spinare, ncepu sa alerge pe arm, cu pasi mari, umblnd de
colo pna colo, ba la dreapta, ba la stnga, ba nainte, ba
ndarat, pufnind, si anapoda, si turbat ca o camila n
calduri, si asemenea ntru totul cu vreun efrit razvratit,
scapat din strmta nchisoare de arama n care l ferecase
Soleiman!
i-atta, n ce l priveste pe Khalif pescarul!
Da n ceea ce l priveste pe califul Harun Al-Rasid, de care
are sa vina vorba acuma, iacata!
Traia la Bagdad, pe vremurile acelea, ca misit si giuva-
iergiu al califului, un mare navab, pe nume Ibn Al-Kirnas. i-
acesta era un slujbas atta de falnic n suk, nct tot ce se
vindea n Bagdad, fie serasiruri, fie giuvaieruri, fie orice
alte lucruri de pre, fie baiei ori fete, nimica nu se vindea
dect prin mijlocirea lui, ori dupa ce trecuse prin minile
lui, ori fusese supus cercetarii lui. Or, ntr-o zi ca toate
zilele, pe cnd Ibn Al-Kirnas sedea n pravalia sa, vazu ca
vine la el seicul telalilor, care inea de mna o fetiscana
cum nicio privire de om nu mai avusese parte sa priveasca
vreodata una la fel de minunata, fiind peste masura de
frumoasa, de zarifa, de gingasa si fara de cusur. i fata
aceea, afara de harurile pe care le avea faptura ei, stapnea
toate stiinele, si toate artele, si poetica, si cntecul cu
lauta, si cntecul cu glasul, si danul. nct, acolo pe loc,
Ibn
264
Al-Kirnas nu pregeta s-o cumpere pe cinci mii de dinari de
aur; si, dupa ce o mbraca n haine de o mie de dinari, o duse
s-o arate emirului drept-credinciosilor. i fata si petrecu
noaptea la calif. Iar califul putu, n felul acesta, sa-i puna
la ncercare el nsusi harurile si feluritele cunostine. i o
gasi maiastra n toate, si iara de seaman pe vremile ei. i o
chema Kut-al-Kulub
1
, si avea o piele oachesa si proaspata.
Atunci emirul drept-credinciosilor, mulumit de roaba lui
cea noua, i trimise a doua zi lui Ibn Al-Kirnas zece mii de
dinari, drept pre de cumparare. i fu cuprins de o patima
atta de naprasnica pentru fetiscana aceea, si inima i fu
atta de nrobita de ea, nct califul, din pricina ei, si
uitase de Sett Zobeida, vara-sa, fiica lui Al-Kassim; si si
lasa n parasire toate cadnele; si sezu o luna ncheiata n-
chis cu ea, neiesind dect la rugaciunea de vinerea, |i n-
torcndu-se ndarat numaidect, fara de zabava. nct mai-
marii mparaiei gasira tare nepotrivit ca lucrul sa dureze
mai mult, si se dusera sa-si spuna pasurile la vizirul cel
mare Giafar Al-Barmaki. i Giafar le fagadui ca, fara de
zabava, are sa aduca ndreptarea acelei stari de lucruri; si,
spre a sta de vorba cu marele calif, astepta rugaciunea din
vinerea urmatoare. i intra n geamie, si se ntlni cu el. i
putu sa-i vorbeasca pe ndelete despre felurite ntmplari de
dragoste si despre urmarile lor. i califul, dupa ce l
asculta fara a-1 opri, i raspunse:
Pe Allah, o, Giafar, nu sunt ntru nimic ca n povestile
si ca n mprejurarile acelea; ci vina-i numai a inimii mele,
care s-a lasat prinsa n navoadele iubirii, de nu mai stiu ce
sa fac ca sa scap!
i vizirul Giafar raspunse:
- Afla, o, emire al drept-credinciosilor, ca draga ta Kut-
al-Kulub este acuma n minile tale, supusa poruncilor
1
Puterea-Inimilor (la Mardrus este folosit numele Force des
Coeurs).
A cinci sute saizecea noapte
265
tale, o roaba printre roabele tale; si tu stii ca atunci cnd
mna stapneste un lucru, inima nu-1 mai rvneste. Or, eu as
vrea sa-i arat o cale, pentru ca inima ta sa nu se sature de
aceea care i-e draga; si anume sa te despari de ea din vreme
n vreme, ducndu-te, de pilda, la vnatoare ori la pescuit;
ntruct s-ar putea ca navoadele pescarului sa-i dezlege
inima din navoadele n care o ine priponita dragostea! Asa ar
fi deocamdata mai bine sa faci, dect sa te ngrijesti de
treburile ocrmuirii, ntruct, n starea n care te afli,
asemenea griji i-ar pricinui prea mare sila!
i califul raspunse:
- Minunat i-e gndul, o, Giafar! Haidem fara de zabava si
fara de preget sa ne plimbam oleaca.
i, de ndata ce se sfrsi rugaciunea, califul si Giafar
iesira de la geamie, ncalecara fiecare pe cte un catr si
trecura n fruntea alaiului lor, ca sa plece afara din cetate
si sa colinde cmpurile.
Dupa ce haladuira ndelung de colo pna colo, prin arsia
zilei, ajunsera de lasara departe n urma alaiul, prinsi cum
erau de taifasuiala lor; iar lui Al-Rasid i se facu tare sete
si zise:
- O, Giafar, ma chinuie o sete amarnica!
i se uita peste tot de jur mprejur, cautnd vreun salas,
si zari n departare, pe o magura, ceva ce se misca; si l
ntreba pe Giafar:
. - Tu vezi ce vad eu acolo n zare?
El raspunse:
- Ba vad, o, capetenie a drept-credinciosilor! vad parca
ceva pe dmb. Trebuie sa fie vreun zarzavagiu ori vreun
gradinar de castravei! Oricum, ntruct de buna seama ca omul
acela trebuie sa aiba pe undeva prin preajma vreo apa, dau
fuga sa-i aduc!
Al-Rasid raspunse:
- Catrul meu este mai iute dect catrul tau! Asa ca stai
aici si asteapta alaiul, n vreme ce eu am sa ma duc
266
singur sa-mi astmpar setea la gradinarul acela; si pe urma
ma ntorc!
i, spunnd acestea, Al-Rasid si ndemna catrul ntr-
acolo, si se departa iute ca o pala de furtuna, ori ca un
puhoi de apa cnd cade din vrful unei stnci; si ct ai clipi
din ochi ajunse la acel ins, care nu era altul dect Khalif
pescarul. i califul l vazu gol si nfasurat pna la gt n
navoadele lui, si plin de sudoare si de arna, si cu ochii
rosii, holbai si ratacii, si cu o nfaisare greu de privit.
i, n felul acesta, parea unul dintre efriii facatori de
rele care ratacesc prin locurile pustii.
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizeci si una noapte
Spuse:
i, n felul acesta, parea unul dintre efriii facatori de
rele care ratacesc prin locurile pustii. i Harun i ura buna
pace, iar Khalif i raspunse la urare posomort si aruncndu-i
o privire ca de foc. i Harun i zise:
- Mai omule, nu cumva ai sa-mi dai o gura de apa?
- Pai ce, tu esti orb ori esti nebun? Nu vezi apa cum curge
pe dupa dmb?
Atunci Harun ocoli magura si cobor la Tigru, unde,
culcndu-se cu burta pe pamnt, bau si si stmpara setea; pe
urma duse si catrul sa se adape. Dupa care se ntoarse la
Khalif si i spuse:
- Ce faci tu aici, bre omule, si ce meserie ai?
Khalif raspunse:
- Chiar ca ntrebarea asta e si mai anapoda si mai smintita
dect a cu apa. Pai nu vezi pe umerii mei unealta meseriei
mele?
A cinci sute saizeci si una noapte
267
i Harun, privind navodul, zise:
Trebuie sa fii pescar, fara de nicio ndoiala!
El spuse:
Tu zici!
i Harun l ntreba:
Da unde-i sunt turbanul, si camasa, si sacul?
La vorbele acestea, Khalif, care si pierduse toate acele
lucruri pe care i le nsira Al-Rasid, nu se mai ndoi nicio
clipita ca n-ar fi chiar el houl care le furgasise pe mal si,
repezindu-se ca un fulger, din vrful magurii, la Al-Rasid,
nhaa catrul de fru si racni:
Da-mi ndarat lucrurile, si pune capat glumei tale
neroade!
Harun raspunse:
Eu, pe Allah! nici nu i-am vazut hainele, nici habar nu
am ce vrei sa spui!
Or, Al-Rasid, dupa cum se stie, avea obrajii grasi si
buhaii, si gura tare mica. nct Khalif, uitndu-se la el cu
mai multa luare-aminte, gndi ca trebuie sa fie vreun cla-
naretist, si i striga:
Vrei au ba, o, clanaretistule, sa-mi dai ndarat lucru-
rile? Ori vrei mai degraba sa danuiesti sub loviturile mele
de ciomag, pna i-ai flescai hainele?
i califul, daca vazu toroipanul cel naprasnic al pescarului
ridicat deasupra capului sau, si zise: ,Pe Allah! n-am sa pot
sprijini nici baremi jumatate de lovitura de la un ciomagoi ca
acesta! i, fara a mai sta o clipa pe gnduri, se dezbraca de
frumoasa lui mantie de zarafir si, dndu-i-o lui Khalif,
spuse:
Mai omule, ia caftanul acesta, n schimbul lucrurilor
tale pierdute!
i Khalif lua mantia, o ntoarse pe toate parile si zise:
O, clanaretistule, lucrurile mele preuiesc de zece ori
mai mult dect prlita asta de mantie mpodobita.
Al-Rasid spuse:
268
- Fie! da imbraea-te cu ea, oricum, pna ce ma duc sa-i
caut lucrurile!
i Khalif lua mantia si se mbraca; parndu-i nsa prea
lunga, si lua cuitul care atrna la toarta cosului sau de
pescar si, dintr-o suieratura, i reteza toata partea de jos,
din care si ntocmi numaidect un turban, pe cnd haina acuma
de-abia i ajungea pna la genunchi; ci lui mai bine i venea
asa, ca nu-1 mai stnjenea la umblet. Pe urma, se ntoarse
catre calif si i zise:
- Allah cu tine, o, clanaretistule! Ia spune-mi: cam ct
agonisesti tu pe luna cu meseria ta de clanaretist?
Califul, necuteznd sa-l mai nfrunte pe cel care l n-
treba, raspunse:
- Meseria mea de clarinetist mi aduce cam la zece dinari
pe luna!
Iar Khalif, facnd un semn de mare mila, zise:
- Pe Allah, o, sarmane, tare mi-e mila de tine! Eu, drept
sa-i spun, acesti zece dinari i-i cstig ntr-un ceas de
vreme, numai aruncndu-mi navodul si strngndu-1; ntruct am
n apa o maimua care si-a luat asupra-si nevoile mele, si
care de fiecare data are grija sa-mi strnga pestii n
navoade. Vrei, dara, o, obraz umflat, sa intri n slujba la
mine, ca sa nvei meseria de pescar si, ntr-o buna zi, sa
ajungi partas cu mine la cstig? Pna una alta, de-nceput,
ca ucenic al meu, ai dobndi cinci dinari pe zi. i, pe
deasupra, te-ai mai bucura si de ocrotirea acestui ciomag
mpotriva vreunei asupriri din partea dascalului tau de mai
nainte, clanaretistul, pe care ma nsarcinez, de-o trebui,
sa-l desel dintr-o lovitura!
i Al-Rasid raspunse:
- Primesc trgul!
Khalif spuse:
- Atunci da-te jos de pe catr si leaga vita pe undeva, ca
sa putem, la nevoie, s-o folosim spre a duce pestele la trg
cu ea! i hai degraba sa-i ncepi ucenicia de pescar!
A cinci sute saizeci si doua noapte
269
Atunci califul, macar ca oftnd n sufletul lui si aruncnd
ochi pierdui mprejuru-i, lasa catrul legat pe undeva prin
preajma, si ncinse ce-i mai ramasese din haine, si prinse-n
bru poalele camasii, si veni de se rndui lnga pescar, care
i spuse:
- O, clanaretule, apuca navodul asta de la un capat, adu-1
pe dupa mna n cutare fel, si repede-1 n apa n cutare fel!
i Al-Rasid si chema n inima lui toata istetia de care se
simea n stare si, facnd ce-i poruncise Khaiif, arunca
navodul n apa; si dupa un rastimp vru sa-l traga; ci l gasi
atta de greu, nct nu putu sa-i dea de hac singur, si trebui
sa-l ajute Khalif; si l trasera amndoi la mal, n vreme ce
Khalif ipa catre ajutorul sau:
- O, clanaret al belelii mele, de-o da pacatul sa-mi gasesc
navodul rupt ori vatamat n vreun fel de pietrele de la fund,
te belesc! i ntocmai cum mi-ai luat tu mie hainele, asa am
sa-i iau si eu catrul!
Ci spre norocul lui Harun navodul fu scos afara neatins si
plin cu peste de cea mai aleasa frumusee! Altminteri de buna
seama ca Harun ar fi trecut prin beleaua pescarului, si numai
Allah stie cum ar fi putut el sa ndure o sarcina ca aceea.
Or, nu fu nimic! Dimpotriva, pescarul i spuse lui Harun:
- O, clanaretule, tare mai esti hd, si chipul tau seamana
aidoma cu fundul meu; ci pe Allah, daca iei aminte bine la
meseria ta cea noua, ntr-o zi ai sa ajungi un pescar
strasnic...
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizeci si doua noapte
Spuse:
- O, clanaretule, tare mai esti hd, si chipul tau seamana
aidoma cu fundul meu; ci pe Allah, daca iei aminte
270
bine la meseria ta cea noua, ntr-o.zi ai sa ajungi un pescar
strasnic! Pna atunci, cel mai bun lucru pe care l ai de
facut este sa ncaleci iar pe catr si sa te duci la suk sa-mi
cumperi doua cosuri mari, ca sa pun n ele prisosul pescui-
tului acesta minunat, n vreme ce eu, pna te ntorci, am sa
stau sa pazesc pestele. i nu te mai ngriji de nimic altceva,
ntruct am aici si terezia de peste, si greutaile, si tot ce
este de trebuina pentru vnzarea cu amanuntul. Iar tu nu o sa
ai alta sarcina, cnd o sa ajungem n sukul de peste, dect
sa-mi ii terezia si sa strngi banii de la musterii! Da fuga
iute si cumpara cosurile. i, mai ales, ia seama sa nu care
cumva sa-mi umbli gura-casca, auzi? Ca de unde nu, are sa-i
joace bta pe serteaa!
i califul raspunse:
Pe urma zori sa-si dezlege catrul si sa ncalece pe el,
dndu-i pinteni grabnici; si rznd de sa-si dea sufletul, se
duse la Giafar care, cnd l vazu mpopoonat asa de anapoda,
ridica minile catre cer si striga:
- O, cap al drept-credinciosilor, fara de nicio ndoiala ca
n calea ta ai dat de vreo gradina frumoasa, n care te-ai
culcat si te-ai tavalit prin iarba!
i califul, cnd auzi vorbele lui Giafar, se puse iar pe
rs. Pe urma barmecizii din alai, rudele lui Giafar, sarutara
pamntul dintre minile lui si spusera:
- O, emire al drept-credinciosilor, deie Allah sa zabo-
veasca asupra ta bucuriile si sa se spulbere departe toate
grijile! Da care-i pricina care te-a inut atta de mult de-
parte de noi, cnd nu plecasei dect sa bei o gura de apa?
i califul raspunse:
- Mi s-a ntmplat o ntmplare de-a mirarile, dintre cele
mai de haz si mai osebite!
i le povesti tot ce paise cu pescarul Khalif si cum, n
locul hainelor pe care acela era ncredinat ca i le furase,
i lasase n schimb caftanul de zarafir. Atunci Giafar striga:
A cinci sute saizeci si doua noapte
271
- Pe Allah, o, emire al drept-credinciosilor! cnd am vazut
ca te departezi singur-singurel, mbracat atta de falnic, am
avut ca un fel de presimire sa nu i se ntmple ceva. Da
necazul nu-i mare, ma duc eu numaidect sa rascumpar de la
pescar mantia pe care i-ai dat-o!
Califul ncepu sa rda si mai tare si zise:
- Ar fi trebuit, o, Giafar, sa te gndesti la asta mai
devreme, ntruct sugubaul acela, ca sa si-o potriveasca pe
statura lui, i-a si taiat poalele; iar din poale si-a si facut
un turban! Ci, o Giafar, mie mi-e prea destul un pescuit si nu
ma simt ispitit sa iau iarasi de la cap o truda ca aceea. i,
de altminteri, am pescuit dintr-odata atta peste ct sa ma
pot lipsi de aci nainte sa rvnesc o izbnda mai mare,
ntruct pestele scos din navodul meu este atta de mult de
parca ar fi fost o vrajitorie la mijloc; si tot pestele acela
se afla colo jos, pe malul apei, n paza lui Khalif, stapnul
meu, care nu asteapta dect sa ma ntorc la el cu niste
cosuri, ca sa ne ducem sa vindem apoi n suk rodul pe care l-
am agonisit!
i Giafar spuse:
- O, emire al drept-credinciosilor, asadar eu nu am dect a
ma duce sa abat cumparatorii spre voi!
Harun striga:
- O, Giafar! pe harurile stramosilor mei cei neprihanii,
fagaduiesc un dinar pentru fiecare peste tuturor acelora care
au sa cumpere de la Khalif, stapnul meu, pestele pescuit de
mine.
Atunci Giafar striga strajerilor din alai:
- Hei, strajeri si oameni din alai! dai fuga pe malul apei
si silii-va sa-i aducei peste emirului drept-credinciosilor!
i numaidect toi cei din alai alergara la locul aratat si
l gasira pe Khalif pazind pestele; si l mpresurara cum
mpresoara ereii o prada, si si smulsera pestii gramadii
dinaintea lui, batndu-se pe ei, n pofida toroipanului cu
care amenina Khalif rotindu-1 amarnic. i Khalif, pna la
urma, fu biruit cu totul de mulimea lor si striga:
272
- Nu ncape ndoiala ca pestele acesta-i chiar pestele
raiului!
i, mparind lovituri de zor, putu izbndi sa scape de la
prada doi pesti, cei mai frumosi din tot pescuitul acela; i
lua si, cu cte unul n fiecare mna, fugi n apa, ca sa scape
de cei pe care i credea a fi niscaiva ucigasi, tlhari de
drumul mare. i, ajungnd n felul acesta departe n apa, si
ridica minile n care inea pestii si striga:
- O, Allah! pentru harurile pestilor acestia din raiul tau,
fa ca tovarasul meu, clanaretistul, sa nu zaboveasca a se-
ntoarce!
Or, cum si sfrsi aceasta ruga, un arap din alaiul de paza
al califului, ramas mai pe urma celorlali, din pricina
calului care i se oprise n drum sa se usureze, ajunse si el
la malul apei si, nemaivaznd nici urma de peste, se uita la
dreapta, se uita la stnga, si l zari pe Khalif n apa, i-
nnd cte un peste n fiecare mna. i i striga:
- O, pescarule, ia fa-te-ncoace!
Khalif raspunse:
- ntoarce dosul, o, nghiitorule de belele!
La vorbele acestea, negrul, peste masura de mnios, si
ridica sulia si, aintind-o nspre Khalif, striga:
- Vrei sa vii ncoace si sa-mi vinzi pestii aia doi, la ce
pre ai hotart tu, ori vrei mai degraba sa-i mplnt sulia
asta n coasta?
i Khalif raspunse:
- Stai asa, bre puslamao! Mai bine i dau pestele, dect
sa-mi pierd viaa!
i iesi din apa si veni de-i arunca n sila cei doi pesti
arapului, care i lua de pe jos si i puse ntr-o basma de
matasa bogat nflorata; pe urma si duse mna la buzunar, ca
sa scoata banii; ci vazu ca buzunarul era gol; si i spuse
pescarului:
- Pe Allah, o, pescarule, nu ai noroc, caci nu am acuma n
buzunar nici macar o drahma! Da sa vii mine la
A cinci sute saizeci si treia noapte
273
palat si sa ntrebi de hadmbul negru Sandal. i slugile au sa
te ndrume la mine, si am sa te ntmpin cu o primire
marinimoasa si cu ce i-o meni norocul; si pe urma ai sa te
duci n calea ta!
i Khalif, necuteznd sa faca pe nazurosul, i arunca
hadmbului o privire care spunea mai mult dect o mie de
njuraturi, ori de ameninari cu belitul, ori de dezmauri cu
mama sau cu sora celuilalt; si se ndeparta nspre Bagdad,
plesnindu-si palmele una de alta si graind, cu un glas ze-
fliu si plin de amaraciune: ,Iacata, cu adevarat, o zi care,
dintru nceput, a fost mai blagoslovita dect toate zilele
blagoslovite ale vieii mele! E vadit! i, n felul acesta,
trecu pragul cetaii si intra n sukuri.
Or, cnd trecatorii si pravaliasii...
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizeci si treia noapte
Urma:
Or, cnd trecatorii si pravaliasii l vazura pe Khalif
pescarul, care, pe de-o parte, si purta n spinare navoadele,
cosul si bta, iar pe de alta parte era mbracat cu un caftan
si avea pe cap un turban care numai ele doua preuiau mai bine
de o mie de dinari, l mpresurara si pornira pe urma lui, ca
sa vada ce putea sa fie cu el, pna ce ajunse n dreptul
croitoriei pe care o inea croitorul califului. i croitorul,
de la cea dinti privire aruncata asupra lui Khalif, cunoscu
pe data ca haina de pe el era chiar haina pe care o lucrase nu
de mult pentru capetenia drept-credinciosilor. i striga
catre pescar:
- O, Khalif, de unde ai capatat feregeaua aceea de pe tine?
i Khalif, cu sufletul catranit, i raspunse fulgerndu-1 cu
privirile:
274
Da ce te bagi tu, chip neispravit? Ci sa stii, ca sa pri-
cepi ca nu am nimica de ascuns: mantia aceasta mi-a fost data
de ciracul meu, pe care l nva pescuitul, si pe care mi l-am
luat ca ajutor. i nu mi-a dat mantia dect ca sa scape cu
mna neretezata, pentru hoia de care s-a facut vinovat cnd
mi-a sterpelit hainele!
La vorbele acestea, croitorul pricepu ca nsusi califul, n
plimbarile lui, trebuie sa se fi ntlnit cu pescarul si sa-i
fi facut vreun renghi, ca sa-si rda de el. i l lasa pe
Khalif sa-si vada n tihna de drum si sa ajunga la el acasa,
unde avem sa-l gasim iarasi mine.
Ci acuma este timpul sa aflam ce s-a petrecut la sarai n
lipsa califului Harun Al-Rasid. Apoi acolo s-au petrecut
lucruri cu urmari grele.
tim, dar, ca marele calif nu plecase cu Giafar dect ca sa
se duca sa ia oleaca de aer pe cmpuri si sa-si mai uite o
clipa de patima-i cea apriga dupa Kut-al-Kulub. Or, califul nu
era nicidecum singurul suflet pe care l chinuia patima aceea
pentru roaba. Soia si verisoara lui, Sett Zobeida, de la
venirea n harem a fetiscanei, ajunsa cadna cea mai draga a
emirului drept-credinciosilor, nu mai putea nici sa mannce,
nici sa bea, nici sa doarma, nimica! Atta de plin i era
sufletul de zavistia care le cuprinde de obicei pe femei din
pricina potrivnicelor lor. i ca sa-si usureze veninul strnit
de ocara aceea necurmata care o umilea si n ochii ei si n
ochii celor din preajma ei, Sett Zobeida nu mai astepta dect
un prilej, fie vreo lipsa nevoita a califului, fie vreo
calatorie, fie vreo alta treaba, care sa-i ngaduie a savrsi
n voie ceea ce si pusese de gnd. nct, de ndata ce afla
ca marele calif plecase la vnatoare si la pescuit, porunci sa
se pregateasca, n iatacurile ei, un ospa falnic, de la care
sa nu lipseasca nici bauturile, nici tavile de farfuriu pline
cu zumaricale si cu dulceuri. i trimise sa fie poftita, cu
mare pohfala, si cadna Kut-al-Kulub, poruncind roabelor sa-i
spuna:
A cinci sute saizeci si patra noapte
275
- Stapna noastra Sett Zobeida, fiica lui Kassem, soia
emirului drept-credinciosilor te pofteste astazi, o, stapna a
noastra Kut-al-Kulub, la un ospa pe care l da n cinstea ta.
Caci Sett Zobeida a baut astazi o doctorie si, ca sa do-
bndeasca o vindecare ct mai deplina, trebuie sa-si vese-
leasca sufletul si sa-si odihneasca gndurile; si socoate ca
tihna cea mai buna si voiosia cea mai aleasa nu le poate
capata dect privindu-te pe tine si ascultnd cntecele tale
minunate, despre care l-a auzit pe calif vorbind cu multa
desfatare. i tare mai doreste sa se ncredineze si ea!
Iar Kut-al-Kulub raspunse:
- Ascultare si supunere datoram lui Allah si stapnei
noastre Sett Zobeida!
i se ridica pe clipa pe data; si habar nu avea ce-i menise
ursita n hotarrile ei cele trainice. i si lua alautele de
trebuina, si pleca mpreuna cu capetenia hadmbilor la
iatacurile aprigei Sett Zobeida.
Cnd ajunse n faa soiei califului, fata saruta pamntul
dintre minile ei de mai multe ori, pe urma se ridica si, cu
un glas nespus de dulce, rosti:
- Pacea fie asupra acestei perdele ridicate si asupra va-
lului neprihanit al acestui harem, asupra urmasului Profetului
si mostenitor al volniciilor neamului lui Abbas! Deie Allah sa
dainuie fericirea stapnei noastre atta vreme ct s-or urma
ziua si noaptea una dupa alta!
i, dupa ce rosti lauda aceasta, se trase ndarat ntre ce-
lelalte soii si cadne.
Atunci Sett Zobeida, care sta tolanita ntr-un pes pe
divanul larg de catifea, si ridica alene ochii catre cadna
si o privi inta. i ramase nauca de ce vedea...
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizeci si patra noapte
276
Spuse:
... i ramase nauca de frumuseea pe care o vedea la
fetiscana aceea desavrsita, care avea niste plete ca noaptea,
niste obraji ca bobocii de trandafiri, niste sni ca de
granate, niste ochi stralucitori, pleoapele galese, o frunte
luminoasa si un chip de luna. i de buna seama ca soarele sta
sa rasara de dupa crlionii de pe frunte-i, si ca bezna
nopii se nnegura de la pletele ei; iar moscul nu putea fi
cules, fara de nicio ndoiala, dect din rasuflarea ei, si
numai ei si datorau florile gingasia si mireasma; luna nu
lumina dect lund cu mprumut din stralucirea frunii ei;
ramul nu se legana dect dupa pilda mijlocului ei, iar stelele
nu sclipeau dect de la sclipirea ei; arcul vitejilor nu se
ncorda dect ca sa fie asemeni cu sprncenele sale; iar
margeanul de pe mari nu se nrosea dect de la buzele ei cele
rosii! Daca era suparata, cei ndragostii de ea se prabuseau
la pamnt, pierii de viaa! Daca era linistita, sufletele se
ntorceau sa dea viaa iarasi trupurilor moarte! Daca arunca o
privire, vrajea si supunea lumile amndoua sub stapnia sa.
Caci cu adevarat era o minune de frumusee si era fala Aceluia
carele o zamislise si o desavrsise!
Dupa ce Sett Zobeida o privi cu uimire ndelunga si o
cerceta cu de-amanuntul, i zise:
- Pace, dragoste si noroc! Fii binevenita printre noi, o,
Kut-al-Kulub! ezi colea si veseleste-ne cu mestesugul tau si
cu frumuseea cntarilor tale!
i fetiscana raspunse:
Pe urma sezu jos si, ntinznd mna, lua mai nti o dairea
minunata; si-asa chiar ca i se puteau potrivi vorbele
poetului:
O, cntareao cu dairea,
Tot ascultndu-te, vrajita,
278
A-nnebunit inima mea!
i pe cnd degetele tale Bat ritmul cu miscari agale,
Iubirea-mi geme-mpatimita In tactul dulcelui tau cnt Ce-mi
sun-n piept, adnc si blnd.
N-am sa-i mai pot da-ntr-un sfrsit Dect o inima ranita!
De cni un cntec fericit,
Ori gemi ca sub dureri zdrobita,
Tu-nfigi n inimile noastre Potop de sulii, si dezastre.
Ridica-te, ah! zvrle iute Vesmintele-i! si, ah! arunca
Iasmacul, si pe ntrecute,
Cu pasul zvelt, si cu-ndelunga Pricepere, danseaza-apoi,
O, preafrumoaso, pentru noi,
Nebunul dans ce ne rapune Al dragostei noastre nebune!
i, dupa ce zangani iar din dairea, ncepu sa cnte, n-
soindu-se de zdranganelile ei, stihurile acestea, ticluite pe
loc:
Surorile inimii mele,
Gingasele, dulci pasarele,
I-au spusu-i-au inimii: ,Fugi!
Fugi de barbai si fugi de lume!
Ci inimii mele, anume,
I-am spus: , Orisiunde te duci,
O, inima, sa te supui Barbailor! Cata sa-i pui In aripa
largi evantaie Sa freamate lin, sa se-nfoaie i vesela fii,
cum se cere,
Sa faci tuturora placere!"
A cinci sute saizeci si patra noapte
279
i cnta apoi aceste doua strofe, cu un glas atta de mi-
nunat nct, de farmecul lor, pasarile cerului se oprira din
zbor, iar palatele ncepura sa danuiasca din toate zidurile.
Atunci Kut-al-Kulub lasa daireaua si lua o trisca de trestie,
pe care si lipi buzele si degetele. i, n felul acesta,
chiar ca i se potriveau stihurile poetului:
O, tu, cea care cni maiestru,
Din fluierul acela rece,
Din trestia aceea moarta Ce-o ii cu degetele-i lungi La
jarul buzelor frumoase,
Prin care un nou suflet trece Din rasuflarea ta ca focul In
trisca rasucita-n dungi,
Mai bine-n inima mea sufla!
Ea ar suna cu mult mai bine Ca trestia acelui fluier Cu sapte
gauri puse-n sir,
Caci nu-s doar sapte rani cioplite In inima mea si n mine,
Ce-ar tresari nfiorate Sub degetele-i prea-subiri!
Dupa ce le vraji pe toate femeile de faa cu cntecul din
trisca, fata puse jos fluierul si lua o lauta minunata, i
potrivi strunele si si-o sprijini pe sn, plecndu-se peste
pntecele ei, cu o gingasie ca de mama ce se pleca peste
pruncul sau, asa de frumos, nct de buna seama ca despre ea
si despre lauta ei a zis poetul:
O, cntareao din lauta,
Cum stii cu degetele tale S-aprinzi pe strunele persane Sau sa
adormi pojar si jale, ntocmai cum doresti, ca vraciul Ce
stie, mester, dupa voie,
280
Sa lase sngele sa curga Cuminte sau, de e nevoie,
Sa-l faca sa sneasca-afara Din toate rosturile sale.
Ce-adnca vraja se-nfioara Cnd degetele-i diafane Graiesc cu
grai de alauta Pe limba strunelor persane,
Iar cei ce nu stiu graiu-acela Asculta vraja-i fara nume i
limba-i fara de cuvinte Venind de dincolo de lume,
i toi pricep ce spune graiul Din strunele vuind de zvoane.
i atunci fata porni sa sune strunele pe paisprezece glasuri
osebite, si cnta, innd hangul cu alauta, un cntec ntreg,
care le topi de desfatare pe cele care o priveau, si le
cufunda n bucurie pe cele care o ascultau.
Pe urma Kut-al-Kulub, dupa ce zvoni din strunele feluritelor
alaute si dupa ce cnta felurite cntece dinaintea mndrei
Sett Zobeida, se ridica n toata stralucirea si n toata
mladioasa ei gingasie si ncepu sa danuiasca. Dupa care sezu
jos si facu o mulime de giumbuslucuri, de panglicarii si de
pozne, si toate astea cu o mna att de usoara si cu atta
dibacie si ndemnare, nct Sett Zobeida, n pofida geloziei,
a ciudei si a zacasiei ce-o rodeau, era mai-mai sa cada
ndragostita si sa-i marturiseasca patima pe care o simea. Ci
izbuti sa-si curme la vreme atare pornire, gndind n cugetul
ei: ,Hotart! varul meu Al-Rasid nu are ntru nimic de ce fi
osndit ca este att de ndragostit de ea.
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizeci si cincea noapte
A cinci sute saizeci si cincea noapte
281
Spuse:
,Hotart! varul meu Al-Rasid nu are ntru nimic de ce fi
osndit ca este att de ndragostit de ea.
i Sett Zobeida le porunci roabelor sa astearna masa, si si
lasa ura sa biruie aceste ntie simaminte. Da nu-si lasa
mila sa i se topeasca ntru totul din inima si, n loc sa-si
nfaptuiasca planul ce si-l ntocmise de-a o otravi pe
potrivnica ei si de a scapa astfel de ea pe totdeauna, se
mulumi a pune sa se amestece n prajiturile date frumoasei
Kut-al-Kulub o porie strasnica de bang adormitor. i, de cum
si duse la gura o bucata din acele zumaricale, cadna se si
pravali cu capul pe spate si se cufunda n negurile somnului.
Iar Sett Zobeida, prefacndu-se cuprinsa de mare durere,
porunci roabelor s-o duca ntr-un iatac de taina. Pe urma puse
sa se mprastie stirea ca murise, spunnd ca se necase la
masa, din lacomie la mncare, si i ridica degraba un mormnt
falnic, chiar n gradinile saraiului.
Toate astea se petrecura asadar n lipsa califului. Cnd
nsa, dupa paania cu pescarul Khalif, acesta se ntoarse la
sarai, cea dinti grija a lui fu aceea de a-i ntreba pe ha-
dmbi despre draga sa Kut-al-Kulub. Iar hadmbii, pe care Sett
Zobeida i prevestise ca-i spnzura daca dau n vileag ceva,
i raspunsera califului cu un glas de nmormntare:
Vai, o, doamne al nostru, sporeasca-i Allah zilele si
ntoarca asupra capului tau zilele datorate stapnei noastre
Kut-al-Kulub! Lipsa ta, o, emire al drept-credinciosilor, i-a
pricinuit o mhnire si o durere atta de mari, nct n-a putut
sa ndure zguduirea, si moartea cea grabnica a rapus-o! i
acuma se afla ntru tihna Stapnului ei!
La vorbele acestea, califul ncepu sa alerge ca un smintit
prin palat, astupndu-si urechile si ntrebndu-i cu ipete
amarnice despre mult-iubita lui pe toi cei pe care i
282
ntlnea. i toata lumea, la trecerea lui, se arunca degraba
cu pieptul la pamnt, ori se ascundea pe dupa stlpi. i
califul ajunse, n felul acesta, n gradina unde se ridica
mormntul cel nchipuit al cadnei, si se prabusi cu fruntea
pe marmura si, ntinznd minile si plngnd cu toate
lacrimile lui, striga:
O, trist mormnt! cum poate sa nchida Adnca noapte-a umbrei
tale reci Pe-aceea care-a fost cea mai iubita?
O, trist mormnt! raspunde, dar: pe veci Se sterse frumuseea
ei vrajita?
Acel desfat al ochilor mei, deci,
Se ncheie si el, ntr-o clipita?
O, trist mormnt! tu nu esti, vad eu bine,
Nici macar adevarul, nici minciuna:
Nici Raiul Desfatarilor senine,
Nici cerul pamntesc dintotdeauna. - Oh, pe Allah! oare de ce
n tine Da-n floare ramul si sclipeste luna?
i, n felul acesta, califul si ofta si si varsa durerea
vreme de un ceas. Dupa care se ridica si se duse iute de se
nchise n iatacurile lui, fara a vroi sa mai asculte nicio
mngiere, nici s-o primeasca pe soia lui ori pe celelalte
soii dragi!
In ce o priveste pe Sett Zobeida, apoi aceasta, daca vazu
izbnda vicleniei sale, porunci ca frumoasa Kut-al-Kulub sa
fie nchisa ntr-o lada de haine (ntruct fata tot se mai
afla sub puterea adormitoare a hangului) si puse doua roabe de
ncredere sa duca lada afara din sarai si s-o vnda n suk
celui dinti cumparator care s-o ivi, cu nelegerea ca
vnzarea sa se faca fara a se deschide capacul!
i-atta cu toi acestia!
Ci n ceea ce l priveste pe Khalif pescarul, apoi acesta,
daca se scula, a doua zi dupa pescuit, cel dinti gnd al
A cinci sute saizeci si sasea noapte
283
lui fu la arapul cel scopit, care nu-i platise cei doi pesti,
si si zise: ,Tare socotesc ca tot ce am mai bun de facut acum
este sa ma duc la sarai si sa ntreb de acel Sandal hadmbul,
fiul blestematei cu nas borcanat, de vreme ce asa m-a ndemnat
chiar el! i de n-o vrea sa-si plateasca datoria, pe Allah! am
sa-l belesc! i lua drumul catre palat.
Or, cnd ajunse acolo, Khalif gasi toata lumea ntoarsa pe
dos; si chiar n poarta, cel dinti ins pe care l ntlni fu
arapul Sandal hadmbul, stnd jos n mijlocul unei roate
cuviincioase de arapi si de hadmbi, vorbind si dnd din
mini. i Khalif se ndrepta catre el; iar cnd un mameluc
tnar vru sa-i aina calea, pescarul l mpinse si striga:
- Cara-te de-aici, fecior de codos!
La racnetul acela, hadmbul Sandal ntoarse capul si l vazu
pe Khalif pescarul. i hadmbul, rznd, i spuse sa se
apropie; iar Khalif se apropie si zise:
- Pe Allah! te-as fi cunoscut dintr-o mie, o, balaoache-
sule, o, firicel de lalea!
i hadmbul, auzind vorbele acelea, pufni n rs si zise cu
gingasie:
- Stai colea jos oleaca, o, stapne al meu Khalif! Am sa-i
platesc numaidect ceea ce i datorez!
i si baga mna n buzunar ca sa scoata banii si sa-i dea,
cnd deodata un strigat vesti ivirea marelui vizir Giafar,
care tocmai iesea de la calif.
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizeci si sasea noapte
Spuse:
i si baga mna n buzunar ca sa scoata banii si sa-i dea,
cnd deodata un strigat vesti ivirea marelui vizir Giafar,
care tocmai iesea de la calif.
284
O mie fi una de nopi
Asa ca hadmbii, robii si tinerii mameluci se ridicara si se
asezara pe doua rnduri; iar Sandal, la un semn facut cu mna
de catre vizir ca are sa-i spuna ceva, l lasa pe pescar si
alerga sa auda porunca lui Giafar. i amndoi ncepura sa
vorbeasca de zor, plimbndu-se n lung si n lat.
Khalif, daca vazu ca hadmbul zabovea sa se ntoarca la el,
socoti ca era o viclenie din partea acestuia ca sa nu-i
plateasca, mai ales ca hadmbul parea a-1 fi uitat cu totul si
ca nu-i mai pasa de pescar, de parca nici n-ar fi fost pe
lume. Atunci ncepu sa se framnte si sa-i faca semne de
departe hadmbului, semne ce voiau sa zica: ,Intoarce-te
odata! i ntruct acela nu lua deloc aminte la el, Khalif i
striga cu un glas zefliu:
- O, stapne al meu Lalea, da-mi ce mi datorezi, ca sa ma
duc!
i hadmbul, din pricina ca se afla de faa cu Giafar,
ramase tare ncurcat la strigatul acela, si nu vroi sa ras-
punda nimic. Ba dimpotriva, ncepu sa vorbeasca si mai
nsufleit, ca sa nu care cumva sa ia seama vizirul n partea
aceea; ci fu o truda zadarnica. ntruct Khalif se apropie si
mai mult si, cu un glas naprasnic, racni, facnd semne mari:
- O, miselule care nu-i platesti datoriile, prapadi-i-ar
Allah pe oamenii de rea-credina si pe toi care-i jefuiesc pe
cei saraci de bunul lor!
Pe urma schimba glasul si striga batjocoritor:
- Ma pun sub ocrotirea ta, o, stapne Burta-Goala al meu!
i ma rog ie sa-mi dai ce mi datorezi, ca sa pot sa ma duc.
Iar hadmbul ramase peste poate de ncurcat, caci Giafar, de
data aceasta, vazuse si auzise tot; ci ntruct nca nu-si da
seama despre ce e vorba, l ntreba pe hadmb:
- Ce-o fi pait oare bietul om? i cine l-o fi pagubit de
bunul lui?
i hadmbul raspunse:
A cinci sute saizeci si sasea noapte
285
- O, doamne al meu, tu nu stii cine-i omul acesta?
Giafar spuse:
- Pe Allah! de unde sa stiu, de vreme ce acuma l vad
ntia oara?
Hadmbul spuse:
- O, doamne al nostru, este chiar pescarul de la care am
luat ieri pestele de l-am dus califului! Iar eu, ntruct i-am
fagaduit niste bani pentru cei doi pesti care i mai
ramasesera la urma, i-am spus sa vina astazi la mine, sa-i
platesc ce i se cuvine! i tocmai vroiam sa-i dau banii,
atunci cnd a trebuit sa alerg dinaintea ta! i, drept aceea,
omul, pierzndu-si rabdarea, ma bruftuluieste acuma n felul
acesta!
Vizirul Giafar, daca auzi vorbele lui Sandal, zmbi a rde
si i spuse hadmbului:
- Cum i-ai facut tu socoteala, o, capetenie de hadmbi,
de te-ai dovedit atta de lipsit de cinstire, de luare- aminte
si de cuviina tocmai faa de chiar dascalul emirului drept-
credinciosilor? Sarace Sandal! ce-o sa zica marele calif cnd
are sa afle ca n-a fost cinstit pna peste poate tovarasul si
dascalul sau, pescarul Khalif?
Pe urma Giafar adauga deodata:
- O, Sandal, mai nti de toate sa nu-1 lasi sa plece,
ntruct nici nu se putea sa pice mai la anc! Califul, cu
pieptul apasat, cu inima mhnita, cu sufletul cernit, tocmai
se afla cufundat n deznadejde, din pricina morii cadnei
dragi lui, Kut-al-Kulub; iar eu degeaba am cautat sa-l mngi,
prin toate mijloacele obisnuite. Da poate cu ajutorul acestui
pescar Khalif avem sa izbndim a-i usura pieptul. ine-1, dar,
pna ce ma duc sa dibuiesc gndurile califului n privina
lui!
i hadmbul Sandal raspunse:
- O, doamne al meu, fa cum socotesti potrivit! i Allah sa
te ie si sa te apere pururea, ca pe sprijinul, stlpul si
piatra de temelie a mparaiei si a neamului emirului drept-
credinciosilor! i asupra ta si a lui fie umbra ocrotitoare a
286
Celui-Preanalt! i faca el ca ramul, trunchiul si radacina sa
ramna neatinse n veci!
i alerga la pescarul Khalif, n vreme ce Giafar se ntoarse
la califul Harun Al-Rasid. i pescarul, daca l vazu pe hadmb
ca vine ntr-un sfrsit, i zise:
- Iacata-te, dara, o Mae-Goale!
Iar cnd hadmbul le porunci mamelucilor sa-l ie pe pescar
si sa nu-1 lase sa plece, acela striga:
- A, iacata si napasta la care ma asteptam! Cel care a dat
a ajuns datornic, iar prsul a ajuns prt! A, Lalea a
belelei mele, eu vin aici sa-mi cer dreptul, si voi ma poprii
de parca n-as fi dat toate birurile ori nu mi-as fi platit
adeturile?
i-asa cu el!
In ce l priveste pe calif, cnd intra la el Giafar, sta
frnt n doua, cu capu-n mini si cu pieptul zguduit de
suspine! i si procitea ncetisor aceste stihuri:
Prietenii ma cearta ca gem necontenit i nu mai uit durerea si
chipul ce-am iubit.
Dar ce sa fac, prieteni, cnd n-am nicio putere Asupra bietei
inimi ce nu vrea mngiere,
i cnd nu sunt n stare sa-ndur, fara sa mor,
Gingasa amintire ce ma ngroapa-n dor,
Copila minunata si dulce, ah, de care Mi-e inima legata pe
veci, fara scapare.
Ah, nu mai am putere s-o uit cnd am baut Din cupa scumpa
vinul privirii ei, pierdut,
Ah, vinulfara seaman din care-nfiorat Baui odinioara si sunt
si-acuma beat.
i cnd ajunse dinaintea califului, Giafar l zise:
- Pacea fie cu tine, o, emire al drept-credinciosilor, o,
aparatorule al cinstei Legii noastre, o, cobortorule din
unchiul Sultanului Profeilor! Rugaciunea si pacea lui Allah
fie asupra lui si asupra tuturor urmasilor lui, fara de
abatere!
A cinci sute saizeci si saptea noapte 287
i califul si ridica asupra lui Giafar doi ochi plini de
lacrimi si o privire ndurerata, si raspunse...
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizeci si saptea noapte
Spuse:
i califul si ridica asupra lui Giafar doi ochi plini de
lacrimi si o privire ndurerata, si raspunse:
- i asupra ta, o, Giafar, fie pacea lui Allah si mila si
binecuvntarile Lui!
i Giafar ntreba:
- Capetenia drept-credinciosilor ngaduie robului sa
vorbeasca, ori mai degraba l opreste?
Iar Al-Rasid raspunse:
- Da de cnd, o, Giafar, i este oprit sa vorbesti ie,
stapnul si capul peste toi vizirii mei? Spune-mi tot ce ai
sa-mi spui!
Iar Giafar spuse atunci:
- O, doamne al meu, plecnd de dinaintea ta ca sa ma ntorc
la mine acasa, l-am ntlnit afara, la poarta palatului, n
mijlocul hadmbilor, pe stapnul si dascalul si tovarasul tau,
pescarul Khalif, care avea multe pre de adus mpotriva ta, si
se plngea de tine, zicnd: ,Slava lui Allah! nu pricep nimica
din tot ce mi se ntmpla! Eu l-am nvaat mestesugul
pescuitului, si el nu numai ca nu mi-a pastrat nicio
mulumire, da a mai si plecat sa-mi aduca doua cosuri si tare
s-a ferit sa se mai ntoarca! Asta-i tovarasie cinstita si
ucenicie cuminte? Ori te pomenesti ca asa s-or fi platind
dascalii? Or, eu, o, emire al drept-credinciosilor, m-am
grabit sa vin a te nstiina cum sta treaba; ca, daca tot mai
ai de gnd sa-i fii tovaras, sa-i fii; de nu, sa-i dai de
stire despre ncetarea nelegerii dintre voi doi, pentru ca
sa-si poata gasi alt tovaras ori partas!
288
Cnd auzi vorbele acestea ale. vizirului sau, califul, n
ciuda suspinelor care l sugrumau, nu mai putu sa se opreasca
a zmbi, pe urma a rde n hohote, si deodata si simi
pieptul usurat; si i spuse lui Giafar:
- Pe viaa mea si a ta, o, Giafar, spune-mi adevarat! Chiar
asa-i, se afla acuma pescarul Khalif la poarta palatului?
i Giafar raspunse:
- Pe viaa ta, o, emire al drept-credinciosilor, chiar pes-
carul Khalif, cu ochii lui amndoi, este la poarta!
i Harun zise:
- O, Giafar, pe Allah! trebuie sa-i fac numaidect dreptate
astazi, dupa vredniciile lui, si sa-i dau ce i se cuvine! Asa
ca daca Allah, prin mijlocirea mea, i-o trimite chinuri ori
dureri, are sa le capete pe de-a-ntregul; daca, dimpotriva,
are sa-i scrie la soarta sporul si norocul, are sa le capete
ntocmai!
i, rostind vorbele acestea, califul lua o foaie mare de
hrtie, o rupse n bucaele aidoma, si spuse:
- O, Giafar, scrie tu cu mna ta, pe douazeci dintre aceste
hrtii, mai nti sume de bani mergnd de la un dinar la o mie
de dinari, apoi numele tuturor dregatoriilor din mparaia
mea, de la dregatoria de calif, de emir, de vizir si de
musaip, pna la cele mai marunte slujbe de la sarai; pe urma
scrie, pe alte douazeci de hrtii, toate soiurile de osnde si
de schingiuiri, de la bataia cu vergi pna la spnzuratoare si
moarte!
i Giafar raspunse:
i lua un calam si scrise cu mna lui, pe bucaile de
hrtie, toate cele poruncite de calif, precum: o mie de di-
nari, slujba de musaip, dregatoria de emir, sarcina de calif,
si: pedeapsa cu moartea, ntemniarea, ciomageala, si alte
asemenea lucruri. Pe urma le mpaturi pe toate la fel, le
arunca ntr-un lighenas de aur, si i nmna totul califului,
care i spuse:
A cinci sute saizeci si saptea noapte
289
- O, Giafar, jur pe sfintele haruri ale preasfinilor mei
stramosi, cei neprihanii, si pe mparateasca mea spia care
suie pna la Hamz si la Akil
1
, ca, atunci cnd pescarul Khalif
are sa se afle aici, am sa-i poruncesc numaidect sa traga o
hrtie dintre aceste hrtii, pe care numai eu si cu tine stim
ce sta scris, si am sa-i daruiesc tot ce i-o meni hrtia pe
care are s-o traga, oricare ar fi lucrul scris! i, de-ar fi
sa i se nimereasca chiar si dregatoria de calif, am sa cobor
pe data din scaunul de domnie si am sa i-1 las lui, cu toata
bucuria sufletului! Da daca, dimpotriva, spnzura- toarea, sau
taierea, sau scopirea, sau orice alt fel de moarte are sa-i
fie partea, am sa poruncesc s-o ndure nesmintit! Du-te de-1
ia si adu-mi-1 fara de zabava!
Cnd auzi vorbele acestea, Giafar si zise n sinesi: ,Nu
este domnie si putere dect ntru Allah Slavitul si Atotpu-
ternicul! S-ar prea putea ca hrtia trasa de acest sarman sa
fie o hrtie de napasta, care sa-i prilej uiasca pieirea! i-
asa ca eu, fara de voia mea, am sa fiu pricina nenorocirii
lui! ntruct califul s-a legat cu juramnt, si n-ai cum
nadajdui sa-l faci sa-si schimbe hotarrea! Nu am, dar, dect
a ma duce dupa acest sarman! i nu are sa se ntmple dect ce
e scris de Allah! Pe urma iesi sa-l caute pe Khalif pescarul
si, lundu-1 de mna, vru sa-l duca nlauntrul palatului.
Khalif nsa, care nu mai contenise sa se framnte, sa se
plnga de popreala sa si sa se caiasca de faptul ca venise la
curte, era mai-mai sa-si vada minile ratacite ntru totul, si
striga:
- Mare prost am fost sa-i dau ascultare si sa vin aici dupa
hadmbul asta negru, Laleaua pacostei, plodul cel buzat al
blestematei cu nas borcanat, Mae-Goale asta!
Giafar nsa i zise:
- Hai, vino dupa mine!
i l duse nconjurat de o mulime de robi si de flacai,
1
Hamza, unchiul profetului Mahomed, a fost fratele, iar
Akil nepotul lui Abu al-Abbas al-Saffah, primul calif din
dinastia Abbasizilor (750- 1258), bunicul lui Harun al-Rasid.
290
pe care Khalif nu mai contenea sa-i blesteme. i dupa ce l
trecu prin sapte sali de intrare nemasurate, Giafar i spuse:
- Ia seama, o, Khalif! Ai sa te afli dinaintea emirului
drept-credinciosilor, aparatorul dreptei-credine!
i, ridicnd o perdea mare, l mpinse n sala de primire,
unde Harun Al-Rasid sta n jeul lui, nconjurat de emirii si
de mai-marii de la curtea sa. Iar Khalif, care habar n-avea de
ce vede, nu se simi ntru nimic tulburat; ba, uitndu-se cu
cea mai mare luare-aminte la Harun Al- Rasid n vlva slavei
sale, se duse la el hohotind de rs si i zise:
- A, iacata-te, o, clanaretule! Au tu socoi ca te-ai pur-
tat cinstit ieri, cnd m-ai lasat sa pazesc singur pestele, pe
mine, care te-am nvaat meseria si te-am nsarcinat sa te
duci sa-mi cumperi doua cosuri? nct m-ai lasat fara de
aparare si la cheremul unei liote de hadmbi care au venit ca
un potop de ciori sa-mi fure si sa-mi ia pestele, care ar fi
putut sa-mi aduca pe puin o suta de dinari! i tot tu esti
pricina pentru tot ce mi-e dat sa paesc si acuma, n mijlocul
insilor astora care ma in aici! Ci tu, o, clanaretule, ia sa-
mi spui, cine oare-a putut sa puna mna si pe tine si sa te
nsface si sa te lege n scaunul ala?
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizeci si opta noapte
Spuse:
... Ci tu, o, clanaretule, ia sa-mi spui, cine oare-a putut
sa puna mna si pe tine si sa te nsface si sa te lege n
scaunul ala?
La vorbele acestea ale lui Khalif, califul zmbi si, lund
cu minile amndoua ligheanul de aur n care se aflau hrtiile
scrise de Giafar, zise:
A cinci sute saizeci si opta noapte
291
- Apropie-te, o, Khalif, si vino de trage o hrtie dintre
hrtiile acestea!
Khalif nsa, izbucnind n rs, striga:
- Ce, o, clanaretule, i-ai si schimbat meseria si te-ai
lasat de muzica? Acuma iacata ca ai ajuns astrolog! i ieri
erai ucenic de pescar! Crede-ma, clanaretule, treaba asta n-o
sa te duca departe! Caci cu ct te apuci de mai multe meserii,
cu atta cstigi mai puin! Lasa, dar, deoparte astrologia si
fa-te iar clanaret, ori mai degraba ntoarce-te la mine, sa-i
faci ucenicia de pescar!
i-ar fi inut-o asa nainte, cnd deodata Giafar se duse la
el si i zise:
- Gata cu vorbele astea! i vino de trage o hrtie, asa cum
i-a poruncit emirul drept-credinciosilor!
i l mpinse catre scaunul mparatesc.
Atunci Khalif, tot mpotrivindu-se la mpingerea lui Giafar,
si bodoganind, se lasa dus pna la ligheanul de aur si
cufundndu-si deodata mna n el scoase un pumn ntreg de
hrtii. Giafar nsa, care l veghea, i porunci sa le dea
drumul si i spuse sa nu ia dect una. i Khalif, mpin-
gndu-1 cu cotul, si baga iar mna n lighean si nu scoase de
data aceasta dect o hrtie, zicnd:
- Departe de mine orice gnd de a-1 mai lua de-acuma-
ncolo n slujba mea pe clanaretistul asta cu bucile obrajilor
umflate, astrologul asta ntocmitor de horoscoape!
i, zicnd acestea, despaturi hrtia si, innd-o de-an-
doaselea, caci nu stia sa citeasca, o ntinse califului si
zise:
- Vrei, o, clanaretule, sa-mi spui horoscopul scris pe hr-
tia asta? i ia seama sa nu care cumva sa-mi ascunzi ceva!
Iar califul lua hrtia si, fara a o citi, o ntinse la
rndul sau lui Giafar, zicndu-i:
- Spune-ne cu glas tare ce sta scris acolo!
i Giafar lua hrtia si, citind-o, ridica braele si striga:
- Nu este domnie si nu este putere dect ntru Allah
Slavitul si Atotputernicul!
292
Iar califul, zmbind, l ntreba pe Giafar:
Vesti bune, nadajduiesc, o, Giafar! Ce este? Spune!
Trebuie sa cobor din scaunul de domnie? Trebuie sa-l nal n
el pe Khalif? Ori te pomenesti ca trebuie sa-l spnzur?
i Giafar raspunse, cu glas nduiosat:
O, emire al drept-credinciosilor, pe hrtia aceasta sta
scris: O suta de lovituri de ciomag pescarului Khalif.
Atunci califul, cu toate ipetele si mpotrivirile lui
Khalif, spuse:
Sa se ndeplineasca hotarrea!
i spatarul Massrur porunci sa fie luat pescarul, care urla
deznadajduit, si sa fie ntins pe burta, sa i se traga,
numarat, o suta de lovituri de ciomag, nici una mai mult, nici
una mai puin! Iar Khalif, macar ca nu simea nicio durere,
datorita nvrtosirii pe care o dobndise, scotea niste ipete
nfricosatoare si arunca un potop de ocari asupra
clanaretistului. i califul rdea sa se topeasca! i cnd se
sfrsira de dat cele o suta de lovituri, Khalif se scula, de
parca n-ar fi pait nimic, si striga:
Blestema-i-ar Allah zbegul asta, o, buhaitule! Au de
cnd o fi ajuns bataia cu ciomagul prilej de sotii ntre oa-
menii cumsecade?
Iar Giafar, care avea un suflet milos si o inima duioasa, se
ntoarse catre calif si spuse:
O, emire al drept-credinciosilor, ngaduie-i pescarului
sa mai traga o hrtie! Poate ca soarta are sa-i fie mai
priincioasa de data aceasta! i-apoi, doar n-ai sa vrei ca
fostul tau dascal sa plece de la apa bunataii tale fara a-si
fi potolit setea!
i califul raspunse:
Pe Allah, o, Giafar, esti tare nechibzuit! Tu stii ca
domnii nu prea au obiceiul sa-si ntoarca juramintele sau
fagaduielile! Or, trebuie sa fii ncredinat de la nceput ca
daca pescarul, tragnd a doua hrtie, are sa aiba parte de
A cinci sute saizeci si opta noapte
293
spnzuratoare, va fi spnzurat fara de abatere! i tu ai sa
fii pricina morii lui!
Iar Giafar raspunse:
- Pe Allah, o, emire al drept-credinciosilor, pentru omul
nenorocit moartea este mai de dorit dect viaa!
Iar Califul spuse:
- Fie! Sa mai traga o hrtie!
Khalif nsa, ntorcndu-se catre calif, striga:
- O, clanaret al pacostei, plati-i-ar Allah darniciile! Da
ia spune-mi, nu puteai sa gasesti n Bagdad alt ins n locul
meu, ca sa pui sa i se faca mndreea asta de dovada? Ori n-o
mai fi fost altul afara de mine mai la ndemna n tot
Bagdadul?
Giafar nsa veni lnga el si i zise:
- Mai ia o hrtie, si Allah are sa i-o aleaga!
Atunci Khalif si baga mna n ligheanul de aur, si,
ntr-o clipita, scoase o hrtie pe care i-o ntinse lui
Giafar. i Giafar o despaturi, o citi, si lasa ochii n pamnt
fara a spune nimic. Iar califul, cu un glas linistit, l
ntreba:
- Pentru ce nu spui nimic, o, fiu al lui Yahia?
i Giafar raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, pe hrtia aceasta nu
sta scris nimic! Este o hrtie alba!
i califul zise:
- Vezi si tu! Nu la noi l asteapta norocul pe acest
pescar! Asa ca acuma spune-i sa plece ct mai degraba de dina-
intea feei mele! L-am vazut de-ajuns!
Giafar nsa spuse:
- O, emire al drept-credinciosilor, ma rog ie, pe sfintele
haruri ale preasfinilor tai stramosi, cei neprihanii,
ngaduie-i pescarului sa mai traga si a treia hrtie! Poate ca
asa are sa poata dobndi cu ce sa nu moara de foame.
i Al-Rasid raspunse:
- Bine! Sa ia si a treia hrtie, si gata!
i Giafar i spuse lui Khalif:
294
- Hai, o, saracule, ia a treia hrtie si cea de pe urma...
Dar cnd fu cea de a cinci sute saizeci si noua noapte
Spuse:
- Hai, o, saracule, ia a treia hrtie si cea de pe urma.
i Khalif mai trase o data, iar Giafar lund hrtia, citi
cu glas tare:
- Un dinar pescarului!
Cnd auzi vorbele acestea, Khalif striga:
- Afurisit sa fii, o, claneret al belelelor! Un dinar
pentru o suta de lovituri de ciomag! Cta mai darnicia! Da-i-
o-ar ndarat Allah la Ziua Judecaii!
Iar califul ncepu sa rda din tot sufletul, si Giafar, care
izbutise pna la urma sa-l nveseleasca pe stapnul sau, l
lua de mna pe Khalif pescarul si l scoase din sala dom-
neasca.
Cnd ajunse la poarta palatului, Khalif se ntlni cu
hadmbul Sandal, care i zise:
- Vino ncoace, Khalif. Hai de ne da oleaca de parte si
noua din cele cu cte te-a cinstit darnicia emirului drept-
credinciosilor!
- A, arap de pacura, vrei oleaca de parte? Hai, dar, si ia
jumatate din suta de lovituri de ciomag, pe pielea ta aia
neagra! Pna i le-o da Eblis n iad, na! ine dinarul pe care
mi l-a daruit clanaretistul de stapnu-tau!
i i arunca n obraz dinarul pe care i-1 pusese Giafar n
mna, si vru sa iasa pe poarta si sa se duca n drumul lui.
Hadmbul se repezi nsa dupa el si, scond din buzunar o
punga cu o suta de dinari, i-o ntinse lui Khalif, spunnd:
A cinci sute saizeci si noua noapte
295
- O, pescarule, ia dinarii acestia ca pre pentru pestele
pe care l-am cumparat ieri de la tine! i du-te n pace!
Iar Khalif, daca vazu asa, se bucura din plin si lua punga
cu o suta de dinari, precum si dinarul dat de Giafar, si,
uitndu-si belelele si necazul pe care le ndurase, si lua
ramas-bun de la hadmb si se ntoarse acasa, plin de fala si
peste poate de mulumit. Acum, ntruct Allah, daca a hotart
el odata un lucru, l nfaptuieste nesmintit, si ntruct de
data aceasta hotarrea lui era tocmai n privina lui Khalif,
voina sa trebuia sa se mplineasca. Asa ca, pe cnd strabatea
sukurile spre a se ntoarce acasa, Khalif fu oprit, n faa
trgului de robi, de o mare roata de oameni, care toi priveau
spre acelasi loc. i Khalif se ntreba: ,La ce s-o uita asa
toata lumea asta strnsa ciotca? i, mnat de nedumerire,
porni sa-si croiasca drum cu coatele printre neguatori si
telali, printre bogatani si saracani, care, daca l cunoscura,
ncepura sa rda, strigndu-si:
- Loc! facei loc navabului cel grozav care are sa cumpere
tot trgul! Loc preastralucitului Khalif, seicul belito-
rilor!
i Khalif, fara a se tulbura, si tare pe el, ntruct se
simea ghiftuit cu dinarii de aur strnsi la serpar, ajunse la
mijlocul rndului din faa si cata sa vada care-i treaba. i
vazu un batrn care avea dinainte-i o lada pe care sedea un
rob. i batrnul acela tocmai striga cu glas mare, zicnd:
- O, negustorilor! o, bogatanilor! o, preacinstiilor lo-
cuitori din cetatea noastra! care dintre voi vrea sa-si bage
banii ntr-o trguiala de suta la suta, cumparnd cu tot ce se
afla n ea, fara ca noi sa stim ce, lada aceasta bine gatita,
venita de la saraiul preaslavitei Sett Zobeida, fiica lui
Kassem, soia emirului drept-credinciosilor? N-avei dect a
spune ct dai! i AJlah sa-l blagosloveasca pe acela care are
sa dea cel mai mult!
Ci o tacere larga raspundea la chemarea lui, caci negu-
atorii nu cutezau sa-si arunce banetul pe o lada n care nu
296
stiau ce se afla, si se temeau sa nu fie la mijloc vreun ma-
trapazlc! Da pna la urma unul dintre ei dadu glas si zise:
- Pe Allah! trgul acesta-i cam la noroc! i poate sa fie
tare pagubos! Ci eu tot am sa dau ceva, da sa nu mi se ia n
nume de rau! Asa ca am sa zic o vorba, da sa nu ma cer- tati!
Iacata! douazeci de dinari, niciunul mai mult!
>
Ci un alt neguator ridica numaidect preul si zise:
- Eu dau cincizeci!
i ali neguatori ridicara iarasi; si preul ajunse la o
suta de dinari. Atunci telalul striga:
- Da careva dintre voi mai mult, o, neguatorilor? Preul
cel de pe urma! O suta de dinari! Cine da mai mult?
Atunci Khalif ridica glasul si zise:
- Eu! Dau o suta si unu de dinari!
La vorbele acestea ale lui Khalif, negustorii, care l stiau
tot atta de lefter ca un pres scuturat si batut, socotira ca
glumeste ci si ncepura sa rda. Khalif nsa si descinse
chimirul si iar striga cu glas mare si mnios:
- O suta si unu de dinari!
Atunci telalul, cu toate rsele neguatorilor, spuse:
- Pe Allah! lada este a lui Khalif! Iar eu nu i-o vnd de-
ct lui!
Pe urma adauga:
- Pofteste, o, pescarule! plateste o suta si unu, si ia
lada cu tot ce se afla n ea! Allah sa binecuvnteze vnzarea!
i sporul fie asupra-i, odata cu aceasta cumparare!
i Khalif si ntoarse chimirul, n care se aflau taman o
suta si unu de dinari, pe care i scutura n minile tela-
lului; si trgul se facu n deplina nvoiala a amnduror
parile. i tot atunci lada intra n stapnirea lui Khalif
pescarul.
i pe data hamalii din suk, daca vazura trgul ncheiat, se
repezira asupra lazii, batndu-se care s-o duca, nu pe
degeaba, fireste. Ci treaba nu-i era nicidecum la ndemna lui
Khalif care, cu trguiala asta, se scuturase de toi banii
A cinci sute saptezecea noapte
297
dobndii si nu mai avea acuma nici cu ce sa-si cumpere o
ceapa! Iar hamalii se luptara mai departe, smulgndu-si care
mai de care lada, pna ce neguatorii se bagara ntre ei de-i
desparira si le spusera:
- Hamalul Zoraik a fost cel dinti! Asa ca lui i se cade s-
o care!
i i alungara pe ceilali hamali, afara de Zoraik, si, cu
toate mpotrivirile lui Khalif, care vroia sa-si duca singur
cumparatura, aburcara lada n spinarea hamalului si i spusera
sa-l urmeze, cu povara aceea, pe stapnul ei Khalif. i
hamalul, cu lada n spinare, porni pe urma pescarului.
Dar cnd fu cea de a cinci sute saptezecea noapte
Spuse:
i hamalul, cu lada n spinare, porni pe urma pescarului.
i Khalif, mergnd pe drum, si zicea n cugetul sau: ,Nu
mai am niciun ban, nici de aur, nici de argint, nici de arama,
nici macar mireasma vreunui ban! i ce-o sa ma fac cnd o sa
ajung acasa si-o trebui sa-l platesc pe afurisitul asta de
hamal? i ce nevoie aveam eu de hamal? i, de altminteri, ce
nevoie aveam eu si de pacostea asta de lada? i cine pacatului
a putut sa-mi bage n cap gndul cu trguiala asta? Da ce e
scris trebuie sa se mplineasca! Pna una alta, ca sa scap din
beleaua cu hamalul asta, am sa-l fac sa alerge si sa umble si
sa rataceasca drumul de-a lungul ulielor, pna ce o sa se
sfrseasca de truda. Atunci are sa se opreasca de bunavoia lui
si nu are sa mai vrea sa mearga. Iar eu am sa ma folosesc de
nevrerea lui si n-am sa vo- iesc nici eu la rndu-mi sa-i
platesc, si am sa-mi iau singur lada n spinare!
298
i, dupa ce si ntocmi asa planul acesta, l si puse numai-
dect n fapt. ncepu, dar, sa rataceasca de pe o ulia pe
alta si de la o piaa la alta, si sa-l ocoleasca pe hamal dupa
el prin toata cetatea, si-asa de la prnz pna n amurgit de
soare, nct hamalul se vlagui de tot si, ntr-un sfrsit,
ncepu sa bombaneasca si sa mormaie, si se hotar sa-i spuna
lui Khalif:
- O, stapne al meu, da unde i-e casa?
i Khalif raspunse:
- Pe Allah! ieri stiam bine unde este, da astazi am uitat
de-a binelea. i iacata-ma nevoit sa caut mpreuna cu tine
unde-o fi asezata!
i hamalul zise:
- Da-mi plata si ia-i lada!
i Khalif zise:
- Mai rabda oleaca, mergnd ncetisor, ca sa-mi dai ragaz
sa-mi adun gndurile si sa cuget n ce loc se afla casa mea.
Pe urma, dupa o vreme, ntruct hamalul ncepuse iar sa se
vaicareasca si sa bombane printre dini, i zise:
- O, Zoraik, nu am la mine niciun ban ca sa-i pot plati
aci pe loc! Caci mi-am lasat banii acasa, iar casa am uitat
unde se afla!
i cum hamalul se oprise, nemaiputnd sa umble, si pusese
povara jos, iacata ca trece un cunoscut de-al lui Khalif, care
l bate pe umar si i zice:
- Na! tu esti Khalif? Ce caui prin mahalaua asta, asa de
departe de mahalaua ta? i ce l-ai pus pe omul asta sa-i
care?
Ci, pna ce Khalif, descumpanit, sa apuce sa-i raspunda,
hamalul Zoraik se si ntoarse catre trecatorul cu pricina si
l ntreba:
- O, unchiule, unde se afla casa lui Khalif?
Omul raspunse:
- Pe Allah! auzi ce ntrebare! Pai casa lui Khalif se afla
tocmai n partea cealalta a Bagdadului, la hanul naruit de la
trgul de peste, n mahalaua Rawassin!
A cinci sute saptezecea noapte
299
i pleca rznd.
Atunci Zoraik hamalul i spuse lui Khalif pescarul:
- Hai, misca-te, o, neispravitule! Dare-ar sa nu mai
traiesti ori sa umbli!
i l sili sa mearga naintea-i si sa-l duca la locuina
lui, la hanul naruit, de la trgul de peste! i nu mai
conteni, pna ce ajunsera acolo, sa-l tot dodeleasca si sa-l
certe pentru purtarea lui, zicndu-i:
- O, chip de pacoste, lipsi-te-ar Allah de pinea cea de
toate zilele pe lumea asta! De cte ori n-am mai trecut noi pe
dinaintea prapaditei tale de case, si nu mi-ai facut un semn
sa ma opresc! Hai! Acuma ajuta-ma sa dau jos lada din spinare!
i dare-ar Allah sa fii pe data nchis n ea pe veci!
i Khalif, fara a scoate o vorba, l ajuta sa dea jos lada,
iar Zoraik, stergndu-si de pe frunte cu dosul minii bro-
boanele mari de sudoare, spuse:
- Sa vedem acuma ct de larg esti la suflet si ct de
darnica i-e mna, la plata ce mi-o datorezi dupa toate os-
tenelile astea pe care m-ai facut sa le ndur degeaba! i
grabeste-te, ca sa ma lasi sa plec n calea mea!
i Khalif i spuse:
- De buna seama, o, tovarase al meu! Ai sa fii rasplatit
strasnic! Au vrei sa-i aduc aur ori argint? Poi sa-i alegi!
Iar hamalul raspunse:
- Tu stii mai bine dect mine ce mi se cuvine!
Atunci Khalif, lasndu-1 pe hamal la poarta cu lada,
intra n casa si se ntoarse numaidect, innd n mna un
bici nfricosator de curele, intuit fiecare cu patruzeci de
tinte ascutite, taman bun sa doboare o camila dintr-o lo-
> 7 '
vitura! i se repezi la hamal, cu mna ridicata si, nvrtind
biciul, i-1 aldui pe spinare, si iar de la cap, si nca o
data, asa de vrtos, nct hamalul ncepu sa urle din rarunchi
si dnd dosul, o lua la fuga drept nainte, cu minile
ntinse, si se mistui pe dupa un col de ulia.
300
Descotorisit n felul acesta de hamal, care, la urma urmei,
se ncarcase de buna lui voie cu ladoiul, Khalif se pregatea
sa traga lada n casa. Ci, de toata zarva aceea, vecinii se
strnsesera ciotca si, cnd l vazura pe Khalif mpopoonat
asa de ciudat cu caftan de zarafir scurtat pe sub genunchi si
cu turban tot de zarafir, si cnd mai vazura si lada pe care o
cara, i zisera:
- O, Khalif, de unde ai caftanul si lada aceea att de
grea?
El raspunse:
- De la un baiat, ucenic la mine si clanaretist de meserie,
pe care l cheama Harun Al-Rasid.
Dar cnd fu cea de a cinci sute saptezeci si una noapte
Spuse:
- De la un baiat, ucenic la mine si clanaretist de meserie,
pe care l cheama Harun Al-Rasid.
La vorbele acestea, pe locuitorii din hanul naruit, vecini
ai lui Khalif, i prinse spaima pentru sufletele lor si si
zisera ntre ei: ,De nu l-ar auzi nimenea pe smintitul asta
vorbind asa! Ca-1 nhaa agiii si-l spnzura numaidect! i ne
spulbera hanul cu totul, si, din pricina lui, poate sa ne
spnzure si pe noi dinaintea hanului, ori sa ne osndeasca la
vreo cazna naprasnica! i, speriai pna pna peste poate, l
silira sa-si ncuie limba n gura si, ca sa sfrseasca mai
iute, l ajutara sa-si care lada n casa si mpinsera usa dupa
el.
Or, odaia lui Khalif era atta de strmta, nct lada o
umplu cu totul de parca ar fi fost anume facuta spre a se
mbuca tocmai pe tocmai ntre perei. i Khalif, nemaistiind
unde sa se aseze spre a-si trece noaptea, se ntinse ct
A cinci sute saptezeci si una noapte
301
era de lung pe lada, si, n felul acesta, ncepu sa cugete la
cele cte i se ntmplasera n ziua aceea. i deodata se n-
treba: ,Da la urma urmei, ce-astept de nu deschid lada ca sa
vad ce-o fi n ea? i sari n picioare si se cazni din toate
puterile cu minile, ncercnd s-o deschida, da degeaba. i
si zise: ,Unde mi-or fi fost minile cnd m-am hotart asa,
deodata, sa cumpar lada asta, pe care nu pot nici macar s-o
deschid? i iar se ncerca sa-i sparga lacatul si sa-i sfarme
ncuietoarea, ca tot nu izbuti mai mult! Atunci si zise: ,Sa
asteptam pna mine, ca sa vedem mai bine cum s-o luam! i
iarasi se ntinse de-a lungul pe ladoi, si nu zabovi mult pna
sa nceapa a dormi din toate sforaiturile lui!
Or, cum dormea asa de vreun ceas de vreme, se trezi deodata,
sarind de spaima, si se izbi cu capul de tavanul odaii! Caci
simise cum se misca ceva n launtrul lazii. i dintr-odata
somnul i si zbura din cap, cu minte cu tot; si striga: ,Fara
de nicio ndoiala ca acolea nlauntru se afla niscai ginni!
Slava lui Allah ca mi-a dat gndul sa nu deschid capacul! Ca
daca-1 deschideam, ar fi sarit pe mine, n bezna asta, si cine
stie ce mi-ar fi facut! Hotart! mare bine nu mi-ar fi fost,
oricum! Ci, pe cnd si rumega el n felul acesta gndul de
spaima, iata ca zgomotul dinlauntru lazii spori, si i ajunse
la urechi ca un soi de geamat. Khalif atunci, speriat peste
poate, cauta pierit o lumnare, ca sa faca lumina; ci uitase
ca saracia nu-i ngaduise nicicnd sa aiba vreo lumnare si,
bjbind ntruna cu minile pe pereii odaii, clananea din
dini si si zicea: ,De data asta, e prapad! prapad de tot!
Pe urma, cu spaima sporita, deschise usa si navali afara, n
dric de noapte, ipnd ct l inea gura:
- Ajutor! O, locuitori din han! o, vecinii mei! sarii!
ajutor!
Iar vecinii, dintre care cei mai muli erau cufundai n
somn, se trezira speriai rau si iesira afara, pe cnd femeile
si scoteau capetele, acoperite pe jumatate, prin crapatura
usilor. i toi l ntrebara:
302
- Au ce-ai pait, bre Khalif?
El raspunse:
- Iute, dai-mi iute o lumnare caci la mine au venit
ginnii!
i vecinii ncepura sa rda, iar unul dintre ei i aduse
pna la urma o lumnare. i Khalif lua lumnarea si se
ntoarse n odaia lui, mai stapn pe el. Ci deodata, cum se
plecase peste lada, auzi un glas care suspina:
- Ah, unde sunt?
i, nca si mai speriat, Khalif lasa tot si se repezi afara
ca un nebun, ipnd:
- O, vecinilor! scapai-ma!
Iar vecinii i spusera:
- O, Khalif, afurisitule! da ce pacoste a dat peste tine?
N-ai de gnd odata sa nu ne mai chinuiesti?
El raspunse:
- Bre oameni buni, ginnul este n lada! Se misca si vor-
beste!
Ei l ntrebara:
- O, mincinosule! si ce spune ginnul ala?
El raspunse:
- A ntrebat: ,Unde sunt?
Vecinii i raspunsera rznd:
- Pai, n iad, fara de nicio ndoiala, bre afurisitule! De
n-ai mai gusta somn pn' la moarte! Ai sculat tot hanul si
toata mahalaua! Daca n-ai sa taci, avem sa coborm sa-i
sfarmam oasele!
i Khalif, macar ca murea de frica, se hotar sa se ntoarca
iarasi n odaia lui si, adunndu-si curajul tot, lua un
pietroi si sfarma ncuietoarea de la lada, si dete dintr-odata
capacul la o parte! i vazu, ntinsa acolo n lada, lnceda si
cu pleoapele ntredeschise, o fetiscana frumoasa ca o hurie,
si sclipind de nestemate. Era Kut-al-Kulub! i, daca se simi
slobozita si rasuflnd cu tot pieptul aer proaspat, se
dezmetici de-a binelea, iar somnul dat de bangul cel adormitor
se risipi pe deplin. i sta acolo, galbena si att de frumoasa
si de ispititoare, ntr-adevar!
A cinci sute saptezeci si doua noapte 303
Cnd o vazu, pescarul, care n viaa lui nu mai privise asa,
descoperita, nu numai o frumusee ca aceea, da nici macar o
femeie de rnd, cazu n genunchi dinaintea ei si o ntreba:
- Pe Allah! o, stapna a mea, cine esti?
Dar cnd fu cea de a cinci sute saptezeci si doua noapte
Spuse:
... cazu n genunchi dinaintea ei si o ntreba:
- Pe Allah! o, stapna a mea, cine esti?
Fata deschise ochii, niste ochi negri cu gene ncondeiate,
si spuse:
- Unde este Iasomia? Unde este Narcisa?
Or, acestea erau numele celor doua copile roabe care o
slujeau la sarai. i Khalif, nchipuindu-si ca fata i cerea
iasomii si zarnacadele, raspunse:
- Pe Allah! o, stapna mea, nu am aici acuma dect niste
flori uscate de hennea.
i fetiscana, cnd auzi raspunsul acela si glasul lui
Khalif, si veni n fire ntru totul si, deschizndu-si ochii
larg, ntreba:
- Cine esti tu? i unde ma aflu?
i spuse astea cu un glas mai dulce ca zaharul, nsoit de
un semn vrajitor cu mna! i Khalif, care de altminteri avea
un suflet gingas, se simi naucit cu totul de ce vedea si de
ce auzea, si raspunse:
- O, stapna mea, o, cu adevarat prea-frumoaso, eu sunt
Khalif pescarul; iar tu te afli chiar n casa mea.
i Kut-al-Kulub ntreba:
- Atunci, nu mai sunt n saraiul califului Harun Al- Rasid?
EI raspunse:
304
- Nu, pe Allah! esti acasa la mine, n odaia mea care-i un
sarai numai ntruct te adaposteste pe tine! i ai ajuns roaba
mea, cu nvoiala si cu trguiala, ntruct te-am cumparat
astazi, cu lada ta cu tot, dupa strigarea din trg, pe o suta
si unu de dinari! i te-am adus, adormita n lada aceasta, la
casa mea! i n-am stiut ca esti n lada dect cnd ai nceput
sa te misti si cnd, dintru-nti, m-am speriat! i-acuma vad
limpede ca steaua mea suie n zarea norocului, macar ca pna
acuma o stiam atta de pe jos si de paguboasa!
i Kut-al-Kulub, la vorbele acestea, zmbi si zise:
- Asa ca, o, Khalif, m-ai cumparat din sule, fara sa ma fi
vazut?
El raspunse:
- Asa, pe Allah! fara macar sa am habar ca esti n lada!
i Kut-al-Kulub pricepu atunci ca tot ce paise fusese
urzit mpotriva ei de Sett Zobeida, si l puse pe pescar sa-i
povesteasca toate cte i se ntmplasera, de la nceput pna
la sfrsit. i sezu asa de vorba cu el pna dimineaa. i
atunci ea i spuse:
- O, Khalif, oare tu nu ai nimic de mncat? Caci mi-e cam
foame!
El raspunse:
- Nici de mncat, nici de baut, nimic, chiar nimic! Nici
eu, pe Allah, iacata ca de doua zile n-am pus o buca- tura n
gura!
Ea ntreba:
- Da macar ceva bani?
El spuse:
- Bani, o, stapna a mea? Allah sa-mi ie lada aceasta pe
care, ndemnat de ursitoarea si de nestiina mea, am dat pna
la cel mai de pe urma banu! i iacata-ma lefter uscat!
Iar fata, la vorbele acestea, ncepu sa rda si zise:
- Du-te, oricum, si adu-mi ceva de mncare; cere de la
vecini, care n-au sa te lase! Caci vecinii trebuie sa se ntr-
ajute unul cu altul!
A cinci sute saptezeci si doua noapte
305
Atunci Khalif se ridica si iesi n curtea hanului si, n
tacerea zorilor, ncepu sa strige:
- O, locuitori ai hanului, o, vecinilor! Iacata ca ginnul
din lada mi cere acuma de mncare! i eu nu am nimica la
ndemna sa-i dau!
Iar vecinii, temndu-se de glasul sau, si mai fiindu-le si
mila de el din pricina saraciei lui, coborra si-i adusera
care vreo coaje de pine ramasa de la cina din ajun, care vreo
bucata de brnza, care vreun castravete, care vreo ridiche. i
i le pusera pe toate n poala caftanului, si se ntoarsera la
ei. Iar Khalif, mulumit cu cele dobndite, se ntoarse n
odaia lui si puse totul dinaintea fetei, spunndu-i:
- Mannca, mannca!
i ea zmbi a rde si zise:
- Cum as putea sa mannc, daca nu am o oala ori o cania
cu apa sa beau? Altfel, de buna seama ca nghiiturile mi s-ar
opri n gt si as muri!
i Khalif raspunse:
- Departe de tine orice rau, o, preafrumoaso! Dau fuga si
i aduc nu o cania, ci un ulcior de-al mare!
i iesi n curtea hanului si racni din toate beregaile:
- O, vecinilor! o, locuitori ai hanului!
i din toate parile glasurile suparate ncepura sa-l oca-
rasca si sa-i strige:
- Zi, blestematule, ce mai este?
El raspunse:
- Ginnul din lada cere acuma de baut!
i vecinii coborra la el, aducndu-i care un ulcior, care
un chiup, care un ol, care un stacan; si Khalif le strnse de
la ei, lund una ntr-o mna, alta n cealalta mna, alta n
cumpana pe cap, alta la subsuoara, si se grabi sa duca totul
la Kut-al-Kulub, spunndu-i:
- Ii aduc ce-i doreste sufletul. Mai vrei ceva?
Ea spuse;
- Nu! darurile lui Allah sunt din destul!
306
El spuse:
- Atunci, o, stapna mea, spune-mi la rndu-i vorbele tale
atta de dulci, si povesteste-mi povestea ta, pe care n-o
stiu!
Atunci Kut-al-Kulub se uita la Khalif, zmbi si spuse:
- Afla, dar, o, Khalif, ca povestea mea se poate spune n
doua vorbe! Zavistia potrivnicei mele, Sett Zobeida, soia
califului Harun Al-Rasid, m-a aruncat n starea aceasta din
care, spre norocul soartei tale, m-ai scapat tu! Caci sunt
Kut-al-Kulub, cadna cea mai draga a emirului drept-
credinciosilor! n ce te priveste, belsugul vieii tale de aci
nainte este nendoielnic!
i Khalif o ntreba:
- Da Harun asta e totuna cu ala pe care l-am nvaat eu
meseria de pescar? i-i totuna cu spaimaila ala pe care l-am
vazut la palat, seznd pe un scaun mare?
Ea raspunse:
- ntocmai, chiar el este!
Khalif spuse:
- Pe Allah! n-am ntlnit n viaa mea un clanaretist mai
neispravit si un ticalos mai mare! Nu numai ca peze- venghiul
ala cu obrajii buhaii m-a furat, da mi-a mai si dat un dinar
pentru o suta de lovituri de ciomag! Daca m-oi mai ntlni cu
el vreodata, am sa-i spintec burdihanul cu arusul asta!
Ci Kut-al-Kulub, cerndu-i sa taca, i spuse:
- Sa lasi de-acuma felul acesta necuvincios de a vorbi,
pentru ca, n starea cea noua n care ai sa te afli, trebuie,
nainte de toate, sa-i deschizi ochiul minii si sa te de-
prinzi cu gingasiile si cu purtarea aleasa! i, n felul
acesta, o, Khalif, ai sa pui sa i se treaca peste piele
gealaul purtarii frumoase si ai sa ajungi un trgove de vaza
si un om de frunte, plin de stralucire si de cuviina.
A cinci sute saptezeci si treia noapte
307
Dar cnd fu cea de a cinci sute saptezeci si treia noapte
Spuse:
i, n felul acesta, o, Khalif, ai sa pui sa i se treaca
peste piele gealaul purtarii frumoase si ai sa ajungi un
trgove de vaza si un om de frunte, plin de stralucire si de
cuviina.
Daca auzi vorbele acelea spuse de Kut-al Kulub, Khalif simi
dintr-odata cum se savrseste n el o schimbare, si cum i se
deschid ochii minii, si cum i se largeste nelegerea
lucrurilor, si cum i se ascute cugetul! i totul ntru norocul
lui! Atta-i de adevarat ca sufletele gingase pot schimba mult
sufletele necioplite! Astfel, de la o clipa la alta, datorita
vorbelor blajine spuse de Kut-al Kulub, pescarul Khalif,
nesimitor si badaran pna atunci, se schimba ntr-un trgove
subire, daruit cu purtari minunate si cu un fel de a vorbi
foarte ales.
Intr-adevar, dupa ce Kut-al Kulub i arata, n felul acesta,
cum trebuie sa se poarte, mai ales daca va mai fi chemat n
faa emirului drept-credinciosilor, pescarul Khalif raspunse:
- Pe capul si pe ochii mei! Sfaturile tale, o, stapna a
mea, sunt pravila mea de purtare, iar bunavoina ta este umbra
n care huzuresc! Ascult si ma spun! Allah sa te acopere cu
binecuvntarile lui si sa-i mplineasca si cele mai mici
dorine! Iata-1 dinaintea ta, supus si plin de cinstire faa
de harurile tale, pe cel mai credincios dintre robii tai,
Khalif pescarul!
Pe urma adauga:
- Graieste, o, stapna a mea! Ce as putea sa fac ca sa-i
fiu de folos?
Ea raspunse:
- O, Khalif, nu-mi trebuie dect un calam, o calimara si o
foaie de hrtie.
i Khalif dete fuga fara de zabava la un vecin, care i facu
rost de acele lucruri; iar el le duse la Kut-al Kulub, care
308
numaidect scrise o scrisoare lunga catre misitul care avea
grija de daraverile califului, giuvaiergiul Ibn Al-Kirnas,
chiar acela care o cumparase odinioara si o dusese n dar
califului. i, n scrisoarea aceea, l nstiina despre tot ce
i se ntmplase si i arata ca se afla n casa pescarului
Khalif, care o avea n stapnirea lui, vnduta si cumparata.
i mpaturi scrisoarea si i-o nmna Iui Khalif, spunnd:
- Ia scrisoarea si du-te n sukul giuvaiergiilor sa i-o dai
lui Ibn Al-Kirnas, omul care se ngrijeste de daraverile
califului, si care are o pravalie pe care toata lumea o stie!
i sa nu uii ce te-am nvaat n privina purtarilor frumoase
si a felului cum sa vorbesti!
i Khalif raspunse ca asculta si ca se supune, lua scri-
soarea, o duse la buze, pe urma la frunte, si pleca degraba la
sukul giuvaiergiilor, unde ntreba de pravalia lui Ibn Al-
Kirnas, care i fu aratata. i se duse la pravalie si, ntr-un
chip ct se poate de ales, se temeni dinaintea giuvaiergiu-
lui si i ura buna pace. i giuvaiergiul i raspunse la urare,
da numai din vrful buzelor, abia uitndu-se la el, si l
ntreba:
- Ce vrei?
i Khalif, drept orice raspuns, i ntinse scrisoarea. i
giuvaiergiul foia cu vrful degetelor scrisoarea si o puse pe
chilim lnga el, fara a o citi sau macar a o deschide, caci
gndea ca-i vreo jalba, cernd vreo pomana, si ca pescarul
Khalif o fi vreun milog. i i spuse unui slujitor de-al sau:
- Da-i o jumatate de drahma!
Khalif nsa mpinse ndarat, cu multa mndrie, acea pomana,
si i spuse giuvaiergiului:
- Nu am ce sa fac cu pomana! Te rog numai sa citesti
scrisoarea!
i giuvaiergiul lua de jos scrisoarea, o despaturi si o
citi; si deodata o saruta si o duse la frunte cu cinstire, si
l pofti pe Khalif sa sada, si l ntreba:
A cinci sute saptezeci si treia noapte
309
- O, fratele meu, unde-i casa ta?
El raspunse:
- n cutare mahala, pe cutare ulia, la cutare han!
El spuse:
- E bine!
i i chema pe cei doi slujbasi ai lui de credina si le
spuse:
- Ducei-1 pe acest preacinstit la pravalia zarafului meu
Mohsen, ca sa-i dea o mie de dinari de aur. Pe urma aducei-i
ndarat la mine, ct mai degraba!
i cei doi lefegii l dusera pe Khalif la zaraf, caruia i
spusera:
- O, Mohsen, da acestui preacinstit o mie de dinari de aur!
i zaraful cntari o mie de dinari de aur si i-i nmna lui
Khalif, care se ntoarse cu cei doi slujbasi la Ibn Al-
Kirnas; si l gasi pe misit calare pe un catr nfotazat
falnic, nconjurat de o suta de robi mbracai n haine
scumpe. i giuvaiergiul i arata un alt catr, nu mai puin
frumos, si i spuse sa ncalece pe el si sa-l urmeze. Khalif
nsa zise:
- Pe Allah! o, stapne al meu, n viaa mea nu m-am suit pe
un catr, si habar n-am sa merg nici pe cal, nici pe magar!
i giuvaiergiul i spuse:
- Nu-i nicio suparare din asta! Ai sa nvei astazi; si
gata!
i Khalif zise:
- Tare mi-e frica sa nu ma trnteasca si sa-mi rupa
coastele!
El raspunse:
- N-avea nicio teama si ncaleca!
i Khalif zise:
- n numele lui Allah!
i ncaleca pe catr dintr-o saritura, nsa de-a-ndoaselea,
si apuca de coada n loc sa apuce de fru. i catrul, care
era gdilicos nevoie mare, se zburli si, ncepnd sa zvrle
A cinci sute saptezeci si patra noapte
311
cu picioarele din toate puterile lui, nu dura mult pna sa-l
arunce la pamnt. i Khalif, vatamat, se ridica si spuse:
- tiam eu bine ca n-am sa pot calatori niciodata dect pe
picioarele mele!
Acesta fu nsa cel mai de pe urma necaz al lui Khalif! i,
de-aci nainte, ursita lui avea sa-l duca nesmintit pe calea
sporului...
Dar cnd fu cea de a cinci sute saptezeci si patra noapte
Spuse:
Acesta fu nsa cel mai de pe urma necaz al lui Khalif! i,
de-aci nainte, ursita lui avea sa-l duca nesmintit pe calea
sporului. Intr-adevar, giuvaiergiul grai catre doi dintre
robii sai:
Ducei-1 pe acest stapn al vostru la hammam, si spunei
sa i se faca o baie de cea mai buna! i pe urma aducei-1
acasa la mine, unde am sa-l astept!
i se duse numai el singur la locuina lui Khalif, s-o ia pe
Kut-al-Kulub si s-o aduca si pe ea la el acasa.
n ce-1 priveste pe Khalif, cei doi robi l dusera la ham-
mam, unde nu pusese piciorul n viaa lui, si l trecura n
seama celui mai bun masagiu si a celor mai buni baiesi, care
se apucara numaidect sa-l spele si sa-I frece. i i scoasera
din piele si din par rnduri-rnduri de tot soiul de jeguri,
si de paduchi, si de capusi de toate neamurile! i l curaira
si l fragezira si, dupa ce l stersera, l mbracara ntr-un
caftan de matase pe care cei doi robi alergasera sa-l cumpere.
i, dichisit asa, l dusera acasa la Ibn l-Kirnas, stapnul
lor, care si sosise acolo mpreuna cu Kut-al-Kulub.
i Khalif, cnd intra n sala cea mare a casei, o vazu pe
tnara Kut-al-Kulub stnd pe un divan frumos si nconjurata
312
de o mulime de slujnice si de roabe care dau zor s-o
slujeasca. i, de altminteri, nca de la poarta casei chiar,
portarul, cnd l vazuse, se grabise sa se ridice n cinstea
lui si sa-i sarute mna cuviincios. i toate astea l aruncara
pe Khalif n cea mai mare uluiala. Ci el nu lasa sa se vada
nimic, de teama sa nu para prost crescut. Ba nca, atunci cnd
toata lumea se nghesui mprejuru-i ca sa-i spuna: ,Placuta
fie-i baia!, stiu sa raspunda cu buna-cuviina si cu vorbe
frumoase; si vorbele pe care le rostea, rasunndu-i n urechi,
l fermecau si l mngiau placut pna si pe el.
Atunci, ajungnd n faa lui Kut-al-Kulub, se pleca
dinaintea-i si astepta sa-i vorbeasca ea mai nti! i Kut-
al-Kulub se ridica n cinstea lui, si l lua de mna, si l
pofti sa sada lnga ea pe divan. Pe urma fata i ntinse o
cana plina cu sorbet de zahar, nmiresmat cu apa de tran-
dafiri; iar el lua cana si bau ncetisor, fara a sorbecai si,
ca sa-si arate si mai bine buna crestere, nu o goli dect pna
la jumatate, n loc s-o dea pe gt pe toata si sa-si mai bage
la sfrsit si degetul n ea, ca sa si-l linga, asa cum de buna
seama ar fi facut mai nainte. Ba mai si puse cana, fara s-o
sparga, pe tabla, si spuse, cu niste vorbe foarte iscusite,
mulamul care se spune de catre oamenii binecrescui, atunci
cnd au primit ceva de mncat ori de baut:
- Fie ca sa dainuie n veci bunastarea casei acesteia!
Iar Kut-al-Kulub, fermecata, i spuse:
- Atta ct si viaa ta!
i, dupa ce l cinsti cu un ospa stralucit, i spuse:
- Acum, o, Khalif, iata ca a venit si clipa sa-i arai is-
cusina minii si harurile! Asa ca sa ma asculi cu luare-
aminte, si sa nu uii ce vei auzi! Ai sa te duci de aici la
palatul emirului drept-credinciosilor si ai sa ceri sa fii
primit de calif; si lucrul are sa i se ngaduie; si, dupa
plecaciunile cuvenite califului, ai sa-i spui: ,O, emire al
drept- credinciosilor, ma rog ie, n amintirea nvaaturii pe
care i-am dat-o, sa-mi ngaduiesti un hatr! i el are sa
i-1
A cinci sute saptezeci si patra noapte
313
ngaduie de la bun nceput! i tu sa-i spui: ,Doresc sa-mi
faci cinstea de a fi oaspetele meu n noaptea aceasta! Atta
tot! i ai sa vezi si tu daca primeste sau nu!
Numaidect Khalif se ridica si pleca nsoit de un alai mare
de robi pusi n slujba lui, si mbracat cu un caftan de matasa
care putea sa preuiasca mai bine de o mie de dinari. i, n
felul acesta, frumuseea din nastere a trasaturilor lui iesea
la iveala pe deplin; si era tare uimitor! Caci zicala spune:
,Pune niste haine frumoase pe un ba, si baul are sa arate ca
un ginere!
Cnd ajunse la sarai, fu zarit de departe de hadmbul Sandal
care, naucit de schimbarea lui, fugi ct l ineau picioarele
la sala mparateasca si i spuse califului:
- O, emire al drept-credinciosilor, nu stiu, da Khalif
pescarul a ajuns sultan! ntruct iacata-1 ca vine mbracat
ntr-un caftan care preuieste mai bine de o mie de dinari, si
nsoit de o vlva falnica!
i califul spuse:
- Adu-1 degraba nauntru!
Or, Khalif fu adus n sala mparateasca, unde sta Harun Al-
Rasid n mijlocul falei lui. i se temeni, asa cum stiu sa se
temeneasca numai cei mai de frunte dintre emiri, si zise:
- Pacea fie cu tine, o, capetenie a drept-credinciosilor,
o, calif al stapnului celor Trei Lumi, aparator al noroadelor
de credinciosi si al legii noastre! Allah cel Preanalt sa-i
alungeasca zilele si sa-i cinsteasca domnia si sa-i spo-
reasca fala si s-o ridice pna la cea mai de sus slava!
i califul, daca vazu si daca auzi toate astea, ramase peste
poate de minunat. i nu pricepea nicicum pe ce cale i venise
lui Khalif atta de repede averea. i l ntreba pe Khalif:
- Poi sa-mi spui mai nti, o, Khalif, de unde ai luat
hainele acestea frumoase?
El raspunse:
314
- De la palatul meu, o, emire al drept-credinciosilor!
El ntreba:
- Asadar, ai un palat, o, Khalif?
El raspunse:
- Tu zici, o, emire al drept-credinciosilor! i am venit
anume ca sa te poftesc sa mi-1 luminezi n noaptea aceasta cu
chipul tau! Asa nct esti musafirul meu.
i Al-Rasid, tot mai uluit, zmbi a rde si ntreba:
- Musafirul tau? Fie! da numai eu, ori si toi care sunt
aici cu mine?
El raspunse:
- i tu, si toi cei pe care doresti sa-i aduci cu tine...
Dar cnd fu cea de a cinci sute saptezeci si cincea noapte
Spuse:
... i tu, si toi cei pe care doresti sa-i aduci cu tine!
Iar Harun se uita la Giafar, si Giafar se duse lnga Khalif
si i spuse:
- Vom fi oaspeii tai n noaptea aceasta, o, Khalif! Emirul
drept-credinciosilor primeste!
i Khalif, fara a mai adauga niciun cuvnt, saruta pamntul
dintre minile califului, si, dupa ce i spuse lui Giafar unde
se afla noua lui locuina, se ntoarse la Kut- al-Kulub si i
dadu socoteala despre izbnda drumului sau.
n ce l priveste pe calif, apoi acesta ramasese nauc de-a
binelea; si i spuse lui Giafar:
- Tu poi sa pricepi, o, Giafar, schimbarea aceasta atta
de neasteptata a lui Khalif, nataraul cel caraghios de ieri,
ntr-un trgove asa de subire si de iscusit la vorba, si bo-
gat ca emirii ori ca negustorii cei mai bogai?
i Giafar raspunse:
A cinci sute saptezeci si cincea noapte
315
- Singur Allah, o, emire al drept-credinciosilor, stie
scurtaturile drumului pe care umbla soarta.
Ci cnd se lasa seara, califul, nsoit de Giafar, de
Massrur si de ali civa dintre tovarasii lui de credina,
ncaleca pe cal si se duse la casa unde fusese poftit. i,
cnd ajunse acolo, vazu pamntul acoperit pe jos peste tot, de
la poarta pna la usa de intrare, numai cu chilimuri frumoase
si scumpe, iar chilimurile erau presarate cu flori de toate
culorile. i l zari, stnd n picioare la scara, pe Khalif
zmbind, care l astepta si care se grabi sa-i ina scara de
la sa, spre a-1 ajuta sa coboare de pe cal. i i ura bun
venit, temenindu-se pna la pamnt, si l pofti n casa,
spunnd:
- Bismillah!
i califul se vazu ntr-o sala mare, cu tavan nalt, falnica
si bogata, iar la mijloc cu un je patrat de aur greu si de
fildes, ridicat pe patru picioare de aur; si Khalif l pofti
sa se aseze n je. i numaidect intrara, aducnd niste
tablale mari de aur si de farfuriu, niste tineri paharnici
frumosi ca niste lune, care i mbiara cu niste cupe scumpe
pline cu siropuri ngheate, cu mosc curat, si cu niste
racoritoare tare placute! Pe urma, ali tineri intrara,
mbracai n alb, si mai frumosi dect cei de dinainte, care
le adusera bucate de culori minunate, gste umplute, pui de
gaina, miei la cuptor, si tot felul de pasari fripte. Apoi
intrara ali robi albi, tineri si fermecatori, ncinsi peste
mijloc si tare zarifi, care curaara mesele si adusera tavile
cu bauturi si cu zaharicale. i vinurile se colorau n vasele
de cristal si n stacanele de aur mpodobite cu nestemate! i
cnd vinurile acelea cursera din minile albe ale
paharnicilor, mprastiara o mireasma fara de seaman, si
chiar ca li s-ar fi putut potrivi, ntr-adevar, versurile
acestea ale poetului:
Pahamice, toarna-mi din vinul acesta batrn,
i toarna-i si-acestei copile pe care-o iubesc.
O, vin minunat, ce nume sa-i dau pe potriva virtuilor
tale?
,Licoarea miresei cu numele-acesta am sa te numesc.
316
nct califul, tot mai uluit, i spuse lui Giafar:
O, Giafar, pe viaa capului meu! nu stiu de ce se cade sa
ma minunez mai mult aici: de stralucirea acestei primiri, ori
de purtarea gingasa, aleasa si mareaa a gazdei noastre! Chiar
ca toate sunt mai presus de nelegerea mea!
Giafar nsa raspunse:
- Tot ce vedem noi aici nu este nimic pe lnga ceea ce mai
poate face Acela carele nu are dect sa le spuna lucrurilor:
,Fii! pentru ca ele sa si fie! Oricum, o, emire al drept-
credinciosilor, ce ma minuneaza pe mine mai cu osebire la
Khalif este ncrederea cu care vorbeste si nelepciunea lui
desavrsita! i mi se pare ca acestea-s semn al frumuseii
soartei lui! ntruct Allah, cnd le mparte oamenilor
bunurile sale, daruieste nelepciune aceluia pe care voia lui
l-a ales dintre toi, si el o mperecheaza de obicei cu
bunurile acestei lumi!
Estimp, Khalif, care lipsise o clipa, se ntoarse si, dupa
alte urari de bun venit, i spuse califului:
Emirul drept-credinciosilor binevoieste sa-i ngaduie
robului sau a-i aduce o cntareaa si lautareasa care sa-i
desfete ceasurile nopii? i nu se afla acuma n Bagdad cn-
tareaa mai priceputa ori lautareasa mai iscusita ca aceasta!
Iar califul raspunse:
- De buna seama! i se ngaduie!
i Khalif se ridica, si se duse la Kut-al-Kulub, si i spuse
ca a venit clipa.
Atunci Kut-al-Kulub, care era de mult gatita si parfumata,
nu avu dect sa se nvaluie cu izarul ei cel mare si sa-si
arunce peste cap si peste faa iasmacul cel subire de matasa,
ca sa fie gata sa se nfaiseze. i Khalif o lua de mna si o
duse, nvaluita asa, n sala, care se tulbura de mersul ei
domnesc.
i dupa ce saruta pamntul dintre minile califului, care n-
avea cum sa ghiceasca cine este, se aseza nu departe de el,
potrivi strunele lautei si ncepu sa cnte un pestref care i
rapi de ncntare pe toi cei de faa. Pe urma cnta:
A cinci sute saptezeci si sasea noapte 317
Va mai aduce timpul Vreodata, napoi,
Ce-am ndragit din suflet i-i viu si-acum n noi?
O, dulce fericire A celor ce cndva Gustau cu drag iubirea,
Ab, te voi mai gusta?
O, nopi de farmec pline In dulcele iatac,
O, fericiri traite La pieptul celui drag,
In vraja fura nume Care ma-nvalui,
Fara nadejdea voastra Am sa mai pot trai?
Auzind glasul de odinioara...
Dar cnd fu cea de a cinci sute saptezeci si sasea noapte
Spuse:
... Auzind glasul de odinioara, ale carui mladieri le stia
atta de bine, califul, cu o tulburare peste poate de napras-
nica, se facu galben la chip si, cnd cele de pe urma cuvinte
ale cntecului se stinsera, cazu fara de simire! i toata
lumea se repezi mprejurul lui, neprecupeind sa-i dea
ngrijiri degraba. Kut-al-Kulub nsa l chema pe Khalif si i
spuse:
- Spune-le la toi sa treaca pentru o clipa n sala de
alaturi si sa ne lase singuri!
i Khalif i ruga pe musafiri sa treaca alaturi, pentru ca
sa poata Kut-al-Kulub sa-i dea califului ngrijirile de
cuviina
318
n toata voia. i, dupa ce acestia iesira din sala, Kut-al-
Kulub, cu o miscare iute, arunca departe de ea izarul cel mare
care o nvaluia si iasmacul care i acoperea faa, si se arata
mbracata ntr-o rochie ntru totul aidoma cu cele pe care le
purta la sarai, atunci cnd califul era cu ea. i se apropie
de Al-Rasid care zacea fara de miscare, si sezu jos lnga el,
si l stropi cu apa de trandafiri, si l vntura cu evantaiul
si, pna la urma, l destepta.
i califul deschise ochii si, cnd o vazu pe Kut-al-Ku- lub
lnga el, era sa lesine iar; ci ea, zmbind si cu lacrimi n
ochi, se grabi sa-i sarute mna; si califul, peste poate de
tulburat, striga:
- Oare suntem la Ziua nvierii si se scoala morii din
morminte, sau mai degraba-i un vis al meu?
i Kut-al-Kulub raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, nu-i nici ziua nvierii
si nici tu nu visezi! Caci sunt Kut-al-Kulub, si traiesc! Iar
moartea mea nu a fost dect o adormire!
i i povesti, n cteva cuvinte, tot ce i se ntmplase, de
la nceput pna la sfrsit. Pe urma adauga:
- i toata fericirea pe care o traim acuma o datoram lui
Khalif pescarul!
i Al-Rasid, auzind toate astea, ba plngea si suspina, ba
rdea de fericire. i cnd Kut-al-Kulub sfrsi de povestit, o
trase la el si o saruta lung pe gura, strngnd-o la piept. i
nu putu sa rosteasca o vorba! i sezura asa amndoi, vreme de
un ceas.
Atunci Khalif se ridica si spuse:
- Pe Allah! o, emire al drept-credinciosilor, nadajduiesc
ca acuma n-ai sa mai pui sa fiu ciomagit!
i califul, venindu-si n fire cu totul, ncepu sa rda si
i spuse:
- O, Khalif, tot ce as putea sa fac de-acuma nainte pentru
tine nu va nsemna nimic faa de ceea ce i datoram! Ci vrei
sa-mi fii prieten si sa ocrmuiesti o ara din mparaia mea?
A cinci sute saptezeci si sasea noapte
319
i Khalif raspunse:
Oare poate robul sa nu primeasca darurile de la prea-
stralucitul lui stapn?
Atunci Al-Rasid i spuse:
Ei bine, Khalif, nu numai ca esti numit valiu peste un
vilaiet, cu huzmeturi de zece mii de dinari pe luna, da vreau
ca nsasi Kut-al-Kulub sa-i aleaga, dupa gustul ei, dintre
tinerele din sarai ori dintre fetele emirilor si ale oamenilor
de vaza, o copila pe care s-o iei de soie! Iar de hainele si
de zestrea pe care ai sa le primesti de la parintele ei am sa
ma ngrijesc chiar eu! i, de-acuma nainte, vreau sa te vad
n fiecare zi si sa te am alaturi de mine la ospee, n rndul
dinti al prietenilor mei! i vreau sa ai o casa vrednica de
slujbele si de cinul tau, si tot ce i-ar putea dori sufletul!
i Khalif saruta pamntul dintre minile califului. i toate
acele huzururi se mplinira, si nca multe alte bucurii! i
puse capat si burlaciei, si trai ani si ani cu tnara soie pe
care i-o alese Kut-al-Kulub, si care era cea mai frumoasa si
cea mai cuminte femeie de pe vremurile ei! Asa! Slava Celui
carele daruie harurile lui, iara a se precupei, fapturilor
sale, si care mparte cum i-i voia bucuriile si huzururile!
Pe urma eherezada spuse:
Da nu care cumva sa crezi, o, norocitule sultan, ca
povestea aceasta ar fi mai minunata dect aceea pe care i-o
pastrez spre a ncheia noaptea aceasta!
i sultanul ahriar striga:
De buna seama, o, eherezada, nu ma mai ndoiesc de
vorbele tale! Da spune-mi repede cum se cheama povestea aceea!
Caci trebuie sa fie nemaipomenita, daca este mai minunata
dect cea a lui Khalif pescarul!
Iar eherezada zmbi si spuse:
Asa-i, o, Maria Ta! Acestea-s Paaniile lui Hassan Al-
Bassri si ale preafrumoasei Stralucire.
CUPRINS
SACUL FERMECAT SAU POVESTEA
CU JUDER PESCARUL (continuare) . . .5
POVESTEA CU ABU-KIR I CU ABU-SIR 31
SNOAVE PILDUITOARE
DIN GRDINA NMIRESMAT........ 79
Cele trei dorine.............. 80
Flacaul si masagiul de la hammam 82
Alb si alb..................... 87
POVESTEA CU ABDALLAH-DE-PE-USCAT ICUABDALLAH-DIN-MARE 91
POVESTEA CU TNRUL CEL GALBEN . 128
POVESTEA CU FLOARE-DE-GRANAT I ZMBET-DE-LUN 162
SEARA DE IARN A LUI ISAC DIN MOSSUL 227
FELAHUL DE LA EGIPT
I COPIII SI CEI ALBI.........236
POVESTEA LUI KHALIF I A CALIFULUI 247

1003 (08), 2010, 319p

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1003 (08), 2010, 319p

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O MIE I UNA DE NOPI

S-ar putea să vă placă și