1003 (06), 2010, 316p

O MIE I UNA DE NOPI
Volumul VI
(Nopile 316 -393)
Text integral Traducere si note de Haralambie Gramescu
Textul actualei versiuni reproduce ediia Le livre des Mille
nuits et une nuit, traduction littrale et complte du texte
arabe par le dr.]. C. Mardrus, Editions de la Revue Blanche,
Paris, 1899, versiune coroborata cu traducerea n limba rusa
Kniga. tsiaci i odnoi noci, perevod s arabskogo M. A. Salie,
Gosudarstvennoe Izdatelstvo Hudojestvennoi Literaturi, Moskva,
1959.
Design coperta: Carmen Lucaci Ilustraii: Ion Manea
2010 Editura Ere Press, pentru prezenta ediie
Editura Ere Press Piaa Presei Libere, nr. 1, sector 1,
Bucuresti
Tel./fax: 021.318.70.27, 021.318.70.28
office@ercpress. ro comenzi@ercpress. ro www.ercpress.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
Omie si una de nopi / trad.: Haralambie Gramescu. -
Bucuresti: Ere Press, 2009- 15 voi.
ISBN 978-973-157-712-8
Voi. 6. - 2009. - ISBN 978-973-157-742-5
I. Gramescu, Haralambie (trad.)
821.411.21-91-34=135.1 398(=4l 1.21)
Editori: Ciprian Ene, Adriana Ene Redactori: Mihaela Pogonici,
Diana Penes Consilier literar: Mihail Gramescu DTP: Elena
Marin
Corectori: Raluca Salcudean, Ana-Maria Nedelea, Roxana Geanta
i cum era cea de a trei sute saisprezecea noapte
... micua Doniazada, odata ispravita treaba sultanului cu
eherezada, striga din ungherul unde sta ghemuita:
- O, sora mea, ma rog ie, ce mai astepi ca sa ncepi
povestea cea fagaduita cu frumoasa Zumurrud si cu Alisar, fiul
lui Glorie?
Iar eherezada, zmbind, raspunse:
- Nu astept dect ngaduina sultanului acesta bine crescut
si haruit cu purtari alese!
Atunci sultanul ahriar grai:
- Poi!
i eherezada spuse:
POVESTEA CU FRUMOASA ZUMURRUD I CU ALIAR
1
e povesteste ca n vechimea vremilor si n trecutul vrstelor
si al clipelor, n ara Khorassanului, era un negustor tare
bogat, pe care l chema Glorie
1
si care avea un fiu, frumos ca
luna plina, pe care l chema Alisar.
Or, ntr-o zi, Glorie, negustorul cel bogat, de mult tare
naintat n vrsta, se simi smreduit de boala morii.
vs > >
II chema la sine pe fiul sau si i spuse:
- O, fiul meu, iacata ca este tare aproape sorocul ursitei
mele si as vrea sa te povauiesc cu o povaa!
Alisar, mhnit rau, spuse:
- i care este povaa, o, taica al meu?
Negustorul Glorie spuse:
- Te povauiesc sa nu legi chelemet si sa nu te ncr-
duiesti cu nimenea, ntruct lumea este asemenea cu un fierar:
daca nu te arde cu focul de la covalia lui ori
1
La M. A. Salie, se pastreaza numele arab al personajului:
Madjd-ad-din.
6
O mie si una de nopi
daca nu-i scoate un ochi sau pe amndoi cu scnteile de la
nicovala lui, negresit ca are sa te nabuse cu fumaria lui!
i-apoi a spus poetul:
Nu te-amagi cumva sa crezi Ca-ai s-ntlnesti pe neagra cale
Prieten credincios atunci Cnd soarta da sa te pravale!
Singuratate, numai tu,
O, scumpa sihastrie-adnca,
Ii dai celui ce te-a-ndragit Puterea ceea ca de stnca De-a
ine pururi drumul drept i de-a deprinde ct mai bine
Dibaciul mestesug: sa n-ai ncredere dect n tine!
Un altul a spus:
Lumea, ct va fi sa fie,
Are numai doua fee!
Cine stie sa le-nvee,
Prinde-nvaatura vie:
Una al vnzarii pre e,
Alta-i hda viclenie!
1
Un altul a spus:
Desertaciuni, prostii si fleacuri Pe lumea asta-s din belsug.
Dar daca-i scoate-n cale soarta
1
La M. A. Salie, nvaatura este formulata puin altfel: De
judeci nelept ntreaga lume,
Ii vei pricepe-a firii temelie:
Vedea-vei ca iubirea ei doar fum e,
Pe cnd credina-i e faarnicie.
A treisute saisprezecea noapte
7
Un om ales, fa prietesug Cu el, caci cu asemeni prieten Se-
nvaa-al vieii mestesug!
Dupa ce auzi atare spuse de la tatnele sau pe moarte,
tnarul Alisar raspunse:
- O, parinte al meu, i sunt ascultator si supus! Ce ma
mai povauiesti?
i Glorie negustorul spuse:
- Fa binele, daca totusi i sta n putina. i nu astepta
sa fii rasplatit n schimb cu vreo mulumire ori cu vreun bine
asemenea. O, fiul meu, nu avem, vai, prilejul sa savrsim
binele n fiecare zi!
1
i Alisar raspunse:
-Ascult si ma supun! Da acestea i sunt toate poveele?
Glorie negustorul spuse:
- Sa nu irosesti avuiile pe care i le las: nu vei fi
preuit dect n temeiul a ceea se afla sub puterea minii
tale! Ca si poetul a spus:
Pe vremea cnd eram sarac Niciun prieten nu aveam
i-acuma iacata-i cum vin Sa-mi fie oaspei la bairam!
Ah, ci dusmani mi s-au facut Prieteni, si tot vin s-apuce!
i ci dusmani mi-as capata Cnd bogaia mi s-ar duce!
Apoi batrnul urma:
- Nu da la spate sfaturile oamenilor paii, si nu socoti
cumva ca e zadarnic sa ceri sfat de la cel care poate sa te
sfatuiasca; caci poetul a spus:
1
La M. A. Salie, nvaatura aceasta este exprimata n versuri:
Nu-nfiecare dipa, ia aminte,
Poi Jace-un bine celui ce se curma.
Atunci cnd poi deci iesi-i nainte,
Ca sa nu fie prea trziu pe urma!
8
Sa nu faci doar cum judeci tu
Mai cere si-altuia un sfat!
Caci, fie sfatul bun ori nu,
Mai bine-i sa fii cugetat:
Cnd numai ochii vrei sa-i vezi,
Ajunge-o singura oglinda,
Dar daca vrei sa-i cercetezi i ceafa, ca sa i-o cuprinda Se
cere-atunci sa te perinzi In apele-a doua oglinzi!
1
Pe deasupra, fiul meu, mai am sa-i dau cel de pe urma sfat:
Fereste-te de vin! El este pricina tuturor relelor. El poate
sa-i fure minile si sa te faca un lucru de rs si de
batjocura
2
. Iacata acestea sunt poveele mele de pe pragul cel
de pe urma. O, copilul meu, sa-i aduci aminte de vorbele
mele! Sa fii un fiu stralucit! i binecuvntarea mea sa te
nsoeasca n viata!
> >
1
La M. A. Salie, se mai adauga:
i slovele altuia:
Stai blnd, si nu da buzna la tot ce te mbie!
Fa altora cejindui fi ei sa-i faca ie!
Ca peste orice mna sta mna cea de sus,
i-orice tlhar si afla un altul mai presus!
Sau slovele altuia:
Nu asupri, ca nu se stie ce-aduce roata ntmplarii,
i pururea asupritorul sta sub taisul razbunarii.
Cnd tu-nchizi ochii, asupritul pndeste ceasul sa te sfarme!
i niciodata ochiul ager al lui Allah nici el nu doarme!
2
La M. A. Salie, se adauga:
... si ce frumoasa este slova poetului:
Jur pe Allah ca niciodata eu n-am sa ma mbat cu vin,
Ct timp un suflet am n trup, si-n vorba cugetul deplin!
Nu are sa ma prinda-n mreaja lucoarea vinului vreodata,
i nici prieteni n-am sa-mi fac dect din cei ce nu se-mbata!
A trei sute saisprezecea noapte
9
i Glorie, negustorul cel batrn, dupa ce grai astfel,
nchise o clipita ochii si se cufunda n sine. Apoi si ridica
degetul aratator n dreptul ochilor si si rosti marturisirea
de credina
1
. Dupa care se savrsi ntru mila celui Preanalt.
i fu plns de fiul sau si de toi ai lui; si i se facu o
nmormntare la care venira si mari si mici, si bogai si
saraci. i, dupa ce fu bagat n pamnt, i se scrisera stihu-
rile acestea pe piatra de pe mormnt:
arna-am fost, si mi s-a dat vieaa,
i duh am capatat, si-acuma iar Tot n arna m-am ntors, de
parca Nici n-as fi fost dect arna doar.
i iaca-asa cu negustorul Glorie. Da ct despre Alisar, fiul
lui Glorie, iacata:
Dupa moartea parintelui sau, Alisar se inu mai departe de
negustorie n pravalia cea mai de seama din suk, si urma cu
srg poveele parintesti, mai ales n ce privea legaturile cu
semenii sai. Da, chiar cnd se mplini un an si o zi, ceas la
ceas, se lasa ispitit de baieii cei telpizi, niste pui de
lele, lepadaturi fara de rusine. i se ncrdui cu ei patimas,
si le cunoscu pe mamele si pe surorile lor, niste stricate si
niste odrasle de caele. i se afunda pna la gt n dezma,
si se neca n vin si n risipa, pe o cale cu totul potrivnica
drumului cel drept. ntruct, nemaifiind ntr-o stare de minte
teafara, si facea atare socoteala ticaloasa: ,De vreme ce
taica-meu mi-a lasat bogaiile sale, se cade sa ma si folosesc
de ele, ca sa nu le mai dau de mostenire altuia dupa mine! i
vroi sa ma bucur
1
Marturisirea musulmana de credina, rostita adesea n cele
O mie si una de nopi, este alcatuita din exprimarea a doua
idei: ,marturisesc ca nu exista alt dumnezeu n afara de
Allah si ,marturisesc ca Mahomed este trimisul lui Allah.
10
de ceasul si de desfatarea care trece, caci doar nu am sa
traiesc de doua ori!
1
Or, chibzuiala aceasta i izbuti atta de bine, si Alisar
urma atta de statornic a nnadi ziua cu noaptea la capatile
lor, fara a precupei nicio sminteala, nct se vazu curnd
adus sa-si vnda si pravalia, si casa, si lucrurile din casa,
si toate hainele; si nu i mai ramasera dect numai straiele
pe care le avea pe el.
Putu atunci, cu deplina limpezime, sa-si vada lamurit toate
ratacirile si sa ia aminte ce minunate fusesera sfaturile
parintelui sau, Glorie. Prietenii pe care i cinstise
sarbatoreste, si la usa carora se duse sa bata rnd pe rnd,
toi gasira cte vreun temei oarecare ca sa se descotoroseasca
de el. nct, ajuns acuma la marginea cea mai de pe urma a
saraciei, fu nevoit, nemncnd nimic din ajun, sa iasa din
hanul cel nevolnic n care se aciuase si sa cerseasca din
poarta n poarta, pe ulie.
Pe cnd batea asa drumurile, ajunse la meidanul trgului,
unde vazu o mulime mare strnsa ciotca. Se simi ispitit sa
se apropie si el, ca sa ia seama despre ce se petrecea, si
vazu, n mijlocul roatei alcatuite din negustori, din misii
si din cumparatori...
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si tacu sfielnic.
Dar cndfu cea de a trei sute saptesprezecea noapte
Spuse:
... vazu, n mijlocul roatei alcatuite din negustori, din
misii si din cumparatori, o roaba alba si tnara, zarifa si
1
La M. A. Salie, se adauga:
Pe Allah, am sa fac ntocmai precum spune poetul:
De-ai sa-i petreci veleatul tot strngnd i-ngramaaind la
bogaii mereu,
Cnd oare-ai sa-i mai afli si tu rnd Sa te desfei cu tot
ce-ai strns din greu?
A trei sute saptesprezecea noapte
11
nurlie la boiu: un mijlocel ca de cinci palme, si niste
trandafiri drept obrajori, si niste sni bine alduii, si ce
dindarat! nct i se puteau potrivi, fara teama de greseala,
stihurile poetului:
Ea s-a ivit din matricea curata A frumuseii fara de cusur:
Nu-i nici prea mica, nici prea mare nu e,
Nici grasa si nici slaba, si-mprejur Rotunduri de bostan si de
gutuie.
Asa-nct nsasi Frumuseea arde De dragulfrumuseii ei ce-mbie
Prin straveziu-i val prin care-si cerne Sfiosul chip, cel
plinul de mndrie.
Obrazul ei e nsasi luna; boiul:
Mladia-i, leganata-n vnt usor;
Iar rasuflarea-i e mireasma dulce A bobului de musc
desfatator.
Facuta pare din margaritare Topite! Madularele ei sunt Atta
de lucii, ca se-oglindeste In ele luna de pe chipu-i blnd,
De par si ele-a fi un sir de lune.
Dar care grai ar fi vreodata-n stare i care limba s-ar
pricepe-a spune Lumina stralucind ca o minune A-ntregii ei
fapturi stralucitoare?
Cnd si arunca privirile asupra copilei cele frumoase,
Alisar ramase uluit pna peste marginile uluirii, si, fie ca
nlemni de minunare, fie ca vru sa-si mai uite o clipita
nevolnicia la privelistea frumuseii, se baga si el printre
lumea strnsa care se si pregatea pentru vnzare. Iar ne-
gustorii si misiii ce se aflau acolo, si care nca habar nu
12
aveau de lefteria lui, nu se ndoira nicio clipita ca n-ar fi
venit acolo spre a-si cumpara vreo roaba: ca l stiau tare
bogat din mostenirea de la tatne-sau, starostele Glorie.
Ci numaidect lnga roaba veni sa stea starostele misiilor
si, pe deasupra capetelor bulucite, dete glas:
- O, negustorilor, o, stapni de bogaii, deschizatorul
porii mezatului nu are de raspuns la nicio mpotrivire!
Cutezai dara! Iacat-o dinaintea voastra pe craiasa tuturor
lunelor, margarinta margarintelor, fecioara cea plina de
sfiosie, hanma Zumurrud, ispita tuturor jindurilor si gradina
tuturor florilor! Deschidei mezatul, o, voi cei aci de faa!
Nicio mpotrivire la deschiderea mezatului! Iacata dinaintea
voastra craiasa tuturor lunelor, fecioara cea_plina de sfiosie
Zumurrud, gradina tuturor florilor!
ndata, dintre negustori, careva striga:
- Deschid eu la cinci sute de dinari!
Un altul spuse:
- i zece!
Atunci un batrn scalmb si hd, cu ochii albastri
1
si
sasii, pe care l chema Rasideddin, striga:
- i o suta!
Da un glas spuse:
- i zece!
Da pe clipa batrnul cel cu ochii albastri si atta de uri
salta dintr-odata preul strignd:
- O mie de dinari!
Atunci toi ceilali cumparatori si ferecara limba si
pusera tacere. Iar crainicul se ntoarse nspre stapnul
tinerei roabe si l ntreba daca preul dat de batrn l
mulumeste si daca urma sa ncheie mezatul. i stapnul roabei
raspunse:
- Eu primesc. Da mai nti trebuie ca si roaba mea sa se
nvoiasca, ntruct i-am juruit ca nu am s-o dau
1
La arabi, culoarea albastra a ochilor e socotita semn de
piaza rea.
13
dect unui cumparator de care sa-i placa. Asa ca trebuie sa-i
ceri nvoirea, o, misitule!
i misitul se duse la frumoasa Zumurrud si i spuse:
- O, craiasa a lunelor, ai vrea sa fii a acestui batrn,
seicul Rasideddin?
La vorbele acestea, frumoasa Zumurrud arunca o privire
asupra celui pe care i-1 arata misitul si l gasi ntocmai
precum l-am zugravit mai nainte. Atunci copila se ntoarse cu
o schima de scrba si striga:
- Au tu nu stii, o, staroste al misiilor, ceea ce spunea
un poet batrn, macar ca nu era atta de scrbavnic ca acesta
de aici? Asculta dar:
Eu o rugai: ,Da-mi, scumpo, doar un sarut de vrei! Nici ura
si nici mila nufu-n privirea ei,
Nici ura si nici mila nu fu doar nepasare.
i ma stiuse totusi ca sunt un om cu stare.
tia ca-s om cu stare. i, totusi, va spun ca Din colul
gurii-aceste cuvinte-mi arunca:
,Nu-mi place coama alba pe-o frunte vestejita,
Nu-mi place ntre buze o zdreana ponosita!
Cnd auzi stihurile acestea, misitul i spuse frumoasei
Zumurrud:
- Pe Allah! nu te nvoiesti, si pe bun temei! i-apoi
acesta nici nu e un pre, o mie de dinari! Faci zece mii, dupa
apreuirea mea!
Pe urma se ntoarse nspre mulimea de cumparatori si
ntreba daca nu dorea un altul roaba la preul la care se
ajunsese. Atunci un negustor pasi nainte si spuse:
- Eu!
i frumoasa Zumurrud se uita la el si vazu ca nu era deloc
hd ca ghiujul de Rasideddin, si ca ochii lui nu erau nici
albastri, nici sasii; da baga de seama ca si vopsise barba n
rosu, ca sa aiba un chip mai tnar dect era.
14 O mie si una de nopi
Atunci se minuna:
O, ce ocara! sa canesti si sa rosesti asa chipul batr-
neii!
>
i, pe loc, ticlui stihurile acestea
1
:
O, tu cel ce rvnesti acum la mine,
La chipul meu cu frumusei depline,
Boieste-te ct vrei, si mult si bine,
Cu orisice vopsea socoti ca ine,
Tot n-ai sa-ascunzi ce-i este de rusine!
Degeaba te vopsesti! Ramne-n tine Ceea ce i se pare ca venin
e!
Schimbi barba da sarmanu-i chip se-aine Sperietoare pentru
fiecine!
i-o clipa numai daca te priveste,
Femeia-nsarcinata se sterpeste!
Cnd auzi si stihurile acestea, capetenia misiilor i spuse
frumoasei Zumurrud:
1
La M. A. Salie:
i si arata mirarea si rosti aceste stihuri:
Mi-nfaisa apoi tot o baccea,
Cu-o ceafa precum pielea din pingea,
i-o barba-n care huzuresc jivine,
i-un bot ca din canapuri strnse bine.
O, tu cel ce rvnesti la nurii mei,
Visezi la ceea ce nu ai temei!
Iar carunteea-n dam i-o ai boit Ca sa te-ascunzi sub chipul
viclenit.
Cu-o barba pleci, cu alta vii apoi,
Ca intr-un joc de umbre pe la noi!
Da ce frumoase sunt slovele poetului:
, i-ai naclait sureea ii zice ea. El, greu:
,Ca s-o ascund de tine, o, vaz si-auz al meu!
,Hei, iacata minunea! si rde soada fata:
,Da coli nselaciunea: pna si-n par se-arata!
15
- Pe Allah! adevarul este de partea ta!
Da, ntruct nici a doua strigare nu fu primita, pasi
nainte un al treilea negustor si i spuse misitului:
- Dau eu preul. Intreab-o daca ma vrea!
i misitul o ntreba pe copila cea frumoasa care se uita
atunci la insul cu pricina. Vazu ca era chior si pufni n rs,
spunnd:
- Pai da tu nu stii, o, misitule, vorbele poetului despre
omul chior? Asculta dar:
Prietene, ma crede, niciodata Sa nu te faci tovaras cu un
chior;
Fugi de privirea lui nnegurata i de mierosu-i glas amagitor!
Asa-i de pagubos sa-l ai pe-aproape, nct Allah n-a pregetat
sa-i ia Un ochi, pentru ca nu cumva sa scape Vegherii noastre-
nfaisarea-i rea.
Atunci misitul i-1 nfaisa pe un al patrulea trgove si o
ntreba:
- Pe acesta l-ai vrea?
Ea l cerceta si pe acesta din urma si vazu ca era un omule
marunel cu o barba care i atrna pna la buric; si fata
spuse pe data:
- Ct despre barabarie asta, iacata cum l-a zugravit
poetul:
Cta mai barba ca o buruiana Zadarnica, netrebnica, plavana!
Ori ca o noapte, iarna, necurmata:
Trista, si tare lunga, si-ngheata!
Cnd vazu ca niciunul dintre cei ce se nfaisau nsisi s-o
cumpere nu-i era pe plac, misitul i spuse frumoasei Zumurrud:
16
- O, stapna a mea, uita-te la toi negustorii si la toi
cumparatorii acestia de spia aleasa, si arata-mi-1 pe acela
care are norocul sa-i fie pe plac, ca sa ma duc sa te nfa-
isez lui spre cumparare!
Atunci copila cea frumoasa i cerceta rnd pe rnd pe toi
cei de faa cu cea mai mare luare-aminte si privirea i cazu
ntr-un sfrsit asupra lui Alisar, fiul lui Glorie. Iar
nfaisarea flacaului o si prjoli pe clipa cu dragostea cea
mai apriga; ntruct Alisar, fiul lui Glorie, chiar ca era de
o frumusee pna peste fire, si nimenea nu putea sa-l vada
fara sa se simta rapit nspre el cu nflacarare. Asa ca tnara
Zumurrud se grabi sa i-1 arate misitului, si spuse:
- O, crainicule, pe flacaiandrul acela mi-1 vreau, cel cu
obrazul gingas si cu boiul mladiu; ntruct mi pare
desfatator, si de snge ispitit, si usor ca adierea de miaza-
noapte; si despre el a spus poetul:
O, jacaiandrule, cei care Vazura frumuseea ta,
Pe urma cum de-aufost n stare,
Bieii de ei, a te uita?
Cei ce se plng de chinul vieii Pe care-n pieptul lor l-ai
pus,
Sa nici nu se mai uite, bieii,
La chipul tau ce-i mai presus!
Acei ce vor sa se fereasca De vraja farmecelor tale,
De ce nu vin sa-i nveleasca Frumosul chip sub strai de jale?
i tot despre el un alt poet a spus:
Stapne, pricepe! Cum dar Sa nu fii iubit cu amar?
Mijlocu-i nu-i zvelt si mladiu?
trei sute saptesprezecea noapte
Grumazu-i nu e argint viu? Pricepe, stapne! Iubirea De
haruri de-acestea e-n firea Acelora mult-nelepi,
Cu gusturi alese si drepi.
Stapne, flacaule-al meu,
Mi-s ochii la tine mereu i toate puterile-mi par Topite n
dorul de jar.
De-mi stai pe genunchi, mi se pare Ca in o povara prea mare;
Iar daca te duci, lipsa ta mi pare-o povara mai grea.
O, tu, cu privirea de foc,
Esti moartea mea nsami pe loc.
Dar nu este lege pe lume Sa-ndemne la moarte anume.
Ah, inima fie-i duioasa Precum i-e faptura frumoasa!
i dulce privirile-i fie,
Ca faa ta blnda lucie!
Un al treilea poet a spus:
Obrazu-i e rotund si plin!
Saliva-i lapte dulce-n gura,
i-i leac la boala si la chin! Privirea-i e un vis ce-ifura Pe
prozatori si pe poei!
Desavrsita lui faptura Pe arhiteci i lasa bei!
Un altul a spus:
Vin fermecat e-a gurii lui licoare, Profum de ambra-i dulcea-i
rasuflare Iar dinii-i boabe sunt de camfra tare!
18
De-aceea Ridvan, straja raiului,
Rugatu-l-a sa-i plece din hotare Ca sa nu-i strice huriile
lui!
Cei grosolani la minte si simire Se plng ca e prea mndru,
prea seme De parca luna-n dalba-i stralucire N-ar lumina la
fel orice drume,
De parca-n mersu-i falnic peste fire Pe ceru-nalt n-ar lumina
mare!
Un poet a spus asemenea:
Caprioru-acesta cu zulufii crei i-n obraji cu mndre flori
de trandafir, Cu priviri vrajite si cu mers seme,
Oare nelege cte i nsir?
mi fagaduise totusi o-ntlnire. Iata-acum cu cta patima-l
astept!
Cruda nerabdare-mi tremura-n privire, Bate zbuciumata inima n
piept.
nchisese ochii ca sa-mi spuna: da!
i-a gemut aprinsa patima din mine.
Dar cu-nchise pleoape el pe gnduri sta... Ah, fizgaduiala!...
Vine? Ori nu vine?
Intr-un sfrsit, un altul a spus n privina lui:
Civa prieteni grei la minte M-au ntrebat: , Cum poi iubi
Cu-atta patima fierbinte Un tnar ce de l-ai privi
Ai sti sa vezi ca-abia de-i prinde Un puf pe faa-i a miji?
Eu le raspund: , Voi nu stii, bieii,
Ca n gradina raiului
19
E toata poama frumuseii Prisos de pe obrajii lui!
Cum dar obrajii-i sa dea vieii Acel belsug cum altul nu-i,
De n-ar fi-n coptul tinereii La umbra caruia cazui?"
Daca vazu atta har la o roaba atta de copila, misitul
ramase minunat pna peste poate si si marturisi uluirea faa
de stapnul ei, care i spuse:
E de neles sa te minunezi de atta frumusee si de
atta ascuime de minte. Da sa stii ca fata aceasta uluitoare,
care da de rusine stelele si soarele, nu se margineste numai
doar la cunoasterea poeilor cei mai gingasi si cei mai
adnci, si la a fi ea nsasi o alcatuitoare de stihuri, ea mai
stie, pe deasupra, sa si scrie cu sapte calamuri n cele sapte
chipuri de scriere
1
, iar minile ei sunt mai de pre dect o
comoara ntreaga. ntruct stie dibacia nhor- boitului si a
esutului cu matase, si orice chilim ori perdea care ies din
minile ei sunt platite n suk la cincizeci de dinari bucata.
i mai nsemneaza-i, pe deasupra, ca i sunt de ajuns opt
zile spre a desavrsi chilimul cel mai frumos ori perdeaua cea
mai mpodobita. nct cumparatorul care are s-o cumpere are
sa-si scoata ndarat banii numai n cteva luni de-aci, fara
de nicio ndoiala!
La vorbele acestea, misitul ridica minile a minunare si
striga:
- O, norocit cel care va avea margaritarul acesta la casa
lui si l va pastra ca pe comoara sa cea mai de taina!
i se duse la Alisar, fiul lui Glorie, cel pe care i-1 ara-
tase copilandra, se temeni dinaintea lui pna la pamnt, i
lua mna si i-o saruta, apoi i spuse...
1
E vorba despre cele sapte moduri de scriere arabe, pomenite
si n alte locuri n cele O mie si una de nopi.
20
n clipita aceasta a istorisiri sale eherezada vazu ca se
Dar cnd fu cea de a trei sute nouasprezecea noapte
Spuse:
... se temeni dinaintea lui pna la pamnt, i lua mna si
i-o saruta, apoi i spuse:
- ntr-adevar, o, stapne al meu, norocul tau este un noroc
mare, ca poi sa cumperi comoara aceasta cu a suta parte din
preul ei, iar cel Atoatedatatorul nu s-a zgrcit cu tine
ntru darurile sale! Asa ca aduca-i copila si fericirea odata
cu ea!
La vorbele acestea, Alisar lasa capu-n jos si nu se putu
opri sa nu-si rda n sinesi de zeflemeaua ursitei, si si
zise: ,Pe Allah! eu nu am cu ce sa-mi cumpar o bucata de
pine, iar ei ma socot asa de bogat, nct sa cumpar o roaba!
Oricum, nu am sa spun nici da, nici ba, ca sa nu ma umplu de
rusine faa de toi negustorii! i si lasa ochii-n jos si nu
sufla o vorba.
Cum nici nu se clintea, Zumurrud se uita la el spre a-1
ndemna la cumparare; ci el sta cu ochii-n jos si nici n-o
vedea; ea atunci i spuse misitului:
- Ia-ma de mna si du-ma la el; vreau sa-i vorbesc chiar eu
si sa-l nduplec sa ma cumpere; ca sunt pe deplin hotarta sa
nu fiu dect a lui si nu a altcuiva!
i misitul o lua de mna si o duse pna la Alisar, fiul lui
Glorie.
Fetiscana se opri dreapta, n frumuseea ei vie, dinaintea
flacaului, si i spuse:
- O, stapne al meu mult-drag, o, flacaule de care mi ard
launtrurile, de ce nu rostesti preul de cumparare? Ba si
pentru ce nu dai tu preuirea care i se pare cea mai
potrivita? Vreau sa fiu roaba ta, la orice pre o fi!
A trei sute nouasprezecea noapte
21
Alisar salta capul, scuturndu-si-1 cu mhnire, si spuse:
- Vnzarea si cumpararea nu sunt niciodata o nda- torinta!
>
Zumurrud grai:
- Vad, o, stapne al meu mult-drag, ca gasesti prea ridicat
preul de o mie de dinari. Asa ca nu da dect noua sute, si
sunt a ta!
El clatina din cap si nu spuse o vorba. Ea preurma:
- Cumpara-ma atunci pe opt sute!
El clatina din cap. Ea spuse:
- Pe sapte sute!
El iar clatina din cap. Ea ncepu iarasi sa scada, pna ce
i spuse:
- Pe o suta de dinari numai!
Atunci el i spuse:
- Ei bine, nu am nici suta asta de dinari n ntregime!
Ea ncepu sa rda si i spuse:
- Ct i mai lipseste ca sa mplinesti aceasta suta de
dinari? ntruct, daca nu ai astazi toi banii, ai sa platesti
ce mai ramne n alta zi.
El raspunse:
- O, stapna a mea, afla ntr-un sfrsit ca nu am nici o
suta, nici baremi un dinar! Pe Allah! nu mai am nici macar un
ban alb mai mult dect un ban rosu, un dinar de aur dect o
drahma de argint. nct nu-i mai irosi vremea cu mine, si
cauta-i alt cumparator!
Cnd pricepu ca tnarul nu avea nicio lecaie, Zumurrud i
spuse:
- ncheie totusi trgul: bate-ma peste mna, n- veleste-ma
cu caftanul tau si petrece-i un bra pe dupa mijlocul meu:
precum stii, acesta-i semnul de nvoiala!
Alisar atunci, nemaiavnd nicio pricina sa nu primeasca,
grabi sa faca precum i poruncise Zumurrud; si, tot-atunci,
fata si scoase din buzunarul ei o punga pe care i-o nmna, si
i spuse:
22
- Sunt n ea o mie de dinari; esti dator sa-i dai noua sute
din ei stapnului meu, iar pe ceilali o suta ine-i spre a
avea cu ce sa ne platim trebuinele cele mai zornice!
i numaidect Alisar i numara negustorului cei noua sute de
dinari, si grabi s-o ia pe roaba de mna si s-o duca la el.
Cnd ajunse acolo, Zumurrud nu puin mirata ramase cnd vazu
ca locuina nu era dect o odaie ticaloasa
>
n care nu se afla nimic altceva dect un nevolnic de pres
vechi si desirat n multe locuri. Grabi sa-i mai dea lui
Alisar o alta punga cu o mie de dinari si i spuse:
- Da fuga repede la suk sa cumperi toate cte ne sunt de
trebuina, ca lucruri de casa si chilimuri, si toate cele
trebuitoare pentru mncat si baut. i alege ce este mai bun n
suk! Pe deasupra, sa-mi aduci si o bucata mare de samalagea,
de soiul cel mai frumos, rosie-visinie, si cteva mosoare cu
aa de aur, si cteva mosoare cu aa de argint, si cteva
mosoare cu aa de matase de sapte culori osebite. Sa nu uii
sa-mi cumperi si niste undrele mari si un degetar de aur
pentru degetul meu mijlociu.
i Alisar ndeplini pe data poruncile si i aduse frumoasei
Zumurrud toate cele cerute. Atunci copila asternu chilimurile
pe jos, orndui saltelele si divanele, aseza totul cum se
cuvine si ntinse masa, dupa ce aprinse facliile.
Atunci amndoi sezura jos si mncara, si baura, si se
ndestulara. Dupa care se ntinsera pe culcusul lor cel
proaspat si se mulumira unul pe altul. i si petrecura
noaptea toata nlanuii strns, n cele mai curate desfatari
si n cele mai voioase dezmierdari, pna dimineaa
1
. Iar
dragostea lor se statori cu dovezi de netagaduit si li se
scrise n inima ntr-un chip de nesters.
1
La M. A. Salie:si afost precum spunea poetul:
Bucura-te de iubire, n-asculta ce zic pizmasii! Cum sa judece
ei focul inimii, mult-patimasei?
A trei sute nouasprezecea noapte
23
Fara a pierde vremea, vrednica Zumurrud se apuca pe data de
lucru. Lua bucata de samalagea ghivizie si, n cteva zile,
facu din ea o perdea jur mprejurul careia nchipui cu un
mestesug nemarginit niste chipuri de pasari si de jivine; si
nu lasa nicio dihanie de pe lume, mare ori mica, pe care sa nu
o zugraveasca pe samalageaua aceea. Iar ntruchiparea lor era
atta de izbitoare ca asemanare si atta de vie, nct
fapturile cele cu patru picioare ai fi zis ca se misca, iar
pasarile i se parea ca le auzi cum cnta. n mijlocul
perdelei erau lucrai n gherghef niste pomi mari mpovarai
de poamele lor si cu un frunzis asa de frumos, nct te si
aromea o reveneala mare cnd i odihneai ochii asupra lor. i
toate astea se facura n opt zile, nici mai mult, nici mai
puin! Marire Aceluia carele pune atta dibacie n degetele
fapturilor sale!
Cnd perdeaua fu ispravita, Zumurrud o curaa, o netezi, o
mpaturi si i-o dete lui Alisar n mna, spunndu-i:
- Ia-o si du-te cu ea n suk si vinde-o vreunui negustor cu
pravalie, pe nu mai puin de cincizeci de dinari. Numai sa te
feresti sa nu care cumva s-o dai vreunui trecator care sa nu
fie stiut n suk; ca atunci vei fi pricina unei crude
despariri ntre noi. ntruct chiar ca avem niste vrajmasi
care ne pndesc: sa nu te ncrezi n niciun trecator!
M-am visat cu tine-alaturi, strnsi n brae, calzi si goi,
i sorbeam din plin racoarea de pe buze, amndoi.
Visul meu, ma jur, ntregu-i adevar adevarat,
i asa are sa fie, orice-ar zice-un nciudat.
O icoana mai frumoasa ochii nca n-au vazut Dect doi
aprinsi de frigul dragostei n asternut.
Goliciunea le-o-nveseleste numai patima cea dulce,
i li-i perna mna moale cnd se-ndura sa se culce.
Cnd se mistuie ca-n flacari doua suflete-n iubire,
Bat zavistnicii degeaba fierul rece n nestire.
Voi, cei ce hulii iubirea, oare stii cumva vreun leac Care
vindeca un suflet cnd se are drag cu dragf Daca-i iese-
atunci n cale si-i zmbeste dragostea,
Ea e leacul care-l caui bucura-te atunci de ea!
24
i Alisar raspunse:
- Ascult si ma supun!
i se duse la suk si vndu pe cincizeci de dinari unui
negustor cu pravalie perdeaua cea minunata...
lumineaza de ziua si, sfioasa, tacu.
Dar cndfu cea de a trei sute douazecea noapte
Spuse:
... si vndu pe cincizeci de dinari unui negustor cu
pravalie perdeaua cea minunata. Apoi cumpara iarasi niste
alagea si niste aa de aur si de argint, atta ct sa ajunga
pentru o alta perdea sau pentru vreo zaveaza frumoasa, si i le
aduse frumoasei Zumurrud, care se apuca iarasi de lucru si, n
opt zile, facu un chilim nca si mai frumos dect ntia oara,
care aduse si el tot cincizeci de dinari. i traira ntr-acest
chip mncnd, bnd si nelipsindu-le nimic, fara a uita sa-si
mulumeasca si dragostea pe care si-o purtau unul faa de
altul, tot mai arzatoare din zi n zi, raspas de nca un an de
vreme.
Intr-o zi, Alisar pleca de acasa, ducnd, ca de obicei, o
legatura n care se afla o zaveaza lucrata de Zumurrud; si lua
drumul nspre suk, ca s-o vnda vreunui negustor, prin
mijlocirea vreunui misitiu crainic, ca totdeauna. Ajungnd n
suk, i-o nmna crainicului care ncepu s-o strige pe
dinaintea pravaliilor de negustori, cnd iacata ca trece pe
acolo un crestin, unul dintre insii aceia care misuna pe Ia
intrarile sukurilor si care i scie pe musterii dndu-le
ghes cu slujbele lor.
Crestinul se apropie de crainic si de Alisar si le dete
saizeci de dinari pe chilim, n loc de cincizeci ct era
preul de strigare. Da Alisar, caruia i era sila de astfel de
A trei sute douazecea noapte
25
ipochimeni si care nu avea ncredere n ei, si care de alt-
minteri se gndea si la povaa data de Zumurrud, nu vru sa i-o
vnda. Atunci crestinul mari preul si, ntr-un sfrsit,
ajunse sa-i dea o suta de dinari; iar crainicul i spuse lui
Alisar la ureche:
- Chiar ca sa nu lasi sa-i scape chilipirul acesta grozav!
ntruct crainicul fusese mituit de crestin de mai nainte
pe sub mna, cu zece dinari. i mglisi asa de bine asupra
judecaii lui Alisar, nct l ndupleca sa-i lase crestinului
chilimul, la preul tocmit. Asa ca facu trgul, da nu fara o
ngrijorare mare, apuca cei o suta de dinari si lua drumul
ndarat spre casa.
Pe cnd mergea el asa, baga de seama, la o cotitura de
ulia, ca dupa el se inea crestinul. Se opri si l ntreba:
- Ce caui n mahalaua aceasta n care nu calca niciodata
insii de teapa ta, crestinule?
Acela spuse:
- Iarta-ma, o, stapne al meu, da am de ndeplinit o
nsarcinare la capatul uliei. Ocroteasca-te Allah!
Alisar si urma calea si ajunse la usa casei sale; si acolo
baga de seama ca, dupa ce facuse un ocol, crestinul se n-
torsese pe la celalalt capat al uliei si ajungea dinaintea
usii lui odata cu el. ipa la el, cuprins de mnie:
- Crestin alimanit, ce ai de te ii pe urmele mele peste
tot pe unde ma duc?
El raspunse:
- O, stapne al meu, crede-ma ca zau numai din ntmplare
ma mai aflu pe aici; da, ma rog ie, da-mi o nghiitura de
apa, si Allah are sa te rasplateasca odata, ca mi se coace
sufletul de sete!
i Alisar gndi: ,Pe Allah! nu va sa se spuna niciodata ca
un musulman nu a vrut sa-i dea de baut unui cine nsetat! Asa
ca am sa-i aduc niste apa. i intra n casa, lua un ulcior cu
apa si dete sa iasa sa i-1 duca nazareteanului,
26
cnd l auzi Zumurrud ca deschidea cleana si sari sa-l
ntmpine, ngrijorata de lipsa lui ndelungata.
i i spuse, mbraisndu-1:
- De ce ai zabovit astazi atta de mult sa te ntorci? Da
pna la urma ai izbutit sa vinzi chilimul, si oare vreunui
negustor de treaba cu pravalie, ori vreunui trecator?
El raspunse, tulburat tare vadit:
Am zabovit oleaca din pricina ca sukul era plin; da pna
la urma am izbutit sa vnd totusi chilimul unui negustor!
Ea spuse, cu o ndoina n glas:
- Pe Ailah! nu mi-e inima linistita. Da unde te duci cu
ulciorul acela?
El spuse:
Ma duc sa-i dau de baut crainicului din suk, care a venit
sa ma nsoeasca pna aici!
Ci raspunsul lui nu o mulumi nicidecum si, pe cnd Alisar
iesea, prociti, tare ngrijorata, stihurile acestea ale
poetului:
O, biata inima nebuna Care te-aprinzi de dor si-i spui,
Cu patima, ca-n veci dureaza Iubirea si sarutul lui,
Au tu nu vezi la capatiu-i Cum sta de veghe totdeauna Cu
braele mereu ntinse Cea care toate le desparte,
i nu vezi cum din umbra rece De-a pururea n preajma-i sade,
Pndindu-te sa-si ia arvuna Vicleana umbra-a negrei soarte?
Cnd porni nspre usa, Alisar l si gasi n sala de la in-
trare pe crestin, care se prilej uise de usa lasata deschisa.
La vederea acestuia, lumea se nnegura dinaintea ochilor lui
Alisar, care striga:
A trei sute douazecea noapte
27
Ce caui aici, cine plod de cine? i cum de ai cutezat
sa intri n casa fara de ngaduina mea?
El raspunse:
- Ma rog ie, o, stapne al meu, iarta-ma! Topit cum sunt
de ct am umblat toata ziua, si nemaiputnd sa ma in pe
picioare, m-am vazut silit sa-i trec pragul, ca la urma urmei
nu este vreo osebire mare ntre usa si sala de la intrare. i-
apoi numai sa-mi trag oleaca sufletul, si ma duc! Nu ma
alunga, si Allah nu are sa te alunge!
i lua ulciorul pe care Alisar, tare descumpanit, l inea
n mna, bau ct i trebui, si i-1 dete ndarat. i Alisar
ramase n picioare dinaintea lui, asteptndu-1 sa plece. Ci
trecu asa vreme de un ceas, iar crestinul nici nu se clintea.
Atunci Alisar ipa la el, sugrumat:
- Vrei sa iesi de aici acum pe data si sa te duci n calea
ta?
Ci crestinul i raspunse:
O, stapne al meu, de buna seama ca nu esti dintre cei
care i fac un bine si-apoi toata viaa te fac sa simi
aceasta, si nici dintre cei despre care a spus poetul:
S-a stins de mult marinimoasa spia A celor care jura sovaiala
Indestulau-nainte de-afi-ntinsa Sarmana cersetoare mna goala.
Alt neam, camataresc, ceapcn si lacom, S-a-nstapnit n
vremile de-acum:
Pndind cstig si dintr-un strop de apa Dat unui biet-
nsetosat pe drum.
In ce ma priveste, o, stapne al meu, eu mi-am si potolit
setea cu apa casei tale, da acuma ma chinuie o foame atta de
amarnica, nct m-as mulumi pna si cu ceea ce a mai ramas de
la masa ta, de-ar fi si numai o coaja de pine si o ceapa,
nimic mai mult!
28
Alisar, tot mai mnios, striga la el:
- Gata, du-te de-aici! ajunge cu proci tirile cel ea! Nu
mai am nimic n casa!
El raspunse, fara sa se clinteasca din loc:
- Doamne al meu, iertaciune! da, daca nu mai ai nimic n
casa, ai la tine cei o suta de dinari pe care i-ai dobndit pe
chilim. nct ma rog ie, pe Allah, sa te duci la sukul cel
mai apropiat si sa-mi cumperi o pita ceva, ca sa nu se spuna
ca am plecat de la casa ta fara sa fi degustat ntre noi
pinea si sarea!
Cnd auzi vorbele acestea, Alisar si zise n sinesi: ,Nu
ncape nicio ndoiala ca afurisitul acesta de crestin este un
nebun si un aiurit. i am sa-l arunc pe usa afara si am sa
sumuesc cinii de pe ulia asupra lui! i, pe cnd se gatea
sa-l azvrle afara, crestinul, neclintit, i spuse:
- O, stapne al meu, nu vreau dect numai o pine si dect
numai o ceapa, cu care dect numai sa-mi potolesc foamea. Asa
ca sa nu faci vreo cheltuiala mai mare pentru mine, ntruct
chiar ca mi este prea destul atta! Ca neleptul se
mulumeste cu puin; si precum spune poetul:
O coaja doar de pine e destul Pentru-nelept, sa spuna ca-i
satul;
Ci-ntreg pamntul tot n-ar fi n stare Sa-l sature pe-un lacom
la mncare.
1
Cnd vazu ca nu poate sa faca altfel dect sa se supuna,
Alisar i spuse crestinului:
- Ma duc la suk sa-i caut ceva de mncare. Stai si
asteapta-ma aci, fara sa te misti!
1
La M. A. Salie:
Se potoleste foamea cu-o lipie uscata
Atunci de ce atta stradanie si sfada?
E tare dreapta moartea ca ea la fel se poarta i cu sultanul
falnic si cu-un batut de soarta!
A trei sute douazeci si una noapte
29
i iesi din casa, dupa ce ncuie usa si scoase cheia din
broasca spre a si-o pune n buzunar. Se duse n graba mare la
suk, unde cumpara niste brnza prajita n miere, castravei,
banane, placinte de foi si pine proaspata aburinda, abia
scoasa din cuptor, si i le aduse pe toate crestinului, caruia
i spuse:
- Mannca!
Da acela nu vroi sa primeasca, spunndu-i:
- O, doamne al meu, cta marinimie pe tine! Ceea ce ai adus
aci ar ajunge sa hraneasca zece insi! Chiar ca e prea mult!
doar daca nu vrei sa-mi faci cinstea de a mnca si tu cu mine!
Alisar raspunse:
- Eu sunt satul; asa ca mannca singur tot!
El se mpotrivi:
- O, doamne al meu, nelepciunea noroadelor ne nvaa ca
acela care nu primeste sa mannce cu oaspetele sau este
nendoielnic vreun plod din flori...
n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
Dar cnd fu cea de a trei sute douazeci si una noapte
Spuse:
... acela care nu primeste sa mannce cu oaspetele sau este
nendoielnic vreun plod din flori!
La vorbele acestea fara putina de crtire, Alisar nu cuteza
sa nu se supuna si sezu jos lnga crestin si ncepu sa mannce
mpreuna cu el, dus pe gnduri. Crestinul se prileji de
neluarea aminte a gazdei ca sa descojeasca o banana, s-o
despice si sa strecoare n ea cu dibacie niste banj curat
amestecat cu lictarie de tiriac, ntr-un tain ct sa doboare
pna si un elefant si sa-l adoarma pe un an.
30
Tavali banana aceea prin mierea cea alba n care nota mi-
nunata brnza prajita, si i-o ntinse lui Alisar spunndu-i:
- O, doamne al meu, pe adevarul credinei tale! ia din mna
mea banana aceasta pe care am curaat-o anume pentru tine!
Alisar, care inea sa ispraveasca odata, lua banana si o
nfuleca.
De-abia ajunse banana n pntecele lui, ca Alisar si cazu
lat, cu capu-naintea picioarelor, vaduvit de simire.
Crestinul sari atunci ca un lup jegarit si se repezi afara n
ulia unde, peste drum, se aineau la pnda niste insi cu un
catr, avndu-1 n fruntea lor pe batrnul Rasideddin, miselul
cel cu ochi albastri la care nu vroise sa fie roaba Zumurrud
si care se jurase ca o va dobndi cu anasna, de l-ar costa
ct l-ar costa. Rasideddin acela nu era dect un nevolnic de
crestin care se arata n ochii lumii de credina islamica spre
a se bucura de hatruri pe la negustori, si care chiar era
frate cu crestinul care l viclenise pe Alisar, si pe care l
chema Barssum.
Barssum acela dete fuga asadar sa-l prevesteasca pe
ticalosul de frate-sau despre izbnda siretlicului lor, si
amndoi, urmai de oamenii lor, intrara n casa lui Alisar, se
napustira n iatacul de alaturi, pe care Alisar l nchinase
spre a-1 face haremul frumoasei Zumurrud, se repezira asupra
copilei cea nurlii, i pusera calus n gura si o luara pe sus
spre a o cara ntr-o clipeala de ochi n spinarea catrului,
caruia i dadura bici spre a ajunge, n cteva clipite, fara a
avea nicio ncurcatura pe drum, drept acasa la batrnul
Rasideddin.
Ticalosul cel batrn cu ochi albastri si ceacri porunci
atunci ca Zumurrud sa fie dusa n odaia cea mai laturalnica a
casei, si sezu jos singur lnga ea, dupa ce i scoase calusul,
si i spuse:
- Iacata-te ntr-un sfrsit n puterea mea, frumoasa
Zumurrud. i nicio fleandura ca Alisar acela nu mai are
31
de unde sa vina sa te scoata din minile mele. Asa ca dintru-
nti, pna a te culca n braele mele si pna a-i dovedi
vnjosia mea la ncontrare, leapada-te de legea ta cea
pagneasca si primeste sa te faci crestina, precum si eu sunt
crestin. Pe Messia si pe Vergura! daca nu te supui numaidect
la cele doua dorine ale mele, am sa te fac sa pai muncile
cele mai crunte si am sa te aduc sa ajungi mai nenorocita ca o
caea!
La vorbele acestea ale ticalosului de crestin, copilei i se
umplura ochii de lacrimile care i se rostogoleau de-a lungul
obrajilor, iar buzele i tremurara, si striga:
- O, mrsavnicule cu barba alba, pe Allah! poi sa pui sa
ma taie n bucai, da tot n-ai sa ajungi sa ma faci sa ma
leapad de legea mea; poi chiar sa te bucuri de trupul meu cu
de-a sila, ca un ap n calduri de o iedua plapnda, da tot
nu ai sa-mi ngenunchi sufletul la o imosie mpartasita! i
Allah are sa stie el sa-i ceara socoteala mai devreme ori mai
trziu pentru spurcaciunile tale!
Daca vazu ca nu putea s-o nduplece cu vorba, vjul si
chema robii si le spuse:
- Rasturnai-o si inei-o pe burta strasnic!
Iar ei o rasturnara si o culcara pe burta. Atunci ticalosul
acela de crestin batrn lua un grbaci si ncepu s-o croiasca
amarnic peste parile ei cele frumoase si rotunde, ntr-asa
chip ca fiecare lovitura lasa cte o vrstatura lunga si rosie
pe albeaa dindaratul ei. i Zumurrud, la fiecare lovitura pe
care o primea, departe de a slabi ntru credina ei, striga:
- Nu este alt dumnezeu dect numai Allah, iar Mahomed este
trimisul lui Allah!
i ghiujul nu conteni s-o bata dect atunci cnd nu mai avu
putere sa-si ridice mna. Atunci le porunci robilor s-o ia si
s-o arunce la bucatarie, cu slujnicele, si sa nu-i dea
32
nimica nici de mncat, nici de baut. Iar ei se supusera pe
clipa pe data. i iaca-asa cu ei!
Ct despre Alisar, acesta ramase ntins, vaduvit de simire,
n odaia de la intrare a casei sale, pna a doua zi. Izbuti
atunci sa-si vina n ori, dupa ce i se risipi beia de banj si
dupa ce i se vntui din cap fumul de tiriac. Se ridica atunci
n capu-oaselor si, din toate puterile lui, chema:
- Ya Zumurrud!
Ci nimeni nu-i raspunse. Se scula speriat si intra n
iatacul pe care l gasi gol si tacut, si unde iasmacurile si
feregelele mndrei Zumurrud zaceau pe jos. Atunci si aduse
aminte de crestin; si, cum si acela pierise, nu se mai ndoi
nicicum de rapirea mult-iubitei sale Zumurrud
1
. Atunci se
arunca pe jos, batndu-se peste cap si suspinnd; pe urma si
rupse hainele de pe el si plnse toate lacrimile mhnirii, si,
pna peste poate de deznadajduit, se repezi din casa afara,
lua de pe jos doua pietroaie, cte una n fiecare mna, si
ncepu sa strabata, nnebunit, uliele toate izbindu-se n
piept cu cele doua pietroaie si
1
La M. A. Salie, rosteste si versurile acestea:
O, iubirea mea, nu ma ieri deloc, nu ma crui delocl Sugrumat
de dor sufletul mi-lfrng ntre chin si foc.
Fie-ti mila, doamna, de biet robulcare s-a ticalosit i de
preabogatul n iubire scumpa care-a saracit!
Ce sa poata face biet arcasul care ntlni vrajmasul i, cnd
sa-si nstrune arcul i se rupse arcul buclucasul?
Iar cnd peste-un tnar si trimit deodata relele noianul,
Unde sa mai fuga de amara soarta tnarul sarmanul?
Ah, ma prevestisei ca ne tot pndeste neagra desparire
Dar cnd vrea ursita parca te cuprinde crncena orbire!
i, cnd ispravi stihurile, scoase un oftat si stihui iarasi:
Lasa pe culme casa goala si-apoi pieri ca ntr-un zbor,
Cujalea-n suflet si topita de deznadejde si de dor.
Cu ochii arsi privea sarmana spre casa cea pe veci pierduta i
care-si cetluia durerea, doar suspinnd cu gura muta:
De parca vrea sa-i spuna-n ceasul acela crunt ca un macel:
,Nu vei gasi nicio carare pe unde sa te-ntorci la el!
El e ca fulgerul lumina-i stralumineaza-o clipa doar i
piere iar, si niciodata nu-i va mai straluci-n hotar!"
33
strignd: ,Ya Zumurrud! Zumurrud! Iar copiii se strnsera n
juru-i alergnd dupa el si ipnd:
-Un nebun! Un nebun!
Iar oamenii care l cunosteau, se uitau la el cu mila cnd
l vedeau si l cainau ca-si pierduse minile, spunnd:
-Este fiul lui Glorie! Bietul Alisar!
Rataci mai departe asa, pocnindu-se cu pietrele n piept,
pna ce se ntlni cu o batrna dintre femeile cele de treaba,
care i spuse:
-Copilul meu, deie Allah sa te poi bucura de tihna si de
minte sanatoasa! De cnd ai nnebunit?
i Alisar i raspunse cu stihurile acestea:
Doar lipsa unei dragi fapturi E-a mintii mele tulburare!
O, voi ce-mi spunei nebun Aducei-mi-o pe cea care E boala
mea fara de leac i-ntunecata-mi ntristare,
Ca numai ea mi e balsam i inimii vindecatoare!
1
Cnd auzi stihurile acestea si cnd se uita la Alisar mai cu
luare-aminte, batrna cea buna pricepu ca trebuie sa fie vreun
ndragostit nefericit, si ii spuse:
-Copilul meu, nu te sfii sa-mi povestesti necazurile si
nenorocirea ta. Poate ca Allah nu m-a adus n calea ta dect
ca sa-i vin ntr-ajutor!
Atunci Alisar i istorisi paania lui cu Barssum crestinul.
1
La M. A. Salie, sunt alte versuri:
Cu toii-mi spun: , Te-a-nnebunit iubirea!"
tuturora le raspund anume:
,Intr-adevar asa-i, numai nebunii Pot sa mai fie fericii pe
lume!
Lasai-mi nebunia mea ntreaga i grija-avei numai de-aceea
care Mi-a luat mintea, - iar pe mine nsumi Iertai-ma de leac
si vindecare.
34
Batrna cea de treaba, la spusele acelea, cugeta adnc un
ceas de vreme, apoi salta capul si i spuse lui Alisar
1
:
-Ridica-te, copilul meu, si du-te iute la suk sa-mi cumperi
o cosnia de coropcar, n care sa pui, dupa ce ai sa le
cumperi din suk, niste braari de sticla colorata, inele de
arama suflata cu argint, cercei pentru urechi, lanuguri si
tot felul de alte lucruri pe care le vnd pe la muieri acasa
babele coropcarie. Iar eu am sa-mi pun pe cap coropca aceea
si am sa ma duc sa dau un ocol pe la toate casele din cetate,
si sa le vnd femeilor lucrurile acelea. i ntr-astfel am sa
pot sa fac cercetari care sa ne puna pe calea cea buna si, de
s-o ndura Allah, avem s-o gasim pe iubita ta Sett Zumurrud...
Dar cndfu cea de a trei sute douazeci si doua noapte
Spuse:
... s-o gasim pe iubita ta Sett Zumurrud.
i Alisar ncepu sa plnga de bucurie si, dupa ce i saruta
minile maicuei, grabi a pleca sa cumpere si sa-i aduca toate
cte i le ceruse.
Atunci batrna se ntoarse acasa la ea ca sa se mbrace, si
coperi faa cu un iasmac de culoarea mierii fumurii, se nveli
pe cap cu o naframa de buhur, si se nfasura cu o feregea mare
de matase neagra; pe urma si puse pe
1
La M. A. Salie, nainte de a-i spune lui Alisar vorbele ce
urmeaza, batrna lacrimeaza si prociteste stihurile:
Indragostiii-n viaa destul s-au chinuit - Jur pe Allah ca
iadul nu le va fi menit!
Iubirea i rapuse i-n dragoste-au pierit; Fara prihana spune
legenda ca-au trait.
A trei sute douazeci si doua noapte
35
cap coropca plina si, lund n mna o crja spre a-si sprijini
batrneea cea grea, porni sa dea ocol ncetisor pe la
haremurile obrazelor si ale negustorilor de prin toate
mahalalele, si nu peste mult ajunse si la casa batrnului
Rasideddin, mangositul de crestin care se da de musulman,
afurisitul pe care prapadi-l-ar si arde-l-ar Allah n focurile
iadului si cazni-l-ar acolo pna la capatul vremilor, amin!
Or, batrna ajunse acolo taman la ceasul cnd sarmana
copila, aruncata printre roabele si slujnicele de la
bucatarie, nca suferind de loviturile pe care le primise,
zacea pe jumatate moarta pe o rogojina ticaloasa.
Batu la usa, iar o roaba veni sa-i deschida si i se temeni
cu bucurie; si batrna i spuse:
- Fata mea, am colea cteva lucruri frumusele de vnzare.
Se afla la voi vreun musteriu?
Slujnica spuse:
- Pai asa socot!
i o pofti la bucatarie, unde batrna sezu jos cu ofta- turi
si numaidect fu nconjurata de roabe. Se arata tare
nelegatoare la vnzare si ncepu sa lase la preuri tare
lesnicioase si braari, si inele, si cercei, nct le cstiga
ncrederea tuturora, iar ele o ndragira pentru vorba ei cea
mieroasa si pentru dulceaa purtarilor ei.
Da, cnd ntoarse capul, iacata ca o zari pe Zumurrud
ntinsa pe jos; si le ntreba pe roabe ce-i cu ea, iar ele i
spusera tot ce stiau. i pe data se ncredina ca era chiar
dinaintea celei pe care o cauta. Se duse la copila si i
spuse:
- Fata mea, tot raul fuga de la tine! Allah m-a trimis n
ajutorul tau! Esti Zumurrud, roaba cea iubita a lui Alisar,
fiul lui Glorie!
i i dezvalui pentru ce venise, stravestita n mamula-
reasa, si i spuse:
- Mine seara sa stai gata a fi rapita; asaza-te la
fereastra de la bucatarie care da nspre ulia si, cnd ai sa
36
auzi pe cineva ca ncepe sa fluiere din umbra, acela va fi
semnul. Raspunde-i si tu cu un fluierat, si sari fara frica n
ulia. Acolo are sa fie chiar Alisar si are sa te scape!
Iar Zumurrud saruta minile batrnei, care zori sa plece si
se duse sa-i dea de stire lui Alisar despre cele ntmplate,
adaugnd:
- Asa ca ai sa te duci acolo, sub fereastra afurisitului
acela, si ai sa faci asa si-asa.
Atunci Alisar i mulumi ndelung batrnei pentru facerile
de bine si vru sa-i faca un dar, ceva; ci ea nu vru sa
primeasca si pleca, urndu-i noroc si fericire, si lasndu-1
sa-si prociteasca stihuri despre amarul desparirii
1
.
A doua zi, seara, Alisar lua drumul care ducea la casa
aratata de batrna cea de treaba, si pna ntr-un sfrsit
1
La M. A. Salie, se traduc si versurile respective:
Mai curme-si brfitorii brfelile-n sfrsit!
Mi-e inima zdrobita si trupul vestejit.
uvoi de lacrimi curge din ochii-mi ne-ncetat,
Ca pildele ce-n datini preasfinte ni s-au dat*!
O, tu, cel care nu stii de ce tot stau plngnd,
Ma iscodesti zadarnic sa-mi afli chin si gnd.
Plng dupa cea cu mijloc mladiu! Sunt robul ei!
Ca gura-i dulce-mi este si miere si stiubei!
Pojaruri mi-ard n suflet ct ochii-mi n-o mai vad.
Nadejdea nu-mi aduce nimica ndarat.
Sunt zalogit durerii si-amarnicului dor,
Ca sa ma zbucim ntre pizmas si hulitor.
Nu aflu alinare la chinul meu fierbinte!
Doar ea, si nimeni alta, mi straluceste-n minte!
i, ncheindu-si stihuirea, ochii lui varsara potop de
lacrimi; dupa care prociti stihurile acestea:
Allah s-o rasplateasca pe buna vestitoare,
Ca-mi descnta auzul cu vorba-i vrajitoare!
Sa fie fericita! Eu inima i-as da Drept mulumire pentru
bunavestirea sa!
(*Aluzie la isnad, adica la tradiia orala pe care se
ntemeiaza unele precepte sau fapte - hadis - atribuite lui
Mahomed.)
A trei sute douazeci si doua noapte
37
o gasi. Se duse si sezu jos lnga zid, unde astepta sa vina
ceasul potrivit de fluierat! Da cum sta acolo de o buna bucata
de vreme, si cum si trecuse mai nainte doua nopi fara de
somn, l birui deodata osteneala si adormi. Preaslavit fie
Acela carele numai el nu adoarme niciodata!
Pe cnd Alisar aipise asa sub fereastra de la bucatarie, n
noaptea aceea, l abatu soarta ntr-acolo, sa adulmece dupa
vreun chilipir, pe un hooman dintre hoomanii cei ndraznei,
care, dupa ce ocoli casa de jur mprejur, fara sa gaseasca
vreo intrare, ajunse n dreptul locului unde dormea Alisar. Se
apleca nspre el si, ispitit de hainele lui cele bogate, i
sterpeli binisor turbanul si caftanul si se m- bodoli cu ele
ntr-o clipeala de ochi. i tot-atunci si vazu ca se deschide
fereastra si auzi un fel de fluierat. Se uita si zari o umbra
de femeie, iar femeia aceea i facea semne si suiera. Era
Zumurrud care l lua drept Alisar.
La privelistea aceea, pungasul, nu prea lamurit, si zise:
,Daca i-as raspunde? i suiera. Numaidect Zumurrud iesi pe
fereastra si sari n ulia, ajutndu-se cu o frnghie. Iar
houl, care era un coscogea flacau voinic, o prijuni n
spinare si si lua talpasia cu ea iute ca fulgerul.
Cnd vazu atta voinicie la cel care o ducea, Zumurrud
ramase uimita pna peste poate si i spuse:
- Alisar, mult-iubitul meu, batrna mi-a spus ca de-abia
mai puteai sa te trasti, asa de tare te slabise durerea si
spaima. i vad ca esti mai tare ca un cal!
Da cum houl nu raspunse nimic si goni nainte nca si mai
iute, Zumurrud si petrecu mna peste faa lui si simi ca
faa toata era neposata de un par mai vrtos dect o matura
de la hammam, nct ai fi gndit ca e vreun gligan care a
nhaat vreo gaina ale carei pene ar iesi din gura lui. La
ncredinarea aceea, Zumurrud fu cuprinsa de o spaima
nfricosata si ncepu sa-i care la lovituri peste ochi,
ipnd:
- Cine esti? i ce esti?
38
Or, ntruct n clipita aceea se aflau de mult departe de
orice asezare, n mijlocul cmpiei nvaluite de noapte si de
pustietate, hoomanul se opri o clipita, puse copila jos pe
pamnt si racni la ea:
- Sunt Givan kurdul, frtatele cel mai crunt din ceata lui
Ahmad Ed-Danaf
1
. Suntem cu toii patruzeci de voinici care de
multa vreme ducem lipsa de carne proaspata! Noaptea care vine
are sa fie cea mai fericita dintre nopile tale, ntruct avem
sa te rajghinam pe rnd cu toii, si avem sa ne balacarim n
vntrele tale, si avem sa ne lalaim ntre armurii tai
miseleste, si avem sa-i rasucim buburuza pna dimineaa!
Cnd auzi vorbele rapitorului ei, Zumurrud pricepu toata
naprasnicia n care se afla si ncepu sa plnga, batndu-se
peste ochi si cainindu-se de greseala care o daduse pe minile
tlharului aceluia faptuitor de silnicii, si n curnd si pe
minile celor patruzeci de frtai ai lui. Apoi, vaznd ca
tristea cea rea se ncalarase pe viaa ei, si ca nu avea cum
sa lupte mpotriva-i, se lasa iarasi dusa de rapitor fara sa
mai puna vreo mpotrivire, si se mulumi sa suspine: ,Nu este
alt dumnezeu dect numai unul Allah! Intru el ma adapostesc!
Fiecare si poarta tristea atrnata de gt si orice-ar face nu
poate sa se scuture de ea...
Dar cnd fu cea de a trei sute douazeci si treia noapte
Spuse:
... Fiecare si poarta tristea atrnata la gt si orice ar
face nu poate sa se scuture de ea!
1
Ahmed Ed-Danaf, tip de hooman iste, personaj foarte popular
n literatura araba, se pare ca a existat n realitate.
A trei sute douazeci i treia noapte
39
Kurdul cel crunt Givan si-o aburca asadar pe copila iarasi
n spinare si porni la fuga mai departe pna la o pestera,
ascunsa printre stnci, unde si alesese salas ceata celor
patruzeci si bulibasa lor. Acolo, o babornia, chiar mama
rapitorului frumoasei Zumurrud, avea grija de gospodareala lor
si le gatea demncarea. Asa ca, auzind suieratul cunoscut,
baba iesi n gura pesterii sa-l ntmpine pe fiu-sau cu prada
lui. Givan o dete pe Zumurrud n seama maica-sii, spunnd:
- Ingrijeste-o bine pe gazela asta pna ce ma ntorc, caci
ma duc sa-i caut pe ortacii mei, ca sa vina s-o rajghine
mpreuna cu mine. Da ntruct nu o sa ne ntoarcem dect mine
dupa prnz, din pricina unor ispravi pe care le avem de
faptuit, i-o las n grija sa-i dai sa mannce bine ca sa fie
n stare sa nfrunte poghiazurile si iurusurile noastre.
i pleca.
Atunci batrna veni la Zumurrud si i dete sa bea si i
spuse:
- Fata mea, ce noroc pe tine sa te simi n curnd
precurmata din mijloc de patruzeci de zdrahoni tineri, fara a
mai pune la socoteala si pe capetenia lor, care el singur este
mai vrtos dect toi ceilali la un loc! Pe Allah! tare
norocita mai esti sa fii tnara si jinduita!
Zumurrud nu fu n stare sa raspunda nimic si, n- valuindu-
si capu-n feregea, se ntinse pe pamnt si sezu asa pna
dimineaa.
Or, noaptea o ajutase sa chibzuiasca; capatase oleaca de
inima si si zisese: ,Da ce este oare cu nepasarea aceasta
pacatoasa faa de mine, ntr-un ceas ca acesta? Ca doar n-oi
sta sa astept fara sa ma misc venirea celor patruzeci de
tlhari siluitori, care sa ma sfarme silnicin- du-ma si care
sa ma napadeasca asa cum napadeste apa o naie pna ce o
scufunda n adncul marii! Nu, pe
40
Allah! am sa-mi mntuiesc sufletul, si nici trupul nu am sa
mi-1 las la cheremul lor! i, cum se si facuse dimineaa, se
scula si se duse la batrna, i saruta mna si i spuse:
Noaptea asta m-am odihnit bine, maica buna, si ma simt
ntremata si ntru totul gata sa-i ntmpin cu cinstire pe
oaspeii mei! Ce-ar mai fi sa facem acum ca sa ne trecem
vremea pna la venirea lor? N-ai vrea, de pilda, sa vii cu
mine la soare si sa ma lasi sa te caut n cap de paduchi si
sa-i pieptan parul, maica a mea buna?
Baba raspunse:
- Pe Allah! gndul tau este minunat, ntruct de atta amar
de vreme de cnd ma aflu n pestera aceasta nu am mai apucat
sa ma spal pe cap si a ajuns acuma sa slujeasca de adapost la
toate neamurile de paduchi cte se cuibaresc prin pletele
oamenilor si prin parul jivinelor; iar cnd se lasa noaptea,
pleaca de pe cap si misuna cu droaia pe trupul meu: sunt si de
cei albi si de cei negri, si mari si mici; ba sunt, fata mea,
si de cei care au o coada tare lata si care umbla de-a-
ndaratelea; alii au o duhoare mai mpuita dect rgielile
cele statute si dect mpuelile cele mai puturoase! Asa ca,
daca izbutesti sa ma scapi de lighioanele astea ticaloase,
viaa ta cu mine are sa-i fie tare norocita!
i iesi cu Zumurrud din pestera si se ghemui la soare,
scondu-si crpa pe care o avea pe cap. Zumurrud atunci chiar
ca putu sa vada ca se gaseau acolo toate soiurile de paduchi
cunoscui, precum si de ceilali asemenea.
Fara a se pierde cu firea, ncepu asadar sa-i culeaga cu
amndoua minile, pe urma sa pieptane parul la radacina cu
niste piepteni strasnici; si, cnd nu mai ramasera din toi
paduchii aceia dect atia ct e firesc, ncepu sa-i
piguleasca cu degete pricepute si ci mai muli deodata si
sa-i striveasca ntre unghii, cum se face de obicei. Cnd
ispravi, ncepu s-o scarpine ncetisor, atta de ncetisor,
nct cotoroana se simi napadita dulce de
A trei sute douazeci si treia noapte
41
chiar tihna pielii sale curate si, ntr-un sfrsit, aipi de-a
binelea.
Fara a-si pierde vremea, Zumurrud se scula si dete fuga n
pestera de unde lua niste haine barbatesti cu care se mbraca
frumos; si nfasura capul cu un turban falnic, unul dintre
cele dobndite n furtisagurile savrsite de cei patruzeci, si
iesi degraba ca sa puna ochii pe un cal, tot de furat, care
pastea prin preajma, priponit la doua picioare; i puse saua
si frul, l ncalara barbateste si l mpintena la goana
mare, drept nainte, chemnd ntr-ajutor numele Domnului a-
toata-slobozenia.
Goni asa n fuga mare, pna la caderea nopii; iar a doua zi
dimineaa, de cu zori, lua iarasi goana, neo- prindu-se dect
din vreme n vreme ca sa se hodineasca, sa mannce niscaiva
radacini si sa-si lase calul sa pasca. i tot asa o inu vreme
de zece zile si zece nopi.
Spre dimineaa celei de-a unsprezecea zile, iesi ntr-un
sfrsit din pustia pe care o strabatuse si razbi ntr-o cmpie
verde prin care curgeau niste ape frumoase si unde privirile
se nvoiosau la privelistea unor pomi mari, a frunzisurilor,
si a trandafirilor, si florilor pe care o boare primavaratica
le faceau sa nmugureasca potop; si zburdau peste tot pasarile
firii si pasteau pretutindeni turmele de gazele si jivinele
cele mai gingase.
Zumurrud se odihni vreme de un ceas n locul acela dulce,
apoi ncaleca iar si porni pe un drum tare frumos ce trecea
printre codri verzi si ducea la o cetate n care, din
departare, straluceau n soare minaretele.
Cnd ajunse aproape de zidurile si de poarta cetaii, vazu o
mulime nesfrsita care, la ivirea ei, ncepu sa scoata niste
strigate nebune de bucurie si de izbnda; si, numaidect,
iesira pe poarta si i venira n ntmpinare niste emiri
calari si niste obraze de vaza si niste capi de osti care se
temenira si sarutara pamntul cu semne de
A trei sute douazeci i patra noapte
43
supunere ca ale unor supusi faa de sultanul lor, pe cnd din
toate parile un huet fara de hotar se ridica din gloatele
nflacarate: ,Deie-i Allah biruina sultanului nostru! Buna-
venirea ta aduca binecuvntarea peste neamul musulmanilor, o,
sultane al lumii! Intareasca-i Allah domnia, o, sultane al
nostru! i, totodata, mii de osteni calari se rnduira n
doua sire, spre a despari si a ine gloatele la marginea
nflacararii, iar un pristav obstesc, cocoat pe o camila
nfotazata falnic, da de stire norodului, din toate beregaile
lui, sosirea cea norocita a sultanului!
Ci Zumurrud, tot stravestita n chip de voinic, nu pricepea
neam ce vroiau sa nsemneze toate acelea, si pna la urma i
ntreba pe dregatorii cei mari care prinsesera calul de
drlogi de o parte si de cealalta:
- Au ce este, preacinstiilor domniile voastre, n cetatea
aceasta? i ce vrei de la mine?
Atunci, dintre toi aceia, pasi nainte un curtean mare
care, dupa ce se ploconi pna la pamnt, spuse catre Zumurrud:
- Atoateledatatorul, o, stapne al nostru, nu si-a pre-
cupeit milele cnd i le-a menit! Preamarit fie el! Te-a adus
de mna pna la noi ca sa ni te aseze ca domn al nostru n
scaunul de domnie al acestei mparaii! Preamarit fie el,
carele ne daruieste un domn atta de tnar si atta de frumos,
din neamul cel ales al fiilor turcimii, cei cu chip stralucit!
Marire lui! ntruct si daca ne-ar fi trimis vreun cersetor
sau orice alt ins de rnd, noi tot asa se cadea sa-l primim ca
sultan al nostru si sa-i dam cinstire. Afla, dar...
Dar cnd fu cea de a trei sute douazeci si patra noapte
44
Spuse:
... Afla, dar, ca datina noastra, a locuitorilor din cetatea
aceasta, atunci cnd sultanul nostru moare fara sa ne lase
urmas de parte barbateasca, este de a ne strnge pe drumul
acesta si de a astepta ivirea celui dinti trecator pe care
ni-1 trimite ursita, spre a ni-1 alege ca nou sultan si de a
ne nchina lui ca atare! Iar astazi am avut norocul sa dam de
tine, o, tu, cel mai frumos dintre toi sultanii de pe pamnt,
si fara de seaman n veacul tau si n toate veacurile!
Or, Zumurrud, care era o femeie cu cap si cu judecata
stralucita, nu se lasa descumpanita de vestea aceea atta de
ciudata si spuse catre curteanul cel mare si catre ceilali
dregatori:
- O, voi toi, supusi ai mei credinciosi de aci nainte, sa
nu credei totusi cumva ca as fi vreun turc de obrsie
nestiuta ori vreun plod din prostime. Dimpotriva! Avei
dinainte-va un turc de spia nalta, care si-a lasat ara si
casa, dupa un dezbin cu parinii lui, si care s-a hotart sa
colinde lumea n cautare de vitejii. i ntruct iacata ca
chiar ursita m-a adus sa dau de un prilej atta de frumos de a
gasi o atare ntmplare, ma nvoiesc a va fi sultan!
Pe data trecu n fruntea saltanatului si, n toiul uralelor
si al strigatelor de bucurie ale unui ntreg norod, si facu
intrarea falnica n cetate.
Cnd ajunse dinaintea usii celei mari de la sarai, emirii si
curtenii descalecara si venira s-o sprijine de subsuori si s-o
ajute sa se dea jos de pe cal, si o purtara pe braele lor
pna n sala cea mare de primire si, dupa ce o mbracara cu
nsemnele domnesti, o poftira sa sada n jeul de aur al
sultanilor de pna aci. i toi laolalta se temenira si
sarutara pamntul dintre minile ei, rostind juramntul de
supunere.
A trei sute douazeci si patra noapte
45
Atunci Zumurrud si ncepu domnia punnd sa se deschida
haznalele domnesti, ghiftuite dealung de veacuri; si porunci
sa se scoata din ele gramezi de bani, pe care i mpari la
ostasi, la saraci si la nevoiasi. nct norodul o ndragi si
i nala urari de domnie lunga. i, pe de alta parte,
Zumurrud nu uita nici sa-i daruiasca pe dregatorii de la sarai
cu caftane falnice si sa-i cinsteasca cu hatruri pe emiri si
pe curteni, precum si pe soiile lor si pe toate femeile din
harem. Pe deasupra, popri luarea de biruri, de vami si de
dari, si puse sa fie slobozii cei ntemniai si sa fie
sterse toate pedepsele. i ntr-acest chip cstiga dragostea
si a celor mari si a celor mici, care cu toii o luau drept
barbat si se minunau de nfrnarea si de neprihana ei, cnd
aflara ca nu intra niciodata n harem si ca nu se culca
niciodata cu vreo femeie. Intr-adevar, nu vrusese sa ia n
slujba sa aparte de noapte dect doi baieei hadmbi pe care
i puse sa doarma de-a curmezisul la usa ei.
Da tare departe de a fi fericita, Zumurrud nu facea alta
dect sa se tot gndeasca la mult-iubitul ei Alisar, pe care
nu izbutise sa-l gaseasca, n ciuda tuturor cautarilor ce
pusese sa se faca tainic. nct nu contenea sa tot plnga
singura-singurica si sa se roage si sa ajuneze spre a dobndi
mila de la cel Preanalt asupra lui Alisar si sa dovedeasca a-
1 gasi teafar si sanatos, dupa atta desparire.
1
i sezu asa
vreme de un an; pna ntr-atta nct femeile de la sarai
ridicau minile n sus a deznadejde si strigau:
- Ce belea pe noi ca sultanul e atta de cucernic si de
neprihanit!
1
La M. A. Salie: i si aducea aminte de cutare noapte sau de
cutare zi petrecuta cu el, si din ochi varsa lacrimi si
procitea stihuri ca acestea: De-att amar de vreme te plng,
iubirea mea!
uvoaie-mi curg de lacrimi din ochi ca din cismea.
Cnd plng, numai pe tine te plng, neostoit.
Grea-i neagra desparire cnd esti ndragostit!
46
Cnd se mplini anul, pe Zumurrud o batu un gnd, si hotar
sa-l duca de ndata la mplinire. Porunci sa fie chemai
vizirii si curtenii si le ceru sa-i puna pe mesteri si pe
zidari sa ntocmeasca un meidan lung de un parasanj* si lat
tot pe atta, si sa zideasca n mijlocul lui o sala mareaa cu
bolta, pe care s-o mbrace falnic si unde sa fie asezat un
scaun domnesc si attea jeuri ci dregatori erau la sarai.
Porunca data de Zumurrud fu ndeplinita ntr-un raspas de
vreme tare scurt. i, dupa ce meidanul fu ntocmit si cladirea
ridicata si scaunul domnesc si jeurile ornduite dupa
rosturile cinurilor, Zumurrud i pofti acolo pe toi mai-marii
din cetate si de la sarai, si le dete un ospa cum nici cei
mai batrni nu ineau minte sa mai fi fost vreunul asemenea n
toata mparaia. i, la sfrsitul ospaului, Zumurrud se
ntoarse nspre musafiri si le spuse:
De aci nainte, de-a lungul ntregii mele domnii, am sa
va poftesc n sala aceasta la fiecare nceput de luna, iar voi
vei lua loc n jeurile voastre, si tot asa am sa poftesc tot
norodul meu, ca sa ia si el parte la ospa si sa mannce si sa
bea si sa-i mulumeasca Atoatefacatorului pentru darurile
sale!
i toi i raspunsera cu ascultare si cu supunere. Atunci ea
adauga:
- Pristavii obstesti vor chema norodul la ospa si vor da
de stire ca oricine ar fi cel care nu va vroi sa vina la
ospa, va fi spnzurat!
Asa ca, la nceput de luna, pristavii obstesti strabatura
uliele cetaii strignd: ,O, voi toi, negustori si musterii,
bogai si saraci, flamnzi ori satui, din porunca stapnului
nostru sultanul dai fuga la sala de pe meidan! Acolo avei sa
mncai si sa bei si sa-l binecuvntai pe
Atoatebinefacatorul. i spnzurat va fi vericine nu va
1
Parasanjulsau, mai exact,farsahul- masura de distana egala
cu 5,5 km.
A trei sute douazeci si patra noapte
47
veni acolo! nchidei-va pravaliile si oprii vnzarea si
cumpararile! Vericine nu va veni, spnzurat va fi!
La poftirea aceea, mulimea dete fuga si se buluci n
valuri-valuri n mijlocul salii, pe cnd sultanul sta n
scaunul sau domnesc, iar mprejuru-i, n jeurile lor cuve-
nite, sedeau rnduii dupa cinuri mai-marii si dregatorii. i
toi ncepura sa mannce tot felul de bunatauri, precum
fripturi de oaie, pilaf si mai cu seama bunatatea aceea
minunata care se cheama kisek, facuta din gru rsnit si din
lapte acru. i, pe cnd ei mncau, sultanul i cerceta cu
luare-aminte, rnd pe rnd, si atta de ndelung nct fiecare
i spunea vecinului sau:
- Pe Allah! nu stiu pentru care pricina se tot uita sul-
tanul la mine cu atta staruina!
Iar mai-marii si dregatorii, estimp, nu conteneau sa tot
mbie lumea, spunnd:
- Mncai fara de sfiala si saturai-va! Nu putei sa-i
facei mai mare bucurie sultanului dect sa va aratati
> j pofta de mncare!
Iar ei si ziceau:
- Pe Allah! n viaa noastra nu s-a mai pomenit de vreun
sultan care sa-si iubeasca pna ntr-atta norodul si sa-i
vrea atta bine!
Or, printre haplaii care mncau cu cea mai mare lacomie,
facnd sa piara pe beregaile lor tablale ntregi, se afla si
miselnicul de crestin Barssum, cel care l adormise pe Alisar
si o furase pe Zumurrud, ajutat de fratele sau, batrnul
Rasideddin. Dupa ce Barssum acela sfrsi de mncat carnea si
mncarurile cu unt si cu ulei, ochi o tava la care nu-i
ajungea laba si care era plina cu un pilaf cu lapte, presarat
cu praf de zahar si de scorisoara; i mbrnci cu coatele pe
toi vecinii si puse gabja pe tablaua pe care o trase la el,
si si nfipse mna si nsfaca o coscogea mbucatura pe care
si-o ndopa n gura. Atunci, unul dintre vecinii lui,
burzuluit, i spuse...
48
Dar cnd fu cea de a trei sute douazeci si cincea noapte
Spuse:
Atunci, unul dintre vecinii lui, burzuluit, i spuse:
- Da ie nu i-e rusine sa ntinzi mna asa la ceea ce este
departe de tine si sa nsfaci numai pentru tine o tabla atta
de mare? Ori tu nu stii ca buna-cuviina ne nvaa sa nu
mncam dect ceea ce se afla dinaintea
>
noastra?
Iar un alt vecin adauga:
- Cadea-i-ar grele n pntece bucatele astea si ro- cosi-
i-s-ar maele!
Iar un neicusor mehenghi, mare nghiitor de tiri- acuri, i
spuse:
- Hei, pe Allah! hai sa mparim! Da ncoace sa iau si eu o
gura, sau doua, sau trei!
Ci Barssum i arunca o privire scrbita si ipa la el crunt:
- Ba afurisitule mncator de hasis, mncarea asta aleasa n-
a fost gatita pentru falcile tale; este menita unor guri de
emiri si de oameni gingasi!
i dete sa-si nfiga iar degetele n pilaful cel dulce, cnd
Zumurrud, care l tot scruta de o bucata de vreme, l cunoscu
si trimise dupa el patru strajeri, spunndu-le:
- Dai fuga si zeberii-1 pe insul acela care mannca pilaf
cu lapte si aducei-1 la mine!
Iar cei patru strajeri se repezira asupra lui Barssum, i
zvrlira dintre degete mbucatura pe care sta s-o nfulece, l
trntira cu faa la pamnt si l trra de picioare dinaintea
sultanului, n mijlocul celor ce se aflau acolo si care si
contenira mncatul, susotindu-si ntre ei:
A trei sute douazeci i cincea noapte
49
- Iacata ce va sa zica sa te pori ca un haplau si sa te
lacomesti la mncarea altuia!
Iar mncatorul de tiriac le spuse celor din preajma:
- Pe Allah! bine am facut ca n-am mncat cu el din pilaful
acela minunat cu scorisoara! Cine stie ce pedeapsa are sa i
se alduiasca!
i toi ncepura sa se uite cu luare-aminte la ceea ce avea
sa se ntmple.
Zumurrud, cu ochii aprinsi launtric, l ntreba pe ins:
- Ia sa-mi spui tu, om cu ochi albastri si rai, cum te
cheama si care este pricina venirii tale n ara noastra?
Mangositul de crestin, care se mpodobise cu un turban alb,
cum nu le este ngaduit dect musulmanilor
1
, spuse:
- O, sultane si stapne al nostru, ma cheama Aii, si de
meserie sunt ceaprazar. Am venit n ara aceasta sa-mi fac
meseria si sa-mi cstig zilele cu munca minilor mele!
Atunci Zumurrud i spuse unuia dintre cei doi ha- dmbuti ai
ei:
>
- Da fuga si adu-mi tablaua cu nisip de ghicit si pana de
arama care mi slujeste sa trag liniile cele geoman- ticesti!
i, dupa ce porunca se ndeplini numaidect, Zumurrud
ntinse cu grija nisipul de ghicit pe faa neteda a tablalei
si, cu pana de arama, scrise pe nisip un chip de maimua si
niste siruri de slove necunoscute. Dupa care cugeta vreme de
cteva clipite, apoi ridica deodata capul si, cu un glas
cumplit ce fu auzit de toata lumea, ipa la ticalos:
- A, cine, cum de cutezi tu sa mini un sultan? Au nu esti
tu crestin si nu te cheama Barssum? i oare nu ai venit n
ara aceasta anume ca s-o caui pe o roaba pe
1
Culoarea turbanului indica apartenena celui care l
purta la o religie sau alta. De multe ori s-au dat porunci ca
nemusulmanii sa poarte alte vesminte dect mahomedanii, dar
aceste porunci erau date repede uitarii.
50
care ai furat-o pe vremuri? A, cine! a, blestematule! ai sa
marturisesti tu numaidect adevarul pe care iacata ca mi l-a
dezvaluit asa de limpede nisipul meu ghicitoresc!
La vorbele acestea, crestinul nspaimntat se narui la
pamnt, cu minile mpreunate, si spuse:
- ndurare, o, sultane al vremilor! Nu gresesti! Sunt,
ntr-adevar - ocolit sa fii de orice necaz! - un pacatos de
crestin, si am venit ncoace cu gndul de a o rapi pe
o musulmana pe care o furasem si care a fugit din casa noastra!
Atunci Zumurrud, n murmurele de minunare ale ntregului
norod care zicea: ,Uallah! nu se afla pe lume un geomant
cititor n nisip pe potriva sultanului nostru, i chema pe
armas si pe ajutoarele lui si le spuse:
- Ducei-1 pe cinele acesta ticalos afara din cetate,
jupuii-1 de viu, umplei-i pielea cu niste paie proaste si
n- toarcei-va sa-i intuii pielea aceea la poarta
meidanului. Iar hoitul se cade sa i-1 ardei cu niste
balegaruri uscate, iar ceea ce mai ramne sa aruncai n
haznaua cu scrne!
Iar ei raspunsera cu ascultare si cu supunere, l nsfa-
cara pe crestin, si l dadura pieirii dupa osnda pe care
norodul o gasi plina de dreptate si de nelepciune.
Ct despre vecinii care l vazusera pe ceapcn cum mncase
orezul cu lapte, aceia nu putura a se opri sa nu-si
mpartaseasca ntre ei gndurile. Unul spuse:
- Uallah! n viaa mea nu am sa ma mai las ispitit de
tablaua aceea, macar ca tare mi mai place!
Iar mncatorul de hasis, inndu-se de pntece, asa de tare
l junghia spaima, striga:
- Hei, Uallah! soarta mea cea buna m-a ferit sa ma ating de
afurisitul acela de orez cu scorisoara!
i toi se juruira ca nici baremi nu au sa mai pomeneasca
vreodata vorba de pilaf cu lapte!
Asa ca, luna urmatoare, cnd norodul fu poftit iarasi sa
vina la ospa dinaintea sultanului, se facu un gol mare
A trei sute douazeci i sasea noapte
51
mprejurul tablalei pe care se afla pilaful cu lapte si nime-
nea nu vroia nici baremi sa se uite ntr-acolo. Pe urma toata
lumea, spre a-1 bucura pe sultan, care l cerceta pe fiecare
mesean cu cea mai mare luare-aminte, ncepu sa mannce si sa
bea si sa se veseleasca, da nimenea nu se atingea dect de
bucatele de dinainte-i.
Intr-acestea, intra un ins cu nfaisare cumplita, care se
napusti mbrncind toata lumea n drumul lui si care, cnd
vazu ca toate locurile erau pline afara de cel din jurul
tablalei cu pilaf, se duse si se ghebeji dinaintea acelei
tablale si, spre ncremenirea tuturora, dete sa ntinda mna
ca sa mannce.
Or, Zumurrud cunoscu numaidect ca insul acela era chiar
rapitorul ei cel crunt, Givan kurdul, unul dintre cei
patruzeci din taraful lui Ahmad Edl-Danaf. Pricina care l
adusese n cetatea aceea nu era alta dect ca venise n
cautarea fetiscanei, care cu fuga ei l aruncase ntr-o mnie
nfricosatoare atunci cnd tocmai se gatise s-o rajghine
delaolalta cu ortacii lui. i, de ciuda, si muscase minile
si facuse juruina ca are s-o gaseasca, macar de s-ar fi
ascuns ea si pe dupa muntele Kokaz ori ca boaba de fistic n
coaja ei. i pornise n cautarea ei si, pna la urma, ajunsese
n cetatea cea cu pricina si venise n sala de ospee laolalta
cu ceilali, ca sa nu fie spnzurat...
Dar cndfu cea de a trei sute douazeci si sasea noapte
Spuse:
... si venise n sala de ospee, ca sa nu fie spnzurat.
Asa ca sezu jos dinaintea tablalei cu pilaful de lapte si
si nfipse mna toata chiar tamite n mijlocul ei. Atunci din
toate parile i se striga:
52
- Hei, ce va sa faci? Ia seama! Ai sa fii jupuit de viu! Nu
te atinge de tablaua aceea care aduce nenorocire!
Ci insul rostogoli niste ochi cumplii si mri la ei:
- Ia mai tacei! Vreau sa mannc din tablaua asta si sa-mi
ghiftuiesc burta! Ca tare mi mai place pilaful cu lapte!
Iarasi strigara la el:
- Ai sa fii jupuit si spnzurat!
Drept raspuns, el si trase si mai aproape tablaua n care
si nfipsese mna si se apleca peste ea. La privelistea
aceea, mpatimitul dupa hasis, vecinul cel mai de lnga kurd,
o lua la fuga speriat si dezmeticit din aburii macului, spre a
se duce sa sada mai ncolo, tagaduind ca ar avea vreo vina
pentru ceea ce avea sa urmeze.
Asadar, Givan kurdul, dupa ce si nfipse n tabla mna lui
cea neagra ca o gheara de coroi, o scoase din pilaf mare si
grea ct o copita de camila. Imbulzui n palma coscogea
pumnoiul de pilaf pe care l nhaase, tipelciui un cocolosoi
mare ct o alamie, si-l arunca dintr-o roti tura de mna
drept n zgaul gtlejului unde se scufunda cu o ghioraitura
ca de tunet ori ca glgi- tura unui praval ae ape ntr-o
pestera huitoare, nct bolta salii vui ntr-un rasunet care
se rasfrnse bubuind si razbubuind. Iar n locul de unde
fusese smulsa mbucatura ramase o urma atta de mare, nct
fundul cel gol al tablalei iesi la iveala!
La privelistea aceea, tiriachiul si ridica minile si
striga:
- Pazeasca-ne Allah! a nfulecat tablaua dintr-o m-
bucatura! Preamarit fie Allah carele nu mi-a dibacit niciun
pilaf cu lapte ori cu scorisoara ori cu altceva asemenea n
minile sale!
i adauga:
- Sa-l lasam sa mannce n tihna, ca eu si vad cum i se
zugraveste pe frunte icoana jupuitului si a spnzuratului care
are sa fie!
A trei sute douazeci si sasea noapte
53
Pe urma se trase si mai departe de aducatura minii kurdului
si striga:
- Dare-ar Aflah sa i se nfunde nghiitoarea si sa te
neci, o, prapastie nfricosata!
Da kurdul, fara sa-i pese de cele ce se tot trancaneau n
jurul lui, si mai nfunda o data degetele cele groase ct
niste mazdrace n gramada cea moale de pilaf, care se
ntredeschise cu o pleoscaitura nfundata, si si-o trase afara
cu un galamoz la capatul ei mare ct un dovleac; si ncepuse
sa si-o tipelciuiasca n palma pna a o nghii, cnd Zumurrud
le spuse strajerilor:
- La iueala sa mi-1 aducei pe insul cu pilaful pna ce
sa-si nghita mbucatura!
i strajerii sarira asupra kurdului, care nici nu-i vedea,
ghebejit cum sta cu toata jumatatea trupului peste tabla. i
l trntira cu dibacie si i legara minile la spate, si l
trra dinaintea sultanului, pe cnd cei de faa si ziceau:
,El nsusi si-a vrut pieirea! Noi l-am sfatuit destul sa se
fereasca de a se atinge de prapadul acela de pilaf cu lapte!
Cnd ajunse dinaintea ei, Zumurrud l ntreba:
- Cum te cheama? Ce meserie ai? si care pricina te-a adus
sa vii n cetatea noastra?
El raspunse:
- Ma cheama Othman si de meserie sunt gradinar. Ct despre
pricina venirii mele, este cautarea vreunei gradini unde sa
muncesc ca sa mannc!
Zumurrud striga:
- Sa mi se aduca tablaua cu nisip si pana de arama!
i cnd i se dadura n mna sculele acelea, trase cu
pana niste slove si niste chipuri pe nisipul desternut, cugeta
si socoti vreme de un ceas, apoi salta capul si spuse:
- Vai de pacatele tale, ticaloase mincinosule! Socotelile
de pe tablaua mea cu nisip mi arata ca pe numele tau cel
adevarat te cheama Givan kurdul, si de meserie esti haramin,
ho si tlhar! A, pramatie, plod de caea si
54
de lele! marturiseste pe data adevarul, ori au sa te faca sa
i-1 aduci aminte loviturile!
Cnd auzi vorbele acestea ale sultanului, pe care era
departe de a-I prepune ca ar fi fetiscana cea rapita de el
odinioara, ngalbeni la chip si falcile-i clananira si buzele
i se zbrcira peste dinii care se ivira ca niste coli de
lup ori de vreo alta fiara salbatica. Pe urma gndi ca-si mn-
tuie capul marturisind adevarul si spuse:
- Adevar graiesti, o, Maria Ta! Ci ma dau cait n minile
tale din chiar clipita aceasta, iar pe viitor am sa umblu pe
calea cea dreapta!
Ci Zumurrud i spuse:
- Nu mi este ngaduit sa las sa traiasca o fiara rau-
facatoare n calea musulmanilor!
Pe urma porunci:
- Sa fie luat si jupuit de viu si umplut cu paie, spre a fi
apoi batut n cuie pe usa de la sala de ospee, iar lesul lui
sa ndure soarta celui al crestinului!
Cnd i vazu pe strajeri cum l duceau pe insul cu pricina,
mpatimitul dupa tiriac se scula si se ntoarse cu fundul
nspre tablaua cu orez si spuse:
- O, pilaf cu lapte, o, mprafuitule cu zahar si cu
scorisoara, dau dosul catre tine, ntruct, o, tabla a prapa-
dului, nu te socot vrednica de privirile mele, ci de-abia daca
de fundul meu...
Dar cndfu cea de a trei sute douazeci si saptea noapte
Spuse:
... ntruct, o, tabla a prapadului, nu te socot vrednica de
privirile mele, ci de-abia daca de fundul meu! Scuip pe tine
si te afurisesc!
A trei sute douazeci si saptea noapte
55
i iaca-asa cu el.
Da ct despre cel de al treilea ospa
1
, iacata! Ca si n
cele doua dai de dinainte, pristavii strigara aceeasi veste
si se facura aceleasi pregatiri; pe urma norodul se strnse n
sala, mai-marii se rnduira pe cinuri, iar sultanul sezu n
jeul sau. i toata lumea ncepu sa mannce, sa bea si sa se
veseleasca; si mulimea se ngramadea pretutindeni, afara de
locul de dinaintea tablalei cu pilaf cu lapte, care sta
neatinsa n mijlocul salii si cu toate fundurile mesenilor
ntoarse spre ea. i deodata fu vazut cum intra un ins cu
barba alba, care, daca vazu locul dimprejurul tablalei gol, se
duse ntr-acolo si sezu sa mannce, ca sa nu fie spnzurat.
Iar Zumurrud se uita la el si l cunoscu pe batrnul
Rasideddin, miselul de crestin care l pusese pe frate-sau
Barssum s-o fure.
Intr-adevar, ntruct Rasideddin, la o luna de la trimiterea
fratelui sau n cautarea fetiscanei fugite, vaznd ca acela nu
se mai ntorcea, se hotar sa plece el nsusi ca sa ncerce s-
o gaseasca, iar soarta l aduse n cetatea aceea pna la sala
de ospee, dinaintea tablalei cu pilaf cu lapte.
Cnd l cunoscu pe alimanitul de crestin, Zumurrud gndi n
sinesi: ,Pe Allah! pilaful acesta cu lapte este o mncare
binecuvntata, de vreme ce ma ajuta sa-i diba- cesc pe toi
ticalosii. Se cade sa pun ntr-o zi sa se craini- ceasca n
toata cetatea ca este o mncare pe care toi locuitorii sunt
datori s-o mannce. i am sa poruncesc sa fie spnzurai cei
carora nu le place! Pna atunci, ia sa vad ce fac cu
mangositul asta batrn! Asa ca striga la strajerii ei:
- Aducei-mi-1 pe insul cu pilaful!
Iar strajerii, deprinsi acuma, l ochira numaidect pe ins
si se repezira asupra lui si l trra de barba dinaintea
sultanului, care l ntreba:
1
De fapt este vorba de cel de al patrulea, daca inem seama
si de primul, la care nu participasera dect mai-marii din
mparaie.
56
- Cum te cheama? Ce meserie ai? si care este pricina
venirii tale la noi?
El raspunse:
- O, norocitule sultan, ma cheama Rustem, da nu am nicio
meserie, fara numai ca sunt un dervis sarman!
Ea striga:
- Ad' nisipul si pana!
i i se adusera. Iar ea, dupa ce desternu nisipul si trase
pe el niste chipuri si niste slove, cugeta un ceas de vreme,
apoi salta capul si spuse:
- Mini dinaintea sultanului, cine blestemat! Te cheama
Rasideddin; meseria ta este de a pune sa fie rapite vicleneste
femeile de musulmani si de a le zeberi n casa ta; pe dinafara
te arai de legea Islamului, da n adncul inimii rami un
pacatos de crestin putred de pacate. Marturiseste adevarul sau
ntr-o clipita capul tau are sa-i sara la picioare!
i ceapcnul, cutremurat, gndi ca-si scapa capul si si
marturisi nelegiuirile si ticalosiile. Atunci Zumurrud le
spuse strajilor:
- Rasturnai-1 si altoii-i cte o mie de lovituri de gr-
baci la fiecare talpa!
i porunca fu mplinita pe data. Ea spuse atunci:
- Acuma luai-1, belii-1 de piele, umplei-i-o cu pleava
si pironii-o lnga celelalte doua la usa salii de ospee. Iar
hoitul lui sa pata tot soarta pe care au ndurat-o ceilali
doi cini!
i porunca fu mplinita pe loc!
Dupa care toata lumea ncepu sa mannce, minunndu-se de
nelepciunea si de dibacia ghicitoreasca a sultanului, si
laudndu-i judeurile si dreptaile.
Cnd ospaul se ispravi, norodul se risipi, iar sultana
Zumurrud se ntoarse n saraiul ei. Da nu era pic de fericita
n sinea ei si si zicea: ,Preamarit fie Allah carele
A trei sute douazeci si saptea noapte
57
mi-a racorit inima ajutndu-ma sa-mi mplinesc razbunul asupra
celor care m-au obidit!
1
Ci toate astea nu mi-1 aduc ndarat pe
mult-iubitul meu Alisar! Da Preanaltul este totodata si
Atoatefacatorul, iar el face precum i este placul n privina
acelora care i se nchina si care marturisesc ca nu au alt
dumnezeu dect numai pe el! i, tulburata de amintirea mult-
iubitului ei Alisar, varsa lacrimi din belsug noaptea toata
2
;
apoi se nchise singura n durerea ei, pna la nceputul lunii
urmatoare.
1
n varianta tradusa de M. A. Salie, sultana Zumurrud
rosteste apoi aceste versuri:
Au napadit pamntul cu miselia lor,
i iacata-i: pierira din calea tuturor!
De-ar fi cinstit ei viaa - si viaa ii cinstea.
Ci raul se plateste cu rau, si-i drept asa!
Cu pilda lor ne-nvaa mult-cumpanita soarta:
, Ce fiaci i se va face! Iar vremea nu te iarta!
2
La M. A. Salie, Zumurrud prociteste spusele poetului:
Domol-domol n toate! Ca soarta tuturor E-n mna dreapta-a
celui Atoatedatator!
Ceea ce nu i-e datul, nicicnd nu vei avea,
Dar ce i-e scris, de-a pururi va sta n preajma ta!
i spusele altuia:
Sloboade creii zilei, sa se-ndrepte!
In casa spaimei sa nu faci un pas!
Cu cte piedici ni se-nala trepte!
Ci vine-apoi si-al fericirii ceas!
i spusele altuia:
Cnd nenorocul te cuprinde-n strunga, ndura ceasul rau care
te-alunga.
Azi noaptea vieii-i plina cu furtuni,
Dar poate mine va plodi minuni.
i spusele altuia:
Rabdarea-i da putere! Cnd stii asta,
Cu suflet linistit nfruni napasta!
Iar de nu stii sa rabzi cu mareie,
Rabda-vei ce i-e scris n josnicie!
58
Atunci iarasi fu strns norodul la ospaul ndatinat, iar
sultanul si dregatorii si luara locul, ca de obicei, sub
bolta. i ospaul ajunsese de mult n toi, iar Zumurrud nu mai
tragea nicio nadejde ca are sa-l mai gaseasca vreodata pe
mult-iubitul ei, si si facea n suflet rugaciunea aceasta:
,O, tu, cel carele i l-ai dat ndarat pe Yussuf batrnului sau
parinte Yacub, carele l-ai tamaduit de bubele cele fara de
leac pe sfntul Ayub, ngaduie-mi, n bunatatea ta, sa-l
gasesc si eu pe mult-iubitul meu Alisar! Tu esti atotputernic,
o, Stapne al lumilor! Tu, cel carele i aduci pe calea cea
buna pe cei ratacii, tu, cel carele auzi toate glasurile,
carele mplinesti toate rugile si carele faci ca ziua sa
urmeze nopii, da-mi-1 ndarat pe robul tau Alisar!
Abia rostise Zumurrud n sinesi rugaciunea aceasta, ca si
intra pe poarta meidanului un tinerel, si mijlocu-i mladiu se
legana cum se clatina sub adiere un lujer de salcie. Era
frumos cum e lumina cea frumoasa, da parea plapnd si oleaca
galbiu si istovit. Cauta peste tot un loc unde sa stea, si nu
gasi gol dect locul dimprejurul tablalei cu pilaful cu lapte.
Se duse si sezu jos acolo, si din toate parile era intuit de
privirile speriate ale celor care l si socoteau pierdut, si
l si vedeau jupuit si spnzurat.
Or, Zumurrud, de la cea dinti privire, l si cunoscu pe
Alisar. i inima ncepu sa-i bata anapoda, si era mai mai sa
dea un ipat de bucurie. Ci izbuti sa biruiasca pornirea aceea
necugetata, ca nu care cumva sa se primejduiasca a se da n
vileag faa de norodul ei. Da o cuprinsese o tulburare mare,
si launtrurile i se zbateau, iar inima-i batea din ce n ce
mai tare. i astepta sa se potoleasca pe deplin nainte de a
porunci sa vina Alisar.
Ct despre Alisar, iacata! Dupa ce se trezise...
A trei sute douazeci si opta noapte
59
Dar cnd fu cea de a trei sute douazeci si opta noapte
Spuse:
... Dupa ce se trezise din somn, era ziua de mult, iar
negustorii si ncepusera sa deschida sukul. Alisar, naucit ca
se vedea ntins pe jos n ulia, si duse mna la frunte si
baga de seama ca turbanul lui pierise, si tot asa si caftanul,
ncepu atunci sa priceapa cum sta treaba, si dete fuga, tare
tulburat, sa-i povesteasca prapadul batrnei celei bune de
care se ruga sa se duca sa afle vreo stire. Iar ea se nvoi cu
draga inima, si pleca spre a se ntoarce peste un ceas, cu
chipul si cu pletele ravasite, ca sa-i aduca vestea ca
Zumurrud nu mai era si ca sa-i spuna:
- Eu, copilul meu, tare ma socot ca de-acuma se cade sa te
lepezi de nadejdea ca ai s-o mai gasesti vreodata pe iubita
ta. Nu este mntuire si tarie la napaste dect numai ntru
Allah cel Atotputernic! Toate cte i s-au ntmplat nu sunt
dect numai din vina ta!
La vorbele acestea, Alisar vazu lumina cum se preschimba n
neguri dinaintea ochilor lui, si si pierdu toata nadejdea de
viaa, si ncepu sa plnga si sa suspine n braele batrnei
celei de treaba, pna ce lesina. Apoi, n urma ngrijirilor
potrivite, si veni n simiri, da numai ca sa cada la pat,
zatignit de o boala grea, care l facu sa-si piarda pofta de
somn si care negresit ca l-ar fi dus drept la groapa daca n-ar
fi fost batrna cea buna care sa-l ngrijeasca, sa-l mngie
si sa-l mbarbateze. ezu asa zaif rau vreme de un an ntreg,
fara ca batrna sa-l paraseasca o clipita; i da sa bea fel de
fel de sorbeturi, punea si-i fierbea pui de gaina, si i da
sa rasufle mirosne nvioratoare. Iar el, ntr-o stare de
slabiciune si de sfrseala pna peste poate, se lasa n voia
ei si si procitea stihuri tare jalnice despre desparire,
precum acestea dintr-o sumedenie:
60
Se-aduna norii de-ntristare,
Se stinge al iubirii soare,
Curg grele lacrimile-amare,
i-i arsa inima, si doare.
Povara-i jalea mult prea mare Pe biata-mi inima ce moare De
dorul dragostei-pierzare,
De-aleanulfara nicio zare.
De veghile fara-ncetare.
Stapne-Doamne, mai e oare Vreun chip sa-mi fii ajutorare?
Grabeste-te sa-mi dai scapare Ct nca cea din urma boare A
vieii n-a pornit sa zboare Din trupu-mi ars ca de lungoare!
1
Alisar ramase asadar n starea aceea fara nadejde de
vindecare, precum si fara nadejdea ca o va mai vedea vreodata
pe Zumurrud. Iar batrna cea buna nu mai stia ce sa-i faca
spre a-1 smulge din zaiflcul acela, pna cnd ntr-o zi i
spuse:
- Copilul meu, nu tot jeluindu-te asa fara sa iesi din casa
ai sa izbutesti s-o mai gasesti pe iubita ta. Daca vrei sa ma
asculi, scoala-te si apuca-te sa-i capei ndarat puterile
si du-te de-o cauta prin toate cetaile si pe toate
meleagurile. Niciodata nu se stie drumul pe unde poate sa vie
mntuirea!
i nu conteni sa-l tot mbarbateze asa si sa-i dea nadejdi
pna nu-1 ndupleca sa se scoale si sa intre la hammam, unde
chiar ea l scalda, si i aduse de baut niste sorbeturi, si i
dete sa mannce un pui de gaina. i urma sa-l ngrijeasca
1
La M. A. Salie, sunt alte versuri:
Amarnica e desparirea acelor care se iubesc,
i dulce-i ceasul de-ntalnire cnd gura-n gura susotesc.
Pastreaza-i laolalta, Doamne, pe-ndragostiii lumii toi!
Pe mine, care pier de jale, ajuta-ma de vrei, ca poi!
A trei sute douazeci si opta noapte
61
astfel vreme de o luna, pna ce, ntr-un sfrsit, fu n stare
sa se calatoreasca. Atunci si lua ramas-bun de la batrna,
dupa ce si ncheie pregatirile de plecare, si porni la drum
s-o caute pe Zumurrud. i iaca-asa ajunse pna la urma n
cetatea n care era sultan Zumurrud, si intra n sala de
ospee, si sezu dinaintea tablalei cu pilaf cu lapte presarat
cu praf de zahar si de scorisoara.
ntruct i era o foame amarnica, si sufleca mnecile pna
la coate, rosti vorbele cele ndatinate Bismillah si se
pregati sa mannce. Atunci vecinii lui, cuprinsi de mila cnd
vazura n ce primejdie se baga, l prevestira ca are sa pata
nenorocire mare daca o sa aiba nenorocul sa se atinga de
bunatatea aceea. i, cum el se ncapana, tiriachiul i
spuse:
- Ai sa fii jupuit si spnzurat, ia seama!
El raspunse:
- Fie binecuvntata moartea care are sa ma mntuiasca
dintr-o viaa plina de nenoroace! Da pna atunci vreau sa ma
nfrupt din pilaful acesta cu lapte!
i ntinse mna si ncepu sa mannce cu mare pofta.
Iaca-asa! Iar Zumurrud care, tulburata toata, l scruta, si
zise: ,Vreau mai nti sa-l las sa-si potoleasca foamea, pna
a porunci sa fie adus la mine! Iar cnd vazu ca se opri din
mncat si ca rosti vorbele ndatinate Mulumesc luiAllah\, le
spuse strajerilor:
- Ducei-va ncetisor la tnarul acela care sade dinaintea
tablalei cu pilaf si rugai-1, cu multa cuviina, sa vina sa
vorbesc cu el, si spunei-i: ,Sultanul va pofteste pentru o
ntrebare si un raspuns, nimic mai mult!
i strajerii se dusera si se temenira dinaintea lui Alisar
si i spusera:
- Domnia ta, stapnul nostru sultanul te pofteste pentru o
ntrebare si un raspuns, nimic mai mult!
Alisar raspunse:
62
i se scula si i nsoi pna dinaintea sultanului. Estimp,
oamenii din gloata si faceau ntre ei tot felul de
presupuneri. Unii ziceau:
- Ce pacat de tinereele lui! Cine stie ce are sa paeasca!
Da alii raspundeau:
- Daca ar fi fost sa paeasca vreo belea, nu l-ar fi lasat
sultanul sa mannce pe saturate. Ar fi pus sa fie zeberit de
la cea de a doua mbucatura!
Iar alii spuneau:
- Strajerii nu l-au trnuit nici de picioare, nici de
haine! L-au nsoit, urmndu-1 cuviincios de departe!
Intr-acestea, Alisar se nfaisa dinaintea sultanului. Acolo
se temeni si saruta pamntul dintre minile sultanului, care
l ntreba, cu un glas nfiorat si tare dulce:
- Cum te cheama, o, gingasule flacau? ce meserie ai? si
care este pricina ce te-a nevoit sa-i lasi ara pentru
meleagurile acestea departate?
El raspunse:
- O, norocitule sultan, ma cheama Alisar, fiul lui Glorie,
si sunt unul dintre fiii de negustori din ara Khorassanului.
Meseria mea era cea a tatalui meu, dar e multa vreme de cnd
nenorocirile m-au facut sa ma las de ea. Ct despre pricina
venirii mele n ara aceasta...
Dar cndfu cea de a trei sute douazeci si noua noapte
Spuse:
... Ct despre pricina venirii mele n ara aceasta, aceea
este ca ma aflu n cautarea unei fapturi dragi pe care am
pierdut-o si care mi era mai scumpa ca vazul si
A trei sute douazeci si noua noapte
63
ca auzul, si ca sufletul! i de cnd mi-a fost luata, traiesc
ca un lunatic! i iacata asta-i povestea mea cea jalnica!
i Alisar, ncheindu-si spusele, izbucni n lacrimi si fu
cuprins de un icnet atta de amarnic, nct se prabusi
lesinat.
Atunci Zumurrud, nduiosata pna peste poate, le porunci
celor doi hadmbui ai ei sa-l stropeasca pe faa cu apa de
trandafiri. i cei doi copii robi ndeplinira porunca pe data,
iar Alisar si veni n ori mirosind apa de trandafiri. Atunci
Zumurrud i spuse:
- Acuma sa mi se aduca tablaua cu nisip si pana de arama!
i lua tablaua si lua calamul si, dupa ce trase niste sire
si niste slove si cugeta pre de un ceas de vreme, spuse
dulce, da asa ca sa fie auzita de tot norodul:
- O, Alisar al lui Glorie, nisipul ghicitoresc adevereste
spusele tale. Ai marturisit drept. nct pot sa-i prorocesc
ca n curnd Allah are sa te ajute sa-i gasesti mult-iubita!
Potoleste-i sufletul si nsenineaza-i inima!
Pe urma ridica divanul si le porunci celor doi copii robi
sa-l duca la hammam si, dupa scalda, sa-l mbrace cu un caftan
din dulapurile domnesti, sa-i dea sa ncalece un cal din
grajdurile domnesti si sa-l aduca la ea la lasatul nopii!
Iar cei doi hadmbui raspunsera cu ascultare si cu supunere,
si zorira sa ndeplineasca poruncile sultanului lor.
Ct despre oamenii din gloata care fusesera de faa la toata
ntmplarea aceea si auzisera poruncile date, acestia se
ntrebau unii pe alii:
- Au ce pricina tainica l-o fi ndemnat pe sultanul nostru
sa se poarte faa de flacaul cel chipes cu atta cinstire si
cu atta duiosie?
Alii raspundeau:
- Pe Allah! pricina este ntru totul vadita: baiatul e tare
frumos!
64
Iar alii spusera:
-Noi am cam prepus ce are sa se petreaca, numai ct l-am
vazut pe sultan ca-1 lasa sa-si astmpere foamea din tablaua
cea dulce cu pilaf cu lapte! Uallah! n-am mai pomenit sa se fi
auzit vreodata ca pilaful cu lapte ar putea sa strneasca
atari minuni!
i plecara, dndu-si fiecare cu parerea ori slobozind cte
vreo vorba de duh.
Ct despre Zumurrud, d-apoi ea astepta cu o nfiorare de
nenchipuit lasarea serii, ca sa poata ntr-un sfrsit sa
ramna singura cu mult-iubitul inimii sale. nct, de cum
amurgi soarele si muezinii i chemara pe drept-credinciosi la
rugaciune, Zumurrud se si dezbraca si se ntinse n crivatul
ei, nemaipastrnd pe ea dect numai camasa de matase. i trase
jos perdelele, si porunci celor doi hadmbi sa-l pofteasca pe
Alisar, care astepta n sala de intrare.
Ct despre musaipii si dregatorii de la sarai, acestia nu
mai avura nicio ndoiala despre gndurile sultanului cnd l
vazura ca se poarta n chip atta de neobisnuit faa de
chipesul Alisar. i si zisera: ,Acuma este fara de ndoiala
ca sultanul s-a ndragostit de flacau. i de buna seama ca
mine, dupa noaptea cu el, are sa-l caftaneasca velcamaras ori
capetenie de oaste!
i iaca-asa cu ei!
Ct despre Alisar, iacata! Cnd ajunse dinaintea sultanului,
saruta pamntul dintre minile sale, aducndu-i
nchinaciunile si desternndu-i urarile lui, si astepta sa fie
ntrebat. Atunci Zumurrud gndi n cugetul ei: ,Nu pot sa-i
dezvaluiesc dintr-odata cine sunt; ntruct, daca i-as arata
aceasta pe neasteptate, ar muri de tulburare. Asa ca se
ntoarse nspre el si i spuse:
-O, flacau gingas, vino mai aproape de mine! Spune-mi, ai
fost la hammam?
El raspunse:
A trei sute douazeci si noua noapte
65
- Da, doamne al meu!
Ea urma:
- Te-ai spalat peste tot, si te-ai parfumat si racorit?
El raspunse:
- Da, doamne al meu!
Ea ntreba:
- Negresit ca scalda trebuie sa-i fi strnit pofta de
mncare, o, Alisar! Iata colo, la ndemna ta, pe sofraua
ceea, o tabla plina cu pui si cu zumaricale. Asa ca dintru-
nti astmpara-i foamea!
Atunci Alisar raspunse cu ascultare si cu supunere, si mnca
pna la saiu, si se simi mulumit. Iar Zumurrud i spuse:
- Acuma pesemne ca i-e sete. Iacata colo, pe sofraua
cealalta, tablaua cu bauturi. Bea ct i-e sete, si pe urma
vino colea lnga mine!
i Alisar bau cte o ceasca din fiecare ol cu bautura si,
tare sfios, se apropie de crivatul sultanului.
Atunci sultanul l lua de mna si i spuse:
- Tare mi mai placi, o, flacaule! Ai un chip frumos, iar
mie mi sunt dragi chipurile frumoase! Apleaca-te si ncepe sa
ma freci pe picioare!
Iar Alisar se apleca si, sumeindu-si mnecile, ncepu sa-l
frece pe sultan pe picioare.
Peste un rastimp, sultanul i spuse:
- Acuma freaca-ma pe pulpe si pe armuri!
Iar Alisar, fiul lui Glorie, ncepu sa frece pulpele si
armurii sultanului. i ramase si nedumerit si uluit totodata,
cnd le simi de o dulceaa si de o moliciune fara de seaman.
i si zicea: ,Uallah! armurii sultanilor tare mai sunt albi!
i-apoi nici n-au fir de par pe ei!
In clipita aceea, Zumurrud i spuse:
- O, flacau chipes si cu mini atta de maiestre la
mestesugul trasului, alungeste-i pipaielile n sus pna la
buric, petrecndu-le drept pe la mijloc!
Ci Alisar nmarmuri dintr-odata din trasul lui si, tare
fstcit, spuse:
- Iarta-ma, doamne al meu, ci eu nici habar nu am cum se
face trasul mai sus de armuri. Tot ce am stiut, i-am facut...
Dar cnd fu cea de a trei sute treizecea noapte
Spuse:
... mai sus de armuri. Tot ce am stiut, i-am facut!
La vorbele acestea, Zumurrud lua un glas tare burzuluit si
striga:
- Ce? Cutezi sa nu te supui? Pe Allah! daca mai sovaiesti,
noaptea ta are sa fie tare paguboasa asupra capului tau! nct
grabeste de te pleaca a-mi mplini dorina! Iar eu, n schimb,
am sa te fac supuitorele meu de fala cu toata lumea si am sa
te caftanesc emir printre emiri si capetenie de oaste printre
capeteniile de osti!
Alisar ntreba:
- Nu pricep limpede ce vrei, o, Maria Ta! Ce se cade sa fac
ca sa-ti fiu ascultator?
>
Ea raspunse:
- Desfa-i ceacsirii si asterne-te pe burta!
Alisar striga:
- Acesta-i un lucru pe care nu l-am facut n viaa mea!
Daca dar vrei a ma sili sa-l savrsesc, am sa-i cer socoteala
de el la ziua nvierii. Asa ca lasa-ma sa ies de aici si sa ma
duc n ara mea!
Ci Zumurrud urma, cu un glas nca si mai mnios:
- Ii poruncesc sa-i dai jos salvarii si sa te culci
colea, ca de nu, pun pe data sa i se reteze capul! Vino, dar,
o, flacaule, si culca-te lnga mine! Ca n-ai sa te caiesti!
A trei sute treizecea noapte
67
Atunci Alisar, deznadajduit, nu putu sa faca alta dect sa
se supuna. si dete jos salvarii si se culca pe burta.
Numaidect Zumurrud l lua n brae si, suindu-se peste el, se
ntinse de-a lungul pe spinarea lui.
Cnd Alisar o vazu ca i se lasa cu atta naprasnicie pe
spinare, si zise: ,Are sa ma prapadeasca fara de mntuire!
De ndata simi pe el, usurel, ceva gingas si mngitor, ca de
matase ori ca de catifea, ceva totodata si moale si rotunjor,
ceva ca untul la pipait si tare totodata, si si zise:
,Uallah! sultanul acesta are o piele mai ispititoare dect a
tuturor femeilor! i astepta clipa cea nfricosata. Ci, la un
ceas de vreme de cnd tot sta asa fara sa simeasca nimica
spaimntator ori junghietor, l vazu pe sultan ca deodata i se
desprinde de pe spinare si ca se ntinde la rndu-i pe spate,
lnga el. i cugeta: ,Binecuvntat si preamarit fie Allah
carele nu i-a ngaduit nasarmbii nimica! Ce s-ar fi ales de
mine de-ar fi izbutit! i tocmai ncepuse sa rasufle oleaca
mai usurat, cnd sultanul i spuse:
- Afla, o, Alisar, ca nu mi-e dedat zebbul sa se voioseasca
dect numai atuncea cnd e alintat! Asa ca aJinta-mi-1, ori
esti un om mort! Hai, da-mi mna!
i, tot ntinsa pe spate, Zumurrud lua mna lui Alisar, fiul
lui Glorie, si o puse ncetisor pe rotundul povestii sale! i
Alisar, la pipaitura aceea, simi o rotunjitura covaita ca un
je, si grasulie ca un puican, si mai fierbinte ca gusa de
porumbel, si mai pojarita ca inima pojarnuita de patima; iar
rotunjitura aceea era neteda, si dalba, si mustoasa, si
coscogeamite! i deodata o simi cum se ro- coseste sub degete
ca o catrca nepata n nari sau ca un magar stramurariit n
fund!
La izvodirea aceea, Alisar, minunndu-se pna peste poate,
si zise n sinesi: ,Sultanul acesta are o crapatura, asta-i
nendoielnic! Lucru-i cel mai de-a minunelea dintre toate
minunile! i atunci Alisar, mbarbatat de izvodirea
68
care i risipea si cele mai de pe urma sovaieli, si ndrji
drjia pna peste marginile ndrjirii!
Or, Zumurrud nu astepta dect clipita aceea! i deodata o
podidi rsul din toate beregaile ei, nct s-ar fi rasturnat
pe spate daca nu ar fi fost rasturnata mai de dinainte. Apoi
i spuse lui Alisar:
- Da cum se face de nu-i cunosti slujnica, o, stapne al
meu mult-iubit?
Ci Alisar nca nu pricepea, si ntreba:
- Ce slujnica si ce stapn, o, sultane al vremilor?
Ea raspunse:
- O, Alisar, pai eu sunt Zumurrud, roaba ta! Nu ma cunosti
dupa toate semnele astea?
La vorbele acestea, Alisar se uita cu luare-aminte la
sultan, si cunoscu n el pe mult-iubita sa Zumurrud. i o lua
n brae si o saruta cu cele mai napadnice revarsari de
bucurie. i Zumurrud l ntreba:
- i acuma tot ai sa mai pui mpotrivire?
Iar Alisar, drept orice raspuns, se repezi asupra ei ca leul
asupra unei mioare, si cunoscnd de-acuma drumul, nfipse bta
ciobanului pe sub cheotoarea desagii cu merinde, si pasi
nainte iara sa-i pese de strmtimea cararii. i, daca ajunse
la capatul potecii, sezu acolo drept si proapit, user la usa
aceea si imam la acel mihrab. Iar ea la rndu-i tot asa, fara
preget, nu se da ndarat nici batr cu un deget, si cu el
odata se salta toata, si se-ncovoia, si se vnzolea, si se-
mburica, si-a greu gfia, si-l tot nfrunta. i la mngieri
se cer mngieri, iar la zvrcolire alta zvrcolire, si precum
e-n fire feluri fel de fel de alin- taceli, si de haruieli,
si de zaticneli, ca la un macel! i se nfruntau cu suspine
pline si cu ipete ipotite asa de cumplite, nct pasamite
cei doi hadmbui, robii cei micui, ispitii de zarva, venira
degraba de-afara, perdeaua saltara ca sa vada daca nu cumva
sultanul are trebuina de slujbele lor. i-atunci, dinaintea
ochilor lor nmarmurii
A trei sute treizeci si una noapte
69
se ivi privelistea sultanului ntins pe spate, cu flacaul
strns lipit peste el, n felurite chipuri miscatoare, dnd
raspuns la gfituri cu gfituri, la loviturile de darda cu
iuresuri repezi, la izbituri cu mpotriviri de ilau, si la
cutremuraturi cu zvrcolituri.
La privelistea aceea, amndoi hadmbii...
Dar cndfu cea de a trei sute treizeci si una noapte
Spuse:
... La privelistea aceea, cei doi hadmbi zorira sa se
departeze ncetisor, zicndu-si: ,E fara de ndoiala ca
chipurile acelea de a se zbate ale sultanului nu sunt nici-
decum chipuri de barbat, ci de femeie mpatimita! Da se
ferira cu mare grija sa dezvaluie cuiva taina.
Cnd se facu dimineaa, Zumurrud se mbraca iar
>
1
cu hainele ei cele domnesti si porunci sa se strnga n curtea
cea mare de la sarai toi vizirii, si musaipii, si sfetnicii,
si emirii, si capii de osti, si cei mai de vaza dintre
locuitori, si le spuse:
- De astazi, va ngaduiesc tuturora, o, supusii mei cei
credinciosi, sa va ducei pe drumul pe care m-ai ntlnit si
sa cautai pe altcineva pe care sa vi-1 alegei de sultan n
locul meu. Ca eu m-am hotart sa ma lepad de domnie si sa ma
duc sa traiesc n ara acestui flacau, pe care mi l-am ales de
prieten pe toata viaa; ntruct vreau sa-i daruiesc toate
ceasurile mele, precum i-am daruit dragostea mea. Uassalam!
La vorbele acestea, cei de faa raspunsera cu ascultare si
cu supunere; iar robii pe data sarira, dndu-si ghes, sa faca
pregatirile de plecare, si umplura lazi peste lazi cu
70
merinde de drum, cu bogaii, cu giuvaieruri, cu haine, cu
lucruri scumpe, si de aur si de argint, si le ncarcara pe
spinarea catrilor si a camilelor. i, de ndata ce fu gata
totul, Zumurrud si Alisar se suira ntr-un palanchin de
catifea si de atlaz asezat pe o camila sprintena, si, urmai
numai de cei doi hadmbui, se ntoarsera la Khorassan, n
cetatea n care se aflau casa si rudele lor. i ajunsera acolo
n buna pace; iar Alisar, fiul lui Glorie, nu pregeta sa faca
pomeni mari celor saraci, vaduvelor si orfanilor, si sa
mparta daruri prietenilor, cunoscuilor si vecinilor sai. i
amndoi traira ani muli, nconjurai de liota de copii cu
care i milui Atoatedatatorul. i vacuira pna peste marginile
bucuriilor si ale huzururilor, pna ce veni sa-i caute
Sfarmatoarea desfatarilor si Desparitoarea ndragostiilor!
Marire Aceluia carele dainuieste n vecie! i binecuvntat fie
Allah de-a pururi!
- Ci, preurma eherezada, ntorcndu-se nspre sultanul
ahriar, nu care cumva sa crezi vreo clipita ca povestea
aceasta ar fi mai ispitita dect Povestea cu cele sase
fetiscane de culori osebite! Iar daca stihurile pe care le
cuprinde nu vor fi cu mult mai minunate dect toate cte le-ai
auzit pna acum, sa pui sa mi se taie capul fara a zabovi mai
mult!
eherezada spuse:
POVESTEA CU CELE ASE FETICANE, FIECARE DE ALT FEL
1
j S J
e
povesteste ca ntr-o zi emirul drept-credinciosilor,
El-Mamun
2
, stnd n jeul lui din sala saraiului, porunci sa se
adune dinainte-i toi vizirii si toi emirii si capeteniile
cele mai de vaza din mparaia sa, precum si poeii si cei
care i erau lui dragi si pe care si-i facuse prieteni. Or,
cel mai apropiat dintre toi cei apropiai care venira atunci
acolo era Mohammad El-Bassri. i califul se ntoarse catre el
si-i grai:
- O, Mohammad, tare mult mi-ar placea acum sa aud din gura
ta o poveste cum nu s-a mai auzit vreodata!
El raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, treaba mi-i la n-
demna. Da vrei de la mine o poveste pe care eu doar s-o fi
auzit cu urechile mele, ori mai degraba vreo ntmplare pe
care, martor fiind, s-o fi si vazut cu chiar ochii mei?
i El-Mamun grai:
- O, Mohammad, fie cum o fi! Nu as dori dect sa fie ct
mai minunata.
Atunci Mohammad El-Bassri spuse:
- Afla, o, emire al drept-credinciosilor, ca am cunoscut de
curnd un ins tare bogat, de bastina lui din Yemen, care si-a
lasat ara ca sa vina sa se aseze la Bagdad si sa traiasca
aici o viaa linistita si huzurita. II cheama Aii
1
La M. A. Salie, titlul este doar: Povestea cu cele ase
roabe.
2
El-Mamun (mai corect al-Mamun), numit si Mamun cel Mare,
cel de al doilea fiu al lui Al-Rasid, a deinut califatul
ntre 813-833, dupa fratele sau al-Amin.
72
El-Yamani. i, ntruct dupa o bucata de vreme gasi obi-
ceiele de la Bagdad ntocmai pe gustul lui, si aduse aci
toate bunurile, precum si haremul alcatuit din sase tinere
roabe, frumoase ca niste lune.
ntia dintre fetiscane este alba, cea de a doua roscovana,
cea de a treia grasa, cea de a patra subire, cea de a cincea
balaie, iar cea de a sasea neagra. i toate sase, ntr-adevar,
sunt desavrsirea desavrsirilor, li-i mintea mpodobita cu
stiina scrierilor frumoase si stralucesc n arta dansului si
n cea a instrumentelor de muzica.
Fetiscana cea alba se numeste...
lumineaza de ziua si tacu sfioasa.
Dar cndfu cea de a trei sute treizeci si doua noapte
Spuse:
... Fetiscana cea alba se numeste Faa-de-Luna; cea
roscovana se numeste Vapaie-de-Jar; cea grasa, Luna- Plina;
subirica, Hurie-de-Rai; cea balaie, Soare-n- Amiaz; cea
neagra, Lumina-Ochiului.
Or, ntr-o zi, Aii El-Yamani, fericit de tihna pe care o
degusta n desfatatorul Bagdad si simindu-se ntr-o stare
sufleteasca nca si mai huzurita ca de obicei, le pofti pe
toate cele sase roabe ale sale deodata sa vina n sala de
taifas ca sa-i ina tovarasie si sa-si petreaca vremea bnd,
glumind si cntnd cu el. i toate sase se nfaisara di-
naintea lui; si, cu tot felul de jocuri, de desfatari si de
snoave, chicotira mpreuna si se veselira.
Cnd voiosia se nstapni netulburata printre ei, Aii El-
Yamani lua o cupa, o umplu cu vin si, ntorcndu-se catre
Faa-de-Luna, grai:
A trei sute treizeci si doua noapte
73
- O, tu, roaba alba si dulce, ia sa auzim acum cteva
cntari mngiate de glasul tau!
i Faa-de-Luna, roaba cea alba, lua o lauta, i potrivi
strunele priceputa si ncepu sa descnte o cntare sprinara
care facea pietrele sa sara si braele sa para ca zboara. Pe
urma, ngnndu-se din lauta vrajita, cnta o stihuire atunci
pe loc dibacita:
Iubitu-mi, fie el departe,
Ori fie-aproape-mi, orisicum,
i-a nvrstatpe veci n ochii-mi Icoana chipului, frumoasa;
i-a-ntiparitpe totdeauna,
Sa nu-l mai pot uita nicicum,
Vrjitu-i nume-adnc n pieptu-mi Sa-i fiu de-a pururi
credincioasa.
Ca sa-i pot alinta n suflet Stralucitoarea amintire,
Ma fac ntreaga numai suflet,
Cu-ntregu-mi suflet sa-l alint;
i ca sa-l pot mereu cuprinde,
Sa-l port de-a pururi n privire,
N-am sa mai fiu dect privire,
In ochii-mi galesi sa-l cuprind.
mi tot da ghes clevetitorul Privindu-ma piezis mereu:
, Cnd oare ai sa-i smulgi din suflet Iubirea grea de
suferina?
Eu i raspund: , Uf, du-te, du-te,
Vrajmas al sufletului meu!
Nu vezi ca te-amagesti cerndu-mi Ceea ce nu e cu putina?
74
Auzind aceste stihuri, stapnul albei Faa-de-Luna se simi
tulburat de placere si, dupa ce si nmuie buzele n cupa, i-o
ntinse fetiscanei, care o bau. O umplu apoi a doua oara si,
innd-o n mna, se ntoarse catre roaba cea roscovana si i
grai:
- O, Vapaie-de-Jar, tu al inimii leac, ncearca si tu, fara
sa ma afunzi n amar, sa ma faci sa ascult glasul tau, asadar,
cntnd cteva stihuri ce-i plac!
i Vapaie-de-Jar lua lauta si-i potrivi strunele pe o alta
cheie; apoi ncepu un cntec de joc care facea pietrele sa
danuiasca si inimile sa fiarba, si pe urma cnta cu foc:
Pe chipul drag ma jur ca te iubesc!
Ah, chip pe care sfnta frumusee II scalda n lumina ca sa-
nvee i cele mai frumoase dintre fee Ce e frumosul
nepamntenesc.
Cu gingasia ta ne-ai nrobit,
Tu, stralucirea mea arznd deplina,
Iesita luminoasa n lumina Din mna celui ce te-a izvodit.
Auzind aceste stihuri, stapnul Vapaii-de-Jar se simi
tulburat de placere si, dupa ce si nmuie buzele n cupa, i-o
ntinse fetiscanei, care o bau. O umplu apoi a treia oara si,
innd-o n mna, se ntoarse catre roaba cea dolofana si-i
grai:
- O, Luna-Plina, tu, cea trupesa la nfaisare, dar cu
sngele sprinten si usor ca o boare, vrei sa ne cni ceva,
niste stihuri dulci, tot asa de frumoase cum e carnea ta?
i fetiscana cea durdulie lua lauta, o struni si ncepu sa
nmladie o cntare n stare sa nfioare sufletele si stnca
cea tare, si, dupa cteva line murmure, dadu glas unui cntec
usurel:
A trei sute treizeci si doua noapte 75
O, de-as putea sa-i fiu pe plac,
Icoana-a dorurilor mele,
As nfrunta pamnt si stele Doar pentru zmbetul tau drag.
De te-ai apropia duios De sufletu-mi ars de suspine,
Mi s-ar parea, faa de tine,
Toi domnii lumii mai prejos.
Sfioasa-mi dragoste de-ai vrea S-o mngi gales cu-o privire,
As amei de fericire
i, tremurnd n preajma ta,
De-a lungu-ntregii mele viei i-as sta supusa la picioare,
O, tu, cel mai frumos sub soare,
Tezaur scump de frumusei!
Auzind aceste stihuri, stapnul grasanei Luna-Plina,
tulburat de placere, dupa ce si nmuie buzele n cupa, o
ntinse fetiscanei, care o bau. Atunci o umplu iar si, innd-
o n mna, se ntoarse catre roaba cea subirica si i grai:
- O, subirica Hurie-de-Rai, acuma-i rndul tau sa ne dai
desfatul cu glasul ce-1 ai.
i fetiscana cea subirica se nclina peste lauta-i mica,
ntocmai ca o mama peste pruncul ei, si cntec ncepu sa zica:
Ah, dorul meu de tine nu are-asemanare
Doar recea-i nepasare s-ar masura cu el.
Ce lege-ar putea ine o cumpana-n destine Ce n-au acelasi el?
i ce jude e-n stare In pricinile rare de dragoste, amare,
Sa judece cu zel, sa faca mic ce-i mare,
76
Ce-i mare mic la fel, sa dea la fiecare,
Pe drept, iubirea care doar aprig, jalnic chin e,
Prisosul de la mine sa-l treaca-astfel la el,
La mult-iubitu-mi care nu sufera defel'?
Auzind aceste stihuri, stapnul sulegetei Hurie-de- Rai,
tulburat de placere, dupa ce si nmuie buzele n cupa, i-o
ntinse fetiscanei, care o bau. Dupa care iar o umplu si,
innd-o n mna...
Dar cnd fu cea de a trei sute treizeci si treia noapte
Spuse:
... tinnd-o n mna, se ntoarse catre roaba cea balaie j
J
si-i grai:
- O, Soare-n-Amiaz, o, trup de aur si de chihlimbar, vrei
si tu, asadar, sa ncerci o stihuire despre gingasul dor de
iubire?
i fetiscana cea balaie si apleca peste dulcea lauta capu-i
de aur, nchise pe jumatate ochii-i limpezi ca niste zori si,
dupa ce facu strunele sa rasune usor, de trecu un fior si prin
sufletele si prin trupurile tuturor, si pe chipul si n inima
lor, dupa ce-i fermeca binisor, puse n glasul ei rapitor,
comoara de scumpe comori, ntreg sunetul lui vrajitor, si
cnta acest cntec de dor:
Iubitul meu, cnd i rasar n cale,
Lung ma priveste, si-a privirii-i spada
Strapunge biata-mi inima cu jale.
Spun inimii ranite: ,Esti neroada!
De ce nu vindeci dorul ranii tale?
i de ce nu te aperi cnd loveste?
A trei sute treizeci si treia noapte
77
Dar inima nimic nu vrea sa vada,
Nimic nu spune, si mereu porneste Spre cel ce-o lasa-n drum ca
pe-o schiloada.
Auzind aceste stihuri, stapnul balaiei roabe Soare-n-
Amiaz, tulburat de placere, dupa ce si nmuie buzele n cupa,
o ntinse fetiscanei, care o bau. Dupa care iar o umplu si,
innd-o n mna, se ntoarse catre roaba cea neagra si i
grai:
- O, Lumina-a-Ochiului, tu, cea neagra pe dinafara, dar
atta de alba pe dinlauntru, tu, al carei trup e cernit la
culoare, dar al carei obraz ni-i a vieii-ncntare, da-ne-acum
desfatare cu-o frumoasa cntare luminoasa ca raza de soare.
Atunci, neagra Lumina-a-Ochiului lua lauta si facu sa rasune
douazeci de feluri de cntec pe strune. Dupa care se ntoarse
la ntia cntare si cnta lin si rar stihurile acestea
mestesugite cu har:
Ochi ai mei, lasai sa curga Lacrimi fara de nadejde Peste
jalea mea din suflet, Peste-al dragostei pojar. Focu-acesta ce
ma arde, Patima ce ma topeste, Crudul meu iubit l-aprinde, El
m-afunda n amar,
El, cel ce vrajmasei mele si da sufletul n dar.
Brfitorii-si rd de mine i-mi tot spun sa dau uitarii
Trandafirii fara seaman
Dar cnd trandafir si floare Vin cu aburul visarii,
Ce sa fac?... i vinu-n cupe i lin zumzet de ghitare
78
Trup si suflet mi mbie Catre jocul desfatarii.
Ci eu nu iubesc, prieteni,
Dect dulcea lui suflare!
farul dorului usuca-mi i obrajii, si privirea.
Dar ce-mi pasa? Trandafirii Raiului pe faa-i ard.
II iubesc si-att ajunge!
Vina mea cea grea-i iubirea Pentru cel de care pururi N-as mai
vrea sa ma despart!
Auzind stihurile acestea, stapnul Luminii-Ochilor, tulburat
de ncntare, dupa ce si nmuie buzele n pocal, i-1 ntinse
fetiscanei, care l bau.
Pe urma, toate sase se ridicara deodata si sarutara pamntul
dinaintea stapnului lor si l rugara sa le spuna care dintre
ele i placuse cel mai mult si care stihuri si care glas l
desfatasera cel mai tare. i Aii El-Yamani ramase ncurcat
peste masura, si ncepu sa se uite la fiecare pe rnd si sa le
cntareasca nurii si harurile cu priviri sovaitoare; si i se
parea, n inima lui, ca si la nfaisare si la fire toate erau
la fel de minunate. Pna la urma se hotar sa vorbeasca si
zise:
- Marire lui Allah, Imparitorul de haruri si de frumusei,
carele mi-a daruit sase fetiscane minunate ca voi, mpodobite
cu toate desavrsirile! Asa ca iata, va marturisesc ca va
preuiesc pe toate la fel si nu sunt n stare sa iau asupra-mi
hotarrea de a spune despre vreuna ca ar fi mai presus dect
celelalte. Apropiai-va, dar, mieluele mele, si sarutai-ma
toate deodata!
La cuvintele acestea ale stapnului lor, cele sase codane se
aruncara n braele lui si l alintara, si l giugiulira, iar
el pe ele la fel, vreme de un ceas.
A trei sute treizeci si patra noapte
79
Dupa care le porunci sa se aseze roata dinainte-i si le
spuse:
Nu vreau sa savrsesc eu nsumi vreo nedreptate, hotarnd
pe care dintre voi o aleg anume, si sa-i dau ntietate asupra
tovaraselor ei. Dar ceea ce eu nu vreau sa fac, putei sa
facei voi nsiva. Caci toate, ntr-adevar, suntei la fel de
pricepute la citirea Coranului si la scrierile frumoase; ai
buchisit nsemnarile celor de demult si cunoastei vieile
parinilor nostri musulmani; si mai suntei daruite si cu
harul de a povesti frumos si cu o rostire minunata. Asa nct
as vrea ca fiecare dintre voi sa-si nale laudele ce
socoteste ca i se cuvin, sa-si arate mpodobirile si
nsusirile, si sa ponegreasca farmecele potrivnicei sale. Asa,
de pilda, lupta sa se poarte ntre doua potrivnice de culori
sau de nfaisari osebite, ntre cea alba si cea neagra, ntre
cea slaba si cea grasa, ntre cea balaie si cea roscovana; ci
n lupta aceasta nu va este ngaduit sa va nfruntai altfel
dect cu vorbele cele mai alese si cugetarile cele mai
frumoase, cu spusele nelepilor si ale carturarilor, cu
preuirile poeilor si temeiurile Coranului...
Dar cnd fu cea de a trei sute treizeci si patra noapte
Spuse:
... cu preuirile poeilor si temeiurile Coranului.
i cele sase fetiscane raspunsera cu ascultare si cu
supunere si se gatira sa nceapa batalia vrajitoare.
Cea dinti care se ridica fu roaba cea alba, Faa-de- Luna,
care-i facu semn Luminii-Ochilor sa vina si sa se aseze
naintea ei. i pe data grai:
80
- O, neagro, este scris n carile nvaailor ca Albeaa a
vorbit asa: ,Eu sunt o lumina orbitoare, o luna ce se ridica
peste zare. Culoarea mea e limpede si stralucitoare. Fruntea
mea luceste ca argintul n soare. i frumuseea mea l-a
luminat pe poetul care a cntat:
Cu pielea-i alba, parca de sidef,
Ce dulce si ce calda-i e faptura,
Cioplita parca din margaritar!
i-i dreapta precum litera alef
1
;
Ca litera mim
2
i se scrie gura;
Sprncenele-i ncondeiate par, ntoarse, doua nun? si-
oriceprivire-i Sageata-n arcul genelor, subire.
Dar mijlocelul ei? Darfaa-i toata?
Obrajii-s flori de mirt si de narcise,
Flori albe sunt, de trandafir frumos.
Iar mijlocu-i ca ramul mladios,
Gingas, cu frunza-n vnturi leganata,
Ce leagana gradina-n val de vise,
ifara care i se pare stearpa Gradina-ntreaga, ca o biata
iarba.
Dar, o, neagro, nca n-am ispravit! Culoarea mea este
culoarea zilei. i-i si culoarea florii de portocal, si a
stelei de margaritar a zorilor de ziua. Afla ca Allah
Preanaltul, n Cartea preaslavita, i-a spus lui Mussa
(asupra-i fie rugaciunea si pacea!) care avea mna bolnava de
lepra: ,Baga-i mna n sn; si cnd ai s-o scoi afara iar,
ai s-o vezi alba si curata, adica nevatamata!
4
1
In scrierea araba, litera alef este reprezentata printr-o
linie verticala.
2
Litera mim se scrie (n interiorul cuvntului) ca un oval
lunguie.
3
Litera nun seamana cu cornul lunii.
4
Mussa este numele arabizat al biblicului Moise. Aici este
vorba de textul din Coran (cap. XXVIII, v. 32) n care sunt
reproduse spusele atribuite lui Allah cnd I-a trimis pe Moise
sa-l nfrunte pe Faraonul ce-i asuprea pe evrei n timpul
robiei acestora n Egipt.
A trei sute treizeci i patra noapte
81
i tot asa mai scrie n Cartea legii noastre: ,Cei care au
stiut sa ramna albi la chip, adica neatinsi de nicio
murdarie, vor fi din rndul celor alesi ntru mila lui Allah!
1
Culoarea mea, asadar, e craiasa culorilor, iar frumuseea
mea-i desavrsire, si desavrsirea e frumuseea mea.
Hainele cele stralucitoare si podoabele cele frumoase tot pe
aceasta culoare se ntemeiaza si fac sa luceasca si mai tare
lumina mea cea luminatoare care vrajeste suflete si inimi.
Au nu stii tu ca neaua care cade din ceruri este pururi
alba?
Au nu stii tu ca si drept-credinciosii au ales mai cu seama
pnza de matase alba ca sa-si faca turbane cu ea?
i cte alte lucruri minunate n-as mai avea de spus despre
culoarea mea! Ci nu vreau sa lungesc mai mult nsusirile mele,
pentru ca adevarul e vadit prin sine nsusi, ca o lumina care
se arata privirii fiecaruia. i-apoi vreau sa ncep numaidect
sa arat care i sunt metehnele, o, neagro, culoare de
cerneala si de fum, zgura de covalie, faa de cioara, cea mai
alimanita dintre pasari.
i, mai nti, ia sa-i aduci aminte de stihurile n care un
poet vorbeste despre alb si despre negru:
Nu stii ca perla are mare pre Doar datorita albiciunii sale?
Carbunii insa-i cumperi in galei Numai pe cteva parale!
Nu stii ca un obraz alb e ndemn De buna prevestire, si ca
poarta
1
Citatul acesta din Coran (cap. III, v. 103) se refera la
cei drepi n ziua Judecaii de Apoi. De fapt citatul este
explicitat de Faa-de-Luna, el spune mai scurt, dar fireste
metaforic: ,Cei al caror chip va fi alb vor cunoaste mila lui
Dumnezeu si se vor bucura n veci.
82
Pecetea raiului ca pe un semn?
Pe cnd e ca un semn de neagra soarta Obrazul de catran cel
ca o smoala Menita sa ae, ca sa arda,
A gheenei cumplita zapuseala!
i mai afla ca n hronicile celor drepi sta scris ca sfn-
tul Noe dormea ntr-o zi, iar Sam si Ham, cei doi feciori ai
lui se aflau lnga el. i iata ca se strni o pala de vnt
care-i vntura camasa, dezvelindu-1 dintr-odata. La
privelistea aceea, Ham ncepu sa rda si, tare veselit de ce
vedea (caci Noe, al doilea parinte al oamenilor, era bine
pricopsit cu niste podoabe falnice!), nu se gndi sa acopere
goliciunea tatne-sau. Da Sam se scula si se grabi sa acopere
totul, tragnd camasa la loc. Estimp, batrnul Noe se trezi
si, vazndu-1 pe Ham cum rdea, l blestema; ci vaznd chipul
ngndurat al lui Sam, l binecuvnta. i pe data faa lui Sam
se facu alba, iar cea a lui Ham se nnegura. i de-atunci Sam
este izvorul din care s-au nascut profeii, pastorii de
neamuri, nelepii si sultanii; iar Ham, care a fugit din
faa parintelui sau, este trunchiul din care se trag negrii si
sudanezii toi. Iar tu stii bine, o, catranito, ca toi
nvaaii si toi oamenii ndeobste sunt lamurii n aceasta
privina, anume ca nu se poate vedea niciun om nelept prin
parile locuite de negri si n arile negre.
La aceste cuvinte ale roabei albe, stapnul ei spuse:
Poi sa te opresti! E rndul celei negre!
Atunci Lumina-Ochilor, care ascultase neclintita, o scruta
pe Faa-de-Luna si i spuse:
- Au tu nu cunosti, o, alba neluminata, rndurile din Coran
n care Allah Preanaltul a jurat pe noaptea cea ntunecata si
pe ziua cea nsorata? Or, Allah Preanaltul, n acel juramnt,
a nceput prin a pomeni mai nti
A trei sute treizeci si cincea noapte
83
noaptea, si numai dupa aceea ziua. N-ar fi facut asa de n-ar
fi preuit mai mult noaptea dect ziua.
i-apoi, culoarea neagra a barbii si a parului de pe cap nu-
i oare semn si podoaba a tinereii, pe cnd culoarea alba este
semn de batrnee si de sfrsit pentru toate desfatarile
vieii? i daca, dar, culoarea cea neagra n-ar fi cea mai
preuita dintre culori...
Dar cnd fu cea de a trei sute treizeci si cincea noapte
Spuse:
... cea mai preuita dintre culori, Allah n-ar fi facut-o
att de scumpa n mijlocul ochiului si al inimii. Asa nct
foarte adevarate-s vorbele acestea ale unui poet:
Daca mi-e drag atta un trup de abanos
Mi-e drag ca este tnar, si dulce, si frumos,
Cu ochi ce ard ca jarul, cu sufletul focos.
Dar albul cepedeapsa-i! Vreodata, drept mncare, Daca sunt
nevoita cumva, din ntmplare,
Sa-nghit albus de oua, sau daca sunt n stare,
In lipsa de altceva, sa ma mulumesc iar Cu carnea de culoarea
albusului macar
O fac, se nelege, pe ct pot, ct mai rar.
Dar nimeni n-o sa poata sa ma vada cndva Iubind un alb
linoliu sau plete tot asa
N-o sa ma vada nimeni, vai, nu, n viaa mea!
Iar un alt poet a spus:
84
De-nnebunesc de prea multa iubire Pentru femeia-aceasta cu
trup negru lucios,
Prieteni, nu va fie cu uimire:
Hakimii toi spun ca, nendoios,
Eprevestita orice nebunie
De negre gnduri, cum de mult se stie.
Un altul a spus de asemenea:
Nu-mi plac femeile acelea albe Cu pielea parca data cu faina,
Pecinginoase, varuite, calpe.
Iubita mea-i la chip ca luna plina,
i-i ca o noapte neagra la culoare
Chip si culoare bine se-mpreuna:
Caci daca n-ar fi noaptea vrajitoare,
N-ar mai fi nici vrajita, blnda luna.
i-apoi, cnd se petrec oare ntlnirile cele mai taifasuite
dintre prieteni, de nu noaptea? i cta ndatorina nu poarta
cei ndragostii ntunericului nopii care le nlesneste
desfatarile, i ocroteste de cei stnjenitori si i fereste de
crtelile lumii! i, dimpotriva, cta sila simt ei faa de
guresa lumina care i stnjeneste si i da de rusine! Numai
osebirea aceasta si-ar si trebui sa-i fie de-ajuns, o, albo!
Ci mai asculta si ce-a spus poetul:
Nu-mi place flacaul acela greoi i puhav si alb de grasime.
Mi-i drag ocheselul cu mersul vioi,
Mladiu si suleget si numai iuime
Asa cum la lupta cu lancea aleg Pe cel mai focos armasar
A trei sute treizeci si cincea noapte
85
i las elefanii, cu mersul lor bleg,
Pe alii sa-i poarte-n samar.
Iar un altul a spus:
Iubitul a venit la mine nvaluit de-al nopii strai i-am
petrecut att de bine, mbraisai si fura grai,
Pna ce zorii de lumina Ne-au dat de gol cu mare hai.
i de mai am vreo rugaciune Sa-nal catre Allah cel Sfnt,
E numai ca, prin vreo minune,
Sa-mi schimbe-al zilelor vesmnt In negre nopi pna-oi
apune Sa-mi stea cel drag alaturi blnd.
Asa ca, o, albo, daca ar fi sa-i nsir mai departe vred-
niciile si laudele de care se cade sa aiba parte culoarea
neagra, as ncalca zicala cea veche: ,Vorba scurta si lamurita
e mai de pre ca palavrageala lungita! Se mai cere numai sa-
i spun ca nsusirile tale albite, faa de ale mele, se
nfaiseaza tare pricajite. Esti alba, da, fara mirare, precum
alba este si lepra cea urt duhnitoare, care te lasa fara
suflare. Iar de te asemuiesti cu alba neaua, uii asadar ca n
gheena nu-i doar pojar, ci ca, n anumite locuri, zapada face
un ger att de amar, nct i chinuie pe pacatosi mai rau
dect para de jar? Iar de ma asemuiesti cu cerneala, oare uii
ca si Cartea lui Allah tot cu cerneala neagra a fost scrisa,
si ca tot negru este si moscul cel scump pe care si-l daruie
sultanii ntre ei? i-apoi te
86
sfatuiesc, pentru binele tau, sa-i amintesti si stihurile
acestea ale unui poet:
N-ai bagat de seama oare Ca nici moscul n-ar fi mosc Daca n-ar
avea culoare Neagra? i, pe ct cunosc,
Ipsosul ce pre mic are Pentru ca-i alb la culoare!
Iar pe negrul ochiului Oare ce pre n-ai sa pui?
Pe cnd ochiul cu albeaa Numai pacoste-i si greaa!
La vorbele acestea ale Luminii-Ochiului, stapnul ei, Aii
El-Yamani, grai:
Negresit, o, tu, neagro, si tu, roaba mea alba, ai
vorbit minunat. Acuma-i rndul altor doua roabe!
Atunci cea grasana si cea subirica se ridicara, dupa ce
alba si neagra se ntoarsera la locurile lor. i sezura n pi-
cioare una dinaintea celeilalte, iar durdulia Luna-Plina se
gati sa ia cuvntul.
Ci mai nti ncepu sa se dezbrace, dndu-si la iveala
minile, si gleznele, si umerii, si coapsele, si pna la urma
ramase aproape de tot goala, n asa fel nct sa i se poata
preui mai bine mbelsugarea pntecului, cu mareele-i cute
una peste alta, si rotunzimea buricului ei neguros, si
darnicia vrtoaselor solduri. i nu mai pastra pe ea dect
camasua-i subire a careia pnza usoara, fara a-i ascunde
rotunjiturile, i le nvaluia desfatator. i-atuncea numai,
dupa cteva cutremuraturi, se ntoarse spre potrivnica ei,
micua Hurie-de-Rai, si-i spuse...
A trei sute treizeci si sasea noapte
87
Dar cnd fu cea de a trei sute treizeci si sasea noapte
Spuse:
... se ntoarse spre potrivnica ei, micua Hurie-de- Rai,
si-i spuse:
- Slavit fie Allah carele m-a zamislit mplinit, carele m-a
daruit mpodobit, carele s-a ngrijit sa ma faca trupesa la
iubit, grasa la pipait, si carele, nesmintit, mi-a mai daruit
si puterea de neclintit pentru ca, la caz nevoit, sa-i pot
aldui vrajmasului un pumn repezit care sa-l lase terciuit.
ntruct, o, marunico, afla ca nelepii asa au grait:
,Bucuria vieii si desfatarea ei stau n trei lucruri: sa
mannci carne, sa strngi n brae carne si carnea s-o
dezmierzi cu carne.
Cine ar putea, fara sa se nfioare, sa priveasca trupul meu
oare? nsusi Allah, n Cartea sa aleasa, lauda trupurile
pline, cnd porunceste sa se dea jertfa oaia cea grasa, ori
mielul cel gras, ori vielul cel gras.
Trupul meu e o livada, iar fructele lui sunt asa: snii mei
sunt rodii, obrajii piersici, iar faloseniile mele-s har-
bujii.
Dupa care zburatoare au oftat n pustie cei din Bani- Israel
cnd au fugit din Egipt? Au nu dupa prepelia cea grasa si
mustoasa?
Pomenitu-s-a oare vreodata sa vina cineva la macelar si sa
ceara sa-i dea carne costeliva? i oare macelarul nu le da
celor mai de seama musterii ai lui tocmai bucaile cele mai
carnoase?
De altminteri, ia asculta, o, pricajito, ce spune poetul
despre o femeie grasa ca mine:
Ia uite-o-n mers lin legannd Burdufurile-i mari si grele
88
i amndoua-nchid n ele Ispita unui tainic gnd.
Ia uite-acolo unde-a stat Cum lasa-o urma apasata,
Sa-i fie limpede dovada De trupu-i falnic si bogat.
Ia uite-o-n dan, jucnd din sold,
Cum dintr-o singura miscare S-aprinda sufletul e-n stare i
inimii sa-i dea imbold.
n ce te priveste, o, tu, pirpirie ce esti, cu ce ai putea
sa te asemui, de nu doar cu vreo vrabie jumulita? i pi-
cioarele tale oare-s altfel dect niste gheare de cioara? i
coapsele-i nu se asemuie cu vatraiul cel uscat? i trupul
tau, la urma urmei, nu-i uscat si talng ca stlpul de
spnzuratoare? i-anume despre tine, femeie descarnata, e
vorba n aceste stihuri ale poetului:
Fereasca-ma Allah s-ajung,
Silit de vreo mprejurare,
Cu ciotul asta sa ma-mpung In vreo beteaga-mbraisare.
Ca parca are cte-un corn nfipt mai peste tot, saraca,
i-oricum dau eu sa ma ntorn,
Ma vatama mai rau ca ghioaca.
Aii El-Yamani, auzind aceste cuvinte ale grasanei Luna-
Plina, i spuse:
- Acum poi sa te opresti! E rndul Huriei-de-Rai!
Atunci micua si subirica fetiscana o privi zmbitoare pe
grasana Luna-Plina si-i zise:
A trei sute treizeci fi sasea noapte
89
Slavit fie Allah carele m-a zamislit daruindu-mi trup
mladios ca trunchiul subire de plop, gingas ca tulpina de
chiparos si leganator ca un crin.
Cnd ma ridic, sunt ca un fulg; cnd ma asez, sunt ca o
umbra; cnd zburd, sunt ca o boare. Rasuflarea mi-e gingasa si
nmiresmata, caci sufletul mi e usor si neatins de nicio
greutate.
Eu niciodata n-am auzit, o, preagraso, vreun ndragostit sa-
si laude iubita spunnd: ,E ditamai ct un elefant; e dolofana
ca un hipopotam.
Dimpotriva, totdeauna i-am auzit pe ndragostii spunnd, ca
sa-si zugraveasca iubita: ,Are un mijlocel mladiu si gingas.
i-atta calca de usor, nct de-abia atinge pamntul cnd
trece. Cu puin se ndestuleaza, si-un strop de apa-i
astmpara setea. Iar miscarile ei si mngierile i sunt
gingase, si-mbraisarile-i sunt pline de desfatare. E mai
sprintena ca vrabia si mai zglobie ca o pitulice. i-i
mladioasa ca un fir de bambus. Zmbetul ei e plin de gingasie,
si gingase-i sunt si miscarile. Cnd o cuprind la piept, nu-mi
rupe braul. i cnd se nclina peste mine, se nclina cu
sfioasa duiosie; daca se asaza pe genunchii mei, nu cade greu,
ci se asaza dulce ca fulgul unei pasari...
Afla, dar, dolofano, ca pentru mine, cea marunica si
subire, ard toate inimile. Eu strnesc patimile cele mai
cumplite si-i fac pe cei prea simitori sa nnebuneasca.
Pe mine, n sfrsit, ma asemuie cu via cea caaratoare care
se nlanuie att de moale pe trunchiul palmierului. Eu sunt
gazela cea sprintena, cu ochi umezi si galesi. i numele meu
de Hurie nu este purtat pe nedrept.
In ce te priveste, grasano, lasa-ma acum sa-i spun tot
adevarul...
90
Dar cnd fu cea de a trei sute treizeci si saptea noapte
Spuse:
... n ce te priveste, o, grasano, lasa-ma acum sa-i spun
adevarul.
O, morman de grasime si de carne, cnd umbli parca esti o
raa; cnd mannci parca esti un elefant. La dragoste esti
nesaioasa, iar de la odihna nu te-ai mai da dusa.
Sufletu-i e si el buhait, ca si trupul tau, tot la fel.
Giugiulelile tale atta-s de grele, ca nabusa sub ele.
Zbenguielile tale doboara, omoara. Iar rsul tau atta-i de
nfricosator de sparge si osul urechilor. Cnd i suspina-n
brae cel iubit, abia de mai rasufli gfit; iar la sfrsit,
de truda mare, esti leoarca, naclaita de sudoare.
Sforai cnd dormi; iar cnd esti treaza, sufli ca bivolia
la namiaza; de-abia poi sa te misti din loc n loc; iar cnd
te odihnesti, si mai cu foc i esti povara, ca ntia oara.
Ca vacile rumegi din falei n toate zilele, si rgi precum
rgie camilele.
De te priveste cineva din faa, esti mai ca elefantul de
mareaa; de te priveste dindarat vreodat, esti aidoma cu un
burduf umflat.
Intr-un sfrsit, de buna seama ca despre tine a spus poetul:
Ca un burduf e, greu si plin;
Cu sold ct malul, ca, miscndu-l Oleaca doar, ct de puin,
Cutremura sub ea pamntul.
i daca numai ar tusi La Rasaritul lumii-o data,
Apusu-ntreg s-ar narui Ca-ntr-un vrtej, cu lumea-i toata.
A trei sute treizeci si saptea noapte
91
La cuvintele acestea ale Huriei-de-Rai, stapnul ei, Aii El-
Yamani, spuse:
O, Huria, chiar ca limbuia ta este de pomina! i tu,
Luna-Plina, ai vorbit minunat. Ci acuma se cade sa va
ntoarceti la locurile voastre, ca sa lasai sa vorbeasca
balaia si roscovana.
Atunci Soare-n-Amiaz si Vapaie-de-Jar se ridicara si venira
sa stea faa. i mai nti grai fetiscana cea balaie catre
potrivnica ei:
- Eu sunt balaia cea att de temeinic zugravita n Coran\
Pe mine m-a pomenit Allah atunci cnd a rostit: ,Galbenul este
culoarea care bucura toate privirile! Asa nct este cea mai
frumoasa dintre culori!
Culoarea mea e o minune, frumuseea mea e un hotar, iar
farmecul meu e desavrsire. Caci culoarea mea da pre aurului
si da frumusee soarelui si celorlalte stele.
Ea mpodobeste si mere si piersici, si-i da sofranului
lucire. Ea da sclipire nestematelor, si da lumina grnelor
coapte.
Eu le pun toamnelor aur n plete, iar pamntul nu
este att de frumos sub covorul lui de frunze dect
multumita smalului cu care l dauresc razele mele de i >
soare.
Ci tu, ruginito, cnd culoarea ta rasare n vreun lucru, e
de ajuns ca sa-i scada din pre. Nimica nu este mai de rnd si
mai hd. Priveste bivolii, magarii, lupii, cinii: ca si tine.
Spune-mi un singur lucru n care culoarea ta sa fie vazuta
cu drag. Nici florile, nici nestematele n-au fost vreodata
ruginii; numai arama cea murdara are culoarea ta.
Tu nici alba nu esti, nici neagra. Asa nct nu te fali cu
niciun har al acestor doua culori, cu nicio vorba ce se poate
spune ntru lauda lor!
La aceste cuvinte ale balaiei, stapnul ei grai:
92
Acuma sa vorbeasca si Vapaie-de-Jar!
Atunci fetiscana cea roscovana lasa un zmbet sa-i
stralumineze cele doua siruri de margaritare ale dinilor si,
n afara de culoarea cea focoasa, mai avea si niste rotunjimi
gingase, un mijlocel minunat, niste trasaturi potrivite,
miscari alese si plete de jar revarsate n grele cosie pe
spatele-i vrajitor, ncepu prin a-si arata mai nti nurii,
ntr-o clipa de tacere, dupa care grai catre potrivnica cea
balaie:
- Slavit fie Allah carele m-a zamislit nici peste masura de
grasa, nici uscata ca de boala, nici neagra ca praful de
carbune, ci a ngemanat n mine, cu un mestesug de minune,
culorile cele mai gingase si rotunjimile cele mai ispititoare.
De altmintrelea, toi poeii au nalat lauda frumuseilor
mele n toate limbile de pe lume, si toate vrstele si minile
pe mine m-au rvnit anume.
Ci, ca sa nu-mi aduc singura laude, ca nici nu e de tre-
buina, iata numai cteva stihuri ticluite ntru slavirea mea.
Dar cndfu cea de a trei sute treizeci si opta noapte
Spuse:
... iata numai cteva stihuri ticluite ntru slavirea mea.
Un poet a spus:
Roscovanele au n firea lor Un tainic sim. De stii, si daca
vrei Sa-l vezi, n-ai sa mai simi vreodata dor Sa mai privesti
si altfel de femei.
A trei sute treizeci i opta noapte
93
Ele cunosc deplin gingasa arta De-a te vraji cu ceea ce-i
placut,
i-ar fi n stare, daca-ar vrea, sa-l piarda Chiar si pe
ngerul Harut
1
.
Un altul a spus:
Mi-e draga-o roscovana-ncntatoare,
Cu trup ca lancea dreapta si subire,
i care m-a vrajit cu-a ei culoare.
Iar matasoasa-i umbra, ce-n nestire I-mpodobeste gtu,
-amagitoare,
De-attea ori m-a fermecat cu totul!
Culoarea ei scaldata-n stralucire Revarsa un parfum pe care
potu-l Asemui cu cel de sfnt aloe.
Iar cnd si-ntinde noaptea lin navodul,
Ea se strecoara-atunci la mine-n voie,
i-o in alaturi, dulce, lnga mine,
Pna ce nsasi noaptea, anevoie, si schimba-ncet culoarea si
devine Ca visurile noastre prea senine.
Ci tu, o, galbeno, esti spealba ca frunzele de mulukia
2
cele
de soi rau, culese la Bab El-Luk
3
, aoase si aspre.
Esti ca oala de lut ars, de care se slujesc neguatorii de
capani de oaie.
1
Dupa credina musulmana, Harut era un nger de o frumusee
rapitoare, trimis de Allah pe pamnt, si care i-a nvaat pe
oameni vrajitoria.
2
M. A. Salie traduce malva = nalba.
3
Poarta de vest a orasului Cairo n Evul Mediu.
94
O mie fi una de nopi
Esti ca huma si ca irul de pucioasa ce se foloseste la
hammam pentru smulsul perilor; si ca iarba-cinelui.
Ai chipul ca arama cea galbena, asemanator poamelor din
pomul Zakum
1
cel din iad, care n loc de fructe e plin cu
capani de demoni.
i despre tine a si spus poetul:
Mi-a dat ursita o femeie-att De galbena nct, privind-o
doar,
Simt ca-mi plesneste capul de amar,
Iar inima si ochii de urt.
i daca sufletu-mi nu va putea S-o dea uitarii, am sa-mi pun
de gt Un streang ori, blestemnd si amart,
Sa-mi dau cu pumnii-n cap pna-oi crapa.
Cnd Aii El-Yamani auzi aceste cuvinte, se cutremura de
placere si se porni pe un rs de se dete cu picioarele-n sus;
dupa care le spuse celor doua fetiscane sa sada jos la locu-
rile lor; si, ca sa le dovedeasca tuturora bucuria pe care o
avusese ascultndu-le, le darui daruri bogate, la fel la
toate, haine frumoase si nestemate de pe pamnt si din ape.
i-aceasta-i, o, emire al drept-credinciosilor, spuse
Mohammad El-Bassri catre califul El-Mamun, povestea celor sase
fetiscane care si-acuma traiesc cu buna pace ntre ele, n
casa stapnului lor Aii El-Yamani, la Bagdad, cetatea noastra.
Califul fu mulumit cum nu se mai poate de povestea aceasta
si ntreba:
- Ci, o, Mohammad, stii tu baremi unde se afla casa
stapnului acestor fetiscane? i te-ai putea tu duce sa-l
1
n cap. XXXVII, v. 62 si 63 din Coran, se spune: .Acesta
este un pom care creste din fundul iadului. Vrfurile lui sunt
ca niste capete de demoni.
A trei sute treizeci i opta noapte
95
ntrebi de nu vrea cumva sa le vnda? Daca vrea sa le vnda,
cumpara-mi-le si adu-mi-le.
Mohammad raspunse:
- Ceea ce pot sa-i spun, o, emire al drept-credin-
ciosilor, e ca nu am nicio ndoiala ca stapnul acelor roabe
n-o sa vrea sa se desparta de ele, ntruct le ndrageste
peste poate!
El-Mamun spuse:
- Ia la tine, ca pre pentru fiecare, zece mii de dinari:
ceea ce face n totului tot saizeci de mii de dinari. Da-le
din partea mea acelui Aii El-Yamani si sa-i spui ca le vreau
pe cele sase roabe ale sale.
La vorbele acestea ale califului, Mohammad El-Bassri se
grabi sa ia dinarii poruncii si se duse sa-l caute pe
stapnul roabelor, caruia i spuse dorina emirului drept-
credinciosilor. Aii El-Yamani nu cuteza sa se mpotriveasca
dorinei califului si, lund cei saizeci de mii de dinari, le
dadu pe cele sase roabe lui Mohammad El-Bassri, care le duse
ndata dinaintea lui El-Mamun.
Califul, daca le vazu, fu cum nu se poate mai ncntat si de
culoarea si de purtarile lor alese, si de mintea lor luminata
si de feluritele lor haruri. i hotar pentru fiecare dintre
ele, n haremul lui, cte un iatac scump si, vreme de mai
multe zile, putu sa se bucure de desavrsirile si de
frumuseile lor.
>
Estimp, stapnul dinti al celor sase, Aii El-Yamani, simi
singuratatea grea si ncepu sa se caiasca de spaima care l
facuse sa se supuna dorinei califului. i, ntr-o zi, ajuns
la capat de rabdare, i trimise califului o scrisoare plina de
deznadejde mare, si n care, printre alte lucruri amare, erau
si stihurile urmatoare:
Talmul meu cel plin de jale Strabata negura si vnt,
i-ajunga la acelea care
96
M-aufrnt cu desparirea grea!
Ele sunt ochii mei, ah, ele mi sunt urechile, si sunt i
hrana mea, si bautura,
Gradina, cerul, viaa mea!
De cnd am fost lipsit de ele,
Ma-nec n jale si dureri.
Nimica nu ma mai desfata,
Nimica nu ma mai alina.
Iar pleoapele-mi, de doruri arse i plnse de nemngieri,
Nu mai cunosc, sarman de ele,
Nici dulcea somnului hodina!
De ce nu le-oi fi-nchis, natngul,
In ochii mei, pe toate sase?
Sa le fi-nchis pe toate sase Sub negurile pleoapei mele,
Ascunse-adnc, pna la moarte,
Pe veci iubite si frumoase,
Sa lefi fost pastrat ca-n umbra Unor perdele mari si grele.
Durere! Neagra mea durere!
Mai bine mi-ar fi fost, mi pare,
Sa nu ma fi nascut pe lume,
Ori sa nu lefi cunoscut,
Dect sa-mi lase-nfipte-n coaste Sageile ucigatoare Ale
privirii lor cu care M-au dobort si m-au pierdut.
Dupa ce califul El-Mamun citi aceasta scrisoare, cum avea un
suflet bun, porunci sa fie chemate degraba cele sase
fetiscane, le darui la fiecare cte zece mii de dinari, si
haine minunate, si alte daruri bogate, si le trimise pe data
ndarat la stapnul lor de-altadata.
A trei sute treizeci si opta noapte
97
Cnd Aii El-Yamani le zari, sosind mai frumoase dect
fusesera ele vreodata, si mai bogate, si mai fericite, fu
peste masura de bucuros, si trai mai departe cu ele mpreuna
n desfatari si n dezmierdari, pna ce sosi si a toate
Desparitoarea.
- Ci, spuse eherezada mai departe, sa nu crezi, o, sultane
mult-fericit, ca toate povestile cte pna acuma le-ai auzit
sunt mai de preuit sau ca ar fi de asemuit cu Povestea
Orasului-de-Arama, pe care am pastrat-o ca sa i-o povestesc
noaptea urmatoare, daca vei binevoi, de buna seama.
i micua Doniazada striga:
O, ce dulce ai fi de ne-ai povesti, asteptndu-te iar,
primele vorbe macar!
Atunci eherezada zmbi si grai:
Se povesteste ca a fost un sultan - numai unul Allah!...
POVESTEA ULUITOARE A CETTII-DE-ARAM
J
Dar cnd fu cea de a trei sute treizeci si noua noapte
eherezada spuse:
e povesteste ca n scaunul de domnie de la Damasc al califilor
din neamul ommeiazilor se afla un sultan - numai unul Allah
este sultan! - pe care l chema Abdalmalek ben-Mervan
1
. Ii
placea sa stea adesea la taifas cu nelepii din mparaia
lui, despre stapnul nostru Soleiman ben-Daud
2
(asupra-i fie
rugaciunea si pacea!), despre harurile, despre virtuile si
despre nemarginita putere a acestuia asupra fiarelor din
pustietai, a efriilor ce umplu vazduhurile, a ginnilor din
ape si de pe subpamnturi.
Intr-o zi, pe cnd califul, ascultnd istorisirea ce i se
desternuse despre niste vase de arama veche pline cu un abur
negru si ciudat ce capata ntruchipari diavolesti, se minuna
peste masura si parea ca s-ar ndoi de adevarul unor atari
fapte asa de razvadite, dintre oaspei se ridica Taleb ben-
Sehl, vestitul calator, care adeveri istorisirea ce-o
ascultasera si adauga:
1
Califul Abdali-Malik ben Marvan a domnit intre anii 687
705; sub conducerea lui a avut loc o ampla reorganizare
administrativa a statului, s-au batut primele monede arabe si
s-au dus lupte grele pentru cucerirea posesiunilor bizantine
din Africa de Nord.
2
Soleiman ben Daud este numele arabizat al lui Solomon, fiul
lui David, marele rege al evreilor.
A trei sute treizeci si noua noapte
99
- Cu adevarat, o, emire al drept-credinciosilor, vasele
acelea de arama nu sunt altele dect cele n care au fost
nchisi pe vremurile de demult ginni razvratii mpotriva
poruncilor lui Soleiman, si care au fost aruncate, dupa ce au
fost pecetluite cu pecetea cea nfricosatoare, n afundul
marii muginde, sub armurile Maghrebului din Africa de la
Apus. Fumul care iese din ele nu este altceva dect sufletul
cel nghesuit acolo al efriilor, si care nu pregeta sa capete
iara n vazduhul slobod chipul lor cel cumplit de la
nceputuri.
1
La vorbele acestea, ispita si minunarea califului Abdalmalek
sporira pna peste fire, si i spuse lui Taleb ben-Sehl:
- O, Taleb, tare as vrea sa vad si eu unul din acele vase
de arama n care zac nchisi efriii ca un abur! Socoi ca
lucrul ar fi cu putina? De-ar fi asa, sunt gata sa pornesc eu
nsumi sa fac cercetarile de trebuina. Ia spune!
El raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, poi avea un vas ca
acela chiar aici, fara a te calatori si fara a-i osteni
slavitul trup. Nu ai dect a trimite o scrisoare emirului
Mussa, lociitorul tau din ara Maghrebului
2
. Caci muntele sub
care zac vasele este legat cu Maghrebul printr-o limba de
pamnt ce poate fi strabatuta cu piciorul. Emirul Mussa, de
cum va primi scrisoarea ta, nu are sa zaboveasca a mplini
poruncile stapnului nostru califul.
1
In varianta tradusa de M. A. Salie, se adauga:
Iar printre cei de faa la acea adunare se afla si an-Nabiga
az-Zubiani, care spuse: ,Adevarat a grait Taleb n ceea ce a
istorisit, precum marturisesc si cuvintele Celui dinti dintre
nelepi:
i Domnul catre Soleiman rosti aceste vorbe sfinte:
Ridica-te si fii califsi-ocrmuie ca un parinte!
Pe cei care i se supun cinsteste-i pentru supusie,
Dar pe acei ce se-ndrjesc nchide-i strasnicpe vecie!
i Soleiman i-a nghesuit n niste vase de arama si i-a
rostogolit n mare. (An-Nabiga az-Zubiani a fost un poet de
seama n epoca preisla- mica; prezena lui n povestea aceasta
este un anacronism.)
2
Emirul Mussa ben Nossair a ocrmuit n numele califului
regiunea Maghrebului (denumirea araba a Africii de Nord - cu
Marocul, Algeria
100
Cuvintele acestea avura puterea de a-1 hotar pe Abdalmalek
care, pe data, i spuse lui Taleb:
i cine mai bine ca tine, o, Taleb, ar fi n stare sa
mearga n ara Maghrebului sa duca scrisoarea mea emirului
Mussa, lociitorul meu? i dau puteri depline sa iei din
vistierie tot ce socoi ca este de nevoie pentru cheltuielile
de calatorie si sa iei ci oameni i trebuie ca sa te
nsoeasca. Ci da zor, o, Taleb!
i pe loc califul scrise cu chiar mna lui scrisoarea catre
emirul Mussa, o pecetlui si o nmna lui Taleb care saruta
pamntul dinainte-i si, de ndata ce pregatirile se ispravira,
porni de srg catre Maghreb, unde ajunse fara de niciun necaz.
Emirul Mussa l primi cu bucurie si cu toate cinstirile
cuvenite unui trimis al emirului drept-credinciosilor; iar
Taleb i nmna scrisoarea, pe care emirul o lua si, dupa ce o
citi si pricepu despre ce e vorba, o duse la buze, pe urma la
frunte, si grai:
Ascult si ma supun!
i numaidect trimise sa fie chemat la el seicul Abdossamad,
omul care strabatuse toate locurile de pe pamnt locuite de
oameni si care acum si petrecea zilele batrneii nsemnnd
cu grija, pentru cei ce vor veni, toate cte cunoscuse ntr-o
viaa ntreaga de calatorii fara de ragaz.
Iar cnd seicul sosi, emirul Mussa l ntmpina cu multa
cuviina si i spuse:
O, seicule Abdossamad, iata ca emirul drept-credin-
ciosilor mi trimite porunca sa caut vasele cele vechi de
arama n care ginnii razvratii au fost nchisi de catre
stapnul nostru Soleiman ben-Daud. Vasele acelea zac pe fundul
unei mari ce se afla la poalele unui munte care
si Tunisul de azi). Sub conducerea lui, armatele musulmane au
cucerit Andaluzia (Spania), ntre anii 711-714, n timpul
califatului lui al-Valid I, cel de al saselea calif din
dinastia ommeiazilor si fiul lui Abd ali-Malik.
A trei sute treizeci si noua noapte
101
pare-se ca se ridica la fruntariile cele mai ndepartate ale
Maghrebului. Macar ca de multa vreme cunosc ara toata, eu n-
am auzit sa se fi pomenit vreodata de marea aceea si nici de
vreun drum care sa duca ntr-acolo; dar tu, o, seicule
Abdossamad, care ai strabatut toata lumea, de buna seama ca
stii de muntele acela si de marea aceea.
eicul cugeta vreme de un ceas si raspunse:
- O, emirule Mussa ben-Nossair, despre muntele acela si
despre marea aceea am auzit eu cndva; nsa pna acum nu am
putut, cu toata rvna mea, sa ajung la ele; drumul care duce
acolo este tare anevoios din pricina lipsei de apa din
fntni; si e nevoie de mai bine de doi ani si multe luni spre
a ajunge, si nca si de mai mult spre a te ntoarce, daca te
mai poi ntoarce cumva dintr-o ara ai carei locuitori nu au
dat niciun semn de viaa niciodata si care traiesc ntr-o
cetate asezata, zice-se, chiar pe vrful muntelui cu pricina,
o cetate n care nimeni nu a izbutit nca sa intre si care se
numeste Cetatea-de-Arama.
i, dupa ce rosti aceste cuvinte, batrnul tacu, mai cugeta
o vreme, si adauga:
- i nu se cade sa-i ascund, o, emirule Mussa, nici ca
drumul este presarat cu piedici nfricosatoare si ca trece
printr-o pustietate salasluita de efrii si de ginni, strajeri
ai acelor locuri necalcate de picior de om nca din vremurile
cele de demult. Afla, asadar, o, ben-Nossair, ca fiii
oamenilor nu au slobozenie sa calce pe meleagurile acelea de
la marginile cele mai dinspre apus ale pamnturilor africane;
numai doi insi au putut sa le strabata: unul este Soleiman
ben-Daud, iar celalalt Alexandru-Cel-Cu- Doua-Coarne. i, din
vremile acelea stinse, tacerea s-a nstapnit netulburata
peste acele nemarginiri pustiite! Daca deci, fara pasare faa
de attea piedici tainice si faa de attea primejdii, ii sa
ndeplinesti poruncile califului, si te ispitesti la o
asemenea calatorie pe niste meleaguri fara urma de drum si
fara nicio alta calauza dect sluga
102
ta, pune sa se ncarce cu burdufuri pline cu apa o mie de
camile, si alte o mie de camile cu hrana si cu zaherea; ia cu
tine ct mai puini strajeri, caci nicio putere omeneasca nu
ne-ar izbavi de mnia puterilor ntunecate a caror stapnire
va s-o calcam, si nu avem de ce sa le strnim cu valuri de
ostimi ameninatoare si zadarnice. Iar cnd totul va fi gata,
sa-i faci adiata, o, emirule Mussa, si sa pornim.
n clipita aceasta a istorisirii sale, eberezada vazu ca se
Dar cnd fu cea de a trei sute patruzecea noapte
Spuse:
i cnd totul va fi gata, o, emirule Mussa, sa-i faci
adiata si sa pornim.
La cuvintele acestea, emirul Mussa, ocrmuitorul
Maghrebului, dupa ce chema n ajutor numele lui Allah, nu mai
vru sa stea o clipa la sovaiala, i strnse pe toi mai-marii
ostilor si ai mparaiei lui, si, de faa cu ei, lasa totul cu
legamnt si l numi caimacam n locul lui pe fiul sau Harun.
Dupa care, porunci sa se faca pregatirile cuvenite, nu lua cu
sine dect civa oameni alesi pe sprnceana si, nsoit de
seicul Abcfossamad si de Taleb, trimisul califului, porni pe
drumul catre pustie, urmat de o mie de camile ncarcate cu
apa, si de alte o mie ncarcate cu hrana si cu zaherea.
Caravana merse prin singuratai oable zile si luni n sir,
fara sa ntlneasca n calea ei nicio fiina vie prin acele
nemarginiri netede ca o mare linistita. i calatoria inu asa
mai departe prin tacerea neclintita pna ce, ntr-o zi, zarira
n departare ca un fel de nor sclipitor la dunga zarii, catre
care se ndreptara. i vazura ca era o cladire cu ziduri
nalte de oel chinezesc, sprijinita pe patru rnduri
A trei sute patruzecea noapte
103
de stlpi de aur ce masurau de jur mprejur cte patru mii de
pasi fiecare. Iar bolta acelui palat era de plumb si slujea ca
loc de salas potoapelor de ciori care erau singurii locuitori
ce se zareau sub cer. In peretele cel mare se deschidea o usa
larga de abanos greu, vrstat cu aur, iar pe o tabla uriasa de
arama rosie se puteau citi, scrise n slove ioniene, aceste
cuvinte pe care seicul Abdossamad le buchisi si pe care le
talmaci emirului Mussa si nsoitorilor sai:
Intra si nvaa cu luare-aminte
De la stapnii de mai nainte.
Dorm toi, trecui deodata-n somnuri grele,
La umbra lunga-a turnurilor mele.
Caci moarte-n umbra i-a purtat curnd.
S-au spulberat cu toi ca pleava-n vnt.
1
Emirul Mussa ramase pna peste poate de tulburat auzind
aceste cuvinte talmacite ae batrnul Abdossamad si murmura:
- Nu este alt dumnezeu dect numai unul Allah!
Pe urma spuse:
- Sa intram!
i, urmat de tovarasii lui, trecu pragul usii celei mari si
intra n palat.
n faa lor se ivi atunci, nconjurata de zborul mut al
pasarilor mari si negre, n goliciunea lui de piatra, un
1
La M. A. Salie:
Cei ce-au domnit cu fala nu mai sunt.
Lasara-si toata fala pe pamnt.
Numai palatul lor mai da de veste Ca din ei toi niciunul nu
mai este.
I-a secerat pe rnd amara moarte,
i pulbere-s acum, de oase sparte.
Au stat aici la un popas de-o clipa i iarasi au plecat in
mare pripa.
104
turn al carui vrf se pierdea din privire si la piciorul
caruia se rnduiau roata patru siruri de morminte ce n-
conjurau un sicriu mare de clestar lustruit, mprejurul
caruia se citea nscrierea aceasta, cioplita n litere
ioniene, cu slove de aur mpodobite cu nestemate:
Beia bucuriei a trecut Ca un fior de frig abia-nceput.
De cta faima si ce stralucire M-am bucurat la vremea-mi de
marire!
Cte cetai nu rasunara greu De sub copitele calului meu!
Ca un simun schimbai orase-n fum!
Ca fulgerul arsei domnii n scrum!
De carul meu trt-am regi puhoi!
I-am hotart pamntului legi noi!
i iata-acum! Beia a trecut,
Ca un fior de frig abia-nceput,
Fara sa lase urma unui chip Ct macar lasa spuma pe nisip!
M-a dobort ne-nduplecata moarte!
N-au fost puteri s-o-ntoarca-n alta parte.
Nu m-au putut scapa de gheara ei Nici ostile si nici curtenii
mei.
Asculta, calatorule, acum,
Vorbe pe care gura mea, nicicum,
Pe cnd traiam, nu le-a mai spus vreodata! Pastreaza-i pururi
inima curata!
105
Te bucura n pace si cuminte De tihna vieii, si de ct
cuprinde
Din frumuseea pururea naluca,
Pentru ca moartea mine-o sa te duca.
Mine, pamntul are sa raspunda Celor ce te-or striga cu faa
crunta!
,E mort! Din snul meu nu mai dezlegi Pe cei pe care i-am
nchis pe veci *!
1
La M. A. Salie, figureaza trei inscripii, nu doar una
precum urmeaza:
Cei ce traira-n ani si evi apusi,
Sub bolile acestea, toi sunt dusi.
Priveste ce-au ajuns ntr-un sfrsit,
Cnd marele prapad i-a biruit.
S-au lepadat de tot ce-au adunat,
De toata bucuria, si-au plecat.
Ce nu-mbracau? i ce n-or fi mncnd?
i-acu-i mannca viermii in mormnt.
Ct framnt si cta truda am tot risipit mereu!
Ct potop de omenire am supus sub braul meu!
Cte bauturi alese, cte falnice ospee
Am gustat n zvon de strune si de glas de cntaree!
Cte crncene oprelisti si porunci neclatinate Am pus
neamurilor lumii naintea mea plecate!
Cte mari cetai zdrobite am pradat din temelie i fecioarele
lor toate le-am trt n grea robie!
Biet nebun, am spart zaporul lacomiilor desarte Fara-a cugeta
vreodata ca m-asteapta neagra moarte!
Omule, ct nca nu e gol pocalul dulce-al sorii,
Cugeta la bietu-i suflet si la ceasul mare-al morii!
Ca nu peste mult arna i va acoperi mormntul i pe veci
vei pierde viaa si te va-nghii pamntul!
Tot ce va las n urma nu las din darnicie,
Dar legea sorii scrie a lumii temelie.
M-am bucurat de toate ce se pot lacom strnge i le-am pazit
ca leul cel nesatul de snge.
Eu n-am stiut ce-i tihna, nici darul ce-i, nici mila.
Nu m-a-nfricat nici focul, nu m-a oprit nici sila.
106
Auzind aceste cuvinte pe care le talmacea seicul Abdossamad,
emirul Mussa si tovarasii lui nu se mai putura opri sa nu
plnga. i statura multa vreme n picioare acolo, n faa
sicriului si a mormintelor, repetndu-si jalnicele cuvinte. Pe
urma se ndreptara catre turnul care era nchis cu o usa cu
doua canaturi de abanos, pe care se citea inscripia aceasta,
sapata si ea tot n litere ioniene mpodobite cu nestemate:
In numele Celui ce-n veci nu piere i care e n veci
neschimbator,
Domn al tariei si stapn puterii
Ia bine-aminte, tu, cel calator Pe-aceste locuri: fugi de
ngmfare,
Caci totu-i nalucire-nselatoare.
Ia bine-aminte, deci, la pilda mea,
Nu te lasa-nselat de ce-i parere,
Caci te vei pravali-n genunea rea.
In grajdurile mele, zece mii
De cai aveam, din cea mai buna rasa,
Slujii de regii prinsi n batalii i-adusi ca robi de-ostenii
mei acasa.
Zece mii de cadne-aveam atunci,
In umbrele iatacurilor mele
Nestiutoare de dureri si munci,
Din neamuri mari de regi, ca niste stele.
i ma rapuse soarta sub mlele-i lacate,
Cea scrisa din vecie de Ziditoru-a toate.
Pierzarea mi-a fost scrisa cu grabnica urgie - Sa-i povestesc
ae marea mea putere!
Nu vrea sa mi se schimbe pe multa-mi bogaie.
Nu-mi folosesc ostenii ce-n juru-mi stau ae paza,
Nici fraii, nici parinii, nici slugile din casa.
Pe drumurile-mi grele zadarnic strabatute,
Ma-nvaluiepierzarea cu umbrele ei mute.
Iar mine altu-si umple cu bucurii paharul.
Pe mine ma asteapta sicriul si groparul.
i vine ceasu-n care voi sta la judecata Cu cte rele multe am
savrsit vreodata.
Vezi dar sa nu te-nsele amagitoarea viaa,
Cea care schimba lumea si faa dupa faa!
107
i mai aveam o mie de fecioare,
Minuni de pe tarmele minunii,
Cu sni pietrosi si chipuri zmbitoare,
Mai luminoase dect faa lunii.
Soiile pe care le-am avut Mi-au daruit, sa-mi fie bucurie,
Coconi frumosi cum nu s-au mai vazut, Urmasi viteji ca leii,
peste-o mie.
Necntarite-aveam comori ntregi!
i de la Rasaritpna-n Apus,
Noroadele, cu crai, cu domni si regi,
Sub braul oastei mele s-au supus!
i socoteam cu gndul meu seme Cum ca puterea mea nu va pieri
i ca durata marii mele viei Din veacuri e, si-n veci va
dainui.
Deodata, nsa, auzit-am glasul,
Venind ca un rasunet de departe,
Care-mi vestea ca e aproape ceasul Hotarnicit de cel fura de
moarte,
i-am strns, gndind la soarta mea, ostasi! Vitejii-mi
calarei fura de numar,
i sutele-mi de mii de pedestrasi Cu spade-n mni si platose
pe umar.
i-am strns toi regii prinsi n lupte grele i toate-ale
ostirii-mi capetenii,
i toi mai-marii-mparaiei mele,
Supusii toi, de-a valma, sumedenii.
i tot ce-aveam n sipete si-n lazi,
In faa tuturora am adus,
Comori din trude-amare si din prazi,
i tuturora le-am grait si-am spus:
, Gramezi de aur si argint comori Necntarite vi le dau pe
rnd,
108
Daca-mi putei spori izbavitor Cu-o singura zi viaa pe
pamnt.
Ci ei au stat cu ochii-n jos, tacnd.
Iar sufletu-mi pieri ca fumu-n vnt,
i-ajunse-al morii negre adapost Palatul meu. Iar numele cu
care M-au preaslavit, pe cnd traiam, a fost:
Kus ben-Sedad ben-Aad cel Mare.'
Auzind acestea, emirul Mussa si tovarasii lui izbucnira n
hohote de plns. Dupa care intrara n turn si ncepura sa
strabata salile cele uriase, salasluite de pustiu si de
tacere. i pna la urma ajunsera ntr-o ncapere mai mare
dect toate celelalte, cu tavanul boltit. i, din tot turnul,
numai n ncaperea aceea se afla si o masa, mare peste masura,
facuta din lemn de santal, minunat lucrata, si pe care
stralucea o nscriere batuta n litere frumoase, asemenea cu
cele de mai nainte, cu urmatoarele stihuri:
1
Poporul lui Ad (sau Aad), dupa tradiia araba, era un
neam de uriasi care au locuit n Irem (Aram), cea cu mari
coloane: ,cetate care nu si avea asemuire n nicio ara
{Coran, cap. LXXXIX, v. 6, 7) situata pe dealurile Alahkaf
(Colinele de Nisip) din sudul Arabiei (regiunea Hadramaut).
Despre poporul acesta, care a fost nimicit de Allah din
pricina nesupunerii sale la poruncile divine, Coranul (cap.
VII, v. 6, 7) spune ca a urmat poporului lui Noe si ca a fost
daruit de Dumnezeu cu o statura de uriasi. Unii nvaai
arabi, printre care si celebrul Ibn Khaldun, observa totusi ca
locuinele acestei populaii, ale caror urme se mai pot vedea
si azi, nu depasesc proporiile obisnuite ale cladirilor altor
neamuri.
La M. A. Salie, poezia are un coninut deosebit:
Prin ani si ani sa-i amintesti de mine,
Cnd va veni prapadul si la tine.
Sunt fiul lui eddad! Pe-ntreg pamntul Stapnul lumii-
amfost eu ani ae-a rndul!
Mi s-au supus ostimile dusmane.
amul, si Misrul, neamurile-aaane*.
Toi craii lor mi-ngenuncheau nainte i tremurau facnau-mi
juraminte.
(*amul - Siria; Misrul - Egiptul; pentru neamurile adane -
vezi nota de mai sus.)
A trei sute patruzeci si una noapte
109
Cndva aici la masa edeau, sub mari cununi,
O mie de domni chiori i-o mie cu ochi buni.
Acuma, n mormnt,
Stau orbi, cu toi, la rnd.
Uimirea emirului Mussa spori si mai mult naintea acelei
taine; si, fara a putea sa-i gaseasca dezlegarea, si nsemna
si aceste cuvinte pe pergamentele sale; apoi iesi din palat,
tulburat peste fire, si porni mai departe cu nsoitorii lui
pe calea catre Cetatea-de-Arama.
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu se
Dar cnd fu cea de a trei sute patruzeci si una noapte
Spuse:
... porni mai departe cu nsoitorii lui pe calea catre
Cetatea-de-Arama.
Priveam din saua calului n zare Cum straluceau ostenii mei
calare.
Am strns gramezi de aur ca sa-mi fie De ajutor la vreme de
urgie.
Cu aur sa-mi rascumpar suflet, viaa - Asa gndeam cu mintea
mea semeaa.
Ci altfel hotar Stapnu-a-toate i-acuma zac n grea
singuratate.
M-a prabusit din slava-n nefiina, M-a-nvaluit n giulgi de
umilina.
i pentru toata vina savrsita,
Zalog sunt azi n cumpana cumplita.
De caile pierzarii te fereste,
Caci piaza morii mprejur pndeste!
110
Mersera ei o zi, mersera trei, pna seara. Atunci vazura
ivindu-se naintea lor, asezat pe o temelie nalta si luminat
de razele rosii ale soarelui n asfinit, un calare stnd
nemiscat si innd n vnt o lance lata de fier ce parea o
flacara vie, ae culoarea astrului de foc din zare.
Cnd ajunsera aproape de tot de naluca aceea, vazura ul, si
temelia pe care sedeau erau de ancei, pe latura luminata de
cele din ui, erau sapate n litere de jar cuvin-
ca si calareul, si ca arama, iar pe flerul urma raze ale
soare tele acestea:
, Nenfricai calatori, daca ai patruns pna la pamnturile
oprite, daca nu va vei mai ntoarce de unde ai venit, daca
nu cunoastei drumul catre Cetate, mpingei-ma cu minile si
rotii-mape temelia mea, apoi ndreptai-ma ncotro voi ramne
ntors cu faa.
Atunci emirul Mussa se apropie de calare si l mpinse cu
mna. i deodata, cu iueala fulgerului, calareul se rasuci
si se opri cu faa n partea cu totul dimpotriva celei pe care
o urmasera calatorii. Iar seicul Abdossamad pricepu ca ntr-
adevar se nselase si ca noua cale era calea cea buna.
ndata caravana, ntorcndu-se ndarat, porni pe calea cea
noua si si urma calatoria zile si zile n sir, pna ce
ajunse, ntr-un fapt de seara, n faa unui stlp ele piatra
neagra, de care era legata n lanuri o faptura ciudata din
care nu se vedea dect o jumatate de trup, cealalta jumatate
fiind ngropata adnc n pamnt. Trunchiul acela ce iesea din
pamnt parea un gurgui hd, rasadit acolo de puterile iadului.
Era negru si mare ca un trunchi de palmier batrn si uscat,
vaduvit de frunzele lui. Avea doua aripi uriase si negre, si
patru mini, dintre care doua erau ca labele cu gheare ale
leilor. Un par epos ca parul cel aspru din coada magarului
salbatic se zburlea crunt pe easta lui nfricosatoare. n
gavanele ochilor ardeau
112
lumini rosii, pe cnd fruntea cu doua rnduri de coarne de bou
era gaurita de un ochi ce se holba inta, mpietrit, aruncnd
sclipiri verzi ca ochii de tigru ori de pantera.
La ivirea calatorilor, trunchiul ncepu sa-si zbata braele,
scond sunete nfricosatoare si framntndu-se deznadajduit,
de parca ar fi vrut sa-si rupa lanurile ce-1 ineau legat de
stlpul cel negru. i caravana, cuprinsa de o spaima mare,
ncremeni pe loc, nemaiavnd putere nici sa mearga nainte,
nici sa dea ndarat.
Atunci emirul Mussa se ntoarse catre seicul Abdossamad si
l ntreba:
- Poi tu cumva, o, preacinstite seic, sa ne spui ce poate
fi aceasta?
eicul raspunse:
- Pe Allah! o, emire, aceasta trece de nelegerea mea.
i emirul Mussa zise:
- Atunci du-te mai aproape si ntreaba-1. Poate ne-o lumina
chiar el.
i seicul Abdossamad nu vroi sa arate ca sovaie, se apropie
de aratare si i striga:
- In numele Atoatestapnitorului care ine sub mna lui
mparaiile cele vazute si cele nevazute, te juruiesc sa-mi
raspunzi. Spune-mi cine esti, de cnd esti aici, si care-i
pricina ce i-a casunat o pedeapsa asa de ciudata.
Atunci trunchiul latra. i iata ce nelesera emirul Mussa,
seicul Abdossamad si tovarasii lor din grohaielile lui:
- Sunt un efrit din spia lui Eblis, tatal ginnilor. Numele
meu este Daes ben-Alaemas. M-a nlanuit aici Puterea cea
Nevazuta, pna la sfrsitul veacurilor.
Odinioara, n ara aceasta ocrmuita de mparatul Marii, se
afla Cetatea-de-Arama, sub ocrotirea unei zeie cioplite din
agata rosie. Paznic si locuitor al acelei cetai eram eu.
ntruct chiar ca mi facusem lacas n launtrul ei; si din
toate arile veneau mulimi de oameni sa-si afle soarta prin
mijlocirea mea si sa asculte prorocirile si prezicerile mele.
A trei sute patruzeci si una noapte
113
mparatul Marii, caruia si eu i eram supus, avea sub
stapnirea lui toata oastea duhurilor razvratite mpotriva
puterii lui Soleiman ben-Daud; si ma ridicase capetenie peste
oastea aceea, daca ar fi fost sa izbucneasca vreun razboi
ntre el si acel stapn nfricosator al ginnilor. i chiar ca
razboiul nu zabovi mult pna sa izbucneasca.
mparatul Marii avea o fata asa de frumoasa, nct faima ei
ajunsese pna la urechile lui Soleiman. i Soleiman, dorind s-
o aiba printre soiile lui, trimise un sol la mparatul Marii
ca sa i-o ceara de soie si totodata sa-i porunceasca sa
sfarme statuia de agata si sa marturiseasca numaidect ca nu
este alt dumnezeu dect numai unul Allah si ca Soleiman este
profetul lui Allah. i l amenina cu mnia si cu razbunarea,
de nu se va supune pe data dorinelor lui.
Atunci mparatul Marii si aduna vizirii si capeteniile de
ginni si le spuse:
- Iata ca Soleiman ma amenina cu tot felul de napaste, ca
sa ma sileasca sa i-o dau pe fata mea si sa sfarm statuia
care slujeste de lacas capeteniei voastre Daes ben- Alaemas.
Ce gndii voi despre ameninarile lui? Sa ma plec ori sa-i
stau mpotriva?
Vizirii raspunsera:
- i ce ai avea, o, doamne al nostru, sa te temi de puterea
lui Soleiman? Puterile noastre sunt pe puin tot atta de tari
ca si ale lui. i vom izbuti noi sa i le nimicim!
Apoi se ntoarsera catre mine si-mi cerura sfatul. Atunci eu
spusei:
- Singurul nostru raspuns catre Soleiman este sa-l ciomagim
bine pe trimisul lui.
1
i fapta se savrsi pe data. i-i spuseram trimisului:
1
n varianta tradusa de M. A. Salie, mparatul Marii o implora
pe idolia: N-am sa ma tem de Soleiman nicicnd,
Ca stiu eu bine toate cte sunt.
II voi zdrobi n praf, de vrea razboi
i sufletul am sa i-l smulg apoi!
114
- ntoarce-te acuma sa-i povestesti stapnului tau ce-ai
pait.
Cnd a aflat cum a fost patimit trimisul lui, Soleiman s-a
mniat peste masura si a strns numaidect toate puterile pe
care le avea la ndemna duhuri, oameni, pasari si jivine. A
ncredinat lui Assaf ben-Barkhia puterea peste ostile
omenesti, si lui Domriatt, sultanul efriilor, puterea peste
toata oastea duhurilor, n numar de saizeci de milioane, si
peste cea a jivinelor si a pasarilor de prada, venite din
toate parile vazduhurilor si de pe toate ostroavele si din
toate marile pamntului. i cnd totul fu gata, Soleiman porni
n fruntea acelei amarnice ostiri sa napadeasca ara
mparatului Marii, domnul meu. i cum ajunse, si orndui
oastea n rnduri de batalie. Aseza mai nti la cele doua
aripi jivinele rnduite dupa nsemnatate, n patru siruri, si
puse n vazduhuri pasarile cele mari de prada, menite sa
slujeasca de straji, spre a-1 vesti despre miscarile noastre
si a se repezi deodata asupra luptatorilor nostri ca sa le
crape si sa le scoata ochii. Oastea din frunte o alcatui din
oameni, iar pe cea din spate din duhuri; si puse de-a dreapta
lui pe vizirul Assaf ben-Barkhia, iar de-a stnga pe Domriatt,
capetenia efriilor din vazduh. El ramase la mijloc, stnd
ntr-un je de porfira si aur, purtat de patru elefani
strnsi roata. i slobozi apoi semnul de batalie.
Numaidect se auzi o larma care sporea odata cu iuresul si
cu zborul navalnic al duhurilor, al oamenilor, al pasarilor de
prada si al fiarelor de razboi; rasuna pamntul de bufnetul
naprasnic al pasilor, iar vazduhurile clocoteau de plesnetele
potoapelor de aripi, si de huiete, si de ipete, si de mugete.
Iar aceasta i raspunde prin glasul ginnului:
Stapna-a mea, i stiu puterea mare,
Ci Soleiman ar vrea sa te doboare.
Stapna-a mea, te chem n ajutor - Poruncii tale-i stau
mplinitor!
A trei sute patruzeci si doua noapte
115
Eu aveam n seama sa poruncesc peste ostile aflate n frunte
ale duhurilor supuse mparatului Marii. Dnd semn sirurilor
mele, ma repezii n fruntea lor asupra oastei de duhuri
vrajmase de sub porunca domnului lor Domriatt.
Dar cndfu cea de a trei sute patruzeci si doua noapte
Spuse:
... asupra oastei de duhuri vrajmase de sub porunca domnului
lor Domriatt.
i, la rndu-mi, cautai sa razbesc capetenia vrajmasilor,
cnd deodata l vazui ca se preschimba ntr-un munte de
flacari ce se porni sa reverse valuri de foc, straduindu-se sa
ma cuprinda si sa ma nabuse sub vrtejurile care cadeau peste
noi n pnze aprinse. Eu, ndem- nndu-i pe-ai mei, ma aparai
si ma mpotrivii cu ndrjire vreme multa; si numai cnd vazui
limpede ca numarul vrajmasilor avea sa ne zdrobeasca fara
putina de scapare, slobozii semnul de dare ndarat si cautai
scaparea fugind cu batai dese de aripi prin vazduh. Ci, la
porunca lui Soleiman, ne pomeniram haituii si mpresurai din
toate parile deodata de dusmani - duhuri, si oameni, si
jivine, si pasari; si ne vazuram unii nimicii, alii
sfarmai sub picioarele animalelor cu patru picioare, iar
alii pravalii din slava slavilor, cu ochii scosi si cu
trupurile sfsiate. Pe mine m-au ajuns dupa ce m-au fugarit
vreme de trei luni. Atunci m-au prins si, legat de gt, m-au
osndit sa zac priponit de acest stlp negru, pna la
sfrsitul lumilor, pe cnd toate duhurile de sub porunca mea
au fost luate prinse, apoi au fost preschimbate n abur si
nchise n vase de arama pecetluite cu
116
pecetea lui Soleiman si aruncate n adncurile marii care
scalda zidurile Cetaii-de-Arama.
Ct despre oamenii care au salasluit n Cetate, nu stiu ce
s-o mai fi facut cu ei, nlanuit cum sunt de cnd s-a nimicit
puterea noastra. Ci, daca va fi sa ajungei la Cetatea-de-
Arama, poate ca le vei gasi urmele si vei afla povestea lor.
Cnd sfrsi de istorisit, trunchiul ncepu sa se zbuciume
amarnic. Iar emirul Mussa, temndu-se ca nu cumva sa
izbuteasca sa scape ori sa le ceara sa-l ajute n stradaniile
lui, nu voira sa mai zaboveasca acolo si grabira sa-si urmeze
calea catre Cetatea-de-Arama, ale carei turnuri si ziduri se
si vedeau ivindu-se n zari prin pojarul amurgului.
Cnd ajunsera la o mica departare de Cetate, ntruct se
lasa noaptea si lucrurile dimprejur luau o nfaisare
potrivnica, chibzuira ca este mai bine sa astepte pna
dimineaa spre a se apropia de pori; si si asezara corturile
ca sa-si petreaca noaptea acolo, sleii cum erau de truda
calatoriei.
De-abia mijisera zorii zilei luminnd culmile munilor
dinspre rasarit, cnd emirul Mussa si si destepta tovarasii
si porni la drum cu ei spre a se duce la una din porile de
intrare. Atunci, n stralucirea dimineii, vazura cum se ri-
dicau dinaintea lor zidurile maree de arama, att de lucii
de-ai fi zis ca sunt iesite nou-noue din tiparele n care
fusesera turnate - si att de nalte ca pareau a fi chiar
nceputul munilor uriasi care le nconjurau si pe coasta
carora pareau ncrustate, parca taiate din cine stie ce madem
necunoscut.
Dupa ce izbutira sa se smulga din uimirea mpietrita n care
i intuise privelistea, cautara cu ochii o poarta pe unde sa
intre n Cetate. Ci nu gasira nicio poarta. Atunci pornira sa
dea ocol de-a lungul zidurilor, nadajduind ca pna la urma au
sa afle vreo intrare. Ci nu aflara nicio intrare. i urmara sa
umble asa ceasuri n sir, fara sa vada
A trei sute patruzeci si treia noapte
117
nicio poarta si nicio spartura, nici pe cineva care sa se n-
drepte nspre Cetate ori care sa iasa din ea. i, macar ca era
ziua mare, nu auzeau nimic, nici n afara Cetaii, nici n
launtrul ei, si nu bagau de seama nicio miscare, nici pe
creasta zidurilor, nici la poalele lor. Ci, fara a-si pierde
nadejdea, emirul Mussa si ndemna soii sa caute mai
departe ; si umblara asa pna seara, si nu vazura dect
desfasurata dinaintea lor linia cea dreapta a zidurilor de
arama urmnd ndoiturile pamntului peste culmi si vai, si
parca rasarind din chiar snul pamntului.
Atunci emirul Mussa le porunci tovarasilor lui sa se
opreasca pentru odihna si pentru masa. Iar el sezu sa
chibzuiasca o vreme asupra celor ce erau de facut.
Dupa ce se odihni, le spuse tovarasilor lui sa stea acolo sa
vegheze tabara pna ce se va ntoarce el, si, urmat de seicul
Abdossamad si de Taleb ben-Sehl, urca pe un vrf nalt de
munte ca sa cerceteze mprejurimile si sa vada ce este cu
cetatea aceea...
Dar cnd fu cea de a trei sute patruzeci si treia noapte
Spuse:
... si sa vada ce este cu cetatea aceea care nu vroia sa se
lase calcata de iscodelile omenesti.
La nceput nu izbutira sa zareasca nimic n bezna, ntruct
noaptea si ndesise umbrele peste pamnt; ci deodata, spre
rasarit, se ridica o lumina vie, iar pe culmea muntelui se ivi
minunata luna si, dintr-o clipire a ochilor ei, stralumina
cerul si pamntul. Iar la picioarele lor se desfasura o
priveliste care le taie rasuflarea.
Se aflau deasupra unei cetai de vis.
Sub pnza alba ce se asternea pna hat departe unde putea
privirea sa razbata n zarile cufundate n noapte,
118
boli de palate, terase de case, gradini linistite se nsirau
una dupa alta n cuprinsul brului de arama, si ape luminate
de luna curgeau n jgheaburi prin mii de sipote limpezi pe sub
umbra cladirilor, pe cnd jos de tot, un lac ca de argint
scalda n adncu-i rece stralucirile cerului oglindit; ceea ce
facea ca arama zidurilor, nestematele sclipinde ale bolilor,
terasele albe, jgheaburile neprihanite si lacul tot, ca si
umbrele asternute catre apus, sa se ngemaneze sub vraja
lunii.
Ci toata ntinderea aceea era nvaluita ntr-o tacere
necurmata, ca de mormnt. Niciun semn de viata omeneasca nu
se arata acolo jos. Numai niste chipuri nalte de arama,
fiecare pe cte o podina falnica; numai niste calarei mari,
cioplii n marmura; numai niste animale cu aripi, ncremenite
ntr-un zbor nemiscat, toate la fel; iar n vazduh, la
nalimea cladirilor, se roteau singurele fapturi miscatoare
n acea nemiscare: mii de lilieci-vam- pir uriasi sfsiau
tacerea nmarmurita, pe cnd buhe nevazute si aruncau
jelaniile si chemarile bocitoare peste palatele moarte si
peste terasele adormite.
Dupa ce si umplura ochii cu privelistea aceea ciudata,
emirul Mussa si cei doi tovarasi ai lui coborra de pe munte,
minunndu-se peste masura ca nu zarisera n toata cetatea
nicio urma de fiina omeneasca vie. i ajunsera la poalele
zidurilor de arama, ntr-un loc unde vazura sapate patru
nscrieri ioniene, pe care seicul Abdossamad le descifra
numaidect si le talmaci emirului Mussa.
Cea dinti spunea:
O, fiu al omului! desarte Sunt visele ce le visezi,
Caci moartea nu este departe,
In niciun mine sa nu crezi.
E un Stapn ce risipeste i neamuri si ostiri, mereu;
119
Pe craii lumii-i prabuseste,
Cu brau-i ne-ndurat si greu,
Din fala mndrelor palate In strmte neguri de mormnt.
Iar sufletele lor, scaldate In roua dulcelui pamnt,
Sunt preschimbate intr-o mna De scrum sarac si de arna.
1
La aceste cuvinte, emirul Mussa grai:
- O, adevaruri maree! O, lunecare a sufletului pe
netezimea pamntului! Tare-i cutremurator!
i nsemna aceste cuvinte pe pergamentele lui. Ci seicul si
ncepuse sa talmaceasca cea de a doua nscriere, care spunea:
O, fiu al omului! de ce
i-acoperi ochii strns, sub mna?
Cum poi sa-i mai cladesti credina Pe-o lume ce n-o sa
ramna?
Au tu nu stii ca lumea nu-i,
Pe drumul mare catre veci,
Dect un scurt popas de-o clipa,
Un biet lacas prin care treci?
Ci spune, unde-s marii crai Care-au durat mparaii
Domni pe Irak, pe Ispahan,
Pe mndrul Khorassan, i stii,
Cuceritorii dusi pe rnd,
De parca n-ar fifost nicicnd.
~
1
La M. A. Salie:
Vai, unde-s mparaii care-au zidit palate i dupa multa truda
le-au parasit pe toate?
Zac n mormnt, zaloage la marele jude,
i putrezesc de-a valma, uitai sifara pre!
Vai, unde li-i ostimea sa-i apere luptnd?
i unde li-i averea ce-au strns-o pe pamnt?
120
Emirul Mussa si scrise si stihurile acestea si, tulburat
foarte, l asculta pe seicul care talmacea a treia nscriere:
O, fiu al omului! se duc Grabite zilele n zbor.
Dar tu privesti nepasator Al vieii tale jalnic crug.
Ci cugeta la marea zi A Judecaii celei Sfinte,
Cnd Domnului vei sta-nainte i drept n ochi l vei privi.
Unde sunt regii ce-au domnit La Ind, la Sind, ori la Chitai,
Ori peste-al Nubiei sfnt plai?
Al morii vnt i-a risipit
1
.
i emirul Mussa grai:
- Unde sunt stapnii Sindului si ai Nubiei? Pravalii n
nimicnicie!
Or, cea de a patra nscriere spunea:
O, fiu al omului! te-afunzi Cu sufletul n desfatari,
i nu vezi cum, pe umeri, Moartea Ii sta, pndind orice
miscari.
1
La M. A. Salie:
Vai, unde-i cel ce-acopera ntreg pamntul cu palate,
Stapnul peste Ind si Sind*, asupritorul lumii toate?
nfricosatei lui porunci, la ncruntarile sprncenii,
i nubienii se-nchinau, si zindgii**, si-abisinienii.
Sa nu te-astepi la vreun raspuns de la acei ce-s n mormnt,
Caci de la mori nu este sol care s-aduca vreun cuvnt.
Prapadul morii i-a nfrnt si nu le-aduse mntuire,
La ceasul negru, sorocit, palatul mai presus de fire.
(*Sind este numele arii de pe malurile rului Ind - n limba
sanscrita Sindhu - cucerita de arabi n anul 711. **Zindgii -
adica locuitorii insulei Zanzibar, de la rasarit de coastele
Africii.)
121
E lumea pnza de paing,
i-n umbra-i fiara nicio treapta Sta ntunericul de veci Ce te
pndeste si asteapta.
Unde-s acei barbai vestii Dusi de-a nadejdilor aripa i
stralucind ca niste sori Cu visurile lor de-o clipa?
Au cobort toti n mormnt
Prin care cucuveaua cnta.
1
Emirul Mussa nu-si mai putu stapni atunci tulburarea si
porni sa plnga ndelung, cu tmplele n mini, zicndu-si:
,O, taina a nasterii si a morii! De ce sa te mai nasti, daca
tot trebuie sa mori? De ce sa traiesti, daca moartea asterne
peste viaa uitarea? Ci numai Allah cunoaste sorile, iar
datoria noastra-i sa ne plecam fara de crtire. Dupa ce
cugeta asa un rastimp, porni iarasi la drum cu tovarasii sai
catre tabara, si le porunci oamenilor lui sa se astearna
numaidect pe treaba si sa ntocmeasca din trunchiuri si din
crengi de copaci o scara lunga si trainica, cu care sa se
poata urca pna pe creasta zidurilor, ca sa ncerce sa
patrunda astfel n cetatea aceea fara pori.
Pe data oamenii alergara sa caute lemne si crengi groase si
uscate, le cioplira cum putura mai bine cu sabiile si
1
La M. A. Salie:
Vai, unde-i cel ce-a zidit palatele jara de seama i care le-a
mprejmuit cu-nalte ziduri de arama?
i unde-s cei ce-au locuit aceste falnice palate?
S-au dus ca niste calatori zorii pe cai ndepartate.
Zaloage-s n mormnt acum, pna la ceasul Judecaii Cnatoata
taina lor va sta n tereziile dreptaii.
Doar Domnul fie-n veci slavit! va dainui n vesnicie i
numai mare mila lui de-a pururi va ramne vie.
Cu aripa din umeri fi Lasnd palatele pustii.
122
cu jungherele lor, le nnadira ntre ele cu turbanele, cu
centurile, cu frnghiile de la camile, cu chingile si curelele
de la hamuri, si izbutira sa ntocmeasca o scara destul de
nalta ct sa ajunga pna la coama zidurilor. Dusera apoi
scara pna la locul cel mai prielnic, o proptira din toate
parile cu pietre mari si, chemnd n ajutor numele lui Allah,
ncepura sa se caere ncetisor...
Dar cnd fu cea de a trei sute patruzeci si patra noapte
Spuse:
... ncepura sa se caere ncetisor, cu emirul Mussa n
frunte. Civa ramasera nsa la piciorul zidurilor, ca sa
vegheze tabara si mprejurimile.
Emirul Mussa si tovarasii lui umblara ce umblara o vreme pe
creasta zidului si, pna la urma, ajunsera la doua turnuri
ntre care se afla o usa de arama cu canaturile nchise si
ferecate att de desavrsit, ca nu s-ar fi putut vr nici
vrful unui ac printre ele. Pe usa aceea era cioplit chipul
unui calare de aur care inea braul ntins si palma
deschisa; iar pe podul palmei erau scrise cu litere ioniene
aceste cuvinte pe care seicul Abdossamad le citi numaidect si
le talmaci astfel: ,Freaca de douasprezece ori cuiul ce se
afla n buricul meu.
Atunci emirul Mussa, macar ca era tare uluit de aceste
cuvinte, se apropie de calare si baga de seama ca avea ntr-
adevar un cui de aur nfipt chiar n mijlocul buricului.
ntinse mna si freca acel cui de douasprezece ori. Iar la cea
de a douasprezecea frecare, cele doua laturi ale porii se
deschisera larg catre o scara de piatra rosie ce cobora
rasucita. Numaidect emirul Mussa si tovarasii
A trei sute patruzeci si patra noapte
123
lui pornira pe treptele acelei scari, care i duse n mijlocul
unei sali ce da de-a dreptul spre o ulia n care se aflau
niste strajeri narmai cu arcuri si cu spade. i emirul Mussa
spuse:
- Sa mergem si sa vorbim cu ei, pna ce nu se iau de noi.
Se apropiara asadar de strajerii aceia, dintre care unii
sedeau n picioare, cu pavezele la mna si cu sabiile trase,
iar alii sedeau pe cte ceva sau tolanii pe jos; si emirul
Mussa, ntorcndu-se catre cel ce parea sa le fie capetenie,
i ura buna pace, cu multa cuviina; ci omul nici nu se clinti
si nu-i raspunse la salamalec; iar ceilali strajeri ramasera
si ei tot att de nemiscai si cu ochii inta, nedndu-le
noilor-veniti mai multa luare-aminte dect
>
daca nu i-ar fi vazut deloc.
Atunci emirul Mussa, vaznd ca strajerii nu pricepeau
arabeste, i spuse seicului Abdossamad:
- O, seicule, graieste-le n toate limbile pe care le
cunosti.
i seicul ncepu sa le vorbeasca mai nti n limba gre-
ceasca; apoi, vaznd zadarnicia ncercarii sale, le vorbi n
indieneste, n evreieste, n persieneste, n etiopeneste si n
graiul de la Sudan; ci niciunul dintre ei nu arata prin vreun
semn ca ar pricepe ceva. Atunci emirul Mussa zise:
- O, seicule, strajerii acestia or fi, poate, suparai ca
nu-i cinstim cu binetele din tara lor. Trebuie, dar, sa-i
> > ' ' ncerci cu salamalecurile din toate arile pe care
le cunosti.
i batrnul Abdossamad li se temeni numaidect cu
salamalecurile folosite de neamurile de prin toate locurile pe
unde umblase el. Ci niciunul dintre strajeri nu se clinti si
toi ramasera mpietrii ca la nceput.
Vaznd asa, emirul Mussa, peste masura de nedumerit, nu vroi
sa mai staruiasca si le spuse tovarasilor lui sa-l urmeze si
porni mai departe, nestiind care sa fi fost
124
pricina acelei muenii. Iar seicul Abdossamad si zicea: ,Pe
Allah! niciodata, n niciuna dintre calatoriile mele, n-am mai
vazut un lucru atta de nemaipomenit!.
Mersera asa nainte pna ce ajunsera la intrarea n suk.
Gasira porile deschise si intrara. Sukul era plin de lume
care vindea si cumpara; iar tarabele pravaliilor erau
mpodobite minunat cu marfuri. Ci emirul Mussa si tovarasii
lui bagara de seama ca toi cumparatorii si toi vnzatorii,
precum si toata lumea ce se afla n suk, ncremenisera ca la
un semn, oprindu-se din mers si din miscare, de ndata ce-i
zarisera; si parca nu asteptau dect ca strainii sa plece,
pentru a-si ncepe iar treburile obisnuite. Dar nu s-ar fi zis
ca dadeau vreo luare-aminte ivirii acestora, si se mulumeau
sa-si arate numai prin tacere si nepasare nemulumirea faa de
venirea lor nedorita. i, ca sa dea si mai mult neles acelei
purtari reci, la trecerea lor se asternea peste tot
nemiscarea, de nu se mai auzeau rasunnd sub bolta uriasa a
sukului, n ncremenirea dimprejur, dect pasii lor
singuratici. i strabatura asa, nentmpinai de nicaieri cu
niciun semn de bunavoina ori de vrajmasie, cu niciun zmbet
de bun venit ori de batjocura, sukul giuvaiergiilor, sukul de
matasuri, sukul selarilor, sukul neguatorilor de pnzeturi,
pe cel al pantofarilor, si sukul neguatorilor de arome si de
mirodenii.
Dupa ce strabatura sukul de mirodenii, ajunsera deodata
ntr-o piaa uriasa peste care soarele revarsa o lumina cu
atta mai orbitoare cu ct n sukuri fusese o lumina cernuta
ce le deprinsese privirile cu dulceaa ei. i tocmai la
capatul acelei piee, ntre niste stlpi de arama ameitor de
nali, ce slujeau de piedestale unor jivine mari de aur cu
aripi ntinse, se ridica un palat de marmura marginit de
turnuri de arama si strajuit de un zid de oameni narmai si
ncremenii, cu lancile si
A trei sute patruzeci si cincea noapte
125
spadele arznd fara sa se mistuie. O poarta de aur deschidea
intrarea n acel palat n care emirul Mussa patrunse urmat de
tovarasii lui.
i vazura mai nti, de-a lungul cladirii si marginind o
curte cu havuze de marmura colorata, o prispa lunga sprijinita
pe stlpi de porfir; iar prispa aceea slujea de adapost pentru
arme, caci pretutindeni se vedeau, atrnnd pe stlpi, pe
ziduri, ba pna si din tavan, arme grozave, minuni mpodobite
cu ncrustaturi scumpe, aduse acolo din toate arile de pe
pamnt. De jur mprejurul acelei prispe ferecate se nsiruiau
sprijinite de perei niste lavie de abanos lucrate
desavrsit, mpodobite cu argint si cu aur, si pe care sedeau
sau dormeau razboinici mbracai n hainele lor de sarbatoare
si care nu facura nicio miscare, fie ca sa le nchida
oaspeilor drumul, fie ca sa-i pofteasca sa-si urmeze
plimbarea uimita.
Dar cnd fu cea de a trei sute patruzeci si cincea noapte
Spuse:
... fie ca sa-i pofteasca sa-si urmeze plimbarea uimita.
Strabatura deci prispa aceea, care era mpodobita sus cu o
brna tare frumoasa, iar pe sineala brnei vazura poleita n
litere de aur o nscriere n limba ioniana, cu o mulime de
sfaturi minunate, pe care seicul Abdossamad le talmaci
ntocmai:
,n numele celui pururea neschimbator, stapnul peste
ursitele tuturora! O, fiu al omului, ntoarce capul si ai sa
vezi moartea cum sta sa-i rapeasca sufletul! Unde este Adam,
parintele oamenilor? Unde sunt Nuh si neamul urmasilor lui?
Unde este Nemrod cel nfricosator? Unde sunt
126
domnii, si cuceritorii, si toi Chosroii, si Cezarii, si
Faraonii, si mparaii de la Ind si de la Irak, stapnii
Persiei si cei ai Aramei, si Iskandar-Cel-Cu-Doua-Coarne? Unde
sunt stapnii pamntului, Hamam si Karun
1
si Seddad, fiul lui
Aad, si toi cei din neamul lui Kanaan? La porunca Celui
vesnic, au lasat pamntul si s-au dus sa dea seama de faptele
lor n ziua Rasplaii.
O, fiu al omului! nu te nchina lumii si desertaciunilor ei!
Teme-te de moarte! Cucernicia faa de Domnul si teama de
moarte sunt cheia oricarei nelepciuni. Numai asa ai sa
culegi roada faptelor celor bune care te vor nmiresma la ziua
cea cumplita a fudecaii.
2
Dupa ce si nsemnara pe pergamentele lor si aceasta
nscriere care i tulbura pna peste fire, trecura printr-o
usa care se deschidea la mijlocul prispei si intrara ntr-o
sala n care era un havuz frumos de marmura stravezie, din
care snea un suvoi de apa. Deasupra havuzului se
1
Nuh este numele arabizat al biblicului Noe. Iskandar-Cel-
Cu-Doua- Coarne este numele dat de arabi lui Alexandru cel
Mare. Hamam, dupa Coran, era vizirul Faraonului de pe vremea
lui Moise. ICarun (n Biblie'. Core) era, spune Coranul (cap.
XXVIII, v. 76-82) ,din neamul lui Moise si a fost atta de
bogat, nct Dogaia lui a devenit proverbiala; din pricina
marii sale ngmfari, Moise l-a pedepsit sa fie nghitit de
pamnt cu toate bunurile lui.
2
La M. A. Salie, inscripia este n versuri:
Viteazule, ia seama la cte vezi acum - Sa fii cu chibzuina
pe-al amagirii drum.
Priveste-i pe cei care si-au ridicat palate:
Toi sunt acum zaloagepreamultelor pacate.
Nici casa-mpodobita nu le-a adus noroc,
Nici aurul, sa schimbe al vieii scurt soroc.
S-au prabusit din piscul maririlor trufase,
i-n strmtele morminte si au acum lacase.
Cu ipat auzira la ceasul de-ntristare:
, Vai, unde suntei tronuri, coroane si odoare?
i dulcile fecioare, ascunse sub perdele,
Cu carepetrecurai n ceasurile-acele?
arna din morminte raspunde-n aiuriri:
,Li s-au uscat pe buze vrajiii trandafiri!
Mncnd si bnd traira ospaul lor bogat,
Pe urma viermii lacomi cu ei s-au ospatat.
127
desfasura, ca o bolta maiestrit colorata, un cort facut din
valuri de matase si de zarafir de culori felurite, ngemanate
ntre ele cu un mestesug desavrsit. Apa, ca sa ajunga la
havuz, curgea prin patru jgheaburi cu ghizdurile taiate
vrajitor n pardoseala salii, iar albia fiecarui jgheab era
smaluita n alta culoare: cel dinti era un jgheab de por-
fira trandafirie, cel de al doilea de topaze, cel de al
treilea de smaralde, iar cel de al patrulea de peruzele; nct
apa capata culoarea jgheabului prin care curgea si, luminata
de lumina cernuta prin matasurile de deasupra, asternea asupra
lucrurilor dimprejur si a pereilor de marmura un abur ca
privelistea marii.
De acolo intrara pe cea de a doua usa si ajunsera ntr-o
alta sala pe care o gasira ghiftuita cu bani vechi de aur si
de argint, cu giuvaieruri, cu margaritare si rubine si tot
felul de nestemate. i erau attea gramezi, ca de-abia
izbutira sa se strecoare printre ele si sa intre n cea de a
treia sala.
Aceea era plina cu armuri facute din mademuri scumpe, cu
paveze de aur mpodobite cu nestemate, cu coifuri vechi, cu
sabii de la Ind, cu lanci, si sulie, si platose de pe vremile
lui Daud si ale lui Soleiman; si armele acelea erau asa de
bine pastrate toate de parca de-abia n ajun ar fi iesit din
minile celor ce le faurisera.
Intrara apoi n cea de a patra sala, plina toata cu dulapuri
si rafturi de lemn scump, n care, rnduite frumos, sedeau o
mulime de haine alese, rochii bogate, matasuri scumpe si
zarafiruri iscusit esute. De acolo pornira catre o usa
deschisa care le ngadui sa intre n cea de a cincea sala.
Acolo, din podea pna la tavan, nu se aflau dect vase si
lucruri pentru bauturi, pentru mncaruri si pentru sfintele
spalari: vase de aur si de argint, lighene de clestar-de-
stnca, pocale de pietre nestemate, tavi de jad si de agata de
felurite culori.
128
Dupa ce se minunara de toate, se pregateau sa se ntoarca pe
unde venisera, cnd se ispitira sa ridice perdeaua mare de
matase si de zarafir ce acoperea un perete al salii. i vazura
n spatele acelei perdele o usa mare, lucrata n marchetarii
dibace de fildes si de abanos, nchisa cu zavoare grele de
argint, fara nicio urma de lacas pentru vreo cheie. Asa ca
seicul Abdossamad se apuca sa cerceteze dichisul acelor
zavoare si, pna la urma, gasi un crlig ascuns, pe care, dupa
multa cazna, izbuti sa-l miste. Numaidect usa se rasuci n
ni si se deschise dinaintea calatorilor, care intrara
ntr-o sala de-a mirarilea, zidita pe de-a-ntregul ca
o bolta, cioplita n marmura, atta de lucitoare ca parea
o oglinda de oel. Prin ferestre, printre giurgiuvelele de
smaralde si de diamante, se cernea o lumina care ncercana
toate cte se aflau acolo cu o stralucire nepamnteasca. La
mijloc, sprijinit pe niste pilastri de aur, fiecare purtnd n
vrf o pasare cu penele de smarald si cu ciocul de rubin,
stralucea un fel de paraclis asternut cu zarpale de matase
care coborau lin, pe un sir de trepte de fildes, pna la
podea, unde un chilim falnic, de culori semee, din lna
aleasa, nflorea de flori fara miros si de o iarba fara
freamat, clocotind de toata viaa nchipuita a dumbravilor lui
pline de pasari si de jivine zugravite n nesmintita lor
frumusee si n trasaturile lor aidoma.
1
1
La M. A. Salie, se consemneaza si urmatoarea inscripie:
Tu, omule, nu te lasa rapit de-amagitoarele nadejdi,
Caci tot ceea ce-aduni cu mna grea, pe toate-ai sa le
parasesti.
De bucurii si straluciri lumesti insetosezi si le rvnesti
fierbinte
La fel le-au jinduit si cei care-au plecat mai nainte,
Pe drept si pe nedrept au strns gramezi de aur scump, de-a
lungul si
de-alatul,
Ci n-au scapat de-al soartei negru rost cnd li s-a mplinit
veleatul. Razboinici cruni aveau sub mna lor mulimi de osti
nenfricate.
Dar au lasat si aur scump, si osti, i luminatele palate,
In strmtele morminte-nghesuii, in pulbere s-au mistuit.
i-acum zaloage-s pentru tot ce-aufost si pentru tot ce-au
savrsit,
Ca niste calatori sunt, care-au mas lasndu-si jos povara,
ntr-o seara,
La casa unde gazduire nu-i si nimeni nu-i asteapta-afara.
Stapnul casei striga: ,Hei, plecai! Ce-ai tabart aici la
poarta,?
129
Emirul Mussa si nsoitorii lui suira treptele acelui pa-
raclis si, cnd ajunsera sus, ncremenira n uimire. Sub un
baldachin de catifea mpodobit cu geme si cu diamante, pe un
crivat larg de chilimuri de matase puse unul peste altul, sta
culcata o copila cu chip orbitor, cu pleoapele lipite de somn
sub genele lungi si arcuite, si a carei frumusee sporea de
linistea vrajita a obrajilor, de cununa de aur ce-i lumina
fruntea si de gherdanul sticlind de margaritarele care i
alintau cu gingasia lor gtul dauriu. La dreapta si la stnga
patului sedeau doi robi, unul alb si altul negru, fiecare cu
cte o spada n mna si cu o sulia de oel.
La picioarele patului se afla o tabla de marmura pe care
erau zugravite aceste cuvinte:
,Sunt domnia Tadmor, fiica stapnului amaleciilor. Cetatea
aceasta este cetatea mea.
Tu, cel care ai izbutit sa razbai pna aici, calatorule,
poi sa iei tot ce-i doresti.
Ci fereste-te a cuteza, ispitit de farmecele mele si de pa-
tima ta, sa ma atingi cu mna-i prihanitoare!
Cnd se dezmetici din tulburarea pe care i-o pricinuise
vederea acelei fecioare adormite, emirul Mussa le spuse
tovarasilor sai:
E vremea sa plecam din aceste locuri, acuma, dupa ce am
vazut lucruri atta de uimitoare, si sa ne ndreptam catre
mare, spre a ncerca sa gasim vasele de arama. Ci putei sa
luai din acest palat tot ce va ispiteste; numai ferii-va sa
punei mna pe domnia ori sa va atingei de hainele ei.
Luai-va povara si plecai pe drumul lung care va poarta!
i ratacesc pe drumuri fara tel si inima fise sfsie.
Acuma nici popasul, nici plecarea nu le aduce bucurie.
Aduna-i deci merinde mai alese si strnge sfinte bogaimi -
Se cade 'doar cu frica de Domnul sa traim!
130
Dar cnd, fu cea de a trei sute patruzeci si sasea noapte
Spuse:
... numai ferii-va sa punei mna pe domnia ori sa va
atingei de hainele ei.
Atunci Taleb ben-Sehl zise:
- O, emire al nostru, nimica din palatul acesta nu se
poate asemui cu frumuseea fetei. Ar fi pacat s-o lasam
aici, n loc s-o ducem cu noi la Damasc, ca sa i-o daruim
califului. Asemenea dar ar preui mai mult dect toate
vasele cu efriti din mare. i
Emirul Mussa raspunse:
- Nu se cade sa ne atingem de domnia. Ar fi s-o suparam si
sa atragem asupra noastra napastele.
Ci Taleb grai:
- O, emire al nostru, domniele nu se supara niciodata de
asemenea silnicii, fie ca sunt vii, fie ca sunt adormite.
i, spunnd aceste cuvinte, se apropie de copila si vru s-o
ridice n brae. Ci pe data cazu mort, strapuns de sabiile si
de suliele celor doi robi care l izbira amndoi deodata, si
n cap si n inima, si iarasi ramasera nemiscai ca piatra.
Vaznd acestea, emirul Mussa nu vroi sa mai zaboveasca o
clipita n acel palat, si le porunci tovarasilor lui sa iasa
degraba si sa porneasca pe calea catre mare. Cnd ajunsera pe
armul marii, vazura o mulime de oameni negri trudind sa-si
usuce mrejele de pescuit si care raspunsera n limba arabeasca
la salamalecurile lor, dupa datina musulmana. i emirul Mussa
i spuse celui ce era mai vrstnic dintre ei si parea ca le
este capetenie:
- O, preacinstitule seic, venim din partea stapnului
nostru, califul Abdalmalek ben-Mervan, sa cautam n marea
aceasta niste vase n care se afla niste efrii de pe vremea
profetului Soleiman. Ne poi ajuta sa le gasim si
A trei sute patruzeci si sasea noapte
131
poi sa ne lamuresti taina acestei Cetai n care toate
fiinele stau neclintite?
Batrnul raspunse:
- Fiule, afla mai nti ca noi toi cei de-aici, pescarii
de pe armul acesta, suntem drept-credinciosi ntru cuvntul
lui Allah si al Trimisului sau (asupra-i fie rugaciunea si
pacea!); iar toi cei ce se afla n Cetatea-de- Arama sunt
vrajii din vremurile cele de demult, si asa au sa ramna pna
la ziua Judecaii. n ceea ce priveste vasele n care se afla
efriii, apoi nimica nu este mai usor dect sa vi le dam, de
vreme ce avem aici o mulime de care ne slujim, dupa ce le
golim, ca sa ne fierbem pestele si hrana. Putem sa va dam cte
vrei. Numai ca, nainte de a le goli, trebuie sa le facei sa
vuiasca batndu-le cu palmele pna cnd cei ce se afla n ele
jura ca primesc adevarul soliei Profetului nostru Mahomed,
spre a-si rascumpara pacatul lor dinti si razvratirea
mpotriva puterii lui Soleiman ben-Daud.
Pe urma adauga:
- Iar noi vrem sa va mai dam, ca dovada a credinei
' y
noastre faa de stapnul nostru al tuturora, emirul drept-
credinciosilor, doua Fete ale Marii, pe care le-am pescuit
chiar astazi si care sunt mai frumoase dect toate fiicele
oamenilor.
i, spunnd aceste cuvinte, mosneagul i aduse emirului
Mussa douasprezece vase de arama, pecetluite cu plumb de
pecetea lui Soleiman. i i mai aduse, dupa ce Ie scoase
dintr-un feredeu mare, si pe cele doua Fete ale Marii, care
erau doua fapturi minunate, cu niste plete lungi si unduioase,
cu chipurile ca luna, cu niste sni nurlii si rotunzi si tari
ca posmagii naierilor; dar de la mijloc n jos erau lipsite de
podoabele obisnuite ale fetelor oamenilor, iar n locul
acestora aveau o coada de peste ce se misca la dreapta si la
stnga cu niste leganari aidoma celor pe care le fac femeile
cnd vad ca ia seama
132
cineva la mersul lor. Aveau un glas tare dulce si un zmbet
vrajitoresc, dar nu pricepeau si nu graiau n niciun grai
cunoscut si doar se mulumeau, la toate ntrebarile cte li se
puneau, sa raspunda cu zmbetul din ochii lor.
Emirul Mussa si soii lui nu pregetara sa-i mulumeasca
batrnului pentru bunatatea lui darnica si l poftira, pe el
si pe toi pescarii lui, sa lase acele locuri si sa mearga cu
ei n ara musulmana, la Damasc, cetatea poamelor si a
dulcilor izvoare. Batrnul si pescarii se n- voira si, toi
laolalta, se ntoarsera mai nti la Cetatea- de-Arama, de
unde luara toate lucrurile scumpe pe care puteau sa le care -
si nestemate, si giuvaieruri, si aur, si tot ce era usor ca
greutate si greu ca pre. ncarcai asa, coborra ndarat de
pe zidurile de arama, si umplura sacii si lazile cu prada
aceea fara de asemuire, si pornira apoi mai departe pe drumul
Damascului, unde ajunsera cu bine, dupa o calatorie lunga si
fara de necazuri.
Califul Abdalmalek ramase fermecat si uluit de povestea pe
care i-o istorisi emirul Mussa despre calatorie si ofta:
- Tare mi pare rau ca n-am fost cu voi la Cetatea aceea de
Arama. Ci, cu ngaduina lui Allah, am sa ma duc si eu ct de
curnd, sa ma minunez de acele minuni si sa ncerc sa lamuresc
taina vrajii aceleia.
Dupa care, inu sa deschida cu chiar mna lui cele
douasprezece vase de arama. i le deschise unul cte unul. i
de fiecare data iesea cte un abur tare des, ce se preschimba
ntr-un efrit nfricosator, care se arunca numaidect la
picioarele califului si striga:
Cer ndurare lui Allah si ie pentru nesupunerea mea, o,
stapne al nostru Soleiman!
i pierea prin tavan, spre uimirea tuturor celor de faa.
Apoi califul fu nu mai puin minunat si de frumuseea celor
doua Fete ale Marii. Zmbetul si glasul si graiul lor
necunoscut l nfiorara si l tulburara
A trei sute patruzeci si sasea noapte
133
numaidect. i porunci sa fie asezate ntr-un havuz larg, n
care ele traira o vreme, da mai apoi murira de zacaseala si de
naduf.
Ci emirul Mussa capata de la calif ngaduina sa se aseze n
sfntul Ierusalim si sa-si petreaca acolo zilele ce le mai
avea de trait, cugetnd la cuvintele cele de demult, pe care
avusese grija sa le nsemneze pe pergamentele sale. i muri n
cetatea aceea, dupa ce fusese cinstit si laudat de toi drept-
credinciosii, care si azi se mai duc sa-l pomeneasca la kubba
n care se hodineste n tihna si binecuvntarea celui
Preanalt.
i-aceasta-i, o, mult-norocitule sultan, spuse mai de-
parte eherezada, povestea Cetaii-de-Arama!
Atunci sultanul ahriar zise:
Povestea aceasta, eherezada, chiar ca este de minunare!
Ea spuse:
Da, Maria Ta! ci nu vreau sa las noaptea sa treaca fara
a-i povesti ntmplarea ce i s-a ntmplat lui Ibn Al-Mansur.
i sultanul ahriar, minunndu-se, ntreba:
Da cine-i Ibn Al-Mansur asta? Habar n-am de el!
Atunci eherezada, cu un zmbet, spuse:
Iacata!
POVESTEA LUI IBN AL-MANSUR DESPRE CELE DOU FETE
e mult stim, o, norocitule sultan, ca Harun Al-Rasid, califul,
se chinuia deseori de nesomn, din pricina grijilor pe care i
le da mparaia. Or, ntr-o noapte, degeaba se tot rasuci el
n patul lui, si pe-o parte si pe alta, ca tot nu izbuti sa
aipeasca; ba se istovi si mai tare de zadarnicia stradaniilor
acelea. Arunca atunci furios cu piciorul patura de pe el si,
batnd din palme, l chema pe Massrur, spatarul, care veghea
necurmat la usa, si i zise:
- Massrur, gaseste-mi ceva cu care sa ma veselesti, caci nu
izbutesc sa aipesc!
Massrur raspunse:
- Doamne al meu, nimica nu este mai potrivit pentru
linistirea sufletului si potolirea simurilor dect o plimbare
n noapte! Afara, n gradina, noaptea e frumoasa. Sa coborm
printre copaci si flori; si sa privim stelele si semnele lor
maree, si sa ne minunam de frumuseea lunii ce trece lin
printre ele si coboara pna la fluviu ca sa se scalde n ape.
Califul spuse:
- Massrur, sufletul meu nu rvneste sa vada asemenea
lucruri n noaptea aceasta.
Massrur grai:
- Doamne al meu, ai n sarai trei sute de minuni; si
fiecare minune are un iatac al ei. Ma duc sa le vestesc pe
toate sa fie gata, iar tu ai sa treci pe la perdelele de la
fiecare iatac si ai sa le cercetezi pe fiecare n parte n
toata goliciunea lor, mai cu seama ca ele n-au sa stie ca esti
acolo.
A trei sute patruzeci si saptea noapte 135
Califul spuse:
- Massrur, saraiul acesta este saraiul meu, iar fetiscanele
acelea sunt roabele mele; ci sufletul meu, n seara aceasta,
nu rvneste nimic de la ele.
Massrur spuse:
- Doamne al meu, porunceste si-i adun dinaintea ta pe toi
carturarii, pe toi nelepii si pe toi poeii din Bagdad.
nelepii sa-i spuna cugetari alese, nvaaii sa-i
istoriseasca ce-au mai dibacit ei prin hrisoave, iar poeii
sa-i vrajeasca minile cu stihurile lor.
Califul raspunse:
- Massrur, sufletul meu, n seara aceasta, nu rvneste
nimic din toate astea.
Massrur grai:
- Doamne al meu, n saraiul tau sunt o mulime de paji
rapitori si flacaiandri desfatatori la nfaisare. Ma duc,
daca poruncesti, sa le spun sa vina aici si sa-i ina
tovarasie.
Califul raspunse:
- Massrur, sufletul meu, n seara aceasta, nu rvneste
asemenea desfatari.
Massrur spuse:
- Doamne al meu, atunci taie-mi capul! Poate ca aceasta ar
fi singura cale de a-i risipi aleanul.
Dar cnd fu cea de a trei sute patruzeci si saptea noapte
Spuse:
- Doamne al meu, atunci taie-mi capul! Poate ca aceasta ar
fi singura cale de a-i risipi aleanul.
La aceste cuvinte, Al-Rasid se porni sa rda cu hohote; pe
urma zise:
136
- Hei, Massrur, poate ca ntr-o zi ai s-o paesti si pe
asta! Da pna una alta du-te de vezi daca nu cumva se mai afla
n sala de la intrare careva cu adevarat vrednic de privit si
de ascultat.
Massrur iesi numaidect sa ndeplineasca porunca si se
ntoarse pe data sa-i spuna califului:
- O, emire al drept-credinciosilor, nu l-am gasit afara
dect pe Ibn Al-Mansur.
i Al-Rasid ntreba:
- Care Ibn Al-Mansur? N-o fi Ibn Al-Mansur din Damasc?
Capetenia hadmbilor spuse:
- Ba e chiar el, batrnul cel mehenghi!
Al-Rasid spuse:
- Adu-1 degraba!
i Massrur l aduse pe Ibn Al-Mansur, care spuse:
- Salamaleikum, o, emire al drept-credinciosilor!
Al-Rasid i raspunse la fel si spuse:
- Ya Ibn Al-Mansur, povesteste-mi vreo paanie de-a ta.
Acela raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, vrei sa-i povestesc
vreun lucru pe care l-am vazut eu nsumi, ori ceva ce mi s-a
povestit si mie?
Califul raspunse:
- De-ai vazut vreun lucru cu adevarat uimitor, grabeste-te
de mi-1 povesteste, caci lucrurile vazute sunt cu mult mai
cautate dect cele ce sunt cunoscute numai din poveste!
Al-Mansur spuse:
- Atunci, o, emire al drept-credinciosilor, asculta-ma cu
urechile deschise si cu dulce luare-aminte.
Califul raspunse:
- Ya Ibn Al-Mansur, iata-ma-s gata sa te ascult cu urechea,
sa te privesc cu ochiul si sa-i daruiesc o dulce luare-
aminte.
A trei sute patruzeci si saptea noapte
137
Atunci Ibn Al-Mansur spuse:
- Afla, o, emire al drept-credinciosilor, ca eu n fiecare
an ma duc la Bassra sa-mi petrec cteva zile la emirul
Mohammad al-Hasemi, caimacamul tau din cetatea aceea. Intr-un
an, ma duc asadar la Bassra, dupa obiceiul meu, si, cnd ajung
la sarai, l vad pe emir gata sa ncalece pe cal si sa plece
la o vnatoare cu cini. Cnd ma vazu, nu pregeta, dupa
salamalecurile de bun venit, sa ma pofteasca sa-l nsoesc; ci
eu i spusei:
- Iarta-ma, Domnia Ta; caci pe mine numai vederea unui cal
si-mi si tulbura mistuirea, si de-abia stiu sa ma in pe
magar. Nu se cade sa merg la vnatoare cu cini pe spinarea
unui magar!
Emirul Mohammad ma ierta, lasndu-mi deschis tot saraiul lui
si poruncind slugilor sa ma slujeasca cu toata grija si sa nu
care cumva sa duc lipsa de ceva ct voi sedea acolo. i asa
facura.
Dupa ce emirul pleca, mi zisei: ,Pe Allah! Ya Ibn Al-
Mansur, iata ca de ani si ani vii necurmat de la Bagdad la
Bassra si te-ai mulumit pna astazi, drept toata plimbarea,
sa te tot mui din sarai n gradina si din gradina n sarai.
Treaba asta nu e de niciun folos pentru luminarea ta. Asa ca
du-te acuma, cnd ai destula zabava, si cata sa vezi si tu
vreun lucru mai deosebit pe uliele Bassrei. Ca de altminteri
nici nu e nimic mai de dorit ca umbletul pentru a ajuta la
mistuire; iar mistuirea ta chiar ca este cam anevoioasa; si
te-ai ngrasat si te-ai umflat ca un burduf. Atunci, ma lasai
supus de glasul sufletului meu suparat pe burduhania mea si ma
ridicai pe data, mi pusei hainele cele mai frumoase si iesii
din sarai ca sa hoinaresc oleaca, pe ici, pe colea, la
nimereala.
Or, bine stii, o, emire al drept-credinciosilor, ca Bassra
are saptezeci de ulie si ca fiecare ulia este lunga de
saptezeci de parasanji, dupa masura de la Irak. nct,
138
de la o vreme, ma pomenii deodata ratacit printre attea ulie
si, n ncurcatura mea, ncepui sa merg tot mai grabit,
nendraznind sa ntreb pe nimeni ce cale sa iau, de teama sa
nu ma fac de rs. Asa ca ncepui sa asud amarnic; si ma mai
cuprinse si o sete mare; si gndii ca fara doar si poate
soarele naprasnic are sa topeasca toata grasimea cea
simitoare de sub pielea mea.
Zorii atunci s-o iau pe cea dinti ulia din cale, cautnd
sa dau de vreo umbra, si asa ajunsei ntr-o fundatura unde se
afla intrarea ntr-o casa mare cu o nfaisare tare frumoasa.
Intrarea aceea era pe jumatate ascunsa sub niste perdele de
matase rosie si da ntr-o gradina ce se afla dinaintea casei.
Pe fiecare latura se afla cte o lavia de marmura, adumbrita
de o bolta de vita > ' > agaatoare, si care ma poftea sa ma
asez acolo spre a-mi trage sufletul.
Pe cnd mi stergeam fruntea si suflam de caldura, auzii din
gradina un glas de femeie ce cnta tnguitor cntecul acesta:
De cnd frumosul caprior s-a dus,
Mi-e inima salas de jale-amara.
E deci pacat, asa cum el a spus,
Sa ma iubeasca-o tnara fecioara?
1
1
La M. A. Salie:
Sufletul mi este plin de mhnire si de dor Dupa cel care s-a
dus, ne-nduratul caprior.
O, tu, vnt care-ai strnit al tristeii mele jar,
Pe Allah, te rog, plngnd: adu-mi-l acasa iar.
Dojeneste-l catinel, susura-i n preajma lin Despre sufletu-mi
zdrobit si-al iubirii mele chin.
i ntreaba-l la sfrsit, vntule ratacitor:
, Ce-ai de gnd cu roaba ta? Oare vrei s-o si omori Cu al
desparirii chin? Pe un altul n-a-ndragit,
Sufletul nu si-a schimbat, vorbele-si nu le-a minit,
Niciodata n-a calcat sfntul vostru legamnt!
A trei sute patruzeci si saptea noapte
139
Glasul care cnta era asa de frumos, iar eu ramasei asa de
nedumerit de acele cuvinte, nct spusei sufletului meu: ,Daca
stapna glasului o fi la fel de frumoasa pe ct mi da de
neles cntecul, trebuie sa fie o faptura minunata. Atunci
ma ridicai, ma apropiai de intrare si trasei la o parte
binisor perdeaua; si ncet-ncet ncepui sa privesc, n asa
fel ca sa nu fiu vazut. i zarii n mijlocul gradinii doua
tinere, dintre care una parea stapna, iar cealalta roaba. i
amndoua erau fara pereche de frumoase. i cea mai frumoasa
era chiar cea care cnta; iar roaba o nsoea din lauta. i mi
se paru ca vad nsasi luna, n cea de a patrusprezecea zi a
ei, cobornd n gradina; si mi amintii stihurile unui poet n
aceasta privina:
Babilonul desfatarii arde-n ochiul ei vrajit,
Printre genele-i frumoase ce mai repede ucid Dect lancea,
dect spada, dect fierul ascuit.
Iar cnd pletele ei negre peste gtu-i de iasmin Se revarsa
leganate, ma ntreb cu lung suspin:
Nu e noaptea ce-si asterne valul ei peste gradini?
Oare ce podoabe scumpe ard pe pieptu-i rotofei?
Doua cupe mari de fildes, rodii sunt, ori snii ei?
Iar sub haina-i stravezie, leganndu-se usor,
Oare trupu-i se-nmladie, sau nisipul miscator?
1
Daca va zmbi duios, vntule, sopteste-i blnd:
,Bine-ai face s-o ajui cu apropierea ta!
Mult i e de tine dor, mult te mai iubeste ea!
Ochii ei nu mai au somn plng mereu si patimesc!
Daca-l vei ndupleca eu altceva nu-mi doresc.
Daca nsa ai sa vezi ura pe obrazul lui,
,Nu te mai gndi la ea! Nu te mai gndi!" sa-i spui!
1
La M. A. Salie:
irul de margaritare cine sub buze i-a pus?
Cine vin si romania pe gura-i dulce-a adus?
140
i tot ea ma facu sa ma gndesc si la aceste stihuri ale
poetului:
Ca douapetale de dulce narcisa Sunt dulcile-i pleoape; sursu-
i cuminte E-o alba-aurora; iar gura-i e scrisa Ca-n doua
rubine; sub haina-i fierbinte si leagana raiul gradinile
sfinte.
1
Atunci eu, o, emire al drept-credinciosilor, nu ma mai putui
opri sa nu-mi strig: ,Ya Allah! Ya Allah! si ramasei acolo,
nemiscat, mncndu-le si sorbindu-le din priviri nurii cei
atta de vrajitori. Asa ca fata, ntorcndu-si capul catre
mine, ma zari si si cobor repede iasmacuul peste faa;
apoi, cu toate semnele unei mari suparari, o trimise la mine
pe tnara roaba, cea care cntase din lauta, si care alerga
si, dupa ce ma intui cu privirile, mi spuse:
- O, seicule, au nu i-e rusine sa privesti asa femeile n
casa lor? Au batrneea ta si barba-i alba nu te ndeamna sa
cinstesti cele ce se cad a fi cinstite?
Eu raspunsei cu glas puternic, asa ca sa fiu auzit de tnara
ce stase jos:
- O, stapna mea, ai dreptate, batrneea mea este vadita;
dar n ceea ce priveste rusinea mea, aceasta-i cu totul
altceva.
i zmbetul zorilor cine oare i l-a dat?
i cu lacat de margean cine mi te-a ferecat? Daca cel ce te
priveste se socoate fericit, Atunci cel ce te saruta cum sa
fie socotit? Dar iata si spusele altuia:
Stai sfios, margaritare,
Lnga dulcele margean:
Fara gura-i zmbitoare,
Stralucirea ta e-n van!
1
La M. A. Salie:
Cnd se iveste, ne sugruma, iar cnd piere De dorul ei plng
toi cu grea durere.
Ca soarele si luna lumineaza,
Dar nu-si ascunde-n nori vrajita raza!
E drum spre rai camasa ei usoara - Iar luna, cnd o vede, sta
sa moara!
A trei sute patruzeci si opta noapte
141
Dar cnd fu cea de a trei sute patruzeci si opta noapte
Spuse:
... dar n ceea ce priveste rusinea mea, aceasta-i cu totul
altceva.
Cnd auzi aceste cuvinte, tnara se ridica si veni lnga
roaba ei, ca sa-mi spuna, tulburata peste masura:
- Hei, si oare cam ce alta rusine-i mai mare pentru pletele
tale albe, o, seicule, dect faptul de-a te opri la usa unui
harem care nu-i haremul tau si la usa unei locuine care nu-i
locuina ta?
Eu ma temenii si raspunsei:
Pe Allah! o, stapna a mea, pentru o barba ca a mea
rusinea nu-i prea mare, ma jur pe viaa ta! Venirea mea aici
are o pricina de iertare.
Ea ntreba:
- i care-i acea pricina?
Eu raspunsei:
Sunt strain si ma topea o sete de simeam ca-mi dau
sufletul!
Ea raspunse:
- nelegem pricina ta si te iertam, caci, pe Allah! este
de crezut.
i ndata se ntoarse nspre o roaba copila si-i spuse:
O, dragua mea, da fuga si adu-i de baut!
Micua pieri si se ntoarse ntr-o clipita cu o carafa de
aur pe o tava si cu o naframa de matase verde. Ma pofti sa
beau din carafa plina cu apa proaspata si nmiresmata frumos
cu musc curat. Luai carafa si ncepui sa beau domol, cu
sorbituri lungi, aruncnd priviri furise catre fetiscana
stapna, si priviri vadite de mulumire amndurora. Dupa un
timp, napoiai carafa tinerei roabe, care
142
mi ntinse atunci stergarul de matase, poftindu-ma sa-mi
sterg gura. Ma stersei la gura, i napoiai stergarul cel
desfatator parfumat cu santal, dar nu ma miscai din loc.
Cnd vazu ca nemiscarea mea trece peste marginile ngaduite,
fetiscana cea frumoasa mi spuse cu glas stnjenit:
- O, seicule, ce mai astepi de nu te ntorci n calea ta
pe drumul lui Allah?
Eu raspunsei dus pe gnduri:
- O, stapna mea, mi trec prin minte niste gnduri care ma
framnta tare si ma vezi cufundat n niste cugetari pe care nu
izbutesc sa mi le lamuresc singur.
Ea ma ntreba:
- i care sunt acele cugetari?
Eu spusei:
- O, stapna mea, cugetam la rasturnarile lucrurilor si la
trecerea ntmplarilor care-s roadele vremilor!
Ea mi raspunse:
- De buna seama, astea-s gnduri grele si toi avem de
plns cte un necaz pe care ni-1 pricinuieste timpul. Dar pe
tine, o, seicule, ce te-a putut face sa cugei la asemenea
lucruri dinaintea usii casei noastre?
Eu spusei:
- Ma gndeam, o, stapna a mea, chiar la stapnul casei
acesteia. Mi-1 amintesc bine acum. Ma ndemnase cndva sa ma
mut pe ulicioara aceasta pe care nu se afla dect o casa cu o
gradina. Da, pe Allah! stapnul acestei case era unul dintre
cei mai buni prieteni ai mei!
Ea ma ntreba:
- Atunci, de buna seama ca i amintesti si de numele
prietenului tau?
Eu spusei:
- Fara ndoiala, o, stapna a mea! Se numea Aii ben-
Mohammad, si era cinstitul staroste al tuturor giu-
vaiergiilor din Bassra. Sunt ani muli de cnd nu l-am mai
vazut si gndesc ca acum se afla ntru mila lui Allah!
143
ngaduie-mi, dar, o, stapna a mea, sa te ntreb de-a lasat
vreun urmas!
La aceste cuvinte, ochii fetei se umplura de lacrimi, si
spuse:
- Pacea si milele lui Allah fie asupra starostelui Aii ben-
Mohammad! Afla, o, seicule, ntruct ai fost prieten cu el, ca
raposatul staroste a lasat o fata numita Badr, drept singura
lui urmasa. i ea este singura mostenitoare a bunurilor si a
multelor lui bogaii!
Eu strigai:
- Pe Allah! binecuvntata fiica a prietenului meu nu poi
fi dect chiar tu, o, stapna a mea!
Ea zmbi si raspunse:
- Pe Allah! ai ghicit!
Eu spusei:
- Allah adune-si asupra-i binecuvntarile sale, fiica a
lui Aii ben-Mohammad! Ci, din ct pot sa pricep privind prin
matasea ce-i acopera faa, o, luno, mi pare ca chipul tau e
umbrit de o tristete mare! Nu te sfii sa-mi dezva-
>
luiesti pricina; caci poate ca Allah ma trimite ca sa ncerc
sa aduc leac durerii care i nnegureaza frumuseea.
Ea raspunse:
- Dar cum as putea sa-i vorbesc despre niste lucruri atta
de tainice, cta vreme nu mi-ai spus nici cum te cheama, nici
cine esti?
1
Eu ma nclinai si raspunsei:
- Sunt robul tau, Ibn Al-Mansur, din Damasc, unul dintre
cei pe care stapnul nostru Harun Al-Rasid i cinsteste cu
prietenia sa si pe care si i-a ales ca soi de taina ai lui!
1
La M. A. Salie:
Ca spune poetul:
Taina-i poarta numai cel ce-i ramne credincios, Cel cu
sufletul ales, omul bun, marinimos.
Taina mea o in n piept ca-ntr-o casa ncuiata Cu greu lacat
ferecat si cu cheia aruncata.
144
Nici nu rostii bine aceste cuvinte, o, emire al drept-
credinciosilor, ca Sett Badr mi si zise:
- Fii binevenit n casa mea, o, seicule Ibn Al-Mansur, si
deie Allah sa gasesti aici ospeie calda si prieteneasca!
i ma pofti s-o nsoesc si sa intru sa iau loc n odaia de
primire.
Atunci tustrei intraram n odaia de primire din fundul
gradinii. Dupa ce sezuram si ne racoriram cu obisnuitele
racoritoare, care fura minunate, Sett Badr mi spuse:
- Pentru ca doresti, o, seicule Ibn Al-Mansur, sa afli
pricina tristeii pe care ai ghicit-o pe chipul meu, faga-
duieste-mi taina si credina.
Eu raspunsei:
- O, stapna a mea, taina va fi n inima mea ca ntr-un
sipet de oel a carui cheie nu poate fi gasita.
Ea mi spuse atunci:
- Asculta, dar, povestea mea, o, seicule!
i, dupa ce copila, roaba cea atta de dragalasa, ma pofti
sa mai iau o linguria din dulceaa de trandafiri, Sett Badr
spuse:
- Afla, o, Ibn Al-Mansur, ca sunt ndragostita si ca
iubitul meu m-a parasit. Asta-i toata povestea mea!
i Sett Badr, dupa vorbele acestea, scoase un oftat adnc si
tacu. Iar eu i zisei:
- O, stapna a mea, esti daruita cu o frumusee desa-
vrsita, iar cel pe care l iubesti trebuie sa fie desavrsit
de frumos. Cum l cheama?
Ea mi spuse:
- Da, Ibn Al-Mansur, iubitul meu este desavrsit de frumos,
ntocmai precum zici tu. Este emirul Jobair, capetenia
tribului Bani-aiban. Fara de nicio ndoiala ca el este
flacaul cel mai minunat din Bassra si din tot Irakul!
Eu spusei:
145
- O, stapna a mea, nu poate sa fie altfel! Ci dragostea
voastra s-a marginit numai la vorbe, ori v-ai dat si alte
dovezi prin felurite ntlniri mai lungi ori cu urmari mai
adnci?
Ea spuse:
- De buna seama ca ntlnirile noastre ar fi avut urmari
fericite, daca lunga lor durata ar fi fost de-ajuns ca sa lege
inimile. Ci emirul Jobair m-a parasit numai dintr-o banuiala.
La vorbele acestea, o, emire al drept-credinciosilor,
strigai:
- O, poate fi banuit crinul ca iubeste noroiul daca vntul
l pleaca spre pamnt? i chiar daca banuielile emirului
Jobair ar fi ntemeiate, frumuseea ta este un temei viu de
iertare, o, stapna a mea!
Ea zmbi si mi spuse:
- i, o, seicule, macar de-ar fi fost vorba de un barbat!
Dar emirul Jobair ma nvinuieste ca iubesc o tnara fata, pe
aceasta ce se afla chiar sub ochii tai, dragalasa care ne
slujeste.
Eu strigai:
- Cer iertare de la Allah pentru emir, o, stapna a mea.
Blestemat fie Cel-rau! Ci cum s-ar putea iubi femeile ntre
ele? Dar nu vrei macar sa-mi spui pe ce si ntemeiaza emirul
banuielile sale?
Ea raspunse:
- Intr-o zi, dupa ce ma scaldasem n hammamul din casa, ma
ntinsesem pe pat si ma lasasem pe minile roabei mele dragi,
copilia pe care-o vezi, sa se ngrijeasca de mine si sa-mi
pieptene parul. Era o caldura nabusitoare, iar roaba, ca sa
ma mai racoresc, daduse la
o parte stergarele ce le aveam pe umeri si care mi acopereau
pieptul; si s-a apucat sa-mi pieptene cosiele. Cnd a
ispravit, m-a privit si, parndu-i tare frumoasa asa, mi-a
cuprins gtul cu braele si m-a sarutat pe obraz
146
spunndu-mi: ,O, stapna a mea, mi-ar placea sa fiu barbat, ca
sa te iubesc si mai mult dect te iubesc. i, dragua de ea,
cauta sa ma nveseleasca, nascocind tot felul de jocuri. i
iata ca tocmai n acea clipa a intrat emirul; ne-a aruncat
amndurora o privire ciudata si a plecat repezit, trimindu-
mi nu peste mult timp un bileel pe care erau scrise aceste
cuvinte: ,Dragostea nu nseamna fericire dect atunci cnd nu
se mparte.
1
i din ziua aceea nu l-am mai vazut niciodata;
si niciodata n-a binevoit sa-mi mai trimita vreo veste de la
el, ya Ibn Al-Mansur.
Eu, atunci, o ntrebai:
- Dar erai legai prin vreun senet de casatorie?
Ea raspunse:
- i de ce sa ne fi legat cu senet? Nu eram legai dect
prin vrerea noastra, fara amestecul vreunui cadiu si al
vreunui martor.
Eu spusei:
- Atunci, o, stapna a mea, de binevoiesti a-mi ngadui, as
vrea sa fiu eu trasatura de legatura ntre voi doi, numai de
dragul de a sti ca se afla iarasi laolalta doua fapturi alese
ca voi.
Ea grai:
- Binecuvntat fie Allah care ne-a scos n calea ta, o,
seicule cu faa alba! i sa nu crezi cumva ca ai sa faci un
bine unei fiine ce uita apoi de preul facerilor de bine. Am
sa-i scriu, asadar, pe data, cu mna mea, emirului Jobair o
scrisoare pe care sa i-o nmnezi, ncercnd sa-l faci sa
judece drept.
Ea i le aduse, si Sett Badr scrise:
1
La M. A. Salie:
Daca inima-n iubire cu altcineva se-mparte,
Fug de patima iubirii si ispitele-i desarte.
Cnd cel ndragit nu-si leaga de iubirea-ntreaga dorul,
Ce sa caute-n iubire, ce sa vrea ndragitorul?
A trei sute cincizecea noapte
147
,Mult-iubitul meu, de ce aceasta lunga desparire? Nu stii,
oare, ca durerea alunga somnul departe ae ochii mei, si ca
atunci cnd mi se arata n vis, nici nu mai cunosc chipul tau,
att de schimbatfiind?
Spune, te rog fierbinte, de ce ai lasat usa deschisa celor
ce ma aefaima? Ridica-te, scutura pulberea gndurilor urte si
ntoarce-te fara de zabava la mine. Ce zi de sarbatoare are sa
fie pentru noi amndoi ziua ce va vedea mpacarea noastra!
1
Dupa ce ispravi de scris, mpaturi scrisoarea si mi-o
nmna...
Dar cndfu cea de a trei sute cincizecea noapte
Spuse:
1
La M. A. Salie, scrisoarea este n versuri si ntructva
deosebita: Dragul meu, de ce-ai plecat de la mine cu mnie,
Dnd uitarii juruini de iubire pe vecie?
Pentru ce ma lasi asa pedepsita jura vina i m-alungi din
ochii tai luminosi ca pe-o straina.?
Poate ca m-au ponegrit brfitorii rai de gura i-ai crezut
minciuna lor navadita-n neagra ura?
I-ai crezut, iubitul meu, si-ai plecat atunci grabit,
Fara sa-mi arai macar ce greseala-am savrsit!
Ce minciuni i-orfi soptit numai tu le stii pe toate - Nu vrei
nsa, dragul meu, sa le judeci cu dreptate!
Iar de-oifi gresit chiar eu vreun cuvnt mai necuminte.
tii ca uneori gresim tlcurile din cuvinte!
Chiar si vorba lui Allah nu-i aceeasi tuturora - Oamenii au
masluit chiar si spusele din Tora*.
Multe s-au rastalmacit, de cnd lumea, pe pamnt,
Cum lui Iacov l-au prt pe Iusufcel bun si blnd.
Dar si pe cel ce-a prt, si pe tine, si pe mine,
Ne asteapta, da, pe toi, crncenul jude ce vine!
(*Tora este denumirea primelor cinci cari Facerea, Iesirea,
Leviticul, Numerii si Deuteronomul- din Biblie.)
148
Dupa ce ispravi de scris, mpaturi scrisoarea si mi-o
nmna; si, totodata, mi strecura n buzunar, fara sa-mi dea
ragaz s-o opresc, o punga cu o mie de dinari de aur, pe care
hotari s-o pastrez ca amintire pentru slujbele ce
ile facusem odinioara cinstitului staroste, raposatul ei
parinte, si ca o arvuna pentru ce va mai fi. mi luai apoi
bun-ramas de la Sett Badr si ma ndreptai catre casa lui
Jobair, emirul neamului Bani-aiban, pe al carui parinte, mort
de muli ani, de asemenea l cunoscusem.
Cnd ajunsei la saraiul emirului Jobair, mi se spuse ca
emirul era si el la vnatoare, asa ca asteptai sa se ntoarca.
Nu zabovi mult pna ce sa se ntoarca si, de ndata ce auzi
cum ma cheama si cine sunt, trimise o sluga sa ma pofteasca a
primi sa-i fiu oaspete si sa socotesc casa lui ca drept casa
mea. i el nsusi numaidect veni n calea mea sa ma
ntmpine.
Or, eu, o, emire al drept-credinciosilor, lund seama la
deplina-i frumusee de flacau n floare, ramasei nmarmurit si
simii ca-mi pierd minile cu totul. Iar el, vaznd ca nu ma
clintesc, socoti ca stau n loc din pricina sfielii, asa nct
se apropie zmbind de mine si, dupa datina, ma mbraisa; l
mbraisai si eu la rndu-mi, si mi se paru n clipa aceea ca
mbraisez soarele, si luna, si lumea ntreaga cu toate cte
se afla pe ea. i, cum era vremea prnzului, emirul Jobair ma
lua de mna si ma pofti sa stau jos lnga el pe saltea. i
numaidect robii asternura masa dinaintea noastra.
Era o masa plina cu vasarie de la Khorassan, facuta numai
din aur si din argint, si cu tot felul de bucate fripte ori
rumenite pe care si gura, si nasul, si ochii si le puteau
rvni, ntr-adevar
1
. Se aflau acolo, printre multe
1
In traducerea lui M. A. Salie, figureaza aici si urmatoarea
parodie de kasda (poem eroic specific liricii arabe):
Sfrie cocorii grasi, fripi pe jar la vatra,
Abur de vnat prajit umple-ntreaga satra.
Plnge-si fragezii boboci gsca - plng si eu! - Dupa puii
rumenii si cocosul greu.
149
alte lucruri minunate, pasari umplute cu fistic si cu stafide,
si pesti asternui pe placinte dolofane, si mai ales o salata
de agurijoara pe care numai vaznd-o si mi se si umpluse gura
de apa. Nu mai pomenesc si de alte bunatauri, precum de pilda
un orez minunat cu lapte de bivolia, n care mi venea sa-mi
afund amndoua minile pna la coate; nici despre dulceaa de
morcovi cu nuci, care mi place ce nu s-a pomenit - o,
dulceaa asta are sa ma omoare ntr-o zi, fara de nicio
ndoiala! nici despre poame, nici despre bauturi.
Ci, o, emire al drept-credinciosilor, ma jur pe slava
stramosilor tai! mi-am stapnit pofta inimii si nu m-am atins
de nicio mbucatura. Dimpotriva, am asteptat ca gazda sa ma
mbie de mai multe ori sa ntind mna si atunci i-am spus:
- Pe Allah! ma juruiesc, o, emire Jobair, ca nu ma ating de
niciuna din bucatele cu care ma ospeesti, pna ce n-ai sa te
supui unei rugamini anume pentru care am venit n casa ta!
El ma ntreba:
- Macar pot sa aflu, o, oaspete al meu, care-i rostul
venirii tale, nainte de a ma lega sa fac un lucru att de
nsemnat, nct te poate hotar sa te lepezi de buna mea
ospeire?
Eu, drept orice raspuns, scosei din sn scrisoarea si o
ntinsei catre el.
O lua, o deschise si o ceti. Dar pe data o rupse, o arunca
pe jos facuta bucaele, o calca n picioare si mi spuse:
Ah, ce-mi arde sufletul dupa sfntul peste Cnd pe-o lipie, n
unt proaspat, se prajeste!
Cina vrednica de-Allah! Ah, blagoslovire De verdeuri ntr-un
blid cu oet subire!
Fiert n lapte gras de oi, cald pilaf te cheama Sa-i nfigi
n el vrtos mna, fara teama!
Suflete, ndura-te! Bun e-Allah, se stie:
Daca n-ai sa poi razbi, i da el tarie!
150
Ya Ibn Al-Mansur! cere-mi orice vrei si vei capata acel
lucru numaidect. Da sa nu-mi pomenesti nimic despre aceasta
scrisoare, la care nu am de dat niciun raspuns.
Eu atunci ma ridicai pe data si vrusei sa plec; el nsa ma
opri agandu-se de hainele mele si ma ruga fierbinte sa
ramn, spunndu-mi:
- O, oaspete al meu! de-ai sti pricina pentru care nu vreau
sa raspund la scrisoare, n-ai mai starui o clipa! De
altminteri, sa nu crezi ca ai fi cel dinti caruia i s-a
ncredinat o atare sarcina. i, daca vrei, am sa-i spun
ntocmai cuvintele pe care ai fost nsarcinat sa mi le spui.
i numaidect mi spuse vorbele cu pricina, ntocmai ca si
cum ar fi fost de faa n clipa cnd fusesera rostite. Pe urma
adauga:
- Crede-ma! da uitarii povestea asta. i rami de te
odihneste n casa mea att ct i va pofti sufletul.
Vorbele acestea ma hotarra sa ramn. i petrecui ziua si
seara toata mncnd, bnd si taifasuind cu emirul Jobair. Ci,
ntruct nu auzeam nici cntece, nici zvon de laute, ma
minunam bagnd de seama atare obicei osebit de datinele
ospeelor; si ma hotari sa-i marturisesc uimirea mea
tnarului emir. Vazui atunci ca se nnegureaza la chip si
bagai de seama la el o mare stnjeneala; pe urma mi spuse:
De multa vreme am alungat cntecele si muzica de la
ospeele mele. Ci, de vreme ce aceasta i este dorina, am sa
i-o ndeplinesc!
i pe data trimise dupa una dintre roabele lui, care veni cu
o lauta indieneasca nvaluita ntr-un toc de ma- tasa, si se
aseza dinaintea noastra spre a ncepe numaidect sa cnte pe
rnd n douazeci si unu de glasne felurite. Se ntoarse apoi
la glasna dinti si cnta:
Copilele ursitei, cu parul despletit,
Plng toate si suspina, o, suflete mhnit!
151
i totusi masa-i plina cu poame si bucate,
i trandafirii varsa parfumul lor vrajit,
Zmbesc narcisii galesi, iar apa in havuzuri opteste lin si
rde n dulce clipocit.
O, fa-i curaj, biet suflet Al meu, plin de amari In ochii tai
nadejdea Are sa arda iar,
i vei mai bea din cupa Cu-alfericirii har.
Trecu apoi la o glasna si mai tnguioasa, si cnta:
Cel care n-a gustat dulceaa Iubirii, nici amarul ei,
Atunci cnd pierde ce-a iubit!
Cel care nu cunoaste rana Iubirii, nu are temei Sa stie-a
chinurilor miere:
Durerea de-a fi fericit.
Unde sunt nopile de vraja Alaturi de iubitul meu?
Unde ni-s ochii plini de doruri,
Cu dragprivindu-se mereu?
Unde ni-s buzele unite i unde-i mierea gurii lui?
Ah, mierea gurii lui iubite,
Dulceaa sarutarii nu-i!
Nopile pna dimineaa i zilelepna-n amurg
Trecutul, ah, nu-lpoi ntoarce Cu valurile-i care curg!
Ce mai poi face mpotriva Unei ursite ce te-mpila,
O, biata inima sfarmata Sub hotarrea-i fara mila?
152
Nici nu apuca bine cntareaa sa ncheie aceste tnguiri din
urma, ca-1 si vazui pe tnarul meu emir cum cade lesinat,
scond un ipat jalnic. i roaba mi spuse:
- O, seicule! asta-i din vina ta! Caci noi de multa vreme
ne ferim sa cntam n faa lui, din pricina tulburarii n care
l cufunda si a zbuciumului pe care i-1 strneste orice
cntare de dragoste.
Eu, la rndu-mi, ma certai amarnic ca iscasem supararea
gazdei mele si, cnd roaba ma pofti, plecai n odaia mea, ca
sa nu-1 mai stnjenesc cu sederea mea acolo lnga el.
A doua zi, chiar cnd ma pregateam sa plec si tocmai rugam o
sluga sa-i duca stapnului sau mulumirile mele pentru
ospeire, un rob veni sa-mi nmneze o punga cu
omie de dinari din partea emirului, rugndu-ma s-o primesc
pentru oboseala ce-mi dasem, si spunndu-mi ca are sarcina sa
primeasca bun-ramasul din parte-mi. Eu atunci, neizbutind
nimic n folosul soliei mele, parasii casa lui Jobair si ma
ntorsei la aceea al carei sol fusesem.
Cnd ajunsei la gradina, o gasii pe Sett Badr n usa,
asteptndu-ma; si fara a-mi da ragaz sa deschid gura, mi
spuse:
- Ya Ibn Al-Mansur, stiu ca n-ai izbutit nimic n solia ta!
i mi povesti pe de rost tot ce se petrecuse ntre mine si
emirul Jobair, si-asa de aidoma, nct gndii ca avea niscaiva
iscoade platite care-i spuneau tot ce vroia ea sa afle. Dar
tot o ntrebai:
- Cum se face, o, stapna a mea, de stii totul att de
bine? Oare erai acolo, fara sa te vada nimeni?
Ea mi spuse:
- Ya Ibn Al-Mansur, afla ca inimile ndragostiilor
153
au ochi care vad ceea ce alii nici nu-si pot nchipui!
1
Ci tu
nu esti cu nimic vinovat pentru purtarea lui, stiu. Asta-i
soarta mea!
Pe urma adauga, ridicnd ochii spre cer:
- O, stapne al inimilor, fa ca de acum nainte eu sa fiu
cea iubita, fara ca sa mai iubesc vreodata! Fa ca tot ce a mai
ramas din dragoste, n aceasta inima, pentru Jobair, sa se
reverse, spre chinul lui, n inima lui Jobair! Fa-1 sa se
ntoarca la mine, sa ma roage pierdut sa-l ascult, si da-mi
puterea sa-l fac sa se chinuiasca!
Dupa care mi mulumi pentru ceea ce vrusesem sa fac pentru
ea, si ne despariram. Iar eu ma ntorsei la saraiul emirului
Mohammad si de-acolo plecai ndarat la Bagdad.
Or, anul urmator, trebui, ca de obicei, sa ma duc iarasi la
Bassra, pentru neguatoriile mele; caci se cuvine sa-i spun,
o, emire al drept-credinciosilor, ca emirul Mohammad mi era
datornic si n-aveam dect mijlocul acesta de a ma calatori n
fiecare an la el spre a izbuti sa-l fac sa-mi plateasca banii
ce mi-i datora. Or, eu, a doua zi de la sosire, mi-am zis: ,Pe
Allah! trebuie sa aflu urmarea ntmplarii cu cei doi
ndragostii.
Ma dusei mai nti la casa frumoasei Sett Badr. Gasi poarta
de la gradina nchisa si ma ului jalea ce se revarsa din
tacerea dimprejur. Privii atunci printre zabrelele porii si
vazui n mijlocul cararii, sub o salcie plngatoare, un
mormnt de marmura nca nou-nou, dar nu izbutii, din pricina
departarii, sa citesc numele scris pe el. i mi spusei: ,Nu
mai este Sett Badr! Tinereea ei a fost secerata. Ce pacat ca
o frumusee ca aceea s-a prapadit pe totdeauna! Mhnirea a
coplesit-o, de buna seama, i-a napadit inima.
1
La M. A. Salie:
Inimile-ndragostite au, ce-i drept, un ochi anume Care vede-
ntotdeauna ce nu vede alta lume.
154
Dar cnd fu cea de a trei sute cincizeci si una noapte
Spuse:
... si i-a napadit inima.
Ma hotari atunci, cu pieptul sugrumat de amaraciune, sa ma
duc la saraiul emirului Jobair. Acolo ma astepta o priveliste
si mai mhnitoare. Totul era pustiu; zidurile se prefaceau n
ruine, gradina era vestejita si nu se vedea nicaieri urma unei
mini grijulii. Usa saraiului nu era pazita de niciun rob, si
nu era nicaieri o fiina vie care sa-mi poata spune o vorba
despre cei ce locuiau acolo. La privelistea aceasta, mi
spusei n sufletul meu: ,i el trebuie sa fi murit! Pe urma,
tare trist si tare amart, ma asezai la poarta si nsailai
suspinnd:
O, casa trista, stau n pragu-i Sa plng cu-aceste pietre
goale Prietenul ce nu mai vine Sa-mi iasa fericit n cale.
Ah, unde-i primitoarea gazda A carei voiosie calda Pe toi
ci i-au batut la poarta I-a ospatatu-i laolalta ?
i unde-s cei ce-odinioara,
Prietenii cu dulce fire,
Te luminau, sarai de faima,
In anii tai de stralucire?
Tu, cel ce treci pe drum, urmeaza-i Cararea vieii mai
departe
Dar nu uita aceste urme Lasate ie peste moarte!
A trei sute cincizeci si una noapte 155
Pe cnd ma lasam dus asa de mhnire, se ivi un rob negru
care se apropie de mine si mi spuse rastit:
- Hei, mosnege! da mai taca-i gura! i s-a urt cumva cu
viaa? Pentru ce rostesti asemenea bocete la poarta noastra?
Eu raspunsei:
- Ticluiam si eu niste stihuri ntru pomenirea unui prieten
ce locuia n casa aceasta si care se numea Jobair, din tribul
Bani-aiban!
Robul grai:
- Numele lui Allah fie asupra lui si mprejurul lui! Roaga-
te ntru Profetul, o, seicule! Ci pentru ce zici ca emirul
Jobair e mort? Slava lui Allah! Stapnul nostru nca mai
traieste, n cinste si bogaie!
Eu strigai:
- Dar atunci ce-i cu toata jalea asta asternuta peste casa
si peste gradina?
El raspunse:
- Din pricina dragostei! Emirul Jobair traieste, da-i ca si
cum s-ar si afla n rndul celor dusi. Zace ntins, nemiscat,
pe patul lui; iar cnd i este foame, nu spune niciodata:
,Dai-mi sa mannc!, si cnd i este sete, niciodata nu
spune: ,Dai-mi sa beau!
La cuvintele acestea ale arapului, spusei:
- Du-te repede, rasplateasca-te-ar Allah! o, faa neagra,
si spune-i ca vreau sa-l vad... Spune-i: ,ibn Al- Mansur
asteapta la usa.
Arapul pleca si, peste cteva clipe, se ntoarse si ma vesti
ca stapnul lui putea sa ma primeasca. Ma pofti sa intru si-mi
spuse:
- Ai grija ca n-are sa priceapa nimic din ce ai sa-i
vorbesti, dect daca ai sa stii sa-l nduiosezi cu anumite
vorbe.
II gasii pe emirul Jobair culcat, ntr-adevar, pe patul lui,
cu privirea pierduta n gol, galben si tras la chip, si chiar
156
necunoscnd pe nimenea. Ma temenii dinainte-i numaidect, ci
el nu raspunse la salamalecul meu. i vorbii, ci el nu-mi
raspunse. Atunci robul mi spuse la ureche:
- Nu pricepe dect graiul stihurilor. Nimic altceva!
Or, pe Allah! eu nici n-aveam trebuina de altceva
mai bun ca sa intru n vorba cu el. Cugetai asadar o clipa;
apoi, cu glas limpede, ticluii:
Dragostea pentru Sett Badr Inima tot i-o mai scurma?
Sau la armul dulce-al tihnei Ai ajuns pna la urma?
Stai si-acuma nopi de-a rndul Tot n jale si-n veghere?
Ori pleoapa ta cunoaste Somnul lina mngiere?
Daca tot mai curg si astazi Triste lacrimile tale,
Daca sufletu-i, sarmanul,
Nu s-a vindecat de jale,
Ai s-ajungi nebun cu totul Tot urmnd aceasta cale.
Cnd auzi stihurile, emirul Jobair deschise ochii si mi
spuse:
- Fii binevenit, Ibn Al-Mansur! Lucrurile au luat o
ntorsatura rea n sufletul meu.
Raspunsei pe data:
-As putea macar sa-i fiu de vreun folos, o, Domnia Ta!
El spuse:
- Numai tu ma mai poi scapa. Gndesc sa trimit prin tine o
scrisoare catre Sett Badr, caci numai tu ai izbuti s-o
ndupleci sa-mi raspunda.
Eu raspunsei:
A trei sute cincizeci si una noapte
157
- Pe capul si pe ochii mei!
Atunci, nsufleit oleaca, se ridica ntr-un pes, ntinse pe
palma o foaie de hrtie, lua un calam si scrise:
,O, mult-iubito cruda, mintea mi s-a risipit si ma zvr-
colesc n deznadejde. Pna acum socoteam iubirea lucru fara de
niciun pre, lucru usuratic, lucru fara de nsemnatate. Vad
nsa, vai! n urma necarii mele n valurile-i amare, ca
pentru cel ce se avnta pe apele ei este o mare cumplita si
zbuciumata. Ma ntorc la tine cu inima supusa si i cer
fierbinte iertare pentru toate cte au fost. Fie-i mila de
mine si adu-i aminte de dragostea noastra. Daca mi vrei
moartea, da uitarii bunatatea.
Pecetlui scrisoarea si mi-o nmna. Or, macar ca habar n-
aveam de soarta gingasei Sett Badr, nu sovaii o clipa: luai
scrisoarea si plecai la gradina. Strabatui curtea si intrai n
sala de primire, fara sa mai bat la usa.
Or, care nu-mi fu mirarea cnd zarii zece tinere roabe albe
stnd roata jos pe chilim, iar n mijlocul lor, plina de viaa
si de sanatate, numai ca mbracata n haine cernite, nsasi
Sett Badr, soare luminat, dinaintea privirilor mele uluite. Ci
grabii sa ma plec si sa-i urez buna pace; iar ea mi zmbi,
raspunse la salamalecul meu si mi spuse:
- Fii binevenit, Ibn Al-Mansur! ezi colea! Casa mea este
casa ta!
Eu atunci i spusei:
- Toate necazurile duca-se ct mai departe de aici, o,
stapna mea! Dar pentru ce te vad n haine cernite?
1
In traducerea lui M. A. Salie, scrisoarea este n versuri:
Pe Allah! stapna mea, iarta-mi necredinele!
Dragostea mi sfsie linistea si minile.
Ma sugruma patima si ma ard cainele,
Ma-nvelesc n greu alean toate umilinele.
N-am stiut sa-i preuiesc dragostei putinele,
Socoteam ca e usor sa-i nfrunt silinele.
Dar cnd valul marii ei si-a strnit velinele,
Vru Allah sa-i stiu si eu toate suferinele.
De vei vrea sa te nduri iarta-mi ndoinele;
De vei vrea sa ma ucizi - uita-mi juruinele!
158
Ea raspunse:
- Oh! nu ma mai ntreba, Ibn Ai-Mansur! A murit roaba cea
dragalasa. I-ai vazut, pesemne, n gradina, mormntul n care
doarme.
i izbucni n plns, pe cnd toate roabele ce se aflau n
preajma ei se straduiau s-o mngie.
Socotii mai nti ca e de datoria mea sa pastrez tacerea,
apoi spusei:
- Allah s-o aiba ntru mila lui! i n schimb ntoarca
asupra-i, o, stapna mea, toate zilele pe care trebuia sa le
mai traiasca acea fata tnara, dulcea ta prietena, pe care o
plngi. Caci de buna seama ca ea trebuie sa fie cea care a
murit.
Sett Badr spuse:
- Chiar ea este, sarmana!
Eu atunci, prilejuindu-ma de starea de nduiosare n care se
afla Sett Badr, scosei scrisoarea de la cingatoare si i-o
nmnai, adaugnd:
- De raspunsul tau, o, stapna a mea, atrna viaa sau
moartea lui. Caci, n adevar, asteptarea acestui raspuns este
singurul lucru care-1 mai leaga de pamnt.
Ea lua scrisoarea, o deschise, o citi, zmbi si spuse:
- Oare-a ajuns acum la o asemenea stare de dragoste, el
care odinioara nici nu vroia sa citeasca scrisorile mele? N-a
trebuit dect sa pastrez tacerea si sa ma slujesc de nepasare
ca sa-1 vad cum se ntoarce la mine mai nfocat ca niciodata!
Eu raspunsei:
- De buna seama, ai dreptate! Da, de buna seama! Ba ai avea
tot dreptul sa vorbesti cu si mai multa amaraciune...
A trei sute cincizeci si doua noapte
159
Dar cnd fu cea de a trei sute cincizeci si doua noapte
Spuse:
... ai avea tot dreptul sa vorbesti cu si mai multa
amaraciune. Ci iertarea greselilor este harul sufletelor
alese. i-apoi ce-ai sa te faci tu, n acest sarai, singura cu
durerea ta, acuma cnd copila care te alina cu dulceaa ei
este moarta?
La vorbele acestea, vazui ca ochii i se umplu de lacrimi si
ea nsasi cazu pe gnduri vreme de un ceas. Dupa care mi
spuse:
-Ibn Al-Mansur, mi se pare ca ai vorbit drept. Am sa-i
raspund.
Atunci, o, emire al drept-credinciosilor, lua o hrtie si
scrise o scrisoare cum nici calemgiii cei mai iscusii din
palatul tau n-ar sti sa scrie mai tulburator si mai graitor.
Nu mai in minte ntocmai vorbele din scrisoare; da cam asa
graiau: , Cu toata straduina mea, nca nu am neles pricina
desparirii noastre. Daca ma gndesc bine, poate ca i-oi fi
gresit cu ceva n trecut. Dar trecutul nu mai este si toata
banuiala se cuvine sa piara odata cu aceea care a cazut
jerfita Atoatedesparitoarei. Acum lasa-ma sa mi te pun sub
pleoape ca sa-mi odihnesc ochii cu tine mai dulce dect cu
orice somn.
Pe urma Sett Badr pecetlui scrisoarea si mi-o nmna; iar eu
i zisei:
Pe Allah! iata cu ce se poate astmpara setea celui nsetat
si cu ce se poate lecui betesugul celui beteag.
1
n varianta tradusa de M. A. Salie, scrisoarea -
ntructva diferita - este scrisa n versuri:
Ce-attea vorbe lungi si suparare?
Toi raii-si rd de noi n gura mare!
De i-am gresit, jura sa stiu, vreodata,
De ce nu-mi spui cu ce surit vinovuta?
Iubitule, te vreau sa-mi fii aproape,
In loc de somn, pe ochii-mi si pe pleoape!
160
i ma gateam sa-mi iau ramas-bun ca sa ma duc sa-i duc
stirea celui care o astepta, cnd Sett Badr ma opri ca sa-mi
spuna:
-Ya Ibn Al-Mansur, poi sa adaugi si ca noaptea aceasta va
fi pentru noi amndoi o noapte de binecuvntare!
Iar eu, plin de bucurie, alergai la emirul Jobair, pe care-1
gasii cu ochii aintii la usa pe care trebuia sa intru.
Dupa ce citi scrisoarea si-i pricepu nelesul, scoase un
geamat de bucurie si cazu lesinat. Ci si veni degraba n
simiri si ma ntreba, nca destul de ngrijorat:
Dar, pna sa ajunga la aceasta scrisoare, n varianta
respectiva tnara Badr (Budur, aici) mai nti i spune Iui
Ibn-Al-Mansur:
Eu, o, Ibn Mansur, nu ma potrivesc cu poetul care spunea:
Iubirea am s-o port inchis-n mine,
Pana-am sa-l vad pe solul tau ca vine!
Asa ca i scrie lui Jobair (Giubair, la M. A. Salie):
,Eu juramntul l-am inut -tu de ce l-ai tradat?
uitana si sfanul legamant st marea mea iubire. Zadarnic am
pazit mereu duiosul juramnt Pe care tu Jara temei l-ai
necinstit plecnd.
Iar ochii mei vazura-atunci ce n-ar fi vrut sa vada, i-amare
vorbe-am auzit de rau si ae tagada.
Spre cinstea ta sa-mi dau acum ntreaga cinstea mea? De ma
cinsteai, te-as preacinsti si eu asemenea!
Te voi uita, iar inima-mi o las sa se aline
Ma spal pe mini si ma dezleg de orice dor de tine!
Ibn Mansur i spune nsa ca o asemenea scrisoare l va omor
pe Giubair si o ndupleca sa scrie alta:
M-am linistit, iar pleoapa-mi adoarme-n somn tihnit.
Mi-au spus clevetitorii de ce m-ai parasit.
Nu mi se mai plng ochii visnd mereu la tine,
Iar inima-mi te uita si-ncepe sa se-aline.
Mint cei ce spun: ,Amara e desparirea! - mie Ca zaharul mi
pare, si-mi pare bucurie.
Urasc pe orisicine mi te-ar aduce-aminte,
Iar cnd aud de tine, mnia ma cuprinde.
Te-am dat de mult uitarii cu-ntreaga mea faptura - Sa afle
vestea asta toi cei ce bat din gura!
Ibn Mansur staruie nsa pe lnga Budur sa fie iertatoare, si
ea atunci scrie scrisoarea pe care am redat-o mai sus.
161
- Spune-mi, a scris chiar ea scrisoarea aceasta? A scris-o
chiar cu mna ei?
Eu raspunsei:
- Pe AJlah! n-am stiut pna acum ca s-ar putea scrie
vreodata cu piciorul.
Or, o emire al drept-credinciosilor, nici nu rostisem bine
vorbele astea, ca si auziram un clinchet de braari la usa si
o vnzoleala de soapte si de matasuri si, peste o clipa,
vazuram ivindu-se fata nsasi. Cum bucuria nu se poate zugravi
pe potriva prin vorbe, n-am sa ma apuc de-o stradanie
zadarnica. Am sa-i spun doar, o, emire al drept-
credinciosilor, ca cei doi ndragostii se repezira unul catre
celalalt si se mbraisara pierdui, cu buzele mperecheate n
tacere.
Cnd se mai dezmeticira din vraja, Sett Badr ramase n
picioare, nevoind sa ia loc, cu toate staruinele iubitului
ei. Fapt ce ma nedumeri, asa nct o ntrebai care-i pricina.
Ea mi spuse:
- N-am sa stau jos dect dupa ce senetul nostru va fi
ntocmit!
Eu spusei:
- Ce senet, o, stapna mea?
Ea spuse:
- Un senet care nu-i priveste dect pe ndragostii!
i se pleca spre urechea iubitului ei si-i spuse ceva n
soapta. El raspunse:
i chema un rob de-al lui si i sopti o porunca; si robul
iesi.
Nu peste mult, vazui ca intra cadiul si martorii, care
ntocmira senetul de casatorie al celor doi ndragostii si
apoi plecara, daruii cu o mie de dinari de catre Sett Badr.
Vrusei sa plec si eu, ci emirul nu-mi ngadui, spunndu-mi:
- Nu se cuvine sa se spuna ca ne-ai mpartasit numai
necazurile, fara sa ne mpartasesti si bucuriile!
163
i ma poftira la un ospa care inu pna n zori. Atunci ma
lasara sa plec n odaia ce poruncisera sa fie ornduita pentru
mine.
Dimineaa, cnd ma desteptai, o copila roaba intra la mine,
aducndu-mi un lighean si un ibric, iar eu ma spalai dupa
datina si mi facui rugaciunea de dimineaa. Apoi ma dusei n
sala de primire, unde nu peste mult venira, iesii proaspei
de la hammam, dupa ce se dragostisera, si cei doi soi. Le
urai o dimineaa norocita si le menii bucurie si hiritiselile
cuvenite; pe urma adaugai:
- Sunt bucuros ca am ajutat si eu oleaca la mpacarea
voastra. Dar, pe Allah! emire Jobair, daca ii sa-mi dai o
dovada de bunavoina, lamureste-ma si pe mine ce-a putut sa te
supere asa de tare si sa te ndemne sa te despari, spre jalea
ta, de iubita-i Sett Badr? Mi-a povestit si ea ntmplarea
cnd micua ei roaba, dupa ce o pieptanase si i mpletise
cosiele, a sarutat-o si a mbraisat-o. Ci, emire Jobair, mie
nu mi se pare cu putina ca numai atta sa fi pricinuit
supararea ta, de n-ar mai fi avut si alte temeiuri de mnie
ori alte dovezi si prepuneri.
La vorbele acestea, emirul Jobair zmbi a rde si mi spuse:
Ibn Al-Mansur, tare mai esti iste! Acuma, ca roaba cea
draga a dulcei Sett Badr este moarta, supararea mea s-a stins.
Pot, dar, sa-i marturisesc, fara sa-i ascund nimic, pricina
nenelegerii noastre. Ea n-a pornit dect de la o gluma,
despre care un luntras care le-a purtat cu luntrea mi-a
povestit ca si-ar fi spus-o ele doua ntre ele, ntr-o zi,
cnd au facut o plimbare pe apa. Mi-a spus acela: ,Stapne,
cum de te-ai legat cu o femeie care si bate joc de tine cu o
roaba pe care o iubeste ? Afla, dara, ca sedeau n luntrea mea
sprijinindu-se gales una de alta si cntau niste lucruri
anapoda despre dragostea barbailor. i si-au ncheiat
cntecele cu aceste stihuri:
164
Nici jarul, c-ijar, nu arde Ca Launtrurile mele.
Dar stapnul meu cnd vine,
Gheaa-mi creste pe sub piele.
Dorul lui mi stinge focul Sub troiene mari si grele.
Caci stapnu-mi nu-i ca mine:
Ceea ce-i sa fie tare,
Moale-i; iar ce-arfi sa fie Dulce, vai, numai amar e;
Sarutarea-i e salcie,
Iar altceva-i nenstare.
Eu atunci, la acea povestire a luntrasului, vazui lumea
nnegurndu-se dinaintea ochilor mei si alergai acasa la Sett
Badr unde vazui ceea ce vazui. i atta ajunse ca sa-mi
ntareasca banuielile...
Dar cndfu cea de a trei sute cincizeci si treia noapte
Spuse:
... ajunse ca sa-mi ntareasca banuielile. Ci, din mila lui
Allah, acuma totul s-a uitat.
Atunci, ca dovada de mulumire din partea lui pentru
slujbele mele, ma ruga sa primesc trei mii de dinari; iar eu
i spusei nca o data mulumirile mele...
Ibn Ai-Mansur se opri deodata din povestit. Caci tocmai
auzise un sforait care i reteza vorba. Era al califului, care
cazuse adnc n somnul strnit de poveste. Asa ca Ibn Al-
Mansur, de teama sa nu-1 trezeasca, se strecura
A trei sute cincizeci i treia noapte
165
ncetisor pe usa pe care i-o deschidea si mai ncetisor
capetenia hadmbilor.
N-ai putea sa-mi spui cte ceva, de pilda despre vreun
leac pentru femeile care-si scie soii, printr-un nesa care
nu poate fi niciodata satisfacut, mpingndu-i n cele din
urma spre mormnt.
La aceste vorbe, eherezada statu o clipa pe gnduri, apoi
zise:
- Desigur, o, norocitule sultan, nu-mi amintesc nicio alta
poveste mai bine dect pe aceea care are legatura cu acest
subiect si pe care i-o voi povesti pe data.
i eherezada zise:
POVESTEA LUI WARDAN MCELARUL CU FATA VIZIRULUI
| ^ | e povesteste, ntre altele, ca traia la Cairo un om
Si* care se numea Wardan, de meserie macelar de carne de
berbec. i el vedea zilnic venind n pravalia lui
o adolescenta cu un trup si un chip vrajite, dar cu ochii
obosii ca si trasaturile feei, iar boiul ei era foarte
palid. Ea venea ntotdeauna urmata de un hamal cu cosul prins
n chingi de spate, alegea bucata de carne cea mai frageda si
fuduliile de berbec, platea totul cu o moneda de doi dinari
sau mai mult, punea trguiala n cosul hamalului si continua
sa se preumble prin suk oprindu-se la toate dughenele si
cumparnd cte ceva de la toi negustorii. i si petrecea n
felul acesta o mare parte din timp, pna cnd, ntr-o zi,
macelarul Wardan, framntat la culme de aspectul ciudat si de
talmele clientei sale, se hotar sa lamureasca lucrurile, ca
sa se descotoroseasca de gndurile care-1 munceau n legatura
cu toate acestea.
166
Or, i se ivi ocazia prilejuindu-se ntr-o dimineaa de
trecerea hamalului tinerei, singur, prin faa pravaliei sale.
l opri, i puse n mna un cap de berbec ct se poate de bun,
si i zise:
O, hamalule, roaga-1 pe grataragiu sa nu arda prea tare
capul, ca sa nu-si piarda din savoare!
Dupa care adauga:
-O, hamalule, sunt foarte nedumerit de fetiscana care te ia
n fiecare zi n serviciul ei! Cine este si de unde vine? Ce
face cu fuduliile de berbec? i, mai cu seama, pentru ce-i
sunt att de obosii ochii si trasaturile feei?
Celalalt raspunse:
-Pe Allah! Sunt tot att de nedumerit n privina ei ca si
tine! Ceea ce stiu, i voi spune pe data, pentru ca esti
darnic cu oamenii sarmani ca mine. Iata: ae-ndata ce-si
termina toate cumparaturile, mai ia de la negustorul nazareean
din col, pentru vreun dinar, un vin vechi scump si ma duce,
astfel ncarcat, pna la intrarea gradinii marelui vizir.
Acolo, ma leaga Ia ochi cu voalul sau, ma ia de mna si ma
conduce pna la o scara ale carei trepte le coboara mpreuna
cu mine, ca sa ma despovareze apoi de cosul meu, sa-mi dea o
jumatate de dinar pentru osteneala si un cos gol n locul
cosului meu ncarcat care ramne acolo, si ma conduce din nou,
cu ochii tot legai, pna la poarta gradinii, unde mi da
slobozenie pna a doua zi. i eu habar n-am ce face cu carnea,
fructele, migdalele, lumnarile si cu toate lucrurile pe care
mi le da sa le car pna la scara subpamnteana!
Macelarul Wardan raspunse:
Nu faci dect sa-mi maresti nedumerirea, o, hamalule!
i cum venisera ali clieni, l lasa pe hamal si ncepu sa-
i serveasca.
A doua zi, dupa o noapte petrecuta chibzuind la toate
acestea care-1 rodeau la culme, vazu sosind, la aceeasi ora,
fatuca urmata de hamal. i si zise: , Pe Allah!
A trei sute cincizeci si treia noapte
167
De data asta trebuie sa aflu, cu orice pre, ce vreau sa
- cc
stiu!
i, dupa ce tnara se departa cu cumparaturile ei, lasa n
grija baiatului de pravalie vnzarea si cumpararea din
dugheana si ncepu sa-i urmareasca de la distana, n asa fel
nct sa nu poata fi observat. Merse asa n spatele ei pna la
intrarea n gradina vizirului si se ascunse dupa arbori ca sa
astepte ntoarcerea hamalului, pe care-1 vazu, ntr-adevar, cu
ochii legai si condus pe alei de ea, care-1 inea de mna.
Dupa cteva clipe, o vazu revenind la intrare, ridicnd voalul
de pe ochii hamalului, lasndu-1 sa plece si asteptnd, pna
disparu din vedere, nainte de a se ntoarce n gradina.
Atunci macelarul iesi din ascunzatoare si o urmari cu
picioarele goale, furisndu-se printre copaci. O vazu astfel
ajungnd n faa unui stei de stnca pe care l atinse ntr-un
anumit fel, facndu-1 sa se rasuceasca pe loc si disparnd pe
o scara ale carei trepte coborau sub pamnt. Astepta atunci
cteva clipite si se apropie de stnca, pe care ncepu sa o
pipaie n acelasi fel, si reusi sa o faca sa se rasuceasca. Se
afunda atunci sub pamnt, punnd stnca la locul ei si, iata
povestit de el nsusi ceea ce vazu:
El spune:
La nceput nu desluseam nimic n bezna culei; apoi
sfrsii prin a zari un coridor n fundul caruia se cernea
lumina; l parcursei, tot n picioarele goale si inndu-mi
respiraia si ajunsei la o usa n spatele careia deslusii
rsete si mormaieli. Pusei ochiul pe crapatura pe unde se
strecura raza de lumina si vazui, nlanuii pe un crivat, n
toiul diverselor rasuciri si miscari, pe adolescenta si o
maimua uriasa, care avea totusi figura umana. Dupa cteva
clipite, fetiscana se dezlanui, se ridica-n picioare si-si
lepada toate vesmintele ca sa se ntinda din nou pe crivat,
dar complet goala. i pe data
168
maimua se napusti asupra ei, calcnd-o, nlanuind-o cu
braele. Cnd termina treaba cu ea, maimuoiul se > > ridica,
se odihni o clipa, apoi o relua n posesie, calcnd-o din nou.
Se ridica iar si se odihni din nou, ca sa se napusteasca nca
o data asupra-i si sa o aiba, si tot asa, de zece ori n
acelasi fel, n timp ce ea, la rndul ei, i dadea tot ceea
ce-i da o femeie celui mai fin si mai delicat dintre barbai .
Dupa care amndoi cazura lesinai de epuizare. i nu mai
miscara.
Iar eu ramasei uimit pna peste poate...
Dar cndfu cea de a trei sute cincizeci si patra noapte
Spuse:
... eu ramasei uimit pna peste poate. i-mi zisei n sinea
mea: ,Acum ori niciodata este momentul sa profit de ocazie.
i, cu o izbitura cu umarul forai usa si ma repezii n camera
nvrtind deasupra capului cuitul meu de macelar, att de
ascuit ca putea atinge osul naintea carnii.
Ma napustii hotart asupra uriasei maimue, careia nu i se
misca niciun muscni, atta era de zdrobita de vnzolelile
sale, i nfipsei cuitul fulgerator n ceafa si, pe data i
desparii capul de trunchi. Atunci fora vitala care era n
trupul sau iesi cu voiet mare, horcait si spasme, nct
fetiscana deschise deodata ochii si ma vazu cu cuitul plin de
snge n mna. Scoase un urlet de groaza, nct crezui un
moment ca o voi vedea moarta fara scapare. Totusi, vaznd ca
nu-i voiam raul, putu sa-si vina ncet-ncet n fire si sa ma
recunoasca.
i mi zise:
- Asa tratezi, o, Wardan, o clienta statornica?
A trei sute cincizeci si patra noapte
169
Eu i zisei:
- Vai, dar esti propria ta dusmanca! N-ai gasit niciun
barbat zdravan de a-i vestegaluit la asemenea nsaileli?
Ea mi raspunse:
- O, Wardan, asculta mai nti povodul acesta si poate mi
vei da iertaciune! Afla, dar, ca sunt unica fiica a marelui
vizir. Pna la vrsta de cincisprezece ani am trait linistita
n palatul tatalui meu; dar, ntr-o buna zi, un arap m-a
nvaat ce aveam de nvaat si a luat ceea ce avea de luat de
la mine. Or, trebuie sa stii ca nu exista nimic asemenea unui
arap care sa ne poata aa, pe noi, femeile, mai cu seama
cnd terenul a simtit acest n- grasamnt negru pentru prima
data. Asa ca sa nu te mire ca terenul meu a devenit de atunci
att de avid, nct arapul trebuia sa-l ude fara ncetare.
Dupa o vreme, arapul muri la datorie, iar eu i povestii
necazul meu unei batrne din palat care ma cunostea din
copilarie. Batrna clatina din cap si spuse:
- Singurul lucru care poate nlocui arapul pentru tine de
acum nainte, fata mea, este maimua. Pentru ca nimic nu este
mai fecund dect maimua.
Eu ma lasai convinsa de batrna si, ntr-o zi, vaznd
trecnd pe sub ferestrele palatului un dresor de maimue care-
si punea animalele sa faca salturi, mi descoperii chipul n
faa celei mai voinice dintre ele, care ma privi. De ndata
si rupse lanul si, fara ca stapnul ei sa o poata opri, fugi
pe strazi, facu un mare ocol si se ntoarse la palat prin
gradina si alerga drept n camera mea unde ma cuprinse-n brae
si facu ceea ce facu de zece ori una dupa alta, fara sa se
opreasca.
Pna n cele din urma, tatal meu afla despre nazbtiile mele
cu maimua si era ct pe ce sa ma omoare n ziua aceea. Dar eu
neputnd sa ma mai lipsesc de aci-nainte de maimua mea, am
pus sa mi se sape n taina aceasta cula unde o nchisei. i-i
aduceam eu nsami de mncare
170
si de baut, pna astazi, cnd fatalitatea te-a facut sa
descoperi ascunzatoarea mea si te mpinse sa o ucizi! Vai mie!
Ce ma fac?
Atunci eu ncercai sa o parigorisesc si i zisei, ca sa o
linistesc:
- Fii sigura, stapna mea, ca pot nlocui priicios maimua
pentru tine. ncearca si vei vedea, ca sunt cunoscut ca bun de
ncalecat!
i, de fapt, i-am dovedit chiar n acea zi, ca si n ur-
matoarele, ca barbaia mea o depasea pe aceea a raposatei
maimue si a defunctului arap.
Totusi, nu putea continua n felul acesta prea mult timp,
pentru ca, dupa cteva saptamni, eram pierdut, acolo,
nauntru, ca ntr-un tau fara fund. Iar adolescenta vedea,
dimpotriva, crescnd poftele sale din zi n zi, si focul
interior attndu-se.
A ))
In aceasta situaie suparatoare, surucluii la ajutorul unei
batrne pe care o cunosteam ca fiind nemaipomenita n arta
pregatirii de filtre si n prepararea de leacuri pentru cele
mai nraite boli. i povestii ntmplarea de la nceput pna
la sfrsit si i zisei:
- Acum, matusa, vin sa-i cer sa faci un preparat bun sa
stinga poftele nesaioase ale acestei femei si sa-i potoleasca
nabadaile!
Ea mi raspunse:
- Nimic mai usor!
Eu i zisei:
- Ma ncred ntru totul n stiina si nelepciunea ta!
Atunci ea lua o oala n care puse o uncie de semine
de tupinus albus de Egipt, o uncie de oet pur, doua uncii de
hamei si cteva frunze de digitala. Fierse totul timp de doua
ore, decanta cu grija lichidul si-mi spuse:
- Leacul este gata.
Atunci o rugai sa ma nsoeasca n subterana, si ea, la
aceasta, mi zise:
A trei sute cincizeci si cincea noapte 171
Trebuie mai nti sa o tavalesti pna cnd va cadea
vlaguita.
i se retrase pe coridor asteptnd sa termine ce avea de
facut.
Eu facui ceea ce-mi poruncise si att de bine, nct
fetiscana si pierdu cunostina. Atunci batrna intra n
camera si, dupa ce ncalzi lichidul adus, l puse ntr-un
lighean de arama si l nepeni ntre coapsele fetei vizi-
rului. i i facu fumigaii care-i patrunsera adnc n parile
fundamentale, si trebuie ca au produs un efect asteptat,
pentru ca deodata vazui caznd dintre coapsele ndepartate ale
fetei doua dracovenii, una dupa cealalta, care ncepura a se
vnzoli. Eu le cercetai mai de aproape si vazui ca erau doua
anghile, una galbena si cealalta neagra.
La vederea celor doua anghile...
Dar cndfu cea de a trei sute cincizeci si cincea noapte
Spuse:
... La vederea celor doua anghile, batrna fu n culmea
satisfaciei si striga:
Fiule, adu slava lui Allah! Leacul si-a facut efectul! Sa
stii ca aceste doua anghile erau cauza nesaiului de care mi
te-ai plns. Una dintre anghile s-a nascut din mpreunarea cu
arapul, iar cealalta din mpreunarea cu maimua. Acum, pentru
ca ele au iesit, adolescentei i se vor astmpara nabadaile si
nu va mai fi obositoare si dezordonata n dorinele ei!
i, ntr-adevar, vazui ca de ndata ce-si veni n fire,
fetiscana nu mai vru sa-si faca poftele. i o gasii att de
172
linistita, nct nu pregetai sa o cer n casatorie. Ea ac-
cepta, pentru ca se obisnuise cu mine. i trairam mpreuna, de
atunci, cea mai dulce viaa si n cele mai perfecte delicii,
dupa ce am adus-o n casa noastra pe batrna care reusise
aceasta vindecare miraculoasa si care ne-a nvaat leacul
pentru dorinele nesabuite.
Slavit fie Cel Viu, care nu moare si care ine n mna sa
imperiile si regatele.
i eherezada continua:
Asta este, o, norocitule sultan, tot ceea ce stiu despre
leacul ce se poate da femeilor nesaioase!
i sultanul ahriar zise:
- As fi vrut sa cunosc acest leac, anul trecut, ca sa o
afum pe blestemata pe care am surprins-o n gradina cu sclavul
meu, arapul! Dar tu, eherezada, lasa acum povestile stiini-
fice si istoriseste-mi n noaptea aceasta, daca poi, o
poveste mai surprinzatoare dect toate cele pe care le-am
auzit pna acum; pentru ca ma simt mai apasat ca de obicei!
i eherezada zise:
-Pot!
POVESTEA CU SULTANA YAMLIKA, DOMNITA DE SUB PMNT
1
>
L Si
C
P
oveste
?
te in
vechimea vremilor si n trecutul vrstelor si
al veacurilor a fost odata, printre nelepii Greciei, un
nelept care se numea Danial. Avea o mulime de nvaacei
srguinciosi, care i ascultau nvaaturile si sorbeau din
stiina lui; ci el nu cunoscuse si mngierea de a avea un
fiu, care sa poata ajunge mostenitorul carilor si al
scrierilor sale. Cum nu mai stia ce sa faca spre a capata un
asemenea mostenitor, i veni n gnd sa-l roage pe stapnul
cerului sa-i daruiasca o asemenea binecuvntare. Or, Cel-
Preanalt, care nu are niciun fel de strajer la poarta
darniciei sale, i asculta ruga, si soia nvaatului ramase
grea pe clipa pe data.
In lunile ct inu sarcina soiei lui, neleptul Danial,
care de mult se stia ctu-i de batrn, si zise: ,Moartea mea-
i aproape si nu stiu daca fiul pe care l voi avea are sa
poata gasi neatinse toate carile si toate scrierile mele. i
numaidect se apuca sa-si foloseasca tot timpul spre a aduna
pe cteva foi de hrtie toata stiina cuprinsa n multele si
feluritele sale scrieri. In felul acesta, umplu cinci foi, cu
o scriere foarte marunta, ce cuprindeau miezul ntregii lui
stiine si al celor cinci mii de hrisoave pe care le avea. Pe
urma le mai citi o data, cugeta un rastimp, si gasi ca si
acele cinci foi cuprindeau lucruri care mai puteau fi
scurtate. Atunci nchina nca o vreme cugetarilor, si sfrsi
prin a le cuprinde pe toate cele cinci
1
La M. A. Salie, titlul este: Povestea cu Hasib si cu
mparateasa zmeilor.
174
foi n una singura, care si aceea era de cinci ori mai mica
dect cele dinti. i cnd ispravi aceasta munca simi ca
sfrsitul sau era aproape.
Atunci batrnul nvaat, de teama ca nu cumva carile si
scrierile lui sa ajunga n stapnirea altcuiva, le arunca pe
toate n mare si nu mai pastra dect foaia aceea micua. O
chema pe soia lui cea nsarcinata si i spuse:
Vremea mea s-a ispravit, o, femeie, si nu mi-e dat sa-l
cresc eu nsumi pe copilul pe care Cel-Darnic ni l-a daruit si
pe care eu n-am sa apuc sa-l vad. Ii las nsa drept mostenire
aceasta micua foaie de hrtie, pe care sa i-o dai numai n
ziua cnd i va cere partea lui din bunurile tatalui sau. i
de va izbuti s-o descifreze si sa-i neleaga tlcul, va fi
omul cel mai nvaat din veacul sau. As vrea sa se numeasca
Hassib!
i, spunnd aceste cuvinte, neleptul Danial si dadu
sufletul ntru tihna lui Allah.
I se facu o nmormntare la care venira toti nvaaceii
> y
sai si toi locuitorii cetaii. i toi l plnsera si si
pusera haine de jale pentru moartea lui.
Or, peste cteva zile, soia lui Danial aduse pe lume un
baieel mndru ca luna, si care, dupa dorina raposatului, fu
numit Hassib. i femeia trimise totodata sa fie chemai la ea
astrologii care, dupa ce-si facura socotelile si dupa ce
ispravira de cercetat stelele, ntocmira horoscopul copilului
si spusera:
- O, femeie, fiul tau are sa traiasca ani muli, daca va
scapa dintr-o primejdie ce atrna asupra tinereii lui. Daca
va ocoli primejdia aceea, are sa ajunga la o treapta nalta si
ca stiina si ca bogaie.
i se dusera n drumul lor.
Cnd copilul mplini vrsta de cinci ani, mama lui l
trimise la scoala, ca sa nvee si el cte ceva; ci el nu n-
vaa chiar nimic. Asa ca ea l lua de la scoala si se gndi
A trei sute cincizeci fi cincea noapte
175
sa-l dea la vreo meserie; ci el petrecu ani n sir fara sa
faca vreo isprava si ajunse la vrsta de cincisprezece ani
fara a fi nvaat o buche si fara a fi izbutit sa deprinda
ceva cu care sa-si cstige pinea si s-o ajute si pe maica-sa
ct de ct. Atunci maica-sa se puse pe plns, iar vecinele i
spusera:
- Numai nsuratoarea ar putea sa-l ndemne sa se apuce de
vreo treaba; pentru ca atunci ar vedea si el ca, avnd o
soie, trebuie sa muncesti ca s-o ii.
Cuvintele lor o hotarra pe mama sa se scoale si sa caute
printre cunostinele ei o fata; si, gasind una ce i se paru
potrivita, i-o aduse de soie. Iar tnarul Hassib se potrivi
de minune cu soia sa; ci si acum tot nu se apuca sa faca ceva
si nu simi niciun ndemn pentru niciun fel de munca.
Or, printre vecini, erau si niste taietori de lemne, care,
ntr-o zi, i spusera mamei:
- Cumpara-i fiului tau un magar, niste frnghii si o
secure, si lasa-1 sa mearga cu noi la munte sa taie lemne. Pe
urma o sa vindem lemnele si o sa mparim cstigul cu el. Asa
va putea sa-i mai usureze cheltuielile si sa-si ina mai bine
nevasta.
La cuvintele acestea, mama lui Hassib, plina de bucurie, i
cumpara pe data un magar, niste frnghii si o secure, si l
dadu pe seama taietorilor de lemne, staruind pe lnga ei sa-l
ajute.
- Sa n-ai nicio grija n privina lui. Este fiul lui
Danial, stapnul nostru, si vom sti sa-l ocrotim si sa-l
veghem!
i l luara cu ei n munte, unde l nvaara sa taie lemnele
si sa le aseze pe spatele magarului, ca sa le vnda apoi la
piaa. i Hassib capata mare dragoste pentru meseria aceea,
care i ngaduia sa hoinareasca si totodata sa si vina n
ajutorul mamei si al soiei sale.
Or, ntr-una din zile, pe cnd taiau lemne n munte, fura
prinsi de o furtuna, nsoita de ploaie si de tunete,
176
care i sili sa dea fuga si sa se adaposteasca ntr-o pestera
ce se afla nu departe de acolo, si unde aprinsera un foc ca sa
se ncalzeasca. Totodata l nsarcinara pe tnarul Hassib,
fiul lui Danial, sa frnga vreascuri si sa aiba grija de foc.
i pe cnd Hassib, n fundul pesterii, se apuca sa crape
lemnele, auzi deodata securea, cnd izbea n pamnt, rasunnd,
cu un sunet prelung, de parca n locul acela ar fi fost un gol
dedesubt. ncepu atunci sa scobeasca sub picioarele lui si
dezveli astfel o piatra veche de marmura, cu un belciug de
arama...
Dar cnd fu cea de a trei sute cincizeci si sasea noapte
Spuse:
... cu un belciug de arama. La privelistea aceea, si striga
tovarasii, care venira n fuga si izbutira sa ridice lespedea
de marmura. Gasira astfel o groapa tare larga si tare adnca,
n care se aflau nsiruite o mulime nenumarata de chiupuri ce
pareau foarte vechi si care aveau gtul pecetluit cu mare
grija. l coborra atunci pe Hassib n adncul gropii, legat
cu funii, ca sa vada ce se afla n chiupuri si ca sa le lege
cu funii spre a le scoate afara.
Tnarul Hassib, de cum cobor n groapa, dintru-nti sparse
cu securea gtul unuia din chiupurile de pamnt ars; si vazu
ndata cum se scurge din el o miere galbena de cel mai bun
soi. i nstiina numaidect pe taietorii de lemne, care,
macar ca oleaca dezamagii ca nu gaseau dect niste miere
acolo unde nadajduisera sa dea de vreo comoara din vremurile
de demult, nu se aratara nemulumii
1
> >
A trei sute cincizeci /i asea noapte
177
la gndul cstigului pe care aveau sa-l dobndeasca din vn-
zarea acelor nenumarate chiupuri pline ochi. Trasera asadar
afara toate chiupurile, unul dupa altul, pe masura ce tnarul
Hassib le lega cu funiile si, fara a mai vroi sa-l scoata si
pe tovarasul lor din adncul gropii, plecara cu toii catre
cetate, spunndu-si:
Daca-1 scoatem din groapa, o sa fim nevoii sa mai
mparim si cu el ceea ce vom dobndi la vnzare. i de
altminteri e o haimana care-i mai bine sa moara dect sa-si
mai trasca zilele pe pamnt.
Se dusera, asadar, la trg cu magarii lor; si numai pe unul
dintre taietorii de lemne l trimisera la mama lui Hassib ca
sa-i spuna:
- Aflndu-ne n munte, magarul fiului tau, atunci cnd a
izbucnit furtuna asupra noastra, a luat-o la goana si l-a
silit pe fiul tau sa alerge dupa el, ca sa-l prinda, n vreme
ce noi ne-am adapostit ntr-o pestera. Nenorocirea a vroit ca
deodata un lup sa se repeada din padure, sa-l ucida pe fiul
tau si sa-i mannce, si pe el si pe magar. Iar noi n-am mai
gasit alte urme din ei dect oleaca de snge si cteva oase.
La stirea aceasta, necajita de mama a lui Hassib si sarmana
de soie se plesnira cu palmele peste obraji si si pusera
arna n cap, plngnd toate lacrimile deznadejdii lor. i-
atta cu ele!
In ceea ce-i priveste pe taietorii de lemne, acestia vn-
dura chiupurile cu miere pe un pre cum nu se poate mai bun si
dobndira un cstig att de mare, nct fiecare dintre ei putu
sa-si deschida o pravalie de negustor, ca sa vnda si sa
cumpere. i nu se lipsira de nicio desfatare, mncnd si bnd
cele mai minunate bunatauri n fiece zi. i-atta cu ei!
Ci n ceea ce priveste pe tnarul Hassib, iata. Dupa ce vazu
ca nimeni nu-1 mai scoate din groapa, ncepu sa ipe si sa se
roage, dar degeaba, de vreme ce taietorii de
178
lemne plecasera si hotarsera sa-l lase sa moara acolo, fara
a-1 ajuta. El, atunci, ncerca sa-si sape niste trepte n
peretele gropii si sa se caere pe ele cu minile si cu
picioarele; vazu nsa ca pereii erau de piatra si nici nu
simeau oelul securii. Atunci deznadejdea lui nu mai avu
margini si i venea sa se trnteasca jos n groapa ca sa moara
acolo, cnd deodata zari un scorpion mare care iesea printr-o
crapatura din peretele de stnca si se apropia de el ca sa-l
nepe. l zdrobi cu o izbitura de secure si cerceta apoi
crapatura aceea, prin care razbatea o geana de lumina. i veni
atunci gndul sa nfiga taisul securii n crapatura si sa
apese cu toata puterea; si, spre uluirea lui, izbuti astfel sa
dea de o usa ce se ridica ncet-ncetisor, pna ce lasa o
deschizatura ndeajuns de larga ct sa se poata strecura prin
ea un trup de om.
Vaznd asa, Hassib nu mai sovai o clipita, se strecura prin
deschizatura si ajunse ntr-o hruba lunga, dinspre capatul
careia venea lumina. Merse prin hruba vreme de un ceas si
ajunse la o usa peste masura de mare, facuta din oel negru si
avnd o nchizatoare de argint si o cheie de aur. Descuie usa
si se pomeni deodata sub cer afara, pe un arm de lac, la
poalele unei coline de smarald. Pe malul lacului zari un je
de aur sclipind de nestemate, iar de jur mprejur, oglindindu-
se n apa, alte jeuri de aur, de argint, de smarald, de oel,
de lemn de abanos si de santal alb. Dupa ce se satura de
privit frumuseea lor si a privelistii, si apa n care se
oglindeau, se duse si se aseza n jeul de la mijloc, ca sa se
bucure si mai din plin de vraja lacului si a muntelui.
Nici nu se asezase bine tnarul Hassib n jeul de aur, ca
si auzi niste sunete de imbale si de darabukuri, si vazu ca
se iveste de dupa laturile colinei de smarald, venind nspre
lac, un sir de fapturi care mai degraba lunecau dect umblau;
si nu izbuti sa-si dea seama ce sunt, din pricina departarii.
Cnd ajunsera mai aproape,
A trei sute cincizeci si sasea noapte
179
vazu ca erau niste femei de o frumusee vrajitoare, dar care
avea trupul, spre jumatatea lui de jos, alungit, si care se
trau asemenea serpilor. Glasurile lor erau tare dulci si
cntau pe limba ioniana niste slaviri unei m- paratie pe
care el n-o vedea. Ci nu peste mult se ivira de dupa colina
alte patru femei cu trupuri de sarpe, purtnd pe minile lor
ridicate deasupra capetelor un talger mare de aur, pe care
sta, zmbitoare si stralucind de frumusee, mparatia. Cele
patru femei venira la jeul de aur de pe care Hassib grabi sa
se ridice, si o asezara acolo pe mparatia, i ornduira
cutele valurilor, apoi se nsiruira n spatele ei, pe cnd
toate celelalte femei-sarpe lunecara fiecare nspre vreunul
din jeurile cele scumpe asezate mprejurul lacului. Atunci
mparateasa, cu un glas mbatator, rosti cteva cuvinte pe
greceste catre cele ce se aflau n preajma ei; si numaidect
se suna din imbale si toate femeile-sarpe nalara o cntare
de preamarire m- paratiei, dupa care se asezara n jeuri.
Apoi mparatia, care l zarise pe Hassib de la bun nceput,
ntoarse gales capul spre el si i facu semn, ncurajndu-1,
sa se apropie. i Hassib, macar ca tare tulburat, se apropie,
iar mparatia l pofti sa stea jos si i spuse:
- Fii bine venit n mparaia mea subpamnteana, o,
flacaule frumos, pe care ursita cea buna te-a calauzit pna
aici. Alunga departe de la tine orice teama si spune-mi care
i este numele; eu sunt sultana Yamlika, domnia
subpamntului. Vorbeste, dar, si spune-mi cine esti si cum ai
izbutit sa ajungi pna la acest lac, care este locul meu de
sedere pe vreme de iarna, si unde vin sa-mi petrec cteva luni
n fiecare an, parasindu-mi cetatea de scaun din vremea de
vara, de pe muntele Cocaz.
La aceste cuvinte, tnarul Hassib, dupa ce saruta pamntul
dinaintea sultanei Yamlika, se aseza la dreapta ei pe un je
de smarald si spuse:
180
- Ma numesc Hassib si sunt fiul raposatului Danial,
nvaatul. De meserie sunt taietor de lemne, macar ca as fi
putut sa ajung a fi neguator printre fiii oamenilor, sau
chiar un mare nvaat. Ci mi-a placut mai mult sa ma bucur de
mireasma padurilor si a munilor, zicndu-mi ca oricnd este
vreme sa te nchizi, dupa moarte, ntre cei patru perei ai
mormntului.
Pe urma povesti cu de-amanuntul tot ce se petrecuse cu
taietorii de lemne si cum, dintr-o ntmplare, izbutise sa se
strecoare pna n mparaia aceea de sub pamnt.
Povestea tnarului Hassib i placu tare mult domniei
Yamlika, cea de sub pamnt, care i spuse:
- Hassib, pesemne ca, de-atta timp de cnd ai fost parasit
n hruba, trebuie sa-i fie si foame si sete.
i facu semn catre una dintre nsoitoarele sale, care
numaidect luneca pna la tnarul Hassib, ducnd pe crestetul
capului o tava de aur plina cu struguri, si rodii, si mere, si
fisticuri, si alune, si nuci, si smochine proaspete, si
banane. Pe urma, dupa ce mnca si si potoli foamea, Hassib
bau un sorbet minunat dintr-o cupa taiata numai dintr-un
rubin. Atunci fata care adusese bunataurile se ndeparta cu
tablaua, iar sultana Yamlika, ntorcndu-se catre Hassib, i
grai:
-Acum, Hassib, poi sa nu te mai ndoiesti ca, atta ct va
dura sederea ta n mparaia mea, nu are sa i se ntmple
dect lucruri placute. Asa ca, daca ai de gnd sa-i petreci o
saptamna sau doua printre noi, pe armul acestui lac si la
umbra acestor muni, am sa-i povestesc, ca sa te fac sa-i
treci ct mai vesel timpul, o poveste ce-i va sluji de
nvaatura atunci cnd te vei ntoarce pe pamntul oamenilor!
i domnia cea de sub pamnt, nconjurata de luarea- aminte
a celor douasprezece mii de femei-sarpe asezate pe jeurile
lor de smarald si de aur, i povesti n limba grecilor, cele
ce urmeaza tnarului Hassib, fiul nvaatului Danial:
A trei sute cincizeci si sasea noapte
181
-Afla, o, Hassib, ca a fost odata n mparaia celor din
neamul lui Bani-Israil un domnitor foarte nelept care, pe
patul de moarte, l-a chemat pe fiul sau, urmasul lui la
domnie, si i-a spus:
-O, Belukia, fiul meu, te sfatuiesc ca, dupa ce ai sa ajungi
la domnie, sa scrii tu nsui pe o hrtie toate lucrurile ce
se afla n acest palat, si sa nu lasi nimic necercetat cu cea
mai mare luare-aminte!
nct cea dinti grija a tnarului Belukia, cnd ajunse
domn, fu aceea de a cerceta toate tainele si toate comorile
tatalui sau, si de a strabate feluritele ncaperi ce slujeau
pentru pastrarea tuturor lucrurilor de pre ngramadite n
palat. Ajunse astfel ntr-o sala mai laturalnica, unde zari un
sipeel lucrat din lemn de abanos, asezat pe un stlpisor de
marmura alba, ce se afla chiar n mijlocul ncaperii. Belukia
nu pregeta sa deschida sipetul de abanos si gasi n el o
cutiua de aur. Deschise cutiua de aur si vazu n ea un sul
de pergament pe care l desfasura ndata. Pe el se afla scris
n limba elineasca:
,Acela care vrea sa ajunga stapn si domn peste oameni si
duhuri, peste pasari si jivine, nu va avea dect sa gaseasca
inelulpe care lpoarta pe deget profetul Soleiman, n insula
celor apte Mari, care este locul mormntului sau. Inelul
acela este inelul fermecat pe care Adam, parintele oamenilor,
lpurta pe deget n rai, si care i-a fost luat de ngerul
Gebrail, care l-a daruit mai apoi neleptului Soleiman. Ci nu
se va gasi naie care sa cuteze a strabate apele si sa ajunga
la armul acelei insule de dincolo de cele apte Mari. Nu va
izbuti ntr-o asemenea ncercare dect acela care va gasi
buruiana cu zeama careia sa se frece pe talpi spre a putea sa
mearga pe faa apelor. Buruiana se afla n mparaia de sub
pamnt a mparatiei Yamlika. i numai mparatia stie locul
unde creste acea buruiana; caci domnia Yamlika stie limba
tuturor florilor si a tuturor buruienilor,
182
si le cunoaste puterile. Cine vrea sa gaseasca inelul trebuie
sa mearga mai nti n mparaia de sub pamnt a mparatiei
Yamlika. i daca are sa fie atta de norocos nct sa
izbuteasca a lua inelul, va putea nu doar sa stapneasca toate
fapturile vazute si nevazute, ci si sa patrunda pe Tarmul
Negurilor si sa bea din Izvorul Vieii, cel care da frumusee,
tineree, stiina, nelepciune si nemurire.
Dupa ce citi pergamentul, Belukia i aduna numaidect pe
toi preoii, pe toi magii si pe toi nvaaii din Bani-
Israil...
Dar cndfu cea de a trei sute cincizeci si opta noapte
Spuse:
... i aduna numaidect pe toi preoii, pe toi magii si pe
toi nvaaii din Bani-Israil si i ntreba de nu cumva se
afla printre ei vreunul n stare sa-i arate drumul ce duce
spre mparaia de sub pamnt a domniei Yamlika. Atunci toi
cei de faa i-1 aratara cu degetul pe neleptul Offan, care
se afla printre ei. Or, neleptul Offan era un preacinstit
mosneag care cercetase toate stiinele cunoscute si stapnea
toate tainele magiei, toate cheile astronomiei si ale
geometriei, si toate dedesubturile alchimiei si ale
vrajitoriei. El veni si se temeni, asadar, dinaintea tnarului
domn Belukia, care l ntreba:
- Poi tu, ntr-adevar, o, neleptule Offan, sa ma duci la
mparaia domniei de sub pamnt?
El raspunse:
A trei sute cincizeci si opta noapte
183
-Pot!
Atunci tnarul Belukia l numi pe vizirul sau caimacam n
scaunul de domnie pe tot timpul ct va lipsi el, se dezbraca
de hainele mparatesti, si puse mantia de hagiu si se ncala
cu ncalari de drumeie. Dupa care, urmat de neleptul
Offan, iesi din palatul si din orasul sau si se afunda n
pustie.
Numai atunci neleptul Offan i spuse:
- Aici e locul prielnic spre a face vrajile ce trebuie sa
ne arate calea!
Se oprira, asadar, acolo, si Offan trase mprejurul lui
cercul magic, facu vrajile cele de cuviina, si nu zabovi mult
pna sa gaseasca locul unde se afla, pe meleagul acela,
intrarea spre mparaia mea subpamnteana. El atunci mai facu
niste vraji, si pamntul se ntredeschise si le lasa drum
slobod amndurora pna la lacul ce se ntinde sub ochii tai,
o, Hassib!
Ii primii pe amndoi cu toate cinstirile cu care ntmpin pe
oricine vine ca oaspete n mparaia mea. Iar ei mi aratara
pricina sosirii lor, si eu ndata poruncii sa fiu ridicata n
talgerul meu de aur, pe capetele celor ce ma poarta, si i
dusei pe vrful acestei coline de smarald unde, la trecerea
mea, ierburile si florile ncepura sa vorbeasca fiecare pe
limba ei, care din dreapta, care din stnga, laudndu-si, cu
glas mare sau cu glas soptit, nsusirile si puterile ce le au.
i, n sunetele zarvei ce se ridica astfel mprejurul nostru,
ajunseram dinaintea unor tufe care, din toate buchetele lor de
flori rosii, cntau sub adierea de vnt ce le unduia: ,Eu sunt
floarea cea minunata care i da celui ce-si freaca picioarele
cu zeama mea puterea de a merge fara a se scufunda pe faa
tuturor apelor izvodite de Allah cel Preanalt!
Eu le spusei atunci oaspeilor mei:
- Iata dinaintea voastra floarea pe care o cautai!
184
Iar Offan culese numaidect atta ct dori din acea floare,
zdrobi lujerii si strnse zeama lor ntr-un borcan pe care i-1
darui.
Ma gndii atunci sa-l descos pe Offan si l ntrebai:
- O, neleptule Offan, poi acuma sa-mi spui pricina care
va mna pe voi doi sa strabatei marile?
El mi raspunse:
- O, Maria Ta, vrem sa mergem n Insula celor apte Mari,
sa cautam inelul cel vrajit al lui Soleiman, stapnul
ginnilor, al oamenilor, al jivinelor si al pasarilor!
Eu i spusei:
- Dar cum de nu stii tu, o, neleptule, ca nimeni dupa
Soleiman nu va putea, orice-ar face, sa ajunga stapn pe acel
inel? Crede-ma, Ofifan, si tot asa si tu, o, tinere doamne
Belukia, ascultai-ma pe mine! Parasii gndul acesta nesabuit
de a colinda marile zamislirii spre a va duce sa cautai un
inel pe care nimeni nu-1 va putea dobndi. Mai degraba
culegei de aici iarba care i da celui ce o mannca o
tinerete fara batrnete.
> >
Ci ei nu vroira nicidecum sa ma asculte si, lundu-si bun-
ramas de la mine, se dusera pe unde venisera.
Domnia Yamlika se opri aici din povestit, curaa o banana
pe care i-o ntinse tnarului Hassib, mnca si ea o smochina,
si zise:
- nainte de a-i spune mai departe povestea lui Belukia,
si de a-i povesti calatoria lui pe cele apte Mari si toate
cte i s-au mai ntmplat, nu cumva ai vrea sa afli cum arata
ntocmai mparaia mea de la poalele muntelui Cocaz
1
, care
nconjura pamntul ca o cingatoare, si sa-i stii ntinderea,
mprejurimile, ierburile nsufleite
1
Muntele Cocaz (mai corect Kaf) era, n imaginaia
cosmografilor arabi medievali, un sir de muni care nconjurau
pamntul din toate parile si n care salasluiau duhurile.
A trei sute cincizeci si opta noapte
185
si graitoare, giunii si femeile-sarpe, supusele noastre, al
caror numar numai Allah l cunoaste? Nu cumva vrei sa-i spun
cum se sprijina tot muntele Cocaz pe o stnca de smarald
minunata, care cu stralucirea ei da cerurilor culoarea cea de
azur? Cu care prilej as putea sa-i povestesc despre locul
anume din Cocaz unde se afla Ginnistan, cetatea de scaun a
ginnilor supusi sultanului lor Jan ben-Jan, si sa-i
dezvaluiesc locul unde salasluieste pasarea rokh, n Valea
Diamantelor; si, n trecere, i-as arata cmpiile de batalie
care au rasunat de vuietele vitejilor de faima.
Ci tnarul Hassib raspunse:
- O, domnia Yamlika, mi-ar placea mai mult sa aflu urmarea
ntmplarilor tnarului Belukia!
Atunci domnia cea de sub pamnt povesti mai departe asa:
- Dupa ce tnarul Belukia si neleptul Offan ma parasira
spre a se duce la insula ce se ridica dincolo de cele apte
Mari, unde se afla trupul lui Soleiman, ajunsera la armurile
ntiei Mari, si acolo se asezara pe pamnt si ncepura sa-si
frece de zor talpa picioarelor si gleznele cu zeama pe care o
strnsesera n borcan. Pe urma se ridicara si pornira, la
nceput cu multa sfiala, pe mare. Dar, dupa ce vazura ca, fara
teama de a se neca, puteau sa mearga pe apa nca mai bine
dect pe pamntul tare, prinsera curaj si se asternura la drum
cu pas spornic, ca sa nu piarda vremea. Mersera asa pe acea
mare vreme de trei zile si trei nopi, si, n dimineaa celei
de-a patra zile, ajunsera la un ostrov pe care-1 socotira a fi
chiar raiul,
atta de fermecai se simira de frumuseea lui.
ii i
186
Dar cndfu cea de a trei sute cincizeci si noua noapte Spuse:
... un ostrov pe care l socotira a fi chiar raiul, atta de
fermecai se simira de frumuseea lui.
> > >
Pamntul pe care paseau era de sofran auriu; pietrele erau
de jad si de rubin; pajistile se asterneau n straturi de
flori unduinde sub adierea zefirului. Zmbetele trandafirilor
se ngemanau cu ocheadele galese ale iasomiilor; peste tot
horeau crinii, macii, violetele, romaniele si dedieii, iar
printre crngurile albe de iasomie zburdau, usoare,
neastmparatele gazele. Dumbravile de aloe si de pomi potopii
de flori stralucitoare zvoneau din toate ramurile lor, printre
care gungureau turturelele, raspunznd la murmurul izvoarelor;
privighetorile cu glas duios povesteau trandafirilor despre
iubirile lor, n vreme ce trandafirii le ascultau cu luare-
aminte; izvoarele se ascundeau pe sub gingasele stufisuri ale
trestiei de zahar, iar pamntul si arata n voie proaspetele
straluciri si rasufla din toata primavara lui.
Asa ca Belukia si Offan se preumblara cu desfatare pna
seara prin umbra dumbravilor, minunndu-se de acele minunaii
ce le umpleau sufletele de mulumire. Pe urma, ntruct se
lasa noaptea, se urcara ntr-un copac ca sa se culce acolo, si
tocmai se pregateau sa nchida ochii cnd deodata insula vui
de un muget naprasnic care-i cutremura; si zarira iesind din
valurile marii o dihanie ce inea n gura o piatra ce
stralucea ca o flacara si, numaidect pe urmele ei, o
sumedenie de alte dihanii de mare, fiecare innd la fel n
gura cte o piatra luminatoare, nct insula fu n curnd
luminata ca ziua de toate acele pietre. Totodata, si din toate
parile, venira lei, si tigri, si leoparzi, ntr-o asemenea
navala, ca numai Allah
A trei sute cincizeci i noua noapte
187
ar fi putut sa-i numere. i jivinele de pe pamnt se ntlnira
pe arm cu jivinele din ape, si toate ncepura sa taifasuiasca
ntre ele pna dimineaa. Atunci, dihaniile din ape se
ntoarsera n mare, iar fiarele se mprastiara prin paduri.
Iar Belukia si Offan, care nu putusera nchide ochii toata
noaptea, atta de tare i cuprinsese spaima, se grabira sa
coboare din copac si sa alerge pe arm, unde si frecara
picioarele cu zeama de iarba, spre a-si vedea mai departe de
drumul lor pe ape.
Calatorira asa pe cea de a Doua Mare, zile si nopi n sir,
pna ce ajunsera la poalele unui lan de muni printre care se
deschidea o vale minunata unde toate pietrele si toate
stncile erau de magnet, dar unde nu era nicio urma de fiara
ori de alte dihanii crunte. Asa ca se preumblara toata ziua,
cam la ntmplare, hranindu-se cu peste uscat. i, pe seara,
se asezara la marginea marii, ca sa priveasca asfinitul
soarelui, cnd deodata auzira un mieunat nfricosator si, la
civa pasi n spatele lor, vazura un tigru ce sta gata sa se
repeada asupra-le. De-abia avura ragaz sa-si frece picioarele
cu zeama ierbii si sa fuga pe mare, dincolo de primejdie.
Or aceasta era cea de a Treia Mare. i noaptea aceea fu o
noapte tare ntunecata, iar marea, sub un vnt ce sufla
amarnic, se nvolbura cu totul, lucru ce facea mersul obositor
peste masura, mai ales pentru niste calatori sfrsii de
nesomn. Din fericire, spre zori, ajunsera la un ostrov unde,
mai nti, se culcara pe pamnt ca sa se hodineasca. Dupa care
se ridicara sa cerceteze ostrovul si l gasira plin de pomi
roditori. Ci pomii aceia aveau minunata ciudaenie de a rodi
pe ramurile lor poame gata zaharisite. Asa nct cei doi
calatori se simira peste masura de mulumii pe acel ostrov,
mai ales Belukia, caruia grozav i placeau poamele zaharisite
si care si petrecu ziua ntreaga ospatndu-se. Ba l sili si
pe neleptul Offan sa
188
stea cu el acolo nca zece zile n sir, spre a avea putina sa
se sature de poamele cele gustoase. Ci, la sfrsitul celei de-
a zecea zile, atta se lacomise la poame, ca ncepu sa-l doara
pntecele si, scrbit, se grabi sa-si frece talpa picioarelor
si gleznele cu zeama de iarba, ca si Offan, si sa porneasca la
drum pe cea de a Patra Mare.
Calatorira patru zile si patru nopi pe cea de a Patra Mare
si poposira pe armul unui ostrov ce nu era dect o limba de
nisip marunt si alb, n care cuibareau serpi de toate
soiurile, iar ouale lor se vedeau clocind la soare. Cum nu
zareau pe acel ostrov niciun copac si nici macar un fir de
iarba, nu vroira sa stea acolo dect numai atta ct sa se
hodineasca si sa-si frece picioarele cu zeama din borcan.
Pe cea de a Cincea Mare calatorira numai o zi si o noapte,
caci dimineaa nimerira pe o insula micua cu niste muni de
clestar, cu vine mari de aur, si acoperita cu niste copaci
uimitori, plini cu flori galbene sclipitoare. Florile acelea,
la caderea nopii, stralucira ca niste stele, iar stralucirea
lor, rasfrngndu-se n stncile de clestar, luminau insula si
o faceau mai sclipitoare dect ziua-n amiaza mare. Iar Offan
i spuse lui Belukia:
- Ai sub ochii tai Insula Florilor de aur. Florile acestea,
dupa ce cad din pomi si se usuca, se fac arna si,
nvrtosindu-se, alcatuiesc pna la urma vinele din care se
scoate aurul. Aceasta Insula a Florilor de aur nu este dect o
bucata desprinsa din soare si care a cazut aici odinioara.
Petrecura pe insula aceea o noapte mareaa, iar a doua zi
si frecara picioarele cu zeama cea scumpa si intrara n cel
de al saselea tarm de ape.
A trei sute saizecea noapte
189
Dar cndfu cea de a trei sute saizecea noapte
Spuse:
... intrara n cel de al saselea trm de ape. Calatorira pe
cea de a asea Mare vreme destul de lunga spre a se simi
cuprinsi de o mare bucurie atunci cnd ajunsera pe o insula
acoperita de ierburi tare frumoase si unde putura sa se
odihneasca oleaca. Pe urma se ridicara si pornira sa se
preumble prin insula. Dar care nu le fu mirarea cnd vazura ca
din pomi, n loc de poame, atrnau capete de oameni agaate de
par. Poamele acelea din capete de oameni nu aratau toate la
fel: unele zmbeau, altele plngeau ori rdeau, pe cnd cele
ce cazusera de pe ramuri se rostogoleau prin arna si, pna
la urma, se prefaceau n gogoloaie de foc ce luminau padurea
si faceau sa paleasca lumina soarelui. i cei doi calatori nu
se putura opri sa nu gndeasca; ,Ce padure ciudata! i nu
cutezara sa se apropie de acele fructe nemaipomenite, ci se
ntoarsera degraba la armul apei. Or, cum se lasa seara, se
asezara la adapostul unei stnci si vazura deodata ivindu-se
din apa si apropiindu-se de arm douasprezece Fiice ale Marii,
de o frumusee fara de asemuire si cu gtul nconjurat de un
gherdan de margaritare, care ncepura sa horeasca, sa zburde
si sa se zbenguiasca ntre ele n nenumarate jocuri vreme de
un ceas. Dupa care ncepura sa cnte sub lumina lunii si se
ndepartara notnd prin valuri. Iar Belukia si Offan, macar
ca erau ca vrajii de frumuseea, de horele si de cntarile
Fiicelor Marii, nu vroira sa-si mai lungeasca sederea n acea
insula, din pricina poamelor-cap-de-om. si unsera, asadar,
talpile si gleznele cu zeama din borcan, si pornira pe cea de
a aptea Mare.
Calatoria pe cea de a aptea Mare inu vreme tare lunga, si
mersera doua luni n sir, zi si noapte, fara sa
190
dea de niciun petec de pamnt n calea lor. i erau nevoii,
ca sa nu moara de foame, sa nhae cu dibacie pestii ce veneau
din cnd n cnd la faa apei, si sa-i mannce cruzi, cum
erau. i-asa ncepura sa simta ce nelepte fusesera sfaturile
ce le dasem eu, si sa se caiasca amarnic ca nu le-au urmat. Ci
pna la urma tot izbutira sa ajunga la o insula ce presupusera
a fi Insula celor apte Mari, unde trebuia sa se afle trupul
lui Soleiman cu inelul cel magic pe unul dintre degetele sale.
Gasira acea Insula a celor apte Mari acoperita de pomi
roditori nespus de frumosi, si udata de nenumarate izvoare, i
cum le era tare foame si aveau gtul uscat, de atta timp de
cnd erau silii sa nu mai mannce altceva, dect pesti cruzi,
se apropiara cu o bucurie fara de seaman de un mar urias cu
crengile ndoite sub povara ciorchinilor de mere coapte. i
Belukia ntinse mna si vru sa culeaga cteva mere: ci
deodata, din launtrurile copacului, se auzi un glas naprasnic
ce le striga:
- Daca va atingei de aceste poame, avei sa fii retezai
n doua jumatai!
i, ntr-o clipita, se ivi dinaintea lor un urias cumplit,
nalt de patruzeci de brae, dupa masura acelor vremi! i
Belukia, peste poate de nfricosat, l ntreba:
- O, capetenie a uriasilor, stam sa murim de foame si nu
pricepem de ce nu ne lasi sa ne atingem de poame!
Uriasul raspunse:
- Cum de putei sa minii ca nu stii pricina pentru care
suntei poprii de la aceasta? Au uitat-a-i oare, o, fii ai
oamenilor, ca parintele neamului vostru, Adam, a ncalcat
poruncile lui Allah si a mncat din roadele acestea oprite?
Or, de atunci, am fost nsarcinat sa strajuiesc copacul si sa
ucid pe oricine ar ntinde mna catre poame! Plecai deci, si
catai n alta parte cu ce sa va alinai foamea!
A trei sute aizecea noapte

191
La atari cuvinte, Belukia si Offan se grabira sa plece de
acolo si se afundara nlauntrul insulei. Cautara alte poame si
le mncara; pe urma pornira sa gaseasca locul unde putea sa se
afle trupul lui Soleiman.
Dupa ce ratacira prin insula vreme de o zi si o noapte,
ajunsera la o colina de stnci de ambra galbena si de musc, si
pe coasta careia se deschidea o pestera mareaa, cu bolta si
cu pereii de diamant. i cum pestera era astfel tot atta de
luminata ca de un soare-n amiaz, se afundara tot mai adnc n
pestera, si, pe masura ce naintau, vedeau ca lumina sporeste
si bolta se largeste. Mergeau asa, minunndu-se, si ncepusera
sa se ntrebe daca pestera va fi avnd vreun capat, cnd de-
odata se pomenira ntr-o sala peste fire de larga, sapata n
diamant, si care avea la mijloc o lavia mare de aur, pe care
sedea ntins Soleiman ben-Daud, usor de cunoscut dupa mantia-i
verde mpodobita cu margaritare si cu nestemate, si dupa
inelul magic ce-i nconjura degetul de la mna dreapta,
revarsnd niste straluciri ce faceau sa paleasca lumina din
sala de diamant. Mna la care se afla inelul pus pe degetul
cel mic se sprijinea pe piept iar mna cealalta, ntinsa,
inea sceptrul cel de aur cu ochi de smarald.
La privelistea aceea, Belukia si Offan, cuprinsi de o sfiala
adnca, nu cutezara sa mai faca un pas. Dar nu peste mult,
Offan i spuse lui Belukia:
- De-am nfruntat attea primejdii si de-am trecut prin
attea amaruri, n-am facut-o ca sa dam ndarat acuma, cnd am
izbutit sa ajungem la el. Asa ca am sa ma apropiu de jeul n
care doarme profetul, iar tu, la rndu-i, ai sa rostesti
descntecele pe care i le-am spus si care sunt de trebuina
spre a face sa lunece inelul de pe degetul nepenit.
Atunci Belukia ncepu sa rosteasca vrajile, iar Offan se
apropie de je si ntinse mna ca sa scoata inelul. Ci
192
Belukia, tulburat cum era, rostise pe sarite cuvintele magice,
si greseala aceasta fu naprasna lui Offan; caci, deodata, din
tavanul stralucitor cazu o piatra de diamant topit, care l
schimba pe Offan din crestet pna-n talpa ntr-o para de foc
si, n cteva clipite, l prefacu ntr-un pumn de cenusa, la
picioarele jeului lui Soleiman.
Cnd Belukia vazu pedeapsa cu care fu pedepsit Offan pentru
ncercarea lui prihanitoare, se grabi sa fuga din pestera si
sa ajunga la iesire, spre a alerga drept la mare. Acolo vru
sa-si unga picioarele si sa plece de pe insula, dar baga de
seama ca acuma nu mai putea...
Dar cnd fu cea de a trei sute saizeci si una noapte
Spuse:
... baga nsa de seama ca acuma nu mai putea, ntruct Offan
fusese ars, iar borcanul cu zeama fermecata fusese mistuit
mpreuna cu el.
Atunci, negru de amar, nelese ntr-un sfrsit toata
temeinicia si toata dreptatea vorbelor pe care i le spusesem
cnd l prevestisem cte nenorociri l asteptau n acea
ncercare, si porni sa rataceasca haihui prin insula, nestiind
ce are sa se ntmple cu el, ramas acum singur, fara nimeni
care sa-i slujeasca de calauz.
Pe cnd mergea asa, vazu un vrtej mare de pulbere din care
iesea un vuiet ce crestea ajungnd asurzitor ca tunetul; si
auzi n acel vrtej izbindu-se lanci si spade, si zarva
strnita de niste tropote si de niste ipete ce n-aveau nimica
omenesc; deodata vazu ca din pulberea mprastiata iese o oaste
ntreaga de efrii, de ginnii, de marezi, de guli, de
khotrobi, de saali, de bahari, ntr-un cuvnt toate
A trei sute saizeci si una noapte
193
neamurile de duhuri din vazduh, din mari, din pamnt, din
paduri, din izvoare si din pustietai.
Vederea lor i pricinui o spaima asa de mare de nici nu mai
ncerca sa se clinteasca, si astepta acolo pna ce capetenia
ostimii nfricosatoare se apropie de el si l ntreba:
- Cine esti tu, bre? i cum de ai ajuns aici pe insula
aceasta pe care noi venim n fiecare an sa veghem pestera n
care doarme stapnul nostru al tuturora, Soleiman ben-Daud?
Belukia raspunse:
- O, capetenie de viteji, sunt Belukia, domn peste Bani-
Israil. M-am ratacit pe mari si iata de aceea ma aflu aici. Ci
ngaduieste-mi sa te ntreb si eu la rndu-mi cine esti si
cine sunt toi acesti osteni?
El raspunse:
- Suntem ginni, din spia urmasilor lui Jan ben-Jan. Acuma
venim din ara peste care domneste stapnul nostru,
preaputernicul Sakhr, sultanul de la Pamntul Alb, unde a
mparait odinioara eddad, fiul lui Aad.
Belukia ntreba:
- Da unde se afla acel Pamnt Alb peste care domneste
preaputernicul Sakhr?
El raspunse:
- Se afla dincolo de muntele Cocaz, care este la o de-
partare de saptezeci de luni de-aici, dupa masura omeneasca.
Ci noi putem sa ajungem acolo ct ai clipi din ochi. Daca
vrei, ntruct esti fiu de domn, putem sa te luam cu noi si sa
te nfaisam stapnului nostru.
Belukia nu pregeta sa primeasca si fu numaidect dus de
ginni n cetatea de scaun a sultanului Sakhr, domnul lor.
Acolo, Belukia vazu o cmpie minunata, brazdata de o
sumedenie de ape ce curgeau prin jgheaburi pardosite cu dale
de aur si de argint; si toata cmpia era acoperita de musc si
de safran, adumbrita de copaci ispitit plasmuii,
194
cu crengi de smarald si roade de rubin, si plina de corturi de
matase verde sprijinite pe stlpi de aur nvrstai cu
nestemate. n mijlocul cmpiei se ridica un cort mai nalt
dect toate celelalte, facut din matase rosie si albastra,
sprijinit pe stlpi de smarald si de rubin, si n care, pe un
je greu de aur, sedea sultanul Sakhr, avnd de-a dreapta sa
ali supusi de-ai sai, iar de-a stnga vizirii, musaipii,
dregatorii si curtenii.
Cnd ajunse dinaintea sultanului, Belukia saruta pamntul
dintre minile lui si i facu urarile ndatinate. Atunci
sultanul Sakhr l pofti cu multa bunavoina sa sada lnga el
pe un je de aur. Pe urma i ceru sa-i spuna numele si sa-i
istoriseasca povestea lui. i Belukia i spuse cine era si i
povesti de-a fir a par toate cte le traise, de la nceput
pna la sfrsit.
Auzind povestea lui, sultanul Sakhr si toi cei ce se aflau
mprejurul sau ramasera peste masura de uimii. Apoi, la un
semn al sultanului, se asternu masa pentru ospa, iar ginni
slujitori adusera tablalele si farfuriurile. Tablalele de aur
erau pline cu cincizeci de camile tinere fierte si cu alte
cincizeci fripte, iar tablalele de argint erau pline cu
cincizeci de capani de oaie; pe cnd poamele, minunat de
mari si de bune, erau asezate pe farfuriuri n rnduri
mestesugit ntocmite. i, cnd totul fu gata, se mnca si se
bau pe saturate; iar la sfrsitul mesei nu mai ramase nici
macar o urma pe tablale ori n farfuriuri din bucatele si din
bunataurile alese care le umplusera.
Numai atunci sultanul Sakhr i spuse lui Belukia:
-De buna seama ca tu, o, Belukia, nu stii nimic despre
istoria si despre obrsia noastra. Or, vreau sa i le
nfaisez n cteva cuvinte, pentru ca atunci cnd te vei
ntoarce printre fiii oamenilor sa poi povesti lumilor
adevarul despre aceste taine nca tulburi pentru ele. Afla,
dar, o, Belukia...
A trei sute saizeci si doua noapte
195
Dar cndfu cea de a trei sute saizeci si doua noapte
Spuse:
... Afla, dar, o, Belukia, ca, la nceputul vremilor, Allah
Preanaltul a zamislit Focul si l-a nchis ntr-o sfera, cu
sapte tarmuri felurite, asezate unele sub altele, fiecare la
o departare de o mie de ani, dupa masura oamenilor.
ntiul tarm al Focului l-a numit Gehannam si, n gndul
lui, l-a menit fapturilor razvratite si nepocaite. Pe cel de
al doilea tarm l-a numit Lazi, caci l-a sapat n genune, si
l-a menit tuturor acelora care, dupa venirea viitoare a
profetului Mahomed (cu el fie rugaciunea si pacea!), vor
ramne n pacatul si n bezna lor si nu vor primi sa se faca
drept-credinciosi! A ntemeiat pe urma cel de al treilea tarm
si, dndu-i forma unui cazan n clocot, l-a numit El-Jahim, si
acolo i-a nchis pe demonii Gog si Magog. Dupa care, a
alcatuit cel de al patrulea tarm, l-a numit Sair si a
poruncit sa locuiasca acolo Eblis, capetenia ngerilor
razvratii, care nu au vroit sa se supuna lui Adam si sa i se
nchine, nednd astfel ascultare poruncilor nestramutate ale
celui Preanalt. Pe urma a hotarnicit cel de al cincelea
tarm, i-a dat numele Sachar si l-a menit celor necredinciosi,
celor mincinosi si celor mndri. Dupa ce a ispravit, a sapat o
hruba uriasa, a umplut-o cu un aer fierbinte si rau mirositor,
a numit-o Hitmat si menit-o chinuirii evreilor si crestinilor.
Iar din cel de-al saptelea tarm, numit Havia, a facut o
groapa gata oricnd sa cuprinda prisosul de evrei si de
crestini, si pe cei ce nu se vor arata drept-credinciosi dect
pe dinafara. Aceste doua tarmuri din urma sunt cele mai
1%
O mie i una de nopi
nfricosatoare, pe cnd cel dinti este mai lesne de ndurat.
Alcatuirea lor este destul de asemanatoare. Asa, n cel dinti
tarm, Gehannam, nu se numara mai mult de saptezeci de mii de
muni de foc, ce cuprind fiecare cte saptezeci de mii de
cetai; fiecare cetate are saptezeci de mii de turnuri;
fiecare turn are saptezeci de mii de case, si fiecare casa are
saptezeci de mii de lavie. Or, fiecare dintre laviele
acelea, al caror numar se poate afla nmulind toate cifrele
acestea ntre ele, cuprinde saptezeci de mii de feluri de
chinuri si de schingiuiri pe care numai Allah le stie n toata
felurimea, taria si durata lor. i, cum tarmul acela este cel
mai puin arzator dintre cele sapte, poi sa pricepi, o,
Belukia, cum sunt chinurile cuprinse n celelalte sase
tarmuri.
De i-am dat aceste nvaaturi si aceste lamuriri despre
Foc, o, Belukia, am facut-o pentru ca noi, ginnii, suntem fiii
Focului.
In adevar, cele dinti doua fiine pe care Allah le-a
zamislit din Foc sunt doi ginni, pe care i-a facut strajerii
lui anume, si pe care i-a numit Khallit si Mallit; si le-a dat
unuia chip de leu, iar celuilalt chip de lup. I-a dat leului
madulare barbatesti, iar lupului madulare femeiesti. Coada
leului Khallit avea o lungime ct departarea strabatuta n
vreme de douazeci de ani; iar vrana lupoaicei Mallit era ca o
broasca-estoasa a carei marime era pe potriva lungimii coadei
lui Khallit. Leul era de culoare tarcata, alba si neagra; iar
lupoaica era roscovana si alba. i Allah i-a mperecheat pe
Khallit si pe Mallit ntre ei, iar din mpreunarea lor s-au
nascut balaurii, serpii, scorpionii si fiarele cele urt
duhnitoare, cu care a umplut cele apte Tarmuri, spre
pedepsirea celor osndii. Pe urma Allah le-a poruncit lui
Khallit si lui Mallit sa se m- preune nca o data, iar din
cea de a doua mpreunare a facut sa se nasca sapte barbatusi
si sapte femeiusti care
A trei sute saizeci si doua noapte
197
au crescut ntru supusenie. Cnd au ajuns mari, unul dintre
ei, cel care da cele mai frumoase nadejdi prin purtarea lui
cuminte, a fost luat n seama de catre cel Preanalt, care l-a
facut capetenie peste cohortele sale, alcatuite prin necurmata
mperechere dintre leu si lupoaica. Acesta-i chiar cel ce se
numeste Eblis. Ci, mai trziu, de cnd cu nesupunerea lui faa
de ornduielile lui Allah, care-i porunceau sa se nchine
dinaintea lui Adam, a fost aruncat n cel de al patrulea
tarm, dimpreuna cu toi cei ce l-au sprijinit. Iar acest
Eblis si urmasii lui au umplut iadul cu demoni, barbai si
femei. Iar ceilali zece baiei si celelalte fete, ramasi
supusi, s-au mpreunat ntre ei si au avut drept copii pe
ginnii care suntem noi, o, Belukia. Aceasta-i, n puine
cuvinte, obrsia noastra. Nu te minuna, asadar, ca ne vezi
mncnd asa, de vreme ce via noastra se trage dintr-un leu si
o lupoaica. Spre a-i da o pilda despre puterea pnte- celui
nostru, am sa-i spun ca fiecare dintre noi, n fiecare zi,
nfuleca zece camile si douazeci de oi, si bea patruzeci de
cauce de ciorba, fiecare cauc cuprinznd atta ct ncape
ntr-o caldare.
Acuma, o, Belukia, pentru ca la ntoarcerea ta printre fiii
oamenilor nvaatura sa-i fie desavrsita, afla ca pamntul
pe care l locuim noi este racorit pururea de zapezile de pe
muntele Cocaz, care l nconjura ca o cingatoare. Altminteri
pamntul nostru ar fi cu neputina de locuit, din pricina
focului de dedesubt. i pamntul nostru, la rndu-i, este
alcatuit din sapte caturi ce se sprijina pe umerii unui ginn
daruit cu o putere nemaipomenita. Ginnul sta n picioare pe o
stnca ce se sprijina pe spinarea unui taur; taurul sade pe un
peste urias, iar pestele noata n apele Marii Vesniciei.
Marea Vesniciei are ca prund catul de sus al iadului, care,
cu cele sapte tarmuri ale lui, este cuprins n gura
198
unui sarpe cumplit de hd, ce va ramne nemiscat pna la ziua
Judecaii. Atunci sarpele are sa verse din gura lui iadul si
tot ce se afla n iad, dinaintea celui Preanalt, care si va
rosti osnda pe vecii vecilor.
Dar cndfu cea de a trei sute saizeci si treia noapte
Spuse:
... dinaintea celui Preanalt, care si va rosti osnda pe
vecii vecilor.
Iata, o, Belukia, repede si pe scurt povestita, istoria si
obrsia noastra, precum si zamislirea lucrurilor.
Asemenea, mai trebuie sa-i spun, spre a ncheia nvaatura
ta n aceasta privina, ca noi ramnem pururea de aceeasi
vrsta; noi nu mbatrnim niciodata, n vreme ce pe pamnt,
mprejurul nostru, si firea, si oamenii, si toate fiinele
zamislite se ndreapta neabatut catre veste- jire. Virtutea
aceasta a noastra o datoram izvorului vieii din care ne
adapam si care, n tarmul Negurilor, este pazit de strajerul
Khizr. El, preacinstitul Khizr, potriveste anotimpurile,
mbraca pomii n cununile lor verzi, face sa sopteasca apele
curgatoare, asterne covorul cel nverzit peste pajisti si,
nvelit n mantia-i verde, n fiecare seara si n fiecare
rasarit de ziua, amesteca dibaci vopselile usoare cu care
smaluieste cerurile n zori de zi si n scapatat de soare.
i-acum, o, Belukia, ntruct m-ai ascultat cu multa luare-
aminte, ca sa te rasplatesc am sa poruncesc sa fii luat de
aici si dus pna la intrarea n ara ta, daca bineneles
doresti!
A trei sute saizeci si treia noapte
199
La cuvintele acestea, Belukia mulumi fierbinte sultanului
Sakhr, capetenia ginnilor, pentru gazduirea ce-i dase, pentru
nvaamintele capatate si pentru poftirea ce-i facuse si pe
care o primi ndata. si lua, asadar, bun- ramas de la sultan,
de la vizirii lui si de la ceilali ginni, si ncaleca pe
umerii unui efrit voinic care, n mai puin de-o clipita, l
facu sa strabata departarea si l lasa jos usurel pe pamnt
cunoscut, n preajma hotarelor arii sale.
i Belukia, dupa ce cunoscu locurile si drumul de urmat, se
pregatea sa porneasca spre cetatea sa de scaun, cnd vazu,
ntre doua morminte si plngnd cu amar, un flacau de o
frumusee rapitoare, dar galben la chip si parnd tare trist.
Belukia se apropie de el, i dadu binee cu prietenie si i
spuse:
- O, tinere frumos, pentru ce stai si plngi asa, ntre
doua morminte? Pentru ce ai nfaisarea aceasta mhnita?
Spune-mi, ca sa ncerc sa te mngi!
Tnarul si ridica privirile trist catre Belukia si i
spuse, cu lacrimi n ochi:
- O, calatorule, de ce te opresti din drumul tau? Lasa
lacrimile mele sa curga n singuratate pe pietrele acestea ale
durerii mele!
Ci Belukia i spuse:
- O, frate al meu ntru nenoroc, afla ca am o inima miloasa
ce sta gata sa te asculte. Poi, dar, fara teama, sa-mi arai
pricina tristeii tale!
i se aseza pe piatra de marmura, n faa lui, i lua
minile n minile sale si, spre a-1 ncuraja sa vorbeasca, i
povesti prin cte trecuse si el, de la nceput pna la
sfrsit. Ci nu este de folos sa le mai nsiram acum. La
sfrsit, i spuse:
- Dar tu, o, frate al meu, tu ce-ai pait? Nu pregeta,
rogu-te, sa-mi povestesti tot, caci simt ca trebuie sa fie o
poveste nespus de nduiosatoare!
200
Atunci tnarul cu obraz dulce si trist, care plngea ntre
doua morminte, i spuse tnarului Belukia:
POVESTEA
FRUMOSULUI TRIST
Afla, o, frate al meu, ca si eu sunt tot un fiu de domn; iar
povestea mea este atta de ciudata si atta de nemaipomenita,
nct, de-ar fi scrisa cu acul n colul dinlauntru al
ochiului, ar sluji de nvaatura mntuitoare pentru acela ce
ar citi-o cu nelegere. Nu vreau, asadar, sa mai zabovesc a
i-o povesti!
Tacu apoi un scurt rastimp, si sterse lacrimile si, cu
fruntea sprijinita n mna, ncepu astfel aceasta minunata
istorisire:
- M-am nascut, o, frate al meu, n ara Kabul, unde
domneste sultanul Tigmos, tatal meu, domn peste Bani- alan si
peste Afganistan. Tatal meu, care este un sultan puternic si
drept, are ca supusi ai lui trei sultani, fiecare domnind
peste o suta de trguri si peste o suta de cetai. El
porunceste peste o suta de mii de calarei nenfricai si
peste o suta de mii de razboinici viteji. Iar maica-mea este
fiica sultanului Bahravan, domnul Khorassanului. Numele meu
este Jansas.
De cnd eram mic copil, tatal meu a ornduit sa deprind
stiinele, mestesugurile si ntrecerile trupesti, asa ca la
vrsta de cincisprezece ani eram socotit printre cei mai buni
calarei din mparaie si stam n fruntea vnatorilor si
alergatorilor pe calul meu mai iute dect o antilopa.
Intr-una din zile, la o vnatoare la care se aflau sultanul
tatal meu si toate capeteniile din mparaia sa, umblam de
trei zile prin paduri si doborsem mult vnat, cnd, la
caderea nopii, zarii o gazela nespus de frumoasa, ivindu-se
la civa pasi de locul n care ma aflam mpreuna cu sapte
mameluci de-ai mei. Cnd ne
A trei sute saizeci si treia noapte
201
vazu, se sperie si, sarind deodata, porni n goana cu toata
iueala ei. Eu atunci, urmat de mameluci, alergai pe urmele ei
vreme de mai multe ceasuri; si ajunseram asa dinaintea unui
fluviu tare larg si tare adnc, unde socotiram ca vom izbuti
s-o mpresuram si s-o prindem. Ci ea, dupa o scurta sovaire,
se arunca n apa si ncepu sa noate ndepartndu-se catre
malul celalalt. Iar noi coborram grabnic de pe cai, lasaram
caii n seama unuia dintre mameluci, ne aruncaram ntr-o
luntre de pescar ce se afla acolo legata la arm, si vsliram
de zor sa ajungem gazela. Ci cnd ajunseram la mijlocul apei,
nu mai izbutiram sa fim stapni pe luntrea pe care vntul si
valurile ncepura s-o mpinga costis, sub ntunericul ce
sporea, fara ca stradaniile noastre s-o mai poata ndrepta pe
calea cea buna. i-asa, fuseram tri toata noaptea, cu o
iueala nfricosatoare, gndind n fiece clipa ca avem sa fim
izbii de vreo stnca iesind dintre valuri ori de vreo alta
piedica din calea noastra silita. i goana inu la fel toata
ziua si toata noaptea urmatoare. i de-abia n cealalta zi
dimineaa izbutiram, ntr-un sfrsit, sa ne oprim la un mal la
care ne-au aruncat valurile.
Estimp, sultanul Tigmos, tatal meu, aflase de pieirea
noastra pe apa, ntrebndu-1 pe mamelucul care ne pazea caii.
La aflarea acelei stiri, fu atta de deznadajduit, nct
izbucni n hohote de plns, si izbi coroana de pamnt, si
musca minile si trimise grabnic n toate parile n cautarea
mea niste cercetasi ce cunosteau acele locuri neumblate. Iar
maica-mea, aflnd de pieirea mea, se batu cumplit peste
obraji, si sfsie hainele, si vatama pieptul, si smulse
parul si mbraca haine de jale.
Noi, la rndu-ne, dupa ce ajunseram Ia arm, gasiram un
izvor frumos ce curgea pe sub copaci, si un om stnd linistit
si racorindu-si picioarele n apa. i daduram cuviinciosi
binee si l ntrebaram unde ne aflam. Omul
202
nsa, fara a ne ntoarce bineea, ne raspunse prin cteva
vorbe de neneles, cu un glas asemanator unui crit de
cioara sau ca al vreunei alte pasari de prada.
Dar cnd fu cea de a trei sute saizeci si patra noapte
Spuse:
... sau ca al vreunei alte pasari de prada. Pe urma se
ridica deodata, se mpari dintr-o zvcnitura n doua bucai,
despicndu-se pe mijloc, si doar cu trunchiul alerga spre noi,
n vreme ce jumatatea lui de jos alerga n alta parte. i n
aceeasi clipita, din toate parile padurii, se ivira ali
oameni asemanatori cu cel dinti, care alergara la izvor, se
mparira n doua pari dintr-o zvcnitura de dare ndarat, si
se napustira asupra noastra cu trunchiul numai. Se repezira
atunci la trei dintre mamelucii ce se aflau mai aproape, si
ncepura numaidect sa-i sfsie lacomi, pe cnd eu si ceilali
trei mameluci ai mei, nfricosai cum nu se mai poate, sariram
n luntre. i, mai degraba vrnd sa fim nghiii de o mie de
ori de ape, dect sa fim mncai de acele dihanii, zoriram sa
ne departam de arm, lasndu-ne dusi iarasi de valuri. i-
atunci vazuram cum alergau pe mal, straduindu-se sa ne ajunga,
n vreme ce trunchiurile i mncau pe cei trei amari de
mameluci ai mei, toate picioarele si coapsele, ntr-o fuga
nebuna, ce ne nghease n luntrea scapata de altminteri din
primejdia lor. i eram tare uluii de lacomia cumplita a
acelor trunchiuri cu pntecele taiat si ne ntrebam cum de era
cu putina asemenea lucru, plngnd totodata soarta ne-
fericiilor nostri tovarasi.
A trei sute saizeci si patra noapte
203
Valurile ne purtara asa pna a doua zi, si-atunci ajunseram
la un pamnt acoperit cu pomi roditori si cu flori minunate,
intr-o gradina mare. Ci, dupa ce legaram luntrea la arm, eu
nu vrusei sa cobor pe mal de data aceasta si i trimisei pe
cei trei mameluci sa mearga ei nti sa cerceteze locurile.
Plecara, dar, nainte si, dupa ce lipsira o jumatate de zi, se
ntoarsera sa-mi spuna ca strabatusera o buna bucata de
pamnt, mergnd si la dreapta si la stnga, fara sa fi gasit
nimic banuielnic; dupa care vazusera un palat de marmura alba,
cu turnul de clestar curat, iar n mijlocul palatului se
ntindea o gradina mareaa luminata de un lac. Intrasera n
palat si vazusera o sala uriasa n care se aflau niste jeuri
de fildes ornduite mprejurul unui je de aur mpodobit cu
diamante si cu balase; nu zarisera nsa pe nimenea, nici n
gradina, nici n palat.
Dupa ce mi spusera aceste lucruri linistitoare, ma hotari
sa cobor din luntre si luai mpreuna cu ei drumul catre palat.
ncepuram mai nti prin a ne astmpara foamea mncnd poame
minunate din pomii din gradina, pe urma intraram n palat ca
sa ne odihnim. Eu ma asezai n jeul de aur, iar mamelucii se
asezara pe jeurile de fildes; si, privind acea priveliste,
mi adusei aminte de tatal meu, de mama mea si de jeul meu de
domnie pierdut, si ncepui sa plng ; iar mamelucii plngeau
si ei amarnic.
Pe cnd stam asa cufundai n tristee, auziram un vuiet
mare, asemenea vuietului marii, si vazuram ndata ca intra n
sala n care ne aflam un alai alcatuit din viziri, si din
emiri, si din curteni, si din capetenii; ci toi erau din
neamul maimuelor. Erau de tot soiul. Iar noi socotiram ca ne-
a venit sfrsitul. Ci marele vizir al maimuelor, care era un
goril urias, veni, cu semne vadite de supunere, si se temeni
dinaintea mea. i mi spuse, cu grai de om, ca si el si ntreg
norodul lui ma
204
primesc de sultan al lor, si ca pe cei trei mameluci i numesc
capetenii peste ostile lor. Pe urma, dupa ce porunci sa ni se
aduca sa mncam gazele fripte, ma pofti sa merg sa cercetez
oastea de maimue, supusii mei, nainte de lupta ce urma s-o
avem cu vechii lor vrajmasi, ghulii ce salasluiau pe
meleagurile nvecinate.
Eu atunci, cum eram amarnic de trudit, rugai pe marele vizir
si pe ceilali sa ma lase singur, nemaiinnd cu mine dect pe
cei trei mameluci. Dupa ce ne sfatuiram n privina noii
mprejurari n care ne aflam, hotarram sa fugim ct mai iute
de acel palat si de acele locuri, si ne ndreptaram catre
luntre; dar, cnd ajunseram la apa, vazuram ca luntrea
pierise, si fuseram nevoii sa ne ntoarcem la palat, unde
dormiram pna dimineaa.
Cnd ne desteptaram, marele vizir al noilor mei supusi veni
sa mi se nchine si mi spuse ca totul era gata pentru lupta
mpotriva ghulilor. i, totodata, ceilali viziri adusera la
usa palatului, pentru mine si pentru mamelucii mei, patru
cini mari, ce trebuiau sa ne slujeasca de cai, si care aveau
frie cu lanuri de oel. Iar eu si mamelucii fuseram nevoii
sa ncalecam pe cini si sa trecem nainte, pe cnd n urma
noastra, cu urlete si cu ipete nfricosatoare, venea ntreaga
oaste fara de numar a supusilor mei, maimuele, n frunte cu
marele meu vizir.
Dupa o zi si o noapte de umblet, ajunseram naintea unui
munte nalt si negru, unde se aflau vizuinele ghulilor care nu
zabovira sa se arate. Aveau nfaisari osebite, ci toi erau
nfricosatori. Unii aveau cap de bou si trup de camila, alii
semanau cu hienele, pe cnd alii aveau o nfaisare de o
nenchipuita groaza si care nu semana cu nimic cunoscut.
Cnd ne zarira ghulii, ncepura sa coboare din munte. i,
oprindu-se la o mare departare, ncepura prin a ne acoperi cu
o ploaie de pietre. Supusii mei raspunsera n
A trei sute saizeci si patra noapte
205
acelasi fel, si batalia se dovedi n curnd cumplita, si
dintr-o parte si din cealalta. Eu si mamelucii mei, narmai
cu arcurile noastre, sloboziram nspre ghuli o mulime de
sagei, care ucisera un mare numar dintre ei, spre bucuria
supusilor mei, pe care o priveliste ca aceea i umplea de
nflacarare. Asa ca sfrsiram prin a dobndi biruina si
porniram goana dupa ghuli.
Atunci eu si mamelucii hotarram sa ne folosim de
neornduiala goanei si, calari pe cini, sa fugim de la su-
pusii mei, maimuele, lund-o la fuga nspre cealalta parte,
fara ca ei sa ne zareasca. i, n cea mai mare goana, pieriram
din ochii lor.
Dupa o goana lunga, ne opriram spre a lasa cinii sa-si
traga sufletul, si vazuram n faa noastra o stnca mare,
cioplita n chip de tabla, si pe care o nscriere n limba
ebraica spunea:
, O, tu, cel prins acuma, si pe care ursita te-a aruncat pe
acest tarm spre-a te face sultan maimuelor, de vrei sa scapi
de sultnie si sa fugi, doua drumuri i se deschid nainte
pentru izbavire: unul dintre aceste drumuri se afla la dreapta
ta, si acesta-i cel mai scurt ca sa ajungi la armul oceanului
ce nconjura lumea; el strabate nsa pustietai salbatice,
pline de dihanii si de ginnii raufacatori. Celalalt, la
stnga, este lung de patru luni de mers, si strabate o vale
mare, care este Valea Furnicilor. Lund-o pe acest drum si
ferindu-te de furnici, vei ajunge la un munte de foc, la
poalele caruia se afla Cetatea Ovreilor. Eu, Soleiman ben-
Daud, am scris acestea, spre mntuirea ta!
Dupa ce, peste masura de uimii, citiram acea inscripie, ne
grabiram sa pornim pe drumul din stnga, ce trebuia sa ne duca
la Cetatea Ovreilor, trecnd prin Valea Furnicilor.
206
Dar cndfu cea de a trei sute saizeci si cincea noapte Spuse:
... trecnd prin Valea Furnicilor.
Dar nu apucaram sa strabatem nici macar cale de-o zi, ca si
auziram pamntul tremurnd sub noi si nu peste mult vazuram
ivindu-se n urma noastra si ajungndu-ne n goana mare
supusii mei, maimuele, cu marele vizir n frunte. Cnd ne
ajunsera, ne nconjurara din toate parile, scond urlete de
bucurie ca ne gasisera, iar marele vizir se facu talmaciul
tuturora rostind un potop de proslaviri pentru mntuirea
noastra.
ntlnirea cu el ne pricinui mare amaraciune, dar ne feriram
sa ne-o aratam si ne pregateam sa facem cale ntoarsa catre
palat mpreuna cu supusii mei, cnd vazuram cum iese din valea
pe care o strabateam o ordie de furnici, fiecare furnica fiind
mare ct un cine. i, ntr-o clipita, se porni o ncaierare
nfricosata ntre supusii mei si furnicile cele hde. Or,
furnicile le prindeau pe maimue ntre falci si, dintr-o
crananitura, le si retezau n doua, pe cnd maimuele tabarau
cte zece pe o furnica spre a izbuti s-o ucida.
Noi atunci gndiram sa ne folosim de ncaierare si sa fugim
calari pe cinii nostri; din nenorocire, numai eu izbutii sa
scap, caci cei trei mameluci ai mei fura zarii de furnici, si
nsfacai, si retezai n doua de falcile lor amarnice. Iar eu
scapai, plngnd pierderea celor de pe urma tovarasi, si
ajunsei la o apa pe care o trecui not, dnd drumul cinelui,
pe celalalt mal, unde mi pusei mai nti hainele la uscat;
apoi ma cufundai n somn pna dimineaa, socotind ca acum nu
mai sunt gonit de nimeni, de vreme ce pusesem apa ntre mine
si furnici si supusii mei, maimuele.
A trei sute saizeci si cincea noapte
207
Cnd ma desteptai, pornii la drum si umblai zile si zile n
sir, hranindu-ma cu ierburi si radacini, pna ce ajunsei la
muntele cu pricina, la poalele caruia vazui ntr-adevar o
cetate mare, care era Cetatea Evreilor, ntocmai precum mi se
aratase n nscrierea de pe stnca. Da un fapt, despre care
nscrierea nu pomenea nimic si pe care l bagai de seama mai
trziu, ma minuna mult n cetatea aceea: bagai de seama ca
vadul unei ape mari, pe care n ziua cnd am intrat n cetate
l strabatusem cu piciorul, fiind secat, era plin cu apa n
celelalte zile ale saptamnii; si asa aflai ca apa aceea,
mbelsugata n celelalte zile, nu mai curgea deloc n ziua de
smbata, ziua de sarbatoare a evreilor. Or eu intrai n cetate
chiar ntr-o zi de smbata si nu vazui pe nimeni pe ulii.
Atunci ma dusei la cea dinti casa pe care o ntlnii n cale,
deschisei usa si intrai. Ma pomenii ntr-o sala n care sedeau
jos roata o mulime de insi cu chipuri preacinstite. Atunci,
ndemnat de nfaisarea lor, ma apropiai cuviincios si le
spusei, dupa ce ma temenii adnc:
- Sunt Jansas, fiul sultanului Tigmos, stapnul peste Kabul
si capetenia peste Bani-alan. Ma rog voua, o, stapnii mei,
la ce departare ma aflu de ara mea si pe ce drum sa apuc ca
sa ajung la ea? i-apoi mi-e tare foame!
Atunci toi cei care se aflau acolo se uitara la mine, fara
a-mi raspunde, iar cel care parea sa fie seicul lor mi spuse
prin semne, fara sa rosteasca o vorba:
- Mannca si bea, dar sa nu vorbesti nimic!
i mi arata o tava cu bucate uluitoare, cum eu nu mai
vazusem nicaierea, si care, judecnd dupa mireasma lor,
trebuia sa fi fost gatite cu ulei. Mneai, baui si pastrai
tacerea.
Cnd ispravii, seicul evreilor se apropie de mine si ma
ntreba, tot numai prin semne:
- Cine? De unde? Unde?
208
Atunci l ntrebai si eu, tot prin semne, daca puteam sa
raspund si, la un semn de ncuviinare urmat de un altul ce
vroia sa spuna: ,Nu rosti dect trei cuvinte!, ntrebai:
- Caravana Kabul cnd?
El mi raspunse prin semne:
- Nu stiu!
i cu degetul mi facu semn sa plec, ntruct mi sfrsisem
masa.
Ma temenii atunci dinaintea lui, ma temenii si dinaintea
celorlali care se aflau acolo, si iesii, minunndu-ma peste
masura de acele obiceiuri ciudate. In ulia, ncercai sa ma
dumiresc mai bine, cnd auzii ntr-un sfrsit un pristav care
striga:
- Cine doreste sa capete o mie de galbeni si o tnara roaba
fara de seaman, sa vina dupa mine pentru o slujba de un ceas!
Eu, lipsit cum eram de toate, ma dusei la pristav si i
spusei:
- Primesc sa ndeplinesc slujba aceea, si totodata si mia
de dinari si pe tnara roaba!
El atunci ma lua de mna si ma duse la o casa tare bogata,
unde, pe un je de fildes, sedea un evreu batrn. Pristavul se
temeni dinaintea lui si spuse:
- Iacata, ntr-un sfrsit, un tnar strain, singurul care a
raspuns la chemarea pe care de trei zile o tot strig!
La cuvintele lui, evreul cel batrn, stapnul casei, ma
pofti sa stau jos lnga el, mi arata multa bunavoina,
porunci sa mi se aduca mncare si bautura din belsug, iar cnd
masa se sfrsi mi ntinse o punga cu o mie de galbeni safi,
poruncind totodata robilor lui sa ma mbrace cu o mantie de
atlaz si sa ma duca la roaba pe care mi-o daruia de la bun
nceput pentru slujba ce urma s-o savrsesc si despre care
nca nu stiam nimic.
A trei sute saizeci si sasea noapte
209
Dar cndfu cea de a trei sute saizeci si sasea noapte
Spuse:
... si despre care nca nu stiam nimic.
Atunci robii, dupa ce ma mbracara n mantia de atlaz, ma
poftira n iatacul n care ma astepta fetiscana. i fata ntr-
adevar era o tinerica tare frumoasa, cu care ma lasara singur,
sa-mi petrec noaptea. i-asa ca, gasind-o desavrsita, mi
petrecui cu ea trei zile si trei nopi, mncnd, bnd si
facnd ceea ce era de facut. Iar n dimineaa celei de-a patra
zile, batrnul ma pofti la el si mi spuse:
- Esti gata sa ndeplinesti acuma slujba pentru care te-am
naimit si cu care te-ai nvoit de la bun nceput?
Marturisii ca sunt gata sa-mi ndeplinesc slujba, fara sa
stiu despre ce era vorba.
Atunci batrnul evreu le porunci robilor sa pregateasca si
sa aduca doi catri nsauai. El ncaleca pe unul dintre
catri, iar eu pe celalalt, si mi spuse sa-l urmez. Merseram
cu pas grabit si calatoriram asa pna la ceasul de prnz, cnd
ajunseram la poalele unui munte nalt si ascuit, pe coastele
caruia nu se zarea nicio carare pe care sa se poata cineva
primejdui a merge calare. Descalecaram atunci de pe catri,
iar batrnul mi ntinse un cuit si mi spuse:
- Infige-1 n pntecele catrului tau. E vremea sa te apuci
de treaba!
Eu l ascultai si nfipsei cuitul n pntecele catrului,
care muri repede; pe urma, la porunca evreului, jupuii catrul
si netezii pielea. Atunci el mi spuse:
- Acuma trebuie sa te ntinzi la pamnt pe aceasta piele,
si sa te cos n ea ca ntr-un sac.
Iar eu l ascultai tot asa, si ma ntinsei pe piele, si
batrnul ma cusu cu grija n ea; pe urma mi spuse:
210
- Asculta bine la vorbele mele. O pasare mare are sa vina
deodata sa se repeada la tine si sa te ia sa te duca n cuibul
ei de pe vrful acestui munte pravalatic. Fereste-te sa nu
cumva sa te misti atunci cnd ai sa te simi n vazduh, caci
pasarea i-ar da drumul si, caznd, te-ai zdrobi de pamnt;
dar, dupa ce are sa te ridice sus pe munte, taie pielea cu
cuitul pe care i l-am dat si iesi din sac. Pasarea are sa se
sperie si are sa fuga. Tu atunci sa strngi pietrele nestemate
cu care este presarat vrful muntelui si sa mi le arunci. Pe
urma, sa cobori si sa vii la mine.
Or, de-abia apuca batrnul evreu sa sfrseasca de spus toate
astea, ca ma si simii ridicat n vazduhuri si, n cteva
clipe, fusei dus sus pe vrful muntelui. Atunci taiai sacul cu
cuitul si scosei afara capul. Cnd ma vazu, pasarea cea
nfricosatoare se sperie si se avnta n zbor, batnd din
aripi. ncepui atunci sa adun rubine, smaralde si alte pietre
scumpe presarate pe jos, si le aruncai batrnului evreu. Cnd
nsa vrusei sa cobor, bagai de seama ca nu era acolo nicio
carare pe care sa-mi pot pune piciorul. i l vazui pe
batrnul evreu cum ncaleca pe catrul lui si cum o ia la drum
grabnic, ca sa piara din vederea mea.
Eu atunci, deznadajduit cu desavrsire, ncepui sa-mi plng
soarta si ma hotari sa cercetez n ce parte ar fi mai bine sa
ma ndrept. Pna la urma, pornii nainte, la noroc, si ratacii
asa vreme de doua luni, pna ce, la capatul sirului de muni,
ajunsei la intrarea ntr-o vale mareaa, unde apele, pomii si
florile, nsoite de ciripitul dulce al pasarelelor, l
slaveau pe Atoatefacatorul. Acolo vazui un palat urias ce se
ridica drept n vazduh, si o luai ntr-acolo. Ajunsei la usa,
si, pe o lavia din sala de la intrare, gasii un mosneag cu
chipul stralucind de lumina. inea n mna un schiptru de
rubin si avea pe cap o cununa de diamante. Ma temenii
dinainte-i, iar el mi raspunse cu bunavoina si mi spuse:
A trei sute saizeci si sasea noapte
211
- ezi jos lnga mine, fiule!
i, dupa ce sezui, ma ntreba:
- De unde vii asa, pe acest pamnt pe care nicicnd nu l-a
calcat picior de adamit? i unde vrei sa ajungi?
Eu, drept orice raspuns, izbucnii n suspine. Atunci
batrnul mi spuse:
- Conteneste-i plnsul, copile al meu, caci mi ndurerezi
inima. Fa-i curaj, si mai nti ia de mannca si bea, sa te
ntaresti.
i ma duse ntr-o sala mare, unde mi aduse sa mannc si sa
beau. i, dupa ce ma vazu mai nseninat, ma ruga sa-i
povestesc povestea mea; iar eu i ndeplinii cererea si l
rugai la rndu-mi sa-mi spuna si el cine era si al cui era
acel palat.
El mi raspunse:
- Afla, o, fiule, ca palatul acesta a fost zidit odinioara
de stapnul nostru Soleiman, al carui lociitor ntru ocr-
muirea pasarilor sunt eu. n fiecare an, toate pasarile de pe
pamnt vin aici sa mi se nchine. Daca, dar, vrei sa te
ntorci n ara ta, am sa te dau n seama lor, de ndata ce-au
sa vina sa capete porunci de la mine, iar ele au sa te ia si
sa te duca n ara ta. Dar, ca sa-i treci vremea pna la
venirea lor, poi sa te preumblii peste tot prin palat si poi
sa intri n toate salile, afara numai de una ce se deschide cu
cheia de aur pe care o vezi ntre aceste chei pe care ti le
dau.
J
i batrnul, capetenia pasarilor, mi ntinse cheile si ma
lasa slobod sa fac ce vreau.
Pornii sa cercetez mai nti salile dinspre curtea
saraiului, apoi intrai n celelalte odai, care toate erau
ornduite spre a sluji de locuina pasarilor, si ma pomenii
dinaintea usii ce se deschidea cu cheia de aur.
212
Dar cnd fu cea de a trei sute saizeci si saptea noapte
Spuse:
... dinaintea usii ce se deschidea cu cheia de aur.
i zabovii acolo mult timp s-o privesc, necuteznd nici
macar s-o ating cu mna, din pricina vorbelor ce-mi spusese
batrnul; dar pna la urma nu putui sa-mi n- frng ispita de
care mi era plin sufletul, sa vad ce este n acea ncapere.
Vri cheia de aur n ncuietoare, descuiai usa si intrai,
plin de sfiala, n locul oprit.
Or, departe de a da cu ochii de vreo priveliste nfri-
cosatoare, vazui mai nti, n mijlocul unui chiosc cu podeaua
ncrustata cu nestemate de toate culorile, un havuz nconjurat
de pasari de aur, iar prin ciocurile lor curgea apa cu un
clipocit att de minunat, nct mi se parea ca aud glasul
fiecareia dintre ele cum rasuna n pereii de argint. De jur
mprejurul havuzului se aflau, mparite dupa feluritele si
vrajitoarele lor soiuri, straturi de flori care si ngemanau
culorile cu cele ale poamelor. Nisipul pe care paseam era
facut din pulbere de smaralde, si se asternea pna la treptele
unui je ce se ridica dinaintea havuzului cel minunat. Jeul
era tot cioplit numai dintr-o piatra de rubin ale carui fee
revarsau peste gradina stralucirea rosie a razelor lui reci si
faceau sa sclipeasca apa printre potoapele de nestemate.
Ma oprii vrajit dinaintea attor minuni zamislite numai din
ngemanarea lucrurilor firii; pe urma ma dusei si sezui n
jeul de rubin peste care atrna un polog de atlaz rosu, si
nchisei o clipa ochii ca sa las privelistea aceea proaspata
sa patrunda ct mai adnc n sufletul meu descntat.
Cnd deschisei ochii, vazui ca se apropiau de havuz,
scuturndu-si penele albe, trei porumbie zarife, ce veneau
A trei sute saizeci si saptea noapte
213
sa se scalde. Poposira cu gingasie pe marginea cea lata a
havuzului de argint si, o, priviri ale mele uluite! dupa un
potop de mbraisari si de alintaturi dulci, si aruncara de
pe ele mantiile de pene albe si rasarira, ntr-o goliciune de
iasomie, sub chip de fecioare frumoase ca luna. i ndata se
scufundara n havuz, si numai pletele lor stralucitoare
pluteau ca un zbor de flacara pe faa apei.
Cnd vazui asa, o, frate Belukia, simii ca minile ncep sa
mi se duca. i, nemaiputndu-mi stapni tulburarea, alergai la
havuz si strigai:
O, fetelor, o, frumoaselor ca luna, o, domnielor!
Cnd ma vazura, scoasera un ipat de spaima si,
sarind sprintene din apa, alergara la hainele de pene pe care
le aruncara peste goliciunea lor. i zburara n copacul cel
mai nalt dintre copacii care adumbreau havuzul, si ncepura
sa chicoteasca uitndu-se la mine.
Eu atunci ma apropiai de copac, ridicai privirile si spusei:
O, domnielor, ma rog voua, spunei-mi cine suntei! Eu
sunt Jansas, fiul sultanului Tigmos, stapnul peste Kabul si
capetenia peste Bani-alan.
Atunci, cea mai tnara dintre cele trei, chiar aceea ai
carei nuri ma tulburasera cel mai pojarnic, mi spuse:
Suntem fiicele sultanului Nassr, care locuieste n
palatul de diamante. Am venit aici ca sa ne plimbam si sa ne
veselim oleaca.
Eu spusei:
Atunci, o, stapna mea, fie-i mila si vino de-i m-
plineste veselia cu mine!
Ea mi spuse:
Da de cnd oare pot copilele sa se veseleasca asa cu
baieii, o, Jansas? Ci, daca ii moris sa ma cunosti mai
bine, nu ai dect sa vii dupa mine la saraiul tatalui meu.
i, rostind aceste cuvinte, mi arunca o privire care
214
mi sageta inima
1
; si pleca n zbor, mpreuna cu cele doua
surori ale ei, pierind din ochii mei.
Daca le vazui ca se duc, deznadajduit pna peste poate,
scosei un ipat amarnic si ma prabusii sub copac.
Nu stiu ct am zacut acolo; dar, cnd mi-am venit iarasi n
fire, batrnul, capetenia pasarilor, se afla lnga mine si mi
stropea faa cu apa de flori. Cnd ma vazu ca deschid ochii,
mi spuse:
- Vezi, copile, ce paesti daca nu ma asculi? Nu i-am
spus eu sa nu deschizi usa de la ncaperea aceea?
Eu, drept orice raspuns, nu putui dect sa izbucnesc n
suspine; pe urma ticluii aceste stihuri:
Mi-e inima rapita de-o tnara fecioara,
Cu trupul ca un cntec, suava si usoara,
Cu mijloc cum nu-i altul pe lume mai mladiu.
Iar buzele ei rosii, cu zmbetul nurliu,
Fac sa se nfioare, de ciuda lor, pizmase,
i trandafirii rosii, si pietrele balase.
Sageile din arcul sprncenelor ei reci Strabat pna departe
si lasa rani pe veci.
Frumoaso! nu-i ca tine o alta! Stingi, zmbind, Chiar sfnta
fumusee slavita, de la Ind.
Cnd ispravii de rostit stihurile, batrnul mi spuse:
Pricep ce-ai pait. Ai vazut copilele-porumbie care vin
sa se scalde aici.
Eu strigai:
1
In varianta tradusa de M. A. Salie, Jansas i spune copilei
si versuri: In gradina se ivi imbracata-n verde crud,
Despletindu-siparul lung si cu pieptul desfacut.
, Cine esti? o-ntreb. i ea: ,Suntpojaru-n care pier Inimi de
ndragostii mistuite fara Ier!"
Eu ncep atunci sa-mi plng chinul dragostei amar.
Ea grai: ,De ce te plngi pietrei fara de habar?"
,Daca inima-i - spusei - e ca piatra ce nu crapa,
tii ca, daca vrea, Allah si din piatra scoate apa!"
A trei sute saizeci si opta noapte
215
- Le-am vazut, o, taica al meu, si ma rog ie sa-mi spui
unde se afla saraiul n care salasluiesc ele mpreuna cu tatal
lor, sultanul Nassr!
El raspunse:
- Nu gndi ca vei izbndi sa ajungi cumva acolo, o, fiule,
ntruct sultanul Nassr este una dintre capeteniile cele mai
puternice ale ginnilor, iar eu tare ma ndoiesc
ca ti-ar da vreuna din fetele lui de soie. Mai bine
f }
pregateste-te sa te ntorci n ara ta. Am sa-i nlesnesc eu
nsumi calatoria, dndu-te n seama pasarilor care au sa vina
n curnd sa mi se nchine si care au sa-i slujeasca de
calauze.
Eu raspunsei:
- i mulumesc, taica, da eu nu am sa ma mai ntorc la
parinii mei, daca n-am s-o mai vad pe copila care mi-a
vorbit!
1
i, dupa ce rostii cuvintele acestea, ma aruncai plngnd la
picioarele batrnului si ma rugai de el sa-mi spuna cum le-as
mai putea vedea pe copilele stravestite n porumbie...
Dar cndfu cea de a trei sute saizeci si opta noapte
Spuse:
... cum le-as putea vedea pe copilele stravestite n po-
rumbie.
>
1
La M. A. Salie, Jansas rosteste si aceste versuri:
O, daca n-as fi vazut dulcea lor naluca-n zbor!
O, de nu-mi lasa Allah chinul crncenului dor!
Sufletu-mi de n-ar fi jar, de-as putea uitnd sa fug
Lacrimile-mi pe obraji n-ar mai curge din belsug!
Inima-mi sa rabde-acum zi si noapte o deprind i de-al
dragostei pojar arde trupul meu tnjind.
216
- Pricep ca i-e inima arsa de dragostea pentru cea mai
frumoasa dintre ele, si am sa-ti arat mijlocul de a o mai
vedea o data. Sa te pitesti, asaciar, pe dupa acesti copaci si
sa astepi rabduriu ntoarcerea porumbielor. Sa le lasi sa se
dezbrace si sa coboare n havuz, si-atunci, deodata, sa te
repezi la mantiile lor de pene si sa le nsfaci. Ele atunci au
sa-i vorbeasca tare dulce, au sa se apropie de tine, au sa te
nvaluie ntr-un potop de alinturi si au sa te roage
fierbinte, spunndu-i vorbe cum nu se poate mai dragalase, ca
sa le dai ndarat penele. Ci tu fereste-te sa nu care cumva sa
te lasi nduplecat, caci s-ar sfrsi atunci totul pentru
totdeauna. Dimpotriva! sa nu le dai hainele ndarat cu niciun
chip si sa le spui: ,Tare as vrea sa va dau penele, o,
minunatelor, ci trebuie sa astept pna ce are sa vina seicul!
i sa astepi, asa, sosirea mea, spunndu-le vorbe gingase;
iar eu am sa ma pricep cumva sa gasesc chip de a face
lucrurile sa se ntoarca spre folosul tau.
La cuvintele acestea, i mulumii din suflet batrnu-
7
y
lui vataf al pasarilor si alergai pe data sa ma ascund pe dupa
copaci, n vreme ce el se duse n iatacul lui spre a-si
ntmpina supusii.
ezui acolo multa vreme, asteptnd sa se ntoarca fetele.
Intr-un sfrsit, auzii niste batai de aripi si niste rsete
prin vazduh, si le vazui pe cele trei porumbie cum coboara pe
marginea havuzului. Se uitara n dreapta, se uitara n stnga,
sa vada de nu cumva le pndeste careva. Pe urma, cea care mi
vorbise se ntoarse catre celelalte doua si Ie spuse:
- Nu socotii, surorilor, ca s-ar putea sa fie ascuns
cineva n gradina? Ce s-o fi facut tnarul de mai nainte?
Ci surorile ei spusera:
- O, amsa, nu te mai ngrijora atta si grabeste-te sa
faci ca noi!
i tustrele se dezbracara atunci de penele lor si se
afundara n apa, albe si goale, ca argintul stracurat. i erau
ca trei lune oglindite n apa.
A trei sute saizeci si opta noapte
217
Asteptai sa noate pna la mijlocul havuzului si sarii
deodata drept n picioare, repezindu-ma iute ca fulgerul si
nsfcnd mantia fetei pe care o ndragisem. Iar la fapta mea
de rapitor raspunsera trei ipete de spaima, si le vazui pe
cele trei fete, rusinate ca fusesera prinse n zbenguielile
lor, cum se cufunda n apa cu totul, nelasnd afara dect
capetele si notnd catre mine cu priviri plngatoare. Ci eu,
ncredinat ca de data aceasta le aveam n mna, ncepui sa
rd dndu-ma ndarat de pe marginea havuzului si fluturnd
mantia de pene.
Vaznd asa, copila care mi vorbise ntia oara si care se
numea amsa mi spuse:
- Cum de cutezi, o, flacaule, sa pui stapnire pe ceea ce
nu este al tau?
Eu raspunsei:
- O, porumbia mea, iesi din havuz si vino sa stai de vorba
cu mine.
Ea spuse:
- Tare as vrea sa stau de vorba cu tine, o, flacau frumos,
dar sunt goala cu totul si nu pot sa ies asa din havuz. Da-mi
ndarat mantia si i fagaduiesc ca ies din apa si stau de
vorba cu tine.
Eu spusei:
- O, lumina a ochilor mei, o, stapna mea, o, domnia a
frumuseii, o, roada a inimii mele, de i-as da mantia ndarat
ar fi ca si cum mi-as pune capat zilelor cu chiar mna mea.
Asa ca nu pot sa i-o dau pna ce nu are sa vina aici
prietenul meu, seicul ocrmuitor al pasarilor.
Ea mi spuse:
- Atunci, de vreme ce nu ai luat dect mantia mea, du-te
oleaca mai ncolo si ntoarce capul spre partea cealalta, ca
sa ma lasi sa ies din havuz si sa le dai ragaz surorilor mele
sa se acopere; iar ele au sa-mi mprumute cteva pene de-ale
lor, ca sa-mi ascund ceea ce trebuie numaidect sa ascund.
Eu i spusei:
218
- Asta pot s-o fac!
i ma ndepartai si ma asezai n spatele jeului de rubin.
Atunci iesira din apa nti cele doua surori mai mari si se
mbracara repede cu penele lor; pe urma smulsera cteva dintre
penele lor cele mai frumoase si ntocmira n graba un fel de
sorule; o ajutara apoi pe sora lor mai mica sa iasa din apa,
o ncinsera cu soruleul si ma strigara:
- Acum poi sa vii.
Iar eu alergai dinaintea gazelelor si cazui n genunchi la
picioarele nurliei amsa si i mbraisai genunchii, nsa
innd strasnic de mantie, ca nu cumva sa mi-o ia si sa fuga
n zbor. Ea atunci ma ridica si ncepu sa-mi spuna o sumedenie
de vorbe dulci si sa ma nvaluie cu un potop de alinturi, ca
sa ma nduplece sa-i dau mantia; ci ma ferii cu mare grija sa
nu ma dau supus rugaminilor ei; si izbutii s-o aduc la jeul
de rubin n care ma asezai lund-o pe genunchii mei.
Atunci, daca vazu ca nu poate sa-mi scape, se hotar ntr-un
sfrsit sa raspunda dorurilor mele. si arunca braele
mprejurul gtului meu si mi ntoarse sarut la sarut si
dezmierdare Ia dezmierdare, n vreme ce surorile ei zmbeau,
privind n toate parile ca sa vada de nu cumva vine cineva
peste noi.
Pe cnd stam asa, seicul, ocrotitorul meu, deschise usa si
intra. Ne ridicaram ntru cinstirea lui, i iesiram n
ntmpinare si i sarutaram cuviinciosi minile. El ne ruga sa
sedem jos si, ntorcndu-se catre gingasa amsa, i spuse:
- Sunt bucuros, fiica mea, de alegerea pe care ai facut-o
cu acest flacau. Tatal sau este sultanul Tigmos, stapnul
Afganistanului. Asa ca bine ai face sa primesti a te uni cu el
si sa-l ndupleci si pe sultanul Nassr, tatal tau, sa-i dea
ncuviinarea.
Ea raspunse:
- Ascult si ma supun.
A trei sute saizeci si noua noapte
219
Atunci seicul i spuse:
- Daca primesti cu adevarat aceasta unire, jura-mi si
fagaduieste-mi ca ai sa-i fii credincioasa soului tau si ca
n-ai sa te despari de el niciodata.
i frumoasa amsa se ridica numaidect si facu juramntul
cerut, dinaintea preacinstitului seic. Atunci el ne spuse:
- Sa-i mulumim celui Preanalt pentru unirea voastra,
copiii mei. i faca el sa fii fericii. Iata, chem asupra
voastra a amndurora binecuvntarea lui. Puteti acum
>
sa va iubii n voie. Iar tu, Jansas, poi sa-i dai mantia
ndarat, caci n-are sa te mai paraseasca.
i, dupa ce rosti cuvintele acestea, seicul ne duse ntr-o
sala n care se aflau niste saltele acoperite cu chilimuri,
precum si niste tablale pline cu poame frumoase si cu alte
lucruri alese. Iar amsa, dupa ce le ruga pe surorile sale sa
se duca naintea ei la palatul tatalui lor, ca sa-i vesteasca
nunta si sa-l nstiineze de ntoarcerea ei cu mine, fu cum nu
se poate mai dragalasa si binevoi sa curee cu chiar mna ei
poamele si sa le mparta cu mine.
Dar cnd fu cea de a trei sute saizeci si noua noapte
Spuse:
.... sa le mparta cu mine.
Dupa care ne culcaram amndoi, unul n braele celuilalt,
peste masura de fericii.
Dimineaa, amsa se destepta naintea mea. Se mbraca strns
n penele ei, ma trezi, ma saruta ntre ochi si mi spuse:
- E vremea sa mergem la palatul de diamante la sultanul
Nassr, tatal meu. Grabeste, dar, si mbraca-te!
220
Eu o ascultai numaidect si, cnd fusei gata, ne duseram sa-
i sarutam minile seicului ocrmuitor al pasarilor si sa-i
mulumim din tot sufletul.
Apoi amsa mi spuse:
- Acum suie-te pe umerii mei si ine-te bine, caci
calatoria are sa fie cam lunga, macar ca eu sunt hotarta sa
merg ct pot de iute.
i ma lua pe grumaji si, dupa cel din urma ramas-bun de la
ocrotitorul nostru, ma purta prin vazduh cu iueala fulgerului
si nu peste mult ma lasa jos la o mica departare de intrarea
palatului de diamante. Iar de acolo porniram ncetisor catre
palat, n vreme ce ginni slujitori, trimisi de sultan, alergau
vestind sosirea noastra.
Sultanul Nassr, tatal gingasei amsa si stapnul ginnilor,
arata o bucurie pna peste poate cnd ma vazu. Ma lua n brae
si ma strnse la piept. Pe urma porunci sa fiu mbracat cu un
caftan falnic de zarafir, mi puse pe cap o cununa taiata
dintr-o piatra de diamant, apoi ma duse dinaintea sultanei,
mama soiei mele, care mi marturisi mulumirea ei si o lauda
pe fiica sa pentru alegerea pe care o facuse cu mine. Ii darui
apoi fiicei sale un morman de nestemate, de care palatul era
plin, si porunci sa fim dusi amndoi la hammam, unde fuseram
spalai si nmiresmai cu apa de trandafiri, de musc, de ambra
si de uleiuri care ne nviorara de minune. Dupa care se
ornduira n cinstea noastra ospee ce inura treizeci de zile
si treizeci de nopi n sir.
Atunci mi marturisii dorina de a o nfaisa si eu la
rndu-mi pe soia mea parinilor mei, n ara mea. Iar
sultanul si sultana, macar ca le parea tare rau sa se desparta
de fiica lor, ngaduira dorina mea, dar mi cerura sa le
fagaduiesc ca am sa ma ntorc n fiecare an sa petrec la ei un
rastimp. Pe urma sultanul porunci sa se faca un je atta de
mare ca laime si ca lungime ct sa poata cuprinde pe treptele
lui doua sute de ginni barbai
A trei sute saizeci si noua noapte
221
si doua sute de ginni femei. Noi doi ne suiram n je, iar
cele patru sute de ginni barbai si femei, ce se aflau acolo
pentru a ne sluji, sedeau n picioare pe trepte, n vreme ce o
oaste ntreaga alcatuita din ali ginni slujeau de purtatori
ai jeului. Dupa ce ne luaram si cel de pe urma bun-ramas,
purtatorii jeului se ridicara n vazduh cu jeul si pornira
sa lunece peste pamnt atta de iute, nct n doua zile
strabatura o departare de doi ani de umblet. i ajunseram fara
niciun necaz la palatul tatalui meu de la Kabul.
Cnd tatal meu si mama mea ma vazura ca sosesc dupa o lipsa
ce le rapise orice nadejde de a ma mai gasi vreodata, si dupa
ce se saturara s-o priveasca pe soia mea si aflara cine era
si n ce mprejurari ma nsurasem cu ea, ramasera peste masura
de fericii si plnsera din suflet, sarutndu-ma si sarutnd-o
si pe mult-iubita mea amsa. Ba biata maica-mea fu atta de
tulburata, nct cazu la pamnt fara de simire
1
si nu-si veni
n fire dect cu ajutorul apei de trandafiri aduse de soia
mea amsa.
Dupa toate ospeele si dupa toate darurile mparite cu
prilejul sosirii si al nunii noastre, tatal meu o ntreba pe
amsa:
- Ce lucru as putea face, o, copila mea, care sa-i fie mai
pe plac?
Iar amsa, care avea pofte cumpatate, raspunse:
- O, norocitule sultan, nu rvnesc dect sa avem o casa a
noastra n mijlocul unei gradini scaldate de izvoare.
i sultanul, tatal meu, slobozi numaidect poruncile
cuvenite, si peste un rastimp scurt avuseram saraiul nostru si
gradina noastra, unde traiam peste masura de fericii.
1
La M. A. Salie, nainte de a lesina, mama rosteste aceste
versuri: Sosi-n zbor bucuria cu-atta fericire nct ma-
nec in lacrimi si nu-mi mai vin n fire.
Ah, ochi ai mei, deprinsi cu plnsul jura sa,
Voi plngei si-n durere si cnd va bucurai!
222
Dupa un an petrecut asa n mijlocul unui potop de huzururi,
soia mea amsa vru sa-i mai vada pe tatal si pe mama sa ia
palatul de diamante si mi aduse aminte fagaduina ce-o
facusem de a merge n fiecare an sa ne petrecem un timp
mpreuna cu ei. Nu vrusei sa ma mpotrivesc, ntruct o iubeam
tare mult; ci, vai! nenorocirea avea sa se abata asupra
capetelor noastre din pricina acelei calatorii blestemate!
Ne suiram asadar n jeul purtat de ginnii ce ne slujeau si
calatoriram cu mare spor, strabatnd n fiecare zi o ntindere
de o luna de cale, si poposind seara n preajma vreunui izvor
sau la umbra pomilor, ca sa ne odihnim. Or, ntr-o zi,
poposiram chiar pe locul acesta de aici, sa ne petrecem
noaptea, si soia mea amsa dori sa mearga sa se scalde n apa
acestui ru ce curge pe dinaintea noastra. Facui tot ce putui
ca s-o mpiedic, vorbindu-i despre raceala prea mare a serii
si de raul ce ar putea veni de aci; nu vroi sa ma asculte si
lua cteva dintre roabele sale, sa se scalde mpreuna cu ea.
Se dezbracara pe arm si intrara n apa, unde amsa parea ca e
luna rasarind mpresurata de un alai de stele. Se hrjoneau
acolo si se jucau ntre ele, cnd deodata amsa scoase un
ipat de durere si se prabusi n braele roabelor sale; iar
roabele se grabira s-o scoata din apa si s-o aduca pe mal. Da
cnd vrusei sa-i vorbesc si s-o ngrijesc, ea era moarta. i
roabele mi aratara pe calciul ei urma muscaturii unui sarpe
de apa.
La privelistea aceea, ma prabusii la pamnt fara de simire.
i atta de mult zacui asa, nct toi ma socotira si pe mine
mort. Ci, vai! eu aveam sa ramn n viaa dupa amsa, ca s-o
jelesc si sa-i ntocmesc mormntul pe care-1 vezi. Iar
celalalt mormnt este chiar mormntul meu, pe care l-am zidit
alaturi de mormntul sarmanei mele preaiubite. i acum mi
trec viaa n lacrimi si n
A trei sute saptezecea noapte
223
amintiri grele, asteptnd clipa cnd voi adormi alaturi de
soia mea amsa, departe de mparaia mea pe care am dat-o
uitarii, departe de lumea care pentru mine s-a schimbat ntr-o
pustietate amara, n ungherul acesta singuratic al morii.
1
Dupa ce frumosul flacau trist sfrsi de povestit lui Belukia
povestea sa, si ascunse faa n mini si ncepu sa suspine.
Atunci Belukia i spuse:
-Pe Allah! o, frate al meu, povestea ta este atta de
uluitoare si de nemaipomenita, nct am uitat pna si de cele
ce am pait eu nsumi, macar ca socotesc ca am trecut prin
niste minunaii de ntmplari. Sprijina-te pe Allah n durerea
ta, o, fratele meu, mbogaeasca-i El sufletul cu harul
uitarii!
lumineaza de ziua si, sfioasa ca de obicei, tacu.
Dar cndfu cea de a trei sute saptezecea noapte
Spuse:
... mbogaeasca-i El sufletul cu harul uitarii!
Mai ramase cu el vreme de un ceas, ncercnd sa-l nduplece
a-1 nsoi la mparaia lui, spre a schimba aerul si
privelistea; ci zadarnic.
Atunci chiar ca fu nevoit sa-l lase, de teama sa nu-1
supere; si, dupa ce l mbraisa si i mai spuse cteva vorbe
de mngiere, porni la drum catre cetatea de scaun, unde
ajunse fara de niciun necaz, dupa ce lipsise cinci ani.
1
La M. A. Salie, recita apoi aceste versuri:
Ce mi-a fost drag s-a vestejit, iar casa nu-mi mai este casa.
i ce mi-a fost apropiat de nicaieri nu mai rasare.
Iar inima ce m-a iubit si-mi sta n preajma fericita Nu mai e-
aici, si nicio floare acuma nu-mi mai pare floare.
224
i de-atunci nu mai am nicio stire despre el! i de
altminteri, acuma, ca esti tu aici, o, Hassib, l dau cu totul
uitarii pe tnarul crai Belukia, pe care am tot nadajuit sa-l
mai vad o data, ntr-o zi sau alta. Tu macar n-ai sa ma
parasesti asa de repede si chiar gndesc sa te in la mine ani
lungi, nelasndu-te sa duci lipsa de nimic, fii bine
ncredinat. i-apoi mai am nca attea ntmplari minunate
sa-i povestesc, nct cea a tnarului Belukia si a frumosului
flacau trist au sa i se para niste biete ntmplari de toata
ziua. Oricum, ca sa-i dau numaidect o dovada de binele pe
care i-1 vreau, iata femeile mele cum se pregatesc sa ne
aduca de mncare si de baut, si cum stau gata sa nceapa a ne
cnta, ca sa ne vrajeasca sa ne aline minile pna dimineaa!
Cnd sultania Yamlika, domnia de sub pamnt, ispravi de
povestit tnarului Hassib, fiul lui Danial cel nvaat,
povestea lui Belukia si a tnarului flacau trist, dupa ce
zaiafetul si cntecele si danurile femeilor-sarpe luara
sfrsit, adunarea se ridica, si se alcatui alaiul pentru a se
ntoarce la cealalta cetate de scaun. Ci tnarul Hassib, care
si iubea nespus de mult mama si soia, raspunse:
- O, domnia Yamlika, eu nu sunt dect un biet taietor de
lemne, iar tu ma mbii aici cu o viaa plina de desfatari; am
nsa acasa o mama si o soie. i nu pot, pe Allah! sa le mai
las sa ma astepte multa vreme, n deznadejdea lipsei mele.
Ingaduie-mi, asadar, sa ma ntorc la ele, altminterea de buna
seama ca au sa moara de durere. Ci fara ndoiala ca are sa-mi
para rau toata viaa mea ca n-am putut sa ascult si celelalte
povesti cu care ai de gnd sa ma fericesti n timpul sederii
mele n mparaia ta.
La aceste cuvinte, mparateasa Yamlika nelese ca pricina
plecarii lui Hassib era cum nu se poate mai ntemeiata, si i
spuse:
Vreau din tot sufletul, o, Hassib, sa te las sa te
ntorci lnga mama si lnga soia ta, macar ca ma ntristeaza
A trei sute saptezecea noapte
225
nespus desparirea de un ascultator att de cu luare-aminte ca
tine. Ci nu-i cer dect un juramnt, fara de care mi-ar fi cu
neputina sa te las sa pleci. Trebuie sa-mi fagaduiesti ca n-
ai sa te duci sa te speli la hammam
niciodata de-aci nainte, toata viata ta. Altminteri, are
7
1
w
>
sa urmeze pieirea ta. Deocamdata nu pot sa-i spun mai mult.
Tnarul Hassib, pe care cererea aceasta l ului cu totul, nu
vru s-o supere pe domnia Yamlika si facu juramntul cerut,
legndu-se sa nu se duca niciodata sa se spele la hammam,
toata viaa lui. Atunci domnia Yamlika, dupa ce si lua
ramas-bun de la el, porunci unei femei-sarpe sa-l nsoeasca
pna la iesirea ain mparaia ei, a carei poarta era ascunsa
ntr-o casa paraginita, de cealalta parte a locului unde se
afla hruba cu miere prin care Hassib izbutise sa se strecoare
n lacasul cel de sub pamnt.
Soarele amurgea n zare cnd Hassib ajunse pe ulia lui si
batu la usa casei sale. Maica-sa veni sa deschida si, cnd l
cunoscu, scoase un ipat lung si se arunca n braele lui,
plngnd de bucurie. Iar soia lui, la rndu-i, auzind acel
ipat, alerga la usa, l cunoscu si ea si i se temeni dupa
cuviina, sarutndu-i minile. Pe urma intrara n casa si se
fasara cuprinsi n voie de cea mai vie bucurie.
Dupa ce se mai potolira oleaca, Hassib le ceru vesti despre
taietorii de lemne, vechii lui tovarasi, care l parasisera n
hruba cu miere. Maica-sa i povesti cum acestia venisera si-i
adusesera stirea morii lui n colii unui lup, cum ei
ajunsesera neguatori bogai si stapni cu multe averi si
pravalii mari, si cum, cu fiecare zi, vazusera lumea sporind
tot mai mult dinaintea lor.
Atunci Hassib cugeta o clipa si i spuse mamei sale:
- Mine sa te duci la ei n suk, sa-i strngi la un loc pe
toi si sa le dai vestea ca m-am ntors, spunndu-le ca as fi
tare mulumit sa-i vad.
226
A doua zi, mama lui Hassib nu pregeta sa faca asa, iar
taietorii de lemne, aflnd vestea, se schimbara la chip si
raspunsera ca asculta si ca se supun n ce priveste n-
tmpinarea de bun venit. Pe urma se sfatuira ntre ei si
hotarra sa ornduiasca lucrurile ct mai bine. Mai nti i
daruira mamei lui Hassib matasuri si esaturi frumoase, si o
nsoira pna acasa, nelegndu-se ca fiecare sa-i dea lui
Hassib jumatate din ceea ce stapneau ei ca averi, ca robi si
ca bogaii.
Cnd ajunsera dinaintea lui Hassib, se temenira si i
sarutara minile. Pe urma i nfaisara darurile lor, rugndu-
1 sa le primeasca si sa uite greseala pe care o savrsisera
faa de el. Iar Hassib nu vroi sa le pastreze dusmanie, primi
darurile si spuse:
- Ceea ce s-a petrecut s-a petrecut, si nimic n-ar fi putut
opri sa se ntmple ceea ce trebuia sa se ntmple.
Atunci ei si luara ramas-bun de la el, ncredinndu-1 de
recunostina lor, iar Hassib ajunse din ziua aceea un bogat,
si se aseza n suk ca neguator, deschiznd o pravalie care
era cea mai frumoasa dintre toate pravaliile.
Intr-o zi, ducndu-se Ia pravalie, ca de obicei, trecu prin
faa hammamului asezat la intrarea sukului. Or, stapnul
hammamului tocmai sta si se racorea dinaintea usii lui si,
cnd l vazu pe Hassib, se temeni si spuse:
- Fa-mi cinstea si intra n hammamul meu. Nu te-a avut nici
macar o data ca musteriu, nicicnd. Astazi nsa vreau sa te
mbaiez numai asa, pentru cheful meu, iar masagiii au sa te
frece cu o manusa noua de iarba de mare si au sa te sapuneasca
strasnic cu niste manunchiuri de lifa de care nimeni nu s-a
slujit nca.
Hassib nsa, amintindu-si de juramntul facut, raspunse:
- Nu, pe Allah! nu pot sa primesc poftirea ta, o, sei-
cule! caci m-am juruit sa nu intru niciodata ntr-un hammam.
A trei sute saptezeci si una noapte
227
Dar cnd fu cea de a trei sute saptezeci si una noapte
Spuse:
... m-am juruit sa nu intru niciodata intr-un hammam.
La cuvintele lui, stapnul hammamului, care nu putea sa
creada intr-un asemenea juramnt, din pricina ca niciun
barbat, fie si cu primejdia de a muri, nu poate sa nu se spele
de fiecare data cnd face treaba obisnuita cu soia lui, se
minuna:
-De ce nu vrei sa primesti, o, stapne al meu? Pe Allah! jur
la rndu-mi ca, daca mai starui n hotarrea ta, am sa ma
desparesc pe data de cele trei soii ale mele. Jur de trei
ori pe legea despareniei!
Ci ntruct Hassib, n ciuda acelui juramnt atta de greu
pe care-1 auzise, tot nu vroia sa primeasca, stapnul
hammamului se arunca la picioarele lui, rugndu-1 fierbinte sa
nu-1 sileasca sa-si ndeplineasca juramntul; si i saruta
picioarele plngnd si i spunea:
-Iau asupra capului meu raspunderea pentru fapta si toate
urmarile ei.
i toi trecatorii ce se strnsesera mprejurul lor, aflnd
despre ce este vorba si auzind de juramntul de desparenie,
ncepura si ei sa-l roage pe Hassib sa nu-i aduca pe degeaba
nenorocire unui om care l-a poftit sa-i faca o scalda fara sa-
i ceara nicio plata. Pe urma, vaznd zadarnicia vorbelor lor,
se hotarra cu totii sa-l ia
' > cu de-a sila, l nsfacara pe Hassib si l dusera, cu
toate urletele lui amarnice, nlauntrul hammamului, i turnara
toi de-a valma vreo douazeci-treizeci de ligheane de apa n
cap, l frecara, l busumara, l sapunira, l stersera si l
nvaluira n stergare calde, i nfasurara capul cu un
228
cearceaf frumos tivit si nflorat. Pe urma, stapnul hamma-
mului, bucuros cum nu se mai poate vazndu-se izbavit de
juramntul de desparenie, i aduse lui Hassib o ceasca de
sorbet nmiresmat cu ambra, si i spuse:
Fie-i scalda placuta si binecuvntata! Iar bautura
aceasta racoreasca-te asa cum m-ai racorit tu pe mine!
Ci Hassib, pe care toata tevatura aceea l umpluse de o
spaima tot mai mare, nu stia de trebuie sa se lepede ori sa
primeasca cinstirea de la urma, si tocmai da sa raspunda, cnd
deodata hammamul fu napadit de strajerii sultanului, care se
repezira la el si l nsfacara asa cum era, n gateala lui de
la hammam. i, n ciuda strigatelor si a mpotrivirii lui, l
carara la saraiul sultanului si l pusera n mna marelui
vizir, care l astepta la usa, peste masura de nerabdator.
Cnd l vazu pe Hassib, vizirul se arata bucuros cum nu se
mai poate, l ntmpina cu semnele de cinstire cele mai vadite
si l ruga sa-l nsoeasca la sultan. i Hassib, hotart acuma
sa-si lase ursita sa curga, l urma pe marele vizir, care l
duse dinaintea sultanului, ntr-o sala n care se aflau,
rnduii dupa treapta cinurilor, doua mii de valii, doua mii
de musaipi dintre cei mai de frunte, si doua mii de gzi cu
spadele la bru, neasteptnd dect un semn ca sa reteze
capete. Ct despre sultan, acesta sedea culcat pe un pat mare
de aur si parea ca doarme, cu capul si cu faa acoperite de un
val de matase.
Vaznd acestea toate, nfricosatul Hassib se simi ca moare
si se prabusi la picioarele patului domnesc, marturisind n
faa tuturor ca nu este vinovat de nimic. Ci marele vizir se
grabi sa-l ridice cu toate semnele de cinstire si i spuse:
- O, fiu al lui Danial, asteptam de la tine sa-l scapi pe
sultanul nostru Karazdan. Faa si trupul lui sunt acoperite de
o lepra ramasa pna acuma fara leac. i ne-am gndit la tine,
ca sa-l lecuiesti, caci tu esti fiul nvaatului Danial.
230
i toi cei de faa, valiii, curtenii, musaipii si gzii
strigara de-a valma:
- Numai de la tine asteptam vindecarea sultanului Karazdan!
La cuvintele acestea, buimacitul de Hassib si zise: ,Pe
Allah! ei ma cred mare nvaat. Pe urma i spuse marelui
vizir:
- Sunt, ntr-adevar, fiul lui Danial. Dar nu sunt dect un
nestiutor. Am fost dat la scoala si n-am nvaat nimic; au
vrut sa ma nvee cum se lecuiesc bolile, dar dupa o luna s-au
lasat pagubasi, vaznd proasta nzestrare a minii mele. Iar
maica-mea, ajunsa la capatul puterilor, mi-a cumparat un magar
si niste frnghii si m-a facut taietor de lemne. i asta-i
toata meseria mea si tot ce stiu.
Dar vizirul i zise:
- Degeaba i mai ascunzi tu priceperea, o, fiu al lui
Danial. tim prea bine ca, de-am vntura noi Rasaritul si
Apusul, tot n-am gasi un doftor pe potriva ta.
Hassib, topit, spuse:
- Pai cum as putea eu, o, vizirule plin de nelepciune,
sa-l vindec, cnd habar nu am nici de boli, nici de leacuri?
Vizirul raspunse:
- O, tinere, degeaba mai tagaduiesti. tim cu toii ca
vindecarea sultanului sta n minile tale.
Hassib ridica minile spre cer si ntreba:
- Cum asa?
Vizirul spuse:
- Da, de buna seama! poi sa izbutesti vindecarea, caci tu
o cunosti pe domnia de sub pamnt, mparateasa Yamlika, cea
al carei lapte de fecioara, luat pe nemncate ori folosit ca
balsam, lecuieste bolile cele mai de nevindecat.
A trei sute saptezeci si doua noapte
231
Dar cnd fu cea de a trei sute saptezeci si doua noapte
Spuse:
... lecuieste bolile cele mai de nevindecat.
Auzind atare cuvinte, Hassib pricepu ca acea dezvaluire era
urmarea intrarii lui la hammam. i ncerca sa tagaduiasca.
Striga, dar:
- N-am vazut niciodata acel lapte si habar n-am cine este
domnia Yamlika. Acuma aud ntia oara numele acesta.
Vizirul zmbi si zise:
- Daca tagaduiesti, am sa-i dovedesc ca tagada nu-i poate
sluji la nimic. Eu spun ca tu ai fost la mparatia Yamlika.
Or, toi cei care au fost la ea nainte de tine, n vremurile
de demult, s-au ntors de acolo cu pielea neagra pe pntece.
Cartea pe care o am aici, sub ochi, ea mi-a spus taina. Sau,
mai degraba, o, fiu al lui Danial, pielea de pe pntecele
acelora care au fost la domnia Yamlika nu se face neagra
dect dupa ce ei intra la hammam. Or, iscoadele pe care le-am
pus la hammam ca sa cerceteze pntecul tuturor celor ce se
scalda au venit pe data sa-mi spuna ca pntecul tau s-a facut
deodata negru, n vreme ce te spalau. Degeaba mai tagaduiesti
acuma.
i, rostind cuvintele acestea, marele vizir se apropie de
el, i trase la o parte stergarele ce-1 nfasurau si i lasa
pntecul gol. i pntecul i era negru ca pntecul unui bivol.
Cnd vazu asa, Hassib, de spaima, era mai-mai sa cada din
picioare fara de simire; pe urma i veni un gnd si spuse
vizirului:
- Trebuie sa-i marturisesc, o, stapne al meu, ca eu m-am
nascut cu pntecele negru.
Vizirul zmbi si zise:
- Nu era asa cnd ai intrat n hammam. Iscoadele mi-au
spus.
232
Hassib nsa, care nu voia n ruptul capului s-o nsele pe
domnia de sub pamnt dnd n vileag lacasul ei, tagadui mai
departe ca ar fi avut vreo legatura cu ea sau ca ar fi vazut-o
vreodata. Atunci vizirul facu semn spre doi gzi, care se
apropiara de Hassib, l ntinsera pe jos, gol cum era, si
ncepura sa-i traga pe amndoua talpile niste lovituri atta
de amarnice si atta de dese, nct ar fi murit, de nu s-ar fi
hotart sa strige cernd iertare si marturisind adevarul.
ndata vizirul porunci sa fie ridicat de jos, iar stergarele
cu care era nfasurat Hassib la sosire sa fie schimbate cu un
caftan falnic. Dupa care l duse el nsusi n curtea
saraiului, unde l puse sa ncalece pe un cal frumos din
grajdurile domnesti, ncaleca si el pe alt cal si, nsoii
amndoi de un mare alai, pornira la drum spre casa paraginita
pe unde iesise Hassib de la Yamlika.
Acolo vizirul, care nvaase din carile de stiina vrajile,
ncepu sa arda niste mirodenii si sa rosteasca descntecele
pentru deschiderea porilor, n vreme ce Hassib, la rndu-i,
urmnd porunca vizirului, o ruga fierbinte pe domnia sa i se
arate. i deodata se strni un cutremur ce-i prabusi la pamnt
mai pe toi cei de faa, si se deschise o despicatura prin
care se ivi, ntr-un talger de aur purtat de patru balauri cu
capete de om varsnd flacari, mparateasa Yamlika, al carei
chip stralucea ca aurul.
Se uita la Hassib cu ochii plini de mustrare si i spuse:
- O, Hassib, asa i ii tu juramntul pe care mi l-ai
facut?
i Hassib striga:
- Pe Allah, o, domnia! pacatul este al vizirului, care era
sa ma omoare n bataie!
Ea spuse:
- tiu. i de aceea nici n-am sa te pedepsesc. Te-au silit
sa vii aici si m-au silit si pe mine sa ies din locuina mea,
pentru lecuirea sultanului. i vii sa-mi ceri lapte
A trei sute saptezeci si doua noapte
233
pentru a savrsi vindecarea. Am sa-i daruiesc ceea ce mi
ceri, n amintirea gazduirii pe care i-am dat-o si a luarii-
aminte cu care m-ai ascultat. Iata, dar, doua borcanase cu
laptele meu. Ca sa izbndesti vindecarea sultanului, trebuie
sa te nva cum sa le folosesti. Vino, asadar, mai aproape!
Hassib se apropie de domnia, si ea i spuse n soapta, asa
ca sa nu fie auzita dect de el:
-Unul dintre borcanase, cel nsemnat cu o dunga rosie,
slujeste la vindecarea sultanului. Celalalt nsa este menit
vizirului care a poruncit sa fii ciomagit. Asa ca, dupa ce are
sa vada vindecarea sultanului, vizirul o sa vrea sa bea si el
din laptele meu, ca sa se fereasca de boli, iar tu sa-i dai sa
bea din cel de al doilea borcanas.
Pe urma, mparatia Yamlika i darui lui Hassib cele doua
borcanase cu lapte si pieri pe data, n vreme ce pamntul se
nchise iarasi peste ea si peste balaurii care
o purtau.
Cnd ajunse la sarai, Hassib facu ntocmai precum i aratase
mparatia. Se duse asadar la sultan si l pofti sa bea din
borcanasul nsemnat cu dunga rosie. i, cum bau din acel lapte
de fecioara, sultanul ncepu sa asude din tot trupul si, n
cteva clipite, toata pielea lui vatamata de lepra ncepu sa
cada bucai-bucai si, pe masura ce cadea, n locul acela
crestea o piele curata si alba ca argintul. i se vindeca pe
data. Ci vizirul vru si el sa bea din laptele domniei de
subpamnt, lua celalalt borcanas si l goli dintr-o sorbitura.
i ndata ncepu sa se umfle si sa se tot umfle, si ajunse
mare ct un elefant, plesni deodata din toata pielea lui si
muri pe loc. i grabira sa-l duca si sa-l ngroape.
Iar sultanul, daca se vazu vindecat, l pofti pe Hassib sa
stea jos lnga el, i mulumi din tot sufletul si l caftani
mare vizir, n locul celui ce murise sub ochii lui. Porunci
apoi sa-l mbrace ntr-un caftan de fala, mpodobit cu
234
nestemate, si puse sa fie strigata numirea lui prin tot
palatul, dupa ce i darui trei sute de mameluci, si trei sute
de fecioare drept cadne, afara de trei domnie de snge
mparatesc, care, laolalta cu soia lui, faceau astfel patru
soii legiuite. Ii mai darui apoi trei sute de mii de dinari
de aur, trei sute de catri, trei sute de camile si o
sumedenie de vite: bivoli, boi si oi.
Dupa care, toi musaipii, toi curtenii si toi mai- marii
mparaiei, urmnd porunca sultanului, care le spuse: ,Cel
care ma cinsteste pe mine, l cinsteste si pe el!, se
apropiara de Hassib si i sarutara mna, unul dupa altul,
marturisindu-i supunere si ncredinndu-1 de cinstirea lor.
Pe urma, Hassib lua n stapnire palatul vizirului de mai
nainte si se muta acolo cu mama, cu soiile si cu cadnele
lui. i trai asa n fala si bogaie ani muli, avnd vreme sa
nvee si a citi si a scrie.
Dupa ce Hassib nvaa sa citeasca si sa scrie, si aduse
aminte ca tatal sau Danial fusese un mare nvaat si se simi
ispitit s-o ntrebe pe maica-sa de nu cumva batrnul i lasase
ca mostenire carile si scrierile sale. Mama lui Hassib
raspunse:
- Fiul meu, taica-tau, nainte de a muri, a aruncat toate
hrtiile si toate scrierile, si nu i-a lasat drept mostenire
dect o foaie mica de hrtie, pe care m-a nsarcinat sa i-o
nmnez atunci cnd ai sa-i marturisesti o asemenea dorina!
>
i Hassib spuse:
- Tare as dori s-o am, caci vreau sa nva acum tot ce este
de trebuina spre a crmui mai bine treburile mparaiei!
Dar cndfu cea de a trei sute saptezeci si treia noapte
A trei sute saptezeci si treia noapte
235
Spuse:
... spre a crmui mai bine treburile mparaiei.
Atunci mama lui Hassib alerga sa scoata din lacra n care
si ascunsese giuvaierurile foaia cea mica de hrtie, singura
adiata a nvaatului Danial, si veni sa i-o nmneze lui
Hassib, care o lua si o despaturi. i citi aceste simple
cuvinte: ,Orice stiina este desarta, caci vin vremile cnd
alesul lui Allah are sa le arate oamenilor izvoarele
nelepciunii. Acela se va numi Mahomed. Cu el si cu tovarasii
lui si cu drept-credinciosii lui fie pacea si binecuvntarea
pna la sfrsitul veacurilor!
i-aceasta-i, o, norocitule sultan, spuse mai departe
eherezada, povestea lui Hassib, fiul lui Danial, si a
mparatesei Yamlika, domnia de sub pamnt. Ci Allah este mai
stiutor!
Cnd ispravi eherezada de istorisit povestea aceasta
vrajitoare, sultanul ahriar striga deodata:
Simt ca mi napadeste sufletul o mohorala grea, o,
eherezada. nct ia bine aminte ca, daca are sa ina tot asa,
tare ma tem ca mine dimineaa intr-o parte are sa-i stea
capul si ntr-alta trupul.
La atare vorbe, micua Doniazada, speriata, se ghemui de tot
pe chilim, iar eherezada, fara sa se tulbure, raspunse:
Daca-i asa, o, norocitule sultan, am sa-i istorisesc
vreo doua snoave, taman att ct sa treaca noaptea. Dupa care,
Allah este Atoatestiutor!
i sultanul ntreba:
Pai cum vei face sa gasesti o poveste si scurta si
nveselitoare totodata?
eherezada zmbi a rde si spuse:
Chiar acestea sunt, o, norocitule sultan, povestile pe
care le stiu eu cel mai bine. Asa ca am sa-i istorisesc nu-
maidect vreo doua chisnovaturi scoase din Florile hazului si
din Gradina snoavelor. i pe urma sa mi se taie capul!
i numaidect spuse:
FLORILE HAZULUI I GRDINA SNOAVELOR
AL-RAID I VNTUITURA
1
IN/j 1 i s-a povestit, o, norocitule sultan, ca Harun Al-
Rasid, califul, aflndu-se odata intr-o stare sufleteasca
asemenea cu aceea n care te afli Maria Ta acum, a iesit sa se
plimbe pe drumul ce duce de la Bagdad la Bassra, lund cu sine
pe vizirul sau Giafar Al-Barmaki, pe paharnicul Abu-Isak si pe
poetul Abu-Nuwas.
Pe cnd se preumblau ei asa, iar califul ramnea cu
privirile mohorte si cu buzele strnse punga, iata ca tocmai
trecea pe drum un seic, calare pe magarul lui. Atunci califul
se ntoarse catre vizirul Giafar si i spuse:
- Intreaba-1 pe seicul asta unde se duce!
i Giafar, care nu stia ce sa mai nascoceasca spre a-1
descrunta pe calif, hotar numaidect sa-l nveseleasca pe
seama seicului ce-si vedea linistit de drum, lasnd sa se
legene n voie funia pe gtul blndului sau magarus. Se
apropie, asadar, de seic si l ntreba:
- De unde si ncotro mergi asa, o, preacinstite?
eicul raspunse:
- Catre Bagdad, si vin de la Bassra, locul meu de bastina.
Giafar ntreba:
- i pentru care pricina faci un drum atta de lung?
1
La M. A. Salie: Povestea cu Djafar Barmakiduli cu batrnul
bolnav.
A trei sute saptezeci si treia noapte
237
El raspunse:
- Pe Allah! ma duc sa caut la Bagdad vreun doftor priceput,
care sa-mi dea vreun leac pentru ochii mei!
Giafar spuse:
- Norocul si tamaduirea sunt n minile lui Allah, o,
seicule. Da ce-mi platesti daca, scapndu-te de attea cautari
si de attea cheltuieli, i voi spune, aci pe loc, un leac n
stare sa-i tamaduiasca ochii numai ntr-o noapte?
El raspunse:
- Singur Allah ar putea sa te rasplateasca pe potriva.
Atunci Giafar se ntoarse catre calif si catre Abu-
Nuwas, facndu-le cu ochiul; pe urma i spuse seicului:
- Daca-i asa, o, taica, atunci ia bine aminte la cele ce te
nva sa faci, caci lucru-i usor. Ia trei uncii de suflare de
vnt, trei uncii de sclipiri de soare, trei uncii de lucire de
luna si trei uncii de lumina de lampa; amesteca-le cu grija
ntr-o piulia fara fund si lasa totul descoperit, sa se coaca
vreme de trei luni. Atunci trebuie sa pisezi amestecul vreme
de trei luni si sa-l treci printr-o strecuratoare n bataia
vntului, vreme de alte trei luni. Pe urma, leacul are sa fie
gata si nu mai trebuieste dect sa-l presari pe ochi de trei
sute de ori n noaptea dinti, folosind de fiecare data ct
poi lua ntre degete de trei ori, si-apoi sa te culci. A doua
zi, ai sa te scoli tamaduit, de-o vrea Allah!
Auzind asemenea vorbe, seicul, n semn de mulumire si de
cinstire, se apleca nainte, lipindu-si pntecele de spinarea
magarului, n faa lui Giafar si, deodata, scoase o bubuitura
naprasnica, urmata de doua piuituri lungi, si i spuse lui
Giafar:
- Grabeste-te, o, doftorule, si prinde-le pna n-apuca sa
se mprastie. Deocamdata, asta-i singura mea dovada de
mulumire pentru leacul tau vntuit; ci, cum m-oi ntoarce n
ara mea, de-o vrea Allah, am sa-i trimit n dar o roaba cu
un dos numai creuri, ca o smochina uscata.
238
i care atta are sa te desfete, de-ai sa-i dai si sufletul;
iar roaba aceea a ta are sa se simta atunci atta de
ndurerata si atta de tulburata, nct, bocindu-te, n-o sa se
mai poata ine, si-are sa te flescaiasca pe obraz, o, obraz al
fundului meu!
i seicul si ndemna linistit magarul si si vazu de drum
mai departe, n vreme ce califul, zguduindu-se tot de rs, se
pravali pe spate, privind chipul vizirului sau, nmarmurit
ntr-o uluire fara de raspuns, si pe Abu-Nuwas care-i facea
semne de firitisire celui nvins.
Cnd auzi nazbtia aceasta, sultanul ahriar se nsenina
deodata si i spuse eherezadei:
Grabeste-te, eherezada, si mai povesteste-mi n noaptea
aceasta o snoava, macar tot atta de hazlie!
Iar micua Doniazada striga:
- O, eherezada, surioara mea, ce gingase si ce gustoase
sunt vorbele tale!
Atunci, dupa o tacere scurta, eherezada spuse:
COPILANDRUL I DASCLUL SU
1
Se povesteste ca vizirul Badreddin, ocrmuitorul Yemenului,
avea un frate copilandru, de o frumusee atta de fara de
asemuire, nct, la ivirea lui, si barbaii si femeile se
opreau sa-si scalde ochii n farmecele sale. Ci vizirul Badr,
de teama sa nu i se ntmple baiatului vreo paanie, l inea
ferit cu mare grija de privirile oamenilor si nu-1 lasa sa se
adune cu baieii de seama lui. Cum nu vroia sa-l trimita la
scoala, gndind ca nu l-ar putea veghea ndeajuns, i adusese
acasa, ca dascal, un
1
La M. A. Salie: Povestea cu vizirul Bedr-ad-din.
A trei sute saptezeci si cincea noapte
239
preacinstit si cucernic seic, vestit pentru obiceiurile lui
neprihanite, si i-1 dete n seama. Iar seicul se ducea n
fiece zi la elevul lui, cu care se nchidea cteva ceasuri
ntr-o ncapere pe care vizirul o menise pentru leciile lor.
Dupa un oarecare timp, frumuseea si farmecele baiatului nu
ntrziara sa-si arate puterea asupra seicului, care pna la
urma ncepu sa-si simta sufletul, la vederea acestuia, cntnd
din toate pasaricile lui.
i-asa, nemaistiind ce sa faca spre a-si potoli tulburarea,
se hotar ntr-o zi sa-i mpartaseasca baiatului fiorii
sufletului sau. Iar baiatul, nduiosat foarte, i spuse:
Vai! stii bine ca eu am minile legate si ca toate
miscarile mele sunt vegheate de fratele meu!
eicul suspina si spuse:
- Tare mi-ar placea sa petrec o seara numai cu tine!
Copilandrul raspunse:
- Ce visezi? Daca zilele mi sunt vegheate, cum crezi ca
mi sunt nopile?
eicul raspunse:
tiu prea bine! Da terasa casei mele este lipita de
terasa casei n care ne aflam acum, si nu i-ar fi greu la
noapte, dupa ce fratele tau se va culca, sa urci tiptil acolo,
de unde te-as ajuta sa sari peste ziduleul desparitor pe
terasa mea, unde nimeni nu va mai veni sa ne vegheze!
Baiatul se nvoi si spuse:
-Ascult si ma supun!...
Iar sultanul ahriar si zise: ,N-am s-o omor, de buna
seama, pna ce n-am sa aflu ce s-a petrecut ntre baiat si
dascalul lui!
Asa nct, n cea de a trei sute saptezecizeci si cincea
noapte
240
eherezada spuse:
... Baiatul se nvoi si spuse:
Iar cnd se lasa noaptea, se prefacu adormit si, cnd
vizirul se duse n odaia lui, flacaul se sui pe terasa. Iar
dascalul, secul, l lua numaidect de mna si l trase repede
pe terasa vecina, unde l asteptau rnduite frumos pocalele
pline si poamele. ezura deci jos pe patura alba, n lumina
lunii si, vrajii de duiosie si de seninul nopii minunate,
ncepura sa cnte si sa bea, sub dulcea stralucire a stelelor.
Pe cnd si petreceau ei vremea asa, vizirului Badr, nainte
de a se culca, i veni gndul sa se duca sa-l mai vada o data
pe fratele sau, si ramase tare nedumerit cnd nu-1 gasi. Porni
sa-l caute prin toata casa si, pna la urma, se sui si pe
terasa si se apropie de zidul desparitor: i vazu atunci pe
fratele sau si pe seic, cu paharele n mna, stnd si cntnd
unul lnga altul. Ci seicul apuca sa-l zareasca de departe pe
vizir si, cu o dibacie desavrsita, ntoarse cntarea pe care
tocmai o cntau, ticluind numaidect, pe aceeasi melodie,
aceste stihuri:
Beau pentru el un vin nmiresmat, nmiresmat de mierea gurii
lui.
Iar cupa de rubin i-a colorat Obrajii rumeni cu sfieli slbui.
Cum sa-i spun, daca, fericii, parinii,
Lui frate-sau uite-i lumina feii! - Nume i-au dat: Luna-
Plina-a-Credinii?...
Sa-i spun deci: Luna-Plina-a-Frumuseii!
Cnd auzi stihurile ce cuprindeau acea lauda gingasa n
privina sa, vizirul Badreddin, cum era om simitor si
A trei sute saptezeci si cincea noapte
241
binecrescut, si cum de altminteri nici nu vedea sa se petreaca
nimic nepotrivit, se trase ndarat spunndu-si: ,Pe Allah! n-
am sa le tulbur petrecerea! Iar cei doi petrecura ntr-o
desavrsita fericire.
n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada se opri o
clipa si pe urma spuse:
SACUL NZDRVAN
1
Se povesteste ca, ntr-o noapte, califul Harun Al-Rasid,
chinuit de unul din desele lui nesomnuri, a poruncit sa vina
la el Giafar, vizirul sau, si i-a spus:
- O, Giafar, n noaptea aceasta pieptul mi-e peste masura
apasat de nesomn si tare as vrea sa mi-1 simt usurat!
Giafar raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, am un prieten numit Aii
persanul, care poarta n sacul lui o sumedenie de snoave
desfatatoare, potrivite sa stinga grijile cele mai grele si sa
potoleasca gndurile mohorte.
Al-Rasid raspunse:
- Atunci, adu-mi-1 numaidect pe prietenul tau!
i Giafar l aduse numaidect dinaintea califului pe Aii
persanul si i spuse:
- Asculta, Aii! Tu stii povesti n stare sa alunge grijile
si amarul. Vreau sa ne povestesti o asemenea poveste.
Aii persanul raspunse:
- Ascult si ma supun. Ci nu stiu de trebuie sa povestesc
una pe care s-o fi auzit cu urechile mele, ori una pe care s-o
fi vazut cu ochii mei!
Al-Rasid spuse:
- Mi-ar placea mai degraba una la care sa fi luat si parte.
1
La M. A. Salie: Povestea cu sacul.
242
Atunci Aii persanul spuse:
- Stam intr-o zi n pravalia mea, vnznd si cumparnd,
cnd un kurd veni sa cumpere nu mai stiu ce; deodata, nsfaca
un sacule ce se afla pe tejgheaua mea si, fara ca macar sa
ncerce sa-l ascunda, vru sa plece cu el, de parca ar fi fost
al lui de cnd lumea. Eu, atunci, sarii din pravalie afara n
ulia, l nhaai de pulpana mantiei si i poruncii sa-mi dea
ndarat sacul; el nsa ridica din umeri si mi spuse:
- Sacul asta? Pai e sacul meu, cu tot ce se afla n el!
Eu atunci, simind ca ma nabus, strigai:
- O, musulmanilor! scapai-mi bunul din minile pacatosului
astuia!
La strigatele mele, ntregul suk se strnse mprejurul
nostru, iar negustorii ma sfatuira sa ma duc si sa ma plng
cadiului numaidect. Facui asa, si ei ma ajutara sa-l ducem la
cadiu cu noi si pe kurd, houl sacului.
Cnd ajunseram n faa cadiului, ne opriram amndoi
cuviinciosi n picioare dinaintea lui, si el ncepu prin a ne
ntreba:
- Care dintre voi face plngerea si pentru ce se plnge?
Atunci kurdul, fara a-mi da ragaz sa deschid gura, nainta
civa pasi si raspunse:
- Allah ocroteasca-1 pe stapnul nostru, cadiul! Iacata,
sacul acesta este sacul meu, cu tot ce se afla n el. II pier-
dusem, si iacata ca l-am gasit pe taraba din faa pravaliei
acestui om!
Cadiul l ntreba:
- Cnd l-ai pierdut?
El raspunse:
- Pe ziua de ieri! i, din pricina acestei pierderi, n-am
putut sa dorm toata noaptea.
Cadiul l ntreba:
-Atunci, ia sa-mi nsiri toate lucrurile care se afla n el.
A trei sute saptezeci si sasea noapte
243
i kurdul, fara sa sovaiasca o clipa, spuse:
In sacul meu, o, cadiule, stapne al nostru, se afla doua
borcanase de clestar pline cu kohl, doua beigase de argint
pentru ntins kohlul, o bastista, doua borcane cu limonada,
aurite mprejur, o perna, o andrea de mpletit, o pisica cu
pui n ea, doi magari, doua palanchine de femeie, o vaca, doi
viei, o oaie cu mieii ei, o camila si doi pui de camila, un
dromader bun de goana, cu dro- madera lui, un bivol, un divan,
un palat cu doua sali de primire, doua corturi de pnza verde,
o codoasa stirba, un baiat si sora lui, si o ceata de kurzi de
soiul meu, gata sa puna marturie ca sacul este sacul meu.
Dar cndfu cea de a trei sute saptezeci si sasea noapte
Spuse:
... gata sa puna marturie ca sacul este sacul meu.
Atunci cadiul, netulburat, se ntoarse catre mine si ma
ntreba:
- i tu ce ai de raspuns?
Eu, o, emire al drept-credinciosilor, eram nmarmurit. Ci
tot naintai oleaca si raspunsei:
- Allah nale-1 si cinsteasca-1 pe stapnul nostru cadiul!
Eu stiu ca n sacul meu se afla un iatac paraginit, o casa
fara bucatarie, o scoala de baiei, un brlog de tl-hari de
teapa kurzilor, o bta de cioban, cinci baiei dragalasi,
douasprezece fete fecioare si o mie de capetenii de caravane,
gata sa puna marturie ca sacul este al meu, cu tot ce se afla
n e.
Cnd auzi raspunsul meu, kurdul striga vaicarindu-se:
O, stapne al nostru, cadiule, sacul acesta care-i al
2 44
meu este cunoscut si rascunoscut, si toata lumea stie ca e al
meu. Pe deasupra, ca nca o dovada, el mai cuprinde doua
cetai ntarite si zece turnuri, doua alambicuri de alchimist,
patru jucatori de sarange, o iapa si doi mnji, un armasar si
doi cai juganii, un baiat stricat si doi codosi, un orb si
doi stravazatori, un schiop si doi damblagii, un reiz de naie,
o naie cu naierii ei, un popa crestin, un cadiu si doi martori
gata sa puna marturie ca sacul este sacul meu!
Cadiul, la vorbele acestea, fara a se tulbura, se ntoarse
nspre mine si ma ntreba:
- Ce ai de raspuns la toate astea?
Eu, o, emire al drept-credinciosilor, simeam ca plesnesc de
mnie, ci tot naintai civa pasi si raspunsei cu toata
linistea de care eram n stare:
- Allah sa lumineze si sa limpezeasca judecata stapnului
nostru cadiul! Trebuie sa adaug ca n sac, ca dovada ca este
al meu, se mai afla, pe deasupra, niste leacuri mpotriva
durerilor de cap, niste zemuri vrajitoresti si niste farmece,
niste tunici de zale si niste dulapuri pline cu arme, o mie de
berbeci deprinsi sa se bata n coarne, un obor de vite, niste
insi dedai la muierlc, niste pezevenghi, niste gradini pline
cu pomi si cu flori, niste via de vie ncarcata cu struguri,
niste mere si niste smochine, niste umbre si niste naluci,
niste damigene si niste pocale, niste proaspei casatorii, cu
toata nunta, niste strigaturi si niste ghidusii, douasprezece
vntuituri puturoase, tot attea fsieli fara de miros, niste
prieteni tolanii pe o pajiste, niste steaguri si niste
prapuri, o nevasta care iese dintr-un hammam, douazeci de
cntarete, cinci mndrete de roabe abisinience, trei indience,
cincizeci de turcoaice, saptezeci de persience, patruzeci de
casmirience, optzeci de kurde, tot attea chinezoaice,
nouazeci de georgience, toata ara Irakului, Raiul Pamntesc,
doua staule, o moschee, cteva hammamuri, o suta de negustori,
o tabla de lemn, un cui,
245
un negru care cnta dintr-un clarinet, douazeci de
danuitoare, cincizeci de magazii, cetatea Kufa, cetatea Gaza,
Damietta, Assuan, saraiul lui Khosru-Anusirvan si cel al lui
Soleiman, toate pamnturile cuprinse ntre Balkh si Ispahan,
Indiile si Sudanul, Bagdadul si Khorasanul; mai cuprinde, pe
deasupra - Allah ocroteasca-i zilele cadiului nostru! - un
giulgiu, un sicriu si un brici de barbierit pentru barba
cadiului, daca preacinstitul cadiu nu va vroi sa-mi faca
dreptate si sa judece ca sacul este sacul meu!
Cadiul, dupa ce asculta toate astea, se uita la noi si mi
spuse:
Pe Allah! ori ca voi amndoi suntei doua pramatii care
va batei joc si de pravili si de nfaisatorul lor, ori ca
sacul vostru o fi vreo genune fara de fund sau poate ca chiar
Valea-din-Ziua-Judecaii!
i pe data, ca sa cerceteze spusele noastre, porunci sa se
deschida sacul, de fata cu martorii. In sac se aflau cteva
coji de portocala si niste smburi de masline.
Eu atunci, naucit pna peste marginile naucelii, i
marturisii cadiului ca sacul acela era sacul kurdului si ca
sacul meu pierise. i ma cam dusei!
Cnd auzi povestea aceasta, califul Harun Al-Rasid se tavali
pe jos n hohote de rs si l darui cu un dar procopsit pe Aii
persanul. i dormi adnc n noaptea aceea pna dimineaa.
Pe urma eherezada adauga:
Da nu care cumva, o, norocitule sultan, sa socoi ca
snoava aceasta ar fi mai hazulie dect cea n care Al-Rasid s-
a pomenit judecator ntr-o pricina de dragoste!
i sultanul ahriar ntreba:
i care este snoava aceea de care eu habar n-am?
Atunci eherezada spuse:
246
AL-RAID JUDECTOR N DRAGOSTE
1
Se povesteste ca, ntr-o noapte, Harun Al-Rasid se culcase
ntre doua
2
cadne care i erau deopotriva de dragi, una de
bastina din Medina, cealalta din Kufa; si nu vroise, pna la
ncheierea de la urma, sa-si marturiseasca aplecarea faa de
vreuna dintre ele n dauna celeilalte. Asa ca izbnda avea sa
fie a celei ce va fi dobndit-o pe drept, nct roaba de la
Medina i lua minile si ncepu sa le alinte dulce, pe cnd
cea de la Kufa, tolanita oleaca mai jos, l dezmierda pe
picioare si se folosea de prilej spre a-si strecura mna catre
bunurile califului, cntarindu-le cu gingasie. i-asa ca
bunurile, de atta cntareala duioasa, ncepura sa sporeasca
n greutate. Atunci roaba de la Kufa nu pregeta sa puna
stapnire pe ele si, cuprinzndu-le cu totul, le aduna n
causul palmelor. Atunci roaba de la Medina i zise:
- Vad ca ai pus gabja pe toata sermaiaua si nici nu te
gndesti sa-mi lasi si mie macar dobnzile!
i, cu o miscare repezita, o mpinse pe potrivnica ei
ncolo, si puse ea la rndu-i stapnire pe toata sermaiaua,
ascunznd-o cu grija n causul palmelor. Atunci roaba
pagubita, care era tare priceputa la pildele ramase de la
Profet, i zise roabei de la Medina:
- Mi se cuvine sermaiaua n temeiul spuselor Profetului
(asupra-i fie rugaciunea si pacea!): ,Cine trezeste la viaa
un pamnt mort, este stapn deplin peste acel pamnt!
Da roaba de la Medina, care nu vroia sa lase bunurile, nu
era nici ea mai puin dascalita dect potrivnica ei de la
Kufa, ntru pildele cuprinse n sunna, si raspunse numaidect:
1
La M. A. Salie: Povestea cu califulAr-Rasidsi niste roabe.
2
In varianta tradusa de M. A. Salie, sunt trei roabe, cea de
a treia fiind din Irak.
247
- Sermaiaua este a mea n temeiul spuselor Profetului
(asupra-i fie rugaciunea si pacea!) care ne-au fost pastrate
si lasate de catre Safian: ,Vnatul nu este al acelui care l
scoala, ci al celui care l prinde!
Cnd auzi toate aceste sfinte pomeniri, califul le socoti
atta de ntemeiate, nct se dovedi si el la fel faa de cele
doua copile, n noaptea aceea.
1
Pe urma eherezada adauga:
Ci, o, norocitule sultan, niciuna dintre snoavele acestea
nu preuiesc ct aceea n care doua femei sporovaiesc despre
cine se cade sa aiba ntietate n dragoste: un flacaiandru
sau un barbat copt?
Cui I SE CADE NTIETATEA -
UNUI FLCIANDRU SAU UNUI BRBAT COPT
2
Snoava ne-a fost lasata de Abul-Aina care spune:
Stam ntr-o seara pe terasa casei la reveneala, cnd auzii o
sporovaiala de femei pe terasa casei de alaturi. Femeile care
vorbeau erau cele doua soii ale vecinului meu. Fiecare avea
cte un dragu care le aducea alte rasfauri dect bosorogul
lor de so. Draguul uneia era un flacau frumos, nca fraged
si cu buzele si obrajii rumeni, abia adumbrii de nchipuirea
unui pufusor; pe cnd draguul celeilalte era un barbat copt
si mpodobit cu o barba mare si deasa. Or, cele doua vecine
ale mele, nestiind ca sunt auzite, tocmai vorbeau despre
meritele draguilor lor. Una zicea...
1
La M. A. Salie, aceste ultime rnduri sunt altfel:
,Atunci roaba de la Irak le mbrnci ncolo si grai:
Sermaiaua are sa fie a mea, pna dovedii voi glceava!
2
La M. A. Salie: Povestea cu Abu-li-Aina si doua neveste.
248
Dar cnd fu cea de a trei sute saptezeci si saptea noapte
Spuse:
... Una zicea:
- O, soro, cum de-ai putea sa nduri pe sni atingerea
aspra a barbii draguului tau, ori mustaile care i neapa
obrajii si buzele cnd te saruta? Cum de scapi de fiecare data
nej ulia si nevatamata? Crede-ma, soro, schimba-i draguul
si fa ca mine: ia-i un flacaias cu obrajii acoperii de un
pufusor dulce ca poama si cu buzele moi de sa i se topeasca
n gura cnd l sarui. Pe Allah! acela are sa-i aduca din
plin, n locul barbii de care duce lipsa, destule alte
bucurii!
La aceste cuvinte, surata ei raspunse:
- Proasta mai esti, soro, si lipsita de pricepere si de
dibacie! Au tu nu stii ca un pom nu este frumos dect ncarcat
cu frunzele lui, iar castravetele nu este bun dect cnd are
creuri si buburuze? Ce poate fi mai urt pe lume dect un
barbat spn ca napul? Afla, dar, ca barba si mustaile sunt
pentru barbat ceea ce sunt cosiele parului pentru femeie.
Lucru-i atta de nvederat, nct Allah Preanaltul (slavit
fie el!) anume a zamislit n cer un nger care nu are alta
sarcina dect sa-l proslaveasca pe Atoatefacatorul pentru ca
le-a daruit barbailor barba si pentru ca le-a nzestrat pe
femei cu plete. Ce-mi tot spui tu sa-mi iau de dragu un
tinerel fara barba? Au tu crezi ca as primi vreodata sa ma leg
cu unul care, de-abia mbraisat se si desparte, de-abia
ncalzit se si raceste, de-abia prins se si desprinde, de-abia
nalat se si coboara, de-abia gasit se si pierde, de-abia
nceput se si ispraveste,
A trei sute saptezeci si saptea noapte
249
de-abia pornit se si odihneste, de-abia dezbracat se si
mbraca, si de-abia venit e gata sa plece? Vezi-i de treaba,
soro draga! N-am sa ma despart niciodata de un barbat care de-
abia adulmecat se si ntoarce, care cnd vine ramne, cnd
ncepe nu se opreste, cnd sfrseste nu se ispraveste, cnd te
strnge te bucura, cnd asuda te cutremura, cnd da nu se
zgrceste, si cnd vrea poate!
Auzind aceste lamuriri, femeia care avea de dragu un
flacaiandru striga:
- Pe Domnul sfintei Kaaba! o, soro draga, mi-ai strnit
ispita de a cunoaste si eu un om cu barba!
Pe urma eherezada, dupa o tacere scurta, spuse numaidect:
PREUL CASTRAVEILOR
1
Intr-o zi, emirul Moin ben-Zaida
2
ntlni la vnatoare un
arab calare pe un magar si care venea din pustie
3
. Ii iesi
nainte si, dupa salamalec, l ntreba:
- Unde mergi asa, frate arab, si ce duci nfasurat cu atta
grija n saculeul acela?
Arabul raspunse:
- Merg la emirul Moin, sa-i duc trufandaua aceasta de
castravei ce s-au copt mai nainte de vremea lor pe ogorul
meu. Cum emirul este cel mai darnic om din ci se cunosc, n-
am nicio ndoiala ca are sa-mi plateasca pe castravei un pre
pe potriva marinimiei lui!
1
La M. A. Salie: Povestea cu Man ibn Zaida.
2
Moin ben-Zaida - capetenie de osti si fruntas al lumii
arabe din primele vremuri ale Islamului - era de o darnicie
care a devenit legendara. A murit pe la 770.
3
Varianta tradusa de M. A. Salie a acestei povesti ncepe
cu un episod care ilustreaza si el marinimia emirului ben-
Zaida: mai nainte de a-1 ntlni pe arabul cu castraveii,
emirul, nsetat, bea apa din cofeielele unor fete si, neavnd
cu ce sa le rasplateasca pe fete, ntruct nu avea bani la el,
250
Emirul Moin, pe care arabul nu-1 mai vazuse niciodata pna
atunci, l ntreba:
- i cu ct nadajduiesti sa-i plateasca emirul Moin
castraveii?
Arabul raspunse:
- Pe puin cu o mie de dinari de aur!
Emirul ntreba:
- i daca emirul i-o spune ca e prea mult?
Arabul raspunse:
- N-am sa mai cer dect cinci sute!
- i daca el o sa-i spuna ca e prea mult?
- Am sa cer trei sute!
- i daca el o sa-i spuna ca tot e prea mult?
- O suta!
- i daca o sa-i spuna iar ca e prea mult?
- Cincizeci!
- i daca iar o sa-i spuna ca e prea mult?
- Treizeci!
fiind la vnatoare, le daruieste cte o sageata din vestitele
lui sagei cu vrful de aur - generozitate care le face
numaidect pe cele trei fete sa-si dea seama cine este
marinimosul din faa lor si, drept mulumire, fiecare i
nala cte o lauda, n versuri cam aidoma, totusi
interesante:
Prima:
Ce darnic e viteazul, si ce bun e!
Smcea de aur puse la sagei - Sa-si cumpere raniii leacuri
bune,
Iar pentru cei rapusi un giulgi mare!
A doua:
Nu-i altu-n darnicie mai presus
Prieteni, dusmani el pe toi i-nfrupta!
Smcea de aur la sagei si-a pus Ca sa ramna darnic si n
lupta!
A treia:
E-atta darnicie n inima-i viteaza,
Ct cu sagei de aur dusmanii-i sageteaza!
Sa-si ia raniii leacuri pe scumpele sagei,
Iar celor mori sovoane sa li se ia, de pre!
A trei sute saptezeci si saptea noapte
251
- i daca o sa-i spuna ca si atta e prea mult?
- Uf! atunci am sa-mi bag magarul n haremul lui si-am s-o
iau la fuga cu minile goale!
Auzind cuvintele acestea, Moin pufni n rs si dete pinteni
calului, ca sa-si ajunga alaiul si sa se ntoarca repede la
sarai unde le porunci robilor si musaipilor sa-l lase sa intre
pe arabul cu castraveii.
i-asa, peste un ceas, cnd arabul ajunse la palat,
camarasul se grabi sa-l duca n sala de primire, unde astepta
emirul Moin, stnd mare, mpresurat de toata fala de la
curtea lui si nconjurat de strajerii cu spadele n mna.
nct arabul nici pomeneala sa-l mai cunoasca n cel din faa
lui pe calareul ntlnit pe drum; si, cu sacul de castravei
n mna, astepta, dupa cuvenitele salamalecuri, sa-l ntrebe
mai nti emirul. i emirul l ntreba:
- Ce-mi aduci n sacul acela, frate arab?
El raspunse:
- Punndu-mi credina n marinimia emirului,
>
stapnul nostru, i aduc niste trufandale de castravei tineri
crescui n bostanaria mea.
- Bun gnd! i la cam ct socoi sa se ridice marinimia
mea?
- La o mie de dinari!
- E cam prea mult!
- Cinci sute!
- E prea mult!
- Trei sute!
- Prea mult!
- O suta!
- E mult!
- Cincizeci!
- Mult!
- Treizeci!
- nca-i mult!
252
Atunci arabul striga:
- Pe Allah! ce ntlnire de piaza rea mai avusei si eu
adineaori, n pustie, cnd ma ntlnii cu faa aia de catran!
Nu, pe Allah! o, emire, nu pot sa las castraveii la mai puin
de treizeci de dinari.
Auzind aceste cuvinte, emirul Moin zmbi a rde si nu
raspunse nimic. Atunci arabul se uita la el si, bagnd de
seama ca omul cel ntlnit n pustie nu era altul dect emirul
Moin, spuse:
- Pe Allah! o, stapne al meu, porunceste sa fie adusi cei
treizeci de dinari, caci magarul meu este legat la poarta!
La cuvintele acestea, emirul Moin izbucni ntr-un hohot de
rs de cazu pe spate; apoi l chema pe camarasul lui si-i
spuse:
- Numara-i numaidect acestui frate arab mai nti o mie de
dinari, pe urma cinci sute, pe urma trei sute, pe urma o suta,
pe urma cincizeci, si, la sfrsit de tot, treizeci, ca sa-l
ndupleci sa-si lase magarul acolo unde este legat!
i arabul ramase cu gura cascata, primind o mie noua sute
optzeci de dinari pentru un sac de castravei. Asa de darnic
era emirul Moin! Mila lui Allah fie cu el n veci!
Pe urma, eherezada spuse:
PLETELE ALBE
1
Abu-Suvaid povesteste:
Intr-o zi, intrasem ntr-o livada sa cumpar niste poame,
cnd zarii de departe, seznd la umbra unui cais,
1
La M. A. Salie: Povestea cu Abu-Suveidsi batrna.
A trei sute saptezeci si opta noapte
253
o femeie ce-si pieptena parul. Ma apropiai de ea si vazui ca
era batrna si ca parul i era alb; ci faa i era desavrsit
de proaspata, iar obrazul arata minunat. Daca vazu ca ma
apropii de ea, nu facu nicio miscare sa-si traga iasmacul pe
faa, nici vreun semn ca ar vrea sa-si acopere capul, ci
zmbea mai departe, descurcndu-si parul cu pieptenul ei de
fildes. Ma oprii dinainte-i si, dupa cuvenitele salamalecuri,
i spusei:
- O, tu, cea batrna dupa ani, dar asa de tnara dupa chip,
de ce nu-i vopsesti parul, ca sa semeni ntru totul cu o fata
tnara? Ce pricina te mpiedica sa nu faci asa?
Dar cndfu cea de a trei sute saptezeci si opta noapte
Spuse:
... Ce pricina te mpiedica sa nu faci asa?
Ea ridica atunci capul, ma privi cu ochii mari si mi
raspunse:
L-am mai vopsit o data,
i iarasi a albit.
Ca doar culoarea vremii Ramne, nesmintit.
Nu-l mai vopsesc de-acuma - Ca n-are niciun rost,
i nici nu se mai poate Sa fii ceea ce-ai fost.
254
i eherezada spuse apoi:
NCURCTURA DESCURCAT
1
Se povesteste ca vizirul Giafar, primindu-1 intr-o noapte ca
oaspete pe califul Harun Al-Rasid, nu precupei nimic spre a-1
nveseli ct mai desfatator. Deodata, califul i spuse:
- Giafar, am auzit ca ai cumparat o roaba tare frumoasa, pe
care si eu o bagasem de seama si pe care vroiam s-o cumpar
pentru mine. Doresc, dar, sa mi-o lasi mie, la ce pre vei
dori.
Giafar raspunse:
- N-am de gnd s-o vnd, o, emire al drept-credin-
ciosilor.
Califul spuse:
- Atunci, da-mi-o n dar.
Giafar raspunse:
- N-am de gnd asa ceva, o, emire al drept-credin-
ciosilor.
Atunci Al-Rasid ncrunta din sprncene si striga:
- Jur de trei ori ca ma despart de soia mea Sett Zobeida,
daca nu vrei sa-mi vinzi roaba ori sa mi-o daruiesti.
Giafar raspunse:
- Jur de trei ori ca ma despart pe data de soia mea, mama
copiilor mei, daca am sa-i vnd roaba sau am sa i-o
daruiesc.
Dupa ce amndoi facura asemenea juramnt, deodata pricepura
ca se lasasera tri prea departe, orbii de aburii vinului,
si amndoi ntr-un gnd se ntrebara
1
La M. A. Salie: Povestea cu Abu-Yusuf.
255
ce cale sa foloseasca spre a iesi din ncurcatura. Dupa cteva
clipe de uluire si de cugetare, Al-Rasid spuse:
- N-avem alta cale de scapare din mprejurarea aceasta
ncurcata, dect sa ne slujim de luminile cadiului Abi- Yussuf
\ cel atta de priceput la pravilele despareniei.
Trimise numaidect dupa el, iar Abi-Yussuf gndi: ,Daca
trimite califul dupa mine n puterea nopii, trebui sa se fi
ntmplat belea mare n Islam. i iesi degraba din casa,
ncaleca pe catr si i spuse robului care venea n urma lui:
- Ia cu tine sacul cu graune al catrului, care n-a
ispravit de mncat, si nu uita sa i-1 atrni la bot cnd o sa
ajungem acolo, ca sa-si sfrseasca poria.
Iar cnd intra n sala n care l asteptau califul si
Giafar, califul se ridica n cinstea lui si l pofti sa se
aseze alaturi de el: hatr pe care nu-1 facea nimanuia dect
numai lui Abi-Yussuf. Pe urma i spuse:
Te-am chemat pentru o ncurcatura dintre cele mai
ncurcate.
i i povesti ntmplarea. Atunci Abi-Yussuf zise:
- Pai dezlegarea, o, emire al drept-credinciosilor, este
cum nu se poate mai usoara!
Se ntoarse apoi catre Giafar si i spuse:
- N-ai dect sa-i vinzi califului jumatate din roaba si sa-
i dai n dar cealalta jumatate!
Hotarrea aceasta l bucura peste masura pe calif, care nu
mai contenea sa se minuneze de deplina-i iscusina: caci pe
amndoi i dezlega de juramntul facut. Poruncira, asadar, sa
vina numaidect roaba, iar califul i spuse:
- Nu pot astepta sa treaca rastimpul hotart de pravili
pentru slobozenia ce mi-ar ngadui s-o iau pe roaba
1
Abi-Yussuf Iacub a fost un celebru jurist arab care a murit
n anul 828.
256
de la stapnul ei dinti. Asa nct, o, Abi-Yussuf, trebuie
sa-mi mai afli si mijlocul de a-mi da pe loc slobozenia.
Abi-Yussuf raspunse:
- Lucru-i nca si mai usor. Porunceste sa vina aici un
tnar mameluc.
Numaidect Al-Rasid porunci sa vina mamelucul, iar Abi-
Yussuf spuse:
- Pentru ca aceasta grabnica slobozenie sa fie asa cum
scrie la lege, trebuie ca roaba sa fie casatorita dupa lege.
Am sa i-o dau, asadar, de soie acestui mameluc care, dupa ce
i se va plati rascumpararea, are sa se despareasca de ea,
fara a o fi atins. i numai atunci, o, emire al drept-
credinciosilor, roaba are sa poata fi cadna ta!
Apoi se ntoarse catre mameluc si i spuse:
- O primesti pe roaba aceasta ca soie legiuita?
El raspunse:
- O primesc!
Atunci cadiul i spuse:
- Esti casatorit. Acuma, ine o mie de dinari pentru tine
si despareste-te de ea.
Mamelucul raspunse:
- De vreme ce sunt casatorit cu ea dupa lege, in sa ramn
casatorit, caci roaba mi place.
Auzind raspunsul mamelucului, califul si ncrunta
sprncenele a mnie si i spuse cadiului:
- Pe fala stramosilor mei! dezlegarea ta are sa te lege n
streang.
Ci Abi-Yussuf spuse blajin:
- Stapnul nostru califul sa n-aiba grija de ndaratnicia
acestui mameluc si sa aiba toata ncredinarea ca
dezlegamntul este mai usor ca oricnd.
Pe urma adauga:
- Ingaduie-mi numai, o, emire al drept-credinciosilor, sa
ma slujesc de mameluc ca si cum ar fi robul meu.
257
Califul i spuse:
- i ngaduiesc. Este robul tau si se afla n stapnirea
ta.
Atunci Abi-Yussuf se ntoarse catre fata si i spuse:
- i daruiesc mamelucul acesta si i-1 dau ca rob
cumparat! l primesti asa?
Ea raspunse:
- l primesc!
- Atunci, casatoria pe care a facut-o cu tine este stricata
chiar de el. Iar tu esti dezlegata de el. Asa spune legea
casatoriei. Am judecat!
Auzind judecata aceasta, Al-Rasid, minunndu-se peste poate,
se ridica drept n picioare si striga:
- O, Abi-Yussuf, nu se mai afla altul ca tine n tot
Islamul!
i porunci sa i se aduca o tabla mare, plina cu aur, si l
ruga s-o primeasca. Atunci cadiul i mulumi, dar nu stia cum
sa duca tot aurul acela. Deodata si aminti de sacul de
graune al catrului si, cernd sa-i fie adus, varsa n el tot
aurul de pe tabla si pleca.
Or, snoava aceasta ne dovedeste ca stiina legilor duce la
cinstiri si la bogaii. Mila lui Allah fie, dar, asupra tu-
turor acestora!
Pe urma eherezada spuse:
ABU-NUWAS I SCALDA SULTANEI SETT ZOBEIDA
1
Se povesteste ca slavi tul calif Harun Al-Rasid, care o
iubea cu o dragoste peste masura pe soia si verisoara lui,
Sett Zobeida, pusese sa se zideasca pentru ea, ntr-o gradina
numai a ei anume, un havuz mare, mprejmuit de un crngusor de
copacei stufosi, unde se putea scalda
1
La M. A. Salie: Povestea cu Harun al-Rasid si sitt-Zubeida.
258
iara a fi zarita vreodata nici de privirile barbailor, nici
de razele soarelui, atta de nepatruns si de frumos era acel
crngusor.
Or, ntr-o zi de arsia, Sett Zobeida veni singura-sin-
gurica n crng, se dezbraca pna la piele pe marginea
havuzului si intra n apa. Ci nu-si spala dect picioarele,
pna la genunchi; caci se sfia de tremurul pe care apa l da
trupului ce se cufunda cu totul n valuri si, pe deasupra,
nici nu stia sa noate. Doar cu un lighenas de aur pe care l
adusese cu ea si turna cte puina apa pe umeri.
Califul, care o vazuse cnd plecase catre havuz, o urmase
ncetisor si, calcnd fara zgomot, ajunsese la crngusor
tocmai cnd Sett Zobeida era goala. i ascuns ntre
frunzisuri, ncepu s-o priveasca si sa se minuneze de alba ei
goliciune lnga apa. i, cum sta cu o mna sprijinita pe
creanga, deodata creanga se frnse si Sett Zobeida...
Dar cnd fu cea de a trei sute saptezeci si noua noapte
Spuse:
... deodata creanga se frnse si Sett Zobeida, cuprinsa de
spaima, se ntoarse, punndu-si repede minile la locul de
rusine, ca sa-l fereasca de priviri straine. Or, Sett Zobeida
era asa de binecuvntata, nct minile ei amndoua nu
izbuteau sa acopere totul; asa ca, printre degetele ei, ochii
califului zareau ntreaga slava.
Al-Rasid, care pna atunci nu avusese prilejul s-o priveasca
n voie pe verisoara lui, fu si uimit si ncntat vaznd-o ct
de daruita era, si se grabi sa se ndeparteze
A trei sute saptezeci si noua noapte 259
pe furis, asa cum venise. Dar cele vazute i strnisera
nchipuirea si se simi deodata ispitit sa faca versuri,
ncepu prin a ticlui, pe un ritm sprinten, urmatorul vers:
Vazui argintul gol ntr-un havuz...
Dar degeaba si mai framnta el mintea sa duca mai departe
cuvintele, caci nu izbuti nu numai sa ispraveasca poezia, ci
nici macar sa faca si versul urmator, cerut de rima; si se
simea tare necajit si asuda repetndu-si:
i nu izbutea sa iasa la liman. Atunci, se hotar sa-l cheme
pe poetul Abu-Nuwas si i spuse:
- Ia sa vedem daca poi sa duci la capat o poezioara care
are ca vers de nceput aceste cuvinte:
Atunci Abu-Nuwas, care si el daduse trcoale prin preajma
havuzului si luase seama la toata ntmplarea de mai nainte,
raspunse:
Ascult si ma supun!
i, spre uluirea califului, ticlui pe data stihurile ur-
matoare:
Vazui argintul gol ntr-un havuz,
i ochii mei cu flacari s-au aprins Gazela dulce sufletul mi-a
prins Cu-alfericirii ei ascuns hurmuz.
De ce nu m-am putut schimba un timp In val de apa, sa-i alint
hoeste Al frumuseii har - sau ntr-un peste,
Pentru un ceas ori doua, sa ma schimb?
260
Califul nu ncerca sa afle cum de stiuse Abu-Nuwas sa dea
versurilor lui o culoare atta de aidoma cu faptele
ntmplate, si l rasplati cu darnicie, spre a-i dovedi mul-
umirea avuta.
Pe urma, eherezada adauga:
- Dar sa nu socoti, o, norocitule sultan, ca iscusina
>
7 7
i
mintii lui Abu-Nuwas ar fi mai stralucita dect minu-
>
nata lui stihuire din snoava ce vine acuma la rnd. ABU-NUWAS
TICLUIND VERSURI
1
Intr-o noapte, califul Harun Al-Rasid, prins de o ne- somnie
statornica, se preumbla de unul singur prin umbrele saraiului,
cnd o zari pe una dintre roabele lui, pe care o iubea peste
masura, ca se ndreapta catre iatacul de taina. Se lua dupa ea
si intra pe urmele ei n iatac. O prinse atunci n brae si
ncepu s-o alinte si s-o strnga, pna ce roabei i cazu valul
ce-o acoperea si pna ce tunica i aluneca de pe umeri.
Vaznd-o asa, dorina se aprinse n sufletul califului, care
vroi pe data sa se bucure de roaba cea frumoasa; ci se trase
ndarat, spunnd:
- Iarta-ma acum, o, emire al drept-credinciosilor! Sa
amnam pe mine, caci n seara aceasta nu ma asteptam ca ai sa
ma cinstesti cu venirea ta si nu sunt deloc pregatita. Ci
mine, cu voia lui Allah! ai sa ma gasesti parfumata si pe pat
cu iasomii nmiresmate.
Atunci Al-Rasid nu mai starui si se ntoarse la plimbarea
lui.
A doua zi, pe la aceeasi vreme, emirul l trimise pe
Massrur, capetenia hadmbilor, s-o vesteasca pe roaba de
1
La M. A. Salie: Povestea cu califul, roaba si Abu-Novas.
A trei sute saptezeci si noua noapte
261
fagaduita lui venire. Ci fetiscana tocmai avusese n ziua
aceea un nceput de oboseala si, simindu-se mai slabita si
mai nenstare dect oricnd, se mulumi, drept orice raspuns
dat lui Massrur, care i aminti de fagaduiala din ajun, sa-i
aminteasca zicala: ,Ziua sterge vorbele din timpul nopii!
In clipa cnd Massrur i repeta califului cuvintele acestea
ale fetiscanei, intrara poeii Abu-Nuwas, El-Rakasi si Abu-
Mossab. Iar califul se ntoarse catre ei si le spuse:
- Sa-mi ticluii pe data fiecare cteva stihuri n care sa
fie cuprinse cuvintele: ,Ziua sterge vorbele din timpul
nopii!
Atunci poetul El-Rakasi spuse cel dinti:
O, inima, ia seama i fugi de-acea copila,
Frumoasa si gingasa.
Dar fara pic de mila,
Ce nu vrea nici sa deie i nici ea sa primeasca,
Fagaduind ca ,mine...
i-apoi, cu nefireasca i dulce nepasare,
Nu-si schimba vorba-n fapte,
Spunnd ca: ,Ziua sterge Vorbele spuse-n noapte!
Pe urma Abu-Mossab nainta si spuse:
Inima mea alearga Spre-a ei, n goana mare,
Iar ea se joaca, reaua,
Cu-a mea nflacarare.
Cnd ochii-mi plng, si pieptul De dorul ei ma arde,
262
Ea doar se mulumeste Sa rda mai departe.
De-i amintesc ce-mi spuse,
Ea mi rspunde-n soapte, Zmbindu-mi: ,Ziua sterge?
Vorbele spuse-n noapte!
Cel din urma, Abu-Nuwas, nainta si spuse:
In noaptea linistita,
Ce dulce se-ndoia!
Ct farmec, fara voie,
Prin trupu-i tremura!
In linul vnt al nopii, Suav-ameitor,
Un ram parea, ca ramul Zbatndu-se usor.
i-au nceput deodata Sub haina sa-i tresalte,
Mici, snii ei, aprinsii,
Ca doua rodii coapte.
De-attea dulci alinturi,
i jocuri dragi, si glume,
Dibaci purtndu-mi mna i cu un rost anume,
Iasmacul de pe faa Deodata se-abatu,
i de pe umeri, moale,
Tunica ei cazu.
i se ivi deodata,
Pe jumatate goala,
Din rochia-i cazuta,
Ca floarea din petala.
A trei sute saptezeci si noua noapte
263
Cum noaptea-si coborse A umbrelor perdea,
Aprins de dor, si lacom,
I-am spus: , Te vreau a mea!
Ci ea sopti doar: ,Mine...
Iar eu, a doua zi,
I-aduc aminte dulce:
,Fagduiala, stii!...
Ea, ca-ntr-un vis, cu ochii Rznd, cu buze coapte,
Raspunse: ,Ziua sterge Vorbele spuse-n noapte!
Dupa ce asculta toate stihurile acestea, Al-Rasid puse sa se
dea cte o suma mare de bani fiecarui poet, afara de Abu-
Nuwas, si porunci ca acesta sa fie ucis numaidect, strignd:
- Pe Allah! esti n crdasie cu acea roaba! Altminterea de
unde ai fi stiut sa zugravesti asa de aidoma o ntmplare la
care numai eu am fost de faa?
Abu-Nuwas ncepu sa rda si raspunse:
- Califul, stapnul nostru, uita ca adevaratul poet este
acela care stie sa ghiceasca ceea ce este ascuns, numai din
atta ct i se spune! i de altminteri nsusi Profetul
(asupra-i fie rugaciunea si pacea!) ne-a nfaisat de minune,
pe noi, poeii, cnd a spus despre noi: ,Poeii, pe orice drum
ar lua-o, umbla ca niste nauci. Numai nchipuirea i
calauzeste, si diavolul! i povestesc si spun fapte pe care nu
le savrsesc!
Al-Rasid, la cuvintele acestea, nu starui sa mai adnceasca
o taina ca aceea si, dupa ce l ierta pe Abu-Nuwas, i darui
de doua ori mai muli galbeni dect le daduse celorlali doi
poei.
Dupa ce asculta aceasta snoava, sultanul ahriar striga:
264
Nu, pe Allah! eu nu l-as fi iertat pe Abu-Nuwas ala, si-
as fi cercetat taina, si-as fi pus sa i se taie capul unui
fluiera-vnt ca el! Nu vreau, auzi tu, eherezada, sa mai aud
nimic despre dezmaatul ala care nu-i cinstea nici pe califi,
nici datinile!
Iar eherezada spuse:
Atunci, o, norocitule sultan, sa-i povestesc snoava cu
magarul.
MGARUL
1
Intr-o zi, un prostanac de om, care ca toi cei de teapa lui
sunt de-attea ori pacalii de alii, trecea prin suk, ducnd
dupa el un magar legat cu un curmete care inea loc de
capastru. Un ho iscusit l zari si se hotar sa-i fure
magarul. Ii spuse si unui tovaras de-al lui ce are de gnd,
iar acela l ntreba:
i cum ai sa faci ca sa nu te simta stapnul magarului?
Houl raspunse:
Vino dupa mine si ai sa vezi.
Dar cndfu cea de a trei sute optzecea noapte
Spuse:
... Vino dupa mine si ai sa vezi.
Se apropie de tantalau pe la spate si, ncet-ncetisor,
scoase curmetele de pe gtul magarului si si-l petrecu apoi
siesi pe dupa cap, fara ca insul sa fi simit ceva, si
1
La M. A. Salie: Povestea cu houl si prostanacul.
A trei sute optzecea noapte
265
merse mai departe, ca o vita de povara, n vreme ce tovarasul
sau se ndeparta cu magarul dezlegat.
Cnd se ncredina ca magarul se afla destul de departe,
houl se opri deodata din mers; iar omul, fara a ntoarce
capul, se straduia, smucindu-1, sa-l sileasca sa mearga.
Simind nsa mpotrivirea, se ntoarse sa-si ndemne vita la
drum si, n loc de magar, dete cu ochii de houl legat cu
curmetele, stnd cu priviri rugatoare si umile. i fu atta de
uluit, nct ramase cu gura cascata dinaintea hoului; si,
dupa un rastimp, izbuti ntr-un sfrsit sa ngaime cteva
soapte si sa ntrebe:
-Cine esti?
Houl, cu glas necat de lacrimi, striga:
-Sunt magarul tau, o, stapne. Ci povestea mea-i de-a
mirarile. Afla, ntr-adevar, ca n tinereea mea eram o
haimana dedata la tot soiul de pacatosenii ticaloase. Intr-o
zi, m-am ntors acasa beat si, scrbind-o pe maica-mea, care
cnd ma vedea asa, nu mai putea sa-si stapneasca supararea,
ma coperi cu vorbe de ocara si vru sa ma alunge din casa. Ci
eu o mpinsei ct colo si, n beia mea, o lovii. Atunci,
mniata de purtarea mea, ma blestema, iar urmarea blestemului
fu ca-mi schimbai pe data nfaisarea si ma prefacui n magar.
Atunci tu, o, stapne al meu, m-ai cumparat din sukul de
magari pe cinci dinari, si m-ai inut asa toata vremea asta,
si te-ai slujit de mine ca de o vita de povara, si m-ai
mboldit din spate atunci cnd, istovit, nu mai vroiam sa
merg, si mi aruncai o droaie de njuraturi pe care eu n-am sa
cutez niciodata sa le rostesc. i-asa! i nu ma puteam plnge
n nici un chip, de vreme ce graiul mi fusese luat si tot ce
puteam sa fac, cteodata, dar nu prea des, era sa izbutesc
cte-un vnt, n locul vorbei ce-mi lipsea. Intr-un sfrsit,
astazi, de buna seama ca sarmana maica-mea si-o fi adus aminte
de mine cu parere de rau si pesemne ca i s-o fi ntors mila n
inima si-o fi ndemnat-o sa ceara pentru mine
266
ndurarea Celui Preanalt. Or, nu ma ndoiesc deloc, numai
n urma acestei ndurari ma vezi acuma ntors la ntia mea
nfaisare de om, o, stapne al meu.
La vorbele acestea, bietul om striga:
-O, frate, iarta-mi greselile savrsite faa de tine,
ocroti-te-ar Allah! si uita grelele poveri ce te-am facut sa
le nduri fara de voia mea. Nu este izbavire dect ntru
Allah!
i se grabi sa deznoade capastrul cu care era legat houl,
si pleca tare amart spre casa lui, unde nu izbuti sa mai
nchida ochii n noaptea aceea, atta se caia si se amara.
Peste vreo cteva zile, bietul om se duse iar la sukul de
magari, ca sa-si cumpere alt magar, si care nu-i fu mirarea
cnd dete n trg peste magarul lui dinti, aidoma la n-
faisare cum era nainte de a se fi schimbat! i gndi n
sinesi: ,De buna seama ca puslamaua asta a savrsit alta
pacatosenie. i se apropie de magarul care ncepuse sa zbiere
recunoscndu-1, se apleca la urechea lui si i striga din
toate puterile:
-O, ticalos fara de leac! iar trebuie s-o fi necajit si s-o
fi lovit pe mama ta, de-ai fost iarasi preschimbat n magar.
Ci, pe Allah! nu eu am sa te mai cumpar acuma!
i, mnios, l scuipa n ochi si pleca sa-si cumpere alt
magar, dovedit ca nascut dintr-un tata si dintr-o mama de neam
magaresc.
i, tot n noaptea aceea, eherezada mai spuse:
SETT ZOBEIDA PRINS CU OCARA
1
Se povesteste ca Harun Al-Rasid, califul drept-credin-
ciosilor, s-a dus ntr-o zi sa-si faca odihna de dupa masa n
iatacul soiei sale Sett Zobeida si, dnd sa se tolaneasca pe
1
La M. A. Salie: Povestea cu Sitt-Zubeida si Abu-Yusuf.
A trei sute optzecea noapte
267
pat, a bagat de seama ca, chiar la mijlocul patului, se afla
o pata ntinsa, nca proaspata, pata care, fara de cea mai mica
ndoiala, era de la Sett Zobeida. Cnd o vazu, lumea se
nnegura dinaintea ochilor califului, care se mnie peste
masura. Porunci numaidect sa vina Sett Zobeida si, cu
privirile fulgernd de mnie si cu barba tremurnd, i striga:
- Ce-i pata asta de pe patul nostru?
Sett Zobeida si apleca ochii spre pata cu buclucul si
spuse:
- Este samna de barbat o, emire al drept-credin-
ciosilor!
El ipa, abia-abia mai stapnindu-si clocotul mniei:
- i poi cumva sa ma lamuresti cum de-a ajuns asemenea
lucru, nca proaspat, pe patul tau, n care n-am mai stat de
mai bine de-o saptamna?
Ea striga, tulburata cu totul:
- Neprihana-i cu mine si mprejurul meu, o, emire al drept-
credinciosilor! Nu cumva ma banuiesti de prea- curvie ?
Al-Rasid spuse:
- Te banuiesc, si-am sa chem numaidect sa vina aici cadiul
Abi-Yussuf, ca sa cerceteze lucrul si sa-mi spuna care-i
parerea lui. i, pe cinstea stramosilor nostri! o, fiica a
mosului meu, n-am sa ma dau ndarat de la nimic, daca ai sa
fii dovedita vinovata de catre cadiu!
Cnd veni cadiul, Al-Rasid i spuse:
- O, Abi-Yussuf, ia sa-mi spui ce poate fi cu adevarat pata
aceasta!
Cadiul se apropie de pat, si puse degetul n mijlocul
petei, l duse apoi n dreptul ochilor, apoi n dreptul na-
sului, si spuse:
- Este samna de barbat, o, emire al drept-credinciosilor!
268
Dar cnd fu cea de a trei sute optzeci si una noapte
Spuse:
... o, emire al drept-credinciosilor!
El ntreba:
- De unde poate sa fie ?
Cadiul, tare uluit si nevoind sa rosteasca vreo vorba ce i-
ar fi atras vrajmasia aprigei Sett Zobeida, ridica fruntea
spre tavan ca pentru a cugeta si zari ntr-o scobitura aripa
unui liliac ghemuit acolo. i-asa, un gnd mntuitor i
stralumina mintea, si spuse:
- Da-mi o lancie, o, emire al drept-credinciosilor!
Califul i dete o lancie si Abi-Yussuf strapunse cu ea
liliacul, care cazu greoi. Atunci cadiul spuse:
- O, emire al drept-credinciosilor, carile doftoricesti ne
nvaa ca samna liliacului se aseamana de-a mirarea cu cea a
omului. Nu ncape ndoiala ca fapta a fost savrsita de
liliacul acesta, la vederea mndrei Sett Zobeida adormite. Ai
vazut si tu ca l-am pedepsit cu moartea.
Lamurirea aceasta l mulumi pe deplin pe calif, care,
nemaindoindu-se de nevinovaia soiei sale, l coperi pe
cadiu cu daruri, n semn de rasplata. Iar Sett Zobeida, la
rndu-i, peste masura de fericita, i facu daruri stralucite
si l pofti sa ramna sa mannce cu ea si cu califul niste
poame si niste trufandale ce-i fusesera aduse.
Cadiul se aseza, asadar, ntre calif si Sett Zobeida, pe
chilim, iar Sett Zobeida curaa o banana si, ntinzndu-i-o,
i spuse:
- Mai am n gradina mea si alte roade, rare la aceasta
vreme a anului; doresti asemenea roade, n locul bananelor ?
El raspunse:
- Eu am statornic obicei, o, stapna a mea, sa nu rostesc
judecai n lipsa. Asa ca, mai nti trebuie sa vad acele
A trei sute optzeci si una noapte
269
roade, spre a le asemui cu trufandalele de aici, si numai dupa
aceea sa-mi dau parerea asupra bunataii lor.
Sett Zobeida trimise numaidect sa se culeaga si sa se aduca
trufandalele din gradina ei si, dndu-i-le cadiului sa le
guste, l ntreba:
- Care dintre aceste poame i plac mai mult acuma?
Cadiul zmbi cu un aer nelegator, l privi pe calif,
apoi pe Sett Zobeida, si spuse:
Pe Allah! raspunsul este tare anevoios! De-as zice ca-mi
place mai mult una dintre aceste roade, as osndi-o totodata
pe cealalta, si m-as primejdui sa-mi faca vreo tulburare de
pntece, prilejuita de ciuda poamelor mpotriva mea.
Auzind raspunsul, Al-Rasid si Sett Zobeida se pornira pe un
rs de se prabusira pe spate.
Iar eherezada, vaznd dupa anumite semne ca sultanul
ahriar parea mai degraba ca ar fi vroit s-o osndeasca fara
mila pe Sett Zobeida, punnd n seama ei vina, se grabi, ca
sa-i schimbe gndurile, sa-i povesteasca snoava urmatoare:
BRBTU SAU FEMEIUC
1
Se povesteste, printre feluritele snoave despre marele
Chosru
2
, mparatul Persiei, ca acestui mparat i placea tare
mult pestele. Intr-o zi, pe cnd sta pe terasa palatului
mpreuna cu soia sa, preafrumoasa irin, veni la el un pescar
sa-i aduca n dar un peste mare si frumos din cale-afara.
mparatul, bucuros de dar, porunci sa i se dea pescarului
patru mii de drahme. Ci preafrumoasa irin,
1
La M. A. Salie: Povestea cu irin si pescarul.
2
Chosru - mparatul persan Chosroes II, care a domnit
ntre 590-628; povestea dragostei dintre el si soia sa irin
a constituit tema multor opere poetice.
270
care niciodata nu se mpacase cu filotimia prea darnica a
mparatului, astepta sa plece pescarul si spuse:
- Nu este ngaduit sa fii asa de risipitor nct sa-i dai
unui pescar patru mii de drahme numai pentru un peste. Trebuie
numaidect sa-i iei banii ndarat, altminteri, de aci nainte,
toi cei care i vor mai aduce vreun dar au sa-si salte
nadejdile de la preul acesta n sus; si n-ai sa poi sa faci
faa nadejdilor lor!
mparatul Chosru raspunse:
- Ar fi de rusine pentru un mparat sa ia ndarat ceea ce a
dat. Sa uitam, asadar, ceea ce s-a petrecut!
Ci irin raspunse:
- Nu! nu se poate sa lasi lucrurile asa! Este un mijloc de
a lua banii ndarat, fara ca pescarul ori altcineva sa aiba ce
crti. Nu ai dect sa-l chemi napoi pe pescar si sa-l
ntrebi: ,Pestele pe care mi l-ai adus este de parte
barbateasca ori de parte femeiasca? Daca raspunde ca este de
parte barbateasca, i-1 dai ndarat si-i spui: ,Eu vreau unul
de parte femeiasca; iar daca spune ca este de parte
femeiasca, i-1 dai tot asa ndarat si-i spui: ,Eu vreau unul
de parte barbateasca!
mparatul Chosru, care o iubea cu o dragoste peste masura pe
frumoasa irin, nu vroi s-o supere si, macar ca plin de parere
de rau, se grabi sa faca ceea ce l sfatuise ea. Numai ca
pescarul era om ascuit la minte si la limba, asa nct atunci
cnd Chosru, ntorcndu-1 din cale, l ntreba: ,Pestele este
de parte barbateasca ori de parte femeiasca, el saruta
pamntul si spuse:
- Pestele acesta, o, Maria Ta, este fatalau!
La aceste cuvinte, Chosru se umfla de desfatare si ncepu sa
rda, pe urma porunci camarasului sa dea pescarului opt mii de
drahme, n loc de patru mii. Pescarul se duse cu camarasul
care i numara cele opt mii de drahme, puse banii n sacul ce-
i slujise la aducerea pestelui si pleca.
A trei sute optzeci si doua noapte
271
Da cnd ajunse n curtea palatului, lasa, ca din nebagare de
seama, sa cada din sac o drahma de argint. Pe data se repezi
sa-si puna sacul jos, sa caute acea drahma si, cnd o gasi, sa
dea semne de mare mulumire.
Or, Chosru si irin l priveau de pe terasa si vazura cele
ce se petrecura. Atunci irin, bucuroasa de prilejul ce
i se ivea, striga...
Dar cndfu cea de a trei sute optzeci si doua noapte
Spuse:
... irin striga:
- Ia te uita ce mai pescar! Mare crpanosenie de om! Scapa
o drahma pe jos si, n loc s-o lase acolo ca s-o gaseasca
vreun sarman, el atta-i de nemernic nct o aduna numaidect,
ca nu cumva sa se bucure de ea vreun biet nevoias.
La cuvintele acestea, Chosru se simi atins pna n suflet
si, trimind dupa pescar, l mustra:
- O, fiina nevolnica, de buna seama ca nu esti om, de
vreme ce ai un suflet atta de misel! Are sa te piarda
zgrcenia care te-a ndemnat sa lasi jos un sac plin cu aur ca
sa caui o amarta de drahma cazuta spre norocul vreunui
nevoias!
Atunci pescarul saruta pamntul si raspunse:
- Deie-i Allah viaa lunga mparatului nostru! De-am luat
de pe jos acea drahma, n-am facut-o din pricina ca as pune
mare pre pe o drahma, ci pentru ca n ochii mei ea are o mare
nsemnatate. Au nu poarta drahma aceea pe o parte chipul
mparatului, iar pe cealalta numele lui? N-am vrut s-o las
calcata cumva n picioare de vreun trecator.
272
i m-am grabit s-o ridic, urmnd astfel pilda mparatului ce
m-am ridicat din arna pe mine, cel care de-abia daca
preuiesc ct o drahma.
Raspunsul acesta atta de mult i placu mparatului nct
porunci sa i se mai dea patru mii de drahme pescarului, si le
porunci crainicilor sa strige prin toata mparaia; ,Niciodata
sa nu te lasi calauzit de sfatul femeilor! Caci cel care se ia
dupa ele savrseste doua greseli, vrnd sa ndrepte o jumatate
de greseala!
Sultanul ahriar, dupa ce asculta snoava, spuse:
- Tare-mi place cum s-a purtat Chosru, precum si ne-
ncrederea lui n femei. Ele sunt pricina multor necazuri!
Ci eherezada, zmbind a rde, si ncepuse:
MPREALA
1
ntr-o noapte, califul Harun Al-Rasid se plngea de nesomnia
lui faa de vizirul Giafar si de spatarul Massrur, cnd
deodata Massrur izbucni ntr-un hohot de rs. Califul l privi
ncruntnd din sprncene si i zise:
- i de ce rzi asa? De nebunie sau de batjocura?
Massrur raspunse:
- Nu, pe Allah! o, emire al drept-credinciosilor, jur pe
nemostenia ta cu Profetul! daca rd, nu rd nicidecum ca
urmare a vreuneia din acele pricini, ci numai pentru ca mi-am
adus aminte de niste vorbe de duh ale unuia, Ibn Al-Karabi, n
jurul caruia se strnsese lumea roata, ieri, pe malul
Tigrului, ca sa-l asculte.
Califul spuse:
- Daca-i asa, da fuga iute si cauta-mi-1 pe Ibn Al- Karabi
asta. Poate-o izbuti el sa-mi mai usureze oleaca inima.
1
La M. A. Salie: Povestea cu Masrur si ibn ali-Karibi.
A trei sute optzeci si doua noapte
273
Numaidect Massrur alerga pe urmele duhliului de Ibn Al-
Karabi si, daca-1 gasi, i spuse:
- I-am vorbit de tine califului, care m-a trimis sa te caut
si sa te duc la el, ca sa-l faci sa rda.
Ibn Al-Karabi raspunse:
- Ascult si ma supun.
Massrur adauga:
- Da, de buna seama ca vreau sa te duc la calif, ci,
bineneles, te duc numai daca ai sa-mi dai trei pari din
ceea ce o sa-i daruiasca el drept rasplata.
Ibn Al-Karabi spuse:
- E prea mult. Ii dau doua treimi pentru osteneala ta.
Atta-i de-ajuns.
Massrur, dupa ce se codi, chipurile, oleaca, pna la urma
lasa cum spusese Al-Karabi si l duse la calif. Al-Rasid, cnd
l vazu n prag, i spuse:
- Zice-se ca stii sa spui vorbe tare de duh. Ia deapa-na-
le, ca sa le vedem. Ci sa stii bine ca, de nu izbutesti sa ma
faci sa rd, te-asteapta o grbaceala strasnica.
Primejdia aceea avu ca urmare ca-i nghea cu totul isteria
lui Ibn Al-Karabi, care nu mai stiu sa nascoceasca dect niste
fleacuri nevoinice; iar Al-Rasid, n loc sa rda, simi cum i
sporeste veninul si, pna la urma, striga:
- Sa i se dea o suta de lovituri la talpile picioarelor, ca
sa i se mute n picioare sngele care i-a astupat creierii!
Numaidect Ibn Al-Karabi fu ntins pe jos si ncepura sa i
se care lovituri numarate la talpile picioarelor. Deodata,
cnd numarul loviturilor ajunse la treizeci, Ibn-Al-Karabi
striga:
- Acum sa i se numere lui Massrur, dupa nelegerea dintre
noi, celelalte doua treimi care au mai ramas!
Strajerii, atunci, la un semn al califului, l nhaara pe
Massrur, l asternura pe jos si ncepura sa-l faca sa
274
simta pe talpile picioarelor usturimea loviturilor. Ci, de la
cele dinti lovituri, Massrur striga:
-Pe Allah! ma mulumesc numai cu o treime, ba chiar si numai
cu un sfert, si-i las lui restul.
La cuvintele acestea, califul se porni pe un rs de se
rasturna pe spate, si porunci sa li se dea cte o mie de di-
nari fiecaruia dintre cei doi pedepsii.
Pe urma, eherezada nu vroi sa lase noaptea sa treaca fara a
mai povesti si snoava urmatoare:
DASCLUL DE COAL
1
Odata, un ins, a carui meserie era de a taia frunze la cini
si de a trai pe spinarea altora, se gndi sa se faca dascal de
scoala, macar ca habar n-avea nici sa citeasca, nici sa scrie,
socotind ca dascalia-i singura meserie ce-i putea ngadui sa
cstige bani fara sa faca nimic; caci toata lumea stie ca poi
sa fii dascal de scoala si sa n-ai habar nici de reguli, nici
de cele mai de seama cunostine despre limba; e de ajuns sa
fii destul de iste nct sa-i faci pe ceilali sa creada ca
esti un mare gramatic; si se stie ca un gramatic nvaat este
de obicei un biet om ngust la minte, marginit, cicalitor,
neispravit si neputincios. Asa ca haimanaua noastra se
nchipui dascal de scoala, si nu trebui sa-si dea alta
osteneala dect sa-si sporeasca numarul nvrtiturilor si al
marimii turbanului
2
, precum si pe aceea de a deschide n
afundul unei ulicioare o sala, pe care o mpodobi cu table de
scris si cu alte asemenea lucruri, si unde si astepta
musterii.
1
La M. A. Salie: Povestea cu dascalul agramat.
2
La M. A. Salie: Marimea turbanului indica nivelul
intelectual ridicat al carturarului care l purta.
A trei sute optzeci si treia noapte
275
Or, vaznd un turban atta de mare, locuitorii din mahala
nu se mai ndoira de stiina vecinului lor si se grabira sa-si
trimita copiii la el.
Dar cnd fu cea de a trei sute optzeci si treia noapte
Spuse:
... se grabira sa-si trimita copiii la el.
nsa el, nestiind nici sa citeasca, nici sa scrie, gasise un
mijloc grozav de dibaci spre a iesi din ncurcatura: i punea
pe copiii care mai stiau oleaca sa citeasca si sa scrie sa-i
nvee pe cei care nu stiau chiar nimic, n vreme ce el se
prefacea ca-i supravegheaza, ca ncuviineaza ce zic ei ori ca
dimpotriva.
i iaca-asa scoala nflorea, iar negustoriile dascalului
luara o nfaisare minunata.
ntr-o zi, pe cnd el sta cu nuiaua n mna si si bulbuca
ochii amarnic asupra micuilor topii de spaima, intra n sala
o femeie cu o scrisoare n mna. Se ndrepta catre dascal, ca
sa-l roage sa i-o citeasca. Iar dascalul nu stia ce sa faca sa
scape de-o asemenea ncercare; si se ridica zorit, dnd sa
plece. Ci femeia l opri, rugndu-1 fierbinte sa-i citeasca
scrisoarea nainte de a pleca. Dascalul raspunse:
- Nu pot sa mai stau: muezinul a si vestit ceasul ruga-
ciunii de amiaza, si trebuie sa ma duc la moschee.
Femeia nsa nu vroi sa-l lase si i spuse:
- Allah fie cu tine! scrisoarea mi-a fost trimisa de soul
meu, care e plecat de cinci ani, si numai tu, n toata
mahalaua, stii sa citesti.
i l sili sa ia scrisoarea.
276
Dascalul fu nevoit atunci sa desfaca scrisoarea; o inea
nsa pe dos si, n marea ncurcatura n care se afla, ncepu
sa-si ncrunte sprncenele, privind literele, sa-si suceasca
pe cap turbanul si sa asude de truda.
Vazndu-1 asa, biata femeie gndi: ,Nu mai ncape ndoiala!
daca dascalul e atta de zdruncinat, pesemne ca a citit vesti
rele. O, ce nenorocire! poate ca soul meu a murit? Pe urma,
plina de ngrijorare, i spuse dascalului:
- Fie-ti mila! nu-mi ascunde nimic! A murit?
j
Drept raspuns, dascalul ridica fruntea oarecum gnditor si
pastra tacerea. Ea striga atunci:
- O, ce nenorocire pe capul meu! sa-mi sfsiu oare hainele?
El raspunse:
- Sfsie-le!
Ea ntreba, peste masura de necajita:
- Sa ma bat cu palmele n cap si sa-mi zgri obrajii?
El raspunse:
- Da-i palme si zgrie-i obrajii!
La cuvintele acestea, biata femeie se repezi afara din
scoala si alerga la casa ei, pe care o umplu cu bocete. Iar
vecinii toi venira n fuga si ncepura s-o mngie, dar cu
totul zadarnic. Tocmai atunci, o ruda de-a nefericitei intra,
vazu scrisoarea si, dupa ce o ceti, i spuse femeii:
- Da cine-a putut sa-i spuna ca soul tau a murit? In
scrisoare nu se afla asa ceva. Ia uite ce scrie aici:
,Primeste salamalecul si urarile mele! O, fiica a unchiului
meu, afla ca sunt bine sanatos si ca nadajduiesc sa ma ntorc
la tine pna-n cincisprezece zile. Ci, pna atunci, i
trimit, ca sa-i dovedesc ca nu te-am uitat, o pnza de in,
nfasurata ntr-o patura. Uassalam!
Femeia atunci lua scrisoarea si se ntoarse la scoala, ca
sa-l mustre pe dascal ca o minise. II gasi stnd n pragul
usii si i spuse:
A trei sute optzeci i treia noapte
277
- Au nu i-e pic de rusine s-o nseli asa pe o biata femeie
si sa-i vestesti ca soul ei a murit, cnd n scrisoare sta
scris ca soul meu are sa se ntoarca n curnd si ca mi
trimite mai nainte o pnza de in nfasurata ntr-o patura?
La aceste cuvinte, dascalul raspunse:
- De buna seama, o, biata femeie, ai dreptate sa ma ceri.
Ci iarta-ma, caci n clipa n care ineam n mna scrisoarea
eram tare grabit si, citind-o cam la repezeala si pe sarite,
am crezut ca pnza si patura erau o amintire ce i-o trimeteau
din lucrurile soului tau mort.
eherezada spuse apoi:
STIHURILE DE PE O CMA
1
Se povesteste ca El-Amin, fratele califului El-Mamun,
ducndu-se ntr-o zi n ospeie la mosu-sau, zari o roaba tare
frumoasa, care cnta din lauta; si se ndragosti de ea. Iar
unchiul lui El-Amin baga de seama ndata ct de mult l
tulburase roaba pe nepotul sau; si, ca sa-i faca un dar
placut, astepta mai nti ca tnarul sa plece, apoi i trimise
roaba, ncarcata cu giuvaieruri si mbracata n haine scumpe.
El-Amin socoti nsa ca mosu-sau se si bucurase de prima prga
a fetiscanei si ca i-o daruia gustata; caci l stia peste
poate de lacom la poame nca acrisoare. Asa nct nu vroi sa
primeasca roaba si i-o trimise ndarat, mpreuna cu o
scrisoare n care i spunea ca o poama muscata de gradinar
nainte de a fi coapta nu mai ndulceste gura cumparatorului.
Atunci mosu-sau i porunci fetiscanei sa se dezbrace cu
totul, i puse n mna lauta si o trimise iarasi la El-Amin,
1
La M. A. Salie: Povestea cu Ali-Amin si roaba.
278
mbracata numai ntr-o camasa de matase pe care straluceau,
scrise cu litere de aur, urmatoarele stihuri:
Comoara ce-o ascund n umbra mea N-a fost atinsa dect de
privirea Ce doar a vrut s-o cerceteze-asa,
Sa-i preuiasca doar desavrsirea.
Cnd vazu nurii roabei mbracate n acea camasa stravezie si
cnd citi acele stihuri, El-Amin nu mai avu nicio pricina sa
n-o doreasca si primi darul care l cinstea ntru totul.
eherezada, n noaptea aceea, mai spuse:
STIHURILE DE PE O CUP
1
Intr-o zi, califul El-Motawakkel a cazut bolnav si Yahia
2
,
doftorul lui, i-a scris niste leacuri atta de minunate, nct
boala s-a risipit si califul s-a vindecat. Atunci, din toate
parile, au nceput sa curga darurile de firitisire catre
calif. Or, ntre alte peschesuri, califul primi de la Ibn-
Kahan, ca plocon, o fata tnara si neatinsa, cu sni mai
mndri ca rodiile. Odata cu frumuseea, fata i mai aducea
califului, cnd i se nfaisa, si o minunata carafa de
clestar, plina cu un vin de soi.
Dar cnd fu cea de a trei sute optzeci si patra noapte
Spuse:
1
La M. A. Salie: Povestea cu ali-Mutevakili si ibn Hakan.
1
La M. A. Salie, numele doctorului este Iuhan si este
nsoit de urmatoarea nota: ,Iuhann ibn Bahtisu - unul din
membrii familiei de doctori sirieni care s-au bucurat de o
mare faima pe vremea primilor califi abbasizi.
A trei sute optzeci si patra noapte
279
Fata inea carafa ntr-o mna, iar n cealalta mna o cupa
de aur, pe care, cu litere de rubin, erau scrise aceste
stihuri:
Care dictam, sau care teriac Se poate-asemui oarecnd Cu vinu-
acesta, ne-ntrecutul leac Al relelor din trupuri si din gnd?
Or, preanvaatul doftor Yahia se afla n acea clipa lnga
calif. Citind stihurile, ncepu sa rda si i spuse califului:
- Pe Allah! o, emire al drept-credinciosilor, fetiscana
aceasta si doftoria ce-i aduce au sa faca pentru ntremarea
ta mai mult dect toate leacurile cele de demult si cele din
vremile noastre!
Pe urma, eherezada, fara sa se opreasca, ncepu numaidect
snoava urmatoare:
CALIFUL N CO
1
ntmplarea aceasta ne-a ramas de la vestitul cntare Isac
din Mossul
2
, care povesteste:
Iesisem trziu ntr-o noapte de la un zaiafet la califul
El-Mamun si, cum eram tare mbulzit de un mic zor ce ma
scia, o luai pe-o ulicioara n care nu se vedea nicio lu-
mina, ma apropiai de un zid si facui ce facui. Tocmai
ispravisem, cnd, n bezna aceea, simii ca mi cade ceva pe
cap. Sarii n laturi, uluit de-a binelea, apucai lucrul acela
si, pipaindu-1 pe toate parile, bagai de seama, spre marea
mea nedumerire, ca era un cos mare, spnzurat la cele jiatru
urechi ale lui cu o frnghie ce atrna de pe casa. l mai
1
La M. A. Salie: Povestea cu Ishak Mosulski.
2
Isac din Mossul, fiul lui Ibrahim din Mossul, si el cntare
si muzician vestit. A murit n 849 sau 850.
280
pipaii oleaca si vazui ca era captusit cu matase pe dinlauntru
si mpodobit cu doua perne ce miroseau frumos.
Or eu, cum bausem mai mult ca de obicei, ma simii ispitit
de mintea mea cea beata sa ma sui si sa ma asez n cosul ce se
nfaisa singur odihnei mele. Nu-mi mai putui nfrna ispita
si ma aciuai n cos. i numaidect, pna a mai apuca eu sa sar
ndarat afara, ma si simii ridicat repede-repede pna sus
la marginea terasei, unde fusei saltat, fara nicio vorba, de
patru fetiscane care ma lasara jos pe terasa si ma poftira sa
merg dupa ele. Una mergea naintea mea cu o faclie n mna,
iar celelalte trei se aineau
7
> la spate, silindu-ma sa cobor o scara de marmura si sa
intru ntr-o sala de o mareie asemenea numai cu cea de la
saraiul califului. i gndeam n mintea mea: ,Pesemne ca sunt
luat drept altcineva, cu care si-or fi dat ntlnire n
noaptea aceasta! Allah are sa limpezeasca lucrurile.
Pe cnd eu ma aflam n starea aceea de nedumerire, o perdea
mare de matase ce ascundea o parte din sala se trase la o
parte si zarii atunci zece copile minunate, cu boiurile
subirele, cu trupurile fara de seaman, unele purtnd faclii,
altele caui de aur n care ardeau nardul si aloele. n
mijlocul lor pasea o codana ce-ar fi facut pna si stelele sa
plpie de pizma. Se legana n mers si privea gales n laturi,
de sa faca sa zboare pna si sufletele cele mai greoie. Or eu,
cnd o vazui, sarii pe cele doua picioare ale mele si ma
temenii dinainte-i pna la pamnt. Iar ea se uita la mine, mi
zmbi si mi spuse:
- Bine ai venit, oaspete!
Pe urma se aseza si, cu glas rapitor, mi spuse:
- ezi, ya sidi!
Eu ma asezai, cu beia vinului de mult risipita si nlocuita
cu o ameeala nca si mai grea. Iar ea mi spuse:
- i cum ai facut de-ai venit pe ulia noastra si de te-ai
suit n cos?
A trei sute optzeci si patra noapte
281
Eu raspunsei:
- O, stapna a mea, zorul tainic al launtrurilor mele m-a
ndemnat pna n ulia; pe urma vinul m-a facut sa ma sui n
cos; iar acum bunatatea ta m-a adus n aceasta sala, unde
farmecele tale au pus alta ameeala n locul beiei din mintea
mea.
>
La cuvintele acestea, fetiscana, vadit mulumita, ma
ntreba:
- Ce meserie ai tu?
Eu ma ferii sa-i spun ca sunt cntareul si muzicianul
califului, si i raspunsei:
- Sunt esator n sukul esatorilor din Bagdad.
Ea mi spuse:
- Purtarea ta este aleasa si face cinste sukului
esatorilor. Daca la ea mai adaugi cumva si cunoasterea
poeziei, n-are de ce sa ne para rau ca te-am primit printre
noi. tii versuri?
Eu raspunsei:
- tiu.
Ea zise:
- Spune-ne cteva.
Raspunsei:
- O, stapna a mea, oaspetele este totdeauna oleaca tulburat
de primirea ce i se face. Da-mi, asadar, curaj, ncepnd tu
mai nti sa ne spui cteva poezii care-i plac.
Ea mi raspunse:
- Bucuroasa!
i numaidect spuse o suma de poezii minunate, de-ale
poeilor mai de demult, ca Amri'lkais, Zohair, Antara,
Nabigha, Amru ben Kalthum, Tharafa si anfara, si de-ale
poeilor mai apropiai de vremea noastra, precum Abu-Nuwas,
El-Rakasi, Abu-Mossab si alii. Iar eu ma simeam tot pe-atta
de fermecat de darul sau de a spune versuri, pe ct eram de
uimit de frumuseea ei. Pe urma mi spuse:
282 Omiesiuna de nopi
- Nadajduiesc ca i-a trecut tulburarea.
Eu spusei:
- Da! pe Allah!
i alesei, la rndu-mi, dintre versurile ce le stiam, pe
cele mai gingase, si i le procitii cu multa simire. Cnd
sfrsii, mi spuse:
- Pe Allah! habar n-aveam ca se gasesc oameni cu gusturi
atta de alese n sukul esatorilor.
Dar cnd fu cea de a trei sute optzeci si cincea noapte
Spuse:
... oameni cu gusturi atta de alese n sukul esatorilor.
Dupa care fu pusa masa, la care nu se precupeira nici
fructele, nici florile; si ea nsasi ma mbia cu cele mai bune
bucai. i-apoi, dupa ce masa fu ridicata, se adusera bau-
turile si cupele, si ea nsasi mi turna sa beau si mi spuse:
- Iata ceasul cel mai prielnic pentru stat la taifas. tii
povesti frumoase?
Eu ma plecai dinaintea ei si-i istorisii numaidect o
sumedenie de sotii piperate despre craimi, despre saraiu- rile
si despre obiceiurile lor, pna ce ea ma opri deodata ca sa-mi
spuna:
- Chiar ca ma minunez pna peste masura sa vad un esator
care stia asa de bine obiceiurile domnilor!
Eu raspunsei:
- Nu e deloc de mirare, de vreme ce sunt vecin cu un om
minunat care are usa deschisa la calif si care, n ceasurile
de ragaz, e bucuros sa-mi mpodobeasca mintea cu toate cte le
stie.
Ea mi spuse:
A trei sute optzeci si cincea noapte
283
- Daca-i asa, ma minuneaza tot atta de mult darul tau de a
ine minte asa de bine niste amanunte atta de aidoma.
Iaca-asa! Iar eu, adulmecnd aburii de nard si de aloe ce
mbalsamau sala, si privind-o pe acea gazela, si ascultnd-o
cum mi vorbea din ochi si din buze, ma simeam pna peste
poate de mulumit si gndeam n sine-mi: ,Ce-ar face califul,
de-ar fi aici, n locul meu? De buna seama ca nu si-ar mai
putea stapni tulburarea si s-ar lasa rapit de dragoste!
Fetiscana mi spuse iarasi:
- Chiar ca esti un om ales, mintea i este mpodobita cu
foarte frumoase cunostine, iar purtarea ta este ct se poate
de subire. Nu-mi mai ramne sa-i cer dect un lucru.
Eu raspunsei:
- Pe capul si pe ochii mei!
Ea spuse:
- As vrea sa-mi cni cteva versuri, nsoindu-te cu
lauta.
Or eu, cntare de meserie, nu aveam niciun chef sa ma apuc
de cntat, asa ca raspunsei:
- Cndva am ncercat si eu mestesugul cntarii ci, ntruct
nu am ajuns la niciun capati mai de soi, am socotit ca e mai
cuminte sa ma las. Mi-ar placea, ntr-adevar, sa ma supun
dorinei tale, ci iertarea pe care o cer se ntemeiaza pe
nestiina mea. n ce te priveste, nsa, o, stapna a mea,
totul mi arata ca glasul tau trebuie sa fie desavrsit de
frumos! Asa ca, de-ai vrea, cnta-ne tu ceva, spre a ne face
noaptea nca si mai dulce!
Ea atunci porunci sa i se aduca lauta si ncepu sa cnte.
Or, n viaa mea nu auzisem un glas mai plin, mai adnc si mai
desavrsit, si o cunoastere asa de iscusita a tuturor
glasnelor. Ea vazu uimirea mea si ma ntreba:
284
- tii de cine sunt versurile si de cine este muzica?
Eu raspunsei, macar ca n-aveam nicio ndoiala n aceasta
privina:
- Habar n-am, o, stapna a mea!
Ea se minuna:
- E ntr-adevar cu putina sa fie cineva pe lume care sa nu
cunoasca acest cntec? Afla, dar, ca versurile sunt de Abu-
Nuwas, iar muzica asta minunata este de marele cntare Isac
din Mossul.
Eu raspunsei, fara sa ma dau n vileag.
- Pe Allah! Isac nu mai este nimic faa de tine.
Ea striga:
- Bakh! Bakh! mare greseala faci! Oare-i cineva pe lume
care sa se masoare cu Isac? E limpede ca nu l-ai ascultat
niciodata.
Pe urma ncepu sa cnte iar, oprindu-se din cnd n cnd, ca
sa vada de nu-mi lipseste ceva; si petrecuram asa mai departe,
pna la revarsat de zori.
Atunci, o femeie batrna, care trebuie sa fi fost doica
fetei, veni s-o nstiineze ca sosise ceasul pentru curmarea
zaiafetului; iar fetiscana, nainte de a ne despari, mi
spuse:
- Mai este nevoie sa te sfatuiesc a pastra taina, o,
oaspete al meu? ntlnirile tainice sunt ca un zalog ce se
lasa la usa nainte de desparire.
Eu raspunsei, plecndu-ma dinainte-i:
- Nu sunt dintre cei care au trebuinta de astfel de
>
sfaturi.
i, dupa ce mi luai ramas-bun de la ea, fusei pus n cos si
cobort n ulia.
Ajunsei acasa, unde mi facui rugaciunea de dimineaa si ma
suii n pat, dormind pna seara. Cnd ma desteptai, ma
mbracai degraba si plecai la sarai; ci musaipii mi spusera
ca stapnul nostru, califul, era plecat si ca mi lasase vorba
sa-l astept pna la ntoarcere, ntruct n noaptea aceea avea
o petrecere si era nevoie de mine acolo,
A trei sute optzecei si sasea noapte
285
ca sa cnt. Asteptai, asadar, o buna bucata de vreme; pe urma,
ntruct califul zabovea sa se arate, mi zisei ca ar fi o
prostie sa pierd o seara ca seara din ajun si alergai pe
ulicioara cu casa, unde gasii cosul atrnnd. Ma suii n el
si, odata ridicat, ma nfaisai fetiscanei.
Cnd ma vazu, mi spuse rznd:
-mi vine sa cred, pe Allah! ca i-ai pus de gnd sa-i mui
locuina prin preajma noastra.
Eu ma plecai n faa ei si raspunsei:
-i cine nu si-ar dori asa ceva? Da tu stii bine, o, stapna
a mea, ca dreptul la ospeie dureaza trei zile, iar eu nu sunt
dect la cea de a doua zi. De-am sa mai vin si dupa cea de a
treia zi, vei avea dreptul sa ma pedepsesti la snge.
Petrecuram noaptea aceea tare minunat, stnd de vorba,
povestind ntmplari, procitind stihuri si cntnd, ca si n
ajun. Dar, cnd sa cobor n cos, ma gndii la mnia califului
si mi zisei: ,N-are sa ma ierte pentru nimic n lume, doar
daca am sa-i povestesc ntmplarea. i n-are sa ma creada,
doar daca are sa cerceteze el nsusi. Asa ca ma ntorsei
catre fetiscana si i spusei:
-O, stapna a mea, vad ca-i plac cntecele si glasurile
frumoase. Or, am un var care-i cu mult mai gingas la chip
dect mine, mult mai ales ca purtari, are mult mai multe
haruri dect mine si cunoaste mai bine dect oricare altul de
pe lume cntecele lui Isac din Mossul. Vrei sa-mi ngadui a-1
aduce cu mine mine, n cea de a treia zi a minunatei tale
ospeii?
Dar cnd fu cea de a trei sute optzeci si sasea noapte
Spuse:
286
... mine, n cea de a treia zi a minunatei tale ospeii?
Ea mi raspunse:
- Iacata ca ai si nceput sa fii suparator. Dar, de vreme
ce varul tau este asa de ispitit, poi sa mi-1 aduci.
Ii mulumii si plecai pe drumul stiut.
Cnd ajunsei acasa, gasii acolo strajile califului, care ma
ntmpinara cu vorbe rele, ma nsfacara si ma trra dinaintea
lui El-Mamun. II aflai pe calif seznd n je, ca n zilele
lui cele mai negre de mnie, cu ochii arznd cumplit. i, cum
ma vazu, mi si striga:
A, fecior de cine, cutezi sa n-asculi de porunca mea?
Eu i spusei:
- Nu, pe Allah! o, emire al drept-credinciosilor. A fost o
poveste.
El ntreba:
- Ce poveste?
Eu raspunsei:
- Nu i-o pot spune dect tainic.
Porunci numaidect tuturor celor de fata sa iasa afara
>
si mi spuse:
- Vorbeste!
Eu atunci i povestii cu de-amanuntul ntmplarea si
adaugai:
- i-acuma, fetiscana ne asteapta pe amndoi, noaptea
aceasta; precum i-am fagaduit.
Cnd auzi spusele mele, El-Mamun se nsenina si mi zise:
- Hotart! socoteala ta este minunata. i bine-ai facut ca
te-ai gndit la mine pentru la noapte.
i, din clipa aceea, nu mai stiu ce sa mai faca, asteptnd
caderea nopii. Iar eu staruii sa-l ndemn sa nu care cumva sa
se dea n vileag, si sa ma dea si pe mine, numindu-ma pe
numele meu, faa cu fetiscana. El mi fagadui hotart si, de
ndata ce veni vremea prielnica, se
A trei sute optzeci si sasea noapte
287
mbraca n straie de neguator si merse mpreuna cu mine n
ulicioara cu pricina.
La locul stiut gasiram doua cosuri, nu numai unul, si ne
suiram fiecare n cosul sau. Fuseram ridicai numaidect si
trasi pe terasa, de unde coborram n sala mareaa, n care nu
peste mult veni si fetiscana sa ne ntmpine, mai frumoasa n
seara aceea dect fusese ea vreodata.
Or, bagai de seama ca aprigul calif se ndragostea tot mai
tare de ea. Iar cnd fata mai ncepu sa si cnte, fu o
nebunie, mai ales ca si vinurile cu care ne mbia, dragalasa,
ne aprindeau minile. n voiosia si nflacararea lui, califul
uita deodata fagaduiala ce-mi dase si mi spuse:
Ei bine, Isac, ce mai astepi de nu-i dai raspuns cu
vreun cntec pe vreo melodie noua de-a ta?
Eu atunci, ncurcat de-a binelea, fusei nevoit sa raspund:
Ascult si ma supun poruncii tale, o, emire al drept-
credinciosilor!
Cum auzi aceste cuvinte, fetiscana ne privi o clipita, se
ridica n mare graba, si coperi obrazul si fugi. Caci
pricepuse, si asa se si cuvenea sa faca o femeie cuviincioasa,
n faa emirului drept-credinciosilor.
Atunci El-Mamun, oleaca mhnit de plecarea ei din pricina
uitarii de care se facuse vinovat, mi spuse:
Afla ndata cine este stapnul acestei case.
O chemai pe batrna doica si o ntrebai cele ce vroia
califul sa stie. Ea mi raspunse:
Ce belea pe noi! O, ce rusine pe capul nostru! Este fata
vizirului Hassan ben-Sehl
1
.
1
Ali-Hasan ben-Sehl, de origine persana (mort n 850 sau
851), a fost un nalt dregator n timpul califatului lui El-
Mamun. A nabusit n snge
orascoala populara care se dezlanuise n capitala
abbasizilor, Bagdad, pe vremea aceea.
288
Numaidect El-Mamun spuse:
- Sa vie-aici vizirul!
Batrna iesi tremurnd si, peste cteva clipite, vizirul
Hassan ben-Sehl intra temenindu-se dinaintea califului. Cnd
l vazu, El-Mamun ncepu sa rda si l ntreba:
- Ai o fata?
El spuse:
- Da! o, emire al drept-credinciosilor!
Califul ntreba:
- Cum o cheama?
El raspunse:
- Khadiga.
Califul ntreba:
- Este maritata sau este fecioara?
El raspunse:
- Fecioara, o, emire al drept-credinciosilor!
Califul spuse:
- Vreau sa mi-o dai de soie legiuita.
El striga:
- i fata mea si eu suntem robii tai, o, emire al drept-
credinciosilor!
Califul spuse:
- Adeveresc ca mi-a adus zestre o mie de dinari, pe care ai
sa-i capei mine dimineaa la palat, din vistierie. Totodata,
ai s-o aduci pe fata la sarai, cu toata fala ceruta de datina
casatoriei, si-ai sa pui sa se mparta ca dar din partea mea,
tuturor celor ce se vor afla n alaiul miresei, o mie de sate
si o mie de mosii de-ale mele.
Dupa care califul se ridica, iar eu l urmai. Iesiram de
data aceasta pe usa cea mare si califul mi spuse:
-Ai grija, Isac, sa nu care cumva sa povestesti cuiva despre
ntmplare. Chezas al tacerii tale este chiar capul tau.
A trei sute optzeci si sasea noapte
289
Eu am pastrat taina pna la moartea califului si a dulcii
Sett Khadiga, care fara de nicio ndoiala ca a fost femeia cea
mai frumoasa pe care au vazut-o ochii mei printre fetele
oamenilor. Ci Allah este mai stiutor!
Dupa ce eherezada povesti aceasta snoava, micua Doniazada,
din locul unde sta ghemuita, striga:
- O, surioara, ce dulci, si ce desfatatoare, si ce
nmiresmate sunt vorbele tale!
Iar eherezada zmbi si spuse:
- Dar ce-are sa mai fie dupa ce ai sa auzi si snoava cu
spalatorul de mae?
i numaidect spuse:
SPLTORUL DE MAE
1
Se povesteste ca ntr-o zi, la Mecca, la vremea hagia-
lcului, tocmai la ceasul cnd mulimea deasa de hagii facea
cele sapte nconjururi ale sfintei Kaaba
2
, un om se desprinse
din rnd, se apropie de zidul Kaabei si, prinznd cu amndoua
minile valul cel sfnt care acopera altarul, se aseza a
rugaciune si, cu un glas din adncul inimii, striga:
- Deie Allah ca femeia aceea sa se mai mnie o data pe
soul ei, ca sa ma mai pot culca si eu cu ea!
1
La M. A. Saiie: Povestea cu spalatorul si cu femeia.
2
Kaaba este vestitul templu al mahomedanilor, unde se fac
pelerinaje. Obiceiul de a fi mpodobit cu covoare exista din
vechime; bucaile taiate din aceste covoare sunt folosite ca
talismane. nconjurul Kaabei este unul din ritualurile de baza
ale hagialcului.
A trei sute optzeci si saptea noapte
291
Cnd auzira o asemenea rugaciune anapoda, rostita n locul
acela sfnt, hagiii atta se mniara, nct se repezira la
ins, l doborra la pamnt si l spetira n batai. Dupa care
l trra dinaintea emirului el-hagi, care avea putere peste
toi hagiii, cu cele mai depline drepturi, si i spusera:
- L-am auzit pe omul acesta, o, emire, rostind blestemaii
spurcate n vreme ce inea valul de pe Sfnta Kaaba.
i i spusera ce vorbe rostise. Atunci emirul el-hagi grai:
- Sa fie spnzurat!
Dar cndfu cea de a trei sute optzeci si saptea noapte
Spuse:
... sa fie spnzurat!
Omul se arunca la picioarele emirului si spuse:
- O, emire, n numele harurilor celui trimis de Allah (cu
el fie rugaciunea si pacea!) ma rog ie fierbinte sa asculi
mai nti povestea mea, si pe urma fa cu mine ce socoi ca e
drept sa faci.
Emirul ncuviina cu un semn din cap, iar osnditul la
spnzuratoare grai:
- Afla, o, emire al nostru, ca eu, de meseria mea, sunt
dintre cei ce strng murdariile de pe ulii si, pe deasupra,
spal maele de oaie, spre a le vinde si a-mi cstiga traiul.
Or, ntr-o zi, pe cnd mergeam linistit n urma magarului meu
mpovarat cu maele nca pline, pe care tocmai le ridicasem de
la zahana, nimerii peste o mulime de insi nspaimntai, ce
fugeau n toate parile sau se ascundeau pe dupa pori. i,
ceva mai ncolo, vazui ca se iveste o
292
mulime de robi narmai cu ciomege lungi care i alungau de
dinaintea lor pe trecatori. ntrebai si eu despre ce-o fi
vorba si mi se raspunse ca are ca treaca pe ulia haremul unui
om de seama si ca e musai ca ulia sa fie pustie de orice
trecator. Atunci, nelegnd ca ma aflu n mare primejdie,
oprii magarul si ma aciuai cu el pe dupa un col de zid,
ascunzndu-ma pe ct putui si ntorcndu-mi faa catre zid,
ca sa nu fiu ispitit sa ma uit la femeile acelui om de seama.
Nu peste mult auzii trecerea haremului, la care nu cutezai sa
ma uit, si, pe urma, cnd tocmai ncepusem sa ma gndesc ca
pot sa ma ntorc sa-mi vad de drum, ma simii cuprins deodata
de doua brae de arap si mi vazui magarul n minile unui alt
arap, care l lua si se ndeparta cu el. Atunci, speriat, n-
torsei capul si vazui n ulia, privindu-ma toate, treizeci de
fetiscane, printre care se afla si una ce se asemuia, dupa
privirile ei galese, cu o gazela pe care setea o face mai
puin salbatica, si dupa mijlocelul ei zvelt, semannd cu un
ram mladiu de arbore ban. Iar eu, cu minile legate la spate
de arapul ce ma inea, fusei dus cu sila de ceilali hadmbi,
n ciuda bocetelor mele si a ipetelor si a marturiei
trecatorilor care ma vazusera cu faa la zid si care le
spuneau rapitorilor mei:
N-a facut nimica! E un biet spalator de mae. E o
nelegiuire faa de Allah sa-l prinzi si sa-l legi fedeles pe
un biet nevinovat.
Ci ei, fara a vroi sa asculte nimic, ma trra mai departe
n urma haremului.
Estimp, gndeam n sine-mi: ,Ce pacat am putut savrsi?
Fara-ndoiala ca duhoarea mea de mae trebuie sa fi suparat
nasul mndreei asteia, care pesemne c-o fi nsarcinata si, ca
urmare, trebuie sa fi simit vreo tulburare n launtrurile ei.
Asta socot eu sa fie pricina, ori tot asa
A trei sute optzeci si saptea noapte
293
poate sa fie si nfaisarea mea, tare siloasa, si mantia mea
zdrenuita, ce lasa sa se vada parile necuviincioase ale
fapturii mele. Nu este alt ajutor dect numai ntru unul
Allah.
i hadmbii ma trra asa, mai departe, prin zarva ce-o
faceau trecatorii cuprinsi de mila mea, pna ce ajunseram cu
toii la poarta unei case mari si unde ma mpinsera ntr-o
curte de intrare atta de stralucita, ca eu nici n-as fi n
stare s-o zugravesc. i gndii n sufletul meu: ,Iata locul
menit chinului meu. Am sa fiu dat morii, si nimenea dintre ai
mei n-are sa stie pricina pieirii mele. i ma mai gndii, n
acele clipe de pe urma, si la magarul meu, care era atta de
harnic si care niciodata nu da cu piciorul, niciodata, si nu
rasturna nici maele, nici cosurile cu gunoaie. Ci nu peste
mult fusei smuls din gndurile mele grele de sosirea unei
roabe micue si dragalase, care veni sa ma roage dulce s-o
urmez si ma duse la un hammam, unde ma primira alte trei roabe
frumoase, care mi spusera:
- Grabeste-te sa te lepezi de zdrenele tale.
Eu ma supusei, iar ele ma dusera ndata n sala ncalzita,
unde ma spalara cu minile lor, lund n primire care capul,
care picioarele, care pntecele, ma frecara, ma buciumara, ma
nmiresmara si ma stersera. Pe urma mi adusera niste haine
minunate si ma rugara sa ma mbrac cu ele. Ci eu statui nauc
de-a binelea, si nu stiam de unde sa le apuc, nici cum sa le
pun pe mine, ca nu mai vazusem haine ca acelea n viaa mea;
si le spusei fetelor:
- Pe Allah! o, stapnele mele, socot ca am sa ramn chiar
gol, caci niciodata n-am sa izbutesc sa ma mbrac singur cu
asemenea haine ciudate.
Atunci ele se apropiara de mine rznd si ma ajutara sa ma
mbrac, giugiulindu-ma si alintndu-ma.
294
Dar cnd fu cea de a trei sute optzeci si opta noapte
Spuse:
... giugiulindu-ma si alintndu-ma. Iar eu, n mijlocul lor,
habar n-aveam ce are sa se mai ntmple cu mine, cnd, dupa ce
ispravira sa ma mbrace si sa ma stropeasca cu apa de
trandafiri, ma luara de mini si, asa cum se duce un mire, ma
calauzira la o sala de o stralucire cum limba mea nu s-ar
pricepe vreodata sa spuie, si mpodobita cu zugraveli n dungi
ntretaiate si smalate. i nici nu intrai eu bine acolo, ca o
si vazui, ntinsa galesa pe un pat de abanos si mbracata
ntr-o rochie stravezie din matase de la Mossul, chiar pe
femeia aceea, nconjurata de cteva roabe de-ale ei, frumoase
ca luna n cea de a cincisprezecea zi. Cnd ma vazu, ma chema
la ea cu un semn. Ma apropiai, iar ea mi spuse sa stau jos.
ezui. Atunci le porunci roabelor sa ne aduca de mncare; si
ni se adusera bunatauri de pomina, ca eu n-as putea nici
macar sa le rostesc numele vreodata, cum altele asemenea nu
mai vazusem n viaa mea. Golii cteva castroane cu care mi
stmparai foamea; dupa care ma spalai pe mini, ca sa mannc
poame. Atunci ni se adusera pocalele de baut si cauile pline
cu miresme; si, dupa ce fuseram nmiresmai cu aburi de tamie
si de smirna, gazela aceea mi turna cu minile ei sa beau, si
bau cu mine dintr-un pocal, pna ce ne ameiram amndoi.
Atunci le facu un semn roabelor,
>
care pierira toate si ne lasara singuri n sala.
ndata ma trase nspre ea si ma lua n brae. Iar eu atunci
facui la fel. i de fiecare data cnd o strngeam la piept, ma
simeam ameit de mireasma de musc si de
A trei sute optzeci si opta noapte
295
ambra a trupului ei, si mi se parea ca traiesc un vis, sau ca
tin n brae vreo hurie din rai. Rmaseram nlanuii
i 7 > J
asa pna dimineaa; atunci ea mi spuse ca a venit vremea sa
plec; dar, mai nainte, ma ntreba unde locuiesc; si, cnd i
spusei totul n aceasta privina, ea mi spuse ca are sa-mi
trimita stire atunci cnd o mai fi vreun ceas prielnic. i mi
dete o naframa mpodobita cu aur si cu argint, n care se afla
ceva, nnodat cu mai multe noduri, spunndu-mi:
Asta-i ca sa ai cu ce sa cumperi nutre pentru magarul
tau.
i iesii de la ea, ntocmai asa cum as fi iesit din rai.
Cnd ajunsei la maelaria unde mi aveam locuina, deznodai
naframa, spunndu-mi: ,O sa dau de cinci banui de arama, cu
care sa-mi pot cumpara macar de-o cina. Or, care nu-mi fu
mirarea cnd gasii acolo cincizeci de mitkali
1
de aur. Ma
grabii sa sap o groapa si i ngropai n acea groapa, pentru
zile negre, iar de doi banui mi cumparai pine si ceapa, cu
care mi ntocmii masa, si mneai, stnd pe pragul maelariei
mele si visnd la ntmplarea ce mi se ntmplase.
La caderea nopii, o roaba micua veni sa ma caute din
partea celei care ma iubea; iar eu o urmai. Cnd ajunsei n
sala n care ma astepta, sarutai pamntul dinaintea ei; ci ea
ma ridica numaidect, se aseza pe patul de bambus si de
fildes, si ma facu sa petrec o noapte la fel de binecuvntata
ca si cea de dinainte. Iar dimineaa mi darui alta naframa,
n care se aflau, ca si n ajun, cincizeci de mitkali de aur.
i traii asa mai departe opt zile n sir, de fiecare data cu
cte un ospa vrajit si de-o parte si de cealalta, si cu
cincizeci de mitkali de aur pentru mine.
1
Mitkalul era o veche moneda socotita adesea egala cu dinarul.
296
Or, ntr-o seara, ma dusesem la ea si ma aflam pe pat gata
sa-mi racoresc arsia, ca de obicei, cnd deodata intra o
roaba, i spuse iubitei mele cteva vorbe la ureche si ma
scoase repede afara din sala, ducndu-ma la un cat de
deasupra, unde ma ncuie cu cheia si pleca. Iar eu auzii
atunci un treapad mare de cai n ulia, si prin fereastra ce
da catre curte vazui ca intra n casa un barbat tnar si
frumos ca luna, nsoit de un mare alai de strajeri si de
robi. Intra n sala n care se afla huria mea si petrecu toata
noaptea cu ea. Iar eu auzeam si ascultam totul si gndeam n
sufletul meu: ,Pe Allah! parca au pus pe patul lor o tejghea
de fierar. Iar drugul de fier trebuie sa fie cald, de geme
ilaul asa.
Dar cnd fu cea de a trei sute optzeci si noua noapte
Spuse:
ntr-un sfrsit, cnd se facu dimineaa, huietul conteni si
l vazui pe barbatul acela tnar ca iese pe usa cea mare si
pleaca urmat de alaiul lui. Nici nu plecase el de-a binelea,
ca fetiscana si veni la mine si mi spuse:
- Pesemne ca l-ai vazut pe tnarul care a plecat acum!
Eu raspunsei:
- De buna seama!
Ea mi spuse:
- Este soul meu! Ci am sa-i povestesc ndata ce s-a
petrecut ntre noi si am sa-i lamuresc pricina care m-a facut
sa te aleg pe tine. Afla, dar, ca ntr-o zi sedeam lnga
A trei sute optzeci si noua noapte
297
el n gradina, cnd deodata s-a ridicat si a pornit catre
bucatarie. Am socotit nti ca plecase dus de vreo nevoie
grabnica; ci, dupa trecere de un ceas, vaznd ca nu se mai
ntoarce, ma dusei sa-l caut acolo unde gndeam ca se afla,
dar nu era acolo. Ma ntorsei atunci ndarat si ma ndreptai
catre bucatarie, ca sa le ntreb pe slujnice de nu-1 vazusera.
Cnd intrai n bucatarie, l gasii culcat pe un pres cu cea
mai jegoasa dintre slujnice, cea care spala farfuriile. Vaznd
asa, ma trasei ndarat n mare graba si ma legai cu juramnt
ca n-am sa-l mai primesc n patul meu, pna ce n-am sa ma
razbun pe el, daruindu-ma la rndu-mi unui om de cea mai de
jos stare si de cea mai ngreosata nfaisare. i ncepui
numaidect sa strabat cetatea n cautarea acelui om. Or,
tocmai se mplinisera patru zile de cnd strabateam uliele
cautndu-1 pe acel om, atunci cnd am dat de tine, iar
nfaisarea si duhoarea ta m-au hotart sa te aleg. Acuma, ca
s-a petrecut ce s-a petrecut, iar eu mi-am ndeplinit
juramntul, m- pacndu-ma cu soul meu, dupa ce m-am daruit
ie, poi sa pleci, si sa n-ai nicio ndoiala ca, daca soul
meu are sa se mai nhaiteze cu vreuna dintre roabele lui, n-am
sa zabovesc a trimite sa te cheme, ca sa-i fac la fel.
i, nainte ca eu sa plec, mi darui drept rasplata ali
patru sute de mitkali.
Eu plecai atunci si venii aici sa ma rog lui Allah sa-l
ispiteasca pe so sa se ntoarca la slujnica, pentru ca soia
lui sa trimita sa ma cheme la ea. i aceasta-i povestea mea,
o, stapne emir el-hagi!
Auzind aceste cuvinte, emirul el-hagi se ntoarse catre cei
de faa si le spuse:
- Se cuvine sa-i iertam omului acestuia vorbele cele de
osnda, rostite la Kaaba; caci povestea lui le ndrituieste.
Pe urma, eherezada spuse:
298
COPILANDRA RCOAREA-OCHILOR
1
Amru ben-Mosseda povestea urmatoarea snoava:
- Intr-o zi, Abu-Issa, fiul lui Harun Al-Rasid, zarind la
ruda sa, Aii, fiul lui Hesam, o roaba tnara, numita
Prospeimea-Ochilor, se ndragosti naprasnic de ea. Abu-Issa
se stradui sa ascunda cu cea mai mare grija taina dragostei
lui si sa nu mpartaseasca nimanuia simamintele pe care le
traia; facu nsa tot ce-i era cu putina spre a-1 hotar cumva
pe Aii sa-i vnda roaba.
Dupa o buna bucata de vreme, vaznd ca toate ncercarile lui
n aceasta privina ramneau zadarnice, se hotar sa purceada
altfel. Se duse la frate-sau, califul Al-Mamun, fiul lui Al-
Rasid, si l ruga sa mearga mpreuna cu el n ospeie la
saraiul lui Aii, ruda lor. Califul se nvoi, porunci sa se
pregateasca pe data caii si plecara la palatul lui Aii, fiul
lui Hesnam.
Cnd i vazu ca vin, Aii saruta pamntul dinaintea califului
si porunci sa se deschida sala de ospee, n care i pofti. i
intrara ntr-o sala minunata, cu stlpi si cu perei de
marmura de felurite culori, cu ncrustaturi dupa moda
greceasca, ce alcatuiau niste zugraveli placute ochiului; iar
podeaua salii era acoperita cu un pres de la Ind, peste care
era asternut un chilim de la Bassra, facut numai dintr-o
bucata si acoperind toata ntinderea salii si n lung si n
lat.
Iar Al-Mamun se opri mai nti un rastimp, ca sa se sature
de privit tavanul, pereii si podeaua; dupa care spuse:
- Ei bine, Aii! ce astepi de nu ne dai sa mncam?
Pe data Aii batu din palme si roabele intrara ncarcate
cu o mulime de bucate de pui, de porumbei si de fripturi de
toate felurile, calde si reci; si mai erau si tot soiul
1
La M. A. Salie: Povestea cu Abu-Isa si Kurrat-ali-Ain.
A trei sute optzeci si noua noapte
299
de alte bunatai, si de cele zemoase si de cele mai vrtoase,
si mai ales o gramada de vnat umplut cu stafide si cu
migdale; caci lui Al-Mamun i placea vnatul umplut cu stafide
si cu migdale. Cnd sfrsira de mncat, se aduse un vin
strasnic, stors din ciorchini alesi bob cu bob si fiert cu
poame nmiresmate si cu smburi placut mirositori; si vinul,
n pocale de aur, de argint si de clestar, era turnat de niste
baieei ca niste lune, mbracai n haine din pnzeturi
subiri de la Alexandria; iar baieii, n vreme ce nmnau
oaspeilor pocalele, i stropeau pe acestia cu apa de
trandafiri nmiresmata cu musc, cu ajutorul unor pamatufuri
mpodobite cu nestemate.
Califul fu atta de multumit de toate acestea, nct l > '
mbraisa pe Aii si i spuse:
- Pe Allah! o, Aii, de azi nainte n-am sa-i mai spun Aii,
ci Parintele-Frumuseii!
i Aii, fiul lui Hesam, care, ntr-adevar, din ziua aceea a
fost poreclit Abul-Jamal, saruta mna califului, pe urma facu
un semn camarasului sau. ndata se ridica o perdea mare, n
fundul salii, si se ivira zece tinere cntaree, mbracate n
matase neagra si frumoase ca un razor de flori, naintara si
venira de sezura pe niste jiluri de aur, pe care zece arapi
robi le asezasera roata numaidect n sala. i ncepura sa
cnte din strunele lautelor cu o pricepere desavrsita, apoi
dadura glas unui cntec de iubire. Atunci Al-Mamun o privi pe
aceea dintre cele zece fete care l tulburase cel mai tare si
o ntreba:
- Cum te cheama?
Ea raspunse:
- Ma cheama Armonie
1
, o, emire al drept-credinciosilor!
El spuse:
1
La M. A. Salie: Sadjahi.
300
- Bine i se mai potriveste numele, Armonie! As vrea sa te
ascult numai pe tine cntnd ceva!
Atunci Armonie si struni lauta si cnta:
Gingasia-mi fuge de priviri straine; inima-mi
se teme de-orice ochi vrajmas.
Dar atunci cnd vine dragul meu, cnd vine, tremur de uimire,
ma topesc, si l-as fereca de mine.
Insa cnd se duce,
tremur doar, si tac,
ca gazela care-si pierde puiul drag.
Al-Mamun, fermecat, i spuse:
-Ai fost minunata, copilo! i cine a facut aceste versuri?
Ea raspunse:
- Le-a facut Amru Al-Zobaidi
1
; iar muzica este de Mobed
2
.
Califul goli pocalul pe care l inea n mna, iar fratele
sau, Abu-Issa, si Abul-Jamal facura la fel. Cnd si lasara
jos pocalele, intrara alte zece cntaree, mbracate n matase
albastra si ncinse cu saluri de la Yemen. Se asezara n locul
celor zece dinti, care plecara, si strunira lautele si
ncepura sa cnte toate cu deosebita iscusina. Atunci califul
si ainti privirile la una dintre ele, care era ca un
clestar, si o ntreba:
Care este numele tau, o, copilo?
Ea raspunse:
Caprioara
3
, o, emire al drept-credinciosilor!
1
Amru-ben-Malekarib Al-Zobaidi (mort, dupa legenda, n anul
643) - poet din primele vremuri islamice.
1
Mobed (sau Mabad) - cntare vestit n epoca.
3
La M. A. Salie: Zabiia.
A trei sute nouazecea noapte 301
El spuse:
- Ei bine, Caprioara, cnta-ne ceva.
Dar cnd fu cea de a trei sute nouazecea noapte
Ea urma:
... cnta-ne ceva.
Atunci fata care se numea Caprioara si struni lauta si
cnta:
Hurii slobode si dulci,
Rdem, nu ne pasa De privirea iscodind Neagra, ticaloasa.
Suntem ca gazelele De la Mecca sfnta,
Unde nu-i ngaduit Nici vnat, nici pnda.
Cei mofluzi ne socotesc Fete pacatoase,
Pentru ca-avem ochii dulci,
Vorbele frumoase,
Pentru ca, miscnd un sold,
Ducem la pierzanii i-abatem din calea lor Sfnta musulmanii.
Al-Mamun gasi tare dulce acel cntec si o ntreba pe
fetiscana:
- De cine este?
Ea raspunse:
302
- Versurile sunt de Jarir
1
, iar muzica este de Ibn- Soraij
2
.
Atunci, califul si ceilali doi si golira pocalele, n
vreme ce roabele plecara, spre a veni numaidect n locul lor
alte zece cntaree, mbracate n matase stacojie, ncinse cu
saluri stacojii, cu pletele desfacute si unduind pe spate. i
semanau asa, n valurile lor rosii, cu niste pietre de rubin
sclipind din toate feele. Se asezara pe jilurile de aur si
cntara laolalta, nsoindu-se fiecare cu lauta ei. i Al-
Mamun se ntoarse catre cea care stralucea cel mai tare ntre
tovarasele ei si o ntreba:
- Cum te cheama?
Ea raspunse:
- Ispita
3
, o, emire al drept-credinciosilor!
El spuse:
- Atunci, o, Ispito, grabeste-te sa ascultam numai glasul
tau.
i Ispita, nsoindu-se de lauta, cnta:
Nici diamante, nici rubine,
i nici atlazuri de matase Nu sunt ca fetele frumoase,
Cu ochii lor de diamante,
Cu buzele lor de rubine,
i restu-ntreg numai matase.
Califul, fermecat cu totul, o ntreba pe cntareaa:
- De cine-i poemul acesta, o, Ispito?
Ea raspunse:
- Este de Adi ben-Zeid; muzica nsa este foarte veche, iar
autorul ei nu se mai stie.
1
Jarir (Al-Gerir ibn Atiya al Khatfi), mort n Yemam la 728,
poet ,satiric, acru si veninos (It. Pizzi).
2
Ibn Soraij - cntare vestit.
3
La M. A. Salie: Fatin.
A trei sute nouazecea noapte
303
Al-Mamun, fratele sau Abu-Issa si Aii ben-Hesam si golira
pocalele; si alte zece cntaree, mbracate n haine de aur si
cu mijlocul strns cu centuri de aur scnteind de nestemate,
venira si luara loc n jiluri si cntara ca si cele de
dinaintea lor. i califul o ntreba pe cea care avea
mijlocelul cel mai gingas:
- Numele tau?
Ea spuse:
- Strop-de-Roua
1
, o, emire al drept-credinciosilor.
El spuse:
- Ei bine, Strop-de-Roua, asteptam niste versuri de la
tine!
Numaidect ea cnta:
Bnd vinul din obrajii lui,
Eu minile mi le pierdui.
Atunci, doar n camasa mbracata,
Camasa mea nmiresmata Cu ambra si cu aromate,
Pornii pe uliele toate,
Sa spun iubirea noastra minunata,
Camasa mea nmiresmata Cu ambra si cu aromate...
Cnd auzi aceste versuri, Al-Mamun striga:
- Ya Allah! ai fost minunata, o, Strop-de-Roua. Mai zi o
data versurile de la sfrsit.
i Strop-de-Roua, ciupind strunele lautei, mai cnta o data,
cu un glas si mai plin de simire;
Pornii pe uliele toate
Sa spun iubirea noastra minunata,
Camasa mea nmiresmata Cu ambra si cu aromate...
1
La M. A. Salie: Rasa.
304
i califul o ntreba:
- De cine sunt aceste versuri, o, Strop-de-Roua?
Ea spuse:
- De Abu-Nuwas, o, emire al drept-credinciosilor; iar
muzica este de Isak.
Cnd cele zece roabe si ispravira cntecul, califul vru sa
ncheie ospaul si sa plece. Ci Aii ben-Hesam nainta si
spuse:
- O, emire al drept-credinciosilor, mai am o roaba, pe care
am cumparat-o pe zece mii de dinari si pe care vreau s-o arat
califului; binevoieste, dar, si mai zaboveste o clipita. De
i-o placea, vei putea s-o pastrezi pentru tine; de nu i-o
placea, am s-o las la preuirea ta.
Al-Mamun spuse:
- Adu-mi-o, atunci, pe roaba aceea!
Intr-o clipita, se si ivi o fetiscana fara de asemuire, o
frumusee zvelta si gingasa, o ramura de ban, cu niste ochi de
babilonianca plini de vraja, cu niste sprncene ca arcul
ndoit, si cu o piele ca floarea de iasomie; avea fruntea
ncununata cu un diadem de aur si de margaritare, pe care,
nsirate n litere de diamant, stau scrise aceste stihuri:
Pe ginna-o-nvaa ginnii vrajitoreasca arta De-a sageta n
inimi cu arculfara coarda.
Fata se apropie calcnd cu pasi domoli si veni de se aseza
zmbind pe jilul de aur, anume adus pentru ea. Ci Abu-Issa,
fratele califului, abia o vazu intrnd, ca si scapa din mna
pocalul si se schimba la faa att de ngrijorator, nct Al-
Mamun baga de seama si l ntreba:
- Ce-ai pait, frate, de te-ai schimbat asa la faa?
El raspunse:
- O, emire al drept-credinciosilor, e numai urmarea unei
dureri dinlauntru, care-mi casuna cteodata.
A trei sute nouazecea noapte 305
Ci Al-Mamun starui si i spuse:
- Nu cumva, din ntmplare, o cunosti pe aceasta fata, si
nu cumva ai mai vazut-o pna acum?
El nu vroi sa tagaduiasca si spuse:
Oare-i pe lume cineva, o, emire al drept-credin-
ciosilor, care sa nu stie cum arata luna?
Califul se ntoarse atunci catre fata si o ntreba:
- Cum te cheama, copilo?
Ea raspunse:
Racoarea-Ochilor, o, emire al drept-credinciosilor! El
spuse:
Ei bine, Racoare-a-Ochilor, cnta-ne ceva.
i ea cnta:
Cum ar putea sa stie ce-i iubirea Acela care-o poarta doar pe
limba,
Iar n adncul inimii o schimba Cu nepasarea si cu amagirea?
Cum ar putea iubirea ta s-o stie Cel cu o inima de piatra rece
i care doar pe faa si petrece O prefacuta dragoste salcie?
i mi s-a spus ca numai desparirea E leac la chinul dragostei
amare.
Vai, numai eu, cu nicio vindecare Nu mi-am putut ndupleca
iubirea.
Mi-au spus atunci s-alerg catre iubire.
Ci leacul nici asa n-avu priina,
Caci cel iubit cu-atta suferina De dragostea mea n-are nicio
stire.
Califul, fermecat de glasul ei, o ntreba:
- i de cine-i cntecul, o, Racoare-a-Ochilor?
Ea spuse:
306
- Versurile sunt de El-Kherzai, iar muzica este de Zarzur.
Ci Abu-Issa, pe care tulburarea l nabusea, spuse fratelui
sau:
- Ingaduie-mi sa-i raspund, o, emire al drept-credin-
ciosilor.
Califul i ngadui si Abu-Issa cnta:
Sub haina mea se zbate Un trup, de doruri greu,
i-o inima zdrobita Suspina-n pieptul meu.
Daca iubesc atta i ochii-mi n-o arata,
De teama-i sa n-o supar Pe luna mea vreodata.
1
Cnd Aii Parintele-Frumuseii auzi acest raspuns, nelese
ca Abu-Issa o iubea deznadajduit pe roaba lui, Racoarea-
Ochilor. Se ridica numaidect si, temenindu-se dinaintea lui
Abu-Issa, grai:
- O, oaspete al meu, nu se va putea spune ca a fost rostita
vreodata o dorina, fie si numai n gnd, de catre cineva
aflat n casa mea, fara ca dorina sa i se mplineasca pe
data. Asa nct, daca binevoieste califul sa-mi ngaduiasca un
dar, de faa cu el, Racoarea-Ochilor este roaba ta.
i califul dndu-si ngaduina, Abu-Issa o primi pe fata.
Asa era darnicia cea fara de pereche a lui Aii si a celor de
pe vremile lui.
Apoi eherezada, n ncheiere, mai spuse si aceasta snoava:
1
In varianta tradusa de M. A. Salie, Racoarea-Ochilor
raspunde cu aceste versuri:
Ceea ce spui, de-arp adevarat,
Nu te purtai cu-atata nepasare.
A trei sute nouazecea noapte
307
FETE SAU BIEI
neleptul Omar Al-Homsi povesteste:
In anul hegirian cinci sute saptezeci si unu a venit n
turneu la Hama cea mai instruita si mai buna oratoare femeie
din Bagdad, cea pe care toi savanii din Irak o numeau
nvaatoarea nvaatorilor. Or, n acest an,
y >
7 7
venisera la Hama din toate colturile arilor musulmane
y >
cei mai mari specialisti n toate ramurile, si toi erau
fericii sa poata asculta si pune ntrebari acestei femei, cea
mai iscusita dintre femei, care calatorea din tara n
7
y
ara, nsoita de tnarul ei frate, pentru a susine n public
teze pe cele mai dificile teme, dezbatnd si primind sa
raspunda la ntrebari din toate stiinele, jurisprudena,
teologie si arte frumoase.
Dornic sa o aud vorbind, l-am rugat pe prietenul meu,
savantul seic El-Salhani, sa ma nsoeasca n locul unde avea
ea ntlnirea cu publicul, n ziua aceea.
eicul El-Salhani accepta, si ne duseram amndoi la sala
unde Sett Zahia statea n spatele unei draperii de matase, ca
sa nu ncalce tradiia religiei noastre.
Ne asezaram pe una din bancile din sala, si fratele ei avu
grija de noi tratndu-ne cu fructe si cu bauturi racoritoare.
Eu, dupa ce m-am anunat la Sett Zahia si mi-am declinat
numele si titlurile, am nceput cu ea o discuie pe tema
jurisprudenei divine si a diferitelor interpretari ale legii
facute de cei mai savani teologi din cele mai ndepartate
timpuri. Ct despre amicul meu, seicul El-Salhani, de ndata
ce l-a zarit pe tnarul frate al Sett Zahiei, baieandru cu un
boi si niste forme de o frumusee extraordinara, se mulumi
sa-l admire extaziat, neputndu-si desprinde ochii de pe el.
Sett Zahia nu ntrzie sa vaza si ea neatenia soului meu si,
308 Omiesiuna de nopi
observndu-1, sfrsi prin a nelege sentimentele care-1
tulburau. Ea l striga pe nume si-i zise:
- Mi se pare, seicule, ca faci parte dintre aceia care
prefera baieii n locul fetelor...
Dar cnd fu cea de a trei sute nouazeci si una noapte
Ea zise:
... dintre aceia care prefera baieii n locul fetelor!
Amicul meu zmbi si zise:
- Chiar asa-i!
Ea ntreba:
- Pentru ce, seicule?
El raspunse:
- Pentru ca Allah a modelat trupurile baieilor de o
perfeciune ncntatoare, n dauna fetelor, si gusturile mele
ma mboldesc sa prefer, n tot ce exista, perfeciunea,
imperfeciunii!
Din spatele draperiei, ea rse si zise:
- Ei bine, daca vrei sa-i aperi opinia, sunt gata sa-i
raspund!
La care el zise:
- Cu placere!
Atunci ea l ntreba:
- n acest caz, explica-mi cum ai putea sa dovedesti
superioritatea barbailor si baieilor faa de femei si fete?
El raspunse:
- nvaatoare a nvaatorilor, dovada pe care mi-o ceri
poate fi facuta pe de o parte prin raionamente logice, iar pe
de alta prin Sfnta Carte si prin Sunn.
- ntr-adevar, n Coran sta scris: ,Barbaii depasesc
A trei sute nouazeci si una noapte
309
cu mult femeile pentru ca Allah le-a dat superioritate, si
mai scrie: ,Intr-o mostenire, partea barbatului trebuie sa fie
dubla faa de aceea a femeii, astfel, fratele va mosteni de
doua ori mai mult dect sora sa.
Aceste cuvinte sfinte ne dovedesc deci, si stabilesc
neprecurmat, ca o femeie nu trebuie sa fie privita dect ca
jumatatea unui barbat.
Ct despre Sunn, aceasta ne nvaa ca Profetul (asupra-i
fie rugaciunea si pacea!) socoteste sacrificiul ispasitor al
unui barbat ca fiind de doua ori mai scump dect acela al unei
femei.
i acum, daca vom recurge la logica pura, vom vedea ca
raiunea confirma tradiia si nvaatura. Intr-adevar, daca ne
punem pur si sumplu ntrebarea: ,Cine are prioritate? Fiina
activa sau fiina pasiva? Raspunsul va fi fara putina de
tagada n favoarea fiinei active. Or, barbatul este princi-
piul activ, iar femeia este principiul pasiv. Fara niciun
gres. Barbatul este superior femeii si baiatul preferabil
fetei!
Dar Sett Zahia raspunse:
- Desigur, citatele tale sunt ntru totul adevarate, se-
icule! i recunosc mpreuna cu tine ca Allah, n Cartea Sa, a
preferat barbaii femeilor. Numai ca El nu a specificat nimic,
a vorbit doar n mod general. Pentru ce, atunci, cautnd
perfeciunea, te ndrepi doar spre tineri? Ar trebui sa
preferi oamenii cu barba, venerabilii seici cu fruntea ridata,
pentru ca ei au mers mult mai departe pe calea perfeciunii!
El raspunse:
- Bineneles, nvaatoare a nvaatorilor. Dar eu nu
>
7
> > compar aici batrnii cu femeile batrne; nu-i
vorba de asa ceva, ci doar despre tinerii la care ajung prin
deducie. Oricum, vei fi de acord, nvaatoare a
nvaatorilor, ca
J } y y J
nimic la o femeie nu poate fi comparat cu frumuseea unui
ncntator adolescent, cu talia sa supla, cu fineea
310
membrelor sale, cu culorile delicate de pe obrazul sau, cu
farmecul sursului sau, cu ncntarea vocii sale. De
altminteri, Profetul nsusi, pentru a ne pune n garda asupra
unui lucru att de clar, ne spune: ,Nu zabovii cu privirile
asupra copilandrilor imberbi, pentru ca ei au ochii mai
ispititori dect aceia ai Huriilor.
tii, de altfel, ca lauda cea mai mare pe care o poi aduce
frumuseii unei tinere este sa o compari cu aceea a unui
baieandru. Cunosti de buna seama versurile n care poetul
Abu-Nuwas vorbea de toate acestea si poemul n care zice:
Ea are solduri ca de baiat i mersul ei e leganat Ca-n vntul
nordului cnd scuturat E ramul de ban.
Daca farmecul tinerilor nu ar fi fost evident mai presus de
acela al copilandrelor, la ce bun l-ar mai fi folosit poetul
ca termen de comparaie?
i, n plus, stii bine ca adolescentul nu se mulumeste sa
fie doar bine facut, dar el stie sa ne ncnte prin farmecul
limbajului sau si placerea purtarii sale si, pe deasupra, ct
este el de seducator cnd tuleiele abia mijind i umbresc
buzele si obrajii, mbinndu-se cu petalele de trandafiri! i
poate fi pe lume ceva comparabil cu farmecul pe care-1
raspndeste n acest moment? Cta dreptate avea poetul Abu-
Nuwas care proclama:
Invidiosi, defaimatorii lui mi zic:
, Tuleiele deja i aspresc gura!
Ci eu le spun: , Gresii! Sunt mizilic mpodobesc si nu
strica masura.
A trei sute nouazeci si una noapte
311
Tuleiele i scot n evidena-albeaa feei Ca stalucirea
perlei, pariura!
Semn de-mplinire-a magicii potene Pe care o cstiga crupa,
dura.
Jurat-au rozele culoarea din obraji sa nu i-o stearga i
pleoapele-i vorbesc o limba mai elocventa dect gura La care
sprncenele stiu sa raspunda Mult mai precis dect figura.
Puful pe care-l tot clevetii i creste doar ca sa ocroteasca
Farmecul lui de ochii vostri profanatori.
Tuleiele fac vinului buzelor sale savoarea sa-i creasca
i vigoarea pe obrajii de argint
Dau vesela culoare ca sa ne farmece, mai atragatori.
Iar alt poet spune si el:
Invidiosii-mi zic: ,Patima te-a orbit?
Nu vezi ca obrazu-i deja de puf acoperit?
Eu le raspund: daca minunea
Obrajilor n-ar fi umbrita de tuleie, m-ar orbi
i cum as putea, dupa ce lut sterp l-am iubit
Sa-l parasesc tocmai acum, cnd primavara l-a rodit?
Un altul a zis:
Nu mi-am lasat iubitul nici cnd avea doar roze n
obraz, scumpete,
Cum sa l parasesc tocmai acum cnd lnga trandafiri Au mai
crescut si mirt si violete?
i, n sfrsit, altul dintre alii, mii, a zis:
Baiatul zvelt! Obrajii lui si ochii ce scnteie Se-ntrec care
va face-ntre barbai mai mult prapad
312
Cnd el goleste inima de snge cu palos de petale de
narcise
Iar teaca, bru, cum doar la mirt se vad.
Perfeciunea lui provoaca attea gelozii si vise
Ca Frumuseea si doreste, si ea, obrazul cu tuleie!
- Iata, asadar, nvaatoare a nvaatorilor, destule dovezi
pentru a demonstra superioritatea frumuseii baieilor faa de
aceea a femeilor n general...
Dar cnd fu cea de a trei sute nouazeci si doua noapte
Ea zise:
... superioritatea frumuseii baieilor faa de aceea a
femeilor n general!
Auzind aceste cuvinte, Sett Zahia raspunse:
- Allah sa-i ierte argumentele neroade, doar daca n-ai
vorbit numai de dragul de-a vorbi sau doar n saga. Dar acum e
rndul sa triumfe adevarul! Nu-i mpietri inima si fii atent
la argumentele mele.
Allah fie asupra-i! Spune-mi, unde este acel adolescent a
carui frumusee sa se poata compara cu aceea a unei copile?
Uii ca pielea unei fete nu are numai stralucirea si albul
argintului, ci are si dulceaa catifelata a matasii! Talia ei!
Pai este ramura de mirt si a arborelui de ban. Gura! Este o
romania nflorita, si buzele doua anemone nrourate! Obrajii,
mere; snii, doua ploscue de fildes. Fruntea raspndeste
lumina, iar sprncenele sunt n cumpana n permanena ntre a
se mbina a ncruntare
A trei sute nouazeci si doua noapte
313
sau a se ndeparta. Cnd zmbeste, torente de lumina se
raspndesc de pe buzele ei, care sunt mai dulci ca mierea si
mai moi dect untul. Pecetea frumuseii ei este imprimata pe
gropia din barba. Pntecele e frumos! Are linii sinuoase si
pliuri generoase care se astern unele peste altele. Pulpele
sunt sculptate ntr-o singura bucata de fildes, susinute de
cocoanele picioarelor framntate din aluat de migdale. Ct
despre fese, iar rotunjimile lor, cnd se ridica sau se
apleaca, par valurile unei mari de cristal sau muni de
lumina.
O, biet seic! Se pot asemui barbaii cu znele? Nu stii ca
regii, califii si cele mai mari personaje de care vorbeste
istoria au fost sclavii supusi ai femeilor, si au socotit
drept o glorie sa le poarte jugul? Ca oameni emineni si-au
plecat fruntea, subjugai de farmecele lor? Ci au parasit
totul pentru ele: bogaii, ara, tata si mama? Cte regate s-
au pierdut pentru ele? Sarmane seic! Nu pentru ele se ridica
palate, se brodeaza matasuri si brocarturi, se es stofele
scumpe? Nu tot pentru ele sunt att de cautate ambra si
moscul, cu parfumul lor att de dulce? Uii ca farmecul lor a
adus blestemul asupra locuitorilor Raiului si a nvrajbit
pamntul si universul, facnd sa curga ruri de snge?
Ct despre Cuvintele Carii Sfinte pe care le-ai citat, ele
sunt mai favorabile cauzei mele dect aceleia pe care o susii
tu. Cuvintele sunt: ,Nu zabovii cu privirile asupra
copilandrilor imberbi, pentru ca ei au ochii mai ispititori
dect aceia ai Huriilor din Rai, care sunt femei, nu baieasi,
iar ele servesc drept termen de comparaie. De altfel, voi,
amatorii de copilandri, cnd vrei sa va descriei amicii,
comparai mngierile lor cu acelea ale tinerelor fete! Nu va
este rusine de gusturile voastre corupte, facei parada de ele
si le satisfaceri n public. Uitai cuvintele din Sfnta
Carte: ,Pentru ce sa caui
dragostea barbatului? Allah nu a creat femeile pentru
satisfacerea poftelor voastre? Bucurai-va dupa plac! Dar voi
suntei un popor ncapanat!
Daca totusi vi se ntmpla sa asemanai tinerele fete cu
baieii, este doar pentru a aduce o schimbare poftelor voastre
corupte si gustului pervertit! Da! Cunoastem bine poeii
vostri amatori de copilandri! Cel mai mare dintre ei, seicul
pederastilor, Abu-Nuwas, n-a zis, vorbind despre o tnara:
Ca un flacau, ea are soldul mic si fin i si-a taiat si parul
baieeste!
Un puf, dublndu-i farmecul, chipu-ndulceste Satisfacnd si
pederast, si-adulterin.
Ct despre pretinsa atracie pe care o da barba tinerilor...
Dar cnd fu cea de a trei sute nouazeci si treia noapte
Ea zise:
... Ct despre pretinsa atracie pe care o da barba
tinerilor, nu cunosti tu, seicule, versurile poetului pe
aceasta tema? Asculta, mai bine:
La primul puf de pe obraz Amantul a si tulit-o;
Carbunele-nnegreste barba si, necaz,
Un fum e farmecul si frumuseea i-a-nnegrit-o.
Pagina alba a chipului murdarita toata de scriitura Pe ce
cunoscator sa mai inspire sa ia pana la partitura?
A trei sute nouazeci si treia noapte
315
Asadar, seicule, sa aducem laude lui Allah Preanaltul, care
a stiut sa reuneasca n femei toate bucuriile ce pot umple
viaa si care le-a promis Profetului, Sfinilor si drept-
credinciosilor, ca recompensa n Rai, minunatele Hurii. De
altfel, daca Allah Preamilostivul ar fi stiut ca ar putea avea
cu adevarat alte voluptai n afara de femei, cu sigurana ca
le-ar fi promis si rezervat drept-credinciosilor sai. Or,
Allah nu aminteste niciodata de tineri altfel dect
reprezentndu-i ca slujitori ai celor alesi din Rai; si
niciodata nu i-a promis pentru altceva dect pentru acest
lucru. i Profetul nsusi (asupra-i fie rugaciunea si pacea!)
n-a avut niciodata vreo nclinare n acest sens, ba
dimpotriva! El avea obiceiul sa le repete nsoitorilor sai:
,Trei lucruri ma fac sa iubesc lumea aceasta a voastra:
femeile, parfumurile si prospeimea sufletului n rugaciune!
N-as putea sa rezum mai bine opinia mea, seicule, dect prin
versurile poetului:
E diferena ntre-un dos si-alt dos Daca unul pateaza galben,
altul e matasos Te parfumeaza, de-l atingi, frumos!
Baiat sau fata ce-i mai cu folos?
Nad parfumat, sau porcul puturos?
Dar vad ca discuia m-a facut sa ma nflacarez si sa ma abat
de la buna-cuviina de care nu trebuie sa se ndeparteze
femeile niciodata, mai cu seama n prezena seicilor si a
savanilor. Ma grabesc sa-mi cer scuze de la cei carora nu le-
a placut sau au fost socai si contez pe discreia lor la
iesirea de la aceasta discuie, pentru ca proverbul zice:
,Inima oamenilor bine crescui este un mormnt pentru
secrete!
316
Cnd sfrsi de povestit aceasta snoava, eherezada spuse:
i-aceasta-i, o, norocitule sultan, tot ce pot eu sa-mi
mai amintesc din snoavele cuprinse n Florile hazului si n
Gradina snoavelor.
Iar sultanul ahriar spuse:
Intr-adevar, eherezada, snoavele m-au veselit peste
masura si m-au facut sa-mi doresc a auzi acum o poveste ca
acelea pe care mi le-ai povestit mai nainte!
eherezada raspunse:
Tocmai asa gndeam si eu!
i numaidect spuse:
CUPRINS
POVESTEA CU FRUMOASA
ZUMURRUD I CU ALIAR............5
POVESTEA CU CELE ASE FETICANE,
FIECARE DE ALT FEL..............71
POVESTEA ULUITOARE
A CETATII-DE-ARAMA .............98
POVESTEA LUI IBN AL-MANSUR
DESPRE CELE DOU FETE..........134
POVESTEA LUI WARDAN MCELARUL
CU FATA VIZIRULUI..............165
POVESTEA CU SULTANA YAMLIKA,
DOMNIA DE SUB PMNT..........173
Povestea frumosului flacau trist200
FLORILE HAZULUI I
GRDINA SNOAVELOR..............236
Al-Rasid si Vntuitura.........236
Copilandrul si dascalul sau....238
Sacul nazdravan................241
Al-Rasid judecator n dragoste. 246
Cui i se cade ntietatea -
unui flacaiandru sau unui barbat copt? 247
Preul castraveilor...........249
Plete albe.....................252
ncurcatura descurcata.........254
Abu-Nuwas si scalda sultanei Sett Zobeida 257
Abu-Nuwas ticluind versuri..260
Magarul.....................264
Sett Zobeida prinsa cu ocara 266
Barbatus sau femeiusca?.....269
mpareala..................272
Dascal de scoala............274
Stihurile de pe o camasa....277
Stihurile de pe o cupa......278
Califul n cos..............279
Spalatorul de mae..........289
Copilandra Racoarea-Ochilor. 298
Fete sau baiei.............307

1003 (06), 2010, 316p

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1003 (06), 2010, 316p

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O MIE I UNA DE NOPI

A trei sute aizecea noapte

S-ar putea să vă placă și