ă

IZVORUL
FERICIRII
ROMAN
DE
Ion Ionescu-Bucovu

1
V iaţa? Calvar sau fericire? Efort sisific de a ajunge pe
vârfuri…
Dar mai ales cădere şi dărâmare…Deşertăciune ca-n
Eleziast: “M-am uitat cu luare aminte la toate lucările care se
fac sub soare şI iată: totul este deăertăciune şi vânare de
vânt…”
Cad şi se ridică împăraţii, se năruiesc lumi, peste
civilizaţii cresc păduri, se nasc alţi oameni şi mor şi ei. Toţi
caută Fericirea, Izvorul Fericirii, dar a găsit-o cineva, a găsit
cineva acel Izvor al Fericirii care să ne facă egali cu Zeii?
Au fericirea e-n dradoste? Sau în averi? Sau în mărire?
Am fost şi am rămas un răsculat al ordinii publice, am oferit
viaţa pe tavă împăratului după ce m-am convins c[ Izvorul
Fericirii e o fic\iune. Se zvonea c[ o simplă atingere a acelei
ape face din om o sărbătoare continuă. Zvonuri, minciuni,
taine neîmplinite! Se zice c-ar exista undeva acel Izvor, că-l
studiaseră alchimiştii şi găsiseră-n apele lui o substanţă
halucinogenă care te transpune-n altă lume, în lumea ideală a
visului…Învăţaţii au răscolit marile biblioteci cu hărţile lor
cifrate, dar n-au reuşit să dea de el. Nimeni nu mai ştie de
aceste misterioase hărţi. Cei ce le întocmiseră avuseseră o
soartă crudă: moartea! Apoi s-a încins molima delaţiunii! Se
urmăreau şi se spionau unii pe alţii; de la copii la părinţi, de la
prelaţi până la împărat. Mulţi plecaseră în căutarea lui, dar
puţini s-au mai întors şi, aceştia, bătrâni şi bolnavi şi şi-au
găsit locurile prin adăposturile unor vechi abaţii, mulţumiţi cu
un acoperiş deasupra capului şi c-o bucată de pâine,
închin`ndu-şi viaţa Domnului. Şi- au devenit schimnici! Ca-n
grotele himalaiene brahmanii sau ioghinii, vecini cu şerpii şi
cu crocodilii. Mulţi urmaseră calea lui Iisus Nazariteanul, dar

2
fuseseră prinşi şi crucificaţi. Trupurile lor lăsate pradăciorilor
şI vulturilor, puţeau în văzul oamenilor pe la răspântii…
Timp nedefinit al unui Ev Mediu întârziat într-o cetate
din Marele Imperiu. Un Nero nenorocit, domnitor peste tot şi
toate…Imperiu intins ca o enormă carapace peste inimile
noastre şi peste tot pământul…
Mi-am încercat şi eu norocul. Am plecat în căutarea
Izvorului cam pe la apusul soarelui când se lasă răcoarea pe
pământ. Soarele, înjunghiat, pe cer îşi prelingea vlaga căldurii
peste tot, se transformase-ntr-un enorm incendiu roşietic carea
ardea pe linia orizontului. Şi ce umil m-am simţit eu în
faţaacesti spectacol şi m-am îmbărbătat singur: înainte!
Să fi mers toată noaptea. Spre dimineaţă, obosit, m-am
oprit la un han, un han undeva într-un enorm deşert. Acolo
lume multă, din lumea bună a Imperiului: negustori, filozofi,
retori, prelaţi, spioni, curteni, magicieni, duci, ducese,
îmblânzitori de şerpi din Indii,mahomedani cu dragostea lui
Alah în inimi, cardinali de Vatican, soldaţi şi ofiţeri din armata
imperială, vânzători de ibrişin şi mătase din îndepărtata Chină,
negustori de cereale din câmpiile evropeneşti, toţi stau la taifas
şi torc firul lung al timpului…
M-am aşezat şi eu la o masă lângă trei asemenea oameni
necunoscuţi şi am tăcut. Priveam lumea aceea pestriţă care se
destrăbăla cu cadâne, vin şi muzichie şi m-am gândit ce mare
este grădina lui Dumnezeu.
-Jupâne, zic eu, văzându-l pe hangiu după ce m-am
dezmeticit, adu-mi şi mie o ulcică cu vin!
Şi aştept şi privesc. Şi privesc şi aştept ca un intrus într-o
lume din +Şeherezada.
-La Roma?- mă întrabă unul din comesenii mei.
Nu-i răspunsei, îl privii insistent, era un om chelos cu
două fire de păr în vârful capului, rotofei, cu o burtă umflată şi
cu nişte picioare groase, un fel de butoi enorm, după ochi şi
după culoarea feţei, fiu al lui Mahomed.

3
 -Nu!- zic eu şi iar tac, văzându-l cum îl scot din fire pe
burticos. Şi tace şi el insidios de tăcerea mea câteva minute cu
o fleică de carne de berbec în gură, rumegând-o între dinţii lui
rari. Apoi după ce o înghiţi, mormăi ceva printre dinţi:
-Eu merg la Biblioteca Babel!
Musulmanul, îmi zisei eu,probabil că este un mare
învăţat şi merge să se adape la izvoarele înţelepciunii antice.
Mă întrebai dacă nu cumva era elev al lui Socrate. Dar după
câtva timp îmi dădui seama că era un spion, un sperjur…Şi
asta după felul cum punea întrebările. Căci începea prea
diplomaticeşte, spunând despre el cam ceea ce voia să afle
despre mine.
Veni hangiul cu bărdaca de vin şi-mi făcu şmechereşte
cu ochiul. Nu pricepui semnul dar nici nu plătii cu gândul să
mai iau una căci eram obosit. Şi-mi întorsei privirile spre al
doilea comesean. Era un blond spălăcit, părea fiul lui Izrael,
din ramura esenienilor, bărbos, slab, scofâlcit, sfârşit ca un
câine bolnav de lepră:
-Merg la Cezareea- se trezi el vorbind singur- la vestiţii
doctori din Cezareea! Am o boală grea de care aş dori să mă
vindec căci am o soţie tânără şi frumoasă şi averi nemăsurate
care-mi rămân de izbelişte!
Cita mereu pe Avicena:
-Medicina- zicea el, dându-se mare- esta arta de a păstra
sănătatea…sau: Trupul să fie una cu sufletul căci dacă unul se
rătăceşte, se rătăceşte şi celălalt! Dar el nu prea aplica sfaturile
lui Avicena căci, îndată ce a văzut hangiţa, s-a-ntors către ea
şi i-a strecurat un taler printre ţâţele ei ţuguiate în sân,
strângând-o la piept şi şoptindu-i vorbe de amor la ureche.
-Il vivere e un correre alla morte!- zise el cit`â pe Dante.
Trăieşte clipa , amice, căci timpul este aşa de trecător…Şi-i
mai strecură hangiţei câţiva taleri în sân, făcându-i cu ochiul.
Dar urechea hangiţei nu era la vorbele lui aruncate-n vânt ci
mai ales la sunetul talerilor care se înmulţeau la pieptul ei. Şi
apoi, mă gândeam eu, tânăra lui so\ie numai pe el nu-l

4
a=teapt[ acasă! Şi dădui peste cap toată ulcica cu vin,
bântuit de setea de peste zi.
Al treilea sta mai la o parte, tăcut, părea că rumegă
timpul. Brunet, aproape cărămiziu, slăbănog, un fel de
urangutan scăpat din junglele africane, fuma mereu, tăcea şi
asculta. Cine tace, culege, mi-am zis eu, cine vorbeşte,
seamănă! Tăcerea ăstuia e suspectă. Târziu de tot intră şi el în
vorbă:
-Viaţa, sâsâi el printre dinţi, e ca o tablă de şah, când cu
pătrăţele negre, când albe şi eu, nebunul, care iau pătratele-n
lungiş şi-n curmeziş… Femei? Nicht! La mine femeia e visul
niciodată împlinit…
Al dracului, mă gândii eu, după câteva clipe, cum mai
minte! Îi fug ochii ca doi tâlhari după hangiţă. El îmi zâmbi,
complice şi ]î zâmbetul lui mai mult rânjit, îi zării doi dinţi
din faţă de jos lipsă. Indiferent, eu reluai dialogul cu primul,
căruia –i eram dator cu răspunsul:
-Nu merg, domnule, la Roma! Şi-mi vine şi mie o
minciună: Eu sunt vrăjitor, domnule! Am învăţat arta
vrăjitoriei la Colegiul Sacerdotal şi-am plecat în lume s-o
tămădui de toate relele de pe pământ! Şi-am t[ă. Îi făcusem
curioşi, ciuliseră toţi urechile şi făcuseră ochii mari,
întrebându-mă:
-Vrăjitor, domnule?
-Vră-ji-tor?
-Vv-ră-ji-tor?
-Da, oameni buni, vrăjitor! De ce vă miraţi aşa? Cunosc
arta divinaţiei, arta tămăduirii viselor de la maestrul
Cagliostro, piromanţia, chiroman\ţ, ştiu divinaţia numerelor:
unu este numărul unităţii, trei-patru oferă plăceri
miraculoase…
Râseră toţi la numărul patru; erau patru şi se-ntrebau ce
plăceri miraculoase va să vie.
-…şapte e numărul practicii rituale: şapte minuni, şapte
planete, şapte vaci slabe, şapte îngeri! Treişpe, vaaai, e nefast!

5
Cunosc apoi efectul plantelor: opiumul te fericeşte, la fel şi
măselariţa, şi haşişul, şi laurul, şi mandragora; cucuta,
şofranul şi laptele cucului te ridică la ceruri, fiertura de opium
te face săurci pe scări de mătase la Dumnezeu… Când rumegi
suc de măselariţă sau laur, ţi se-ntăreşte bărbăţia…Aşa făcea
Cleopatra când se culca cu amanţii…Li se servea ceai de
măselariţă sau de laur… Când sugi laptele- cucului devii
bogat…Când te oblojeşti cu varză îţi încetează orice durere şi
orice scursură…Ştiu şi ceva astrologie, alchimie, lamaism,
iluzionism, spiritism, fachirism… Un singur lucru vărog:
păstraţi acest secret că vine Inchiziţia şi pune mâna pe mine!
Şi-acum, noroc! Şi le mai zic: Adunai-vă sufletele voastre
zdrenţuite că vine Apocalipsa şi ardem ca pe ruguri! Auziţi?
Ca pe ru-gu-ri!
Nu ştiu ce-mi vine mie chestia asta cu Apocalipsa, după
care tac din gură şi se lasă melancolia şi se-aude o muzică
tristă…
-In vino veritas!-strigă unul. Şi peste tot dezmăţ cu femei
lascive pe genunchi, fum de tutun şi parfum de Ispahan.
Eu am recapitulat în gând: patru oameni, din cele patru
colţuri ale lumii, stăm la masă, la un han, pe malul acelei oaze;
primul, chelosul, cel cu Biblioteca Babel se numea Emanoilos,
al doilea, blondul, Ianus, şi al treilea, brunetul, Victorius…
Palmieri, cămile, căruţe, căldură, apă. Hanul parc-ar fi
pustiu. Toţi au dispărut, numai noi patru, înecaţi ]n licoarea lui
Bacus, priveam seara aceea de vis, peste pustiu adia vânt cald,
luna cât roata căruţei, aluneca peste vârfurile minaretelor spre
verdele răcoritor al palmierilor din zare. Hăt- departe, pustiul
părea răscolit de furtuni de nisip. Semne erau: miros de nisip
umed şi păr de cămilă năpârlită, amestecate cu un aer înecăcios
cu iz de catran şi năduşală.
Privesc interiorul hanului, plăcut, stil galic amestecat cu
stil romanic, corcitură de colonade şi scări care urcă şi coboară
undeva pe o scenă de cabaret. Aici scheciuri,dansuri din buric,

6
cântece la guzlă, aer de intimitate nostalgică. Fripturică de
batal cu vin de Calabria şi femei frumoase.
-Plătesc eu!- se bătu pe burtă Emanoilos, dându-se mare
şi scoţând din chimir o pungă plină de galbeni, punând-o pe
masă şi făcându-i hangiului şmechereşte cu degetul mare, îl
chemă, se lipi de urechea lui şi-i zise: să-mi aduci cea mai
frumoasă şi mai năzdrăvană baiaderă… să ştie jocul din buric
pe vârfurile piciorelor, şi-apoi bătuta arăpească, să-i duduie
fesele şi să-i joace-n piept ţâţoaicele, să se cutremure
minaretele şi să-l trezească pe Mahomed din Medina cu Kaba
lui cu tot…
-Stăpâne,-i şopti hangiul- ţi -o aduc aşa cum doreşti! Cât
priveşte chestia cu duduitul minaretelor, mucles, că ne-aude
Imamul şi ne trezim pe lumea cealaltă!
-Fie!- îi şopti Emanoilos.
-Ţi-o aduc pe Cecilia, e fugită din harem, joacă pe
genunchi şi cântă imnuri profane învăţate la Milet. Hangiţo, o
strig[ el pe nevastă-sa, cheam-o pe Cecilia aici!
-Cine-o plăteşte?- întrebă femeia.
-Domnul!- arătă hangiul către Emanoilos.
Emanoilos îi strecură hangiţei în sân câţiva taleri în timp
ce femeia dădu luminile ochilor peste cap ca pe două mărgele,
scăpate din albastrul de ametist al ochilor şi fugi pe scări în sus
s-o aducă pe Cecilia. Apoi către mine, foarte bine voitor:
-Eu, domnule, caut o lucrare pierdută prin bibliotecile
lumii…Ai fost la Biblioteca din Alexandria?
-Nu!
-Nici la Babilon?
-Nici!
-Asta-i bună! Păi de unde-ai cules dumneata atâta-
nţelepciune? Unde-ai învăţat dumneata arta vrăjitoriei?
Colegiul Sacerdotal e un fleac pe lângă ce ştii dumneata! Eşti
prea lustruit în ale filozofiei…Probabil c-ai studiat la
Academia Grecească pe Aristotel şi pe Platon…Lucrarea
căutată de mine ne dă cheile lumii viitoare…Căci neamurile i-

7
au cifrat izvoarele şi le-a depus în rafturi secrete precum
esenienii în Grotele de la Marea Moartă, Cărţile lui Isus
Sirhan. Lumile s-au darâmat dar sulurile cu aceste izvoare au
rămas! Trebuiesc descoperite căci lumea viitorului atârnă de
ele!
Veni Cecilia şi tăcu, îndreptându-şi ochii cu o poftă
nebunească spre baiaderă. Îmi dădu de bănuit că şi el căuta
cam ce căutam şi eu. Nu ştiu dacă avea cunoştinţă despre acel
Izvor; dacă avea, negreşit că mă trăgea de limbă.
Cecilia era încadrată de doi eununci pitici ce trăgeau din
narghilele şi făceau giumbuşlucuri pe lânga ea. În faţa lui
Emanoilos, femeia făcu o plecăciune până-n pamânt. Era toată
numai zorzoane, atârnau pe ea mahmudelele şi icuşării, averea
furată de la Murat-Ali, trasformată-n galbeni ; îi zornăia
pieptul arămiu şi ţuguiat, desfăcut până sub coca ţâţelor…
Atingerea metalului galben le năbădăia şi mai rău şi le
înfierbânta sângele cald care curgea-n ea ca-ntr-o sălbăticiune,
scăpată din junglă. Cruda fiară aruncată ca pradă bărbaţilor
fusese pe timpuri sclavă. Aşa se şoptea pe la urechile
oaspeţilor. Murat-Ali o cumpărase dintr-un harem cu bani
mulţi, o adusese acasă şi o pusese argat peste toate averile lui.
În câteva luni i-a luat toată bărbăţia, i-a furat averea şi a fugit
aiurea cu hoţii de cămile. Nababul Murat, văzându-se ruinat, a
dat ortul popii de ciudă. După câtva timp, Cecilia şi-a găsit
locul aici. Se vinde pe bani mulţi. Stoarce clienţii de bani şi de
vlagă şi-apoi le dă drumul. Oameni bogaţi, plini de bani şi de
averi din Orient şi din Grecia Mare, chiar şi de aiurea, după ce
se culcă cu ea, înnebunesc parcă, aruncă averile şi fug în lume
nebuni, blestem`â -şi viaţa.
Cei doi eununci îşi zdrăngăniră guzlele lor, făcând un
zgomot plăcut la urechile lui Emanoilos. Fata se repezi aţâţător
în vâltoarea jocului, făcu câţiva paşi iuţi în ritmul muzicii, îşi
aruncă capul pe spate şi dintr-o dată părul se desfăcu ca un
incendiu, acoperindu-i jumătate din trup. Nu-i jucau decât
ochii, buricul şi şoldurile, aţâţător câteodată, de cele mai multe

8
ori odihnitor într-un ritm languros leneş cu mişcări graţioase,
tremurându-i carnea şi frumuseţile pe ea ca unui măslin
învăluit de o tornadă.
-Cunoaşterea vine de la femeie! Ea te-nvaţă ce e viaţa şi
moartea, ce e fericirea şi nefericirea… Ce mai caut eu la
Biblioteca Babel? Rămân aici cu baiadera…, zise privind-o cu
nesaţ pe femeie Emanoilos.
În timp ce-o privea uimit pe baiaderă, hangiţa se trase pe
genunchii lui şi-l întrebă:
-Îţi place?- îl ]nghionti ea şi-l mângâie uşor pe chelie.
-Place, zise el meditând, e a dracului de frumoasă…Cât?-
îi mângâie el lobul urechii cu buzele lui slinoase.
-O mie!-i şopti ea.
-De acord!
-Rămâi?
-Bineînţeles că rămân! Dar mai adu un popoboc cu vin şi
mai repetă figura cu friptura de batal pentru toată masa! De ce
aţi tăcut, fraţilor?- ni se adresă el nouă şi luă ulcica cu vin şi-o
dădu peste cap, arătându-şi buzele groase, unse cu seul care se
răcise şi sclipeau acum la lumina policandrului din tavan.
-Ştii cine e ăsta?- veni hangiţa la mine şi-mi şopti la
ureche.
-Habar n-am!- îi răspunsei eu tot încet, să nu fim auziţi.
-A fost mare nabab la viţa lui!
-Cât de mare?
-Ceva mai mare ca Murat-Ali! A fugit cu visteria ţării la
Muntele Atos, s-a călugărit şi a stat acolo până şi-a pierdut
urma… Toţi ai lui au fost spânzuraţi la Ispahan! A construit
acolo o mânăstire de călugări lângâ apele mării, a înzestrat-o
pentru o mie de ani, a bătut icoane-n fir de aur şi-a dăruit toate
potirele de argint aurit de la Caldeea. E nebun…Să nu-l credeţi
ce spune! Minte că e învăţat şi merge la Biblioteca Babel, asta
este o închipuire a lui…Singura realitate este că are bani…Se
zice că a îngropat visteria-n deşert…Vrea să cumpere
strâmtoarea Babel-Mandel, s-o facă un oraş plutitor pe un

9
sistem de poduri, zice că aşa a văzut el la Veneţia…Dar să nu-l
luaţi în seamă! Minte de nebun!
Privii în ochii hangiţei, avea ochi aţăţător de frumoşi care
te săgetau la inimă. Ce păcat că nu am şi eu bani, mă lamentai
eu în gând…
-De unde ştii tu toate astea despre Emanoilos şi de ce mi
le spui mie?- o întrebai eu tot pe şoptite, privind la blondul şi
scofâlcitul de Ianus care tăcea tot timpul.
-Eu ce păzesc aici?- îmi făcu ea mie cu ochiul.
Ianus, deşi băuse la cot cu noi, era treaz, numai ochi şi
urechi şi-şi nota totul într-un carnet, foarte atent la toate
detaliile. Se uita când la mine, când la hangiţă, când la
Emanoilos, când la baiadera care juca îndrăcit între cei doi
harapi care gâdilau corzile guzlelor într-un tremolo uşor, leneş,
făcând-o să se scuture de miresme nevăzute…Rar de tot punea
ochii şi pe Victorius, care, obosit, sforăia asurzitor cu capul pe
masă, cu o mână atârnându-i pe speteaza scaunului…
-Dar tu eşti nou aici, nu te-am mai văzut niciodată!-
continuă hangiţa.
-Nou!
-Încotro?
-Vrei să-ţi spun sincer? Văd că şi tu ai fost sinceră cu
mine!
-Chiar te rog!
-Am plecat să caut Izvorul Fericirii!
-Voi sunteţi nebuni cu toţii!- râse hangiţa, ăsta caută
Biblioteca Babel, cellalt nu ştiu ce doctori să-l scoale din
morţi, Victorius visează cai verzi pe pereţi, tu ,Izvorul
Fericirii, aici la mine se-adună de la un timp numai nebuni…
Uite, ăsta, Victorius ăsta, e iscoadă, l-au trimis dominicanii să
vadă-ncotro se mişcă lumea, duce ştirile Marelui Inchizitor
care judecă totul după “Malleus Maleficarum”…S-au răsculat
abaţiile şi s-au răspândit călugării ca făina orbilor, au făcut
erezii şi ereziile au spurcat bietele abaţii. Arde focul, înghite
totul, azi o abaţie, mâine alta, p`n[ ajunge la Sf`ntul Scaun

10
Apostolic. Nu zice la “Apocalips[“ a=a: cade foc pe
p[m`nt =I p[m`ntul arde =i oamenii ard =i pomii
verzi =i iarba…
-Da, =I iarba, repetai eu, uimit de ce-mi
spunea hangi\a care =tia mult mai multe dec`t
mine, ceea ce m-a f[cut s[ cred c[ ea avea aici de
jucat un rol mult mai mare dec`t cel de hangi\[.
-E=ti obosit!- zice ea- ar trebui s[ te culci, hai
sus s[-\i dau camera =i s[ te faci lejer!
Ceilal\i fiind absorbi\i de jocul baiaderei, nu-
mi mai luai la revedere de la ei =i plecai
s[ m[ culc c[ci eram tare obosit. Urcai ]ncet
sc[rile. }n jur camere sordide de hotel de m`na a
treia cu lighean, prosop, =obolani =i praf peste
tot…Intrai ]n camer[, pere\ii goi, doar un
Tintoretto st[tea ag[\at plin de praf ]ntr-un col\.
-Plo=ni\e ave\i?- o ]ntrebai eu ironic pe
hangi\[, dup[ ce v[zui care e situa\ia.
-Nu, nu avem! Fi\i siguri c[ nu avem!
-Aici nu mai e=ti sigur pe nimic!- continuai eu
dialogul.
-Dar nu mi-a\i spus cum v[ cheam[, Domnule!
-Zi-mi Vr[jitorul!
-Z[[uu?- str`mb[ ea din nas.
-+i ce =tii s[ faci?
-De dragoste!- glumii eu.
Femeia t[cu. Nu mai continu[ dialogul, v[z`nd
apropoul meu. }mi ]ntinse lenjeria ]n lini=te, ]mi
aduse ap[ cald[, prosop =I s[pun, apoi se
a=ez[ pe marginea patului =i ]ncepu s[ turuie:
-+tii ce? S[ nu te sperii dac[-\i spun ceva!
-Nu m[ sperii!
-Azinoapte a murit un om ]n acest pat.
-Glume=ti?

11
 -Nu glumesc deloc! Poate mai plute=te prin
aer sufletul lui…
Eu ]mi ascu\ii urechile, femeia nu glumea.
M[ g`ndii s[ plec dracului de aici s[ dorm ]n
alt[ parte dar era singurul hotel ]n acest mizerabil
t`rg de provincie.
-Era un diplomat olandez, continu[ ea, venea
de la Bagdad, om, nu glum[…apropo…s[ nu te iei
de baiader[ c[-\i d[ tinctur[ de laur[, te-adoarme
=I te jefuie=te!
-N-are ce jefui de pe mine!
-C`nd n-are ce-\i lua de pe tine, te ucide! De
c`nd a=teapt[ ea s[-i vin[ la m`n[ Emanoilos! Vrea
s[ fug[ cu el ]n de=ert s[-i fure comorile!
Hangi\a ie=i pe nea=teptate din camer[ ]n
timp ce eu m[ sp[lam pe picioare. Apa ]mi crease
o stare de pl[cut[ mole=al[ =I m[ tr`ntii ]n pat.
Privii camera; ]n afar[ de acel Tintoretto care nu
se prea z[rea din cauza firelor de p[iajen, pere\ii
erau pustii. Deschisei fereastra =i privii de=ertul
noaptea. Lun[ peste ]ntinsuri de nisip de culoare
ar[mie, sclipind peste c`mpia de sticl[, sus
albastru pres[rat cu licurici, peisaj mirific, umbre
de c[mile ]n noapte merg`nd c[tre cine =tie ce
oaz[, zbor de r`ndunele =I l[stuni care se
retr[geau pe sub stre=ini sau la ad[posturile
marilor palmieri. Undeva ]n zare se z[reau
luminate siluietele minaretelor cu v`rfurile lor
sp[rg`nd albastrul ]nalt al cerului…Surd, mul\imea
muritorilor murmura numele lui Alah, ]n
rug[ciunile de sear[, dup[ muezin.
}nchisei geamul =i a=teptam s[ vin[ hangi\a.
}ncepuse s[-mi povesteasc[ acea ]nt`mplare cu
diplomatul olandez =i m[ f[cuse curios. De ce

12
murise omul =i cine fusese criminalul? Hangi\a
asta era un martor care =tia prea multe! }mi
spusese despre Emanoilos o groaz[ de fapte care
m[ puseser[ pe g`nduri: ba c[lug[r la Atos,ba
mare bo= cu comoara lui din de=ert… =i chestia
cu aba\iile arz`nd…De unde =tia ea c[ Victorius
este spion al Sf`ntului Scaun Apostolic? +i-apoi
am[nuntele cu Cecilia…
Hangi\a n-a mai ap[rut =I-am adormit t`rziu
cu toate aceste ]ntreb[ri sub pleape =I cu
imaginea diplomatului olandez mort l`ng[ mine.
+I am visat un vis: eram paznic la Izvorul Fericirii,
curgea o ap[ limpede pe sub ni=te st`nci
umbroase =I eu ]mi ]nmuiam degetele ]n micile
valuri =I stopiam cu ea pe proscri=i. Oamenii la
atingerea apei deveneau ferici\i =I fugeau ca
nebunii =I strigau: minuni, minuni, minuni! S-a
n[scut un nou Mesia pe p[m`nt, un nou
Dumnezeu, un nou Dumnezeu! }ntr-o noapte pe
c`nd ]mi f[ceam rondul, trei haidamaci m[ prind
pe la spate =i m[ leag[ butuc. Erau cei trei
comeseni ai mei: Emanoilos, Ianus =i Victorius,
solda\i ]n solda Marelui Centru Inchizi\ional. M-au
aruncat ]ntr-o c[ru\[ =i m-au dus la Marele
Inchizitor.
Aici m-am trezit ]n urlete =i chicote:
-T`rf[ ordinar[! M-ai ruinat! M-ai nenorocit!-
striga Emanoilos.
Am s[rit repede din pat =i-am deschis u=a.
Pe coridor =i pe ferestre ie=au mari limbi de foc
=i se ]n[l\au ]n ]naltul cerului. M-am ]ntors ]n
camer[ ]ngrozit, mi-am dat seama c[ ne soarbe
un incendiu. Am dat s[ m[ ]mbrac, dar nu mi-am
mai g[sit hainele. Am tras de cearceafuri s[ fac

13
din ele o funie s[ m[ cobor pe geam. Sub
cearceafuri, hangi\a dormea goal[ cu capul pe
perina mea.
-Scoal[ t`rf[!- am preluat ei strig[tul lui
Emanoilos- nu vezi c[ murim! A luat hanul foc!
Am rupt cearceafurile, le-am legat unul
l`ng[ altul =I am cobor`t jos pe geam; dup[ mine
a urmat hangi\a. }n urma noastr[ geamul s-a
umplut de o limb[ de foc lacom[. Am tras-o pe
hangi\[ deoparte s[ privim spectacolul: era ceva
splendid, dar =I grotesc; ardea parc[ o c[pi\[ de
f`n din care fugeau ]nsp[im`nta\i bie\ii oameni ca
ni=te =obolani, a=a cum apucaser[…
I-am pus hangi\ei un cearceaf pe l`ng[ ea ]n
loc de haine =I eu m-am ]nf[=urat ]n altul.
-Tu ia-o spre r[s[rit- I-am spus eu hangi\ei- eu
o apuc spre apus! Am`ndoi am fost blestema\i, s[
nu te mai v[d, t`rf[ ordinar[, de ce te-ai strecurat ]
n patul meu? Era s[ murim ca ni=te =obolani!
}ncotro puteam s-o iau? Un felah ]n pustiu
=I-o curv[-n v`nt! Ce t`mpenii ordinare pot s[ se ]
nt`mple ]ntr-o singur[ noapte! +I totu=I, ]nainte!
2

Pentru a mi se ]n\elege mai bine misiunea ce-

o aveam de ]ndeplinit, a trebuit s[-mi fac un
curiculum vitae =i s[-l depun la Cancelaria
Palatului Ducal.
Dup[ destr[marea Ducatului to\i
p[r[siser[ Palatul- mai bine zis Cancelaria Palatului
Ducal- mai r[m[sesem doar eu ca un ]nsingurat
printre mobilele demodate s[ asigur paza =i
s[ reprezint administra\ia ]n rela\iile cu cuceritorii.

14
De fapt acest scop era unul formal, altceva
intervenise ]n via\a mea care m-a f[cut s[ r[m`n
aici.
Descendent[ a Ducelui de Spolleto, ap[ruse ]
ntr-o zi de toamn[ mohor`t[ o fat[ pe aleile
burdu=ite cu frunze moarte. Eram at`t de trist ]n
acel décor autumnal ]nc`t ]mi venea s[-mi iau
zilele. Nori amenin\[tori peste tot cerul, cea\[ =i
v`nt ]ntr-un décor macabru cu pomi desfrunzi\i,
ciori =i dealuri gola=e. M[ plimbam singur pe
aleile Palatului =i meditam la trecerea timpului =i
la z[d[rnicia vie\ii. Deodat[ a spart t[cerea un glas
de fat[ ca un clopo\el:
-Salut!- a zis ea cu o voce suav[.
Am tres[rit =i m-am ]ntors spre acel glas. M-
am trezit ]n fa\[ cu o fat[ at`t de frumoas[, ]nc`t
am crezut c[ visez: ]nalt[, =aten[, pu\in sl[bu\[, fa\
[ rotund[, pu\in prelung[, ]ncadrat[ de ni=te bucle
blonde, o guri\[ mic[ =i un nas de por\elan.
-Salut!- i-am r[spuns eu, r[m`n`nd perplex ]n
fa\a ei.
-Aici st[ Ducele de Spoletto?- m[ ]ntreab[ ea
tr[g`nd de un geamantan.
-Aici!- i-am r[spuns eu uimit de f[ptura ei.
-Eu sunt Sulamita!- mi se adreseaz[ ea- nu v-
a l[sat Ducele nici-o vorb[?
Ducele nu-mi l[sase nici-o vorb[, era mai mult
plecat =i Palatul st[tea mai mult ]nchis, ferecat ]n
misterul lui, ]n mijlocul unei b[tr`ne p[duri de fag
=I de stejar.
-Nu, nu mi-a l[sat nici-o vorb[!
-Dar dumneavoastr[ cine sunte\i?
-Eu? Sunt secretarul Cancelariei!
-}mi pare bine de cuno=tin\[!

15
 -+i mie!
-Eu sunt nepoata lui, cred c[ v-a vorbit despre
mine!
-Mi-a spus ceva, v[ ]mbr[ca mereu ]ntr-o
aur[ de mister! Dar nu mi-a spus niciodat[ c[ o s[-l
vizita\i!
I-am luat geamantanul din m`n[ =i-am
invitat-o ]n apartamentele fostei lui so\ii,
r[posat[ decur`nd. Aici r[m[sese aceea=i
atmosfer[ de doliu: perdele negre, mari, str[juiau
enormele geamuri prin care curgea mierea luminii
de toamn[; sfe=nice =I candelabre mari cu
lum`n[ri aprinse luminau din bel=ug portretul
icoanei nefericitei femei care se stinsese a=a de
t`n[r[ din via\[. Enormul baldachin, ]mbr[cat ]n
muselin[ ro=ie, era =i el ]ndoliat cu o
panglic[ neagr[ peste faldurile m[t[sii; peste tot
albume cu amintiri, vie\i peste vie\i adunate ]ntre
filele pr[fuite de vreme.
-E un décor macabru, Sulamita!- i-am
explicat eu, jenat de situa\ia ]n care o pusesem.
-Macabru =i romantic!- oft[ Sulamita cu o
umbr[ de triste\e pe fa\[.
Deschise un geam =i aerul proasp[t, lacom,
inund[ ]nc[perea aduc`nd parfum de
r[=in[ ars[ =i o r[coare care o f[cu s[ se scuture;
v`ntul, strecurat prin perdeaua enorm[, f[cu din
ea un fel de vel[ care stinse toate luminile =i
pluti c`teva secunde prin camer[ ca o
enorm[ arip[ de pas[re uria=[.
-Au trecut patruzeci de zile?- m[ ]ntreb[ ea
curioas[.
-Au trecut…
-Cum a fost?

16
 -Trist!
-C`t de trist?
Privit[ de aproape, fata p[rea un copil, o
dulce fiic[ a Afroditei, ]nzestrat[ cu toate darurile
femeie=ti din lume. R[m[sese cu ochii pe un
tablou ]n ulei care o ]nf[\i=a pe Duces[ pe
lagunele Vene\iei ]ntr-o dolce vita pe un amurg
marin cu sclipiri de opal, risipiri de vise pe Grand
Canale, ]ntr-o gondol[, ]n urma c[reia doi
gondolieri c`ntau probabil o can\onet[.
-A fost o mare doamn[!- se lament[ ea.
-O mare doamn[ nefericit[!- o completai eu.
-Vara ]ntotdeauna mergea la Vene\ia-
relu[ Sulamita dialogul- c`nd eram mic[…Avea o
pl[cere bolnav[ pentru acest ora=… Pentru ea
Vene\ia era lacrim[ =i pr[bu=ire, un ora= cu murii
ve=nic ]nl[crima\i de pl`nsul zbuciumat al
nefericitului Ocheanos…
Sulamita era plin[ de lentoare, se mi=ca ]
ncet, gra\ios, ca o felin[ cu dulci vibr[ri ale
corpului ei mic, ]nc[ necopt; p[rea un fel de
mic[ japonez[ de por\elan, av`nd totul studiat ]n
ea, de la vorb[ p`n[ la mers.
-Am s[ dorm aici!- conchise ea, privind acel
baldachin- au trecut patruzeci de zile, n-o
s[ m[ mai sperie spiritul ei…
Nu i-am r[spuns nimic, mi s-a f[cut fric[, cum
s-o las eu s[ doarm[ aici ]ntre amintirile at`t de
triste ale Ducesei. N-am vrut s[-i aduc aminte
despre fantome =i nici de spiritul ei care poate nu
p[r[sise ]nc[perea.
-La Vene\ia mergea ]ntotdeauna cu mare
pl[cere, era ora=ul care vibra odat[ cu sufletul ei-
continu[ ea discu\ia- p[rea exilat[ de pl[cere!

17
 -Un exil sufletesc inexplicabil! Ducesa ducea
aici un trai ca-n gr[dinile Semiramidei, avea o
via\[ plin[ de opulen\[ =i tot ce-=i dorea!
-Naiv e=ti!- m[ amenin\[ ea- bizareriile
sufletului sunt f[r[ noim[… Avea sufletul r[t[cit
dup[ himere…Era o r[t[cit[ prin via\[!
Lu[ cele dou[ albume ]n m`n[ =i ]ncepu s[ le
frunz[reasc[. Am ]n\eles c[ e obosit[ =i c[ trebuie
s-o las ]n pace. M-am sculat =i am p[r[sit ]
nc[perea.
-Dac[ ai nevoie de ceva, sunt jos!- am ]
ncheiat eu.
Coboram sc[rile =i m[ g`ndeam c[ a dormi
singur[ ]ntr-o astfel de ]nc[pere ]n care ]nc[ mai
d[inuie umbrele Ducesei este un act de mare
curaj. Eu nici ziua nu aveam curajul s[ intru singur
aici. Castelul acest =i a=a era populat cu umbre
de tot felul.
Printr-un col\ al masivei ferestre am v[zut-o
cum se dezbr[ca: era un fel de z`n[ ]n mrejele
unui enorm p[ianjen. B[tea, b[tea v`ntul…Cerul
r[sculat fierbea…Nori amenin\[tori se l[sau pe
scheletele negre ale copacilor…Zgomote stranii
se-auzeau pe la stre=ini…Suna a t[bl[raie, a
tinichea…Noaptea cu enormele ei aripi ]nghi\ise
totul…Numai la Sulamita luminile nu se
stinseser[. Diminea\a am ]ntrebat-o:
-De ce n-ai dormit, Sulamita?
-Am r[scolit amintirile Ducesei!- ]mi r[spunse
ea fum`nd =i arunc`nd fumul ]n cercuri
vaporoase care se topeau undeva ]n tavan. Vreau
s[ scriu un roman despre via\a ei =i-mi trebuie
toate datele!. Prive=te!- m[ ]ndemn] ea, st`nd
aplecat[ asupra unui album vechi. Buclele blonde-

18
i c[deau pe frunte ca ni=te c`rlion\i aurii, ochii ei
mari cu irisurile lor aprinse aveau ceva din
luminile a=trilor, profilul ei, cu liniile fe\ei pu\in
curbate =i cu nasul ei fin =I mic, era parc[ profilul
unei p[pu=i dintr-o vitrin[. Un lucru nu pricep eu- ]
=i d[du ea cu p[rerea cu nasul ]n album-
fotografia asta pare trucat[!
Privii =i eu acea fotografie, era Pia\a San-
Marco, Ducesa era ]mbr[cat[ ]ntr-un lung
pardesiu negru, iar peste g`t at`rna o
e=arf[ ro=ie care-i cobora pe piept. St[tea ]ntr-un
grup de b[rba\i care treceau spre Palat, priveau
clopotele lui San-Marco, probabil care b[teau la
acea or[… }ntre acei b[rba\i, str[in de grup, st[tea
=I Ducele care privea ]n alt[ parte.
-E posibil, interveni Sulamita cu p[rerea ei, ca
Ducele de Spolleto s[ fie introdus mai pe urm[ ]n
cadru.
-De ce te fr[m`nt[ at`ta prezen\a Ducelui ]n
cadru?
-Cred c[ Ducesa voia s[ demonstreze
posterit[\ii nevinov[\ia ei…
Cine s[ fie aceast[ Sulamit[ -m-am ]ntrebat
eu dup[ ce m-am desp[r\it de ea, s[ fie oare vreun
anchetator al Inchizi\iei care s[-l scoat[ pe Duce
basma curat[? Era el capabil s[ fac[ o crim[ ca
asta c`nd o iubea at`t de mult? +I apoi
toat[ lumea vorbea c[ Ducesa se otr[vise din
cauza vie\ii ei plin[ de exchibi\ionism, purtat[ prin
lupanarele dogilor =i ducilor…
Nu i-am mai r[spuns nimic Sulamitei referitor
la Duces[. Pe mine m[ interesa mai pu\in
persoana Ducesei care era un capitol ]ncheiat =i
mai mult Sulamita care devenea pe zi ce trecea

19
un personaj curios. Sim\eam din ce ]n ce mai mult
cum aceast[ persoan[ se aga\[ de sufletul meu ca
o lian[. P`n[ la un timp ei i s-a p[rut ceva firesc.
A ]nceput apoi o perioad[ de taton[ri, ne ]
nt`lneam , ne priveam, priviri c`nd r[ut[cioase,
c`nd dulci, ne vorbeam circumspect sau t[ceam
zile ]ntregi, spion`ndu-ne…
Trecuse a=a toamna =i venise iarna, o
iarn[ grea, getic[, cum ar spune nefericitul Ovidiu,
plin[ cu viscole =i troiene fantastice de z[pad[. N-
o mai v[zusem demult pe Sulamita =i nici nu
doream s-o mai v[d, de=i ]n sufletul meu, de la
venirea ei, se schimbase ceva, dar nici eu nu
realizam ce. }ntr-una din aceste nop\i, c`nd
dormeam dus, m-am pomenit cu b[t[i violente ]n
u=[. Tocmai visam ceva, o scen[ teribil de
frumoas[ cu o tesalonican[ prin insulele egeene.
Eram ]ntr-o corabie =i priveam soarele cum ne
r[sf[\a pe mine =i pe Kordella- c[ci a=a o chema
pe tesalonican[, numai noi doi pe marea albastr[;
era ceva fantastic, Kordella st[tea cu capul pe
pieptul meu =I-mi povestea via\a ei, un mister cu
un apostol trimis ]n misiune cre=tin[ ]n Asia
Mic[… }i propusese s-o fac[ preoteas[, ]mi
povestea ea, =i s-o trimit[ ]ntr-o misiune secret[ ]
n Orient. Ea refuzase propunerea =i atunci
fanaticul apostol o aruncase ]n valurile m[rii de
unde o pescuisem eu… Visul mi se ]ntrerupsese
aici, urmat de acele b[t[i violente ]n u=[.
-Cine este?- am s[rit eu speriat.
-Deschide u=a, te rog!- aud eu glasul speriat
al Sulamitei, implor`ndu-m[.
Sar din pat, ]i deschid u=a =i ea mi se arunc[
]n bra\e, pl`ng`nd. Corpul ei dulce, cald =I

20
ml[dios, mi s-a l[sat moale pe piept, precum ]n vis
al Kordellei, =i mi-a =optit:
-E=ti sigur c[ Ducesa a murit?
-Cum s[ nu fiu sigur? Ce ]ntrebare e asta?
-Nu e adev[rat! Cred c[ Ducesa joac[ teatru,
azi noapte am v[zut-o-n carne =i oase, mi-a vorbit
de Ducele de Spoletto!
-+i ce \i-a spus?-am ]ntrebat-o eu curios
s[ v[d ce inep\ii poate s[-ndruge.
-C[ e nevinovat[!
-Sulamita, eu \i-am atras aten\ia s[ nu dormi ]
n apartamentul Ducesei! Cred c[ ai visat un vis
ur`t ]n care \i-a ap[rut ea…
-Chiar a=a s[ fie?- s-a mirat Sulamita.
Am st`ns-o la pieptul meu =i am tras-o
l`ng[ pat, am m`ng`iat-o cu m`inile c[u= peste
obrajii ei ]mbujora\i.
-Sulamita, am implorat-o eu, castelul e
pustiu, nu exist[ nici-o Duces[, Ducesa e moart[,
tot ceea ce ai v[zut =i ai auzit tu nu e dec`t rodul
imagina\iei tale ]nfierb`ntate!
-Adic[ tu crezi c[ eu sunt nebun[?- sare ea
repede din bra\ele mele, izbucnind ]ntr-un hohot
de pl`ns. M[ crezi =i pe mine tot un fel de
Duces[ r[t[cit[ prin aceste ruine? Ducesa n-a
murit, Ducesa tr[ie=te,eu am v[zut-o ]n carne =i
oase =i-am stat cu ea de vorb[…

21
 3

Desp[r\it de hangi\[ dup[ incendiul

devastator de la han, m-am oprit la umbra unor
palmieri =i mi-am ref[cut ]n g`nd traseul pe care
trebuia s[-l parcurg p`n[ la Izvor. Identificasem
locurile, ajunsesem pe o c`mpie verde-verde, un
fel de vale roditoare a Nilului care se termina
abrupt cu ni=te mun\i ]nal\i, ]nz[pezi\i. Departe, ]
n z[ri abia b[nuite se vedeau crestele lor
fantastice pe albastrul de sticl[ al cerului; undeva
la o parte str[juia Marele Sfinx, megalitul t[cut
ce ]nsp[im`nta c`mpia, iar mai departe, cele trei
piramide cu v`rfurile ]nfipte-n cer. M-am c[utat la
piept, c`teva clipe am r[mas n[uc, am crezut
c[ am pierdut sulul cu harta. Am avut impresia
c[ am uitat-o la han =i mi s-a distrus sau mi-a
furat-o pur =i simplu hangi\a dup[ noaptea
noastr[ de amor incon=tient…+tiam prin ce
chinuri trecusem p`n[ pusesem m`na pe ea ]n
Biblioteca Babilon. M-am g`ndit c[ ar fi posibil ca
hangi\a s[ aib[ leg[turi cu Emanoilos s[ puie la
cale incendiul pentru a-mi fura harta =i a se face
nev[zut cu ea. Dar am g[sit-o, am g[sit-o
c[zut[ din buzun[ra=ul meu secret al
piept[ra=ului cu care r[m[sesem ]mbr[cat peste
noapte. Am cules-o de jos, am orientat-o spre

22
cele patru puncte cardinale =i am privit-o. Acel
misterios Izvor al Fericirii era undeva ]ntre
dou[ creste de mun\i ce se z[reau mai la dreapta
dup[ lungi linii colinare care trebuiau str[b[tute cu
piciorul. S[rman pelerin, obosisem =i mi se f[cuse
foame, pustiul ]mi aluneca printre t[lpi =I h[t-
departe, pe apele lini=tite ale Nilului z[rii o
nacel[ ce aluneca lene= printre smocuri de liane
=i palmieri, l[s`nd ]n urm[ mon=tri de Lei,
Sfinxul =i Piramidele.
V[z`nd nacela c[ se apropie de mal, m-am
dus =i eu c[tre ea, oricum z[ream picior de om
care putea s[-mi dea un pic de ajutor spre marea
mea aventur[. }n nacel[ erau trei felahi b[tr`ni
care tr[geau de n[voadele lor. La ]nceput nu
m[ b[gar[ ]n seam[. Priveam apa Nilului care era
lini=tit[, odihnitoare, o dulce leg[nare a privirii
peste sclipirile de azur ale apei; sus soare, jos
soare spart ]n cioburi m[runte, sus Sfinxul, Leii =I
Piramidele, jos, ]necate parc[ ]n ap[, cu v`rfurile ]
n albia marelui fluviu, acelea=i minuni megalitice.
Cei trei felahi, ar=i de soare, cu fe\ele
sb`rcite, ]mbr[ca\i cu ni=te pantaloni albi, largi,
p[reau trei umbre plutitoare. Doar capetele lor ]
nf[=urate-n turbanele lor enorme p[reau c[ se
mai mi=c[ ]n c[ldura zilei.
-Aferim, c[l[torule!- zise unul din ei arunc`nd
par`ma la mal.
-Aferin =i mul\am domniilor voastre pentru
cinstea ce-mi face\i a m[ ]ntreba de vorb[ ]n acest
pustiu solitar. Tare greu e singur prin de=ert…
Felahii au ]nceput a m[ descoase: unde merg,
ce fac eu prin aceste \inuturi singuratice, de unde
vin =i care e misiunea mea. C[ au auzit ei c[ vin

23
str[ini =i sc`rm[ prin nisip dup[ antichit[\i bine
pl[tite prin \[rile Europei. Li s-a furat tot trecutul
=i l-au dus al\ii prin muzeele lor =i ei tot s[raci au
r[mas.
-Oameni buni, le-am spus eu, nu sunt dintre
aceea ce caut[ averi, eu umblu dup[ minuni
spirituale =i nu =tiu dac[ le voi g[si vreodat[!
Vreau s[-mi statornicesc via\a prin ni\icaiva
coclauri unde se poate tr[i fericit. Mai ]nt`i =i
mai ]nt`I sunt obosit , nem`ncat =i nedormit, dac[
domniile voastre s-ar ]ndura s[ m[ fericeasc[ cu
ceva de-ale gurii, m[ voi ruga pentru domniile
voastre lui Allah, care e mare =i atotputernic
peste ceruri =I peste p[m`nt!
-Allah te-a scos ]n calea noastr[, c[ci noi
suntem fiii lui =I te vom osp[ta dup[ datin[,
str[ine!- a zis unul din ei.
Le-am ajutat =i eu s[ care pescuitul la locul
lui ]ntr-o cherhana improvizat[, b[gat[ sub un mal,
la umbra unor palmieri =I eucalip=i =i m-am
a=ezat la sfat cu ei. Nu le spusesem nimic din
trecutul meu. La ce bun s[ le spun lor
c[ m[ numesc cutare, c[ sunt secretarul unui
Ducat imaginar, c-am avut o nevast[ =I un copil,
c[ nevasta m-a p[r[sit =I copilul mi-a murit =i
acum nu mai mi-a r[mas dec`t o speran\[: s[ caut
Izvorul Fericirii, s[-l redau oamenilor =i apoi
s[ m[ predau }mp[ratului s[ fac[ ce =tie cu mine.
Unul din b[tr`ni, dup[ c`teva clipe de g`ndire
se ]ntrb[ =i el ca pentru sine, ]ntrbare pus[ de
altfel tuturor:
-Unde se mai poate tr[i lini=tit =i fericit pe
p[m`ntul [sta?

24
 Ceilal\i r`ser[ de mine =i pronun\ar[ numele
unei femei. Probabil, g`ndii eu, c[ aveau vreo
t`n[r[ femeie =i voiau s[ mi-o dea mie. Apoi au
t[cut =i au aprins focul. Aveau o compasiune
nem[surat[ fa\[ de mine =i voiau s[-mi
preg[teasc[ o mas[ pe cinste.
}n timp ce preg[team masa, ]mi scap[ o ]
ntrebare:
-Mai e mult p`n[ acolo?
-P`n[ unde?- ]ntreb[ curios un felah.
Era s[ m[ dau de gol =I dres[i repede
busuiocul:
-P`n[ acolo-n zare?
-Abu- el- Hul =tie! – slobozi un b[tr`n s`s`it
r[spunsul =i ar[t[ c[tre Sfinx…C[ci, tinere,
continu[ el, pe p[m`nt toate fiin\ele se tem de
timp, dar are =i timpul un du=man: Piramidele…
Am t[cut =i am m`ncat ]ncet, rumeg`nd
odat[ cu pe=tele =i ]n\eleptul proverb. Din
civiliza\ia ancestral[ a Egiptului r[m[sese
aceast[ nestemat[ ]n ]n\elepciunea unor simpli
pescari. +i Nilul care ]nainta agale c[tre delta lui
roditoare de unde plecaser[ primele civiliza\ii pe
p[m`nt…
Dup[ mas[ cei trei pescari =i-au luat la
revedere de la mine =i-au plecat la ]ndeletnicirea
lor, eu am r[mas singur ca un minuscul semn de ]
ntrebare pe mal. M[ ]ntrebam de ce oare unul din
b[tr`ni se temea c[ nu voi ajunge niciodat[ acolo,
invoc`nd pe Abu-el-Hul, adic[ pe P[rintele
Spaimei…Se r[zbun[ zeii, parc[ voia el s[ spun[,
c`nd vrem s[-i supunem- Horus- Izvorul Fericirii- e
o himer[ =i eu un nou nebun, un nou exaltat!

25
 De-abia acum, dup[ ce m[ odihnisem, am
avut timp s[ realizez dezastrul de la han. Ca prin
vis ]l z[ream prin lumina fl[c[rilor pe Emanoilos, ]i
v[zusem mai ]nt`i chelia lucind la para focului,
apoi picioarele lui ca ni=te obezi de c[ru\[ fugind
prin nisipul ]ncins. M[ g`ndeam apoi la Victorius
sau la Ianus =I la baiader[… S[ fi r[mar Emanoilos
]n fl[c[ri dobor`t de baiader[? Am avut eu oare
halucina\ii v[z`ndu-i chelia lucind ]n fl[c[ri? S[-i fi
ucis pe Victorius =i pe Ianus din motive ]nc`lcite
care ne scap[ nou[, celor de r`nd? }nc`lcite mai
sunt c[ile Domnului… Sau ei s[ fi pus totul la cale
ca s[-mi fac[ mie de petrecanie? Nu cumva aici
era =i m`na Sulamitei? C[ci ea-mi spusese:
-Nu vei ajunge acolo, \i se vor pune piedici
peste piedici!
Soarele trecuse peste apele Nilului ca un zeu
tutelar, umbrele ]nser[rii se prelungeau departe ]
n pustiu, venea peste visurile mele o noapte grea
=i eu nu-mi g[seam locul s[-mi ostoiesc oasele…
Priveam ]n dep[rtare, spre piscurile din zare =I
parc[ mi se ar[ta o raz[ de speran\[. Poate
astronomii aveau dreptate c`nd numiser[ cea mai
mare a=ezare a locurilor Al-Kahiro, adic[ ]
nving[torul- poate voi putea =i eu s[ port acest
nume odat[-=i-odat[!
Am adormit cu aceste g`nduri ]n inim[, se
r[corise pu\in, v`ntul de noapte se juca prin
frunzele cedrilor b[tr`ni =i parc[-mi m`ng`ia
f[ptura. }n somn m[ obsedau fr`nturi de imagini
de la han: frumoasa hangi\[ pe care eu o
respinsesem cu at`ta r[ceal[, m[ m`ng`ia =i
m[ alinta ca pe un copil. Scena era bucolic[, p[rea
c[ ajunsesem la Izvorul Fericirii =i-o g[sisem pe ea

26
acolo ]n acea rusticitate s[lbatec[, Izvorul limpede
curgea-curgea, noi st[team ]ntin=i pe un t[p=an
=i vorbeam prin semne; ne h`rjoneam ca doi
copii, m`ng`indu-ne unul pe altul =I iubindu-ne ]n
acea natur[ majestuas[ care ne ]nconjura ca o
Mater Dolorosa…
Din vis m-au trezit cei trei pescari care
vegheau la capul meu, bolborosind ceva ]n limba
lor. L`ng] ei o frumoas[ creol[ cu p[rul ]mpletit ]n
zeci de codi\e sub\iri cu mijlocelul fraget str`ns ]
ntr-o p`nz[ de in, picioare lungi, pline,, purt`nd un
fel de romane, legate cu noji\e p`n[ la glezne, de
urechi ]i at`rnau grele figurine de aur, drept
cercei, m`ng`indu-i curbele dulci ale g`tului…
C`nd am privit-o mai bine =i-a ]nfipt privirile ]n
mine ca ni=te s[ge\i:avea ni=te ochi mari,
alba=tri, ]ncadra\i cu gene lungi, negre. Unul din
b[tr`ni, v[z`nd c[ am r[mas cu ochii sp`nzura\i la
ea, a ]nceput s[ r`d[ =i s-o ]mping[ ]n fa\[. Am ]
n\eles c[ este fata lui =i, lundu-m[ probabil drept
rege, vrea s[ mi-o dea mie de so\ie.
-C[ci acolo- =i f[cu semn spre crestele
mun\ilor- nu po\i ajunge dec`t ]nso\it de o
femeie!- zise b[tr`nul, bucur`ndu-se pe
l`ng[ mine.
Asta-mi mai trebuia! Eram s[tul eu de femei,
dup[ e=ecul cu Sulamita! Tecuser[ r`nd pe r`nd
prin via\a mea Sulamita, Ducesa =i Mandripora,
nu mai vorbesc de episodul cu hangi\a! Acum ]mi
venea colac peste pup[z[ frumoasa egipteanc[,
rupt[ din frescile mormintelor fo=tilor urma=i ai
lui Ramses al treilea. Z`mbetul ei at`t de st[ruitor
=i f[ptura ei de statuiet[ de bronz m-au cucerit,
m-am ridicat =I m-am ]nclinat ]n fa\a b[tr`nului,

27
apoi ]n fa\a ei, g`ndindu-m[ c[ aveam totu=i
nevoie de o c[l[uz[ care cunoa=te bine c[r[rile
dosnice p`n[ la Izvor.
Bucuria celor trei a fost f[r[ margini c`nd au
v[zut c[ am acceptat s[-mi fie ]nso\itoare. +i m-au
luat pe sus =i m-au dus ]n tribul lor =i to\i la un
semn au ]nceput s[ bat[-n lemne de bambus,
b[teau ]ntr-un ritm ]ndr[cit =i implorau spiritul
nop\ii; erau un fel de rug[ciuni sau mai de
grab[ divina\ii aduse zeului fertilit[\ii. ..
Femeile s-au str`ns pe l`ng[ frumoasa
creol[ =i-au ]nceput s-o ]mpodobeasc[ cu m[rgele
de chihlimbar =i colane de filde= la m`ini =i la
picioare =i s[-i c`nte c`ntece de bucurie. Apoi am
b[ut o b[utur[ dulce f[cut[ de ei din nu =tiu ce fel
de buruieni. +i ]n acest timp le explicam c[ eu am
o misiune plin[ de primejdii =i n-a= dori s-o v`r =i
pe ea ]ntr-o asemenea afacere riscant[.
-M[ ]nchin \ie,P[m`nt al Egiptului-
exclam[ unul din b[tr`ni, care-i era tat[- \ie, Osiris,
=I \ie, Sekhmet =i vou[, Amon =I Horus
s[ veghea\i asupra viitorului fetei mele! Ia-o,
fiule,- zice el pl`ng`nd, c[ e neam de zeu din
b[tr`nul Ra, =i te va sc[pa din mari primejdii…

Dup[ acea ]nt`mplare cu Sulamita, ]ntre noi

c[zur[ t[ceri grele. Iarna venise cu o furie rar ]
nt`lnit[: v`rtejuri de z[pad[ =I viscole r[scolitoare
r[v[=ir[ p[durea, geruri n[prasnice arser[ =i

28
uscar[ copacii. M-am r[t[cit atunci, lenevind zile
=i nop\i ]ntregi, ]n lecturi spirituale din “C`ntarea
C`nt[rilor”, ador`nd-o pe Sulamita: “}ntoarce-te,
Sulamita! }ntoarce-te, fa\a s[ \i-o privim! Ce privi\i
la Sulamita, ca la hora din Mahanaim? C`t de
frumoase sunt, domni\[, picioarele tale ]n
sandale! Rotund[-i coapsa ta, ca un colan, de
me=ter iscusit lucrat. S`nul t[u e cup[ rotunjit[,
pururea de vin t[m`ios plin[; trupul t[u e snop de
gr`u, ]ncins frumos cu crin din c`mp. Cei doi s`ni
ai t[i par doi pui de c[prioar[, par doi pui gemeni
ai unei gazele. G`tul t[u e st`lp de filde=; ochii t[i
sunt parc[ iezerele din Hesbon, de la poarta Bat-
Rabin. Nasul t[u este ca turnul din Liban, ce
prive=te spre Damasc. Capul t[u este m[re\ cum
e Carmelul, iar p[rul t[u \i-e de purpur[; cu ale lui
m`ndre =uvi\e \ii un rege ]n robie. C`t de
frumoas[ e=ti =i atr[g[toare, prin dr[g[l[=enia ta,
iubito! Ca finicul e=ti de zvelt[ =i s`nii t[i par
struguri at`rna\i ]n vie. }n finic eu m-a= sui-
ziceam- =i de-ale lui crengi m-a= apuca, s`nii t[i
mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul
de mere. S[rutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-
ar curge din bel=ug spre-al t[u iubit, ale lui buze-
nfl[c[rate potolind. Eu sunt a lui, a celui drag. El
dorul meu ]l poart[. Hai, iubitul meu, la c`mp, hai
la \ar[ s[ petrecem! M`ine, hai la vie, s[ vedem
dac[ a rodit vi\a-de-vie, merii de-au ]nmugurit, de-
s aproape de-nflorit. +i acolo ]\i voi da
dezmierd[rile mele. Mandragorele miresme
vars[ =i la noi acas[, sunt multe fructe vechi =i
noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am
p[strat…”

29
 Zice la capitolui opt, versetul =apte: “Marea
nu poate stinge dragostea, nici r`urile s-o
potoleasc[; de-ar da cineva pentru iubire toate
comorile casei sale, cu dispre\ ar fi respins acela.”
Sulamita ]mi intrase ]n inim[ =i nu puteam s-
o mai scot! O priveam noapte de noapte pe
fereastr[ =i-mi venea s[ m[ duc la ea =i s[-i spun
c-o iubesc, c-o ador, nu numai marea =i r`urile,
dar =i iarna cu acest viscol n-ar putea
s[ sting[ dragostea mea pentru ea. Sulamita, cu
glasul ei, cu f[ptura ei, cu mersul ei, cu p[rul ei, cu
picioarele ei, cu culoarea pielii ei, cu tot ce avea
ea, f[cea parte din mine. Eram ]ndr[gostit, ]n-dr[-
gos-tit! pentru prima dat[ =i-mi venea s[ strig ca
un nebun: Te iubesc, Sulamitaaa!
Noapte de noapte Sulamita se ad`ncea ]n
scrierea romanului ei despre Duces[. O vedeam ]
ntr-o febr[ continu[, c[uta pretutindeni certitudini,
privea ore ]n =ir la fotografiile ei, ]i cerceta
z`mbetul, privirile, portul, locul unde se afla,, ]i
citea scrisorile cuv`nt cu cuv`nt pentru a g[si
am[nunte… Apoi lua la c[utat fiecare col\i=or al
castelului, camer[ cu camer[, s[ g[seasc[ ceva din
umbra ei, din g`ndurile ei…
}ntr-una din zile pe c`nd ]mi luasem inima-n
din\i s[-i deschid u=a =i s-o ]ntreb ce mai face, ea
se scoal[ de la masa de lucru =I vine la mine cu
fl[c[rile ochilor arz`nd =i-mi bate cu degetele ]ntr-
un carnet cu coper\ile ]mbr[cate ]n piele =i-mi
zice:
-Domnule, am g[sit o f[r`m[ din ce caut!
Iat[ jurnalul Ducesei! +i =tii unde l-am g[sit? Sub
sofaua baldachinului! Fii atent ce zice pe prima
fil[: “ }l ur[sc pe Duce, a f[cut din mine o maimu\

30
[ sentimental[…” Auzi, domnule, accentu[ ea, o
maimu\[ sentimental[! “…nu s-a mai culcat cu
mine de dou[ luni, relu[ ea citirea jurnalului,
jenat[ de intimitatea peste care d[dea, ca s[-l
r[zbun m-a= da primului ]nt`lnit ]n cale!”
Virilitate de invidiat, domnule! +i-mi z`mbe=te
complice. +i-i z`mbesc =i eu =i caut s[ limpezesc
pu\in lucrurile:
-Domni=oar[, c[s[toria ne ]ndobitoce=te!
-Poate, zice ea, d`nd din cap. C`teodat[ ni se
face lehamite de propria persoan[, dar unul de
altul…
-Nu-i adev[rat!-i-o ]ntorc eu- dou[ inimi care
se caut[ una pe alta =i se iubesc nu se
satur[ niciodat[ =i nu li se face lehamite uneia de
alta!
-Aiurea!- sare ea- parc[ mi-ai vorbi din c[r\i!
Ce crezi at`ta ]n dradoste?
-Dar ]n ce s[ mai credem? Dac[ nu e
dragoste, nimic nu mai e pe p[m`nt!
-Ce vorbe=ti, domnule? Eu am venit aici
pentru altceva…Averea, ducatul, castelul…
-M[ treci =i pe mine ]n acest inventar?
-Hai nu fi ironic! Dac[ faci parte din averea
Ducelui, da!- glumi ea cu z`mbetul pe buze.
-Ce fericit a= fi s[ fiu valetul t[u!
-De ce-ai fi fericit?
-Pentru c[ te iubesc, Sulamita!
T[cu, puse capul ]n jos, c`teva zbil\e de p[r ]i
c[zur[ pe ochi. Ridicai m`na s[ i le dau la loc, ]i
m`ng`iai obrajii ro=ii ca para focului,apoi ochii,
dup[ care o cuprinsei ]n bra\e =i o s[rutai. Mi se
l[s[, comoar[ dulce, pe bra\e =i sim\ii cum ]mi
inund[ s`ngele toat[ f[ptura; ceva ireal se

31
petrecuse cu am`ndoi, un vis poate dorit de c`nd
ne v[zusem =i abia acum ]mplinit. }n s[rutul meu
am sim\it gustul s[rat al unei lacrimi r[t[cite pe
obraz. Pl`ngea =I nu =tiam de ce pl`ngea…
-Tu n-ai observat c[ =i eu te iubesc?- ]mi
=opti ea trist la ureche.
Sincer s[ fiu, nu observasem! +i mai =tiu eu
ce observasem sau nu? C[ci prea venise repede
clipa fericirii c`nd m[ a=teptam cel mai pu\in…

Curiculum vitae pe care-l l[sasem la

Cancelaria Ducatului suna cam a=a:
Sunt un copil orfan, crescut din mila public[;
p[rin\ii mei, tata grec, mama italianc[, au pierit ]n
Marele Cutremur, acoperi\i de pietrele cet[\ii
d[r`mate. Av`nd, probabil, ceva cap, Orfelinatul
m-a trimis la +coala de scribi din Alexandria, am
f[cut apoi ucenicia la Curtea Papal[ patru ani,
dup[ care m-am angajat ca secretar al Ducelui de
Spoletto. Cu acest[ ocazie am petrecut multe
clipe frumoase ]n marile biblioteci ale lumii, unde
am luat cuno=tin\[ cu operele de baz[ ale
omenirii. Acolo am auzit eu pentru prima dat[ de
Izvorul Fericirii. Se vorbea pe =optite despre el.
To\i c[utau o hart[ cu localizarea lui, dar nimeni n-
o g[sise. Eu o g[sisem din ]nt`mplare, Magister
Senten\iarum ]mi povestise despre existen\a ei
=I-mi d[duse de ]n\eles s-o caut la sf`r=itul
volumului “Ini\iere ]n lumile viitoare”. Acest
Doctor Sublimus care m[ iubea foarte mult,
m[ cheam[ la el la Cancelarie, m[ m`ng`ie pe

32
cap, plimb`ndu-=i m`inile prin p[rul meu blond,
=i-mi zice ]n =oapt[, ferindu-se parc[ de cine =tie
ce iscoad[:
-E=ti t`n[r, b[iatule, ai via\a ]n fa\[, pune
m`na pe hart[, ai s[ devii al doilea Crist!
S[ dezlegi omenirea de nefericire! +tiu c[ n-ai pe
nimeni pe p[m`nt =i-ai putea s[ te sacrifici
f[r[ regrete! Eu am s[ mor c[ sunt b[tr`n =i n-a=
vrea s[ duc taina Izvorului cu mine ]n p[m`nt.
Urm[re=te c`nd e lini=te =i ]ntuneric =i mergi pe
coridorul de la al treilea cat, acolo caut[ a treizeci
=I doua ]nc[pere notat[ cu litera H =i vezi pe
raftul de sus papirusul cu num[rul 1830… Fii
atent, to\i cei care au ajuns la el, au murit c[ci
papirusul e imprimat cu o otrav[ ucig[toare. Adu-\i
aminte de p[rintele Anselm: credo ut intelligam…
Nu-l uita ]ns[ nici pe Abelard cu: intelligo, ut
credam…Urmeaz[ calea lui Ion Fidanuza-
Bonaventura, care =i el, ca =i tine, a trecut
printr-o mare nenorocire, ajung`nd la titlul de
Cardinal, apoi Doctorus Seraphicus…
Nu m[ interesa prea mult Bonaventura, eu
voiam s[-mi urmez calea mea. C[ci sunt convins
c[ fiecare are o cale a lui pe care trebuie s-o
urmeze. Dar s[ revin asupre curicumului:
Nenorocirea ce se ab[tuse asupra mea,
adic[ Marele Cutremur, g[sise toat[ Cetatea la
serbarea Festum Corporis Domini, ]n Duomum;
s[ fi avut patru sau cinci ani, priveam ]
nsp[im`ntat cum imensa cl[dire s-a cr[pat ]n dou[,
despic`nd catapeteasma, =i cum din enormul
tavan a ]nceput s[ cad[ lespezi mari de
piatr[ peste bie\ii oameni, strivindu-i ca pe ni=te
furnici. E o minune, dar =i un semn, cum am mai

33
sc[pat eu din acel dezastru. M-am smuls din
bra\ele mamei, care z[cea lovit[ de moloz, =i m-
am retras l`ng[ o colonad[ care parc[ r[m[sese ]
nfipt[ ]n cer… Dup[ c`teva clipe r[m[sese ceva
dezolant: ruine praf =i pustiu…Am ]nceput
s[ pl`ng =i s[ trag de p[rin\ii care-mi z[ceau sub
moloz, ]nc[ mai erau calzi dar sufletele lor cred
c[ se duseser[ la ceruri…Am ridicat capul spre cer
=i am v[zut un imens nor de praf prin care se
z[reau stelele pe bolt[. Am ie=it printr-o sp[rtur[ a
zidului =i-am luat-o la fug[ url`nd ca un animal
speriat spre centrul cet[\ii. +i acolo, acelea=i
dezastru: o lume moart[ printre d[r`m[turi…
Maleus Maleficarum crezuse c[ numai gra\ia
divin[ m[ sc[pase.Am fost la o clip[ de moarte =-
am sc[pat, dup[ aceea chestia cu vr[jitoria m-a
dus p`n[ l`ng[ rug, nu =tiu ce minune s-a ]
nt`mplat cu mine de-am sc[pat… P`n[ la
urm[ tribunalul papal a hot[r`t flagelarea, apoi
biciuirea ]n pia\a public[…M-am ]mboln[vit =i-am
vrut s[ ajung pe m`na mor\ii negre…Atunci a s[rit
un om din mul\ime =i a strigat tare:
-Pentru el- s-a schimonosit omul, pl`ng`nd ]n
genunchi, ]n fa\a Tribunalului- m[ sacrific eu!- =i
s-a aruncat ]n fa\a convoiului de muribunzi ai
mor\ii negre…
A s[rit spre mine so\ia lui, o femeie
m[run\ic[ =i slab[ care m-a luat ]n bra\e, m-a
str`ns la piept =i a zis:
-L-am pierdut pe el, fii al meu, fiule nefericit!
Dar n-am avut noroc, femeia era o
depravat[ =i fusese dat[ ]n urm[rire general[ de
un tribunal islamic pentru preacurvie. Fugise ]n
Imperiu din Iran s[ scape de pedeaps[, dar

34
trimiseser[ iscoade dup[ ea =i-o executaser[ ]n
secret: ]i t[iaser[ m`inile , cum fesese dorin\a lui
Alah.
Apoi am luat drumul orfelinatului…
Orfelinatul era pe l`ng[ m`n[stire. Aici au
avut grij[ de mine dou[ none; una ]n v`rst[ c[reia
to\i ]i ziceau Abbatisa =i alta t`n[r[-t`n[r[, Novice.
Abbatisa, un fel de Maria Egipteanca, la ]nceput o
p[c[toas[ repudiat[ de to\i, primise patru zeci =i
opt de ani peniten\[ ]n pustiu =i devenise una
dintre cele mai bune maici din orfelinat. Cea
t`n[r[, c[reia to\i ]i ziceau Novice, fugise de la
monahii achimi\i, adic[ cei f[r[ somn, de undeva
de prin p[r\ile Constantinopolului =i se aciuase =i
ea aici, la orfelinat. Abbatisei ]I ziceam mam[ iar
Novicei, surioar[. Toat[ ziua st[team ]n preajma
lor; sora m[ purta de m`n[ =i m[ ]nv[\a vorbe =i
slove pe nisip, iar mama Abbatisa, ce-i dragostea
=i ura. Toate acestea p`n[ mi-a venit r`ndul
s[ plec la +coala de scribi din Alexandria. Am
plecat din aceast[ m`n[stire cu lacrimi ]n ochi =i
le-am l[sat pe cele dou[ pl`ng`nd dup[ mine. Le-
am promis c[ atunci c`nd voi fi plin de glorie,
m[ voi ]ntoarce =i le voi r[spl[ti…Peste ani, c`nd
am revenit, totul acolo fusese ars, r[m[seser[ doar
ruine peste ruine. R[zboi? Incendiu? Cutremur?
Blestem de la Dumnezeu! Poate toate la un loc!
M-a apucat un pl`ns cu sughi\uri =i cineva de sus
s`s`ia pe nas suavele versete din Ecleziast:
“De=ert[ciunea, de=ert[ciunilor, toate sunt
de=ert[ciuni! Ce folos are omul cu truda lui cu
care se trude=te sub soare? Un neam trece =i
altul vine, dar p[m`ntul r[m`ne ]ntotdeauna!
Soarele r[sare, soarele apune =i zore=te c[tre

35
locul lui ca s[ apun[ iar[. V`ntul sufl[ c[tre miaz[zi,
v`ntul se ]ntoarce c[tre miaz[noapte =i, f[c`nd
roate-roate, el trece ne]ncetat prin cercurile sale.
Toate fluviile curg ]n mare, dar marea nu se
umple, c[ci ele se ]ntorc din nou la locul din care
au plecat. Toate lucrurile se zbucium[ mai mult
dec`t poate omul s[ o spun[: ochiul nu se
satur[ de c`te vede =i urechea nu se umple de
c`te aude… M-am uitat cu luare aminte la lucr[rile
care se fac sub soare =i iat[: totul este
de=ert[ciune =i v`nare de v`nt…” Da,
adev[rat[ v`nare de v`nt! C[ci aici deschisesem
ochii ]n via\[ =i ce poate fi mai frumos dec`t
meleagurile unde \i-ai petrecut anii copil[riei… O,
Abbatis[, o mam[, ooo! Novice, sor[, dac[ sunte\i \
[r`n[, o s[rut, c[ci voi a\i fost steaua mea ]n via\[!
+i-am ]ngenunchiat =i-am s[rutat p[m`ntul
acela pustiu =i m-am sculat, trzindu-m[ singur-
singur sub soare…

6
Farah Ahmed Yusuf, c[ci a=a o chema pe
iubita mea cu care m[ pricopsiser[ felahii =i cu
care plecasem de pe malurile Nilului, mi-a dat un
sfat:
-E=ti ]n\elept?- m-a ]ntrebat ea.
-Da!- i-am r[suns eu, hot[r`t.
-}n\elep\ii fac =i nu spun- zice ea, z`mbindu-
mi fermec[tor, via\a trebuie s[ fie fapt[, nu vorb[,
te voi ajuta s[-\i ajungi scopul c[ci femeia,
pretutindeni ]n lume e motorul care ]nf[ptuie=te

36
totul, de la z[mislirea omenirii p`n[ la r[zboaiele
fraticide. Ea decide totul pe p[m`nt!
Am str`ns-o la piept =I-am s[rutat-o =i
s[rutarea ei a c[zut ca o ]n\ep[tur[ peste inima
mea. }mi striga parc[ cel[lalt din mine: Ce faci,
nefericitule, iar te ]ndr[goste=ti? Ai uitat de
Sulamita? Atingerea buzelor ei a venit ca o
raz[ de soare peste sufletul meu. Omule, te sim\i
singur, nu vezi c[ n-o iube=ti? De ce neferice=ti
aceast[ fiin\[ cu nefericerea ta? De ce o min\i pe
Farah? Nu o min\eam, dar nici drept nu-i spuneam
c[ci eram golit de suflet…Singurul \el al meu
r[m[sese Izvorul…Dar ]n drumul meu c[tre
acest \el, Farah era un fel de tenta\ie. }mi pl[cea
s-o privesc de departe. Era frumoas[,t`n[r[, corpul
ei striga parc[ de s[n[tate =i de fericire. Adesea,
uit`nd c[ sunt eu, cel ars ]n dragoste, a= fi plecat
cu ea, cuprins de o mare fericire, spre meleaguri
unde puteam s[ tr[im ca-n basme…Dar inima mea
era bolnav[ de Sulamita… +I ]ntr-un timp sim\ise
=I Farah, c[ci femeile au un al doilea sim\ pe care
noi, b[rba\ii, nu-l avem. }ncepuse s[ m[ evite,
c`nd intram ]n vorb[ cu ea, evita multe, adesea o
apucau lungi t[ceri, apoi c`te un oftat lung =i
c`te-o umbr[-i ]ntuneca fa\a ei de creol[, de multe
ori ocolea r[spunsurile, o vedeam c`teodat[ cu
genele muiate-n lacrimi, buzele uscate, semne de
oboseal[ =i de ur`\enie; toate-toate erau un fel de
certitudine c[ leg[tura noastr[ nu va dura mult.
Acum era prea t`rziu s[ m[ despart de ea.
Cuno=tea \elul meu =i putea oric`nd
s[ m[ tr[deze. A=adar a trebuit s-o \in l`ng[ mine,
s-o mint c-o iubesc, s[-i joc teatru, s-o s[rut,
s[ m[ culc cu ea… +I Farah nu era o femeie de

37
lep[dat, alt om care n-ar fi avut sc`rb[ de
dragoste s-ar fi ]ndr[gostit de ea imediat. M[ ]
ncurajam =i eu, poate c[ veneau =i acele clipe,
via\a e sucit[, ce nu-\i place azi, m`ine e miere…
Pe m[sur[ ce urcam colinele, largi canioane ni
se deschideau ]n fa\[, vederi mirifice, mirosuri de
mirt =i t[m`ie, t[p=ane de flori multicolore, de la
violet, ro=u, galben, albastru, p`n[ la albul
imaculat al ghiocelului; pomi uria=i, b[tr`ni c`t
lumea, ]=i ]ntindeau coroanele ca ni=te ar[t[ri ]
ngrozitoare, ]ntortocheate spre cer…Dac[ a= fi
fost aici cu Sulamita, a= fi r[mas ca Dafnis =I
Chloe, ne-am fi f[cut o colib[ din b`rne =i p[m`nt
=i-am fi tr[it ferici\i p`n[ la ad`nci b[tr`ne\i. Dar
Sulamita r[m[sese pentru minr\e fum, cea\[, semn
de ]ntrebare…
-Dragule, zice Farah, ]n drumul meu c[tre
zeul Ra, eu am mai trcut pe aici! Ne apropiem de
adev[r, trebuie s[ ne odihnim c[ci ]n miez de
noapte vom c[dea pe coama dealului =I de acolo
se vede cu ochiul liber…A= vrea ]ns[ s[ te previn:
Marele Inchizitor are armate ]ntregi care p[zesc
locurile, zice c[ acest Izvor e cea mai mare erezie
a acestui secol =i trebuie p[zit cu str[snicie.
Descoperirea lui de c[tre bie\ii muritori ar pune ]
ntr-o lumin[ nefavorabil[ ]ns[=i institu\ia papal[.
Dac[ ar c[dea ]n m`inile poporului acest Izvor ar fi
o s[rb[toare etern[ pentru to\i muritorii. B[tr`nii
vorbesc vrute =i nevrute despre el, zic c[ acei
paznici de la gurile lui au vrut s[-l astupe =I poate
chiar au reu=it. Pentru a alimenta nefericirea pe
p[m`nt, au dat zvonuri c[ nici nu exist[, c[ este o
fic\iune curat[ ]n care cred numai vis[torii. Asta ar
]nsemna o mare deziluzie pentru viitorul omenirii.

38
Trebuie s[ ne strecur[m ]n raza lui dup[ miez de
noapte, ]ntre dou[ sentinele =i dac[ o fi s[ ne
simt[, eu am s[ m[ arunc ca momeal[, c[ci ace=ti
bie\i solda\i n-au mai v[zut o muiere cu anii, iar tu
s[ fugi…
Avea dreptate Farah, femeia e ra\iune =i
inteligen\[, iar b[rbatul vis de=art…
+I mai zice ea:
-Eu am s[ m[ las iubit[ cu trupul p`n[ intru ]n
gra\iile lor =i tu, f[-\i meseria: adun[ osta=ii
nemul\umi\i ai }mp[ratului =i d[ cu ei lovitura de
gra\ie…Nu uita c[ e=ecul ne va costa via\[!
-De ce?
-Pentru c[ pentru Furii Izvorului, Inchizi\ia are
un sistem de ]nchisori ]n Marile Grote, unde-i
schingiuiesc =i-i umilesc p`n[ la moarte!
-De unde =tii tu toate astea?
-Nu ]ntrba c[ci nu-\i r[spund!
-Grotele dau ]n aba\ii =i au leg[tur[ ]ntre ele
iar acum sunt pline de neferici\i care au cutezat
ca tine s[ calce legea =i s[ se ating[ de apa
t[m[duitoare!
T[cui. Nu m[ a=teptam ca Farah s[ =tie mai
bine ca mine istoria Izvorului =i toate fericirile =i
nefericirile legate de el. Faptul c[ Izvorul era p[zit
stra=nic, m[ puse pe g`nduri. Auzisem de marea
r[scoal[ a solda\ilor Imp[ratului, nemul\umi\i de
soldele reduse =I de h[r\uirea ]n lupte f[r[ rost;
dup[ ]nfr`ngerea ei mul\i fugiser[ =i se aliaser[ cu
ereticii de la Grote. Problema era cum s[-i
mobiliz[m noi =i pe unii =i pe al\ii. Ca orice lucru
greu de ]nf[ptuit, trebuia judecat[ o strategie
bine pus[ la punct. Primul g`nd ]mi fu s[ p[trund ]
n incinta Izvorului ca un fur; avea dreptate Farah,

39
ea s[ r[m`n[ momeal[ pentru solda\ii din gard[ iar
eu s[ m[ strecor dincolo s[ dau alarma la Grote =I
s[ mobilizez =i pe solda\ii r[scula\i. Trebuiau to\i ]
narma\i; armele trebuiau luate din depozitele
aripii militare inchizitoriale care-=i avea sediul pe
colina din dreapta Izvorului. Ce s[ facem doar eu
cu Farah? +i nici nu-mi d[deam eu seama la c`te
primejdii ne expuneam!
}n timp ce eu ]mi f[ceam aceste planuri,
Farah z`mbea =i r`sul ei avea ceva eroic. +i prin
mine tres[ri c`teva clipe spaima mor\ii. Era poate
un sf`r=it de via\[ cu adio soare, adio verdea\[,
adio flori, adio dragoste, adio Sulamita, adio
Farah, adio lume… Sau putea s[ fie numai o
lung[ deten\ie la Grote, al[turi de to\i borfa=ii din
Imperiu. Sau de ce nu, rugul ]n Pia\a Public[ ]n
ochii ]nsp[im`nta\i ai mul\imii. Dar, Doamne,
putea s[ fie =i o izb`nd[, una din marile izb`nzi
ale mileniului, un fel de pronie prometeic[, a reda
oamenilor acea ap[ miraculoas[, mult visat[ de
toat[ lumea. Cam acela=i lucru, =i poate ceva
mai mult, putea s[ ]nsemne z`mbetul eroic al lui
Farah; ea =tia precis c[ Eroii sunt ca Zeii ]n
c`mpia Nilului =i merit[ s[ le urmezi calea.
Am stat jos =i am chemat-o pe Farah
l`ng[ mine, am m`ng`iat-o sincer ca un
condamnat la moarte care-=i execut[ ultima
dorin\[ =i-=i ia la revedere de la cei dragi, apoi
am s[rutat-o =i niciodat[ n-am sim\it dulcea\a
femeii a=a de mult ca ]n aceste clipe nenorocite.
P[rea c[ tot ce m[ mai leag[ de via\[ e Farah; m[ ]
n=elasem atunci c`nd credeam c[ n-o iubesc,
creola avea ceva divin ]n ea: dulcile m`ng`ieri,
s[ruturile =i lungile ]mbr[\i=[ri agonizante, carnea

40
ei ca j[ratecul, tot corpul ei =i toat[ f[ptura ei erau
un fel de r[scoliri ale unei delirante pove=ti de
dragoste cu doi copii r[t[ci\i ]n gr[dina lui
Dumnezeu, Edenul.
Eu cu ea de m`n[ spre orizont, un vis de
beduin r[t[cit ]n de=ert. +I Farah ]mi tot z`mbea
=i z`mbetul ei devenea s[rb[toare =I ochii ei,
ferestre dulci spre infinit =i-mi repeta: trebuie
s[ reu=e=ti, trebuie… +i m[ str`ngea de m`n[ =i
m[-nv[luia cu privirile ei r[nite =i-mi spunea c-ar
face pentru mine =i supremul gest, moartea, dar
cineva din fiin\a ei fragil[ parc[-i spunea s[ am`ne
totul pentru alt[dat[…

7
Atunci c`nd ]i spusesem Sulamitei c[ vreau
s[-i fiu valet, glumisem, dar gluma prinsese =i
m[ trezisem lipit cu inima de chipul zglobiu al
acestei feti=cane despre care nu =tiam dec`t
c[ este nepoata Ducelui de Spoletto. +i c[ a venit
aici s[ scrie o saga despre iubirea Ducelui cu
frumoasa lui Duces[. N-aveam de unde s[ =tiu
c[ via\a mea, ]n tot ce a avut ea mai tragic, s-a
legat de via\a ei =i destinul m[ va obliga s-o
dispre\uiesc ca pe cea mai de jos femeie din
lume. Dac[ vie\ile oamenilor s-ar desf[=ura ]n
sens invers, am fi blestema\i s[ nu mai iubim =i-
ar trona doar ura pe p[m`nt.
Dup[ acea iarn[ grea care ne ]ndobitocise, a
venit o prim[var[ sc[pat[ din toate z[brelele
farmecului, aproape ireal[. Lumin[ mult[, soare

41
violent de c`mpie, triluri de cioc`rlie, ciripit de
p[s[ri, b`z`it de g`ze, =o=otit tainic de ape cu
ultimele urme ale z[pezilor care se topiser[, nop\i
halucinante cu stele sclipind peste frunzi=ul
proasp[t ]nmugurit =i cu adieri de v`nt ]
mb[ls[mat cu toate mirosurile florilor de prim[var[
=i c-o lun[ nebun[ care luneca pe bolt[ =i turna,
prelingea aurul ei pe verdele poienelor ca pe o
ploaie mirific[ ]n aerul proasp[t =i moale al nop\ii.
+i Sulamita ]mbr[cat[ ca o regin[ cu o rochie
albastr[, vaporoas[ de m[tase, setta pura, nova
pura- cum spun italienii-chimono, dezvelindu-=i
z[pezile s`nilor =I colonadele g`tului =i bra\elor,
merg`nd descul\[ prin iarba verde, u=or, cu
mersul ei de ciut[ r[t[cit[ dup[ cine =tie care izvor
sau dup[ un petec de poian[ cu iarb[ fermecat[.
Lua trifoi s[lbatec ]n m`n[ sau frunze de salc`m =i
]ncepea:
-M[ iube=te, nu m[ iube=te, m[ iube=te, nu
m[ iube=te…
Aici trebuie s[ fi gre=it eu c[ci chipul ei
devenise un fel de narcoz[ care te face s[-\i pierzi
orice urm[ de logic[, vezi ceea ce nu este =i auzi
ceea ce nu se aude, un fel de vis ]n ram[, dulce,
care te ]nal\[ pe sc[ri de m[tase spre ]naltul
albastru al cerului. Aceast[ zeificare,
acest[ feti=izare dus[ p`n[ la absurd, m-a f[cut s[-
mi pierd busola. F[cusem dintr-un chip banal =i
ingrat o statuie… Dac[ o desc[rnam de podoabe,
r[m`nea un simplu schelet banal care lua chipul
mor\ii.
Dar dintre toate, vorba ei m[ electrizase cel
mai mult, c[ci avea un glas aparte ca sunetul
m[t[sii sau precum clopo\eii b[tu\i u=or de v`nt,

42
cald, apropiat, cu inflexiuni =i accente neb[nuite
care se ag[\a de urechi =i le desf[ta =i le m`ng`ia
=i le r[sf[\a. +i tres[ream de fiecare dat[ c`nd o
auzeam strig`ndu-m[.
Dup[ multe plimb[ri ]n astfel de nop\i pe
aleile pustii ale castelului, c`nd ne desf[tam cu
minciunele, \in`ndu-ne de m`n[, i-am =optit la
ureche:
-Sulamita, vreai s[ fii so\ia mea?
Ea s-a oprit din mers, a s[rit ]n fa\a mea =i
a ]nceput s[ r`d[:
-Eu, so\ia ta? Asta trebuie s[ fie o abera\ie…
Eu am venit aici pentru altceva…
-A= vrea s[ nu-mi spui nu, mai bine taci, c[ =i
t[cerea e…
-…un r[spuns!- ]mi ia ea vorba din
gur[-]ng`n`ndu-m[ =I juc`ndu-=i luminile ochilor ]
n privirile mele, electrizate de sc`nteile ochilor ei.
S-a ]nro=it =i apoi a t[cut. S[ fi mers a=a
chilometri ]ntregi prin imensa p[dure, doi cavaleri
r[t[ci\i ai nop\ii, vr[ji\i de farmecul ei. Au urmat
t[ceri prelungite ]n care se auzeau doar, b[nuite,
b[t[ile inimilor: tic-tac, tic-tac…+i probabil
g`ndurile noastre ]n introspec\ie alerg`nd cine-
=tie-unde…
-Nu trebuia s[-mi vorbe=ti despre ]nso\ire!- ]
mi r[spunde ea ]ntr-un t`rziu, melancolizat[ =i
liricizat[ p`n[ la absurd, era frumos a=a ca
p`n[ acum, numai a=a puteam prelungi fericirea
nostr[! }nso\irea- mai zice ea dup[ o pauz[, cit`nd
nu =tiu care filozof, ucide fericirea!
-Nu se poate, Sulamita!- ]i replic eu- cred
c[ de-abia de atunci ]nainte vine adev[rata
fericire!

43
 -Prost e=ti! Prive=te acea pas[re de pe ram!
O vezi?
Da, o vedeam.
-Uite-te bine la ea =i urm[re=te-i firea! Acum
e-n nuntire. Iat[ cum c`nt[, cum ciripe=te, ce
dansuri nup\iale face pentru atragerea
partenerului, ce fericit[ e!- a=a cum ]\i place \ie s[
spui. Prive=te-o apoi c`nd cloce=te ou[le, =i-ai s[
vezi ce trist[ e!. Fericirea, b[iatule, e o stare
trec[toare…C`nd voi ajunge ca b[tr`nica lui
Schopenhauer sau ca aceast[ pas[re, clocind,
crezi c[ ne va mai arde de fericire? Este cineva
fericit ]n via\[? Fericirea nu-i dec`t o iluzie… Regi,
regine,duci, ducese, cardinali =I papi, generali,
mari ]ndr[gosti\i ai unor timpuri, s[raci =I boga\i
laololt[, au fost mai de grab[ neferici\i dec`t
ferici\i. Am ]nv[\at din jurnalul Ducesei c`t a= fi
studiat patru ani ]n Biblioteca din Alexandria! Ce-
mi vorbe=ti, tu, mie de fericire?
-Poate ai dreptate, Sulamita, dar cuno=ti tu
altfel manifestarea fericirii dac[ nu e iubire?
-Nu cunosc =i nici nu dores a cunoa=te! Pe
to\i ne conduce instinctul =i suntem robii lui!
-Nu-i chiar a=a, insctinctul e o manifestare
animalic[, noi mai avem =i ra\iune!
-Ia uite, domnule, cine-mi vorbe=te mie de
ra\iune! Dac-ai avea ra\iune nu te-ai mai gudura
pe l`ng[ mine ca un c[\elu=! P[pu=ica ta are =i
gheare de leopard…
Aici am gre=it eu, n-am dat nici-o importan\
[ acestei discu\ii. Fata fusese sincer[ cu mine,
numai c[ nu-=i scosese ghearele de leopard…
-+i totu=i, am insistat eu, l[s`nd la o parte
fericirea =i nefericirea pe care noi le incrimin[m,

44
eu te mai ]ntreb odat[: e=ti de acord s[ ne
c[s[torim?
+i ce noapte t`rzie se f[cuse, r[s[rise pe cer
puzderie de stele =i luna ne b[tea, cu razele ei
fascinante, chipurile, arunc`nd culoarea mierii
peste frunzi=ul proasp[t ]nmugurit. +i c`ntau
p[s[rile, =i fo=neau, adiate de un v`nt cald,
mediteranian, frunzele plopilor =i se-auzeau
undeva, departe, un cor de brot[cei, f[c`nd o
larm[ de b`lci oriental…C[lcam u=or firul ierbii =i
nu ni se auzeau dec`t b[t[ile inimilor noastre =i
pulsul sim\it ]ntre palmele care se str`ngeau
nebune, degete-n degete.
-Da!- ]mi sare Sulamita de g`t, lipindu-se de
mine =i s[rut`ndu-m[ pe buze.
+I eu, str`ng`nd-o ]n bra\e, =i sorbindu-i
ochii aceia mari, ]ncep u=or s[-i deschei nasturii
rochiei =i s[-i dezvelesc s`nii aceia tari, care
fierbeau, =i s-o iau ]n bra\e s-o culc ]n om[tul
ierbii, rostogolindu-ne ]mbr[\i=a\i ca dou[ n[luci,
cu cer cu tot, cu stele, cu lun[, cu v`rfurile
copacilor, spre valea plin[ cu maci s[lbatici, ro=ii
ca purpura…+i, Doamne, nu =tiam dac[ ceea ce
tr[iesc este vis sau realitate, c[ci a=teptasem
aceste clipe at`t de mult…
+I dup[ ce ne-am iubit =i ne-am s[turat de
vraja acelei nop\i, am luat-o pe Sulamita ]n bra\e
=i-am plecat cu ea spre castelul acela vr[jit. De
departe mi se p[rea c[ sunt eroul unei fascinante
pove=ti, legat[ de destinul acelui castel. B[tea
luna-n el =I acoperi=ul ]i reflecta razele printre
enormele p`nze de p[iajen, ]nv[luindu-l ]ntr-o
ad`nc[ vraj[. Figurile stranii de pe pere\i, chipurile
]n ulei ale Ducelui =i ale Ducesei =i-ale mo=ilor

45
=i str[mo=ilor lor mi se p[rur[ un cor de priviri
mali\ioase care m[ f[cur[ s[ le ur[sc. Prea se uitau
chior`= la noi =i ne invidiau!
A doua zi l-am chemat pe Duce, ne-a
binecuv`ntat, ne-a d[ruit castelul =I bani pentru o
lun[ de zile la Vene\ia. N-am mai avut r[bdare, ne-
am f[cut imediat bagajele =i cu po=talionul de
diminea\[ am plecat spre patria dogilor, nu ]
nainte de a trece pe unde odinioar[ ucenicisem la
Curtea Papal[. Mi-am ]nt`lnit aici colegi =i prieteni
cu care m-am bucurat mult de revedere. +i-am
plecat apoi c[tre Vene\ia, dulce vis =i dulce
ispit[ ale oric[rui muritor, av`nd-o pe Sulamita
l`ng[ mine, ca leag[n =i poezie… }n asemenea
clipe, zilele ni s-au p[rut mari fausturi suflete=ti,
sori ]mpietri\i care-\i r[m`n ]n inim[ =i pe retin[ ca
ni=te ilustrate ve=nice: marea de azur, valurile,
canalurile, bisericile, San- Marco, lumea pestri\[…
Peste tot eram doar eu =i Sulamita =i murii cet[\ii
pl`ng`nd ve=nic scufundarea ei. Apoi Vene\ia-
Santa Lucia, Grand Canale, Pia\a San- Marco,
Palatul Ducal, Palatul Foscari, Palatul Cavalli ora
Franchetti,Ca’ Doro, il fondaco dei Turchi, Palatul
Rezzonico, Palatul Cantarini-Fosan, Ponte di
Rialto, magnifica Santa Maria della Salute…
}n Santa Maria della Salute, Sulamita ]
ngenunchiase ]n fa\a altarului =i spunea o
rug[ciune. Cineva din marea mul\ime exclamase:
Parc[-i sf`nta Maria ]ns[=i, cobor`t[ de pe soclu!.
+i a=a era, toat[ aureolat[ ]n acea frumuse\e
boticelian[, cu aliur[ de sf`nt[…
Noaptea dormiam cu Sulamita la Lido =i
ascultam ]nc`nta\i p`n[ seara t`rziu can\onetele
gondolierilor =i ale trubadurilor, priveam ]

46
nnebunu\i la splendorile ce le vedeam, la
fascina\ia Vene\iei ]n s[rb[toarea “ La festa del
Redentore”, o explozie de bucurie cu muzic[,
carnaval =i tot ce dore=ti…
+I mai presus de toate, corpul Sulamitei care
c`nt[ =I m[ ]nc`nt[ cu s[n[tatea =i armonia lui,
apoi vorba ei cu glasul dulce de melopee, privirile
ei cu ochii r[t[ci\i de un bolnav dor de via\[ =i
veninul dragostei care m[ narcotiza cu o
vraj[ n[ucitoare…
La un moment dat a= fi ]nchis-o =i-a= fi
\inut-o ]n camer[ acolo,at`t era de frumoas[ ]n
costumul ei sumar, alb, de m[tas[, ca bobul
nisipului, b[t`nd ]n galben, c[ci se uitau dup[ ea
trec[torii =i m[ f[ceau gelos, poate c[ =i eram,
c[ci m-a= fi oprit =i a= fi f[cut crim[ , chiar =i
pentru o singur[ privire; ah, b[rba\ii, idio\ii, cu
poftele lor!- crim[ a= fi f[cut- g`ndesc- =I cu ea
dac[ a= fi b[nuit o singur[ umbr[ de g`nd pe fa\a
ei care m-ar fi tr[dat…
Dar luna de miere, ca orice lun[ de miere, a
trecut repede =I a trebuit s[ ne g`ndim la plecare.
Ne-am f[cut planuri cum trebuie s[ ne organiz[m
castelul nostru, casa noastr[, d[ruit de Duce, cum
s[ ne rostuim via\a,c`\i copii s[ ne facem, de ce
s[ ne apuc[m pe viitor =I multe altele… Ne-a
r[mas am`ndurora pe suflet o umbr[ de regret
c[ trecuse ceea ce fusese cel mai frumos ]n via\a
noastr[- luna de miere, poezia, de acum venea
proza amar[ a vie\ii de care noi nici nu b[nuiam
c`t de amar[ poate fi!
C`nd ne-am luat la revedere de la mare =I de
la soare =I de la Vene\ia, Sulamita avea ochii
umezi, pl`ngea…

47
 -Vene\ia, zicea ea trist- a fost experien\a cea
mare a vie\ii noastre; ca =I zidurile ei, via\a aici,
paradoxal, pare a=a de trist[ ]n fericirea ei, ]nc`t
vii vesel =I pleci ]nfr`nt ca un general care =I-a
pierdut toat[ trupa pe c`mpul de lupt[, cu o
triste\e care te ucide… Lacrima =I pl`nsul
zidurilor se trtansmit sufletului…

Ooo, nomina odiosa! Poate v[ mai aminti\i de

cei trei interlocutori ai mei de la hanul din pustiu:
Emanoilos, Ianus =I Victorius. }nchipui\i-v[ c[ I-am
visat! Dup[ ce pusesem ]n detaliu planul nostru la
cale cum s[ ajungem la Izvor, eu cu Farah am
f[cut dragoste =I apoi am hot[r`t s[ ne odihnim.
G[sisem o c[pi\[ de f`n proasp[t cosit[, ne-am
b[gat ]n ea =I ne-am ]nvelit cu o piele moale de
c[prioar[. S[ fi fost spre miezul nop\ii, stelele
sclipeau pe bolta albastr[ ca ni=te ochi de strigoi
=I de undeva, din apropiere se-auzea c`ntecul
unei bufni\e care sp[rgea r[coarea nop\ii cu glasul
ei prevestitor de nenorocire. A=a am adormit eu,
leg[nat de lumina lunii, ]nnobilat de prezen\a
femeii, care tot ]mi m`ng`ia cu m`inile ei
catifelate, fa\a mea crispat[. +i m-am trezit
undeva ]n Iad, intrasem pe o poart[ mare pe care
scria cu litere mari un vers din “Divina Comedie”:
“O, voi, muritori, l[sa\i aici orice speran\[!”
Intrsem oare ]n cercurile dante=ti din infern?- m[
]ntrebam eu =i p[=am ]ncet, descul\, ]n costumul
lui Adam spre biroul de triere. Adic[- ]mi ]

48
nchipuiam eu- cineva acolo te ]ntreab[ cum te
cheam[, ce v`nt te aduce aici, ce p[cate ai avut ]n
via\[, =i , dup[ gravitatea faptelor, vei primi
pedeapsa bine meritat[. +i tot eu m[ ]ncurajam:
f[cusem destule fapte bune ]n via\[ =i-mi ziceam
c[ Dumnezeu ]mi va da dup[ fapt[ =i r[splat[. La
acel birou de triere nu era nimeni, pustiu =i praf
peste tot, doar u=i ]ntredeschise. Deschisei o u=[
masiv[ care d[dea ]ntr-o camer[ mare =i v[zui
chipul lui Emanoilos care dormea, sfor[ia pe o
sofa, ]ntr-un acces de epilepsie. Nu mai era chel,
din capul lui plecau ]n loc de p[r ni=te =erpi, ]
ncol[ci\i, care colc[iau =i se zb[teau ]n cap
p`n[ peste urechi.
-Emanoilos!- ]l strigai eu.
El morm[i ceva =i se ]ntoarse pe partea
cealalt[.
-Pe mine unde m[ repartizezi?- ]l ]ntreb eu,
convins c[ el este =eful Por\ii Iadului.
El tace, ]mi ]ntinde m`na =i-mi d[ o cheie. +i
plec pe Valea Schingiuirilor, unde se auzeau
strig[te =i urlete. Aici sunt muncile, mi-am zis eu.
+i z[resc doi oameni despuia\i care aveau coarne
ca de draci. Privind mai atent la ei =i i-am
recunoscut pe Ianus =I pe Victorius. C`nd m-au
z[rit, s-au luat dup[ mine cu ni=te furci ]n m`ini =i
strigau c`t ]i \inea gura: La smoal[! La smoal[!
Adic[ s[ m[ bage ]n cazanul cu smoal[, am g`ndit
eu, =i-am luat-o la fug[…
Apoi s-au schimbat planurile: eu cu Sulamita
de m`n[ printre stampele Vaticanului. Aici erau ]
ntradev[r doi draci cu furcile ridicate care-i b[gau
pe proscri=i ]n cazanele cu smoal[. Ea zice:
-Hai de aici!

49
 -De ce ? –o ]ntreb eu.
-Nu-mi plac aceste scene! Hai mai bine
s[ vedem stampele Raiului!
-|i-e fric[, Sulamita?
-De cine?- ]ntreb[ ea speriat[.
-De Iad!- ]I r[spund eu furios =I m[ trezesc.
Farah se sculase, aprinsese c`teva surcele =i
st[tea grece=te l`ng[ mine. M-a ]ntrebat dac[ am
dormit bine. Cum s[ dormi bine cu astfel de vise
nenorocite? }i povestii =i ei straniul vis =i-mi
spuse c[ nu e bine s[ ne lament[m acum ]n
preajma marii b[t[lii. Mai bine s[ nu ne mai
g`ndim la astfel de bazaconii!
-Solda\ii ]n preajma luptelor trebuie s[ c`nte
imnuri de slav[!- zice ea =i ]ncepe s[ danseze
tandru, dup[ o melodie c`ntat[ tot de ea.
Am pus la cale ultimele detalii ale planului =i
Farah devenise foarte distrat[, parc[ nu-i mai p[sa
de via\[, intase ]ntr-o narcoz[ =i toat[ lumea se
p[rea c[ e numai a ei. A r[mas ca ea s-o ia ]nainte
=i eu ]n urma ei s[ merg p`n[ aproape de Izvor;
dac[ voi fi prins, trebuie s[ organizez o revolt[ la
Grote =i s[ ne batem cu armata. G`ndul ei era
s[ ajung[ la Marele Inchizitor la Foi=or, s[-l
atrag[ ]ntr-o curs[ de amor =i s[ incendieze
Foi=orul. Aceste fapte trebuia s[ se petreac[ ]n
timp de s[rb[toare c`nd ie=ea prostimea s[ asiste
la execu\ii. R[m[sese stabilit a=a cu Farah: C`nd
oamenii de la Grote vor vedea Foi=orul arz`nd,
s[ se r[sp`ndeasc[ revolta\ii =i s[ incendieze
Aba\iile =i Cancelaria Inchizitorial[; al\ii, bine
organiza\i, vor merge la depozitele aripii militare
=I se vor ]narma. Oamenii trebuie trezi\i la lupt[,

50
la via\[, s[ li se incendieze ]nt`i con=tiin\ele lor,
cum zicea Farah.
Chestia cu incendierea cuno=tin\elor o mai
auzisem eu undeva, dar Farah acum mi-o v`r`se
sub pleoape.
-Auzi, domnule Flavius, c`nd incendiezi
con=iin\ele, schimbi lumile, b[iete!
}n timp ce noi f[ceam ideologie, noaptea era
pe sf`r=ite, ie=ise luceaf[rul de ziu[ =i aproape
se rumeniser[ zorii; t[cerile se ]ntinseser[ peste
tot =i eu, disperat, f[r[ s[-i ar[t, mi-am luat la
revedere de la Farah, =tiam c[ n-o s-o mai v[d =i
m-a cuprins un dor nebun de ea. Mi s-a f[cut
mil[ de f[ptura ei care a r[mas g`nditoare cu
fa\a ]n jos, aproape pl`ng`nd… }n ce privejdie o ]
mpingeam eu? }mi d[deam sau nu-mi d[deam
seama? De ce n-o opream de la aceast[ nebunie?
Ea credea ]n mine =i m[ urma orbe=te =i eu ce-i
f[ceam? O aruncasem ]n bra\ele mor\ii a=a
t`n[r[ =i frumoas[, cum era.
}n sf`r=it, gata cu lament[rile, ne-am
desp[r\it cu z`mbetele pe buze, ]ncuraj`ndu-ne
reciproc. Ea a luat-o ]nainte f[r[ s[ se fereasc[; am
auzit un f`=iit u=or apoi un glas de b[rbat ]
ntreb`nd-o ce e cu ea ]n acest sector interzis.
-Ce s[ fie, repeta ea, f[c`ndu-se c[ pl`nge, m-
am r[t[cit pe aceste meleaguri…
-Ce e, m[?- a ]ntrebat un al doilea b[rbat care
f[cea de gard[ cu primul.
-Am prins o r[t[cit[!- ]i r[spunde el bucuros
c[ a pus m`na pe o prad[ bun[.
Profit`nd de neaten\ia lor, m-am strecurat =i
eu prin l[st[ri= =i iarb[ =i m-am apropiat de Izvor.
}n vale doi oameni munceau de zor cu ni=te

51
lope\i ]n m`n[, astup`nd izvoarele cu ni=te
grohoti=. Priveam cu aten\ie spre ei =i-l v[d mai ]
nt`I pe Emanoilos, c[ruia ]i lucea chelia ]n razele
dimine\ii, apoi pe Victorius, sl[b[nogul acela
nenorocit care m[ min\ise c[ a plecat dup[ ni=te
doctori…}n aceast[ ga=c[ trebuie s[ fie =i Ianus,
mi-am zis eu, =i nemaiput`nd r[bda t`mpenia lor
de-a astupa firi=oarele Izvorului am strigat c`t am
putut:
-Sta\i, opri\i-v[, nenoroci\ilor, c[ lua\i omenirii
ultima speran\[!
Ei s-au speriat, nu s-au a=teptat s[ fie
surprin=i asupra faptului =I au dat un semnal din
fluier.
-Cine e=ti, tu?- ]ntreb[ surprins asupra
faptului Emanoilos. +i cum ai p[truns aici?
-Ce p[zesc t`mpi\ii [ia de paznici?- ]
ntreb[ furios Victorius.
-Ce, v[ face\i c[ nu m[ cunoa=te\i?-]i ]ntreb
eu =i m[ bag cu fa\a ]n ei s[ m[ recunoasc[.
Imediat apare =i Ianus, ]mbr[cat militar, cu
doi solda\i c[rora le strig[ furios:
-Umlfa\i-l! +i la Grota num[rul trei cu el
c[ acolo mai sunt locuri!
Ianus se ro=ise la fa\[ =i bolborosea ]ntruna.
}mi aruncaser[ c[tu=ele numai la m`ini =i m-
au luat pe jos la Cancelaria Inchizitorial[.
Acum ]mi era indiferent dac[ mai tr[iesc sau
nu, trecusem prin at`tea nenorociri, Farah ]mi
d[duse revela\ia cu incendierea con=tiin\elor,
trebuia s-o urmez cu toate c[ nu mai =tiam nimic
de ea. Eram ]nso\it de doi \u\eri, unul negru, un
fel de \igan cu buza de jos t[iat[ ]n dou[, c[ruia pe
urm[ am aflat eu c[ to\i ]i zic Buz[ T[iat[ =i care

52
repeta mereu ]n urma mea c[ el e legea, c[ asta
la el e o obliga\ie, ce s[-i faci, meseria…+i al
doilea ceva mai t`n[r, mai distins, pe care eu ]l
identificai cu un grad superior, =i care mergea
l`ng[ mine t[cut =I ab[tut, b`ntuit de cine =tie ce
g`nduri negre.
-C`nd o s[ v[ mai s[tura\i odat[ cu idio\enia
asta?- m[ ]ntreb[ el rar cu lenea de pe tot
p[m`ntul pe capul lui, f[c`nd un semn spre partea
unde se afla Izvorul.
-Niciodat[!- ]i r[spund eu, hot[r`t s[-l ]nfrunt-
ar trebui s[ v[ s[tura\i voi s[ sluji\i ni=te t`lhari!
-Noi n-avem nici-o vin[!- se dezvinov[\i el-
suntem ni=te slugi credincioase =i at`t!
-Dac[ n-a\i mai fi voi, slugile, lumea ar putea
tr[i fericit[!- le arunc eu ]n fa\[ argumentul care
m[ rodea tot timpul.
Ie=ise soarele printre cl[dirile c[r[mizii ale
caz[rmilor =i pe jos forfoteau solda\ii; privii sus
s[ identific Foi=orul, m[ ]ntrebam unde putea
s[ fie acum Farah cu ochii ei mari de vit[ r[nit[. }
mi amintii =I de acel vis nenorocit cu cei trei
cunoscu\i ai mei =i acum m[ g`ndeam c[ mi se ]
mplinise. Priveam doar sus de por\i s[ g[sesc acel
slogan dantesc cu “ O, voi, muritori, l[sa\i aici
orice speran\[!” dar nu l-am v[zut. Eram ]ntrun fel
fericit- c`t poate fi fericit un condamnat la
moarte- c[ci eram aproape un astfel de om aici ]n
b`rlogul lor. M[ g`ndeam ]ns[ c[ poate-mi va
reu=i planul =i atunci va fi o ib`nd[ prometeic[;
cum oamenilor le fusese dat focul, poate
izbuteam =i eu s[ le redau Izvorul Fericirii.
}n sf`r=it, cei doi m-au t`r`t ]ntr-o
camer[ semiobscur[ pe care scria “Camer[ de

53
anchete”. La o mas[ st[tea cu h`r\oagele r[v[cite
un prelat b[tr`n care c[sca ]ntruna =i care
m[ invit[ politicos s[ iau loc. Se uit[ ce se uit[ prin
h`rtiile lui =I ]ntr-un t`rziu, c`nd eu credeam c[ a
adormit de-a binelea, m[ ]ntreb[ pe un ton bl`nd:
-Ce erezie ai s[v`r=it, proscrisule?
-Nici-o erezie, Excelen\a –Voastr[!- zic eu =i
inventez pe loc o nerozie: ]mi caut nevasta, s-a
r[t[cit pe-aici, a pus deavolul st[p`nire pe ea =i
prea-curve=te cu solda\ii M[riei- Voastre!
-Cum o cheam[ pe soa\a dumitale?
-Farah Ahmed Yusuf- ]i r[spund eu =i apoi tac
minute ]n =ir, f[c`nd pe sp[=itul p`n[ c`nd
g`ngavul =i somnolentul mei anchetator o caut[ ]
n scriptele lui.
-Da, e la noi!- zice- poate c[ ai dreptate,
b[rbate, c[ femeile s-au depravat mult ]n ultimul
timp, a pus Necuratul st[p`nire pe ele. Nero ne ]
neac[ pe to\i ]n mocirla timpului! Dar…dumneata
figurezi la noi ca eretic ]nc[ din copil[rie…Nu \i se
mai spune cumva =I Vr[jitorul?
-}ntrun fel, da! A=a-mi zice lumea!
-+i m[ rog, ce vr[ji =tii s[ faci?
-Nici una, Excelen\a-Voastr[!
-Atunci ce c[utai dumneata ]n preajma
Izvorului?
-V-am spus… so\ia…
-Cum ]\i explici dumneata c[ dintre to\i
credincio=ii Duomului ai reu=it s[ scapi singur?
-Pronia cereasc[!
-Vezi? Dumnezeu \i-a dat o =ans[…}n loc s[-i
r[m`i credincios, te-ai pus ]mpotriva voin\ei lui…
Ai absolvit cumva +coala de vr[jitorie din Efes?
-Da!

54
 -Cuno=ti arta t[lm[cirii viselor?
-Da!
-Cuno=ti piroman\ia?
-Da!
-+i chiroman\ia?
-+i!
-Cuno=ti arta divina\iei?
-Da!
-+tii efectul m[selari\ei, al opiumului =i-al
laurului?
-Da!
Mi-am dat seama de unde =tia anchetatorul
meu toate acestea! Am v[zut o foaie ]ntreag[ ]n
dosar cu scrisul lui Emanoilos sub care semna
c[ eu…
-Toate aceste informa\ii le-ave\i de la un
t`mpit pe care eu l-am min\it c`t am putut la
Hanul din de=ert.
-+I oare m-ai min\it =i pe mine?
-Bine]n\eles!
-Da, dar noi le lu[m pe toate de bune! Triem
=i scoatem numai ceea ce ne intereseaz[ pe noi!
Crezi c[ ne duci pe noi cu pre=ul? Pove=ti cu
c[utarea so\iei tocmai ]n preajma Izvorului… Or fi
solda\ii no=tri ahtia\i de femei, dar nu se dedau ei
tocmai aici la prea-curvie… Dumneata =tii c`\i au
c[utat acest Izvor? Mii, zeci de mii,milioane! +I
care mai tr[iesc, zac ]n Grotele Inchizi\iei! Ai ajuns
aproape de supliciu, nefericitule!
Am t[cut =i a ]ncetat =i el cu ]ntreb[rile. }
ntr-un t`rziu m[ ]ntreb[ cu am[r[ciune ]n suflet:
-Cuno=ti soarta ereticilor la curtea acestui
Nero?

55
 +tiam multe despre crudul }mp[rat. +tiam c[
pentru a ]nl[tura b[nuiala c[ el ar fi dat foc Urbei,
a dezl[n\uit cea mai aprig[ persecu\ie
cunoscut[ vreodat[ ]n via\a unui popor, ajutat de
consoarta sa, o sadic[ =i-o descreierat[,
numit[ Popeea Sabina, care p`n[ la urm[ se
convertise la iudaism, lu`nd ]n bra\e pe
Mahomed. Crucific[rile se \inuser[ lan\ ]n pie\ele
publice sau pe la col\urile str[zilor, pe unii ]i
aruncase ]n Tibru de vii, leg`ndu-le pietre de g`t
pentru a nu mai ie=i la suprafa\[. Dar distrac\ia lui
cea mare era s[-i ]mbrace pe eretici ]n piei de
animale s[lbatice =i s[-i arunce ]n groapa cu lei =i
cu tigri. }n ultima parte a vie\ii, ]i ungea cu
smoal[ =i le da foc s[ lumineze cu ei gr[dinile =i
palaturile Romei lui…
Nu-i r[spunsei nimic anchetatorului, dar
g`ndul la o astfel de pedeaps[, m[ ]ngrozi.
-Cuno=ti ce este collegia illicita?
-Da, adun[ri oprite de lege…
-Te v[d om instruit, ai f[cut cumva +coala de
scribi din Alexandria?
-Da!
-Cred c[ =tii cum a murit Iustin Filozoful?
-Care? Tribunul militar r[sculat?
-Da!
-A murit ca =i Procopie din Palestina!
-Ca =i fecioara Eftimi\a din Calcedon, precum
Centurionul Sebastian cu cei patru fra\i ai lui care
n-au vrut s[-i sape trupul lui Esculap ]n piatr[…
Centurionului Sebastian =I celor patru fra\i ai
lui li se b[tuser[-n cap c`te-o coroan[ de fier ]n
cuie =i fuseser[ lovi\i cu biciul p`n[ \`=nise
s`ngele din ei…

56
 -Zici c-ai ]nv[\at +coala de scribi din
Alexandria?
-Da!
-Cum ai ajuns s[ ai acces la Biblioteca Babel?
-Prin profesorii mei!
-Care din ei?
-Ar fi zadarnic s[ vi-i spun c-au murit aproape
to\i!
-+tii dumneata c[ ]n noaptea c`nd a disp[rut
documentul cu harta Izvorului, ]n Bibliotec[ s-au ]
nf[ptuit dou[ crime? Dumneata e=ti acuzat =i de
dubl[ ucidere cu premeditare!
Nu, nu =tiam, eu luasem harta =i fugisem,
habar n-aveam ce s-a ]nt`mplat ]n urma mea!
-Spui c[ n-ai nimic cu vr[jitoria, cum ]\i explici
dumneata c[ n-ai murit dup[ ce ai pus m`na pe
acel document? H`rtia aceea era ]mbibat[ cu o
substan\[ otr[vitoare =i to\i care-o r`vneau,
c[deau mor\i l`ng[ rafturile unde se g[sea. Cum ai
reu=it s-o neutralizezi?
Am t[cut, am refuzat s[ mai r[spund la ]
ntreb[ri, eram obosit, aproape extenuat =i nu
puteam s[ mai judec logic toate aceste fapte.
Anchetatorul a observat starea mea, a sunat
clopo\elul =i au ap[rut cei doi \u\eri care parc[ nu
le st[tea bine dac[ nu erau unul l`ng[ altul, m-au ]
nh[\at de ambele bra\e =i at`t am mai auzit:
-La Grota num[rul trei!
De la u=[ m[ lovi aerul curat al zilei, v[zui
soarele, se ridicase sus, sus-de-tot,pe bolta
albastr[ a cerului, privii iar spre Foi=or =I nu z[rii
nimic ]n el, m[ g`ndeam la Farah, la chinurile prin
care, poate, trecuse =i ea =i pentru prima

57
 oar[ pusei ]n mare cump[n[ ac\iunea
noastr[ prosteasc[ ]n care ne aventurasem…

ana

Dup[ luna de miere de la Vene\ia, ne-am

retras, eu =I Sulamita, ]n dulci desf[t[ri casnice la
Castel. }ncepeau zile fericite =I lini=tite pentru
am`ndoi. Sulamita am`nase romanul ei despre cei
doi Duci sine die; nu putuse din fotografii
disparate =I din jurnalul Ducesei s[ lege un film al
vie\ii lor =I renun\ase pentru moment la scrierea
lui. Zicea ea c[ aceste clipe de fericire-i sunt
potrivnice scrierii, niciodat[ o oper[ bun[ nu iese
din m`na unui om fericit =i poate c[ avea
dreptate cu exemplele pe care mi le d[dea…
Am transforma camera Ducesei ]ntr-un
frumos dormitor unde urma s[ dormim am`ndoi;
am l[sat sufrageria ]n acela=i loc, am trecut
biblioteca ]n camera de l`ng[ dormitor ca
s[ aib[ loc toate c[r\ile. Ducele, c[ci era biblioteca
lui, achizi\ionase c[r\i de la to\i anticarii lumii, din
Apus =i din R[s[rit =i-=i formase poate cea mai
mare colec\ie de carte din c`te existau. Bucuria
ne-a fost f[r[ margini c`nd dup[ c[s[torie ne-a
d[ruit-o nou[ =I Sulamita, o ]mp[timit[ a cititului,
nu mai ie=a cu zilele din ea. P[rerea ei fusese s[ o
mut[m mai l`ng[ dormitor pentru a fi mai aproape
de c[r\ile ei ]ndr[gite. Zile ]ntregi o g[seam ]
ntins[ pe jos cu c`te-o carte-n m`n[ cufundat[ ]n
lecturi interminabile. }mi punea fel de fel de ]

58
ntreb[ri s[ vad[ dac[ eu =tiu ceva din ceea ce
citea ea. }ntr-o diminea\[ veni la mine =i m[ ]
ntreb[:
-Este adev[rat c[ Alaric a jefuit Tracia,
Tessalia, Macedonia =I Iliria?
-Da, este adev[rat! Gotul era o fiar[ barbar[!
-Eu nu-mi pot ]nchipui cum Roma, cu o
experien\[ de lupt[ de secole, a fost jefuit[ ]n trei
zile de acest nerod!
-+i pe l`ng[ asta, ]mp[ratul Arcadius i-a
acordat =i titlul de magister militum per Iliricum!
De la el, Roma a r[mas =i s[rac[ =I pustie…
Fecioarele Romei au fost date ca prad[ solda\ilor
lui, devenind otrepe…
-Istoria e plin[ de idio\i!- termin[ ea =i-=i
relu[ lectura.
}mi pl[cea curiozitatea ei ]n toate domeniile,
dar mi-ar fi pl[cut s[ fie mai mult femeie dec`t
filozoaf[.
C`nd se plictisea cu cititul, ]mbr[ca rochiile
cele mai frumoase =i pleca de diminea\a =i
p`n[ seara, d`nd ocol p[durii singur[. De data
aceasta m-a invitat =i pe mine. Zice:
-Nu \i-ar strica =i \ie o plimbare! Avem de
discutat multe!
M-am ]mbr[cat =i-am plecat am`ndoi de
m`n[; ea ]=i l[sase p[rul lung pe spate =i ]
mbr[case o rochie bleo, vaporoas[ =i
decoltat[ care o f[cea mai frumoas[. Mergea
t[c`nd l`ng[ mine =i din c`nd ]n c`nd ofta.
-Ce-ai s[-mi spui, frumoaso, mie ]n aceste
clipe unice, tu nu vezi ce frumoas[ e natura?-
sparg eu t[cerea aceea de fier care se instalase ]
ntre noi.

59
 -E curios c[ eu =tiu totul despre tine =i tu nu
=tii nimic despre mine!
-A=a sunte\i voi, femeile! Vre\i s[ =ti\i totul!
-+i voi, b[rba\ii, cum sunte\i? A\i vrea s[ ave\i
l`ng[ voi doar ni=te p[pu=i frumoase, f[r[ trecut,
f[r[ prezent, f[r[ viitor, s[ le modela\i voi cum vre\i,
dup[ concep\iile =i obiceiurile voastre!
-Eu sunt mul\umit cu tine a=a cum e=ti!
-Dar eu nu sunt, domnule, o p[pu=[, un
obiect, s[-l iei de aici =i s[-l mu\i dincolo! De unde
nu =tii tu c[ eu nu sunt una din t`rfele lui Alaric?
-Ce te-a g[sit s[ te-njose=ti a=a?
-Hai, colea pe iarb[, s[-\i povestesc =i via\a
mea!- zice ea =i se a=eaz[ jos ]n om[tul ierbii.
Am stat =i eu l`ng[ ea, curios s[ v[d ]ncotro bate
ea cu aceast[ poveste.
-Acum sunt umilul t[u ascult[tor!
-+tii c[ eu n-am nimic cu Ducele?
-Cum adic[ n-ai nimic?
-Uite-a=a, n-am nimic, nici nu-i sunt nepoat[!
-Dar ce-i e=ti?
-Fiic[, asta-i sunt!
-Cine \i-a spus?
-Jurnalul Ducesei! Scrie acolo c[ Ducele a
plecat ]ntr-o campanie ]n Sicilia =i a venit ]nso\it
de o siracuzeanc[, sclav[, sc[pat[ din m`na
solda\ilor lui Alaric. +i a obligat-o pe Duces[ s-o ia
ca servant[. Sclava era foarte frumoas[, poate
ceva mai frumoas[ ca mine, glumi ea, =i a tr[it tot
restul vie\ii cu el. Acest rest al vie\ii a fost foarte
scurt: se vorbe=te ]n jurnalul Ducesei de o
otr[vire, ]nainte de botezul meu. Numele de
Sulamita mi-a fost dat de un prelat care

60
acceptase s-o ia de so\ie, dup[ ce m[ n[scuse pe
mine. +i-l ]mprumutase din Vechiul Testament…
-+i pe urm[?
-Pe urm[ am fost adus[ ]n secret la nebuna
aia de soru-sa la Castelul din Valea Diavolului =i
m-a crescut cinci ani, p`n[ a murit =i ea. De fapt
am g[sit-o sp`nzurat[ de-o grind[! Atunci m-am
speriat r[u =i-am fugit…Nu =tiu unde, nu-mi mai
amintesc nimic! Ce s[-\i aminte=ti la v`rsta de
cinci ani! Rev[d scena =i m[ ]ngroze=te…Veneam
de la joac[, plouase =i eu aveam ni=te melci ]n
m`n[, o strigam pe ea s[-i ar[t… C`nd dintr-o
dat[ ]mi apare ]n fa\[ ea, sp`nzurat[, cu capul
at`rn`nd ]ntr-o parte =i cu limba scoas[, ]nc[-i
mai curgeau balele… +i eu atunci am luat-o la
fug[; nu =tiu ]ncotro, c[ci am c[zut le=inat[…
-Via\a ta e un adev[rat roman, Sulamita…
-O saga! Stai s[ vezi, m-am trezit la un
hangiu sadic care m[ b[tea zi =i noapte, ]i
m[turam casa =i-i sp[lam vasele. Acest fapt s-a
petrecut ]ntre cinci ani =i nou[ ani, p`n[ m-a g[sit
Ducele =i m-a dus la Aba\ia de maici de la Albion.
Aici am tr[it bine, Ducele a pl[tit
s[ m[ instruiasc[ p`n[ la v`rsta de =aptisprezece
ani c`nd am terminat =coala.
-+I pe urm[?- o ]ntreb eu curios.
-M-am retras la Castelul din Valea Deavolului
pe care mi-l l[sase mie ca mo=tenire. Acolo m-am
trezit cu un bilet de la Duce ]n care m[ ruga s[ vin
la el…
-Deci, tu, ast[ toamn[ de-acolo veneai?
-Da, de-acolo!

61
 -}n\eleg, ai o via\[ interesant[, poate mai
interesant[ ca mea! +i c`nd ai aflat tu
toat[ povestea asta?
-Ceva b[nuiam eu, dar nu =tiam c[ sunt fiica
acelei siracuneze care a tr[it cu Ducele. +I nu
=tiam c[ sunt fiica lui, el m[ recomandase pe la
to\i drept nepoat[. Nu =tiu nimic despre mama,
s[raca! A fost oare o depravat[, a=a cum reiese
din jurnal? Sau a f[cut-o din nevoi =i s[r[cie? +i
de ce s-a otr[vit? Sunt semne ]n jurnalul Ducesei
c[ ea nu este str[in[ de aceast[ crim[ odioas[!
S[ omori o femeie care tocmai d[duse na=tere
unui copil? Asta nu se poate ierta! }n jurnal o
prive=te de sus, de la nivelul clasei ei sociale…O
nume=te otreap[…Zice: “s-a otr[vit, otreapa”…
Ori pentru un om mort nu mai ai cuvinte
r[ut[cioase… Ea las[ s[ se ]ntrevad[ vinov[\ia
Ducelui…pentru c[ mama, ]n acea perioad[, se
apropiase de acel prelat…Realitatea era alta, pe-
atunci mama era tare descump[nit[ =I mergea
zilnic la biseric[ s[ se roage lui Dumnezeu…
Prelatul a v[zut ]n ea o sf`nt[, nu o…
-Mergi pe un teren ml[=tinos, Sulamita! N-ar
fi mai bine s[ ai o discu\ie sincer[ cu Ducele pe
aceast[ tem[?
-Nici nu m[ g`ndesc!
-De ce?
-Pentru c[ m-ar min\i! +i poate l-a= ]nfuria…
E mai bine ca toat[ povestea vie\ii mele
s[ r[m`n[ ]nv[luit[ ]n mister!
Poate c[ avea dreptate Sulamita, ]i st[tea mai
bine a=a, f[r[ trecut! Zilnic mergea zeci de
chilometri d`nd ocol p[durii singur[ cu o carte de
poezii sub bra\. Seara c[dea obosit[ =i adormea

62
dus[. }ntr-una din aceste seri, vine la mine =i-mi
ia m`na =i-o pune la p`ntece:
-Sim\i ceva?- m[ ]ntreab[ ea tandru.
-Ce-a= putea sim\i dec`t pielea ta cald[ =i
catifelat[?
-S[ =tii, dragule, c[ o s[ avem un copil!
Am luat-o ]n bra\e, am s[rutat-o, am purtat-o
fericit prin camer[ ca pe un trofeu =i-am depus-o
pe pat, s[rut`nd-o.
-De-ar fi b[iat!- m-am entuziasmat eu.
-Ar fi bun[ =i o feti\[!- s-a consolat ea. }mi
place s[ am o feti\[ frumoas[ =i de=teapt[, s-o
cresc a=a cum vreau eu…
-B[iatul, Sulamita, ne-ar purta numele =i ne-
ar duce gloria peste veacuri!
-Aiurea! Care glorie? A ducelui? A noastr[? N-
avem nici-o glorie…
-}n aceast[ s[lb[ticie prezen\a lui ne-ar umple
via\a! +i l-a= ]nv[\a arta r[zboiului, tehnica
c[l[riei, v`natul…
-+i eu pe fat[ a= ]nv[\a-o arta seducerii
b[rba\ilor!- glume=te ea.
-Fie ce-o fi!-m[ consolai eu- e coplilul nostru
=I trebuie s[-l iubim…
De c`tva timp ]ns[ Ducatul ]ncepu
s[ mearg[ prost =i Ducele m[ ]nvinuia pe mine de
proasta lui administra\ie. Impozitele nu se mai
str`ngeau la timp, r[scoalele se \ineau lan\ =i
nobilii erau jefui\i la drumul cel mare, armata era
prost instruit[ =i corupt[, p[m`nturile
r[m[seser[ nemuncite- toate aceste fapte erau
semnul unui iminent declin. De fapt nu eram eu
adev[ratul vinovat, ca simplu secretar al
Ducatului, ce puteam face eu? Adev[ratul vinovat

63
era el, Ducele de Spoletto, care sta mai mult
plecat =i conducea Ducatul prin scrisori =i
telegrame… Zilnic ]mi veneau ve=ti triste din
toate p[r\ile: jafurile nobilimii, omoruri, violuri,
nesupuneri la lucru…+i toate m[ f[cur[ mai
sceptic, ]mi disp[ru tandre\ea fa\[ de Sulamita =i-i
lu[ locul o nervozitate continu[ =i o violen\
[ nejustificat[ ]n limbaj. Sulamita observa =i evita
discu\iile cu mine; dormea singur[ =i-=i g[sea fel
de fel de preocup[ri.
}ntr-o noapte veni l`ng[ mine ]n pat cald[ =i
dr[g[stoas[ ]n c[ma=a ei de noapte =i-mi =opti la
ureche:
-M[ prime=ti =i pe mine ]n culcu=ul t[u?
-Te primesc!
+i se ghemui l`ng[ mine ca un copil =i-mi
lu[ palma =i mi-o plimb[ peste p`ntecele ei:
-Acum sim\i ceva?
-Da, simt!
-D[ cu piciorul zgr[bun\ul, cred c[ am trecut
de patru luni!
T[cui. Sim\eam ]ntradev[r mici zv`rcoliri sub
pielea ei catifelat[, o s[rutai =I o str`nsei ]n bra\e
=i o iubii cu o poft[ nebun[, cum n-o mai f[cusem
demult… Adormi apoi l`ng[ mine fericit[; priveam
la ea, r[m[sese aceea=i feti\[ zglobie…I se
pistruiase fa\a; cu ochii ]nchi=i, p[rea o
fecioar[ serafic[ din p`nzele lui Rafael, fericit[.
Eu am adormit greu, g`ndurile c[ Ducatul se
va duce pe apa s`mbetei
m[ st[p`nir[ p`n[ aproape ]n zorii zilei…M-am
g`ndit s[-i scriu Ducelui s[ vin[ s[ fac[ ordine ]n
Ducat, dar, cum era cam vanitos, s-ar fi sup[rat.

64
 Dar nu de cele prev[zute trebuie s[ te aperi ]
n via\[ ci de cele necunoscute care vin ca
tr[znetul =i te las[ fulgerat c[ci n-aduce anul ce-
aduce clipa, clipa aceea fatal[ care-\i ]mparte
via\a ]ntre un eri fericit =I un azi dureros de
tragic…

10

Dup[ ancheta sumar[ de la Cancelaria

Inchizitorial[ am fost ]ncarcerat ]n Grota num[rul
trei. Descoperirea Grotelor m-a f[cut s[ cunosc
adev[rata via\[ de aici; acum am avut timp
s[ reflectez la tot trecutul meu =I la m[re\ul plan
al eliber[rii Izvorului Fericirii.
}n lumea Grotelor m[ sim\ii Dumnezeu c[ci
eram a=teptat demult de c[tre condamna\i ca un
Mesia. Existau dou[ zeci =i cinci de Grote, un fel
de celule infecte s[pate ]n roca muntelui, un fel
de galerii, toate cu o intrare comun[ ]n fa\a
Foi=orului =i cu ie=iri separate; undeva, pe
coama unui deal de pe versantul de vest al
muntelui, la Aba\ii, grilaje mari de fier, str[juiau
ie=irile fiec[rei Grote =i al[turi de aceste grilaje
st[tea pe c`te un butuc c`te un temnicer cu
biciul ]n m`n[ care parc[ ]=i adulmeca prada…
St[tea neclintit ca un zeu al r[ului la poarta
Iadului. Grotele erau pline cu nenoroci\i de tot
felul: eretici, borfa=I, criminali, sperjuri, ho\i ,
curve, tr[d[tori, r[scula\i, solda\i dezertori, etc.
Unii, proaspe\i, ca mine, fuseser[ adu=i din sudul
Imperiului =i-=i a=teptau ancheta =i judecata.

65
Al\ii,uita\i aici de vreme, ]=i num[rau zilele p`n[ la
moarte sau p`n[ la eliberare.
Printre ei erau plasate iscoade din loc ]n loc
ca nu cumva nenoroci\ii s[ fac[ vreo mi=care.
Iscoadele ne incita la vorb[, la provoc[ri =I
adesea, dac[ vreun proscris ]=i d[dea drumul la
gur[, a doua zi sau ]n prima duminic[ era judecat
de urgen\[ =i condamnat dup[ fapta incriminat[,
la galer[ sau crucificat =i aruncat ]n Lacul Pustiu,
sau ars pe rug =i cenu=a aruncat[-n v`nt.
Prima zi i-am mul\umit lui Dumnezeu c[ am
sc[pat de h[ituial[ =i m-am odihnit ]n paie, prilej
pentru a-mi reface mental toat[ ac\iunea mea de
la Biblioteca Babel. A=adar Ianus, anchetatorul
=tia de cele dou[ crime. De fapt iat[ care fusese
firul evenimentelor: Profesorul Mgister
Senten\iarum, doctor sublimus, m[ chemase la el
=i-mi spusese c[ era timpul s[ pun m`na pe
hart[ c[-i dau prea mul\i t`rcoale; auzise de la o
bon[, care-i f[cea menajul c[ ]n acea noapte un
sunit, venit din Marele Pustiu, d[ lovitura =i ia
harta cu pricina, acel libanez intrase ]n
Bibliotec[ cu un om de-al cur\ii imperiale, pl[tit ]n
aur pe=in, cu firman special, pentru a avea acces
la rafturi. Omul cur\ii, un scrib vestit, ce se tr[gea
din neamul esenienilor care
scrisesaer[ Manuscrisele de la Marea Moart[.
Acest om avea ]nv[\[tur[ de la mo=ii =I str[mo=ii
lui cum s[ neutralizeze otrava ]mbibat[ pe
coper\ile h[r\ii. Trebuia, deci s[ mearg[ ]n
Scriptorum =I acolo s[-l neutralizeze cu lapte
acru de bivoli\[ ]n amestec cu le=ie, s[-l
=tearg[ cu praf de cret[ =I s[-l ia ]ntr-o cutie
special[ p`n[ se usuc[ definitiv. Scribul intrase cu

66
un forceps de lemn pentru a nu se expune pun`nd
m`na pe el; a=a ]l v[zusem eu acolo ]n balta de
s`nge, st[tea cu fa\a ]n sus pe podea, cu un ochi ]
nchis =i cu unul deschis, o m`n[ pe piept =i alta
cu forcepsul ]ntre degete. Probabil c[ sunitul, c`nd
s[-i dea banii, i-a v`r`t iataganul drept ]n steiul
inimii, \`=nindu-i s`ngele pe pere\i. Misterul
r[m`ne cum a murit libanezul c[ci fusese =i el
g[sit mai departe, f[r[ pic de ran[. Eu i-am luat
cartea din m`n[ c`nd era mort =i-am dat cu
piciorul celor dou[ pungi cu taleri de aur, sun`nd
a metal greu =I f[c`nd un zgomot care m-a ]
nfiorat.
Atunci am trecut eu prin cele mai ]
nfrico=etoare clipe, a trebuit s[ m[ strecor prin
labirintul sc[rilor, noaptea, cu imaginea celor doi
mor\i pe retin[, pe un ]ntuneric de smoal[,
s[ m[ ca\[r pe balustrade pentru a ajunge la
ultimul etaj la sectorul Izvoare secrete, a trebuit
s[ str[bat dou[ zeci =i patru de caturi, s[ ]nfrunt
vigilen\a paznicilor =i alarmele lor secrete.
Cl[direa Bibliotecii Babel fusese
construit[ l`ng[ acel Turn de pomin[ care a f[cut s[
]ncurce limbile popoarelor, cam ]n acela=i stil
circular cu sc[ri =i coridoare secrete care d[deau
unele ]n altele, un fel de labirint ]n labirint. S[lile
erau numerotate =i botezate cifrat,
dup[ “Izvoarele secrete” urma “Biblioteca sakra”,
“Biblioteca filosofika”,”Biblioteca eclesia”etc. Jos
era camera de recep\ie =i camerele
administra\iei, iar la ie=ire era camera de gard[ a
pazei.
Eu trebuia s-o iau pe u=a secret[ din spate,
mascat[ de gura unei pe=teri =i s[ ies ]n fa\a

67
st`ncilor din apropiere, care d[deau la salahorii
r[scula\i, apoi s[ urc Muntele Sacru =i s[ cobor
p`n[-n vale la iez[tur[, t[ind apa ca s[ ajung acas[.
P`n[ la un punct mi-a mers bine, la poalele
Muntelui Sacru, printr-o p[dure deas[ de foioase,
pe un ]ntuneric slinos, mi-a t[iat calea o band[ de
salahori, haiduci\i, =i m-au jefuit.; mi-au luat cele
dou[ pungi cu galbeni pe care le luasem din
Bibliotec[ =i mi-au dat drumul.
-Du-te cu Dumnezeu ]nainte!- mi-au zis. De
hart[ n-au dat =i cred c[ nici nu-i interesau, nu-i
cuno=teau importan\a…
+i acum s[ revin la Ianus, cel de la han, pe
post de mare anchetator, el tr[ia cu impresia
c[ eu sunt autorul celor dou[ omoruri de la
Bibliotec[, cred c[ la ele s-a g`ndit c`nd mi-a
strigat sarcastic:
-Criminalule, rugul are s[ te m[n`nce!- zice =i
]=i trece degetele m`inii drepte prin p[rul lui
blond, ca pe-o \esal[, satisf[cut de marea
descoperire. C`nd m-a ]ntrebat cum de n-am fost
ucis de otrava de pe hart[, eu m-am g`ndit c[ el
vrea s[ afle mult mai multe lucruri. Adic[ ce mister
s-a petrecut ]n noaptea aceea, cum am ajuns eu
la “Izvoarele secrete” =I mai ales pe unde am
ie=it, pentru c[ nimeni, ]n afar[ de Magister
Senten\iorum nu =tia de ie=irea secret[ de la
st`nci.
+i Ianus s-a ]nfuriat ]n el, a plecat d[r`mat de
l`ng[ mine c`nd i-am spus c[ nu =tiu nimic.
Repeta ca scos din min\i:
-P[i, harta, harta n-a c[zut din cer ]n s`n la
tine!
-Pute s[ mi-o dea cineva!-zic.

68
 -Cine?- ]mi ]ntoarce el ni=te priviri ca de
cobr[ =i se face ro=u ca racul.
+i g`ndind eu la toate astea =i la altecele,
precum desp[r\irea de Sulamita =i moartea
micu\ului Fl[vi=or, m-a luat toropeala =i-am
adormit ]ntr-un strat de paie. Auzeam ca prin vis
bubuituri; mie mi se p[rea c[ erau tr[snete =i
ploua cu foc =I cu =erpi =i ni=te femei cu fustele
ridicate sus de glezne treceau o ap[, li se vedeau
pulpele picioarelor zvelte ]n oglinda apei =I era
lun[ =i erau stele =i iar ploaie de foc,
parc[ stelele acelea c[deau pe p[m`nt =I femeile
culegeau =erpi, snopi ]ntregi de =erpi colc[iau ]n
m`inile lor =I ele se distrau, glumeau, =i se
h`rjoneau unele cu altele p`n[ c`nd o
lumin[ orbitoare dinspre r[s[rit le-a luat ochii =i-
au ]nceput s[ se clatine, orbe=te, prin ap[, fugind
fiecare aiurea, unele pe poiana de pe marginea
r`ului, altele ]nec`ndu-se ]n bulboanele ad`nci ale
apei.
}ntre ele am z[rit-o =i pe Sarah, a=a o
strigau femeile, dar chipul, ]nf[\i=area, gra\iile
mi=c[rile erau ale Sulamitei. Mi se p[rea
c[ pl`ngea =i se ruga la Dumnezeu, era aceea=i
scen[ de la morm`ntul micu\ului Fl[vi=or, c[ci
a=a ]l chema pe copilul nostru, ea, ]mbr[cat[ ]ntr-
un giulgi negru-negru se-nchina ]n genunchi,
implora ceva sau spunea o rug[ciune. +I ploaia de
foc tot ploua =I focul, sc`nteile lui, se transformau
]n ni=te confeti =I c[deau u=or pe p[m`nt =i ]n
capul Sulamitei, ca la nunta noastr[, =i ]n
dep[rtare c`nta trist un flaut; veneau peste mine
ni=te timpuri mitice din cine-=tie-ce veac s[-mi
aduceau aminte de clipele fericite din via\a mea…

69
Apoi un cor de prela\i ]mbr[ca\i ]n alb, c[zu\i parc[
din stampele Vaticanului, acompaniat de glasuri
inocente de copii se-auzea ]n dep[rtare, era un fel
de dialog coral, ]n[l\`nd totul ]ntr-o gra\ie
divin[ care-l l[udau pe Domnul.
Printre r`ndurile =i scenele acestui vis
auzeam pe cineva strig`ndu-m[ de undeva de
departe:
-Cine este ereticul Peter Flavius Malvinus, zis
Vr[jitorul?
Prin ochii c`rpi\i de somn, deslu=ii figura de
canibal a temnicerului care citea dintr-o list[.
-Eu sunt!- zic eu, mai mult ]ng[im`nd vorbele,
sub impresia emo\iilor acestui vis.
To\i proscri=ii =i-au ]ndreptat privirile asupra
mea =i-au ]nceput s[ m[ consoleze, fie cu
privirile, fie cu vorbele.
-Preg[te=te-te pentru judecat[!- zise el,
ridic`nd triumf[tor capul sus, spun`ndu-mi parc[:
“\i-a venit timpul s[-\i numeri clipele p`n[ ]n ziua
rugului”. Voi, muritorilor, nici nu v[ ]nchipui\i ce
frumos se moare pe rug ]n admira\ia gurilor-casc[
din Pia\a Public[, care te c[ineaz[. Dup[ o
scurt[ durere, violent[, vine o fericire albastr[,
negustat[, care te transpune printre ]ngeri =i
a=tri, ]n trosnetul lemnelor ]n fl[c[ri. Acum ]
n\eleg eu de ce indienii se duc la fluviul lor sacru,
Gangele, =i-=i sacrific[ mor\ii inciner`ndu-i, sub
privirile ]nsp[im`ntate ale publicului. Focul e
substan\a care te purific[, desc[rneaz[ =i
elibereaz[ sufletul de trup, de toat[ ur`ciunea din
corp, ars[ de fl[c[rile lacome.

70
 +i doi \u\eri, numai mu=chi, m[ ]nf[=car[,
unul de-un bra\ =i altul de cel[lalt bra\ =i m[ ]
mping spre Judec[torie.
-Pe partea dreapt[!- ]mi face unul din ei
v`nt, ]mping`ndu-m[ pe un coridor ]ntunecos. Se
auzeau doar sabo\ii b[t`nd podelele =i-mi
sim\eam inima cum ]mi zv`cnea. Venisem ]n gura
lupului, acum eram aproape ]n burta lui =i pentru
prima dat[ m[ ]ntrebai de ce f[cusem eu acest
lucru c`nd puteam s[ stau fericit la Castel.
M[ g`ndii c[ aici se poate muri ]n mii de feluri,
numai de sc[pat se poate sc[pa ]ntr-un singur fel,
adic[ pun`ndu-mi planul meu ]n aplicare.
Imediat mi se deschise o u=[ =i m[ inund[ o
lumin[ orbitoare. Citii: “Tribunalul Inchizitorial”,
pe u=[ scria sala num[rul trei, probabil c[ fiec[rei
Grote ]i corespundea o sal[. Dup[ ce-mi revenii
din aceast[ lumin[ orbitoare, v[zui la o mare
mas[ neagr[ =apte prela\i ]mbr[ca\i ]ntr-un alb
imaculat, cu potcapurile ]nalte, cu ni=te cruci
enorme pe piepturile lor late, o alt[ cruce mare,
a=ezat[ ]n centrul mesei, str[juia aceast[ ]nc[pere
macabr[ =i bizar[ unde trebuia s[ se
hot[rasc[ soarta mea =i a altor vie\i nenorocite.
Undeva mai la o parte, singur la mas[, cu un
teanc de scripte ]n fa\[, cu ochelarii pe nas, l-am
z[rit pe Ianus, fostul meu comesean de la hanul
incendiat.
-Numele dumitale!- se ]nfoie Marele
Inchizitor, f[c`nd un semn uria= cu m`na
dreapt[ prin aer.
-Peter Flavius Malvinus!- r[spunsei eu seme\,
cu fruntea sus, c[ci ]ncepusem a nu m[ mai teme
de moarte.

71
 -S[ i se citeasc[ capetele de acuzare!-
continu[ cu acela=i aer solemn, f[c`nd ochii mari
c[tre Ianus.
Privii c[tre Ianus =I ]l v[zui scul`ndu-se
slugarnic din jil\ul lui, cu capul pu\in pe spate, cu
chelia ce-i lucea ]n lumina pal[ a s[lii, ]
ndrept`ndu-=i ochelarii pe nas. }ncepu s[ citeasc[
tremur`nd:
-Ereticul Peter Flavius Malvinus este acuzat
pentru, unu,vr[jitorie, doi, furt din Biblioteca Babel
=I trei, incitare la fericire prin acapararea
Izvorului… Prea-sf`nt[ Instan\[, se adres[ el celor
=apte Prela\i, cu o voce joas[ de \`rcomnic de
biseric[, cele trei capete de acuzare nu pot fi
infirmate de niciun argument serios, lucrez la
acest dosar de ani de zile =i l-am urm[rit pe
p`r`t ]n diferite ipostaze, am str`ns despre el
material c`t pentru zece proscri=i la un loc; e un
om periculos pentru societatea noastr[ din toate
punctele de vedere, un fel de Anti-crist care
incit[ mul\imile la nesupunere =i r[scoal[!
-E suficient Ianus!- s`s`i printre din\i Marele
Inchizitor. +i apoi ]ntorc`ndu-se c[tre mine:
-Ce p[rere ai acuzat de ]nvinuirile ce \i se
aduc? }\i atrag aten\ia c[ dac[ spui adev[rul =i te
c[ie=ti, pedeapsa ]\i va fi redus[ la jum[tate! Te
vei ruga pentru iertare =i poate vei mai vedea
lumina zilei! Abjurezi?
}n acele momente nu puteam deloc
s[ m[ concentrez, pusesem ochii pe Ianus =i-mi
venea s[ m[ t[v[lesc pe jos de r`s de figura lui
caraghioas[. Purta penul[, un fel de manta
f[r[ m`neci, destul de mare pentru el, ]
mbr[cat[ de obicei de anagno=ti =i psal\i, avea

72
apoi un stihar caraghios, un fel de tunicella
latineasc[, peste care ]mbr[case un
superpelliceum. B[[[-]mi venea s[-i strig- [=tia
=tiu cum te destr[b[lai, b[[[, tu acolo la hotelul
incendiat cu Cecilia? +i-acum faci pe filoscosul cu
mine! Delatorule! Nenorocitule! Leap[d[ crucea
din m`n[ c[ te vede Dumnezeu! Toat[ aceast[ ]
mbr[c[minte ]l f[cea un fel de satir de circ, ]i mai
trebuiau ni=te papainoage s[ umble cu ele prin
sate =i ora=e. +i dac[ =i-ar fi ro=it =i nasul, nu-l
mai deosebeai dintre circari!
-Acuzat, repet[ unul din boni viri dup[ o
lung[ pauz[, Marele Inchizitor te-a ]ntrebat ceva!
Cei ce m[rturisesc =i abjureaz[, se salveaz[!
-N-am ce spune =i ce abjura!- le-o retezai eu
=i to\i r[maser[ cu gura c[scat[ la mine v[z`nd ce
curaj am s[-i ]nfrunt ]n propria lor cas[.
-Bine, bine, dar harta, prezen\a dumitale ]n
preajma Izvorului =i cele dou[ crime de la
Biblioteca Babel nu-\i spun nimic? Incitarea
mul\imilor la fericire…
Am t[cut =i l-am studiat pe cel ce m[ ]
ntrebase, alt boni viri cam fonf, c[ci p[rea c`nd
vorbea c[-=i mu=c[ limba, purta =I el un fel de
manta episcopal[ alb[ din m[tase, cu trei r`nduri
de fireturi sus =i jos, ]mpodobit[ cu c`te
dou[ table, care trebuiau s[ ]nsemne tablele legii
vechi =I tablele legii noi, mai purta toit[ne=te, un
sacou liturgic ca Patriarhii Alexandriei =i-ai
Romei, dup[ modelul ve=mintelor din Vechiul
Testament. }n dreapta \inea sus un toiag
p[storesc, un fel de baculus sau pedum cu care se
ajuta oridec`teori nu se l[sa s[ fie ascultat. Avea o
fa\[ alb[, neridat[, ca de copil =i un nas ca ciocul

73
de papagal. De=i p[rea c[ se sup[r[ repede, avea
o mare putere de ab\inere, vorbea aparent calm,
cu un aer sf[tos, dar ]n ad`ncul lui clocoteau
apele m`niei:
-Recunoa=te sau nu recunoa=te p`r`tul
vreuna din ]nvinuiri?- se c[ina el, p[r`nd
c[ m[ comp[time=te =i vrea s[-mi ia jugul de dup[
ceaf[.
-Nu!- r[spunsei eu tare =I r[spicat =I am
t[cut.
-+i harta?- se mira el ca pentru el,
m`ng`indu-=i barba alb[ care-i at`rna pe piept,
nepiept[nat[, bucuros ca un c`ine c[ruia ]i arunci
un os de ros c[ a descoperit adev[rul universal.
-Am g[sit-o la un felah, atunci c`nd traversam
pustiul!
-Da, la un felah! Repeta el dup[ mine mai
mult ]ng`n`ndu-m[.
+I iar ]ncepu Marele Inchizitor cum c[ s[ vezi,
c[ Seneca, ]nv[\[torul =I sfetnicul lui Nero, muri ca
un prost, condamnat de elev pentru c[ se ]
nscrisese ]n conjura\ia lui Pisone. Ce
s[ fac[ Seneca, singur, s[racul, ]n mijlocul
corup\iei romane? Omul vine pe lume cu suflet
bolnav =i trebuie vindecat, a zis filozoful. +i l-a
ascultat cineva? Aiurea! Dar Cristos, marele
nostru ]nv[\at, care a legat ]nv[\[tura cu fapta?
Fapta! Fapta!-asta este!
-+I cu Farah ce este? Aceast[ duioas[ feti\
[ pervertit[ de dumneata?
Pentru prima dat[ m[ ]ndoii de Farah, crez`nd
c[ m-a tr[dat. Nu i-ar fi sur`s =I ei o felie de ceva
pe l`ng[ Curtea Inchizitorial[? Oricare femeie ar fi
r[mas ]nc`ntat[ s[ stea ca un fel de Papesa Ioana

74
la curtea acestor burt[-verde =i s[ se ]nfrupte ]
mp[r[te=te din bucatele lor? La urma urmei de ce
n-ar face-o? Cred c[ g`ndul ei era s[ fiu judecat =i
condamnat c`t mai repede pentru a ajunge la
Grote; afacerea noastr[ trebuia s[ fie scurt[, s[ nu
dureze nici dou[ s[pt[m`ni… }n
aceast[ fr`ntur[ de timp trebuia s[ organiz[m
totul-totul ]n cele mai mici am[nunte. Era mai de
grab[ un g`nd nebun de exaltat dec`t de om ]n
firea lui s[ desfaci ]n dou[ s[pt[m`ni ce f[cuser[ ei
de secole…
A doua zi, dac[ v[zur[ c[ nu scot nimic de la
mine m[ b[gar[ la tortur[. Prima figur[: sp`nzurat
cu capul ]n jos. Doi h[jm[nd[i ]mi aruncau cu
g[le\ile ap[ ]n cap. A doua figur[: culcat jos cu
fruntea ]n sus cu ochii ]n soare, pic`ndu-mi pe
frunte la intervale egale pic[turi de ap[. A treia
figur[: fier ro=u pus pe falus, dureri =i arsuri =i
le=in. Cristos a chemat oamenii ]n biseric[,
Inchizi\ia ]i laung[ =i-i sc`rbesc =i ei fac asta ]n
numele lui Isus Un om c`t un bivol privind la mine
de sus =i r[gnind:
-Recunoa=te! Abjureaz[ c[ te scopim,
nenorocitule! Ne mai duci tu mult cu z[h[relul?
-Care pe care ne chinuim?- ]l ]ntreb eu. Ce
s[ recunosc? Ce s[ abjurez?
-Faptele pe care le-ai f[cut, nenorocitule!
-Da recunosc, dar scrie acolo c-am
recunoscut sub amenin\are =i tortur[!
-Vreai s[ te bag eunuc la Marele Inchizitor s-o
vezi pe Farah cum ]l dezmiard[, nenorocitule!
T[cui =I meditai, auzisem c[ pe cei mai
curajo=i ]i scopiau =i-i vindea ca eunuci la
nababii din Orient. M[ =i v[zui eununc ]n haremul

75
Marelui Inchizitor =i pe Farah cum ]mi d[ porunci
s[-i cur[\ lavaboul sau s-o ]mbrac =i s-o dezbrac la
cheremul lui. Pierderea b[rb[\iei m[ ]nsp[im`nt[!
-Recuno=ti?
-Da!
-Tot?
-Tot!
-A=a te vreau, ereticule, acum ai venit de-
acas[!
De aici p`n[ la rug nu mai era nicio
formalitate. M[ v[zui ]n sal[, to\i se ridicaser[ ]n
picioare =I Marele Inchizitor gl[sui:
-Ereticul Peter Flavius Malvinus, zis Vr[jitorul,
este condamnat la moarte prin arderea pe rug!
Auzeam totul ca ]ntr-un vis ur`t. Chestia cu
Purgatoriul, c`nd urc[ sufletul pe sc[ri de m[tase
de-a dreapta Tat[lui, ca s[ se purifice.
Ro=covanule,- ]mi zisei eu, ]nainte de rug-
trebuie s[ mu=c din tine, ]mi cazi tu ]n m`n[ s[ joc
tumba =i macumba cu tine printre t`r`turile
astea!
A doua zi era duminic[, se evacuau Grotele
pentru a fi executa\i cei condamna\i la moarte.
S`mb[t[ dup[ mas[ se lucra de zor podiumul, se-
aduceau sc`nduri, se ]n[l\au schele, se c[rau
lemne =i p[cur[, c[ci =i pe rug se murea ]n mai
multe feluri, cu lemne chinul era mai mare =i
\inea mai mult, focul te ardea de jos ]n sus =i
corpul se zb[tea mai mult sub ochii [nsp[im`nta\i
ai mul\imii; cu p[cur[ ]mbibat[ ]n paie se murea
mai u=or, focul te cuprindea deodat[ =i te ]
nghi\ea lacom =i corpul se tope ca un ciolan de
carne ]n frigare.

76
 Mai ]nt`I se ]ncepea cu rugul, mul\imea
lacom[ de senza\ii se-nghesuia ]nc[ de diminea\
[ s[ ocupe un loc c`t mai ]n fa\[…Apoi se continua
cu sp`nzur[toarea, acum senza\iile deveneau mai
palpitante v[z`nd cum corpurile b`\`ie ]ntr-un
delir nebunesc dedesubtul funiilor. Ultimele
pedepse erau crucificarea sau decapitarea…
Dup[ ceremonial condamna\ii la moarte
primeau ra\ii duble =i c`te-o ulcic[ cu rachiu s[ le-
ndulceasc[ moartea. }n timp ce proscri=ii c[scau
gurile la aceste spectacole, eu am studiat bine
exteriorul; ]ntradev[r, de aici se vedea Foi=orul
perfect, apoi butoaiele cu p[cur[, intr[rile =i
ie=irile de la Grote, depozitul cu arme =i cl[dirile
aripii militare…Trebuiau incendiate toate odat[, ]n
acela=I timp. Trebuia s[ fie lua\i prin surprindere
s[ nu mai aib[ timp s[ reac\ioneze.
Ceremonia inchizitorial[ ]ncepea la ora nou[,
b[teau clopotele o jum[tate de or[, timp ]n care se
str`ngea mul\imea =i preo\ii f[ceau slujbe pentru
iertarea p[catelor condamna\ilor, apoi erau adu=i
pe podium r`nd pe r`nd condamna\ii s[-=i
spun[ ultimele dorin\e. Unii ]njurau, al\ii se rugau
la Dumnezeu, cei mai mul\i ]=i luau la revedere
de la neveste =i copii sau de la celelalte rude. La
ora zece se ]ncepea cu primul condamnat, acum
deci trebuia s[ se vad[ flac[ra ]n Foi=or; la primul
semnal, un =tergar alb agitat la fereastra
Foi=orului, fierarii cu d[l\ile =i nicovalele ]n m`ini
trebuia s[ taie c[tu=ele condamna\ilor, fiecare
apoi din ei, c[ci numai ei =tiau, aveau sarcini
precise, trebuiau s[ fug[ la posturi. }n mul\ime se
producea panica, intra diversiunea, se producea

77
acel liant care-i unea =i-i ]nr[ia, pentru a se uni
cu r[scula\ii.
M`ncai =i-mi b[ui rachiul ]n lini=te.
-Mai dore=ti o por\ie de rachiu?- m[ ]ntreb[ o
non[ de sub c[ciula ei alb[, era un fel de c[lug[ri\
[ care se ocupa cu cele lume=ti ale
condamna\ilor. Dup[ vorb[ p[ru s-o cunosc =i nu
m[ ]n=elai,era hangi\a de la hanul incendiat.
-Da, mai vreau!- ]i =optesc eu =i-i ]ntind
cana goal[.
-R[m`ne a=a cum a\i stabilit!- ]mi =opti ea la
ureche =i-=i trase pe ochi p`nza alb[ care-i
acoperea o parte a fe\ei.
Am vrut s-o ]ntreb ceva dar a disp[rut
repede…
}ncepusem s[ ]nnod firele, acele fire secrete
=i ne=tiute…Femeile sunt uneltele cele mai
potrivite pentru a r[sturna lumile!-mi-am zis. Ele
d[r`m[ imperii, fac s[ cad[ regii =i ]mp[ra\ii =I tot
ele d[r`m[ fericirea =i nefericirea sau netezesc
calea c[tre Izvor =i tot ele te ]neac[ ]n el…
+i pentru prima dat[, dup[ straniile ]nt`mpl[ri
prin care trecusem, ]mi ap[ru ca o dulce
m`ng`iere, chipul Sulamitei ca ]ntr-un vis fericit.

11

O vizit[ nea=teptat[ ne scoase din

anonimatul vie\ii de la castel =I din grijile noastre
diurne =i ne transport[ pentru c`teva s[pt[m`ni
pe t[r`mul vie\ii mondene.
Un fost prieten de la Curtea Papal[ pe post de
scrib b[tu la u=a noastr[ pentru o vizit[ =i bucuria

78
ne fu f[r[ margini c`nd descoperir[m c[ tipul era o
enciclopedie de glume, cultivat =i pe deasupra =i
bogat.
}mbr[cat ]ntr-o mantie zeiasc[ p[rea un
serafim plecat ]ntr-o lung[ =i grea misiune
apostoleasc[, frumos ca Apolo, seduc[tor ca Amor,
flecar ca Bacus =i puternic ca ]nsu=i Zeus,
prietenul meu ne cuceri =i pe mine =i pe
Sulamita =i ne \inu c`teva zile ]n pove=ti lume=ti
pline de suspans despre c[l[torii, despre dragoste
=i r[zboaie, despre obiceiurile orientalilor din \ara
at`t de ]ndep[rtat[ a Soarelui R[sare. Dumnealui
pusese condeiul ]n cui =i se apucase de nego\,
c[l[torea pe drumul Damascului, trec`nd prin \ara
Chitailor, cu m[t[suri, bl[nuri, pietre scumpe =i le
vindea ]n lumea cea nou[ , evropeneasc[, f[c`nd o
afacere b[neasc[ de succes; avea domenii =i
averi invidiate de regi =i ]mp[ra\i =i totu=i-zicea
el- este nefericit. Nefericirea lui venea tot de la
dragoste: nu putea s[ mai iubeasc[ nici-o femeie!
O aventur[ de tinere\e cu o grecoaic[ din Samos s-
a trasformat ]ntr-un amor focos, dup[ care femeia
s-a dus dup[ un militar din flota vene\ian[,
l[s`ndu-l cu buza umflat[. Apoi toate femeile care-
i st[tuser[ ]n cale nu-i mai intraser[-n gra\ii, de=i
unele-i erau superioare grecoaicei. Omul avea ]
nv[\[tur[ c`t cele dou[ mari biblioteci ale lumii la
un loc: Biblioteca din Alexandria =I Biblioteca
Babel. Mai culesese =i din lungile lui c[l[torii
peste m[ri =i \[ri o ]nv[\[tur[ practic[ care-l f[cea
agreabil =i iubit de to\i.
Avea mult[ dare de m`n[ c[ci i-adusese
Sulamitei cadou o frumoas[ blan[ de mors[,
prelucrat[ ]ntr-o insul[ c[reia nu i-am re\inut

79
numele =i dou[ rochii de m[tase b[tute-n fir de
aur de me=terii vesti\i din China. Sulamita nu mai
putea de bucurie, le ]mbr[ca =i dezbr[ca ]n fa\a
oglinzii =I m[ ]ntreba ]ntruna dac[-i vin bine.
Ba mai mult, la venirea prietenului meu,
starea Sulamitei se schimb[ brusc.
Dac[ p`n[ acum o domina melancolia =i o stare
permanent[ de lehamite, acum trecu
dintrodat[ de la nefericire la fericire, r`dea,
spunea, se gudura, se ]mbr[ca frumos, ]=i f[cea
p[rul bucli=oare-bucli=oare =i le d[dea drumul
peste obr[jorii ei aprin=i =i pistruia\i; graviditatea
]i d[dea un aer de lentoare dulce, cu mi=c[ri
lascive =i provocatoare. +I zilnic casa se ]nveseli
cu mese tartanice, l[utari, cafelu\e la nisip, dans,
joc de c[r\i, plimb[ri , taclale care ne ]nviorau
via\a ]n acest pustiu.
Dar odat[ cu acest eveniment, ca o
lovitur[ aproape dat[ vie\ii noastre tihnite, =tirile
din Ducat veneau ]ngrijor[tor de alarmante:
vecinii ]ncepuser[ preg[tiri de r[zboi =I ne
=icanau grani\ele profit`nd de sl[biciunile armatei
noastre care intrase ]n degringolad[ din cauza
soldelor nepl[tite =I a mizeriei ]n care tr[ia.
R[scoalele se \ineau lan\, domeniile r[m`neau
nemuncite, \[ranii refuzau s[ mai dea dijma,
biserica t[ia =I sp`nzura, cetele de nesupu=I care
umblau prin mun\i =I prin p[duri incendiau
castelele =I jefuiau magaziile de provizii.
Ducele, plecat ]n str[in[tate, ]mi scrisese s-o
preg[tesc pe Sulamita pentru conducerea
Ducatului c[ el s-a rec[s[torit =I dore=te s[-=I
petreac[ via\a, c`t va mai tr[I, ]n lini=te, ferit de

80
griji =I de munc[. C`nd ]I spusei Sulamitei, r`se =I
se amuz[:
-Eu =I duces[!- zise ea, f[c`nd un gest a
lehamite,-steaua mea mi-a h[r[zit alt[ soart[,
domnul meu!- r`se ea, dezvelindu-=I din\ii albi,
sidefii- scrie-I Ducelui s[ nu mai fac[ glume de
prost gust cu mine tocmai ]n starea asta ]n care
m[ aflu c[-mi d[ emo\ii care-mi pricinuiesc r[u
sarcinii!
-Emo\iile pozitive sunt bune, dr[gu\[ doamn[!-
o ]ncuraja colegul meu- dezvolt[ f[tul!
+I citii ]n ochii lui lumini de bucurie, aprinse
dintrodat[, parc[, de o flac[r[ invizibil[ care
st[ruia ]n jurul lui. Mie, sincer s[ fiu, nu pre-mi
ardea de glume tocmai acum c`nd ]mi ]
ntemeiasem o familie =I aveam pe drum un fecior
c[ruia trebuia s[-I asigur un viitor mai bun. Era de
ajuns s[ se ]ntind[ molima r[scoalelor p`n[ la
castelul nostru ca s[ r[m`nem to\i pe drumuri.
M[ p`ndea la orice pas imaginea acestui castel ]n
fl[c[ri =I Sulamita arz`nd cu f[tul ]n p`ntece! Mai
ales c`nd ]mi veneau ve=ti c[ eu a= fi de vin[ de
proast[ administrare =I c[ ]n asemenea ]
mprejur[ri sunt pedepsi\i crunt conduc[torii:fie
sp`nzura\i, fie ]neca\i,sau batjocori\i de
prostime…Sau era de ajuns un r[zboi, o invazie a
porcilor- cum ]I denumia Ducele pe vecinii no=tri
din r[s[rit- s[ c[dem la picioarele lor, duc`ndu-ne
direct la ghilotin[…M[ =I visai ]ntr-o noapte cu
Sulamita ]ntr-o temni\[, un fel de f`nt`n[ ad`nc[ ]n
fundul c[reia temnicerii cultivaser[ fel de fel de
or[t[nii, de la =erpi =I broa=te \estoase p`n[ la
p[s[ri de noapte =I =obolani. }I vedeam corpul
Sulamitei ]ncol[cit de =erpi, zb[t`ndu-se ]n

81
ne=tire cu copilul ]n burt[ =I eu, neputincios,
legat cu m`inile la spate, priveam la acest
spectacol oribil, f[r[ s[ pot face vreo mi=care. La
un moment dat am =I strigat prin vis:
-N-o mai chinui\i, omor`\i-o, spurca\ilor!
+I ]n acest timp Sulamita m[ treze=te din
somn =I-mi zice:
-Ce-ai, drag[, ce te chinuie de strigi a=a?
-Un vis!
-Ce vis?
-Un vis aiurea!
-E=ti bun numai de vise! –zice ea =I
m[ inerveaz[.
Nu I-am mai povestit visul dac-am v[zut
c[ nu o intereseaz[, am min\it-o c[ visam c[ sunt
la v`n[toare =I cineva a tras ]n mine =I
m[ zb[team ]ntr-o balt[ de s`nge.
-Numai prostii visezi =I tu!-mai zice ea- alte
viziuni mai frumoase nu e=ti capabil s[ visezi!
Viziuni mai frumoase? Viziuni mai frumoase
erau numai ]n capul ei care =I-l plimba prin nori
umbl`nd toat[ ziua prin p[dure cu prietenul meu,
discut`nd vrute =I nevrute; de fapt ea toat[ via\a
tr[ise =I se hr[nise numai cu viziuni frumosase!
Dac[ tipul ]I recita trei zile din Firdusi, trei zile ar fi
stat cu gura c[scat[ =I-ar fi ascultat la el, numai
visurile ei romantice care-I alimentau via\a cu fel
de fel de idio\enii o f[cuser[ a=a.
-Hai, Sulamita, z[u. c[ m[ inervezi cu
exaltarea ta, nu vezi c`t de rupt[ de realitate
e=ti?
-D[-o dracului de realitate!- se inerveaz[ ea
=I pleac[ ]n alt[ camer[ sup[rat[. Voiam s-o ]ntreb
de ce d[ ea dracului realitatea =I de ce se

82
refugiaz[ ]n vis. Am auzit-o apoi c`nt`nd un melos
la harf[, c`nta a=a de dulce, u=or, o melodie
trist[ care se r[sp`ndea ]n toat[ p[durea. Frunze
galbene =I t`mpenii se scuturau u=or ]n adierea
v`ntului =I raze firave treceau printr-o p`nz[ de
p[ianjen =I se jucau pe la geamuri ca ni=te
flutura=I ]n agonie. Apoi a cobor`t Verus- c[ci a=a
]l chema pe colegul meu- =I s-a a=ezat pe o
banc[ ]n fa\a castelului. L-am v[zut pe geam
cum ]I transmitea bezele cu m`na la buze,
z`mbindu-i.
Acum am sesizat eu ]n forul meu primul act
de gelozie ca o ]n\ep[tur[ care a c[zut de la cap
spre picioare prin m[duva spin[rii, un fel de fior
care te pune ]n alert[ =I te z[p[ce=te. Ce
t`mpenie e =I gelozia asta, Sulamita a sim\it
c[ ceva nu-I ]n regul[ cu mine =I a ]nceput
s[ m[ perie.
-De ce nu mai pleac[ odat[ =I Verus [sta al
t[u?- zice ea sastisit[ de-at`ta prezen\[.
-Eu nu te ]n\eleg pe tine, pe de o parte vreai
s[ plece =I pe de alta nu v[ mai s[tura\i s[ sta\i ]
mpreun[!
Imediat mi-am dat seama c-am gre=it.
Femeile simt c`nd ai asemenea sl[biciuni =I nu te
iart[. Ele ador[ b[rba\ii care =tiu ce vor, plini de
virilitate, duri, care domin[, ca Verus.
Prietenul meu a observat c[ ceva nu e ]n
regul[ ]ntre noi, s-a scuzat =I a plecat, invit`ndu-
ne =i pe noi s[-i ]ntoarcem vizita. Dup[ ce a
plecat, Sulamita s-a ]nchistat ]n cochilia ei =I n-a
mai scos o vorb[. Dar n-am mai avut timp de
asemenea scene, lucrurile s-au precipitat cu
repeziciune, timpul nechemat, a dat buzna peste

83
noi =i ne-am trezit ]n fa\a unor noi situa\ii
neprev[zute: mai ]nt`I na=terea, am chemat un
doctor =I o moa=[ care au dormit o s[pt[m`n[ la
noi c[ci Sulamitei ]I era r[u =i-i era fric[ s[ nu
piard[ copilul. Apoi na=terea =i bucuria de-a fi
p[rin\ii unui b[ie\el, noaptea aceea cu misterul ei
c`nd din doi ne-am trezit trei fiin\e omene=ti,
cu \ip[tul lui, un fel de semnal venit din alte lumi,
cu primul g`ngurit…Sulamita era tare
preocupat[ de b[ie\el, se trezise ]n ea instinctul
matern, sta puiu\ul la pieptul ei, sug`nd, ca un
purcelu= =i ea ]i m`ng`ia c[p=orul lui mic =i fa\a
lui b[laie. Era un fel de Maria Magdalena cu
pruncul ]n bra\e cobor`t[ de pe icoanele
Vaticanulul…

12

S[ revin la faimoasele Grote =i la via\a mea

de de\inut: Grotele deveniser[ un fel de =coal[ de
caractere pentru preg[tirea Revolu\iei. Aici
toat[ lumea complota =i toate energiile trebuiau
canalizate pentru acela=i \el. Eu fusesem primit
aici ca un adev[rat Mesia.
-Asculta\i la Vr[jitor!- se-auzea din om ]n om
de la un cap la altul al Grotelor. Temnicerii, spre
deosebire de ce auzisem despre ei, ignorau
interiorul, ei p[zeau intr[rile =i ie=irile cu cheile la
br`u =I nu-i mai interesau ce vorbesc ni=te
condamna\i la moarte.
Un singur om f[cea leg[tura dintre Grote =i
exterior =i acesta era fosta hangi\[ de la hanul
incendiat pe post de non[. Nu puteam s[-mi ]

84
nchipui cum ajunsese aici acest drac de femeie
care ]nchega =i apele cu vorba ei. Ea aducea
m`ncarea, asculta rugile =i p`rile, ]ngrija de
bolnavi =i anun\a autorit[\ile c`nd vreunul dintre
nenoroci\i dorea o slujb[ cu preot, c[ci fiecare
aveam dreptul la o slujb[ s[pt[m`nal[, pentru a ne
abjura.
To\i liderii Grotelor ]mi cuno=teau planul =i
se obligaser[ s[-l pun[ ]n aplicare. Duminic[, deci,
va fi ziua m`ntuirii: ori ]nvingem, ori murim!.
Blestemul trebuia s[ cad[ asupra lor duminic[, de
ziua m`ntuirii, prin p`rjolul focului; aveam
experien\a a dou[ incendii, focul rade totul ]n cale
=i-n urma lui r[m`ne cenu=a, spulberat[ de v`nt.
Incendiul este semnul c[ niciodat[, ]n vecii-
vecilor,nu va mai r[s[ri r[ul. Cineva, hangi\a sau
Farah, r[sp`ndise zvonul c[ eu sunt trimisul lui
Dumnezeu pe p[m`nt pentru a ]nfrunta r[ul
tocmai la izvoarele lui, s[ cuceresc Izvorul Fericirii
=I s[-l redau oamenilor…
-Oameni buni, le-am spus eu, noi tot murim
=i putem muri ]ntr-o mie de feluri, de ce s[ nu
murim noi eroi? +ansa noastr[ este eliberarea,
trebuie s[ incendiem toate con=tiin\ele,
s[ cread[ to\i c[ fapta noastr[ m[rea\[ este lupta
sf`nt[ ]mpotriva lor. Duminic[, c[ci =i-au f[cut din
sf`nta zi renume, domine canae, ]nsemn`nd
“c`inii de duminic[“, transform`nd acest nume ]n
renume: dominicanii…Ei ne mu=c[ duminica, ne
ard =i ne sp`nzur[, ne ghilotineaz[ =i ne taie
capetele;acum cred c[ le-a venit r`ndul =i lor
s[ ne-o pl[teasc[!
Am detaliat planul meu =i le-am administrat
c`te-o por\ie de ha=i=i ce-mi mai r[m[sese pentru

85
a le reda acea stare de reverie de dinaintea unei
mari izb`nzi. To\i visar[ ]n acea noapte vise
frumoase =i le povestir[ unuii altora c[ eu am
darul de a le spori fericirea prin ac\iunile mele
puse la cale. Am stat de vorb[ mai mult cu un
lider al lor, c[rora to\i ]I ziceau Omul Grotelor, un
b[tr`n care nu =tia c`nd venise aici =i-mi
povestea c`te v[zuse el aici la via\a lui. Trecuse
prin cele dou[ zeci =i cinci de Grote =i-mi
desenase cu degetele pe nisip toate intr[rile =i
ie=irile, lungimea =i l[\imea lor, cuno=tea to\i
inchizitorii, le cuno=tea biografiile lor, pe +eful
aripii militare, depozitele de armament etc.
B[tr`nul ]mi povesti c[ acest veac ]ntunecat-
cum ]l numea el-fu marcat =i de pedepsele
c`torva femei nobile care se depravaser[ =i
trecuser[ prin cloaca Inchizi\iei- una, Teodora,
soa\a lui Teofilact =i metresa lui Adalbert cu
fiicele ei,Teodorina =I Marozia, care jucaser[ un
mare rol politic…Frumoase, cu daruri fizice alese,
urcar[ repede ierarhiile, ajung`nd femei
celebre…}mi povesti, de asemenea, despre
papesa Ioana, fata din Maiz, ]n=elat[ de amantul
ei care fu dus[ la Atena, c`=tig`ndu-=i o mare
erudi\ie. Veni la Roma ]mbr[cat[ b[rb[te=te =i
prin gra\ia Inchizi\iei ajunse pe scaunul papal sub
numele de Ion Anglicus al XIII-lea…La una din
procesiuni o apucase durerile facerii =i spre
surprinderea tuturor, n[scu ]n Pia\a Public[…V[ ]
nchipui\i ce-a urmat- povestea b[tr`nul- ce proces
celebru…+i-a murit, s[rmana, ]n aceste Grote
nenorocite…
Dar nu pove=ti despre papese ne trebuia
nou[ acum c`nd timpul se comprima…Numii

86
Grota num[rul trei forma\ia de =oc care trebuia s[
stea ]n primele r`nduri ]n Pia\a Public[ =i atunci
c`nd va ap[rea focul ]n Foi=or, s[ fug[ s[-i ]ncuie
pe to\i =efii ]n birourile lor pentru a-i imobiliza.
Trebuia s[ ac\ioneze doi c`te doi, pentru a se
putea ap[ra. U=ile trebuia b[tute-n cuie, cuile
trebuia luate de la crucific[ri, erau acolo ni=te
piroaie , mam[-mam[…Al\ii trebuia s[ mearg[ la
butoaiele cu p[cur[ s-o ]mbibeze cu =omoioage
de paie pentru a da foc la cl[diri…In
aceast[ dezordine general[ trebuiau elibera\i to\i
de\inu\ii de la Grote. Apoi s[ treac[ to\i la
depozitele de armament s[-=i procure arme =i
s[ ia cu asalt caz[rmile militarilor, care la acea
or[ se odihneau, probabil…Eu cu doi eretici, poate
cei mai curajo=i, trebuia s[ fugim s[ lu[m ]n
primire Izvorul Fericirii…Dac[ fiecare ]=I f[cea
meseria acolo unde era pus, nu vedeam de ce nu
ne-ar fi reu=it planul…
Totul depindea de Farah, dac[ va reu=i sau
nu s[ incendieze Foi=orul. Din ce ]n ce un vis, un
vis mai mult de nebun dec`t de om s[n[tos,
devenea realitate, deocamdat[ ]n capul oamenilor
=i apoi afar[. Cineva mi-a pus =i ]ntrebarea:
dac[ vom fi tr[da\i? Le-am r[spuns c[ nu mai e
timp pentru tr[d[ri, nimeni nu mai poate ajunge la
Marele Inchizitor a=a de repede, s[-l mai anun\e!
Omul Grotelor ]mi povestise c[ mai
fuseser[ asemenea ]ncerc[ri =I ie=uaser[. La
fiecare pas existau tr[d[tori care a=teptau s[ te
v`nd[ pentru c`\iva argin\i. Ve=tile, ]ns[,
circulaser[ de la om la om =i-i izolaser[ pe
suspec\i; ac\iunea era codificat[ ]n cifre =i
rug[ciuni =i se transmitea prin nona ce ne aducea

87
m`ncare. S`mb[t[ noaptea =tiam dac[ va fi sau
nu va fi incendiat Foi=orul, semnul revoltei
totale…
Pulsul Grotelor era normal: o epidemie de
veselie pusese st[p`nire pe toat[ suflarea de parc[
nu =i-ar fi mai a=teptat moartea sau m`ntuirea.

13

Eu m[ omoram cu soarta Ducatului =i Ducele

de Spoletto se afla la Vene\ia ]n compania unei
t`rfe celebre, Maria, zis[ =i Mandripora, care
ucisese prin viclenia =i frumuse\ea ei at`\ia
b[rba\i celebri, unindu-=i cele dou[ “virtu\i” ]
ntruna-venalitatea…Ducele se pare c[ voia s[ se
r[zbune pe Duces[ prin refacerea itinerariului ei
amoros: canaluri,str[zi, stradele, hoteluri, pie\e,
pia\ete, bazilici, vile, parcuri, pl[ji…
Noi, eu cu Sulamita, am r[mas surprin=i de
aceast[ veste nea=teptat[, mai ales c[ Ducele ne
scrisese c[ se rec[s[torise =i dorea s[-=i
petreac[ via\a lini=tit[ al[turi de noua
consoart[ p`n[ la ad`nci b[tr`ne\i… Oare cu
Mandripora se rec[s[torise el? Dac[-i a=a, ]l
a=tepta pieirea, c[ci Mandripora era femeia fatal[,
care nu-=i gre=e=te \inta. Nu puteam =ti dac[ e
r[zbunare sau amor adev[rat ]ntre ei. Ducele ]=i
luase rolul ]n serios =i o purta pe Mandripora ca
pe-o regin[ prin cetatea dogilor. La un moment
dat am stat =i m-am g`ndit de ce ]=i alesese el
tot Vene\ia. Locurile amoroase ale iubitei, sau ale
so\iei care era Mandripora, ce coincideau cu cele

88
ale Ducesei, trbuia s[-l irite =I s[-i trezeasc[ sc`rb[
fa\[ de via\[, nu aceast[ bucurie imens[ pe care el
ne-o ]mp[rt[=ea =i nou[. La el se ]nt`mpla un
proces invers,prezen\a acestor locuri ]i trezea
nostalgia timpurilor de alt[dat[, i-o amintea pe
cea care-i fusese so\ie, pe Duces[. Mandripora,
marea lui cucerire, era un fel de décor autumnal
printre frunzele moarte =i printre celebrele cl[diri,
m[cinate de zbaterea ve=nicului Ocheanos pe
malurile canaleler… Omul acesta ]=i alesese un
morm`nt viu, Vene\ia, =i pe Mandripora groparul
=i martora ceremoniei mortuare…
Seara ]l visai pe el =i pe Duces[, erau la
Castel, venise o furtun[ cu z[pad[ mare, b[tea un
viscol siberian =i ]nghe\ase totul. Voiam s[ stau
de vorb[ cu el la gura sobei, l-am c[utat =i nu l-
am g[sit, am c[utat-o =i pe Duces[ =i lipsea =i
ea. Am plecat s[-i caut prin curte =i prin gr[din[,
presim\eam c[ s-a ]nt`mplat ceva, o crim[, o mare
crim[ =i criminalul nu putea s[ fie altul dec`t
prietenul meu, Verus. A doua zi veni o moini\[,
z[pada se topi, stre=inile ]ncepur[ s[ picure =I
troienele ]ncepur[ s[ scad[. F[r[ s[ vreau , z[rii prin
z[pad[ o m`n[ de om, era m`na Ducesei, fugii s-o
trag din z[pad[, era rece, murise =i nu mai avea
fa\[, se mai vedeau dec`t orbitele oaselor, ochii-i
fuseser[ ciuguli\i de p[s[ri de noapte. M-am ]
ngrozit =i-am fugit dar n-am mers mult =i-am dat
peste alt trup, cel al Ducelui, era plin de s`nge =i
avea lovituri ]n cap =i la bra\ul drept. Se f[cuse o
mare t`lh[rie, fuseser[ omor`\i cu ranga =i m[ ]
ntrebam cum de nu scoseser[ niciun \ip[t ca s[ le
pot veni ]n ajutor..

89
 Apoi s-au schimbat planurile: am`ndoi pe
dou[ catafalcuri ]n bazilica Santa Felicia dela
Salute ]nconjura\i de cardinalii care le f[ceau
slujba de ]nmorm`ntare. Mandripora cu Sulamita
st[teau deoparte =i pl`ngeau, lume mult[, lumea
aleas[ a Vene\iei, ]n convoi mortuar pe Canal
Grande spre cimitirul din deal, din spatele
bazilicii. +I iar s-au shimbat planurile, se f[cuse
prim[var[, o prim[var[ frumoas[ cu verdea\[ peste
tot =i adieri dulci de v`nt; eu, singur ]n curtea
castelului ]n fa\a a dou[ morminte n[p[dite de
iarb[, rupsesem un buchet de trandafiri =i voiam
s[-l depun la picioarele lor. +i apare ca din senin
Verus cu Sulamita =i m[ ]ntreab[ ce fac.
-Criminalule, i-am strigat eu lui Verus, de ce i-
ai omor`t? +i-am s[rit la el s[-l bat. Sulamita a
venit ]ntre noi =i-mi strig[ ca ie=it[ din min\i:
-Ce-ai, e=ti nebun, ce-ai cu Verus? El ne-a
adus fericirea ]n casa asta!
-Ce fericire?- ]I strig eu intrigat de atitudinea
ei- El i-a omor`t! El e criminalul!
-Trebuia s[ moar[ ei odat[ =i odat[!- mai zice
ea, consol`ndu-se.
-De geaba-i pui parte, tot ]l dau pe m`na
justi\iei- o amenin\ eu-criminalii trebuie s[-=i
primeasc[ pedeapsa!
+i apoi judecata, o judecat[ simpl[, procurorii
au g[sit ranga crimei =i au depus-o ca
prob[ zdrobitoare la proces. Verus a recunoscut
crima dar nu =i mobilurile ei. Cauza care l-a
adus ]n aceast[ situa\ie a r[mas necunoscut[! +i
m-am trezit, Sulamita st[tea pe scaun cu copilul ]
n bra\e =i-i d[dea s[ sug[, micu\ul mai mult
adormit, ]nghior\[ia laptele tr[g`nd cu sete din

90
sf`rcul \`\ei. C`te t`mpenii, Doamne, mai poate
omul s[ viseze, m[ consolai eu, =I toat[ noaptea
nu putui s[ mai ]nchid ochii. Nu puteam s[-mi iau
g`ndul de la Ducele de Spoletto, cred c[ d[duse ]n
mintea copiilor apropiind-o pe Mandripora de el,
p[p`ndu-i duca\ii cu lingura. }n trei ani,
dac[ mergea ]n acest ritm, Ducatul d[dea
faliment. +I pe urm[? C[ci trebuia s[ fie =i o urm[!
Venea ]n acest nenorocit castel =i tr[ia din mila
noastr[? Sau poate c[ vindea =i castelul, l[s`ndu-
ne pe drumuri. Ducatul lui, acea fic\iune cu care
mai tr[ia el ]n g`nd,se ducea din zi ]n zi pe r`p[!
+i Sulamita devenea mai indiferent[. Mult timp m[
urm[ri g`ndul c[ aceast[ femeie ]i seam[n[ leit lui,
acelea=i idei bizare despre via\[, aceea=i
nep[sare fa\[ de viitor, acelea=i apuc[turi
romantice de retragere-n visare =i-n poezie,
aceea=i degringolad[ sentimental[…
Pentru prima dat[ ]mi declinai hot[r`rea de-a
r[m`ne un biet scrib la curtea Ducelui =i-l invidiai
pe Verus, care f[cuse o carier[ str[lucit[ din
negustorie. Lui i se deschidea lumea altfel, mie mi
se ]nchidea aici la acest cap[t al p[m`ntului. E
straniu, Sulamita, nu?- ]mi venea s[-i strig; evitam
]ns[ s[ m[ cert cu ea, na=terea o sl[bise =i o
anemiase grozav, grija fa\[ de copil ]i acapara tot
timpul =i nu-i mai d[dea r[gaz pentru oglind[ =i
fandoseli. Mi se f[cuse mil[ de ea =i m[ dusei =i-o
m`ng`iai pe ea =i pe micu\. B[iatul adormise ]n
bra\ele ei ca un mielu=el, tot numai bucli=oare, ]i
sem[na leit, avea o m`nu\[ la gur[, ]=i sugea un
deget =i cu cealalt[ o str`ngea pe Sulamita-n
bra\e.

91
 }ntr-una din zile ]mi luai la revedere de la ei
=i plecai la administra\ia Ducatului s[ v[d ce pot
face pentru a ie=i din aceast[ criz[. }nainte de a-
mi lua r[mas bun, ]i repro=ai Sulamitei:
-Uite, unchiul t[u, sau tat[ ce-\i e, plimb[ pe
Mandripora pe canalurile Vene\iei =i Ducatul se
duce dracului pe apa s`mbetei!
-Cine este Mandripora asta?- m[ ]
ntreb[ Sulamita, f[r[ pic de interes, cu aceea=i
lentoare cu care reac\iona mereu ]n ultimul timp.
-Maria Mandripora? E t`rfa t`rfelor!
-A=a e, zice ea cu aceea=i lentoare =i-n
vorb[ =i-n mi=c[ri- pentru voi toate femeile sunt
t`rfe! +i t[cu, str`ng`nd =i ]mpachet`nd scutecele
copilului…Le lua pe r`nd, le ]ntocmea =i le
punea ]ntr-o lad[ l`ng[ faimosul baldachin de
palisandru.
R[spunsul ei dat a=a ]ntr-o dung[ m[ sup[r[;
dac[ nu =tia cine este Mandripora trebuia s[ tac[,
s[ n-o bage-n oal[ cu toate femeile…+I apoi via\a
noastr[ =i a copilului depindea de Ducat =i
trebuia s-o preocupe =i pe ea ce face faimosul ei
unchi-tat[ prin cetatea dogilor…

14

Dac[ ar fi s[-mi mai iau de la ]nceput via\a,

a= ]ncepe cu acest capitol care mi se pare cel
mai m[re\, cel mai ]n[l\[tor de p`n[ acum =i pe
care eu l-a= numi Revolu\ia: un fel de
Apocalips[ dup[ Ioan Teologul cu scene dramatice
=i pline de neprev[zut…

92
 Am fost ]n duh ]n zi de duminic[ =i am auzit ]
n urma mea glas mare de tr`mbi\[…Care zicea:
ceea ce vezi, scrie ]n carte =I trimite peste tot: la
Efes, la Smirna, la Pergam, la Babilon =i la
Alexandria, c[ci a=a se \ine minte peste veacuri!
+i uit-o pe desfr`nata de Sulamita, de vinul
desfr`n[rii ei ai fost =i tu beat; a=a este femeia,
poart[-n misterele ei germenele desfr`n[rii prin
care perpetuiaz[ specia peste veac. C[ci farmec i-
a dat Domnul Evei =i-a ademenit pe Adam
s[ mu=te din m[rul c[zut din pomul cunoa=terii…
+i de aici toate relele de pe p[m`nt! Vino,
muritorule, s[-\i ar[t judecata ei!
+i m-a dus ]n pustiu, ]n vis, ]n acea noapte
de s`mb[t[ care mi-a hot[r`t destinul =i-am v[zut
o femeie care =edea pe o Fiar[ ro=ie cu =apte
capete =i femeia era plin[ de purpur[ =i de aur =i
de pietre scumpe =i de m[rg[ritare, dar =i de
ur`ciunile =i de necur[\eniile desfr`n[rii ei; Fiara
era =i nu este =i va s[ se suie ]n ad`ncul boltei
=i-apoi s[ se coboare =i s[ h[ituiasc[ lumea,
numai tu, copil al lui Dumnezeu, ]i vei t[ia cele
=apte capete! Femeia aceasta care c[l[re=te
Fiara este blestemul care v-a ]nchis pe voi aici, un
fel de Babilon dec[zut =i de Rom[ depravat[… +i-
a venit un ]nger, p[rea s[ fie Farah, c[ci avea
chipul de cear[ al ei, =i mi-a strigat: a c[zut, a
c[zut, a c[zut…c[ci era l[ca=ul demonilor, ]
nchisoarea sufletelor voastre…Cine a c[zut?-am ]
ntrebat ]n vis eu pe acel ]nger. Cum cine? Ei, care
ne-au ]nchis pe noi aici, plutesc, prive=te cum
alunec[ pe apa ]nvolburat[ a Izvorului Fericirii cu
aurul lor, cu argintul lor, cu pietrele lor pre\ioase,
cu m[rg[ritarele lor, cu vizonul =i porfira lor, cu

93
m[tasea lor =i stofele lor stacojii, cu mirtul lor =i
cu filde=ul lor =i cu aroma lor =i cu balsamul =i
mirodeniile lor =i cu trupurile lor sc`rnave…
+I-am v[zut o ap[ mare care curge pe-o vale
larg[, o ap[ lat[, ]nvolburat[ ce =erpuia ca Marele
Nil printre rodii de m[slini =i printre eucalip=i =i
palmieri. +i pe deasupra ei am mai v[zut o
insul[ de foc ]n fl[c[rile c[ruia se zb[tea ca de
moarte Sulamita ]nconjurat[ de figurile deformate
ale inchizitorilor =i ale r[uf[c[torilor, to\i arz`nd ]
ntr-un cor de \ipete =i ]n mari chinuri. Un glas ca
o tr`mbi\[ uria=[, despic`nd cerul a strigat:
-Aleluia, aleluia, a venit =i m`ntuirea =i slava
=i puterea noastr[!
Apoi fiara aceea a c[zut r[pus[, Sulamita s-a
topit ]n fl[c[ri =i cerul =i p[m`ntul s-au aprins de
o lumin[ orbitoare =i noroade-ntregi s-au minunat
=i au ie=it pe str[zi dans`nd =i citind imnuri de
slav[:
-Suntem liberi, suntem liberi!- se-auzeau
glasurile. Libertate te iubim, ori ]nvingem, ori
murim! +i to\i se ]mbr[\i=au =i se s[rutau =i-i
cuprinsese fericirea =i-ncinseser[ o mare hor[…
Cu imaginea acestei hore m[ trezisem eu ]n
diminea\a acelei duminici. Noaptea plouase =i
fusese o furtun[ mare, apele ie=iser[ din m[tcile
lor, pomii c[zuser[ dobor`\i de vijelie =i acum
natura se domolise ca prin minune , ie=ise
soarele, z`mbindu-ne copil[re=te.
-Vr[jitorule, ]mi =opte=te Omul Grotelor,
dup[ at`ta ploaie n-o s[ ia p[cura foc!
-Omule, i-am r[spuns eu, am visat un vis =i
mie visele mi se izb`ndesc…Mi-a trimis
Dumnnezeu un ]nger care mi-a spus c[ vom ]

94
nvinge! Trebuie s[ ia foc! }i d[m foc cu inimile
noastre!
A t[cut =i a pus capul ]n jos ca un =colar
care a fost prins cu lec\ia ne]nv[\at[. Sumesese
pantalonii p`n[ sus de genunchi, dac[ ceea ce
avea pe el se mai numeau pantaloni c[ci erau un
fel de p`nz[ de c`nep[, str`ns[ ]n jurul corpului, ]
not`nd ]n noroi p`n[ la glezne; ceilal\i proscri=i
aveau s[pate un fel de firide ]n pere\i ]n care se
chirciser[ s[ se fereasc[ de apele Grotelor cu
cloaca lor de n[mol =i =erpi =i de alte or[t[nii ce
mi=unau prin ad`ncuri.
-E timpul s[-i trezim!- zisese el profetic =i
f[cuse semnul crucii de trei ori.
+i-a venit nona cu hrana =i-au ]nghi\it to\i
\urloaiele alea de p`ine cu o poft[ nebun[. +I nona
a zis:
-Amin!
Ceea ce ]nsemna c[ totul merge bine, Farah
era la post =i d[duse semnalul. Ne-am sp[lat =i
noi =i ne-am ]mbr[cat ]ntr-un fel de haine de
duminic[ cu care asistam la suplicii; primul am
ie=it eu, a trebuit s[ stau cu ochii ]nchi=i minute ]
n =ir pentru c[ nu mai puteam suporta lumina
soarelui. Astrul lumina puternic, prim[vara dulce
cu un verde crud peste tot =i c`ntau paserile
p[durii =i se-auzea apa Izvorului clipocind ]n albia
ei, c`nt`ndu-=i parc[ acel c`ntec: fericire te
iubim…ori ]nvingem ori murim…
Peste tot forfoteau slugile Marelui Inchizitor
care preg[teau ca de obicei ritualul supliciului. Ne
adunaser[ pe to\i ]n Pia\a Public[ = ne a=ezaser[ ]
n r`nduri. Acolo, mul\ime mare adus[ din tot
Imperiul s[ vad[ =i s[ spun[ =i la al\ii ce p[\esc cei

95
care nu-=i v[d de treaba lor =i tulbur[ ordinea ]
mp[r[teasc[.
Privii spre Foi=or; era lini=te, o lini=te
suspect[ ca ]naintea unei furtuni. Aveam mari
emo\ii, nu =tiam cum va ]ncepe Farah =i dac[ va
reu=i. Trebuia s[ urm[resc toat[ desf[=urarea
evenimentelor =I c`nd ac\iunea era pe sf`r=ite, s-
o iau pe vale spre Izvor, s[ dezarmez g[rzile =I s[-l
iau ]n paz[. Deocamdat[ nimeni nu b[nuia ce-o
s[ se ]nt`mple, ]n Pia\a Public[ stau to\i cu gurile
c[scate la ce-o s[ vin[, care din ei vor mai sc[pa cu
via\[, care vor muri =i ]n ce chinuri… Dinspre vest
b[tea un v`nt cald, “v`nt prielnic”,cum se
exprimase un muribund care-=i a=tepta
=treangul, iste\ b[iat, pentru c[ el se g`ndea la
reu=it[, judec`nd c[ toate acareturile erau ]n
calea lui, a v`ntului adic[, =i putea s[ le ]
nghit[ mai repede focul.
}nt`i au ap[rut f[urarii cu glugile lor negre pe
cap =i cu mant[ile lor ponosite. Cine se a=tepta
la ce avea s[ vie, putea s[ vad[ la ei, sau s[-=i
imagineze c[ pe sub acele mantale aveau numai
d[l\i, ciocane =i nicovale. P`n[ la un punct au
mers calmi, se credea c[ se duc s[-=i fac[ slujba
lor zilnic[…Ajun=i ]n fa\a primului r`nd, s-au
repezit dintrodat[ to\i, au pus nicovalele jos =i
pac! pac! cu ciocanele desf[c`nd c[tu=ele
proscri=ilor…Dup[ ce se vedeau dezlega\i, fiecare
o lua ]ncotro vedea cu ochii. }n c`teva minute,
p`n[ s[ se dezmeticeasc[ paznicii =i temnicerii,
jum[tate din noi erau desc[tu=a\i, plec`nd la
posturi. C`\iva neutralizaser[ pe acele fiare care
ne p[zeau, le pusese c[lu= ]n gur[ =i le
legaser[ m`inile la spate…Unul din ei fugise a=a

96
la Marele Inchizitor s[-i spun[, dar nu putuse
s[ deschid[ gura…P`n[ s[-l deslege, to\i
trecuser[ la posturile lor. Unii aveau misiunea
s[ bat[ u=ile-n cuie cu piroaie de la crucific[ri, al\ii
d[deau de-a dura mari butoaie cu p[cur[ =i
stropeau col\urile cl[dirilor cu =omoioage de paie
sau cu c`rpe de la tor\ele mul\imii pentru a le da
foc…Lumea ]nnebunit[ nu =tia ce se ]nt`mpl[ =i
fugea fiecare unde vedea cu ochii.
Cam ]n acest timp a ap[rut =i =tergarul alb ]
n Foi=or, dup[ care am v[zut o limb[ de foc
lacom[ care a ]nghi\it tot Foi=orul; ]n acea
flac[r[ am z[rit-o pe Farah, ]mbr[cat[ ]ntr-o rochie
alb[ ca de mireas[, flutur`nd o e=arf[ =i strig`nd
ceva…Dup[ ea guri mari de foc au ]nghi\it totul ]n
cale, lacome, ca ni=te dansatoare de balet care-
=i desfac marile lor evantaie ro=ii ca purpura…
Spectacolul devenea din ce ]n ce mai m[re\ ]
n tragismul lui, c`te ferestre =i pe o parte =i pe
alta a cl[dirii, at`tea limbi de foc care ie=au ca
din gura unor mari balauri. De sus , c`te un greier
bor\os ]ncerca s[ se mai salveze plonjind ]n gol =i
c[z`nd ]ntr-o plas[ de cuie cu v`rfurile ]n sus, ]n
delirul proscri=ilor care se amuzau de acest
spectacol grotesc. A=a l-am v[zut ultima dat[ pe
Victorius zb[t`ndu-se; c[zuse cu fa\a ]n sus,
r`njind la soare cu ochii holba\i de spaim[ =i de
durere.
Flancul al doilea fugise la caz[rmi, acela=i foc
se vedea =I acolo pe ferestre mistuind cl[dirile;
c`\iva ajunseser[ =i la depozitele de muni\ie ale
aripii militare, d[duser[ de acele ghiulele din fier
umplute cu praf de pu=c[, aduse din China de
Marele Inchizitor pentru modernizarea armatelor

97
sale =i le d[deau drumul la vale, explod`nd ]n
mijlocul fugarilor, ]n zgomote asurzitoare.
-D[-le foc, m[!- am strigat eu- =i au ]nceput
sute de explozii asurzitoare ]n lan\; peste tot foc
=i panic[ general[. Au ie=it =i militarii, care se
baricadaser[ ]ntr-o cl[dire, ie=eau ca ni=te
=obolani ploua\i =i fugeau la vale printre acele
ghiulele…Niciodat[-n via\a mea n-am jubilat ca
acum, se materializa o idee pe care o visasem de
ani de zile…Dar fericirea mea a fost de
scurt[ durat[; mi-am adus aminte de Farah =i-am
fugit la ea pe sc[rile Foi=orului crez`nd c-o mai
g[sesc vie, dar am fost dezam[git: Marele
Inchizitor z[cea ars, ]nc[ se mai zb[tea, ]i sf`r`ia
pielea =i carnea pe el ca-n frigare, c[zuse de pe
scaun ]n fa\a mesei lui copioase cu fripturi =i
dulce\i alese… Mai la o parte am g[sit-o pe Farah
c[zut[ jos cu lampa de petrol ]n m`n[,era ]
mbr[cat[ cu aceea=i rochie alb[, neatins[ de foc
=i frumoas[ ca o z`n[ din ]nchipuirea noastr[.
Vrusei s-o trezesc, ]i ]ncercai pulsul, inima nu-i
mai b[tea, probabil c[ murise otr[vit[ pentru
c[ avea cl[buci albi la gur[. C`teva furnici ]i
br[zdau obrazul ei frumos de creol[. D[dui
furnicile jos =i o s[rutai, o tr[sei mai la o parte cu
g`ndul de-a reveni pentru a o ]ngropa
cre=tine=te. Dar ce s[ v[ mai spun, revenirea
mea a fost prea t`rzie =i-am g[sit-o =i pe ea =i
Foi=orul scrum, o mistuiser[ fl[c[rile…
Acum am ]nceput s[ strig =i s[ implor cerul,
invoc`nd un imn profan la adresa lui Farah:
Fericit[ fii, tu, Farah, c[ tu n-ai cunoscut pat
cu p[cat =i dac[ Marele Inchizitor a c[utat s[ te
ademeneasc[, \i-ai luat zilele, zilele tale scurte =i

98
frumoase, zilele tale senine ca cerul curat al verii!
Tu n-ai a\`\at patima nebunilor cu pofta trupului
t[u =i nu i-ai atras cu ochii t[i frumo=I ]n plasa
p[catului…C[ci desfr`narea femeii, ]n ridicarea =i
sulemenirea ochilor are tot farmecul…Chipul t[u
frumos =i trupul t[u ]mplinit =i curat mi-au fost
mie vremelnic[ desf[tare, coc[ dulce pe care am
fr[m`ntat-o cu palmele =i cu sufletul…Iertat[ fii
de Domnul, c[ci dac[ nu te-nso\eai cu mine,
neprih[nit[ plecai tu spre lini=tea etern[ care te-a
cuprins…Tu ai fost cea care mi-ai dat mie
speran\e =i am ]nvins! Tu m-ai ]ndemnat =i ]
ndemnul t[u a fost lege pentru mine! Tu m-ai
t[m[duit de durerile pe care mi le pricinuise
Sulamita inimii mele =i tu m-ai ]nv[\at
c[ dragostea cu dradoste se lecuie=te!
Iubit[ dulce =I femeie dulce, pe tine n-are cine te
pl`nge aici pentru c[ str[in[ ai fost =i srt[in[ ai
r[mas ca o pas[re fermecat[ ]n gr[dina fiarelor, fii
m`ndr[ c[ mori la poale de codru verde, pl`ns[ de
p[s[ri, de mun\i =i de p[duri, ca vechii viteji ai
Albionului…
M-am desp[r\it cu greu de trupul ei frumos, i-
am =ters fa\a de sudoare =i de furnicile care i-o
n[p[diser[ s-o devore =i-am s[rutat-o ca pe o
piatr[ rece… Pe mine m[ chemau fl[c[rile, Farah
era acum ideea pentru care luptam s[ ajung la
Izvorul Fericirii…Nu fusese ideea ei? Nu fusese
planul ei? “Dac[ eu am s[ mor- m[ ruga ea ]n
clipele noastre de lini=te- c`nd vei ajunge la acel
Izvor, s[ beai, drag[ Flavi, =i pentru mine o
gur[ de ap[ fermecat[, poate am s[-nviez…”
M[ rupsesem de prezent pentru c`teva clipe
f[r[ s[ observ c[ ]n jurul meu era un adev[rat iad:

99
focul trona ca un adev[rat iad pustiitor, ]nghi\ea
=i mistuia totul ca un cataclism universal…

15

In timp ce m[ ocupam de Ducat, primii o

telegram[ care m[ rupse din treburile mele zilnice
=i m[ arunc[ ]ntr-o alt[ nenorocire: Ducele a
decedat, semna Mandripora.
Fugii la castel s[-i spun =i Sulamitei trista
veste dar pe ea o l[s[ rece. O implorai
s[ mearg[ =i ea cu mine la ]nmorm`ntare, dar
m[ refuz[:
-Du-te singur, nu vreau s[-l v[d nici mort!
Mai cu seam[ dac[ este a=a cum spune Ducesa ]n
jurnalul ei, c[-mi e =i tat[…A c[lcat pe sufletul
acelei sclave nenorocite care a fost mama mea =i
acum s[ merg s[ v[rs lacrimi de crocodil pentru el?
-Bine, dar Ducatul, castelul, averea…
-Le dau dracului pe toate, s[ m[ lase s[rac[ =i
curat[, ca pe mama! Ca s[ plec ]n lume!
-Unde ]n lume?
-Prostule, e a=a de mare lumea asta!
+i plecai singur cu ultima idee a Sulamitei
sp`nzurat[ de urechi. Ce voia ea s[ spun[ cu
plecatul ei ]n lume? +i de ce d[dea ea cu piciorul
averii? Tot ]mi repetase c[ ea are un loc al ei
h[r[zit de Dumnezeu pe p[m`ntul acesta! Ce =tie
ea, capricioasa, ce e fericirea pe p[m`nt?
Pe sear[ am ajuns la adres[: Hotel Lido.
Atmosfer[ de moarte, doliu, se c`nta Bach la org[,
patimile dup[ nu =tiu care sf`nt…M[ ]nt`mpin[ un

100
picolo cu o min[ trist[, gudur`ndu-se pe
l`ng[ mine:
-A murit, s[rmanul…
-Dumnezeu s[-l ierte!
-…]n pat la Mandripora- continu[ el- acolo l-
au g[sit.
Intrai ]n apartamentele ]nchiriate de
Mandripora pentru ]nmorm`ntare; ]n mijlocul unei
camere era depus catafalcul pe care z[cea
Ducele, p[rea c[ r`de a=a cum r`dea el =i poate
c[ r`dea de soarta lui, a=a cum =i ea r`sese de
el…Totul era ]mbr[cat ]n negru: pere\i, mobilier,
tablouri, oameni…Mandripora la capul lui p[rea
c[ spune o litanie; o salutai, =i-mi r[spunse la
salut, ]nclin`ndu-se u=or din cap. O privii mai
atent, era ]ntradev[r frumoas[ ]n aceast[ ]nv[luire
a m[t[sii negre, corpul suplu p[rea al unei fecioare
]nv[luite ]n mister, picioare sub\iri, ]nalte,bust de
balerin[, ]n ciuda v`rstei ei ]naintate, apele s`nilor
marmoreeni se rev[rsau parc[ ]n valuri de bog[\ie,
ie=ite din misterul negru-roz al rochiei, ochi mari,
parc[ speria\i, spr`ncene ]n arcuri dulci peste
orbite, gene lungi =i umede, obraji ro=ii, ]
mbujora\i, sp[la\i de apa lacrimilor proaspete…
Era frumoas[ ]ntradev[r Mandripora!
Ducele de Spoletto sta ]ntins pe catafalc, ]
mbr[cat ]ntr-un costum negru, nou-nou\ care
sta \eap[n pe el, de jur-]mprejur era acoperit cu
flori, doar fa\a i se mai vedea, pom[dat[ =i
ridat[ cu acel z`mbet ironic ]nghe\at pe buze,
l[s`nd s[ i se vad[ golurile din\ilor de pe maxilarul
inferior.
-A fost un cavaler!- se lament[ Mandripora

101
 Un cavaler al prostiei, ]mi venea s[-i r[spund
Mandriporei.
-…a \inut at`t de mult la mine- ]mi =opti ea
cu lacrimile ]n ochi, c[z`ndu-i pe obraji- nu mai
am lacrimi =i cuvinte s[-l pl`ng…
-N-o asculta, se apropie acel picolo de mine,
=optindu-mi la ureche, toat[ lumea vorbe=te
c[ nu l-a l[sat s[ moar[ p`n[ nu i-a smuls din
m`n[ actul de mo=tenire al Ducatulul…
+I iar Bach =i miros de t[m`ie =i de cear[ =i
b[t[i lirice de clopote peste toat[ Vene\ia…
G`ndul ]mi fugi la Sulamita =i la copil =i la
prostia ei cu “lumea mare”. Nenorocita asta de
Mandripora e ]n stare s[ ne lase pe drumuri,
g`ndii eu, sub impresia celor auzite de la acel
picolo. Mai auzisem eu despre ea c[ a=a
procedase =i cu al\i b[rba\i, sporindu-=i averile.
Dup ce mureau, le p[pa averile…C[ era foarte
bogat[ =i respectat[…C[ avea o vil[ ultramodern[,
Faustina la Firenzia, numai aur =i covoare de
Ispahan…Aici aducea aman\ii =i se desf[ta cu ei…
-Te-am a=teptat!- zise Mandripora ]ntr-un
t`rziu- s[ vedem unde-l depunem =i unde-l ]
nmorm`nt[m…+i nu mai asculta gogo=ile tuturor
c[ oamenii sunt a=a de r[i…Nimeni ]n acest ora=
nu m[ vede bine! L-a= fi dus la Firenzia, dar n-a
vrut el…}i respect ultima dorin\[: cimitirul
boga\ilor de pe colinele Vene\iei…
-Eu am avut un co=mar, ]i spusei, ]nainte de
a primi telegrama, se f[cea c[ murise =i-l
dusesem ]n biserica Santa Maria della Saluta…
-Ce previziune…S[ =tii c[ acolo ]l vom duce
=i-l vom depune ]n Capella. Toat[ lumea mare a
Vene\iei aici este adus[…

102
 Am fost de acord cu propunerea ei, mai ales
c[-mi spusese c[ i-a l[sat destui bani pentru o ]
nmorm`ntare cu ]nalte onoruri…Am tocmit patru
cardinali s[-i fac[ slujba de ]ngrop[ciune =i un
convoi de cinci barcarole s[-l transporte pe Canal-
Grande p`n[ la locul cu pricina. Am or`nduit totul
dup[ ritual : ]n prima barcarol[ am pus s[-i c`nte
ni=te al[muri…Doamneee, ce trist mai c`ntau!. +I
toat[ Vene\ia pl`ngea… }n a doua, cei patru
prela\i cu ajutoarele lor =i cu corul fecioarelor
c`ntau imnuri de ]ngrop[ciune. }n a treia era
Ducele de Spoletto, trecea pe ape ca un ]mp[rat
c[zut ]n cine =tie ce b[t[lie…}n barcarola a patra
era Mandripora cu damele ei de onoare, iar ]ntr-a
cincea rudele mai dep[rtate…Cortegiul funerar
aluneca ]ncet pe ape ]n sunetul trist al al[murilor,
pe fundalul corului fecioarelor spre San- Marco.
Lumea se oprea, ]=i f[cea semnul crucii, privea
speriat[ la acel spectacol, apoi se dep[rta cu
triste\ea ]n suflet…
Un grec l`ng[ balustrad[, probabil turist, se
lamenta ]n limba lui:
-Mateotis mateotiton, ta pa’nta mateotis!…
Ceace ]nsemna ceva despre triste\ea acelei
procesiuni =i despre z[d[rnicia vie\ii pe p[m`nt…
Privii la Mandripora care pl`ngea, ]=i tr[sese
voalul negru pe fa\[ =i sub enorma p[l[rie p[rea
o \[ranc[ calabrez[ pl[tit[ s[ boceasc[ un mort.
Cerul se rarefiase, albastrul lui p[rea c[ plute=te ]
n ireal, soarele dulce de Mediteran[ se leg[na
peste valuri ca o enorm[ lacrim[ a cerului peste
durerile Duomului. ]=i juca razele ]n cioburi
sparte de oglind[, reflect`ndu-le peste murii
cet[\ii, ]ndolia\i =i ei.

103
 Mi se p[rea c[ joc un rol straniu de operet[ pe
o scen[ de carnaval somnambulesc. Al[turi de
Mandripora eram parc[ un donjuan de buzunar al
c[rui rol ]l jucam prost. Sau p[rea c[ visam c[ joc
acest rol ]n privirile tuturor. +i ]ncepui
s[ m[ g`ndesc aiurea, cum ]l cunoscusem eu pe
acest Duce de Spoletto…Eram ]n Scriptorum,
copiam o bulla papal[ pentru un consiliu
egumenic ce se apropia. }n sal[ eram eu =i cu ]
nc[ doi colegi, pare c[ Verus =i un altul c[ruia nu-i
mai re\in numele. L-am v[zut cum a intrat pe
u=[ ]nt`i el, p[rea t`n[r, bine hr[nit =i ]mbr[cat
irepro=abil… Dup[ el a intrat Ducesa, era ceva
mai t`n[r[ ca Mandripora, alt stil, suav[, blond[, ]
ntr-o rochie viorie peste care purta o manta mai ]
nchis[, tip carp[ spaniol[.
Zice el:
-Cine este Peter Flavius Malvinus?
+i se uit[ ]ntreb[tor la to\i trei.
-Eu, zic,=i m[ apropii c[tre u=[.
-Ce t`n[r simpatic!- a exclamat Ducesa.
-Suntem Ducele =i Ducesa de Spoletto!- se
recomand[ el, vorbea un pic peltic, ]n v`rful limbii
=i cu buzele aproape ]nchise. Ducesa ]l \inea de
bra\, p[rea c[ se aflau ]n gra\ii bune, ea ]=i juca
ochii ]m fa\a lui ca ]ntr-o procesiune
erotic[ ornitologic[, anatemiz`ndu-l =i f[c`ndu-l
s[ se uite uimit dup ochii ei str[lucitori. Tot el relu[
dup[ o pauz[: Am dori s[ angaj[m un secretar la
Cancelaria ducal[ =I alte\ea Sa, consilierul papal,
mi te-a recomandat pe dumneata!
Mi s-au p[rut oameni cumsecade =i am
acceptat, voiam s[ scap de corvoada copierilor cu
care-mi m`ncasem zilele; m-am g`ndit c[ mi se

104
deschide o alt[ perspectiv[: curtea,
bibliotecile,pitorescu locurilor, alt[ lume, alte
condi\ii…
Privii spre Mandripora s[-i citesc ]n suflet dac[
ar putea ridica preten\ii asupra castelului sau dac[
ar deschide vreo discu\ie despre acel nenorocit
act de mo=tenire…Zice, probabil, b[nuindu-mi
inten\iile:
-Dup[ ]nmorm`ntare te invit la Firenze, e=ti
ca =i copilul meu, =i m[ apuc[ de bra\, stai o zi,
dou[, te odihne=ti, =i apoi pleci!
M[ scuzai c[ nu pot r[m`ne, ]i vorbii despre
soarta grea ]n care se g[sea Ducatul =i-i ]
mp[rt[=ii inten\ia de a-l pune la punct.
-Nu te mai osteni- zice- c[ nu se =tie cum
iese! Ast[zi sunt timpuri tulburi…
T[cui, nu =tiam unde bate; poate la faptul
c[ va veni ea acolo…
-Am ]nv[\at de la Duce c[ timpurile intr[ ]n
prefacere =i lumea se primene=te!- continu[ ea.
-De aceea renun\ase el cu at`ta u=urin\[ la
Ducat =i-i d[duse ]mputernicire Sulamitei s[-l
conduc[!
-+tiu- zice- am vorbit mult despre Sulamita!
+i c[tre mine foarte curioas[: +tii c[ e fata lui,
f[cut[ cu siracuneza?
D[dui din cap afirnamativ =i ea t[cu, lu`nd
aceea=i min[ de femeie ]ndurerat[. Apoi n-am
mai avut timp s[ vorbim c[ ceremonia s-a oprit =i
a ]nceput o slujb[; unul din prela\i, poate cel mai ]
n v`rst[, dup[ figur[, cu o voce frumoas[, c`nta
psalmi de pomenire pentru mort. Mandripora
arunc[ bani peste pod pe Via Sacra, s[racii =i
copiii se ]nghesuir[ s[-i adune de pe jos. B[teau

105
sinistru clopotele lui San-Marc =i le r[spundeau
sonor =i trist celelalte clopote ale Vene\iei, arama
lor grea tremura-n aerul marin ca ni=te t`nguiri
de ocarin[, c[z`nd ]n reflexe de diferite tonalit[\i
pe zidurie vechilor domuri. Vene\ia toat[ e lacrim[,
e triste\e, t`nguire,; ar trebui ca toate ]
nmorm`nt[rile de pe p[m`nt s[ se fac[ aici ]n
cetatea dogilor.
Dup[ slujb[ Mandripora a ]nceput s[ pl`ng[.
Zice, printre lacrimi:
-Cu el pleac[ dincolo toate visurile mele, n-
am puterea s-o mai iau de la cap, m[ voi retrage
la vila Faustina s[ tr[iesc din amintiri…
T[cui =i m[ uitai la ea, nu ar[ta a tr[i din
amintiri; corpul ei s[n[tos, ]n floarea v`rstei ar[ta
bine. Toat[ laguna o cuno=tea =i-o b`rfea! }n
privirile oamenilor citeam dispre\ =i ur[. M[ ]
ntrebai dac[ cu mine nu joac[ cumva teatru =i
m[ cuprinse ]ndoiala: oare nu va fi a=a cum
vorbe=te lumea c[ ea l-ar fi otr[vit? Via\a e foarte
generoas[: cu ce m[sur[ pl[te=ti, cu aceea=i \i
se ]ntoarce plata! Asta referitor la Duces[, c[ci se
b[nuia c[ =i ea murise otr[vit[…Lumea vorbea
c[ chiar ]n acest timp Ducele procurase otr[vuri
de la alchimi=tii din Prado…Sulamita cercetase =i
aceste misterioase b[nuieli, dar n-ajunsese la
niciun rezultat. S[ se fi ]ntors acum aceea=i
otrav[ prin intermediul Mandriporei ]mpotriva lui?
Dumnezeu mai =tie!
Numai Cioclii sunt cu ochii pe Mandripora, o
cunosc =i o simpatizeaz[, probabil c[-i pl[te=te
bine. E deajuns s[ le fac[ un semn =i se
gudur[ ca sc`rn[viile pe l`ng[ ea.

106
 }n sf`r=it, lunga procesiune a ajuns la
Capella, toat[ e inundat[ de lum`n[ri puse-n
lampadare de Murano, Ducele ocup[ locul central,
Cioclii r[sufl[ u=ura\i, Mandripora la porunce=te
prela\ilor ceva, probabil s[ gr[beasc[ ceremonia ]
nmorm`nt[rii c[-i apuc[ noaptea…Apoi cuv`ntul de
adio cu bigrafia seac[ a Ducelui, c[ a=a, c[ pe
dincolo, oare cine furnizase aceste date seci? O
biografie trucat[, chestii de-astea cu figura lui
ilustrissim[…Apoi Mandripora, cea mai
apropiat[ fiin\[ a Ducelui care va r[m`ne ve=nic ]
ndurerat[…
C`nd ie=ir[m din Capella se f[cuse sear[, o
sear[ ar[mit[ cu culoarea lunii care ie=ise din
valurile ]nvolburate ale m[rii =I b[tea printre
castanii b[tr`ni, arunc`ndu-=i razele pe aleile
pustii ce duceau spre cimitir. Mandripora merse s[
inspecteze cavoul =i-i pl[cu; era f[cut din
marmor[ alb[, iar deasupra se termina cu un
obelisc cu un vultur ]n zbor, str[juind zarea. }n fa\
[ erau scrijelite dou[ versuri:
“}ntoarce-te-n legend[, Duce,
C[ peste to\i amurgul cade…”
}n care legend[ s[ se ]ntoarc[?- m[ ]ntrbam
eu cu g`ndul la existen\a lui de boem. Ce f[cuse
el s[ intre ]n legend[? Dar acum nu mai era timp
de reflec\ii…
Se l[sase amurgul peste toat[ natura =i mai
ales peste m[re\iile Vene\iei =i peste to\i asce\ii
lumii care se plimbau cu barcarolele pe oglinda
apei, tri=ti =i dezola\i, de z[d[rnicia vie\ii.
Venea o can\onet[ murmurat[ ]ntr-un tremolo
trist din largul Lagunei =i-o chitar[ care-=i
sp`nzura sunetele de stre=inile inimilor,

107
picur`nd ]n auz miere de obol din fagurele
nev[zut al divinit[\ii.
Dup[ care Ducele de Spoletto fu cobor`t ]n
infinitul lumii, udat de lacrimile Mandriporei…

16

}n timp ce eu priveam spectacolul fascinant

al incendiului, v[zui un c[l[re\ ce spinteca zarea =i
se-apropia de mine cu sufletul la gur[. Tremura
tot =i nu putea s[ mai vorbeasc[. R[m[sese ]n fa\a
mea ca o stan[ de piatr[ =i nu zicea numic.
-Vorbe=te, omule, c[ de-aia \i-a l[sat
Dumnezeu gur[!- ]l zguduii eu =i-l trezii din acea
buim[ceal[ din care nu putea s[ mai ias[.
-A auzit }mp[ratiul de r[scoala voastr[ =i vine
cu o=ti s[ v[ pedepseasc[!
-Cine te-a trimis?
-Milostiva de }mp[r[teas[!
-De c`nd a devenit aceast[ }
mp[r[teas[ milostiv[? Du-te =i spune-i c[ Flavius
nu se teme de orice musc[ care b`z`ie…
-A mobilizat armatele lui =i-a plecat hot[r`t s[
d[r`me lumile actuale! A dat foc Bibliotecii din
Alexandria! Arde tot ]n calea lui! R[m`n numai
ruine =i jale, domnule!
-Nebunul! Nu-i nimic…Cam ]n c`te zile vor fi
armatele lui aici?
-Cam ]n trei-patru zile!
-P`n[ atunci ajungem la Izvor =I organiz[m
ap[rarea! Oameni buni, m-am adresat eu

108
mul\imilor, p[stra\i armele c[ vine }mp[ratul cu
armatele lui, organiza\i-v[ bine ap[rarea!
O r[scoal[ la marginea Imperiului nu d[dea
bine Imp[ratului; am mobilizat pe toat[ lumea,
copii, femei, b[tr`ni…
Priveam la m[re\ul spectacol al focului, av`nd
revela\ia unui nou ]nceput de lume! Limbile de
foc ie=au ca ni=te uria=e limbi de balaur =i ]
nghi\eau totul ]n calea lor; fugeau prela\ii ca
furnicile cu tunicele lor arz`nd, c[deau =i se
perpeleau =i sf`r`ia carnea pe ei…Solda\ii, c`\i
mai r[m[seser[, se ascundeau speria\i ]n p[durea
din apropiere…Totul devenise apocaliptic =i
nimeni nu =tia cum se va sf`r=i…
-Fra\ilor, ]i ]ndemnam eu, nu mai sta\i,
organiza\i ap[rarea c[ci }mp[ratul nu ne mai
iart[…Eu m[ voi duce la Izvor cu o gard[, voi
r[m`ne\i aici!

17

Cu Mandripora la vila Faustina. A=a ar putea

fi numit acest straniu capitol care putea
s[ lipseasc[, dar ]l inserez pentru ]nc`ntarea
cititorului.
Pleci pe un drum singur la o ]nmorm`ntare =i
te treze=ti ]ntr-o lume de vis. C[ci la vila Faustina
era o lume chiar de vis.
Am ajuns noaptea cu careta pe o =osea
dosnic[ printre cedri =i palmieri; vila Faustina era
a=ezat[ pe-o coast[, ]n fa\a soarelui, printre
arbu=ti ornamentali =i plante exotice ag[\[toare

109
care-i burdu=iser[ pere\ii. Avea o fa\ad[ crenelat[,
ferestre mari ogivale, luminate agiorno, u=i
enorme sculptate-n lemn, camere ]nc[p[toare
mobilate cu mobilier de epoc[ aurit. Peste tot
tablouri din epoca Rena=terii care te farmec[.Nu
=tiai ce s[ prive=ti mai mult, ornamentele
tavanelor crenelate sau pere\ii ]podobi\i cu
figurile femeilor lascive ale lui Rafael =i
Giorgione, Venus dormind pe un c`mp singur[ la
umbra cedrilor b[tr`ni sau madonele lui Ti\ian =I
Bellini care te transpunea ]n lumea visului…
-Aici, ]mi =opte=te Mandripora, vin c`nd sunt
d[r`mat[, stau o s[pt[m`n[-dou[ s[ m[ refac, =i-
apoi, ren[scut[-mi iau zborul c[tre alte meleaguri.
C[ci, domnule, zice ea ap[sat,sunt suflet
zbuciumat de grecoaic[ =i blestemat[ ca =i
bunicii =i str[bunicii mei s[ n-am stare! Dac[ nu
eram noi, grecii, Roma =I ]ntraga lume roman[ n-
ajungea la civiliza\ia actual[. Grecii au salvat
Roma =i barbarii au distrus-o! Umblu ]ntruna
s[ v[d lumea c[ci via\a noastr[ nu-i dec`t o
clip[ din Univers =i trebuie s[ fie m[rea\[…
Sun[ un clopo\el =i ap[ru o
feti=can[ frumoas[.
-Dou[ cafele!- zice Mandripora. Cu n[ut?- mi
se adres[ ea.
-Cu!
-+tiu ce crezi despre mine-zice- dar s[ =tii
c[ nu e adev[rat nimic!
-Ce s[ cred?-m[ ]ntreb eu =i o ]ntreb =i pe
ea.
-Hai, nu f[ pe naivul! Eu =tiu c[ aici
toat[ lumea m[ b`rfe=te!

110
 +i ap[s[ pe un buton =i se desf[cu plafonul =i
se l[s[ o r[coare =i-o ploaie cu stele =i-o lun[ gata
s[ ne cad[-n cap…+i toat[ t[cerea fu spart[ de un
cor de greieri care c`ntau ]n noapte.
-Nu \i-a spus nimeni nimic despre mine?
-Nu!
-Nu m-a b`rfit nimeni? Nu \i-a b[gat nimeni ]n
cap c[ eu sunt o curv[, ]i storc pe b[rba\i de averi
=i-apoi ]i omor =i-i schimb ca pe c[ld[ri?
Ap[ru feti=cana cu cafelele =i Mandripora
t[cu, le puse pe mas[, f[cu o plec[ciune ]n fa\a
noastr[ =i disp[ru pe u=[. Sorbir[m cafelele ]n
lini=te ]ntr-o t[cere prelungit[ ]n care-i observai
Mandriporei dou[ bobi\e de lacrimi, alunec`ndu-i
pe fa\[…
-Vin de la Samos, zise ea ]nt-un t`rziu, de-
acolo m[ trag eu; mama de la Samos, tata de la
Lesbos, plecasem pe Marea Neagr[ s[ ajung ]n
Crimeia cu comer\…Cu am`ndoi p[rin\ii…
Plecasem spre Grecia Mare…+i, offf, Doamne,
prin ce-am trecut! +i oft[ =I t[cu. Sorbi din cafea,
se scuz[ =i disp[ru c`teva clipe.
Ap[ru schimbat[ ]ntr-un neglijeu de noapte cu
dou[ fotografii ]n m`n[:
-A=a ar[tau p[rin\ii mei!
-+I ce s-a ]nt`mplat?
-Naufragiu!- sare ea deodat[, strig`nd tare.
Naufragiu! Ce mi-au v[zut ochii atunci, neam de
neamul meu s[ nu mai vad[!
-Ce?
-Dumneata ai sim\it vreodat[ c`nd e=ti ]n
gura mor\ii?

111
 He-he-he, de c`te ori nu sim\isem =i eu
aceast[ senza\ie =i prin c`te nu trecusem =i eu!
Dar t[cui, o l[sai pe ea s[-=i continuie povestea.
-Era o lun[ frumoas[ spre Bosfor =i se-auzea
c`ntecul muezinilor la ultima rug[ciune de noapte.
+i-au trecut pe l`ng[ noi un stol de pesc[ru=i
speria\i. Tata zice: “e ceva-n neregul[!”- umblase
mult =i cuno=tea tainele m[rii…Marea e cu
dou[ fe\e- zice ea- c`nd e lini=tit[, trebuie s[ te-
a=tep\i la furtun[! Mama dormea =i eu,
romantica, priveam cerul…E fantastic s[ prive=ti
cerul pe mare…Era ca acum- =i se uit[ ]n sus prin
deschiz[tura tavanului spre bolta de stele…}mi
pl[cea a=a de mult s[ privesc cerul noaptea, acea
c`mpie de stele ]ntr-o lini=te fantastic[…+i
dintrodat[ ]l aud pe tata strig`nd: “Furtun[[[[!”
Ceva negru ca de smoal[ a ]nv[luit totul, asta ]n
c`teva clipe =i valuri uria=e au venit peste noi cu
rafale puternice de v`nt…Am v[zut, drag[, cum se
r[stoarn[ corabia, prin lic[rul fulgerelor, cum tata
a fugit spre mama s-o scoale, c[ci dormea, cum
au alunecat am`ndoi ]mbr[\i=a\i, url`nd;
“Mandripoooraaaa!” +i-apoi n-am mai auzit
nimic, ]n v`rtejul acela ne-am f[cut una cu marea!
Acest episod a r[mas ]n amintirea mea ]nv[luit ca-
ntr-o cea\[.
+i m-am n[scut pentru a doua oar[; nu =tiu
c`\i ani s[ fi avut atunci, cred c[ eram mare c[ \in
totul minte…M-am trezit ]n casa unui mujahedin
bogat cu o droaie de neveste. +i am stat la el
cam un an, dac[ nu doi, p`n[ am auzit ce vrea
s[ fac[ cu mine…Probabil c[ m-a pescuit mai mult
moart[! E frumoas[- zice el- o las s[ se coac[, fac
avere din ea-zice- e o min[ de aur… S[ m[ v`nd[,

112
adic[… +i eu, c`nd am auzit a=a, am pus la punct
planul evad[rii…Doi eununci m[ p[zeau zi =i
noapte…+i-am g[sit o femeie-n harem cu hramul
lui Dumnezeu ]n suflet. Am rugat-o s[ m[ ia =i pe
mine ]n ziua de Ramazan prin ora= +i ea zice:
“hai, dar ]mbrac[-te ca lumea!”.+i-am plecat
s[ m[ ]mbrac, c[utam hainele cele mai frumoase…
C[ut`nd eu a=a, am dat de un ghiul de aur, s[ fi
avut ca un chilogram…+i atunci mi-a venit mie ]n
minte c[ aurul acesta m[ va salva…Bem un vin,
ne mai dezmor\e=te!
-Bem!
Sc[p[tase luna spre cornul caprei =i se
rumeneau zorii, stelele lic[reau deasupra capului
nostru, se topea noapte-n ziu[, greierii t[cuser[,
undeva aproape se-auzea clipocitul unei ape, se
l[sase =i r[coarea, o r[coare ce-\i picura fiori ]n
suflet.Am avut pu\in timp s[ m[ g`ndesc =i la
Sulamita =i la micu\ul Flavi, pe care-i l[sasem
singuri acas[…Ce-or fi f[c`nd ei acum? Cred
c[ dorm…+i eu stau =i ascult pove=tile
Mandriporei cu cad`ne =I eununci…
-S-a r[corit, zise Mandripora, =i iar ap[s[ pe
acel buton al plafonului care trecu la loc,
disp[r`nd cerul =i lundu-i locul un vitraliu cu
urcarea la cer a M`ntuitorului…E un vin bun,
continu[ ea, s[ bem; dup[ ]nmorm`ntarea asta
m[ simt buimac[ =i nu-mi vine nici somnul…
+i puse vinul ]n pahare =i-l d[du peste cap
=i-l d[dui =i eu cu g`ndul s[-mi mai
ostoiasc[ oboseala.
-Drobul [la de aur e vila asta!- reia
Mandripora conversa\ia. Am cump[rat-o de la un
senior…

113
 S[rea de la o discu\ie la alta incoerent,
r[m[sese cu povestea vie\ii ei la felah =i acum
s[rea la vil[.
-…stai, s[ vezi, c`nd am ajuns eu la
Vene\ia,eram o feti=can[ frumoas[…+i iar mai
turn[ ]n pahare =i b[u =i b[ui =i eu. M[ g`ndii
c[ aceast[ femeie e uns[ cu toate alifiile, ]i pl[cea
al naibii s[ bea! Aici m-a cunoscut Ducele! Eram ]
n floarea tinere\ii…+i-am a=teptat o via\
[ s[ moar[ Ducesa ca s[ m[ pot c[s[tori cu el…
S[ nici nu-\i treac[ prin cap c-a omor`t-o el! El n-ar
fi fost ]n stare s[ omoare nici-o furnic[…S-a otr[vit
de ciud[ c[ b[rbatul ei se ]ncurcase cu slujnica,
mama so\iei dumitale! +i-asta dup[ ce-i f[cuse
Ducesa de petrecanie…Ce stupiditate! Ce r[utate,
domnule! Trebuie s[ vie un alt Cristos s[ ]ndrepte
lumea asta- =i ar[t[ spre plafon- M`ntuitorul, cu
toat[ porunca Domnului, n-a fost ]n stare! Trebuie
s[ triumfe iubirea ]n via\[! }n\elegi, dumneata,
sau nu ]n\elegi?
M[ uitai mai atent la ea =i mi se p[ru din ce ]
n ce mai frumoas[; vinul ]i incendiase fa\a =i-i
r[scolea toate amintirile…O clip[-mi trecur[ =i
c`teva g`nduri profane prin minte. +i tot eu
m[ lamentai: s[ vii de la un mort =i s[-\i mai treac[
astfel de g`nduri prin cap! Doamne, iart[-m[!
-Ne-am luat cu vorba =i nu \i-am ar[tat vila…
C`nd pleci?
-M`ine cu po=talionul!
-Mai e timp de pove=ti, po=talionul trece
t`rziu =i ai tot timpul s[ mo\[i ]n el… Uite,
m[ trage ea de m`n[ ]n alt[ camer[, aici e camera
greceasc[, am aranjat-o ca la mama acas[, aici e
o camer[ maur[, ambi\ia Ducelui, vizitase Spania

114
=i-i pl[cuse mult stilul maur… Urmeaz[ apoi cea
japonez[, cea vene\ian[, cea turceasc[…cea
roman[… Treizeci =i dou[ de camere… +i m-am
g`ndit, ca semn al dragostei mele pentru Duce, s[
v-o las vou[ prin testament…
C`nd am auzit a=a a c[zut cerul pe mine =i
n-am mai =tiut ce s[-i mai r[spund. De-abia
a=teptam s[ plec acas[ =i s[-i spun =i Sulamitei
marea veste. +i ne-am ]ntors iar[ la b[utur[ =i-a
mai adus o sticl[ =i-am golit-o =i pe aia. +i Maria
Mandripora n-a mai rezistat =i-a c[zut d[r`mat[ pe
fotoliu… A=a am g[sit-o eu a doua zi c`nd m-am
trezit: ghemuit[ cu genunchii la gur[ =i cu m`na
dreapt[ sub cap. Visa ceva c[ci z`mbia ]n somn,
ceva frumos, care-i f[cea pl[cere. N-am mai
sculat-o, am plecat f[r[ s[-mi iau la revedere de la
ea…}mi p[rea r[u c[ nu-i ascultasem ]ntreagaei
poveste despre via\a ei…

18

C`nd am sosit la castel de la moartea Ducelui

de Spoletto, am g[sit-o pe Sulamita ]n parcul din
fa\a intr[rii principale, se juca cu micu\ul Flavi.
Dac[ pe mine nu m[ strigase niciodat[ pe acest
nume, pe Flavi nu-l mai scotea din m`ng`ieri:
Fl[vi=or, Fl[vi\[, Fla…
Micul Flavi f[cea tumbe, plecase cop[cel =i
parc[ toat[ lumea era a lui, g`ngurea prin iarba
mare, bucur`ndu-se de natura darnic[…Sulamita
st[tea pe o banc[ =i citea, din c`nd ]n c`nd ]=i

115
ridica ochii din carte =i-l urm[rea pe micu\ prin
bosche\i.
Acest copil ne umpluse casa de fericire, eu,
cel pu\in, eram ]nnebunit de bucurie c`nd ]l
vedeam; s[ ai un b[iat care-\i seam[n[ =i-\i duce
numele =i faima pe mai departe, e ceva…Voiam
chiar s[-i las testamentar, ]n caz c[ nu reu=eam
eu, harta cu Izvorul Fericirii =i hot[r`rea ca,
dup[ ce voi muri eu, s[ mearg[ el s[ deslege
tainele acestui Izvor.
-Hei, cum a fost?- m[ ]nt`mpin[ Sulamita
firesc, pe un ton de triste\e.
-Cum s[ fie? Ca la ]nmorm`ntare!
- +i el cum era?
-Cum poate s[ fie un mort? Era ur`t, \eap[n,
slab, cu ochii parc[ speria\i( a=a ]mi spusese
Mandripora c[-l g[sise). Costumul st[tea pe el ca
pe un manechin…
-+i c`nd te g`nde=ti c[ [sta a fost tat[l meu…
P[cat!- se lamenta ea-Ducesa era a=a de
frumoas[ moart[…}i st[tea a=a de bine ]
mbr[cat[…
-Femeile sunt mai fotogenice moarte dec`t
b[rba\ii!- ]i spusei eu.
-Apropo!- sare ea de la una la alta- nu \i se
pare c[ m-ai claustrat aici?
-Eu te-am rugat s[ mergi =i tu, dac[ n-ai
vrut…Dar nu uita c[ am o mare surpriz[ pentru
tine!
-|ine surpriza pentru tine =i nu lua alt[ vorb[!-
se bosumfl[ ea. N-am chef de ]nmorm`nt[ri =i de
bocete, altceva a= vrea eu! Ce-ar fi s[-l l[s[m pe
Fl[vi=or cu bona =i s[-i ]ntoarcem vizita
promis[ lui Verus al t[u?

116
 -De acord!- ]i r[spunsei eu- dar numai
c[ acum sunt obosit…
-Dar eu n-am zis acum, mi-o retez[ ea cu un
glas t[ios-poate ]n urm[toarele zile…
-Peste c`teva zile, da! S[-mi mai ias[ de sub
pleoape Maria Mandripora asta =i s[ scap de
umbra ei =i de figura Ducelui…+tii ceva?-
m[ gr[bii eu s[-i dest[inui surpriza-ne las[ nou[ cu
testament vila Faustina!
-Ne las[ pe dracu! Tu n-o cuno=ti…A\i fost =i
la vila Faustina? Acolo-=i ducea numai aman\ii…
Ea cum se comporta la ]nmorm`ntare?
-Cum s[ se comporte? Ea a organizat
toat[ ceremonia ]nmorm`nt[rii…
-+i tu?
-Eu am fost martor la deslegarea apei!
-Ca de obicei!- m[ ironizeaz[ ea.
-+i mai zice unul =i altul c[ e t`rf[! Dac[ era
t`rf[ se d[dea la fund.
-Poate c[ ai dreptate =i tu!
-Mandripora asta e plin[ de mister, nici nu
mai =tii ce s[ crezi despre ea! Pl`ngea =i-mi
spunea cu glas de foc c[ l-a iubit! Nici-o vorb[ c-ar
vrea ceva din averea lui…
-Ce avere -sare Sulamita- Ducatul [sta
nenorocit?
-Mai =tii! Dac[ mica duces[ nu-=i ia rolul ]n
serios- glumii eu =i plecai s[ m[ joc cu Fl[vi=or
c[ci venea cop[cel leg[n`ndu-se c`nd pe un picior,
c`nd pe altul, g`ngurind: ta-ti! ta-ti! ta-ti…
}l luai ]n bra\e =i-l str`nsei la piept ca pe o
comoar[ =i m[ g`ndii c[ eu, la timpul meu, n-am
avut parte de a=a ceva. B[iatul ]nfipse m`na ]n
p[rul meu =i trase c`t putu, apoi ]ncepu s[-mi

117
m`ng`ie obrajii cu p[lmu\ele lui mici, g`ngurind
c`ntat: ta-ti, ta-ti, ta-ti…
-E nec[jit, m[ puse Sulamita ]n gard[, ]i dau
din\i=orii =i -l m[n`nc[…+i-apoi nu mi-ai r[spuns
la ]ntrebare…
-La care?
-La propunerea mea cu vizita aceea…
-Dac[ vreai tu, plec[m peste o zi!
N-am stat nici dou[ zile s[ m[ odihnesc; peste
o zi, diminea\a, am plecat cu docarul spre locurile
lui Verus… Niciodat[ n-am v[zut-o pe Sulamita
a=a de frumoas[ =i vesel[ ca acum, ]=i pusese
pe ea o rochie bleo, reflexul cerului de var[,care-o
f[cea un ]nger. Culoarea pielii ei, a fe\ei, mai ales,
blond[, ]ncadrat[ de bucli=oare, cu n[sucul ei
finu\, ochii mari, c[prii, gura mic[, toate- toate o
f[ceau ]n acel albastru sidefiu o madon[ demn[ de
penelul celui mai mare pictor…G`tul =i s`nii
b[t`nd ]n roz se pierdeau ]n dantel[riile
decolteului, l[s`nd un misterios g`nd profan ]n
orice ochi care o privea… Mi-am adus aminte de
la logodn[ de sfaturile unui coleg, care trecuse
printr-o astfel de experien\[. “Fere=te-o, Flavius,
de ochi profani c[ femeia asta are pe dracu-n ea!”
+i acest sfat reu=ise s[ m[ scoat[ din s[rite
atunci! Acum, privit[ prin prisma acelor clipe,
dizerta\ia lui ]mi ]nprosp[t[ gelozia…R`sei =i eu
de prostia mea =i-mi adusei aminte c[ nu
trecuser[ nici dou[ luni de c`nd discutasem cu ea
despre gelozie =i-i categorisisem pe oamenii
gelo=i cei mai ridicoli oameni din lume! +i
g`ndul- ]n acea leg[nare a docarului- iar ]mi fugea
la Maria Mandripora, oare c`\i b[rba\i f[cuse ea
gelo=i? Nu =tiu ce-mi veni cu aceast[ apropiere

118
dar pentru prima dat[ pusei cele dou[ femei fa\[-n
fa\[ =i ]ncepui s[ la compar…
-Prive=te, drag[, ce natur[ ]nc`nt[toare!- se
entuziasm[ Sulamita de peisajele ce ni se
deschideau ]n fa\[, ni=te dealuri =i mun\i, printre
care c[l[toream, peste care natura-=i v[rsase
toate darurile l[sate de Dumnezeu pe p[m`nt:
p[duri ]nverzite, pline de r[coare, ]n care c`ntau
tainic p[s[rele, poiene multicolore cu om[tul ierbii
p`n[ la glezne, pline cu flori unde se jucau roiuri
de fluturi albi, g`ze ]ntr-o permanent[ nuntire,
dealuri punctate cu mioare p[sc`nd, mun\i
sp`nzura\i cu v`rfurile de cer, albi ca varul,
pierdu\i ]n albastrul azuriu al boltei, ape repezi,
cl[bucite ]ntr-un alb ]maculat,care curgeau la vale
]n mici cascade sperioase, toate se
transformaser[ parc[ ]ntr-un paradis ]n care nu te-
ai mai fi s[turat s[ tr[ie=ti departe de grijile
Ducatului =i de zbuciumul ]ntregii lumi…
Eram ]ns[ obosit =i n-aveam ochi =i urechi
pentru toate acestea. Mi se f[cuse lehamite de
via\[ dup[ aceast[ nenorocit[ de ]nmorm`ntare ]n
mijlocul unei lumi str[in[ de mine; aici, ]n
aceast[ s[lb[ticie a naturii ar fi fost locul nostru
f[r[ nici-o grij[, nici de avere, nici de Ducat, nici de
Duce sau de Maria Mandripora…=i nici de grija
Izvorului…
-Cred c[ va fi bucuros messerul Verus c`nd ne
va vedea!-zise Sulamita dup[ entuziasmul ei ]n
fa\a naturii care-o ]nc`ntase at`t de mult.
-Poate e, poate nu e; noi s[-i facem hat`rul!-
i-o retezai eu,plictisit de-at`ta drum zdruncinat de
docar, [sta a fost =i a r[mas un fluier[-v`nt,
risc[ =i pierde, risc[ =i c`=tig[!

119
 -Risc[ =i tu!- sare Sulamita la mine, ar\[goas[.
Asta era! S[ risc =i eu, adic[ s[ m[ apuc de
nego\ sau de ce credea ea, s-o \in ]nzorzonat[ ca
pe Maria Mandripora ]ntr-o vil[ Faustina, t`iat[-n
marmor[, ca pe o ]mp[r[teas[! +i ce at`ta tam-
tam cu bazbuzucul [sta de Verus? I-ar trebui =i lui
o Mandripor[ s[-l duc[ la r`p[!
-Ce ]n\elegi tu prin risc?- o ]ntrebai eu pe
Sulamita, intrigat de exemplul ei cu Verus.
Dar femeia t[cu; se-apropia un han unde
trebuia s[ facem un popas s[ schimb[m docarul cu
o caretta, mai comod[ =i mai luxoas[. Fusese
ideea Sulamitei, ca s[ fac[ impresie la curtea lui
Verus- =i-=i schimb[ privirea pe arhitectura
hanului, f[cut numai din lemn cu o mare
ingeniozitate de cine =tie ce me=teri
vesti\i:st`lpii erau sculpta\i ]n sc[ri\e cu figurine
de meduze ]n relief, geamurile ogivale cu
chenare-n frunze de stejar, br`uri de flori =i figuri
geometrice f[ceau impresia unui muzeu al artei
populare ]n lemn.
}n contrast cu cl[direa, doi cheflii ie=ir[-n
balcon =i ]ncepur[ s[ fac[ glume de=ucheate pe
seama Sulamitei. Ea se sup[r[ =i ]mi zise:
-Lu[m caretta =i plec[m imediat! Mi-e sil[ de
ace=ti be\ivi ordinari! Idio\ii…
R`sei, reu=iser[ s-o inerveze =i s-o dezguste
de hanuri cu arhihecturi filozofale; dac[ =i la
Verus va mai ]nt`nli asemenea scene, are
s[ t`njeasc[ dup[ lini=tea c[minului nostru pe
care-l l[sasem ]n urm[ pe m`na bonei =i a
micu\ului Flavi.
C`nd am plecat de la han, se l[saser[ umbrele
]nser[rii, contururile dealurilor =i ale mun\ilor se

120
alungiser[, soarele se pitise pe dup[ ele,
sc[p[t`nd ]n valea unde trebuia s[ ajungem noi la
messerul Verus. Sulamita t[cu tot drumul, eu ]
ncercai s[ dorm, ]nc[ nu-mi trecuse oboseala de la
Vene\ia, auzeam ca prin vis ro\ile carettei =i parc[
ceva din tactul lor mi se ]nv`rtea ]n creieri…
}n sf`r=it, dup[ lungi ocoli=uri pe
dup[ versan\ii mun\ilor, am ajuns la curtea lui
Verus aproape de miezul nop\ii. Un lacheu cu doi
ogari dup[ el ne anun\[ vizita. L-am v[zut pe Verus
foarte entuziasmat de venirea noastr[, avea
invita\i, c[ci tot palatul era luminat a giorno =I de
pe ferestrele ]ntredeschise r[zb[tea o muzic[ de
clavecin, umpl`nd toat[ natura cu suneltele lui, ca
t`nguirile unei fecioare.
-Ce surpriz[, signora!- se repezi el ]nt`i la
Sulamita =i-i s[rut[ m`inile. Credeam c[ nu mai
veni\i! }mi serbez cei treizeci de ani- se ]ntoarse
el c[tre mine- =i-am dat un bal, voi o s[ fi\i
oaspe\ii mei de onoare!
}nc[ de la intrare ne izbi opulen\a, o risip[ de
bog[\ie peste tot, de la vestimenta\ie p`n[ la
paharele de cristal care str[luceau la luminile
lampadarelor pline cu nectarul lui Bacus =i de la
picturile marilor mae=tri p`n[ la covoarele
orientale ]n care se ]ngropa piciorul…Sulamita
r[m[sese ]ncremenit[, nici nu =tia ce s[ admire
mai mult, noi cu Ducatul nostru eram departe de
ceea ce ne oferea messerul Verus. Pe l`ng[ toate
acestea, oameni de condi\ie social[ ]nalt[, de la
duci =i ducese, papi, cardinali, generali p`n[ la ]
nalte fe\e rege=ti str[luceau cu aerul lor nobiliar
la lumina lampadarelor…

121
 -Ducesa poate dore=te o camer[ pentru
odihn[!- se adres[ el Sulamitei. Veni\i cu mine
s[ v[ ar[t obiecte achizi\ionate de la chinezi =I
arabi, din Indii =i de la muscali…+i trotu=i ave\i ]
n fa\a dumneavoastr[ un om nefericit! Ne
prezent[ ]ntregul palat cu str[lucirile lui; Sulamita
r[m[sese ]nc`ntat[ de ce vedea, nu mai vedea =i
nu mai auzea nimic, ]n afar[ de acele obiecte…
Nici nu observase c[ messerul ne invitase ]n sala
de bal =i zisese tare, s[ aud[ toat[ lumea:
-Signora Duces[ de Spoletto cu so\ul ei,
secretarul Ducatului! Sunt oaspe\ii mei de
onoare!
Sulamita se dusese ]n camera rezervat[ ei =i
se schimbase. }=i pusese pe g`t coliere ]n reflexe
dulci de verde crud =i rubiniu =i-i scotea curbele
g`tului ]n relief sub decolteul dantelat al rochiei, ]
nvior`ndu-i pielea catifelat[ ca filde=ul sub
luminile discrete care-i jucau pe corp, ]nfl[c[r`nd
corpul ei de andaluz[.
Dintr-o ochire, observai c[ ea era cea mai
frumoas[ femeie din toat[ adun[tura aceea.
Sulamita, surprins[ de prezent[ri, r[m[sese
n[uc[,, nu =tia ce s[ mai fac[; ]n afar[ de c`teva
plec[ciuni ]n semn de salut c[tre cele patru col\uri
ale s[lii, nu mai schi\[ nimic. Se pornir[ spre ea
priviri iscoditoare din toate p[r\ile: lornioane,
binocluri =i ochelari o puser[ sub observa\ie ca pe
un obiect ciudat…Apoi urmar[ oftaturi de
u=urare, z`mbete, regrete…tinere\ea, of,
tinere\ea, dup[ care regretau to\i…
A urmat masa =i dansul.
-Am o poft[ nebun[ de dans!- ]mi =opti
Sulamita mie la ureche.

122
 Apoi veni Verus =i o invit[ la dans, era un
vals u=or, ambii p[reau c[ plutesc ]ntr-o dulce
leg[nare ca dou[ creaturi din alte lumi, dou[ firi
romantice, care exaltate, se credeau c[ plutesc
prin Paradis…Muzica c`nta domol cu rostogoliri de
castanete =i ocoli=uri de glasuri de viori =i
violine; un flaut singuratic prelua melodia =i o
ducea undeva ]n seraiurile orientale, un fel de
dulci sonuri melancolice sc[pate din harphele
atinse de v`nt ale lui Minos…
Privind-o a=a cum se leg[na ]n bra\ele lui
Verus, mi s-au adeverit ni=te b[nuieli ale mele:
Sulamita nu-i de mine! O iubesc prea mult s[ nu o
]n\eleg, asta e via\a ei: nestatornicia, muzica,
dansul, opulen\a, colierele, pictura, literatura,
visul, lumea ireal[…+i pentru prima dat[ ]mi p[ru
r[u c[ am dat via\[ unui copil cu aceast[ femeie…
Chiar m[ ]ntrebai ]n sinea mea cum am putut s-
o \in p`n[ acum l`ng[ mine. Ce puteam eu s[-i ofer
din toate acestea? Era parc[ o pas[re
sc[pat[ dintr-o colivie care-=i luase zborul spre
alte \inuturi: dorul de azurul albastru al cerului,
dar =I de viforul iernilor s[lbatece. Via\a este o
curioas[ c[utare a ceea ce noi numim Fericire…Eu
fug dup[ o iluzie,tu fugi dup[ o iluzie, noi to\i
fugim dup[ iluzii, c[ci iluzii sunt toate ]n lumea
asta, dup[ cum spunea Magister Senten\iorum…
+i ]n timp ce eu m[ pierdusem ]n asemenea
lamenta\ii, apare Sulamita, sc[pat[ din bra\ele lui
Verus, f[c`nd aer cu enormul ei evantai,
=optindu-mi:
-E splendid, Flavi!
}mi zisese <Flavi>, parc[ i s-ar fi f[cut mil[ de
mine =i acum voia s[ m[ consoleze. Femeile simt

123
c`nd sunt vinovate, se gudur[ ca pisicile =i-=i
ascund ghearele. Nu-mi mai zisese <Flavi>
demult, acum nu =tiu ce-o apucase…
-}mi pare bine!- ]i r[spund eu cu un glas
glacial- dup[ at`ta claustrare la castel, meri\i =i tu
o distrac\ie!
Pe mine m[ cuprinsese oboseala, mai luai
c`teva pahare de vin =i ]ncercai s[ stau cuminte ]
n col\ul meu. Noaptea trecu repede pentru
Sulamita =i greu pentru mine; la sf`r=itul balului,
Sulamita fu declarat[ regina balului, ]n
entuziasmul tuturor. Dansul de onoare ]l f[cu cu
Verus =i la sf`r=it mi-o aduse de bra\ ca pe un
trofeu =i-mi mul\umi pentru clipele ]nc`nt[toare
pe care i le oferise so\ia mea. Nimic nedemn la
orizont ]n comportarea lor ca s[-mi dea de b[nuit
ceva, numai starea lor sufleteasc[ p[rea s[-i
desconspire; luciri apocaliptice ]n irisurile ochilor
lor ce se-ntret[iau ca ni=te s[ge\i otr[vite!
-Hai, Sulamita, s[ ne odihnim c[ m-a cuprins
oboseala!- i-o retezai eu, cam sastisit de
toat[ aceast[ poveste.
-Tot tu?- sare ea. Adic[ tot eu care st[tusem
pe margine =i privisem la ei?
-Da, tot eu!- ]i replicai nervos; ai uitat de
unde vin eu? F[ptura mea e populat[ de mor\i, cu
cimitire =i cu Mandripore nenorocite =i cu Vene\ii
care-mi plesc[ie cu apa lor ]n cap, trebuia tu s[ fii
acolo s[-\i jele=ti unchi=orul sau tat[l sau ce-\i
mai este… }\i place c`nd te prezint[ messerul
Verus Ducesa de Spoletto, nu?
A t[cut =i s-a f[cut toat[ ro=ie…
-Hai!- a zis ea ]ntr-un t`rziu =i apoi iar a t[cut
tot timpul p`n[ ne-am culcat.

124
 O priveam ]n lumina l[mpii din podea cum se
dezbr[ca ]n lini=te, ]n intimitatea ei, cum ]=i
trage ciorapii, rochia, cum ]=i admir[ corpul gol ]n
oglinda din perete , corpul ei care, dup[ na=tere
se rotunjise =i se feminizase, cum repara ridurile
fe\ei, pu\inele umbre care-i ap[ruser[ dup[ acea
noapte, cum ]=i admira dantura =i buzele
c[rnoase a c[ror senzualitate te cople=au.
Negre=it, Sulamita avea con=tiin\a frumuse\ii ei
=i arta seducerii, transmis[ de cine =tie ce
str[bunic[. Acum se privea cu ochii celor care o
admiraser[ la bal =i mai presus de orice, cu ochii
messerului Verus, care-o \inuse toat[ noaptea ]n
bra\e, ochi care-o sorbiser[ =i-o
f[cuser[ s[ r[t[ceasc[ prin labirintul aiurelilor ei =i
care-o ame\iser[ deabinelea…

19

S[ m[ ierte cititorul dac[ ]nc[ ]l voi mai plimba

prin arhitectura Grotelor sau pe meleagurile
Izvorului Fericirii! Crez`nd c[ odat[ c`=tigat
Izvorul Fericirii, restul romanului nu =i-ar mai
avea rostul…Nici eu n-a= mai vrea s[ complic
inutil aceast[ poveste =i v-a= l[sa pe
dumneavoastr[ s[ b[nui\i ce s-a ]nt`mplat
dup[ aceea. Dar vreau s[ fiu obiectiv, s[ nu v[ las
pe fiecare cu fantezia alerg`nd prin cine =tie ce
h[\i=uri dup[ viitorul personajelor… Trebuie
s[ v[ spun c[ nara\iunea de-acum are haz! C[ci ]n
via\[ nu e deajuns s[ c`=tigi ceva, fie el =i Izvorul
Fericirii, fie pe Sulamita, ci s[ p[strezi acel ceva =i

125
s[-i dai un sens. Dumneavoastr[ crede\i
c[ mul\imea de neferici\i s-au a=ezt cumin\i la
coad[ =i a=teapt[ s[ bea din acel Izvor pentru a
c[p[ta acea stare pe care muritorii o numesc
Fericire? Dac[ ar fi a=a, ne-am a=eza =i noi ]n fa\
[, cu voia mea =i -am sorbi un c[u= care ne-ar
transpune ]n aceast[ stare. <Veni\i, lume- v-a=
chema- s[ v[ fac ferici\i!> Dar fericirea, dragii mei,
are mii de fe\e =i adesea ceea ce pentru unul ]
nseamn[ fericire, pentru altul este semnul unei
mari nenorociri…
Dar cu voia dumneavoastr[ s[ ne l[s[m pe
firul povestirii. V[ aminti\i de Omul Grotelor, de
acea matahal[ care st[tea ]nchis, nici el nu =tia
de c`nd, =i ]=i a=tepta tragicul sf`r=it? Acum, ]n
culmea gloriei, marele colaborator al meu, ]mi
aducea de gulerul tunicii pe=tii vii care-i mai
c[zuser[ ]n m`n[, dup[ incendiul devastator care
avusese loc.
-Prive=te-i, st[p`ne,- mi se adresa el mie
satisf[cut- prive=te lipitorile astea cum se roag[ s[
le d[m drumul!
M[ uitai la primul, st[tea cu capul ]n jos ]n
mantaua-i neagr[, cu un fel de ceaun pe cap.
M[ apropiai de el, ]i ridicai b[rbia s[-i v[d fa\a =i
deodat[ m[ cuprinse o sc`rb[ ancestral[: m[ trezii ]
n fa\[ cu z`mbetul f[\arnic al lui Emanoilos =i cu
chelia lui, =i cu nasul lui coroiat, =i cu obrajii lui
buh[I\i =i l[b[r\a\i.
-De ce m-ai min\it, maestre?- ]l ]ntrebai eu cu
acea lini=te =i senin[tate pe care \i le d[ puterea.
De ce te-ai pus ]n slujba t`lharilor? Omule, ]i
strigai eu Omului Grotelor, acestui dobitoc d[-i un

126
picior ]n spate =I las[-l liber s[ se t`rasc[ ca
l[b`rcile pe p[m`nt!
-Ne se poate, st[p`ne!- ]mi repro=e Omul
Grotelor.
-Ba se poate! Dumnezeu este mare…
+i-l v[zui pe matahal[ cum ]l trase mai la o
parte =i cum ]ncepu s[-=i fac[ meseria, ridic`nd
huiduma de picior =i lovindu-I pe r`nd pe fiecare,
trimi\`ndu-i la origine cu ni=te ]njur[turi
deocheate.
+i r[m[sei singur…Doamneee, ce lini=te se
l[sase =i ce priveli=te =i ce dezastru…+i toate
astea la un loc, pentru ce? Adu-mi, Doamneee,
Rauiul sau Paradisul sau cum ]i vei zice tu ]n locul
acestei dezgust[toare priveli=ti =i Raiul s[ fie
aceast[ iarb[ mare plin[ cu maci ro=ii =i prin iarb[
s[ fug[ gazela mea, Farah, cu picioarele ei lungi,
cu f[ptura ei de culoarea abanosului, cu coama
p[rului ]n v`nt, cu fa\a ei de cremene ars[ ca a
Cleopatrei, s[ m[ strige =i s[-mi
spun[ c[ m[ iube=te, c[ci, Doamneee, am mare
nevoie ]n astfel de clipe de iubire =i de
m`ng`iere…Ea e singura care a crezut ]n mine =i-
n Izvor =i-n m`ntuirea acestei lumi r[t[cite…+i mi
s-a topit ca ceara acolo sus, ]nghi\it[ de l[comia
fl[c[rilor. F[-o, Doamneee, =i adu-mi-o s-o prind ]n
bra\e =i s-o s[rut =i s[-i culeg maci s[lbatici, s[-i ]
mpodobesc p[rul cu ei =i-apoi s-o prind de
m`n[ s[ fugim undeva departe de lume ca doi
nebuni ferici\i…
Dar nu exi=ti, Doamneee, sau dac[ exi=ti,
e=ti a=a de r[u, Doamneee, c[ci \i-ai luat ]n slujb[
nenoroci\i de teapa lui Emanoilos ca prin ei
s[ subjugi spiritul uman, s[-l ]ngenunchi =I s[-l

127
distrugi…D[-ne, Doamneee, dac[ mai tr[ie=ti,
c[ =tiu c[ e=ti ve=nic =i po\i face orice, d[-ne
libertatea ]nceputului, Raiul Evei =I al lui Adam,
s[ ne bucur[m ]n via\a noastr[ mic[, ce ne-ai
h[r[zit-o, de clipa ce ni s-a dat! F[ ca acum ]n
aceste clipe m[re\e, s[-mi apar[ micu\ul
meu,Fl[vi=or, s[ m[ joc cu el prin iarb[, cum
m[ jucam acolo la castel…tot a=a cu bucli=oarele
lui ]n v`nt, cu fa\a lui alb[ de ]ngera=, cu
picioru=ele lui sprintene, strig`nd dup[ mine: ta-
ti, ta-ti…
F[, Doamneee, dac[ mai exi=ti, s[-mi
apar[ mama lui, depravata aia de Sulamita, s[-mi
cad[ la picioare =i s[ -mi strige:<Iart[-m[, iart[-
m[! Tu e=ti }mp[ratul lumii, st[p`nul Izvorului, vin
la tine =i cad ]n genunchi, c[ci ]ntortochiate sunt
c[ile vie\ii, s[ te rog s[ m[ ier\i c-am fost o
r[t[cit[ prin via\[, m-au am[git safirele lui Verus =i
opulen\a lui, =i palaturile lui, =i aurul Ofirului…>
+i eu, Doamneee, s-o prind de m`n[, s-o
m`ng`i, s[-mi fac palmele c[u= =i s[-i prind obrajii
aceia ]mbujora\i ]n ele, a=a ca odinioar[, c`nd era
fecioar[ =i s[ le sorb ro=ea\a lor =i mirtul lor, =i
dulcea\a lor de m[r r[scopt, nes[\ios ca un ]nsetat
=i-un ]nfometat goliard =i s[-i =optesc la ureche,
s[rut`ndu-i lobul: <Te iert, Sulamita, c[ci to\i
suntem r[t[ci\i pe p[m`nt! Te iert c[ci te-am iubit
=I numai cine iube=te =tie s[ ierte!>
Doamneee, nu exi=ti, c[ dac[ ai exista nu
l[sai s[ se nasc[ asemenea priveli=ti, mi-e
groaz[ de ceea ce v[d =i aud, peste tot fl[c[ri =i
moarte, mul\imi agitate, ie=ite din apele lor,
a=tept`nd miraculosul Izvor, p[s[ri de

128
prad[ tr[g`nd din carnea ars[, cl[diri =I arbori
fumeg`nd…
+i m[ ]ntreb eu de ce sunt cuprins de aceste
efuziuni lirice =i n-am starea aceea de
grandilocven\[ pe care o au ]nving[torii, marii ]
nving[tori, care au cucerit lumile, bun[oar[ ca Tit
Liviu sau ca Alexandru Macedon c`nd a s[rutat
C`mpiile Elizee…Peste tot mi se preg[tesc lauri,
poe\ii ]mi c`nt[ osanale, muzican\ii ]mi
c`nt[ c`ntece de slav[, mul\imile
murmur[ rug[ciuni…To\i vor o nou[ st[p`nire =i pe
mine pun`ndu-m[ ]n v`rful ei, drept }mp[rat!…

20

Peste tot t[ceri, ruine, fum, mor\i…

Undeva la o parte se-auzea clipocitul firavului
Izvor, curgea lin dintr-o st`nc[ =i-=i str`ngea
firi=oarele de ap[ ca argintul viu, strecur`ndu-se
la vale printre pietre…
M-am apropiat de el =i l-am s[rutat, gustul lui
mi-a dat acea stare pe care n-am sim\it-o
niciodat[, ceva ciudat ]ntre fericire =i extaz… Am
pus pe Omul Grotelor s[ organizeze paza lui =i eu
m-am culcat cu capul pe-o st`nc[ s[ dorm, c[ci
eram foarte obosit.
M-am visat un fel de paznic al acestui
miraculos Izvor, aveam pe mine o pelerin[ alb[,
lung[, str[lucitoare, zeiasc[ ca a ]mp[ra\ilor
romani, ]n m`na dreapt[ ]mi pusese Dumnezeu
un toiag cu care indicam oamenilor calea spre

129
Izvor iar de partea cealalt[ mul\imi nesf`r=ite de
oameni a=teptau s[ guste din miraculoasa ap[.
}mi zise Dumnezeu: <Tu ai s[ fii al doilea
Mesia! Oamenii s-au depravat =i s-au dep[rtat de
Mine, ]nv[\[tura Fiului meu nu-i mai intereseaz[.
Tu adu-le ceva nou: speran\a ]n aceast[ lume! I-
am min\it prea mult cu lumea cealalt[ =i =i-au
pierdut ]ncrederea-n Noi!>
+i apoi Dumnezeu, dup[ ce mi-a spus toate
astea, s-a urcat sub form[ de stea spre ]naltul
cerului…
}mi l[sase un registru ]n care trebuia s[ \in
eviden\a celor ce se blagosloveau cu apa
Izvorului, trebuia s[ notez acolo numele =I
prenumele, v`rsta, locul na=terii, cauza nefericirii
=i semn[tura. Totul prinprejur se f[cuse ro=u,
iarba, copacii, cerul, p[s[rile, un ro=u aprins ce
b[tea-n galben, ca ]n apusurile de odinioar[, =i
soarele era ro=u, tot cerul =i p[m`ntul erau
parc[ ]mpro=cate cu s`nge, un fel de genocid
universal din care r[m[sese doar s`ngele
s[ domneasc[ ]n Univers. Eu am ordonat mul\imea
pe categorii: poe\ii la poe\i, ho\ii la ho\i, curvele la
curve, muzican\ii la muzican\i, criminalii la
criminali etc. =i tot a=a p`n[ seara c[ci, ]n visul
meu ]ncepusem treaba asta de diminea\[. +i pe
sear[ m-am suit pe-o st`nc[ ]nalt[ s[ am
toat[ mul\imea sub priviri =i-am ]nceput s[ le
strig:
-Oameni buni, s[ fim bine ]n\ele=i!
S-a f[cut lini=te, o lini=te de morm`nt =i mii,
sute de mii, milioane de ochi s-au ]ndreptat c[tre
mine =i m-au ]n\epat cu lumina lor.

130
 …aici, am continuat eu, este Izvorul Fericirii,
accentuez, al Fericirii, nu cel al M`ntuirii sau al
T[m[duirii…A=a c[ voi, lepro=ilor, =i
voi,bubo=ilor, =i voi,apuca\ilor, =i voi, s[racilor,
=I voi, curvarilor, ho\ilor, criminalilor, sau
nelegiui\ilor =i care ve\i mai fi, lua\i-v[ t[lp[=I\a de
aici, nu v[ putem lecui, apuca\i alt[ cale =i
de=erta\i-v[ sacul de p[cate, spovedi\i-v[, face\i
ce =ti\i voi ca s[ v[ ierte Dumnezeu, c[ci numai El
v[ poate sc[pa de-asemenea p[cate!
-Atunci- sare o femeie din mul\ime- cine sunt
cei ce vor fericirea? Era ]n vorba ei =i revolt[, =i
ur[, =i durere, dar =i speran\[. Sunt s[rac[, striga
ea, am =ase prunci, b[rbatul mi-a fost ]nghi\it de
Grote, toat[ lumea =tie de Tobit Eretucu, e martir,
mi l-au crucificat acum dou[ duminici =i s-au
hr[nit cu el o s[pt[m`n[ la r`nd gai\ele =i ciorile pe
la r[sp`ntii, c[ci nici le=ul nu mi-au dat voie s[-l ]
ngrop cre=tine=te!
Privii la ea =i mi se f[cu mil[, avea doi copii ]n
bra\e =i patru dup[ ea, o tr[geau de fust[. }i
cunoscusem =i b[rbatul, era un vl[jgan blond,
sp[tos, ]nalt, v`njos, care furase nu =tiu ce de la
aba\ii =i l-au prins =i l-au executat…
-Voi, s[racii, r[m`ne\i, dar m[ ]ndoiesc de
eficien\a Izvorului asupra voastr[…
Acum am auzit eu primul <huoooo!> scos cu
sc`rb[ de toat[ mul\imea, un < huooo!> pe toate
tonurile…
-Sta\i, oameni buni, nu m[ blama\i, am ]
ncercat eu s[-i potolesc, sta\i s[ ]ncerc[m!
Se apropie de mine o a doua femeie =i-mi
zise:
-}ncerc eu prima!

131
 Era ]mbr[cat[ sumar cu o rochi\[ de stamb[,
decoltat[, scurt[; avea un glas cunoscut de
sopran[, muzical, care m[ ]nfior[. To\i au t[cut =i
ascultau…
-Cum te cheam[?- o ]ntrebai eu pentru a o
trece-n registru.
-Sulamita Flavius Malvinus!
Am tres[rit, nu se poate s[ fie Sulamita- mi-
am zis-ce caut[ ea printre neferici\i, ea care se
crailicea ]n averea messerului Verus?
-V`rsta?- continui eu, pref[c`ndu-m[ c[ n-o
cunosc.
-Trei zeci de ani!
-Ce te-aduce aici?
-Am crezut ]n glasul inimii =i m-am ]n=elat!
L-am iubit pe Verus =i m-a p[r[sit dup[ o
ghei=[ prin Orientul lui…
I-am dat ap[ din Izvor cu c[u=ul palmelor
mele, ea a ]nghi\it de c`teva ori =i apoi mi-a
=optit la ureche:
-Fii atent, nenorocitule, c-o fac din
mil[ pentru tine! Izvorul Fericirii nu e dec`t o
fic\iune ]n capul t[u, transmis[ din genera\ie-n
genera\ie, ai crezut ca un prost ]n el, ai r[sturnat
lumile, golind Grotele de pleava lumii, acum e
r`ndul t[u, [=tia- =i ar[t[ cu m`na peste acea
mul\ime- te decapiteaz[, nu le trebuie minciuni,
Fic\ionaruleeee!, de-aia am plecat eu de la tine,
visezi mereu aiureli…Eu am venit s[ te salvez,
Fic\ionarule! F[ ca mine c[ci astfel e=ti ca =i
mort: eu am s[ le \in o prelegere pro=tilor [stura
despre Izvor, s[ le spun cum m[ simt eu dup[ ce
am b[ut miraculoasa ta ap[, =i tu car[-te unde-i
vedea cu ochii, du-te dracului, dispari de pe fa\a

132
p[m`ntului c[ }mp[ratul a pus pe capul t[u
milioane de taleri…
N-am mai avut timp s[ mai ]ntreb nimic,
voiam s[ discut multe cu ea, s-o ]ntreb de unde
=tie toate acestea, ce mai face, dac[ e adev[rat
ce-a spus ea despre Verus, dac[ a mai pus vreo
floare la morm`ntul lui Fl[vi=or…Dar a disp[rut ca
o n[luc[…+i eu m-am retras ]n t[cere ]n dosul
unor cl[diri =i-am luat-o la fug[ prin p[dure de
frica furiei mul\imii; am fugit mult pe-o potecu\
[ p`n[ la marginea p[m`ntului, dup[ care am
c[zut ]ntr-un h[u…+im\eam cum cad, cum plutesc
u=or spre fundul acelui h[u, a=teptam
s[ m[ sfar`m de st`nci, s[ mor, s[ mi se
piard[ urma, dar c[deam mereu, mereu, pluteam
ca un fulg ]n irealitate ]ntr-o stare de
imponderabilitate care-mi d[dea senza\ia c-am
luat calea lui Dumnezeu…

21

Dup[ vizita la messerul Verus, Sulamita ]=i ]

ncuie =i gura =i inima fa\[ de mine, pe Fl[vi=or ]l
l[s[ mai mult pe m`na bonei =i a mea =i ea se
apuc[ de scris la acel nenorocit roman al c[rui
subiect trebuia s[ fie via\a Ducelui =i-a Ducesei.
Dar romanul ei ie=ua ]n manierism =i-n fantastic,
bun[oar[ f[cuse din Duce un Verus pe placul ei, ]l ]
ntinerise =i-l ]nfrumuse\ase =i-i pusese toate
atributele celuilalt. Iar ]n locul nenorocitei de
Mandripora, juca ea, Sulamita, teatru pe lagunele

133
Vene\iei sau aiurea prin Nordul ]nghe\at, unde
domnea Ondin…+i peste tot scene de amor
grotesc sub paza ]ngerilor care ]i veghea de rele
sau ]i ajuta s[ dep[=easc[ clipele lor grele de via\
[…Pusese at`\ia ]ngeri ]n roman ]nc`t Dumnezeu
nici nu mai avea loc, trecuse rescrierea de la
persoana ]nt`i la persoana a treia, c[ci multe
episoade ale povestitorului le pusese ]n gura
Mandriporei, fapt ce f[cea s[ se confunde…Prin
rescrierea romanului la persoana a treia se
pierduse din autenticitatea scenelor, ]n schimb se
]nmul\iser[ arabescurile, descrierile fantastice cu
roiuri de stele =i cu palate de ghea\[ ca-n
pove=tile B[tr`nului Nord.
Eu nu mai avusei prea mult timp liber
s[ m[ ocup de ea, m[ afundasem ]n conducerea
Ducatului care, dup[ moartea Ducelui, intrase ]n
mare degringolad[. Dup[ c`\iva ani de secet[, \
[ranii =i me=te=ugarii, nemai av`nd ce m`nca,
se ]nr[iser[ =i se r[zboiau ]ntre ei sau d[deau foc,
pe unde puteau, st[p`nirii, r[scul`ndu-se… A=a se
f[cu c[ ]n timp ce lipsii de acas[ c`teva zile pe
castel puse st[p`nirea anarhia =i ]ntr-o noapte,
c`nd venii, ]l g[sii scrum =i pe Fl[vi=or cu bona =i
cu Sulamita ]i adunai, r[t[ci\i =i ]nfrico=a\i din
p[dure…
Vestea ajunse la urechile Mandriporei =i ne
trimise vorb[ s[ ne prezent[m imediat la ea pentru
a ne instala ]n vila Faustina. Zicea c[ ea a ]
mb[tr`nit =i e r`ndul nostru acum s[ p[=im pe
scena istoriei =i, p`n[ se mai potolesc vremurile,
p`n[-=i intr[-n matc[, s[ ne mut[m la Vene\ia…
Sulamita, de bucurie, ]ncepu s[ joace =i
s[ delireze ca o nebun[ prin p[dure. Incendiul

134
castelului c[zuse peste noi ca o pronie cereasc[ =i
ne sc[pase de acest pustiu care ne ucisese. Ce-
at`ta p[dure, ce-at`ta c`mpie, ce-at`tea t[ceri =i
ciori =i ploi moc[ne=ti de-o \ineau pe Sulamita cu
s[pt[m`nile ]n scaun s[ scrie blestematul ei de
roman! Acum ]l va da dracului, ]l salvase din
incendiu, dar acum ]i va da ea foc cu m`nu=I\ele
ei! +i-apoi ]i b[g[ ]n cap micu\ului Fl[vi=or despre
splendorile Vene\iei, despre noua via\[ la vila
Faustina, despre mecenata noastr[ Mandripora cu
sufletul ei de aur.
Acum ]mi d[dui eu seama c[ Sulamita era o
r[t[cit[, nu mai tr[ia cu picioarele pe p[m`nt; pe ea
nici n-o mai preocupa din ce-o s[ tr[im noi la
Vene\ia. Dac[ Ducatul va fi ]mp[r\it ]ntre barbari,
p[m`nturile =i averile se vor duce dracului =i
traiul cu Mandripora, dup[ c`tva timp, nu va fi
chiar a=a de u=or, va deveni iad.
-Te v[d foarte fericit[, Sulamita!
-De ce n-a= fi!- ridic[ ea din spr`ncene,
victorioas[.
-Nu prea v[d motivul!
-Ai s[-l vezi, dar nu acum!
Adic[ am s[ v[d eu motivul atunci c`nd va
sosi el, timpul, implacabil. +i se-mbr[case =i se-
nzorzonase =i se sulemenise ]ntrat`t ]nc`t
observase =i micu\ul Flavi:
- Mami, te-ai ]mbr[cat ca o regin[!
-De ce s[ nu m[ ]mbrac, doar sunt os de
rege!
Halal os de rege- ]mi venea s[-i zic- fiica unei
sclave f[cut[ prin bosche\i cu Ducele!
-Da, mami, dar castelul nostru e scrum!

135
 -Mai bine c[ s-a ]nt`mplat a=a! La Vene\ia
ne-a=teapt[ o vil[ de vis!
-Da, dar mie ]mi pl[cea mai bine aici!
-Aici ]n acest[ s[lb[ticie? Ce voiai, s[ devii
cioban?
Accentuase cu at`ta pasiune pe cuv`ntul
<cioban>,]nc`t credea c[ m[ love=te pe mine,
care t[ceam =i ascultam la dialogul lor absurd. M[
iritase tonul ei de femeie superioar[ c[zut[ din cer.
-La Vene\ia ta nu mai am nici cai, nici p[dure,
nici p[s[ri!- remarc[ micul Flavi.
-O s[ ai ape, =i canale, =I gondole, =i
bazilici…
-A=a e tati?
-A=a o fi tati, dac[ spune mami!
-+i c`nd mai venim ]napoi?
-Dumnezeu mai =tie! C`nd vom reface
castelul! Eu am s[ v[ duc acolo =i m[ voi ]ntoarce
s[ reconstruiesc castelul…
-Aiurea, sare ea, s[ cheltui =i bruma aia de
bani pe care o mai avem! Pentru ce? S[ putrezim ]
n pustiurile astea?
Cam acestea fuseser[ discu\iile noastre o
bun[ bucat[ de drum ]n hurduc[iala carottei =i-a
trapului cailor care mergeau \an\o=i cu vizitiul
mo\[ind pe capr[.
-Tati, ce-ar fi ca prin aceste pustiet[\i s[ ne
ias[ ho\ii ]nainte =i s[ ne prade!- zise Fl[vi=or ]
ntr-un t`rziu, c`nd ne apropiasem de faleza m[rii
care se prelungea printr-o p[dure de brazi.
-N-are ce pr[da!- interveni zeflemisindu-ne
Sulamita- n-au ce lua de pe s[r[cia noastr[…
-Damne fere=te - se sperie bona- asta ne mai
trebuia!- =i chiar ]=i f[cu semnul crucii, uit`ndu-

136
se speriat[ =i ]ntr-o parte =i-n alta a drumului ]n
acea noapte neagr[.
+i uite a=a, spre miezul nop\ii, am ajuns ]n
ora=ul dogilor, fr`n\i de oboseal[. Ne-am urcat ]
ntr-o gondol[ pe Canal-Grande, i-am dat adresa
unui <fachiro magico> s[ ne conduc[ la
destina\ie. Mo\[iam leg[na\i de ape =i din c`nd ]n
c`nd ne trezea plesc[itul lope\ilor =i r[coare
pic[turilor de ap[ care ne stropeau fa\a.
Ajun=i la vila Faustina, nu mare ne-a fost
mirarea c`nd g[sir[m totul ]n bezn[ =i por\ile ]
ncuiate. La ]nceput am crezut c[ e o
glum[ proast[, nenorocita de Mandripora ]=i
b[tuse joc de noi, sau altcineva voise s[ se amuze
pe seama noastr[. Un dul[u mare l[tr[ cu un glas
r[gu=it la poart[, sp[rg`nd parc[ t[cerea acelei
nop\i ]n dou[.
-S[ mergem la Ducele de Spoletto!- ]i veni o
idee Sulamitei.
-Tu nu =tii c[ Ducele e mort!- ]i =optii eu ]
ncet s[ nu speriem copilul.
-Ce dac[ e mort? Nu ziceai tu c[ Mandripora
asta a ta a f[cut o capella =i c[-l iube=te at`t de
mult pe Duce ]nc`t doarme =i noaptea acolo?
-Ai visat tu, poate! Eu nu \i-am spus asta
niciodat[…Cum o s[ mergem s[ dormim ]n cimitir?
-}n cimitir, repet[ hot[r`t[ Sulamita, cimitirile
sunt cele mai pa=nice locuri!
-+i dac[ se ia vreun mort dup[ tine?
-Hai, hai, nu mai f[ glume proaste!
Sus era cer cu stele =i cu lun[, jos ape peste
ape peste care plutea fantastic[ Vene\ia cu
cl[dirile ei crenelate =i dantelate =i cu toate
fantomele dogilor… }n dep[rtare, undeva, peste

137
pod de Via Sacra se-auzea un c`ntec de chitar[,
un fel de truvier la ferestrele cine =tie c[rei
ducese care-=i tr[ia oftaturile-n saloanele de lux
ale hotelului Via Sacra Agiorno…
-Domnule dul[u, unde-\i este st[p`na?- ]l
interogai eu pe l[\osul =i furiosul c`ine care nu
mai ]nceta cu l[tratul lui.
-E=ti nebun- s[ri Sulamita,- eu nu glumesc ca
tine, s[ mergem la capella!
De undeva dinspre mare se b[nuiau reflexele
ro=ietice ale zilei, semn c[ zeul Ra se ]ndura
s[ mai fac[ odat[ lumin[. M[ g`ndii
c[ tr[snit[ trebuie s[ mai fie Sulamita asta s[ m[ ia
acum ]n miez de noapte la cimitir. Noaptea
cimitirile au misterele lor, umbl[ dracii prin ele,
sau sufletele celor du=i, sau, de ce nu, ei ]n
persoan[ st`nd la sfat sau f[c`nd afaceri sau
juc`nd biliard.
-S[ mergem- zic eu furios- =i-o trezir[m pe
bona care mo\[ia cu Fl[vi=or ]n bra\e. T[cu =I
domnul dul[u =i singuraticul trubadur dup[ Via
Sacra =i parc[ ]ncremeni =i Ocheanos cu
talazurile lui, numai luna ca o nacel[, aluneca
buimac[ spre linia orizontului, voind parc[ s[ fac[ o
baie ]n spuma m[rii.
}n acest timp Sulamita a zis ceva, n-am ]
n\eles bine ce, ceva de soart[, cred c[-=i
blestema soarta c`nd s-a ]nt`lnit cu mine =i-a
intrat ea ]n aceast[ istorie…Eu am t[cut,
m[ g`ndeam numai la farsa pe care ne-o tr[sese
Mandripora; sau dac[ nu era fars[, m[ tot
munceam cum s[-i instalez mai repede s[ m[ ]
ntorc ]n Ducat s[-mi reconstruiesc castelul, c[ci
acolo ]ncepuse =i se terminase fericirea noastr[!

138
 La poarta cimitirului ne primi un cer=etor, se
aburise de b[utur[ =i acum a=tepta poman[. }l ]
ntrebar[m unde-l putem g[si pe paznic =i ne f[cu
semn cu m`na c[ e ]n[untru, ]ntr-o cl[dire a
administra\iei. Intr[ ]nt`i Sulamita =i b[tu ]n u=[,
se auzi o voce r[gu=it[ de b[rbat murmur`nd
ceva, era deranjat c[-l sculasem din somn. Ap[ru ]
n u=[ o matahal[ de om care-o lu[ pe Sulamita la
rost:
-Cocoan[, dumneata vii cu mor\ii vii noaptea
la cimitir? A=teapt[ p`n[ m`ine s[ moar[, f[-i cele
lume=ti =i gata!
-Ce zise, drag[?- o ]ntrbai eu.
-Crede c[ tu e=ti mort =i am venit s[ te ]
ngrop! S-a z[p[cit lumea, domnule! {sta e beat
cri\[, nici nu mai =tie ce vorbe=te! Domnule
paznic, n-avem niciun mort! Noi c[ut[m pe
cineva…
-Pe cine?
-Pe Mandripora!
-Nu cunosc nicio Mandripor[!
-Pe Ducele de Spoletto!
-P[I spune cocoan[ a=a, pe domnu’ Duce?
Aia, cum ]i zise=i, este o t`rf[ beat[ care doarme
la capul lui aici ]n cimitir =i zice c[-l…+i c`nd
tr[ia…m[-n\elegi, matale… Acum doarme
beat[ acolo ]n capella…
-Aia trebuie s[ fie Mandripora!- s[ri Sulamita,
bucuroas[ c[ a g[sit-o.
-O fi!
-Ne dai voie p`n[ la ea?
-Cum s[ nu v[ dau! V[ rog ]ns[ s[ c[lca\i u=or
s[ nu trezi\i mor\ii din somn…

139
 -Vezi, drag[, mi se adres[ ea mie, nu \i-am
spus eu s[ venim aici! Tu =tii unde e capella?
-Da, o lu[m pe aleea din dreapta =i ]n capul
ei se afl[ locul de veci!
-Dar nu se putea s[ veni\i de diminea\[?- se
dumiri paznicul.
-Nu se putea, sare Sulamita, c[ci ]n Vene\ia
totul e ]ncuiat noaptea =i noi n-aveam unde
dormi!
-Aaa, da, sare paznicul, la noi e singura
institu\ie descuiat[…Ziua e pelerinaj, lume de tot
felul admir[ mormintele…Doi studen\i vin =i ]nva\
[ aici, zic c[ e mai lini=te…Mai fac =i dragoste din
c`nd ]n c`nd…T`rfa aia pe care dumneavoastr[ o
numir[\i Mandri- dracu doarme ]ncuiat[ pe
din[untru, m[-n\elege\i…C`nd e beat[ , ba\i ]n u=[
p`n[ te uit[ Dumnezeu…M[-n\elege\i?
-Da, v[-n\elegem, putem s[ mergem singuri…
-Da, dar nu v[ cunoa=te!
-Ba ne cunoa=te, ne cunoa=te!- sare
Sulamita cu gura s[ scape mai repede de el.
+i Sulamita m[ lu[ de bra\ =i fermecat[ de
peisajul nocturn al aleilor peste care tronau
statuiete =i monumente funerare, se uita c`nd ]n
st`nga, c`nd ]n dreapta, ]ncerc`nd, la razele lunii
s[ deslu=easc[ incrip\iile funerare…Zicea
ea:<…]ntre anul na=terii =I anul mor\ii e
rezumatul unei vie\i…=i c`te vie\i…=i c`\i mor\i,
te ]ngroze=ti!…>
+i eu zic:
-Dac[ Maria Mandripora doarme sau e beat[,
cum spune paznicul, trebuie s-o lu[m u=or…
-Da,u=or…ia prive=te morm`ntul [sta! Oare
ce simbolizeaz[ vulturul acela de pe st`nc[?

140
 -Moartea care-=i adulmec[ prada!- zic eu.
-La dracu, Flavi, schimb[ ea registru, trec`nd
de la una la alta, dac[ Mandripora a f[cut o glum[,
tu-\i po\i ]nchipui c[ noi r[m`nem ni=te cer=etori
pe canalurile Vene\iei?
-Nu cred!
-Ce nu crezi?
-C-a f[cut o glum[, nu ne mai chema aici cu
tot calabal`cul!
Ajunser[m. Se deschise o u=[ din fier forjat. }
n capella lum`n[ri aprinse. Ardeau. Sfin\ii se jucau
pe pere\ii colora\i aurit: raiul, iadul, icoane, scene
din via\a Ducelui…}n altar-morm`ntul! O
plac[ masiv[ de marmor[ pe care sta ]ntins[ ]ntr-
un lin\oliu ro=u, Mandripora. Avea o figur[ stins[,
p[rul despletit ]n neor`nduial[, ochii bulbuca\i,
fa\a palid[ =i supt[. C`nd ne-a v[zut, s-a speriat =i
a tres[rit:
-Cine-mi tulbur[ lini=tea la ora asta?
-Noi, Sulamita =I Flavius!
-Aaa, da, da, a\i venit ]n urma scrisorii mele ]
n leg[tur[ cu vila Faustina…A interveni ]ns[ ceva: ]
n clauzele dona\iei n-am prev[zut c[ voi a\i putea
s[ fi\i deposeda\i de Ducat.
-+i? –o ]ntrebai eu.
-E posibil s[ mai ]nt`mpin[m greut[\i; atunci
eram ]n toate facult[\ile mintale pe c`nd acum…
Sulamita privea ]n sus =i r[mase
surprins[ c`nd v[zu c[ acela= vultur str[juia =i la
capul Ducelui, dar nu pe v`rful st`ncii ci pe un ]
nalt obelisc la baza c[ruia citi:
<}ntoarce-te-n legend[,Duce,
C[ peste to\i amurgul cade…>

141
 22

M[ sculai obsedat de acel vis nenorocit ]n

care ap[ruse Sulamita =i-mi spusese s-o ]nt`nd
c`t mai repede c[ m[ omoar[ mul\imile…Mi se
dusese tot elanul din mine; dac[ ea fusese
trimis[ de Dumnezeu s[-mi spun[ toate cele
s[ m[ scape de la moarte?
-Vr[jitorule, trebuie s[ organiz[m ap[rarea, ]
mi spuse un ajutor al meu care m[ ]nso\ea
mereu,ai uitat de vestea adus[ de acel c[l[re\?
Nu, nu uitasem, m[ a=teptam din clip[ ]n
clip[ ca }mp[ratul s[ pun[ m`na pe mine. }mi era
fric[ de iscoade =i de aceea ]mi ]nt[risem garda
de corp…Doar r[sculasem o lume ]mpotriva lui…
Cred c[ era ]nfuriat! Ajunsese la urechile lui fel de
fel de bazaconii: ba c[ sunt un nou Crist, ba c[ am
puteri =i energii cu care pot r[sturna lumile, ba
c[ zbor prin ]mp[r[\ia cerului =i stau de vorb[ cu
Dumnezeu =i cu to\i sfin\ii, ba c[ dau via\[ unei
utopii ]n leg[tur[ cu acel Izvor…=i fac din r[scula\i
=i din eretici armate pentru a-i sta ]n cale…
-Nu, n-am uitat!- ]i spusei eu ]nso\itorului. }
mpotriva }mp[ratului trebuie s[ organiz[m o
rezisten\[ acerb[, nu trebuie s[ ne vindem pielea
prea u=or! S[-mi str`ngi to\i comandan\ii =i
unit[\ile r[sculate c[rora vreau s[ le vorbesc!
-Sunt str`nse!
-Unde?
-}n vale, l`ng[ Izvor!
Plecai cu ]nso\itorul meu pe o c[r[ruie spre
Valea Izvorului. Cl[dirile =i p[durile =i ruinele ]nc[
mai fumegau. Era un peisaj dezolant care m[ goli

142
=i pe mine de suflet. B[usem ap[ din acel Izvor =i
]n loc s[ m[ o\eleasc[, parc[ turnase ]n mine o
licoalre ce m[ amor\ise =i m[ melancolizase. La ce
bun toate astea ?- m[ ]ntrebam eu ]n forul meu
interior. P[s[ri ro=ii =i albastre ciripeau prin
frunzi=ul p`rlit =i de sus razele soarelui ]nc[ ne
mai ardeau spin[rile ]ncovoiate. }mi venir[ ]n
minte fel de fel de ]ntreb[ri: ce e iubirea?, ce e
durerea?, ce e fericirea?, dar nefericirea?, dar
boala? Tote astea cuib[rite-n inima bietului om!
Crezusem ]n Izvor =i ]nc[ mai credeam; era
marea descoperire a acestui secol! Trebuia
s[ continui; mi se acorda o =ans[: s[ ridic lumea
din mocirla-n care a c[zut!
Comandan\ii =i unit[\ile erau st`nse pe un
platou. La venirea mea to\i luar[ pozi\ia de drep\i
=i m[ ascultar[ orbe=te:
-Oameni buni! Avem o =ans[ =i trebuie
s[ ne-o ap[r[m! Rezisten\a! Ap[rarea Izvorului!
Trimite\i femeile =i copiii acas[ =i voi face\i rost
de arme! Cine lupt[ pentru un ideal, ]nvinge! Lua\i
]n st[p`nire cele patru guri de v[i, pune\i str[ji,
trimite\i iscoade s[ cerceteze armata }mp[ratului
=i organiza\i-v[ bine ap[rarea! La treab[!
Dup[ ce terminai, m[ l[sai pe mal =i b[ui din
acea ap[ ]n c[u= , f[cut din podul palmei.
M[ retr[sei apoi la umbra unui stejar =i m[ ]ntinsei
pe iarb[. +i cum stam a=a dus pe g`nduri
m[ pomenii l`ng[ mine cu un mo=neag care se
a=ez[ l`ng[ mine =i m[ ]ntreb[:
-Tu e=ti Flavius Malvinus?
-Da, eu!
-}nchin[-te- zice- c[ stai de vorb[ cu
Dumnezeu!

143
 <Doamneee, m[ g`ndeam eu, e vis sau
realitate?> }ncepui s[-mi fac semnul crucii
repetat.
-…tu e=ti un om cinstit- zice- =i vreau s[ fac
din tine un Sf`nt!
-Mul\umesc, Doamne!
-Nu-mi mul\umi mie! De tine depinde dac[ vei
deveni sau nu Sf`nt! }\i tot pui ]ntreb[ri la care nu
g[se=ti r[spunsuri: ce e dragostea, ce e fericirea,
ce e boala, ce e via\a, ce e moartea…Ai citit c[r\ile
sfinte?
-Da!
-+tii s[ le t`lcuie=ti?
-Nu!
-Lumea s-a ]nr[it, Omule, se bate frate cu
frate, copil cu p[rinte, se omoar[ semin\ie cu
semin\ie, se anun\[ un nou Turn Babel! +I toate
astea ]ntre fra\i! C[ci to\i sunte\I copiii lui Adam =i
ai Evei! L-am trimis pe Cristos s[ dea un semn
despre Mine, dar lumea l-a batjocorit =i pe el…Se
apropie anii Apocalipsei…|ine minte ce-\i spun: va
fi r[u de omenire! Trebuie s-o pedepsesc!
-Cum, Doamne?
-Cu foc, cu potop =i cu ]nfometare! Voi muta
din loc popoare ]ntregi =i le voi m`na unele peste
altele p`n[ ce voi pune ]n st[p`nire rasa
galben[ peste tot p[m`ntul! O parte din p[m`nt va
r[m`ne pustiu din cauza r[zboaielor =i-a focului
=i-a apelor; va apare p[m`nt nou pe ape =i ape
noi pe uscat, c[ci focul va topi undeva =i va
umple altundeva. Va ]ncepe un nou ciclu al vie\ii
c[ci voi ]nv`rti altfel ro\ile Universului…P`n[ la
Cristos au fost zece civiliza\ii, toate-au trecut ca
un vis… M[ g`ndesc ca o anumit[ perioad[ s[-i iau

144
omului cuno=tin\a =i s[-l las ca pe oricare animal,
c[ci ]n loc s[ fac[ bine, fiindc[ de-aia i-am dat-o, el
a f[cut numai r[u, =i-a distrus propria cas[:
P[m`ntul! De la Cristos p`n[ acum lumea s-a
depravat! Voi ]ncepe alt ciclu de civiliza\ii, ]n care
omul s[ tr[iasc[ liber =i fericit…Fii atent, te voi
face Profetul Meu, ]\i las scrise c`teva porunci pe
care tu s[ le transmi\i muritorilor. Dar soarta ta va
fi aspr[, dup[ ce vei pune m`na pe Izvor, te va
dezam[gi. Prin tr[dare vei ajunge ]n m`inile }
mp[ratului, precum Cristos, te va judeca =i vei fi
condamnat…Atunci \i se va desp[r\i sufletul de
trup; trupul va fi ciugulit de p[s[rile cerului, iar
sufletul se va re]ncarna ]ntr-un nou Mesia, cu
misiunea de-a instaura o nou[ Er[ pe P[m`nt!
- Doamne, ce-mi aud mie urechile!
-A=a va fi, fiule!
-+i care sunt poruncile?
-Scrie-le, s[ nu le ui\i!
-Unu: S[ duci zvon din om ]n om c[ ai stat cu
mine de vorb[ =i c[ te-am rugat s[ fii ajutorul
Domnului pe P[m`nt! Doi: S[ fii bun =i s[ dai din
bun[tatea ta tuturor. Trei: S[ lup\i pentru ideile
tale =i s[ le ]mp[rt[=e=ti =I oamenilor. Patru: De
la tine vor ]ncepe ]nc[ alte zece civiliza\ii pe care
la vei p[stori cu sufletul t[u! Peste toate aceste
civiliza\ii va trona visul t[u: Fericirea! At`t! Amin!.
-Amin, Doamne!- am mai apucat eu s[ zic =i
Dumnezeul acela s-a ridicat la ceruri aureolat de
o lumin[ orbitoare. M-am trezit, m-am ]nchinat =i
m-am rugat =i-am r[mas ca un semn de ]ntrebare
pe P[m`nt. +i m-am ]nsp[im`ntat de viitorul meu
sumbru =i de viitorul omenirii…Adic[ soarta mea
va fi aspr[: voi fi tr[dat,voi fi prins, voi fi ucis…+i

145
numai dup[ aceea ]mi va fi bine! Adic[ sufletului,
spiritului…
Prima reac\ie pe care am avut-o
dup[ aceast[ revela\ie a fost s[-mi chem apropia\ii
=i s[ le spun despre z[d[rnicia faptei noastre.
Visul cu Sulamita care-mi strigase <fic\ionarule!>
poate c[ fusese un glas al lui Dumnezeu, ]nainte
de-a cobor] pe P[m`nt s[ stea de vorb[ cu mine.
Mi-am amintit ]ns[ de a treia porunc[ a Lui:
S[ lup\i pentru ideile tale c[ vei fi salvat… S-a
cuib[rit ]ns[ ]n sufletul meu ]ndoiala. }mp[ratul
are armate enorme, ce putem face noi, c`teva
unit[\i =i cu r[scula\ii care-au dat foc aba\iilor?
}ntre timp, o mul\ime imens[ se str`nsese pe
l`ng[ Izvor, dornic[ s[-i vad[ miracolele. To\i
cereau s[ fie ]nscri=i ]n acel registru =i s[ bea din
apa d[t[toare de speran\e…

23

Am privit mai atent la Maria Mandripora =i

m-am ]ngrozit, sem[na cu o meduz[, fa\a
umflat[ =i desfigurat[ p[rea s[ fie a unei
nebune. }n loc de p[r, din cap ]i plecau ni=te
=erpi=ori carese ]col[ceau =i colc[iau =i se
zb[teau pe marmora alb[ a morm`ntului. Avea
p`ntecele umflat =i st[tea bo\it[, cu picioarele
at`rn`ndu-i peste cript[ ca doi butuci ]ndoi\i. Se
ruga ]ntruna =i, dup[ ce schimbar[m c`teva
vorbe, p[rea c[ nu ne mai cunoa=te, ]=i vedea de
treaba ei ignor`ndu-ne. Eu m[ =i v[zui <st`nga-
mprejur>, ]ntors cu toat[ familia ]n jungla

146
Ducatulu, unde domneau haosul =i nesiguran\a.
Nu-i spusei Sulamitei s[ nu-i pricinuiesc sup[rarea;
de fapt t[cuse =i ea l`ng[ mine =i privea zorile
care lingeau peisajul dezolant al mormintelor
printre care se plimbau nestingherite p[s[rile de
noapte ale cerului, izgonindu-le ]n unghere mai ]
ntunecate. }mi veni s-o ]ntreb dac[ =i ea vede ce
v[d eu, adic[ aceast[ Mandripor[ nenorocit[ care
nu sem[na deloc cu cea real[, dar t[cui descurajat
de bucuria care se citea pe fa\a Sulamitei.
-M[ duc s[-l ieu =i pe Fl[vi=or cu bona s[ vad[
=i ei morm`ntul Ducelui- zice ea- p`n[ atunci
Mandripora se va trezi =i ne va recunoa=te!
-N-are rost!- o implorai eu- se sperie b[iatul…
-Dar ce vrei, s[-l cre=ti la ser[?- se ]nfurie ea-
trebuie s[ vad[ lumea a=a cum e, nu cum ar
trebui s[ fie…
-Sulamita, poate tu nu vezi ce v[d eu!
-Ce vezi, drag[? Ai ]nnebunit- zice ea- ce
vezi?
E posibil s[ fi n[lucit- m[ consolai eu =i ]
ncepui s[ bat ]n retragere, poate ea nu vede ce
v[d eu, adic[ nu vede aceast[ femeie care e un fel
de caricatur[ a Mandriporei. +i repet[:
-Ce vezi? Spune odat[!
-Drag[, o aten\ionai eu, tu nu vezi =erpii din
capul ei? Asta nu e Mandripora, cum nu sunt eu
pop[!
O v[zui pe Sulamita c[ se uit[ cu interes la
mine =i-mi =opte=te la ureche:
-Tu, Flavi, trebuie s[ consul\i un doctor!
}ncepui s[ m[ pip[i s[ v[d dac[ mai exist
materialice=te, ]mi pusei m`na pe frunte s[ v[d
dac[ am temperatur[, dar toate erau la locul lor…

147
+i ea plec[ t[cut[ s[ aduc[ pe Fl[vi=or =i pe
bon[ s[ vad[ morm`ntul, parc[ de asta nu puteau
ei s[ tr[iasc[, c[ n-au v[zut acel morm`nt!
R[mas singur, mi se f[cu =i mie ur`t =i ie=ii
din capella =i m[ a=ezai pe o banc[ pe alee.
C[dea mierea dimine\ii pe flori de tei ]n lumina
soarelui de diminea\[. P[rea c[ peste tot era un
dans macabru al umbrelor =i-al mor\ilor, ]nc[ mai
p`lp`iau luminile lum`n[rilor, lupt`ndu-se cu
lumina orbitoare a r[s[ritului de soare. +i aburi
sau umbre ale mor\ii,sau spiritele lor ie=au =i se
ridicau ]n rezele soarelui, pierz`ndu-se-n frunzi=ul
pomilor. +i de departe se-auzea urletul m[rii =i
gondolierii strig`ndu-=i clien\ii sau c`nt`nd
can\onete cu chitarele lor. +i-apoi clopotele
obosite ale lui San-Marc ]=i dulce leg[nau undele
peste tot misterul frumoasei Vene\ii. Ce-mi
trebuia mie la ora aceasta morminte =i
Mandripore- fantome care-mi zac pe catafalcuri;
trebuia s[ m[ plimb fericit, ca odinioar[ ]n luna de
miere cu Sulamita =i cu Fl[vi=or pe Canal-
Grande, s[ uit[m timpul =i s-ascult[m glasul m[rii
=i-al muzicii…
}n timp ce eu visam la astfel de dorin\e,
m[ pomenesc c[ vine Sulamita la mine =i m[ ia la
rost:
-De ce-ai plecat, drag[ de-acolo?
-De unde?
-De-acolo din capella?
-M[ plictiseam =i mi se f[cuse =i ur`t!
-Te plictiseai! Acum ia-o pe Mandripora de
unde nu-i!
-Cum adic[?
-Adic[ a disp[rut!

148
 -Sulamita, tu m-ai acuzat pe mine c[ sunt
nebun, acum cred c[ se-ntoarce roata! Cum
s[ dispar[, drag[, c`nd trebuia s[ treac[ prin fa\a
mea?
N-a vrut ca s[ m[ asculte, a plecat
furioas[ spre Fl[vi=or, blestem`nd =i ]ntreb`ndu-
se singur[: <acum ce ne mai facem, noi,
Doamne?>
-Ce s[ ne facem?- i-am preluat eu ]ntrebarea-
mergem ]napoi la vila Faustina! Trebuie s-o g[sim
acolo!
-+i dac[ n-o g[sim?
-O vom c[uta p`n[ o vom g[si!
Am plecat ]ncet, obosi\i, spre vila Faustina.
Mai ]nt`i Sulamita cu nervii-n grind[, apoi
bona,care f[cea mereu semnul crucii =i gesticula
ridic`nd din c`nd ]n c`nd o m`n[]n[ sus, implor`nd
cerul, dup[ care Fl[vi=or, care g[sise un be\i=or
=i-l f[cuse c[lu\, lund-o la fug[ printre noi…
Am ajuns din nou la poart[, ne-a ]nt`mpinat
acela=i dul[u cu glasul lui r[gu=it. M-am apropiat
de poart[ =i-am strigat-o pe Mandripora. De sus
s-a deschis o fereastr[ =i un glas vesel ne-a ]
nt`mpinat cu c[ldur[:
-Hai, copii, c[ v-a=teptam! De ce tocmai
acum?
Sulamita s-a ]nveselit, a s[rit bucuroas[-n sus
=i a exclamat:
-}n sf`r=it, a dat Dumnezeu!
A cobor`t pe sc[ri aceea=i Maria Mandripora
pe care o cunoscusem eu. Era supl[, elegant[,
purta pe ea un capot auriu care-o deschidea.
Sulamita ]mi =opti:

149
 -Bine, drag[, dar nu seam[n[ cu cea de
dincolo!
-V[d =i eu c[ nu seam[n[!
-Nu mai cred nimic!- termin[ ea =i se repede
s-o s[rute pe Mandripora care ]mpr[=tia ]n juru-I
miros de parfum de trandafiri.
Ne s[rutar[m to\i, ]l lu[ pe Flavi ]n bra\e =i ne
invit[ s[ intr[m ]n cas[.
-Dante, taci!- s[ri ea la vigilentul dul[u, ]
ncerc`nd s[-i motiveze numele: I-am dat numele
marelui florentin c[-i place poezia…C`nd ]i citesc
sonetele lui Petrarca se-a=az[ pe l[bu\e =i ascult[
ca un copil…
Dante ]ntradev[r t[cu =I Maria Mandripora ne
deschise u=a ]n hol unde ne izbi opulen\a. O
mare mas[ cu toate bun[t[\ile de pe p[m`nt pe ea,
apoi s[lile pline cu picturi =i cu gravuri, pe jos
covoare groase; sub cerul dimine\ii str[b[tea prin
plafonul de sticl[ de culoare argintie o
lumni[ dulce de catifea, cu reflexe ]n toat[ ]
nc[perea.
-De ce tocmai acum?- ]ntreb[ Mandipora,
sup[rat[ c[ ne a=teptase at`t de mult cu
m`ncarea pe mas[.
-Am venit de azi noapte!- se gudur[ Sulamita
pe l`ng[ ea dar ne-a ]nt`mpinat Dante cu glasul
lui r[gu=it, dac[ am v[zut c[ nu e nimeni , ne-am
dus la Ducele de Spoletto, credeam c[ sunte\i
acolo…
-+tii ce, drag[., eu nu m[ mai duc noaptea
acolo, e o nebun[ care se d[ drept Mandripora =i
doarme pe morm`ntul Ducelui…Pretinde c[ ea
sunt eu…V-a\i speriat, nu-i a=a?

150
 -Am tr[it c`teva ore de co=mar, ]ncercai eu
s[-i explic, nu =tiam ce s[ mai credem… Dar
p`n[ la urm[ a disp[rut =i-am venit aici.
-Cum a disp[rut?
-N-am mai g[sit-o acolo!
-E nebun[, s[raca, cred c[ a luat-o prin
galeriile secrete care dau ]n alte cripte =i de-
acolo ]=i ia t[lp[=I\a diminea\a cu tot ce prime=te
de poman[! Dar ne-am dat cu vorba =i nu v-am
poftit la mas[…Lua\i loc, c-am f[cut pentru voi
friptur[ de curcan cu sos de ro=ii, avem vin de
Calabria,piersici, pepeni, smochine =i
magdarine… Poft[ bun[!
-Mul\umim frumos!- ne lu[ Sulamita vorbele
din gur[ =i ne-apucar[m s[ m`nc[m c[ci eram
h[mesi\i de foame…

24

Este uimitor s[ vezi cum unele vise preced

aproape perfect realitatea. Exist[ ]n creier ni=te
celule care stau permanent ]n alert[ =i noaptea
se activeaz[, avertiz`ndu-ne de ce va s[ vie.
Dup[ ce lumea d[duse buzna peste noi
s[ guste din apa Izvorului, eu, ca trimis al lui
Dumnezeu pe p[m`nt, a=a cum visasem,m[ ]
mbr[casem ]ntr-o manta alb[ =i-i primeam pe
fiecare cu ]ntrebarea:
-Prime=ti harul?
-}l primesc!- r[spundea acela.
-Atunci ascult[-m[! Unu: s[ duci zvon din om ]
n om c[ ai stat de vorb[ cu trimisul lui Dumnezeu.

151
Doi: S[ fii bun =i s[ dai din bun[tatea ta tuturor.
Trei: S[ lup\i pentru ideile tale c[ vei fi salvat!
Patru: De la tine vor ]ncepe ]nc[ alte zece
civiliza\ii p[storite de sufletul meu! +tii ce-i
floarea de lotus? Trebuie pe albia acestui Izvor
s[ facem o bazilic[ care s[-nfloreasc[ ca petalele
lotusului cu =apte intr[ri, ca s[ cuprind[ cele
=apte neamuri omene=ti! Aici se va ruga tot
poporul, fie el catolic, fie ortodox, fie musulman
sau din neamul lui David sau Buda –Sakia- Muni
=i de ce nu =i cei care nu cred ]n nimic…c[ci
Dumnezeu e unic…+i acest loc se va numi Noul
Ierusalim! }l vom ]nflori cu dragostea noastr[ =i
vom face din el raiul pe P[m`nt! +i-acum bea din
apa aceasta care te va m`ntui! Cum te cheam[?
-Medina Stravopolis!
-De unde e=ti?
-Din Capadocia! +i zice ea c[tre mine:
Doamne am venit de peste m[ri =i \[ri s[-mi
ascul\i durerea =i s[ mi-o ostoie=ti, c[ci am fost
bicisnic[ foarte!
-Te ascult, femeie!
+I mai zice ea , tr[g`ndu-se la urechea mea:
-Am ucis prunc din carnea mea =i-am r[t[cit
ca nebuna =i n-am avut curajul s[ m[ spovedesc
nim[nui! N-am stare, m-a= ucide dar sunt la=[!
-Nu trebuie s[-\i iei sufletul! Vin =i pune
temelie acestui Templu al rug[ciunii! Ce =tii
s[ faci?
-Sunt pictori\[!
-Foarte bine! S[ pictezi pe Dumnezeu a=a
cum ]l vezi tu!
+i a=a mi-am ales t`mplari =i zidari =i fierari
=i buc[tari =i-am ]nceput lucrul. Cine bea din

152
acea ap[ r[m`nea acolo =i ajuta cu ce putea la
construirea bazilicii. Au ]nceput apoi
s[ curg[ materialele, care cu boi cu lemne, cu
ciment =i var, cu foi de aram[ pentru acoperi=…
A=a s-a f[cut c[ ]n trei luni am dat-o gata! Am
construit =i locuin\e pentru cei care voiau
s[ r[m`n[ aici =i lucrarea lui Dumnezeu se ]mplini
a=a cum o visam eu. Lumea, curioas[, tot venea
s[ se adape la acest Izvor =I aducea daruri, unii
se lipseau de tot avutul lor =i-l d[deau ca danie
Sfintei M`n[stiri. Ne-am ]mbog[\it =i ne-am
orgonat munca, am ]nchis totul cu zid gros de
cetate =i i-am pus numele Noul Ierusalim. Mai
c[ uitasem de armatele }mp[ratului, uitasem =i
de cele lume=ti, luat cu treburile, p`n[ c`nd o
femeie din mul\ime se apropie de mine =i m[ ]
ntreab[:
-Prime=ti danie =i de la mine?
Am tres[rit, ]n glasul acelei femei am
recunoscut pe cineva cunoscut, pare c[ era glasul
lui Fl[vi=or care ie=ise din morm`nt. Privii mai
atent la acea femeie: era foarte frumoas[, ]
mbr[cat[ de sus p`n[ jos ]n haine ]mp[r[te=ti,
m[tase neagr[ cu fireturi de aur, p[rea mai de
grab[ o regin[ dec`t o femeie de r`nd care
s[ vin[ la spovedanie.
-Da, primesc! Orice danie e bine
venit[ pentru sufletul Domnului… M[ prive=ti cam
insistent, ce vrei de la mine?
-S[ gust s[ eu din apa ta miraculoas[,
domnule Flavius Malvinus!- zise ea ironic- =i
m[ privi insistent. De c`nd ai trecut la cele sfinte?
-Dar cine e=ti de m[ cuno=ti?

153
 -Prive=te-m[ mai bine!, ]=i d[du ea marama
care-i acoperea fa\a la o parte.
-Doamne, dar am vedenii, tu e=ti Sulamita?
-Ai ghicit, bine c[ m-ai recunoscut!
-Ce te-a adus aici?
-Tu, nenorocitule, schimb[ ea tonul, ai luat
c`mpii! Nu mai am stare de c`nd cu Izvorul t[u!
-De ce? Ce \i-am f[cut? Te =i uitasem…
-Nu mi-ai f[cut nimic! Dar ca om pe care te-
am iubit odat[ am datoria moral[ s[ te avertizez:
Nu vreau s[ te v[d arz`nd ]n fl[c[ri sau s[ fii
aruncat ]n groapa cu lei…
-De ce? De altfel acest lucru mi l-au mai spus
=i al\ii…
-}mp[ratul a pus pe seama ta sume
importante! A trimis furi ]n cele patru puncte
cardinale s[ te g[seasc[ =i s[ te-aduc[ viu!
-Cine \i-a spus?
-Cum cine? }mp[ratul…Tu nu =tii c[ eu sunt
so\ia lui? Am terminat-o cu Verus demult!
-S[ nu-mi spui c-ai devenit =i }mp[r[teas[!
-Chiar a=a, sunt }mp[r[teasa ]n persoan[!
-De ce ai plecat de la Verus?
-Dup[ ce l-am ruinat, de ce era s[ mai stau cu
el?
-Da!- mai am eu puterea s[ mai zic ,
dup[ care tac. }ntr-un fel m[ impresionase chipul
ei; nu se schimbase cu nimic, din contr[ ,
parc[ mai c[p[tase un pic de frumuse\e, mai ]
ntinerise , devenise mai zglobie…Avea dreptate
scriitorul c`nd spunea ]ntr-o carte c[ femeile
u=oare parc[ n-au v`rst[, stau a=a tinere
mereu…
-+i de c`nd te-ai desp[r\it de Verus?

154
 -De aproape doi ani!
Deci ea era bucuroas[ c[-l ruinase pe Verus,
probabil c[ fusese bucuroas[ c[ m[ ruinase =i pe
mine suflete=te…Nu datorit[ ei apucasem eu
aceast[ cale?
-Fii atent[, c[ dac[ te vei purta =i cu }
mp[ratul cum te-ai purtat cu mine =i cu Verus, [la
te-arunc[-n mare!
-+tiu! Mi-e fric[…Eu sunt nestatornic[ precum
valurile…Tace, mediteaz[ la ceva, apoi dup[ un
t`rziu: Auzi, Flavi, zice, ce bine mi-ar sta =i mie
preuteas[ l`ng[ tine! Prea am r[t[cit mult =i prea
am fost blestemat[!
-Eu, Sulamita, am dou[ cet[\i: una e-n sufletul
meu, a doua e ceea ce vezi! Ca s[-\i g[sesc loc ]n
aceast[ cetate, ar trebui s[ ai loc ]nt`i ]n inima
mea! L-ai avut odat[ =i n-ai =tiut s[ \i-l p[strezi,
acum pe acel loc au b[tut v`nturi =i-au crescut
buruieni =i m[r[cini, a r[mas pustiu… Mi-ar place
s[ te v[d ]nve=m`ntat[-ntr-o rochie alb[ ca
preuteas[ a Noului Ierusalim, s[-\i s[rute m`na =i
s[ te respecte acest norod prost, a=a cum ]l crezi
tu…Crezi c[ nu te-am visat a=a? De zeci, de sute
de ori! Cu romanul t[u ce-ai mai f[cut? Ai destui
scribi la curtea }mp[ratului care te vor ajuta…
-E=ti r[ut[cios, Flavi! +tii c`nd ]l voi scrie? Fii
atent, ieri, neav`nd de lucru, am chemat ]n secret
o ghicitoare s[-mi spun[ ceva despre viitorul
meu.< S[rut m`na-zice- ai calea-ncurcat[ =i drum
de pu=c[rii, viitorul dumitale e ]ntunecat…
Prive=te, taurii [=tia care-mpung =i focuri care
mistuie…> +tiu- zic- ajunge! Eram sigur[ c[ a=a ]
mi va spune c[ci m-am visat de multe ori ]n
temni\[ cu o lum`n[ric[ ]n m`n[, scriind la acel

155
roman! +i-a=a va fi, acolo ]l voi scrie =i-l voi
rescrie p`n[ voi c[dea moart[! +i-acum pentru
c[ nu trebuie s[ mai stau mult, ]\i spun eu o vorb[,
cea care te-a iubit totu=i, pleac[ din
aceast[ cetate pentru c[ va veni }mp[ratul cu
armate =i v[ va nimici pe to\i, ]\i spun eu c[ nu
mai are stare…
-Tot e bine- zic-dac[ nu mai are stare, e un
semn c[ ne vine =i nou[ r`ndul s[-mp[r[\im
aceast[ lumeeee!
-Fic\ionaruleeee! Fic\ionaruleee!- ]mi
strig[ ea, exact ca-n visul acela =i
pleac[ leg[n`ndu-=i =oldurile dup[ ce =i-a f[cut
m`inile c[u= =i-a gustat apa Izvorului…
Am r[mas privind ]n urma ei =i nu =tiam ce
s[ mai cred despre aceast[ femeie…

25

Dup[ ce ne-am pus bine bur\ile la cale cu

friptura de curcan =i cu vinul de Calabria, am
rugat-o pe Maria Mandripora s[ ne dea un r[gaz s[
ne odihnim =i noi. Bona =i cu Fl[vi=or ne p[r[sise
mai devreme c[ci b[iatului i se f[cuse tare somn
=i adormise ]n bra\e.
Eu cu Sulamita ne-am culcat ]n salon: un
baldachin enorm str[juit de o cortin[ de m[tase
ro=ie ne ]mpresurase enorm, ]n fa\[ tabloul,
Ducelui de Spoletto cu favori\ii lui ne privea
parc[ iscoditor.
-Acolo la castel nu sc[pam de umbra
Ducesei, aici nu sc[p[m de umbra Ducelui!

156
 -Nu te mai uita la el!- glumii eu cu ea.
-P[i se uit[ el la noi, tu nu vezi cum clipe=te
din ochi?
-Ai o fantezie bolnav[!
-Las[-l c[-l aranjez eu!
Se scul[, lu[ tabloul =i-l ]ntoarse invers, zise
c-a=a e mai sigur[ c[ poate s[ doarm[. Dar nu
adormi, privea ]n tavan =i se g`ndea. Nu vrusei
s[-i ar[t c[ o iscodesc =i m[ f[cui c[ dorm. }n ciuda
oboselii, nu putui nici eu s[ ]nchid ochii. Soarele
Mediteranei ne inundase camera =i urca alene pe
un fond de cer albastru pe bolt[. Peste tot erau
zgomote =i strig[te; lumea Vene\iei se trezise =i
acum forfotea.
-Crezi c[ Mandripora o s[-=i \in[ cuv`ntul?- se
trezi Sulamita ]ntreb`ndu-m[.
-Eu sper!- o ]ncurajai eu ferm =i ea se uit[ la
mine cu ochii ei mari.
}i luai seama mai bine =i se f[cuse mai
frumoas[, dup[ na=tere formele corpului se
rotunjiser[ =i se ]mpliniser[, c[ma=a de noapte,
roz[, aproape transparent[ ]i scotea ]n eviden\
[ colonada g`tului, marmoreean[, peste care-i
c[dea un =irag de safire, b[tute-n fir de aur: p[rul
blond, r[v[=it pe pern[, era parc[ un fuior de
m[tase, pus ]n neor`nduial[ de o
m`n[ dumnezeiasc[, mai presus de orice, ochii ]i
sc`nteiau parc[ bolnavi de o dulce pornire
interioar[…
-Tu s[ nu te mai ui\i la mine cu ochii [=tia!-
glumii eu =i-i str`nsei obrajii ]ntre palme =i o
s[rutai. Ea, ca niciodat[, ]mi r[spunse la s[rut =i
cu un gest tandru ]=i v`r] capul la peptul meu. }i
sim\ii atunci parfumul p[rului c[ m[ inund[ ca un

157
narcotic, o m`ng`iai =i eu =i-o ]mbr[\i=ai =i ea
se l[s[ iubit[ cu o naivitate feciorelnic[ de mult
uitat[. Apoi adormise pe bra\ul meu; o auzeam
sufl`nd =i-i sim\eam pieptul ]ncins cum se
mi=c[ ]n ritmul respira\iei…
Ne-am trezit cam ]n jurul orei pr`nzului, de
fapt venise Fl[vi=or la noi =i avea chef s[ se joace
de-a caii pe bur\ile noastre. M[ g`ndii c[ poate
venise timpul s[ tr[im =i noi ferici\i, aici la
Vene\ia, departe de grijile Ducatului, poate ne-am
g[sit fericirea pierdut[…
Dar n-avea s[ fie a=a, aceast[ dragoste avea
s[ fie ca un c`ntec de lebed[, ultima din via\a
noastr[. C[ci totul este schimb[tor pe p[m`nt: =i
oameni, =i natur[, =i soart[…Mai ales soarta, care
ne joac[ at`tea feste…
Pe sear[ mi-am luat adio de la Fl[vi=or =i de
la Sulamita =i-am plecat unde m[ chemau grijile
Ducatului De-abia acum am v[zut eu dezastrul de
acas[: castelul ]n ruine ar[ta ca o cetate
asediat[ peste care trecuse focul gheenei: ruine
=i iar ruine…Totul negru: ziduri care pl`ngeau,
copaci ar=i, =i c`mpurile arseser[ cu recolte cu
tot…C[utam s[ mai refac ceva din ceea ce fusese
castelul, sau vreo amintire din acea
frumoas[ bibliotec[ care m[ hr[nise spiritual at`\ia
ani, sau r[m[=i\e din tablourile cu rame aurite
care ]mpodobiau castelul…Focul, lacom, ]nghi\ise
totul, r[m[seser[ doar zidurile care ]mi r`njeau
bestial ca ]ntr-un vis de nebun. Voiam s[-l aduc
aici pe Fl[vi=or cu bona pentru a se juca mai mult
]n natur[, ]mi pusesem ]n plan s[-i cump[r un
ponei pe care s[-l ]ngrijasc[ el =i, c`nd are chef,
s[-l c[l[reasc[ =i s[ se joace cu el.

158
 Lucr[rile castelului ]ncepuser[ bine, aveam
vreo dou[zeci de lucr[tori, f[cusem rost de
materiale de construc\ie =i ]n c`teva s[pt[m`ni
ridicasem aproape p`n[ la acoperi=i cl[direa.
Numai c[ la trei luni de la plecarea mea de la
Vene\ia primii o scrisoare de la bona prin care
m[ chema urgent pentru chestiuni foarte
importante. Iat[ despre ce era vorba: C[ Sulamita,
dup[ plecarea mea, umbla numai cu Maria
Mandripora pe unde nu =tia nimeni, c[ se ]
nt`lnise de c`teva ori cu Verus aici la vila Faustina
=i c[ Maria Mandripora (da, da, auzise bona cu
urechile ei!) o ]ndemna s[ m[ lase pe mine =i
s[ se c[s[toreasc[ cu messerul Verus c[ i se
deschide o alt[ via\[…Apoi ]mi scria despre
Fl[vi=or c[ nu mai are poft[ de m`ncare =I e
permanent trist…
De altfel, c`nd am ajuns eu, Sulamita p[r[sise
copilul cam de trei s[pt[m`ni =i se mutase la
iubitul ei. Pe Fl[vi=or l-am g[sit palid, culcat ]n
pat, f[r[ pic de vlag[ ]n el…
-Tati, avea el puterea s[-mi mai spun[, ia-
m[ de aici =i du-m[ cu tine, te rog, ta-ti…Mi-e dor
de c`mpul nostru =i de p[dure =i de acele dealuri
]nverzite pe unde m[ jucam eu…
}l [ntrebai dac[ maic[-sa mai d[duse pe la el
=i n-a vrut s[-mi spun[; a fixat cu privirea un col\
al camerei =i a r[mas mut.
Vrusei s[ plec la messerul Verus s[ am o
discu\ie cu nevast[-mea; voiam s[-i amintesc
clipele frumoase pe care le petrecusem la
desp[r\ire, acele unice clipe care-mi ]
nt[riser[ convingerea tr[iniciei c[sniciei noastre.
Dar n-am f[cut-o! Mi-am zis c[ a cer=i un dram de

159
dragoste e un semn de neghiobie. +i m-am
hot[r`t s[-mi iau b[iatul, s-o las dracului =i pe
Mandripora cu vila ei,Faustina,cu tot, adio
Sulamita, =i s[-mi refac via\a acolo la castel.
Chiar ]l consolai pe b[iat:
-Nu fi sup[rat, Fl[vi=or, c[ chiar ast[zi o s[ te
ia tati cu el cu caretta acolo unde dore=ti tu.
Acolo te vei ]nt`lni cu c`mpul t[u,cu p[durea =i cu
dealurile, am s[-\i cump[r acel ponei pe care \i l-
am promis s[ te joci cu el…
L-am v[zut c[ a z`mbit, apoi a oftat: ]n
sufletul lui se instalase o ad`nc[ =I
dureroas[ triste\e…At`t a putut s[-mi mai zic[:
-+I mami?

26

Dup[ ce plecase Sulamita de la Izvor, zile =i

nop\i ]ntregi, mai ales nop\ile, parc[ cineva striga
dup[ mine: <Fic-\i-o-na- ru-leee!> Am vrut apoi s[
povestesc =i me=terilor care d[duser[ aproape
gata zidurile Noului Ierusalim ]nt`mplarea mea cu
Sulamita =I Medinei Stavropolis, pictori\a care
scotea din penelul ei minuni ( ]l zugr[vise pe
Dumnezeu =i om =i soare =i-i d[duse chipul =i ]
nf[\i=area mea =i acest fapt m[ umili foarte…).
Dar tot un glas interior ]mi =opti: <leag[-\i
sufletul cu =apte lac[te =i s[ nu le descui p`n[ la
morm`nt; acolo ]n fa\a Tat[lui s[ le desfaci =i s[-i
ceri iertare =i pentru ce-ai f[cut =i pentru ce n-ai
f[cut =i aveai de g`nd s[ faci c[ci numai a=a vei
muri ]mp[cat!> +i am t[cut, mi-am adus aminte

160
de cuvintele lui Farah: <faptele, domnule Flavius,
faptele conteaz[…>
Pe zi ce trecea se ridica acea minune ]n c`mp
pustiu ca o mare catedral[ a omenirii, prin
mijlocul c[reia trecea acel Izvor al Fericirii.
Cl[direa ar[ta cam a=a: avea =apte laturi, pe
fiecare latur[ c`te patru colonade sprijineau
acoperi=ul care era ]n forma unei flori de lotus ce
se termina cu o petal[; din fiecare petal[, printr-un
sistem de vitralii inunda lumina zilei care se
concentra toat[ ]ntr-un focar acolo pe unde trecea
Izvorul. Pictori\a f[cuse pe pere\i scene din visele
ei iar ]n centru pe Dumnezeu cu m`inile-ntinse
spre bie\ii muritori, era un Dumnezeu enorm care
trona pe imensa bolt[ =i veghea la norodul acela
care se perinda zilnic =i sorbea apa fermecat[…
}mi veneau =i ve=ti triste care circulau prin
Imperiu =i m[ blamau, c[ un nebun, adic[ eu, ]
nh[itat cu o curv[ , adic[ Medina Stravopolis, am
f[cut chip cioplit lui Dumnezeu =i l-am pervertit ]n
aceast[ catacomb[ =i-am atras mul\imile,
baz`ndu-m[ pe prostia lor, ]n ciuda canonicei
r`nduieli biserice=ti a Sf`ntului Scaun Apostolic,
la rug[ciuni anapoda =i la pove=ti care
pervertesc oamenii ca aceea a Izvorului Fericirii.
Alte ve=ti: c[ }mp[ratul cu armatele lui, ]
mpreun[ cu aripa militar[ a Inchizi\iei preg[tesc o
r[fuial[ serioas[ cu mine; ba mai mult, c[ s-au pus
sume serioase pe capul meu, c[ cine va prinde pe
ereticul Flavius Malvinus va c[p[ta mii de duca\i
=i va fi trecut ]n Ordinul Dominicanilor…
Auzind toate acestea, Omul Grotelor ]mi ]
nt[ri paza =i-mi zise:

161
 -St[p`ne, aici e lupta care s[ apuce pe
Dumnezeu! A sosit timpul ca Dumnezeu s[ fie al
nostru de data aceasta! Am =i eu ve=ti c[ lumea
lucreaz[ ]mpotriva lor, se organizeaz[ =i se
r[scoal[, osta=ii }mp[ratului au ]nceput s[-l
p[r[seasc[ =i s[ se dea cu poporul, adic[ cu
prostimea.
Medina Stavropolis ]mi zise trist[, dup[ ce
termin[ lucrarea:
-Acum pot s[ mor! Mi-am dat obolul pentru
cea mai ]n[l\[toare fapt[! +tiu ce clevetesc unii: c[
noi tr[im =i p[c[tuim ]mpreun[ sub acest
acoperi=, p[c[lind lumea cu visele noastre
aiurite…Dar am probe c[ eu m-am lecuit =i cu
mine zeci de mii, poate sute de mii de oameni
care vin aici =i sorb apa miraculoas[ a Izvorului,
plec`nd ferici\i… }n jurul Noului Ierusalim se
recl[de=te o nou[ lume, dup[ canoane noi. Aici
este cer nou =i p[m`nt nou =i vorba Apocalipsei:
<iat[, cortul lui Dumnezeu este cu oameni ]n el =I
El va s[l[=lui cu ei =i ei vor fi poporul Lui =i }
nsu=i Dumnezeu va fi cu ei…>
+i eu am zis, tot ca-n Apocalips[:
-Eu sunt, Medino, Alfa =i Omega, ]nceputul
=i sf`r=itul, trimisul Domnului pe P[m`nt…Celui
ce ]nseteaz[, ]i voi da s[ bea ]n dar din Izvorul
apei vie\ii…Cel ce va birui va mo=teni aceasta =i
va fi fiul lui Dumnezeu…Iar partea celor frico=i =i
necredincio=i =i spurca\i =i uciga=i =i desfr`na\i
=i fermec[tori =i ]nchin[tori de idoli =i tuturor
celor mincino=i este ]n Iezerul care arde- =i ar[tai
c[tre ruinile aba\iilor din deal care ]nc[ mai
fumegau- cu foc =i cu pucioas[, care este
moartea a doua…Aceast[ Mare Biseric[ este

162
Mireasa mea…}nchis[ ]n Cetate =i Cetatea cu zid
mare ]mprejur, spre r[s[rit trei p[r\i =i spre miaz[-
noapte trei p[r\i =i spre miaz[-zi trei p[r\i =i spre
apus trei p[r\i… +i ]n Cetate nu va intra nimeni
p`ng[rit =i nimeni care e dat cu spurc[ciuni =i cu
minciun[…Prive=te -i tu limpezimea Izvorului, aici
]n centrul lui va cre=te Pomul Vie\ii, un nou Pom
al Vie\ii…+i noapte nu va mai fi =i nici r[ut[\i nu
vor mai fi =i nici ispite =i g`nduri rele…
-Doamne, }mp[rate,- zise Medina cu ochii
mari, fermecat[ de vorbele mele- vorbi\i ca din
carte =i ave\i dreptate, duhurile rele s[-i m[n`nce
pe cei ce clevetesc despre noi c[ ne spurc[m
credin\a cu necur[\enii! +i se luminase Medina =i-
o f[cuse Dumnezeu de o frumuse\e stranie ca pe
o Madon[ de pus la icoane. +i-ncepuse s[-i
curg[ lacrimi, amintindu-=i de pruncuciderea pe
care o s[v`r=ise =i se c[ia foarte, zic`nd =i
mul\umindu-mi c[ aici =i-a g[sit ea lini=tea =i
pacea cu penelul ]n m`n[, slujindu-l pe Domnul.
+i-am f[cut- ]mi zice ea- chipul t[u acolo sus
pentru c[ Dumnezeu n-are chip =i a luat ]
nf[\i=area ta! +i cei ce vin aici, \ie \i se vor ]
nchina =i ]\i vor aduce ofrande… +i a ]nceput
s[ pl`ng[ pl`nsul ei suav care-o purifica =i-o
u=ura de rana ei grea care-i ap[sa sufletul…
+i iar venea alt[ noapte =i cineva, din senin,
lua chipul Sulamitei =i-mi striga: Fic\ionaruleeee!
+i iar ]mi aducea aminte de via\a de dincolo unde
m[ hr[nisem numai cu nefericire. }n credin\a
mea ]mi ziceam c[ numai cel ce renun\[ la
fericirea lui, f[c`nd ferici\i pe al\ii, intr[ ]n gra\iile
divinit[\ii, devine fericit, iubitor de oameni…Iubitor
de oameni ( c[ci dragostea de femeie este

163
sinucidere curat[), iubitorul aproapelui t[u ( c[ci
iubirea femeii =i gelozia, sunt forme absurde ale
individualismului), iubitor de tot ce a creat
Domnul pe p[m`nt( c[ci dragoste de femeie
sparie sufletul =i-l robe=te), iubitor de
Dumnezeu( c[ci el e izvorul tuturor faptelor bune
=i el ]\i d[ m`ntuirea)…
+I Omul Grotelor, paznicul meu, veni la mine
sup[rat =i-mi zise:
-+i }mp[ratul se teme de credin\a noastr[;
sfetnicii l-au sf[tuit s[ opreasc[ r[zboiul ]mpotriva
noastr[! S[ te fere=ti, St[p`ne, c[ci a pus furi pe
urmele tale s[ te aduc[ ]ntreg la Curte s[ vad[ =i
el ce stof[ por\i ]n suflet =i-apoi s[ te
os`ndeasc[ la moarte… }i e fric[ de norod
s[ porneasc[ r[zboiul…
-+tiu, Omule, i-am r[spuns eu, a=a mi-a spus
=i Domnul: eu voi muri sub ghearele }mp[ratului
dar aceast[ Biseric[ prin care trece Izvorul Fericirii
va d[inui c`t lumea c[ci este ]nsufle\it[ pe
sacrificiul meu! Are destule vicle=uguri }mp[ratul
de a m[ prinde, c`t timp vei veghea tu, voi dormi
lini=tit; dup[ ce nu vei mai fi tu , m[ voi teme!
+i am ie=it afar[ =i m-am plimbat singur prin
livada cu vi=ini. Era prim[var[ =i toat[ livada era
alb[ ca un vis frumos, ]nfloriser[ cire=ii =i b`z`iau
albinele prin ei =i umbla fericirea pe p[m`nt =i
crescuse iarba =i florile =i miresmele de tei se
r[sp`ndiser[, b[tute de v`ntul cald al prim[verii
peste tot p[m`ntul, =i b`z`iau g`zele ]n nuntirea
lor =i fluturii colorau natura bucolic[ =i se jucau
prin iarb[ ca ni=te mici ghidu=i, galbeni, alba=tri,
viorii, ro=ii, =i se zbenguiau mieii pe coline =i
zbieretul mioarelor umplea cu glasul lor t[cerea

164
aceea…+i undeva un corn dulce-sun`nd, venea
parc[ din copil[ria mea spre mine cu tot c`rdul de
amintiri care m[ h[ituiser[ o via\[ =i, c`nd m[ bine-
fericeau, c`nd mi-aduceau sumbre scene v[zute
=i nev[zute din mica mea via\[… +i codrul se
dulce-leg[na ]n pala v`ntului care-i m`ng`ia
frunzi=ul =i la marginea lui ]mi ap[rea micu\ul
Fl[vi=or, zburd`nd =i strig`nd aproape c`ntat: ta-
ti, ta-ti, ta-ti… Apoi o dulce- n[luc[-n alb, romantic
mai fugea, rochia ei lung[ pe sub poale de p[dure
cu corpul c[prior, b[tut[ de boarea v`ntului,
sco\`ndu-i ]n relief minunile ei de femeie, =i
parc[-ar fi fost =i n-ar fi fost Sulamita, parc[ era
mersul ei =i gra\iile ei, dar eu nu mai eram sigur,
c[ci prea str[in[-mi devenise =i rupt[ de sufletul
meu =i m[ ]ntrista la auzul acelui corn care venea
din trecut, topindu-i imaginea ]n verdele p[durii
=i-n azurul cerului, dep[rt`ndu-se, dep[rt`ndu-se
mereu…
+i cald =i luminos mai urca soarele pe
bolt[ ca o fiin\[ =i el, poate cea mai mare din
Universul nostru, ca o fiin\[ care t[cea, dar fericea
pe toat[ lumea cu c[ldura lui. De-aia poate la
r[scrucile apari\iei Omului, lui i s-a ]nchinat
toat[ lumea, f[c`ndu-i Zeul Nemuritor al ei.
Minunile prim[verii b[teau la poarta sufletului
meu ca un semnal care-mi pusese tot corpul ]n
alarm[ =i m[ teroriza cu fericitele clipe care n-
aveau s[ mai dureze mult…

27

165
 Plecasem, a=adar, cu Fl[vi=or ]n bra\e,
l[s`nd ]n urm[ vila Faustina ca pe un vis ur`t =i nu
=tiu de ce, de data aceasta nu mai eram deloc
gelos pe Sulamita… Doar o und[ de regret mi se
strecura ]n inim[ pentru anii pierdu\i cu ea =i cu
sentimentele irosite aiurea… M[ ]ntrebam adesea
cum ar fi trebuit s[ fie ca s[ fie frumos, adic[ cum
trebuia s[ se desf[=oare via\a mea ca s[ nu intru ]
n acest impas. +i r[spunsul mi se p[rea foarte
simplu: s[ nu fi ap[rut Sulamita…
E o nebunie =i dragostea asta c`nd ]\i pui ]n
g`nd s[ domini sufletul altuia… Libertatea
spiritului e cea mai mare descoperire a psihicului.
Sulamita avea aceast[ calitae a nestatorniciei
spirituale c[ci iat[ ce-mi scrisese ea: <Drag[ Flavi,
}mi dau seama c[ te r[nesc spun`ndu-\i adev[rul:
eu nu =tiu ce-i iubirea adev]rat[ =i fug s-o caut.
Am avut iluzia c-am g[sit-o la tine, dar m-am ]
n=elat!|ie ]\i trebuie o soa\[ statornic[ care s[
\in[ la tine =i s[ te ]ngrijasc[ ca pe un copil, a=a
cum fac so\iile de \[rani cu b[rba\ii lor. }mi dau
seama c[ gre=esc enorm l[s`ndu-\i pe cap =i
copilul. Dar cu mine n-ar avea =anse
s[ ajung[ prea departe! Eu vreau s[-mi urmez
orbita mea; ]mi dau seama c[ gre=esc, dar vreau
s[ nu imput nim[nui e=ecul vie\ii mele. S[ ai
grij[ de Fl[vi=or al nostru =i s[-i dai o educa\ie
aleas[. A ta fost[, Sally.>
Citeam =i r[sciteam aceast[ scrisoare pe
drumul plin de h`rtoape =i mi se p[rea c[ totul ]n
fa\a mea se ]mbr[case ]ntr-un doliu universal.
Natura toat[, cu v[i cu tot, cu coline, cu p[duri, cu
copaci, cu ape, cu stele =i cu lun[ pl`ngea
parc[ ca o mireas[ p[r[sit[ ]n ziua nun\ii. Nu-mi

166
puteam da seama ce prevestire mai e =i asta,
puneam totul pe seama desp[r\irii noastre. +i n-
avea s[ fie a=a! C[ci destinul, aspru, cum e, a
mers mai departe cu loviturile: pe drum boala lui
Fl[vi=or s-a agravat, a ]nceput s[ spun[ aiurea,
delira cuvinte f[r[ =ir, a c[ror semnifica\ie nu o
putea decodifica dec`t mintea lui crud[. <Fuge,
fuge, fuge, repeta el, =i stelele cad ]n ap[, ta-ti,
ta-ti, ta-ti, prive=te ce foc uria= o ]nghite pe
mami, prive=te, ta-ti…> Transpira tot, ]l
str`ngeam ]n bra\e =i nu =tiam ce s[-i mai fac.
Am cobor`t cu el =i l-am ar[tat unui vraci. M-a
pus s[-i dau fiertur[ de coaj[ de salcie s[-i
treac[ temperatura ridicat[. Pe drum =i-a mai
revenit dar pentru pu\in timp, dintrodat[ boala s-a
]nr[ut[\it, copilul a ]nceput s[ se zbat[ =i,
dup[ c`teva minute, a murit ]n bra\ele meu
tocmai c`nd ajunsesem la castel. Am cobor`t cu el
din carett[ =i-mi vene s-o ieu la fug[ pe un t[r`m
unde s-ar fi putut s[-l ]nviez…}n acea ]ncle=tare
mi-am adus aminte de vorbele magistrului meu:<
]n clipele grele ale vie\ii tale, p[streaz[-\i calmul
ca s[ nu iei m[suri nelegiuite!> Aveam ]n fa\a
mea un abis unde a= fi putut s[ m[ arunc cu el,
s[-mi sf`r=esc =i eu via\a, dar n-am f[cut-o! +i
dintrodat[ mi-a venit o idee =i m-am dus la
constructori =i le-am spus: <Opri\i lucrul! Nu vom
mai construi un castel! Aici vom face o bazilic[-
morm`nt unde va fi ]nmorm`ntat Fl[vi=or…> +i
le-am dat instruc\iuni ce =i cum s[ fac[ ca ]n
c`teva zile s[ fie gata. Mesajul meu a fost receptat
cum trebuie =i ]n patru zile aveam cel mai
frumos morm`nt pe care-l v[zusem vreodat[ ]n
mijlocul unei frumoase bazilici. Le spusesem

167
s[ cheltuie toate veniturile Ducatului =i
s[ cumpere ce cred ei c[ e mai frumos =i
s[ pl[teasc[ me=terii ca s[-i trag[ inima s[ fac[ un
lucru durabil . +i s-a ]mplinit dorin\a mea…
A treia zi, dup[ ]nmorm`ntare, nu =tiu dac[ a
fost adev[rat sau a fost vis, c-am v[zut-o pe
Sulamita ]ntr-o rochie lung[, neagr[, ]
ngenunchiat[ asupra morm`ntului, singur[ ]n acea
bazilic[, pl`ng`nd asupra morm`ntului lui Fl[vi=or,
spunea rug[ciuni =i implora pe Dumnezeu…
Aici am avut eu cea mai violent[ discu\ie cu
ea:
-De ce, de ce, nenorocitule, striga ea la
mine ]n acele sacre t[ceri din bazilic[- de ce n-ai
avut grij[ de el c[ dac[ =tiam, nu \i-l d[deam, ]l
cre=team eu cum puteam, nenorocitule! Ne-no-
ro-ci-tu-le!
Eram at`t de ]ndurerat ]nc`t la ]nceput nu i-
am r[spuns la provoc[ri, dar dac[ ea a v[zut c[ eu
tac,a s[rit cu pumnii pe mine:
-Sim\i c[ e=ti vinovat, ai, de-aia taci ca un
mojic, ce i-ai f[cut copilului?- se r[\oia ea la mine
=i-mi c[ra la pumni ]n cap, de ce-a murit
copila=ul meu, rupt din inima meaaa? …de ce?
de ce?
N-am putut s[ m[ mai ab\in =i i-am dat
violent dou[ palme peste fa\[ =i-a ]mpro=cat cu
s`ngele ei proasp[tul morm`nt. +tiu c[ i-am mai
zis at`ta, cu o sc`rb[ ancestral[:
-T`rf[ ordinar[ ce e=ti!
-Criminalule!- a mai avut ea puterea s[ ]
ngaime =i a t[cut =i a c[zut jos cu s`ngele
curg`ndu-i =iroaie pe gur[ =i pe nas. Am ]ncercat
s-o ridic, s-o trezesc din le=inul ei, dar n-am

168
putut. Am s[ltat-o ]n bra\e, o sim\eam cum
suspin[ =i cum respir[ rar, am apucat-o pe sub
picioare =i de g`t =i-am luat-o cu ea spre u=[.
Afar[ ne-a lovit r[coarea, c[ci b[tea zefirul
prim[verii =i luna str[lucea pe bolt[ ca o v`lv[taie
=i codrul era negru, doar l[st[ri=ul ]nverzise =i
stelele p[reau ni=te f[clii aprinse care pluteau ]n
eterul nop\ii, iarba era mare =i mirosea a flori =i-
a dulce =optire de dor de f`n =i ea cald[ =i
moale, aproape moart[ s-a pierdut p`n[ la ne=tire
=i s-a abandonat ]n bra\ele mele =i-am pus-o
jos ]n l[st[ri= =i i-am dat =uvi\ele de p[r la o
parte =i i-am =ters fa\a cu c[ma=a mea de
s`ngele aproape ]nchegat, fa\a ei ]mbujorat[ =i
cald[, =i-o pornire bestial[ a venit ]n mine,
probabil de acolo din sursele animalice ale
omului, =i i-am dezvelit trupul ei ]ncins =i-am
violat-o cu o poft[ nebun[.
C`nd m-am trezit, eu eram transpirat lac =i
corpul ei z[cea rece l`ng[ mine. A trecu
deodat[ un fior prin mine: dac[ a murit? dac[ s-a ]
nt`mplat a=a s[ moar[ ]n bra\ele mele? A= putea
s[ fiu a=a cum mi se adresase ea, adic[ un
criminal! Numai la auzul acestei vorbe, mi s-a
f[cut sil[ de mine =i imediat am avut o revela\ie:
Izvorul Fericirii! Voi lupta p`n[ la moarte s[ g[sesc
Izvorul acela pentru care se sacrificase at`ta
lume. M-am g`ndit la vorbele Maestrului meu:
<C`nd te va refuza lumea, vino la mine =i-\i voi ]
ncredin\a secretul h[r\ii din Biblioteca Babel cu
Izvorul Fericirii!>
Am mai privit pentru ultima dat[ ]n urm[ ]n
acea noapte, am l[sat-o pe Sulamita acolo ]n
iarba moale, p[rea o regin[ p[r[sit[ pe c`mpul de

169
lupt[ =i-am l[sat acea bazilic[ ]n mijlocul c`mpiei
cu ceea ce avusesem eu mai drag pe p[m`nt: cu
Fl[vi=or, am l[sat gloria Ducatului, am l[sat stele,
am l[sat lun[, am l[sat via\[ =i-am plecat ca
simplu muritor spre locul plin de pustnicie unde-
=i tr[ia ultimele clip[ ale vie\ii Dactorul Sublimus.
+i acum s[ vi-l descriu: a\i v[zut mo=negi cu
barba p`n[ la br`u? }n chilioara lui, acolo ]n v`rf
de munte p[rea un schimnic de la Atos. +i ce
bucuros a fost c`nd m-a v[zut! Zice:
-Precum trupul acesta al nostru, ]n lipsa
sufletului e mort =i r[u mirositor, la fel =i sufletul
care nu se mi=c[ prin ]n\elepciune este mort =i
nenorocit =i r[u mirositor…+i ]n\elepciunea nu
vine f[r[ o lini=te a sufletului…=i lini=tea
f[r[ retragerea ]n tine…+ezi aici l`ng[ mine s[ te
lini=te=ti c[ci sufletul t[u e ]n convulsii, =ezi aici
s[ te apropii, cum zice sf`ntul Pavel, de tronul
harului, de Dumnezeire, c[ci Dumnezeu e Binele
mai presus de fire. +i Binele suprem este Izvorul
Fericirii, Noul Ierusalim al viitorului de care a
vorbit Sf`ntul Ioan ]n Apocalips[…Eu am taina
Izvorului =i dup[ ce-mi ucenice=ti o perioad[ de
timp, te voi trimite la Biblioteca Babel =i apoi cu
harta ]n m`n[, s[-l g[se=ti, s[ te lup\i pentru el =i
s[-l redai omenirii…

28

170
 Privesc cerul printre gratii: un imens senin
f[r[ pic de nor…A= vrea s[ plou[, s[-ntind m`na
afar[ s-o fac c[u= =i s[ sorb apa str`ns[-n palme…
Mi-e sete, Doamne, =i mi-e dor de via\[! }ncerc s[
scriu ceva din ultimul capitol al meu de via\[ =i nu
=tiu cu ce s[ ]ncep…Prea au r[mas toate ]n urm[,
ni=te amintiri schiloade care dau n[val[ peste
mine, aglomer`ndu-se ]n memoria mea ca ]ntr-o
cutie cu relicve…
S[ v[ povestesc cum a pus }mp[ratul m`na
pe mine. Cu vicle=ug. Mai ]nt`i mi-a otr[vit garda
personal[, pe Omul Grotelor, pe care l-am g[sit
diminea\a c[zut la u=a mea =i l`ng[ el un bilet,
adresat mie: <Pred[-te- scria acolo- c[ \i-a sosit
sf`r=itul!> Nu mi-a sosit niciun sf`r=it, }mp[rate
Luminate, sf`r=itul meu e =i al t[u! Am luat aspre
m[suri de securitate, am dublat sentinelele la
por\ile Noului Ierusalim, mi-am schimbat
domiciliul, dar se vede c[ tot ai t[i te tr[deaz[ c[ci
m-am pomenit ]ntr-o noapte cu trei solda\i din
garda imperial[ r`njind la mine: <Vr[jitorule, au
zis ei, scoal[ c[ avem treab[, s[ nu mi=ti, s[ nu
vorbe=ti, ]mbrac[-te repede =i hai!> }i privesc
mai bine =i cine crede\i c[ erau?
Emanoilos,Victorius =i cu Ianus…Cei trei Iuda…
-Cum a\i p[tuns aici?
-Cu bani faci orice!- ]mi r`nje=te foarte
satisf[cut Emanoilos.
Dar am v[zut c[ min\ea, nimeni de aici nu
m[ putea tr[da pentru bani. Cu o zi ]nainte ceva
am sim\it c[ nu e ]n regul[. Mi s-a p[rut c[ pictori\a
Medina Stavropolis se schimbase la fa\[ =i ne
aducea m`ncarea pe t[cute. Era clar c[ aceea nu
mai era adev[rata Medin[ ci o intrus[ de-a lor.

171
A=adar puseser[ m`na pe adev[rata Medin[, o
arestaser[ =i ]n locul ei introduseser[ o
alt[ femeie, ]mbr[cat[ ]n straiele ei…
Aceast[ femeie le d[duse toate informa\iile =i ea
le ]nlesnise calea celor trei haidamaci ai }
mp[ratului s[ pun[ m`na pe mine.
Mi-au ordonat s[ nu scot o vorb[, s[ p[r[sesc
pe t[cute Noul Ierusalim =i s[-i urmez ]ntr-un
docar ]nchis, p[zit de un pluton de solda\i c[l[ri…
Pe c[r[ri dosnice m-au dus ]n temni\a ]mp[r[\iei =i
m-au legat ]n lan\uri.
De peste tot ]mi veneau ve=ti triste. Noul
Ierusalim a fost devastat de cohortele ]
mp[r[te=ti, to\i r[scula\ii de la Grote au fost prin=i
=i aresta\i. Pedepsele se \ineau lan\…Izvorul
Fericirii fusese un dezastru!

29

}n curtea }mp[r[\iei era forfot[ mare…

Priveam printre gratiile temni\ei cerul,
albastrul acela pur al lui ]n care-=i sc[ldau p[s[rile
f[pturile lor ]n razele r[s[ritului de soare…
M[ g`ndeam ce fericite sunt aceste vie\uitoare ]n
libertatea lor….Oare a= mai avea puterea
moral[ s-o mai iau de la cap[t? Adic[ s[ evadez,
s[ organizez mul\imile =i s[-l lovesc pe }mp[rat ]n
moalele capului…Dar la ce bun toate acestea? Pe
p[m`nt e }mp[rat R[ul…}ntre Bine =i R[u, R[ul
acesta are r[d[cini ad`nci, nu-l po\i dobor] u=or, ]i
tai r[d[cinile ]ntr-o parte =i el r[sare ]n alt[ parte.

172
Edenul, sau Paradisul, sau Raiul, sau cum ve\i
vrea s[-i zice\i, e imaginat de oameni f[r[ lucrarea
R[ului, dar Edenul, sau Paradisul, sau Raiul este
numai ]n mintea noastr[, dincolo de via\[, unde-l
c[ut[m, nu-i dec`t muzica sferelor =i un imens ]
ntuneric…
}ncerc s[ ]nchid ochii =i s[ p[trund acel ]
ntuneric =i s[ ascult acea muzic[ a sferelor, dar
nu pot s[ le pricep! Probabil c[ trebuie s[ treci un
hotar ca s[ auzi =i s[ vezi ce ne imagin[m noi…+i
acel hotar este Istrionul, poate dincolo de el este
Edenul…Privesc ]n dep[rtare mun\ii, p[durile,
cerul, toate sunt lucrarea lui Dumnezeu. Dar pe
l`ng[ toate acestea, Dumnezeu a mai f[cut =i pe
Om =i, f[c`ndu-l pe el a=a cum este, a zis ca ]n
lume (numai ]n lume) s[ guverneze
deopotriv[ Binele =i R[ul , dou[ for\e care se
lupt[ pe via\[ =i pe moarte dar niciodat[ nu se ]
nving una pe alta, ele sunt blestemate
s[ tr[iasc[ una l`ng[ alta =i s[ se lupte permanent.
Dar nu numai ]n lume sunt aceste for\e, ele sunt
=i ]n sufletul nostru =i se r[zboiesc permanent.
Aceast[ dualitate nenorocit[ care ne amite=te
c[ Omul e =i Om =i Fiar[…Depinde p`n[ unde
merge Fiara din noi…
Cerul azuriu privit de dup[ gratii este simbolul
libert[\ii, orizontul acela ]ndep[rtat pe care to\i
dorim s[-l cucerim fuge ve=nic de noi, ca o Fat[-
morgana, =i se ascunde undeva, ]n infinit…
Unde este acel c`ntec fantastic care ne
pusese ]n mi=care:
< Libertate, te iubim,
Ori ]nvingem, ori murim!>

173
 Refrenul lui ]nc[-mi mai sun[ ]n urechi. }
nc[ mai visez. Mul\imile, ]ngrozite, s-au ]ntors pe
la casele lor. Dela\iunea iar s-a ]ntins peste tot.
Grotele gem de oameni. Blestemele se
vars[ asupra noastr[. C[ noi am vrut s[ r[sturn[m
ordinea public[, noi am sup[rat pe }mp[rat =I
Scaunul Papal…
Se aude u=a de la intrare. Privesc. Este
temnicerul. O goril[. }ng`n[ ceva. }ncerc
s[ deslu=esc ce zice. Bolborose=te. }njur[.
C[ dac[ nu era r[scoal[ , tr[ia =i el ca lumea.
-Preg[te=te-te!- zice.
-Sunt preg[tit!- ]I r[spund eu- crez`nd c[ m[ ia
s[ m[ omoare.
-Nu, zice, preg[te=te-te de vizit[!
-Care vizit[?
-A }mp[ratului…
-De ce?
-Vrea s[ te cunoasc[! Te consider[ un om
curajos!
-Z[[[uu? Atunci adu-mi haine curate, las[-
m[ s[ m[ sp[l, s[ m[ b[rbieresc…
-Hai, nu mai f[ pe janghinosul…
Vine }mp[ratul cu o suit[, e tot ]nfiretat =i ]
nve=m`ntat ]n aur. Seme\. T[cut ca o umbr[.
Tandru. Cu figura lui senin[. Pare senin[, dar
sufletul ]i e ]nv[lm[=it. R[m`n perplex de figura
lui. O caricatur[. Ochi mici. Gur[ mare. Ca de
prost. Urechi dezlipite de cap ca de bovin[.
M[ prive=te t[cut =i d[ din cap a lehamite.
-Dumneata e=ti Flavius?
-Da, eu sunt!- ]i r[spund curajos, ]nfrunt`ndu-
i privirea ]n\ep[toare.

174
 -Cum a putut s[ te iubeasc[?-zice el, ]
ng`ndurat.
Am t[cut, n-am =tiut unde bate el cu
aceast[ ]ntrebare. Adic[ cine s[ m[ iubeasc[?
Moartea? A t[cut =i el =i a dat din cap.
-Am venit s[-\i ascult ultima dorin\[- zice el
privind la strelicea de lumin[ care venea pe o
fer[struic[ c`t palma.
-Cine v-a trimis?
-Aici eu pun ]ntreb[rile!- se r[\oie=te el la
mine, ]ntinz`nd din g`tul lui sub\irel. Mai repet ]
nc[ odat[ ]ntrebarea: Care \i-e ultima dorin\[?
-Eu nu mai am dorin\e! C`nd trebuie
executat[ sentin\a?- ]l mai ]ntreb eu.
-Iar pui ]ntreb[ri!
-Le pun pentru c[ ultima dorin\[ e legat[ de
aceast[ execu\ie…
-+i care este?
-S[ da\i ordin s[ mi se aduc[ h`rtie =i condei
s[-mi scriu via\a =i s-o las genera\iilor ce vor veni
dup[ mine, s[ cunoasc[ =i ei aceste timpuri…
-Crezi c[ merit[?
-Cu siguran\[ va merita!
-Vei avea h`rtie =i condei!
-Mul\umesc!
}mp[ratul iese din celul[ grav cu o und[ de
regret pe fa\[. Mai prive=te ]nc[ odat[ ]n
urm[ dup[ care ]nchide u=a.
Eu r[m`n singur, ]ntr-un imens ]ntuneric…
30

Stau cu foaia alb[ de h`rtie ]n m`n[ =i nu

=tiu cu ce s[ ]ncep. +tiu precis c[ atunci c`nd voi
ajunge la ultima fil[, ]mi va veni sf`r=itul. +i ce-

175
a= putea eu s[ scriu aici s[ intereseze lumea?
Despre via\a mea? O bagatel[! Sunt alte vie\i de o
mie de ori mai interesante ca a mea: vie\i de ]
mp[ra\i, de regi, de r[zboinici, de savan\i, de
cor[bieri vesti\i…E acel Ulise care a colindat
lumea, sau Cezar, sau Alexandru Macedon, sau }
mp[ratul Constantin… +i al\ii, =i al\ii …+i ce s-a
ales de ei?
Doamne, cum mai plou[ de trei zile pe aceste
meleaguri, cum cade u=or pe acoperi= =i apoi
pic[tur[ cu pic[tur[ se scurge pe la stre=ini…E
timp de vis, de balad[, de somn…
Cum va fi moartea mea?
Eroic[!
Nu, la=[!
To\i se vor bucura! To\i vor bate din palme!
S[ scriu un roman al dragostei mele cu
Sulamita? Pe cine ar interesa? A= scrie o poezie
lung[ care ar ]ncepe a=a:
< Iubirea-i o hain[ zdren\uit[,
Purtat[ de to\i neghiobii.
}mbrac-o, dac[ vreai s[ treci Istrionul
+i nefericit vei fi ca o pas[re
stingher[…
Eroismul?- Un balon de s[pun…
Numai moartea-i adev[rat[,
Ea ne desc[rneaz[ de p[cate
+i ne salt[ sufletele spre eternitate…>
O alt[ idio\enie! C`\i n-au c`ntat iubirea,
eroismul =i moartea mult mai bine ca mine…
S[-i scriu Sulamitei o scrisoare de adio cam
a=a:< Iubit[ femeie, A=tept sat`rul deasupra
capului =i g`ndul ]mi este tot la tine…> T`mpenii
de vis[tor! Cum pot s[-i scriu eu a=a ceva?

176
 Ce frumos plou[ afar[: poezie cereasc[!
La curtea }mp[ratului e o lini=te de
morm`nt. Curtenii dorm. +i paznicii dorm. +i
c`inii dorm. Nici =obolanii nu m[ mai intereseaz[,
dorm =i ei. Dorm =i =erpii =i toate lighioanele de
pe p[m`nt dorm. Numai Sulamita nu doarme. Mi
se strecoar[ sub pleoape =i-mi strig[: <Fic-\i-o-na-
ru-le!>
Cum a= fi putut eu s-o p[strez pe Sulamita?
Poate dac[ tr[ia Fl[vi=or…}mi pierea dorul de
Izvor, nu mai deveneam eu buricul p[m`ntului
s[ r[storn lumile…O iertam =i pe Sulamita de
infidelit[\ile ei =i poate c[…Doamneee, unde am
gre=it? Unde s-a fisurat destinul meu?
A c[uta absolutul…
C[l[torule, r[t[cit prin via\[, mul\ume=te-te cu
pu\inul t[u..
Cum adic[?
Nu pricep. Marii r[zvr[ti\i ai vie\ii m-ar scuip[-
n fa\[ cu asemenea sfaturi…
Am adormit =i-am visat un vis care s-ar
rezuma la c`teva fraze: }mp[ratul cu }mp[r[teasa
erau lega\i de m`ini =i de picioare =i scuipa\i de
popor. }mp[r[teasa- Sulamita! Se r[sculaser[ cei
de la Grote =i d[duser[ foc }mp[r[\iei =i lor li se
preg[tea supliciul… Rugul…Rugul…S[ le sf`r`ie
carnea ca ]n frigare…Cum s-o las eu pe Sulamita
s[ ard[? Strig: <Sta\i, ea nu e vinovat[! Doar el e
r[ul ]ntruchipat pe p[m`nt!!>- =i ]ntind ar[t[torul
spre }mp[rat. +i gata cu visul…}mi simt
respira\ia…Ce-ar fi s[-mi pun cap[t zilelor singur?
S[ nu le las satisfac\ia lor de-a savura spectacolul
mor\ii mele… Uite, ]mi pun ghearele-n g`t, str`ng
=i gata! To\i m-ar face la=! Am avut =i eu oroare

177
de cei ce =i-au luat via\a: ni=te la=! }ntre Via\
[ =i Moarte exist[ Speran\a. Am sc[pat din ruinele
Marelui Cutremur c`nd eram mic, am sc[pat de la
Biblioteca Babel, am sc[pat de judecata
Inchizi\iei…poate scap =i acum, sunt miracole
mari pe p[m`nt!
+i totu=i se apropie timpul execu\iei =i eu n-
am ]nceput romanul meu…
+i deodat[ ]mi veni ]n minte acel incendiu de
la han cu cei trei delatori. +i am ]nceput a=a:
<Via\a? Calvar sau fericire? Efort sisific de-a
ajunge undeva, pe v`rfuri. Dar mai ales c[dere =i
d[r`mare…>
+i m-a cuprins o febr[ mare, n-am mai
m`ncat, n-am mai b[ut, scriam ]ntruna =i ploua
amarnic, ]mi veneau cuvintele nechemate,
imaginile, scenele…
Tr[iam, pl`ngeam =i r`deam dup[ cum ]mi
veneau ]n minte aceste scene ale vie\ii. Voiam
s[ termin c`t mai repede ce ]ncepusem. }mi era
fric[ s[ nu pot termina romanul p`n[-mi vine ora
execu\iei… Cineva parc[ din afara mea ]mi dicta
cuvintele…
Au trecut patru zile =i patru nop\i. Am ajuns
la final.
Finalul:
<R[m`n singur ]ntr-un imens ]ntuneric…>
Care pentru mine ]nseamn[ Moartea, Marea
Eternitate!
Chem temnicerul:
-S[ dai acest manuscris Reginei! S[-l
citeasc[ =i s[-l publice…+i s[-i mai spui
c[ Victorius se va ]ntoarce din mor\i =i va instala
pe p[m`nt Noul Ierusalim!

178
 E P I L O G

<Dasc[lul
nebunilor nu este cuv`ntul, ci nenorocirea.>

DEMOCRIT

179
 Se rumeniser[ zorii ]n acea zi de supliciu c`nd
Flavius Marcus Aurelianus trebuia s[ moar[ pentru
a treia oar[. +I pedeapsa lui c[zuse nemiloas[:
aruncat ]n groapa cu lei…
Era a patra duminic[ a lunii august =I vara ]
nc[ mai st[ruia pe acele meleaguri. Dup[ lungile
zile ploioase =I moroc[noase, cerul se ]nseninase,
se albise deodat[ =I un soare orbitor inundase
natura; iarba ]nverzise, p[s[rile se auzeau c`nt`nd
]n cr`ngul din apropiere =I g`zele zbur[t[ceau
vesele p`n[ la fereastra celulei lui…
Moartea ereticului care ]ncercase marea
aventur[ a r[sturn[rii lumilor era anun\at[ cu litere
mari pe toate zidurile Imperiului, adic[: <M`ine,
25 august…se anun\[ spectacolul mor\ii ereticului
Flavius Marcus Aurelianus. Tot poporul va
participa la supliciu pentru a lua act de

180
nelegiuirea s[v`r=it[ prin instigarea lumii la
Fericire…>
}mp[ratul voia s[ shimbe ]n ultimul moment
ordinea firii; p`n[ acum de fiecare dat[ c`nd
judeca astfel de cazuri, ]I arunca ]n gurile
fl[m`nde ale leilor… De data aceasta prinsese ]n
junglele africane, ]n lungile lui expedi\ii de
v`n[toare, dou[ mari pantere, grase, c[rora le
lucea p[rul pe ele, uns parc[ cu ulei de in,
s[ par[ mai ar[toase ]n lumina acelei dimine\i
blestemate. Le \inuse trei zile fl[m`nde =I acum
urlau ]n cu=tile lor, al[turi de geala\ii care le ]
ngrijau.
}nc[ de diminea\[ luaser[ loc pe b[nci to\i
invita\ii din Imperiu: duci, ducese, prela\i,
cardinali, papi, papese, poe\i =I scibi, ]nv[\a\i ]n
artele militare, ritori =I filozofi care veniser[ din
toate col\urile lumii: din Cezareea, din Bizan\,
Atena, Palestina =I Egipt, condu=I de ]nsu=I
Macarie Egipteanul, av[ ]n pustiul scitic, urma\i de
prostimea de r`nd =I de to\i gur[-casc[, dornici de
senza\ii tari.
Era prima lec\ie pe care o d[dea }mp[ratul
tuturor supu=ilor =I trebuia s[ fie v[zut[ de c`t
mai mult[ lume.
Pe b[ncile de onoare luase loc ]nt`I }
mp[ratul, apoi l`ng[ el preafrumoasa lui metres[,
al[turi de so\ul ei, messerul Verus.
+i acum o parantez[: Messerul Verus, r`vnind
scaunul ]mp[r[tesc, o aruncase pe Sulamita ]n
bra\ele preaputernicului }mp[rat cu misiunea
secret[ de a-l ucide prin otr[vire. +i }mp[ratul se ]
ndr[gostise nebune=te de ea. Dup[ ace=tia trei,
venea toat[ suita ]mp[r[teasc[. La ora ]nceperii

181
tragicului spectacol, toat[ lumea sta mut[ =i
tremura de groaza ce va s[ vie. C`ntar[ ]nt`i
dou[zeci de tr`mbi\e =i b[tur[ sinistru de ]nfior[tor
tot at`tea tobe; glasul lor se ]nfipse ]n inimi ca
ni=te s[ge\i otr[vite, f[c`ndu-le s[ se zbuciume de
spaim[.
Se anun\[ numele condamnatului:
-Flavius Marcus Aurelianus!
Sulamita tres[ri. R[mase ]ncremenit[. Din
z`mbetul ei de alt[dat[ mai r[m[sese doar o masc[
macabr[, cu buzele ]ntredeschise s[-i spun[ }
mp[ratului ceva. }=i aduse aminte ca prin vis de
o carte citit[ ]n biblioteca Ducelui de Spoletto,
adus[ de Flavi. Un personaj, c[ruia nu-i mai
re\inea numele, un fel de filozof ]n ale
vie\ii( p[r[sit de iubit[, o Mesalin[ nenorocit[ care-i
d[duse un sfat fostei iubite: <S[ nu calci niciodat[,
femeie,- ]=i aminti ea glasul acelui personaj, care
sem[na leit cu vocea fostului ei b[rbat- pe
cadavrele celui ce te-a m`ng`iat =i te-a s[rutat,
lundu-le drept covoare ]mp[r[te=ti, c[ci oasele lor
se vor transforma-n stafii =i te vor r[zbuna>)
ap[rut ca din senin ]n g`ndul ei =i ]i atrase aten\ia
asupra acestei mari nenorociri. Ca din senin o
apuc[ o ame\eal[ dulce =i se rev[zu intr`nd pe
marea poart[ a castelului Ducelui de Spoletto, ]l
v[zu pe Flavi cu ochii lui frumo=i privind-o, ]i sim\i
pentru c`teva clip[ m`ng`ierile lui =i s[rut[rile lui
pe g`tul ei finu\, se v[zu apoi mam[ cu micu\ul
Fl[vi=or ]n bra\e…O dulce fericire d[duse peste
ei ]n atmosfera de vis a Castelului…Apoi privi
instinctiv spre Verus, canalia, care-o sedusese cu
opulen\a lui…Se v[zu flancat[ de patru eununci
pitici =i poci\i ca el, p[zind-o ]n ietac…<Nu se

182
poate, ]=i zise ea, Flavi va reu=I =I de data
aceasta!>
Regula era aspr[. Dac[ acel condamnat
reu=ea s[ se lupte cu fiarele =i s[ ]nving[ ( ceea
ce rar se ]nt`mpla) era iertat =i pus ]n libertate.
Ea, ]nc[ de diminea\[, mersese la unul din geala\ii
care aveau grij[ de fiare =i-i d[duse un cu\it s[-l
duc[ condamnatului cu care urma
s[ r[pun[ fiarele. }i aruncase gealatului dou[ pungi
cu galbeni =i plecase bucuroas[ spre buduar. }n
timp ce gealatul ]i ]nm[nase cu\itul, Flavius ]l ]
ntrebase:
-Pentru ce-mi dai aceast[ arm[?
-S[ dobori fiarele!
-Cine te-a trimis?
-O femeie!
-Cum o cheam[?
-Mi-a spus s[ p[strez secretul numelui ei…Era
blond[, frumoas[ ,ochioas[ =i ]nzorzonat[-n aur =i
argint…
-Trebuie s[ fie Sulamita!- morm[i el a=a ca
pentru el.
+i gealatul a plecat.
<Ce mai vrea femeia asta de la mine? Eu mi-
am terminat romanul vie\ii mele … Ce rost are s[-i
mai am`n sf`r=itul? > +i-=i aminti finalul:
<R[m`n singur ]ntr-un imens ]ntuneric. Care
pentru mine ]nseamn[ Moartea, Marea Eternitate!
>
}n acest timp cei doi satrapi ai }mp[ratului ]l
cobor`r[ pe eretic ]n enorma groap[ cu ni=te
scripe\i. }l ]mbr[caser[ ca pe un satir ]ntr-o piele
de c[prioar[…}n timp ce el atinse p[m`ntul cu
picioarele, cele dou[ pantere fl[m`nde, sc[pate din

183
cu=ti, r`njir[ la el, dezvelindu-=i din\ii enormi;
urm[ apoi o scurt[ ]nc[ierare ]ntre ele dup[ care
adulmecar[ pielea de c[prioar[ care ]nc[ mai
mirosea a s`nge proasp[t. Una dintr-o parte =i
alta din cealalt[ parte, se repezir[ s[lbatec =i ]
nfipser[ col\ii ]n carnea fraget[, traser[ ]n l[turi din
prada proasp[t[, r[gind pline de s`ngele care
g`lg`ia ]n gurile lor hulpave =i ]ncepur[ s[ ]
mbuce, lacome, din Flavius…
Nu se auzise niciun pl`nset, p[rea c[ omul
murise ]nainte, nici-o mi=care care s-arate c[ ]n
acea piele mai e via\[. C`nd toat[ lumea v[zuse
s`ngele \`=nind, ]ncremenise ]ntr-un \ip[t
colectiv, un fel de auuu!, pierdut =i disperat care-
i ]mpietrise pe to\i…
Sulamita nu-=i venea crede ochilor, nu mai
putu s[ reziste, se l[s[ moale pe bra\ul }mp[ratului
=i-i =opti:
-Sire, mor!
Oamenii cur\ii s[rir[ repede, puser[ m`na pe
ea =i-o duser[ ]n Palat. Pe drum , ]ns[, Sulamita ]
=i d[du ob=tescul sf`r=it. C`nd o puser[ jos,
observar[ c[ era toat[ v`n[t[, dinspre inim[ o
ven[ se ]nnegrise, urc`ndu-se la capul
decedatei. }ntreaga figur[ era crispat[, r`sul ei se
transformase-n r`njet, ochii r[m[seser[ holba\i =i
fa\a c[p[tase paloarea mortului…
Dup[ ce se consum[ drama, prostimea cu
poloboace de vin, date ]n dar de }mp[rat, udau
cei doi mor\i cu urale aduse }mp[ratului =i lui
Verus, numit proasp[t ajutor la curte.
-S[ tr[ie=ti, M[ria-Ta! S[ tr[ie=ti!
Un prost care era =i mut, cobor`se ]n
groap[ dup[ ce geala\ii retr[seser[ panterele,=i

184
luase un cu\it care lucea ]n lumina soarelui, plin
de s`nge.
-}]]]- f[cea el- =i ar[ta cu\itul tuturor- ]]]]!
Nimeni ]ns[ nu-l mai b[ga ]n seam[, to\i se ]
ndesau s[ umple b[rd[cile cu vin =i s[ le dea peste
cap.
Soarele se ridicase pe bolt[, b[tea un v`nt
cald,care anun\a totu=i c[ ]n cur`nd se apropie
toamna…
Sus ]n palat se preg[tea ]nmorm`ntarea
Sulamitei…

1 septembrie 1985-1
iulie 1993
Bucov

185
186