Sunteți pe pagina 1din 220

O MIE I UNA DE NOPI

Volumul I
(Nopile 124)
Text integral Traducere si note de Haralambie Gramescu
ErcPress
Textul actualei versiuni reproduce ediia Le livre des Mille
nuits et une nuit, traduction littrale et complte du texte
arabe par le dr./. C. Mardrus, Editions de la Revue Blanche,
Paris, 1899, versiune coroborata cu traducerea n limba rusa
Kniga tsiaci i odnoi noci, perevod s arabskogo M. A. Salie,
Gosudarstvennoe Izdatelstvo Hudojestvennoi Literaturi, Moskva,
1959, si cu traducerea n limba germana Tausend und eine
Nacht, aus dem Arabischen ubertragen von Max Henning, Druck
und Verlag von Philipp Reclam Jun., Leipzig, 1895.
Design coperta: Carmen Lucaci Ilustraii: Ion Manea
2009 Editura Ere Press, pentru prezenta ediie
Editura Ere Press Piaa Presei Libere, nr. 1, sector 1,
Bucuresti
Tel./fax: 021.318.70.27, 021.318.70.28
office @ercpress. ro
www.ercpress.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei
O mie si una de nopi / trad.: Haralambie Gramescu. -
Bucuresti: Ere Press, 2009- 15 voi.
ISBN 978-973-157-712-8
Vol. 1. - 2009. - ISBN 978-973-157-713-5
I. Gramescu, Haralambie (trad.)
821.411.21-91-34=135.1 398(=411.21)
Editori: Ciprian Ene, Adriana Ene Redactor: Mihaela Pogonici
DTP: Carmen Stoica
Corectori: Mihail Gramescu, Corina Gdiua
Nota editurii
n septembrie 1987, ntr-o dedicaie facuta profesorului
Alexandru Balaci, Haralambie Gramescu, poetul, carturarul si
talmacitorul fara egal n limba romna a celor O mie si una de
nopi, si exprima nadejdea ca, peste civa ani, sa i poata
oferi acestuia toate povestile eherezadei ,ntr-o ediie
completa si mai demna'. Speram sa mplinim dorina distinsului
traducator si sa oferim publicului romn o ediie demna de
valoarea acestui tezaur al literaturii Orientului.
*
Omie si una de nopi este o culegere de povestiri populare.
Doua documente - unul, n Muruj al'Dhahab, de istoricul arab
Abu Hassan (Aii ibn Hussein al Masudi), din secolul al IX-lea,
celalalt n Kitb al-Fihrist de Muhammad ibn Is'hak al Nadim,
din secolul al X-lea menioneaza ca acest monument arab al
literaturii de ficiune a avut drept prototip o culegere
persana, Hazar Afsan (O mie de povesti), pierduta acum. Din
aceasta carte au fost preluate artificiul folosit de
eherezada si o parte dintre subiecte.
Povestitorii care au abordat aceste teme le-au prelucrat
conform religiei, moravurilor si spiritului arab si dupa
fantezia fiecaruia. Au fost adaugate si alte legende care nu
erau persane, si unele care faceau parte din repertoriul
povestitorilor, pur arabe. In
O mie si una de nopi, este reflectata ntreaga lume sunnita,
de la Damasc la Cairo si din Bagdad n Maroc. Asadar, nu ne
aflam n faa unei opere culte, ci a unei opere a carei
nchegare lenta s-a facut n conjuncturile foarte diferite n
care a nflorit folclorul islamic. Desi si are originea n
cultura persana, opera araba a fost tradusa n persana, turca,
hindustana si s-a raspndit n tot Orientul si, de acolo, n
toata lumea.
Dupa cum se precizeaza si n Nota editorilor din Le Livre
des Miile nuits et une nuiP. ,Pentru prima data n Europa,
este oferita publicului o traducere completa si fidela a Alf
layla wa layla (O mie si una de nopi). Cititorul va gasi o
reproducere mot mot a textului arab. Acelasi lucru l face
si ediia de faa.
FAC-SE VOIA LUI ALLAH!
N NUMELE LUI ALLAH, MULT-MILOSTIVUL, MULT-IERTTORUL!
Marire lui Allah, stapnul lumii! i rugaciunea si pacea sa
fie asupra domnului celor trimisi, stapnul si capul nostru
Mohamed! i de-a pururi fie rugaciunea si pacea asupra tuturor
celor ai sai, laolalta strnsi pna la ziua rasplaii.
i apoi: istorisirile celor de demult sa fie de nvaatura
celor de acum, asa ca oricine sa vada ntmplarile prin care
nu el, ci alii au trecut; atunci el va cinsti si va cntari
cu luare-aminte vorbele neamurilor apuse si ceea ce li s-a
ntmplat lor, si se va chivernisi.
nct slava celui ce a pastrat povestirile celor de la
nceputuri ca nvaatura spre folosul celor din urma!
Caci chiar dintre atari nvaaturi au fost scoase povestile
numite O mie si una de nopi, cu toate ntmplarile de pome-
nire si cu toate pildele cte se cuprind n ele.
POVESTEA CU SULTANUL AHRIAR I CU FRATELE SU, SULTANUL
AHZAMAN
Se povesteste - ci numai unul Allah este atotstiutor si
atotnelept, si atotputernic, si atotiertator - ca, ntre
cte s-au scurs si s-au perindat din vechimea vremilor si n
curgerea veacurilor si a clipelor, a fost odata un sultan
dintre sultanii din stirpea lui Sassan
1
, n ostroavele
indienesti si chinezesti, stapn de ostimi, de supusi, de
slujitori si de multe sultanaturi. i avea doi copii, unul mai
mare, iar celalalt mai mic. Amndoi erau viteji nenfricai.
Cel mai mare nsa era un viteaz mai avan dect mezinul. Domnea
peste arile sale si crmuia cu dreptate ntre oameni; nct
locuitorii arii si ai mparaiei l ndragisera. II chema
ahriar
2
. Ct despre fratele sau mezinul, pe acela l chema
ahzaman
3
si domnea peste Samarkand Al-Ajam
4
.
i treburile dainuind tot asa neabatut, fiecare salasluia n
ara lui; si fiecare n mparaia lui crmuia cu dreptate de
douazeci de ani asupra turmelor sale. i erau amndoi pna
peste poate de mulumii si de fericii.
i nu contenira sa traiasca asa pna ce sultanul mai mare fu
cuprins de un dor fierbinte de a-1 vedea pe fratele mai mic.
Atunci i porunci vizirului sa purceada la drum si sa vina cu
el. Vizirul i raspunse:
Ascult si ma supun!
`Dinastia Sassanizilor a domnit n Persia, ncepnd din anul
226 pna la cucerirea Perse de catre arabi n anul 651.
Fireste, n O mie si una de nopi, numele de persoane, de
localitai etc. nu respecta ntru totul realitatea, ele fiind
adesea produse ale fabularii.
2
ahriar (cuvnt persan) nseamna ,ahul Cetaii.
3
ahzaman (cuvnt persan) nseamna ,ahul Veacului.
Samarkand - astazi oras n Uzbekistan; Al-Ajam - denumirea
araba a Persiei.
10
O mie si una de nopi
Pe urma pleca si ajunse cu buna pace, din mila lui Allah;
intra la mezin, i se nchina cu salamalekul
1
trimis, si l
nstiina ca sultanul ahriar doreste fierbinte sa-l vada, si
ca rostul calatoriei ce-o facuse era de a-1 pofti sa mearga n
ospeie la fratele sau. Sultanul ahzaman i raspunse:
Ascult si ma supun!
Pe urma porunci sa se faca pregatirile de plecare si sa se
ia corturile, camilele, catrii, slujitorii si zahereaua de
trebuina. Apoi l ridica pe vizirul sau n slujba de
crmuitor al arii, si purcese la drum spre olaturile fratelui
sau.
i, pe la miez de noapte, si aduse aminte de un lucru pe
care l uitase la sarai; si facu cale ntoarsa, si intra n
sarai. i o gasi pe soia lui ntinsa n crivatul ei,
mbraisata de un rob arap din cisla lui de robi. La
privelistea aceea, i se nnegura lumea dinaintea ochilor. i
si zise n sinesi: ,Daca o asemenea naprasna s-a petrecut
cnd eu nici nu am apucat sa plec de-a binelea din cetatea
mea, cum are sa se poarte dezmaata asta n vremea ct am sa
stau la fratele meu? i si trase scurt sabia si, izbindu-i
pe amndoi, i omor pe chilimurile de pe crivat. Pe urma se
ntoarse pe clipa pe data si porunci purcederea taberei. i
pleca noaptea, si merse pna ce ajunse la cetatea fratelui
sau.
Atunci fratele sau se bucura de venirea lui si i iesi
nainte si, ntmpinndu-1, i ura buna pace; si se nvoiosi
pna peste marginile voiosiei, si mpodobi pentru el cetatea,
si se porni sa-i vorbeasca cu mare drag. Dar sultanul ahzaman
si aducea mereu aminte de fapta soiei, si un nor de mhnire
i adumbrea chipul; si se facuse galben la obraz si se uscase
la trup. nct, atunci cnd l vazu n starea aceea, sultanul
ahriar gndi n cugetul sau ca faptul se datora plecarii
sultanului ahzaman departe de ara si de mparaia sa si,
nemaintrebndu-1 nimic n privina aceasta, l lasa n voia
lui. Dar, ntr-una din zile, i spuse:
O, fratele meu, nu stiu! dar vad ca trupul i se usuca si
obrazul i se galbejeste!
El raspunse:
O, fratele meu, port nlauntrul fapturii mele o rana vie.
'Salamalek - formula de salut la mahomedani, care se
rosteste nsoita de o temenea; cuvntul provine din expresia
araba salam alaik ori sala- maleikunr. ,pacea (sau mantuirea)
fie asupra ta.
O mie si una de nopi
11
i nu i dezvalui ceea ce vazuse ca faptuise soia lui.
Sultanul ahriar i zise:
Tare doresc sa mergi cu mine la vnatoare cu haitasi si
cu cai, ntruct poate ca asa are sa i se mai usureze
pieptul.
Dar sultanul ahzaman nu vroi sa primeasca; si fratele sau
pleca singur la vnatoare.
Or, la saraiul sultanului se aflau niste ferestre ce se
deschideau spre gradina si, cum sultanul ahzaman se
sprijinise acolo n coate sa priveasca, usa de la sarai se
deschise si iesira douazeci de roabe si douazeci de robi; iar
femeia sultanului, fratele sau, se afla printre ei,
preumblndu-se n toata frumuseea ei stralucitoare. Cnd
ajunsera la un havuz, se dezbracara toi si se amestecara
laolalta. i deodata femeia sultanului striga:
O, Massud! Ya, Massud!
i numaidect se repezi la ea un arap negru si vnjos, care
0si nsfaca; iar ea l nsfaca la fel. Atunci arapul cel negru
o rasturna pe spate si o ncaleca. La rasturnisul acela, toi
robii facura si ei la fel cu femeile. i toi o inura asa
multa vreme, si nu pusera capat sarutarilor, mbraisarilor,
trnoselilor si altor lucruri asemenea dect cnd ziua ajunse
n scapat.
La privelistea aceea, fratele sultanului si zise n sinesi:
,Pe Allah! naprasna mea este cu mult mai usoara dect naprasna
de aici! i numaidect lasa amarul si mhnirea sa i se
zvnte, zicndu-si: ,Chiar ca asta-i nemasurat mai mare dect
tot ce-am pait eu! i, din chiar clipita aceea, se apuca sa
bea si sa mannce fara pas.
Estimp, sultanul, fratele sau, se nturna de la vnatoare,
si amndoi si urara buna pace unul altuia. Pe urma sultanul
ahriar lua seama la fratele sau, sultanul ahzaman, si vazu
ca
1se ntorsesera culorile n obraji si ca se nviorase la chip;
ba ca si mnca vrtos, dupa ce atta vreme se tot lingavise la
masa. i se minuna si zise:
O, fratele meu, te tot vedeam pclisit la chip, si-acuma
iacata ca i s-au ntors culorile! Ia spune-mi ce-i cu tine.
El i raspunse:
12
O mie si una de nopi
Am sa-i dezvaluiesc pricina mohorelii mele; da crua-ma
de a-i istorisi pentru ce mi s-au ntors culorile!
Sultanul i spuse:
Povesteste-mi dintru-nti, ca sa pricep, temeiul schim-
barii tale la chip si al zaiflcului tau!
El raspunse:
O, fratele meu, afla ca, atunci cnd l-ai trimis pe
vizirul tau la mine, ca sa ma cheme dinaintea ta, mi-am facut
pregatirile de plecare si am iesit din cetatea mea. i pe urma
mi-am adus aminte ca uitasem giuvaierul pe care hotarsem sa
i-1 aduc si pe care i l-am daruit la sarai; asa ca m-am
ntors din drum si am gasit-o pe soia mea culcata cu un rob
arap, dormind pe chilimul de pe crivatul meu! i i-am ucis pe
amndoi, si am venit la tine, si eram tare patimit de gndul
acelei ntmplari; si-acesta-i temeiul galbejelii mele dinti
si al pcliselii mele. Ct despre pricina ntoarcerii culorii
mele, crua-ma de a i-o dezvalui!
Dupa ce i asculta vorbele, fratele lui spuse:
Ma rog ie, n numele lui Allah, sa-mi marturisesti
pricina care i-a nviorat chipul!
Sultanul ahzaman i nsirui atunci tot ceea ce vazuse. i
sultanul ahriar zise:
Mai nainte de orice, se cade sa vad cu chiar ochii mei!
Fratele sau i zise:
Atunci fa-te ca pleci la vnatoare si la gonacit; si
ascunde-te la mine, si ai sa fii martor la zamparalc, si ai
sa te ncredinezi cu chiar ochii tai!
i pe clipa sultanul puse pristavul domnesc sa pristaveasca
plecarea; si ostenii iesira cu corturile afara din cetate; iar
sultanul iesi si el, si se trase n corturi, si le spuse
robilor sai cei tineri:
Sa nu intre nimeni la mine!
Pe urma se stravesti si iesi pe ascuns si porni spre sarai,
acolo unde era fratele sau, si, cnd ajunse, sezu la fereastra
care da catre gradina. i nici nu se scursese un ceas, cnd
roabele, nconjurnd-o pe stapna lor, intrara deodata cu
robii si facura tot ceea ce spusese ahzaman, si petrecura n
zampara- lcuri pna la vremea zsr-ului.
l
Asr (n limba araba) - vremea zilei cnd soarele ncepe sa
coboare spre amurg.
O mie si una de nopi
13
Cnd vazu ceea ce vazu, minile sultanului ahriar si luara
zborul din capul lui; si i spuse fratelui sau ahzaman:
- Hai sa plecam si sa vedem care-i ursita noastra pe drumul
lui Allah; ntruct nu se mai cade sa avem vreo treaba cu
scaunul de domnie pna ce nu vom izbuti sa dam de vreun ins
care sa fi trait vreo paanie ca a noastra; altminteri, chiar
ca moartea noastra ar fi mai de dorit dect viaa!
Iar fratele sau i raspunse precum se cuvenea. Pe urma se
furisara amndoi printr-o usa tainica afara din sarai. i nu
contenira a drumei zi si noapte pna ce, ntr-un sfrsit,
ajunsera la un copac din mijlocul unei pajisti singuratice,
aproape de marea cea sarata. n pajistea aceea se afla un ochi
de apa dulce; si baura din apa aceea si sezura sa se
odihneasca.
Nici nu apucase sa treaca un ceas de vreme, ca marea ncepu
sa se zbata si, deodata, sni din ape o trmba de fumegai
negru ce se ridica spre cer, apoi se rasuci catre pajistea
lor. La atare priveliste, fraii se nspaimntara si se
caarara ct putura de sus n vrful copacului, care era tare
nalt, si ncepura sa iscodeasca cu privirile cam ce putea sa
fie. Or, iacata ca trmba de fum se preschimba ntr-un ginn
1
,
nalt la stat, mare la cap si lat n piept, si ducnd pe
crestet o lada. Puse piciorul pe pamnt, veni catre pomul n
care se aflau ei si se opri sub pom. Salta atunci pleoapa
lazii si scoase afara o cutie mare pe care o deschise; si
numaidect se ivi o copila nurlie, stralucitoare de frumusee
si luminoasa ca soarele, ntocmai precum spune poetul:
Lumina-i faa ei, ca-n bezna-o dulce trecere de raza!
Nentinata ei lumina ai lumii zori i lumineaza.
x
Ginn, n folclorul arab, nseamna ,duh, ,spirit, ,nger
bun sau rau. Mitologia araba preislamica era plina de tot
soiul de asemenea fapturi, care au dainuit n folclor si dupa
ce pagnismul primitiv a fost nlocuit cu mahomedanismul
monoteist. Ginnii care s-au supus poruncilor lui Allah
reprezinta ceea ce n mitologia crestina poarta denumirea de
ngeri; cei care s-au razvratit mpotriva lui Allah au fost
pedepsii de puterea divina si au devenit demoni - dusmani
oamenilor. Dupa concepia islamica, duhurile acestea sunt
grupate n cinci cete: marezii (cei mai rai si mai nfri-
cosatori), efriii (dracii), seitanii (demonii cei mari),
ginnii (n accepiune ngusta: duhuri), gianii (ngerii). In
genere nsa termenul de ginn sau efrit se foloseste cu sensul
de ,duh, ,spirit.
14
O mie si una de nopi
Se-aprind de mndra-i stralucire pe bolta cerurilor sorii, Iar
lunele-si culeg seninul din ochii ei, surzatorii! Destrame-se
deci taina-n care o-nchid aceste valuri rare, Sa i se-nchine
fermecate pamnturile la picioare!
i-apoi, sub fulgerarea blnda din ochii ei, venind aproape,
Aprinse lacrimi, ca o roua, sa-i spele umedele pleoape!
Dupa ce se uita ndelung la copila cea frumoasa, ginnul i
spuse:
O, craiasa a domnielor! O, tu, cea pe care te-am rapit
n chiar noaptea nunii tale! tare as vrea sa dorm oleaca!
i ginnul, punndu-si capu-n poala fetei, adormi.
Atunci copila si ridica fruntea n sus, nspre vrful pomu-
lui, si i vazu pe cei doi sultani aciuai printre ramuri.
Salta pe data capul ginnului de pe genunchii ei, l puse pe
pamnt si, sculndu-se n picioare sub pom, le spuse prin
semne:
Dai-va jos, si nu va fie frica de efrit.
Ei i raspunsera prin semne:
Oh! Asupra-i fie Allah! crua-ne de naprasna!
Ea le zise:
Allah fie cu voi cu amndoi! dai-va jos ct mai repede,
ca de nu, l trezesc pe efrit, iar el are sa va omoare cu
moartea cea mai crunta.
Atunci ei se speriara si coborra la ea; iar ea veni spre ei
si le spuse pe data:
Hai, nsulii-ma vrtos si strasnic! Ca de nu, i dau de
stire efritului.
De spaima, sultanul ahriar i spuse fratelui sau, sultanul
ahzaman:
O, fratele meu, savrseste tu mai nti ceea ce
porunceste!
El raspunse:
Nu savrsesc nimic pna ce nu ai sa-mi dai tu pilda, ca
mai mare!
i amndoi ncepura sa se mbie unul pe altul, facndu-si
semne din ochi. Atunci copila le zise:
Ce va tot hii asa? Daca nu va apucai pe data de
treaba, l trezesc numaidect pe efrit!
O mie si una de nopi
15
Atunci, din pricina spaimei lor faa de efrit, i facura
amndoi ceea ce li se poruncise. Cnd sfrsira tot, copila le
spuse:
Chiar ca bine va mai pricepei!
Pe urma, scond de la bru un sacu, trase din el un
gherdan alcatuit din cinci sute saptezeci de inele cu pecei,
si i ntreba:
tii ce este aceasta?
Ei raspunsera:
Nu stim.
Ea atunci le spuse:
Toi stapnii acestor inele s-au nsulit cu mine pe coar-
nele cele nesimite ale acestui efrit. Asa ca dai-mi si voi,
amndoi fraii, inelele voastre.
Atunci ei, scondu-si-le de pe degete, i nmnara amndoua
inelele. Ea atunci zise:
Aflai ca efritul de colea m-a furat n noaptea nunii
mele, m-a nchis ntr-o cutie si, punnd cutia ntr-o lada, a
cetluit lada cu sapte lacate, si m-a dus apoi n adncul marii
mugitoare, unde se zbat si se izbesc valurile. Dar el habar nu
are ca, atunci cnd o femeie doreste ceva, nimica nu poate s-o
supuna. De altminteri, si poetul spune:
Prietene, nu fi ncrezator Femeilor! Caci toate bune, rele!

Atrna doar de potca toanei lor!


Iubirea lor minciuna-i, si n ele Da viclesugul glas si
chicoteste,
i-i canura-n vesmintele acele.
Smerit, la ce-a grait Yussuf
1
gndeste!
i ca Eblis
2
pe-Adam
3
l-a izgonit Din pricina femeii lui,
fireste.
' Yussuf este forma araba a numelui frumosului Iosif din
Biblie.
2
Eblis (sau Iblis) - diavolul.
i
Adam, cel dinti om pe care, n mitologia crestina si araba,
Dumnezeu l-a
creat ,dupa chipul si asemanarea sa, si care a fost izgonit
din Rai pentru ca,
ndemnat de Eva, soia sa, a muscat din ,marul cunoasterii
binelui si raului.
16
O mie si una de nopi
Iar altul spune:
Nimic nu vei alege de-i sta la dojenit!
Pentru ca-ndragostitul, chiar mine, scos din fire, Aceleasi
patimi, bietul, va cauta smintit.
Sa nu zici niciodata: ,Eu unul, n iubire,
N-am sa ma port ca tonii ce umbla-ntr-o ureche.
Sa nu zici vorbele-astea prostesti si jura sire.
Ar fi minune mare si fiara de pereche Sa vezi scapnd vreodata
din vrajile muierii Barbat ntreg la minte si neciupit de
streche.
La atare spuse, cei doi frai se minunara pna peste mar-
ginile minunarii si si zisera unul altuia:
- Cnd un efrit ca acesta, si n pofida puterniciei sale, a
pait ocaruri mult mai amarnice dect ale noastre, iacata o
pilda ce poate sa ne slujeasca de mngiere!
Atunci, pe data o lasara acolo pe tnara nevasta si se
ntoarsera fiecare la cetatea lui.
Cnd ajunse n saraiul sau, sultanul ahriar porunci sa se
reteze capul soiei sale si, n acelasi chip, si gturile
roabelor si ale robilor ei. Pe urma i porunci vizirului sa-i
aduca n fiecare noapte cte o copila fecioara. i n fiecare
noapte capata astfel cte o copila fecioara si i rapea
fecioria. Iar cnd se sfrsea noaptea, o omora. i nu conteni
sa faca asa vreme de trei ani n sir. nct lumea fu cuprinsa
de ipetele de jale si de vaierul spaimelor, si toi se
pribegira cu fetele cte le mai aveau. i nu mai ramase n
cetate nicio fata n stare sa slujeasca la napada naravitului.
n atare mprejurari, sultanul i porunci vizirului sa-i
aduca o copila, ca de obicei. i vizirul pleca si cauta, da nu
mai gasi nicio fata; si, mohort de tot, ugilit de tot, se
duse acasa, cu sufletul plin de spaima din pricina sultanului.
Or, vizirul avea chiar el doua fete pline de frumusee, de
nuri, de stralucire, de desavrsire si de dulce gingasie. Pe
cea mare o chema eherezada
1
, iar pe cea mai mica o chema
'Am pastrat numele sub forma aceasta, dat fiind ca asa s-a
ncetaenit n tradiia noastra, desi corect este Sahrazada,
adica ,Fiica Cetaii.
O mie si una de nopi
17
Doniazada
1
. Cea mai mare, eherezada, citise carile,
cronicile, povestile cu domnii de demult si cu istoriile
noroadelor de odinioara. Se mai spune ca avea o sumedenie de
cari de istorie despre neamurile din vremurile apuse si
despre domnii din stravechime si despre poei. i era tare
iscusita la povestit si tare dulce de ascultat.
Cnd l vazu pe tatal sau, eherezada zise:
Pentru ce te vad asa de schimbat, ncarcat de povara
necazurilor si a mhnirilor? Afla, dar, o, parinte al meu, ca
poetul spune:
O, tu, cel napadit de greu,
Alina-i chinurile-amare.
Nimic nu dainuie mereu
In lumea noastra toate pier:
Oricare bucurie moare,
Se uita orisice dureri.
Cnd auzi vorbele fiica-sii, vizirul i povesti tot ce se
ntmplase, de la nceput pna la sfrsit, cu sultanul. Atunci
eherezada i zise:
Pe Allah! o, parinte al meu, marita-ma cu sultanul, n-
truct sau voi trai, sau voi fi preul de rascumparare pentru
fetele musleminilor
2
si spasenia lor din minile sultanului.
Atunci el i zise:
Allah fie asupra-i! nu te da astfel primejdiei!
Ea i zise:
Asa se cade sa fac, neabatut!
Atunci el zise:
Ia seama, sa nu pai ce au pait magarul si boul cu
gospodarul!
eherezada ntreba:
Ce-au pait?
Iar vizirul spuse:
Asculta!
i povesti:
'Doniazada sau Duniazada, adica ,Fiica Lumii.
2
Muslemin sau moslemin (de la cuvntul arab moslem) -
,credincios, fidel, echivalent cu ,musulman.
18
O mie si una de nopi
PILDA CU MGARUL, CU BOUL
I CU GOSPODARUL
Afla, o, copila mea, ca a fost odata un negustor stapn pe
bogaii mari si pe turme de vite, nsurat si tata de copii.
Allah Preanaltul l mai daruise si cu priceperea graiurilor
vieuitoarelor si ale pasarilor. Or, acareturile acelui
negustor se aflau ntr-un col de ara manos, pe malul unei
ape. Iar la gospodaria lui mai avea un magar si un bou.
Intr-o zi, boul veni la staulul unde salasluia magarul si
vazu staulul maturat si stropit cu apa; ieslea era plina cu
orz bine marunit si cu paie tocate marunt; si magarul sta
bine la odihna; si arareori stapnu-sau ncaleca pe el, dar si
atunci numai cnd avea de facut vreun drum care se ntmpla sa
fie mai grabnic, si magarul se ntorcea repede la tihna lui.
Or, n ziua aceea, gospodarul l auzi pe bou cum i spunea
magarului:
Mannca si te desfata! i fie-i de bine, si cu folos, si
cu buna mistuire! Eu trudesc si tu te hodini; mannci orz
marunit bine si te ndopi! Iar daca vreodata si vreodata
stapnu-tau ncaleca pe tine, te ntoarce acasa numaidect! Pe
cnd eu nu ma ndop dect cu aratul si cu truda la roata
morii!
Atunci magarul i zise:
Cnd vei iesi la cmp si cnd i se va pune jugul pe
grumaz, sa te pravalesti la pamnt si sa nu te mai scoli nici
macar daca te-or bate; iar cnd vei fi sculat, repede sa te
prabusesti iar, pentru a doua oara. i atunci, daca te vor
duce ndarat n staul si daca i-or da boabe, tu sa nu mannci
nimic, ca si cnd ai fi bolnav. Straduieste-te asa, nici sa nu
mannci,^ nici sa nu bei, vreme de o zi, sau de doua, sau de
trei. n felul acesta, ai sa te odihnesti de truda si de
cazna!
Or, negustorul era acolo si le auzi vorbele. Iar cnd
O mie si una de nopi
19
argatul veni la bou sa-i dea nutreul, vazu ca nu mannca mai
nimic; si dimineaa cnd sa-l ia la arat, l gasi bolnav.
Atunci negustorul i spuse argatului:
- Ia magarul si pune-1 sa are n locul boului, pna
deseara!
i omul se ntoarse, lua magarul n locul boului, si l puse
sa are toata ziua.
Cnd, la sfrsitul zilei, magarul se ntoarse la staul, boul
i mulumi pentru bunavoina si pentru ca l lasase sa se
odihneasca de truda acelei zile. Ci magarul nu-i raspunse
niciun raspuns si se cai cu cea mai neagra caina.
A doua zi, plugarul veni si lua magarul si l puse sa are
pna la sfrsitul zilei. i magarul nu se ntoarse dect cu
ceafa zdrelita si vlaguit de osteneala. Iar boul, vazndu-1 n
starea aceea, ncepu a-1 potopi cu mulumirile lui si a-1
proslavi cu laudele. Atunci magarul i spuse:
- Traiam n tihna si desfa; si nimica nu mi-a casunat
raul, dect numai facerile mele de bine.
Pe urma adauga:
- i se cade sa stii ca am sa-i dau un sfat acuma si mai
bun; l-am auzit pe stapnul nostru cum spunea: ,Daca boul nu
se mai scoala, trebuie sa-l dau casapului sa-l taie si sa faca
din pielea lui o tovala buna. i tare m-a cuprins grija de
tine, si i-am spus ca sa stii. Pacea fie cu tine!
Cnd auzi spusele magarului, boul i mulumi si zise:
- Mine ma duc de bunavoie cu ei sa-mi vad de
ndeletnicirile mele.
i cu asta ncepu sa mannce, si nfuleca nutreul tot, ba
mai linse si ieslea cu limba.
i-asa! Iar stapnul lor le ascultase sporovaiala.
Cnd se facu ziua, gospodarul iesi din casa cu soia
20
O mie si una de nopi
sa si se duse la salasul boilor si al vacilor, si amndoi
sezura jos. Atunci veni si argatul, lua boul si pleca.
Vazndu-si stapnul, boul ncepu sa bata din coada, sa se
vntuie cu bolboroseli si sa zburde zanatic n toate parile.
Atunci gospodarul fu cuprins de un rs att de naprasnic nct
se pravali pe spate. Iar soia i zise:
- Pentru ce pricina rzi?
El i spuse:
- Pentru o pricina pe care am vazut-o si am auzit-o, si pe
care nu pot s-o dau n vileag fara a nu muri.
Ea i zise:
- Trebuie numaidect sa-mi povestesti si sa-mi spui pricina
pentru care rzi, macar si de-ar fi sa mori!
El i zise:
- Nu pot sa-i destainuiesc pricina, ntruct mi-e frica de
moarte.
Ea i zise:
- Pai atunci nu rzi dect de mine!
Pe urma nu mai conteni sa-l tot boscorodeasca si sa-l tot
mboldeasca cu vorbe ndaratnice pna ce, ntr-un sfrsit,
gospodarul se vazu la mare ananghie. Atunci chema sa vie
copiii sai dinainte-i si trimise sa fie adus cadiul
1
si
martorii. Pe urma vru sa-si ntocmeasca adiata nainte de a-i
dezvalui soiei taina si a muri; ntruct o iubea pe soia sa
cu o dragoste mare, dat fiind ca ea era fiica unchiului sau
dinspre partea tatei
2
si mama a copiilor lui, si ca mai si
vecuise cu ea o suta si douazeci de ani de viaa. Pe deasupra,
trimise sa fie chemate si toate rudele soiei si toi megiesii
din preajma sa, si le povesti tuturora patarania lui si ca, de
cum va spune taina, are
'La arabi, conform tradiiei, orice act juridic trebuie sa
fie ntocmit, n faa unor martori, de catre cadiu, funcionar
public avnd sarcini de judecator si de notar.
2
n povestirile arabe se pomeneste adeseori despre acest
obicei, practicat din vremurile de demult, de a se casatori o
fata cu varul ei.
O mie si una de nopi
21
sa moara! Atunci toi oamenii care se aflau acolo i spusera
femeii:
- Allah fie asupra-i! Lasa ncolo asemenea treaba, nu
cumva sa-i moara soul, parintele copiilor tai!
i ea le zise:
- N-am sa-i dau pace pna ce nu are sa-mi spuna taina lui,
macar de-ar fi sa si moara!
Atunci ei nu-i mai zisera nimic. i negustorul se scula de
lnga ei si porni spre staul, n ograda, ca sa-si faca mai
nti spalarile cele ndatinate si apoi sa se ntoarca sa-si
spuna taina si sa moara.
Or, gospodarul avea un cocos strasnic, n stare sa
mulumeasca cincizeci de gaini, si mai avea si un cine; si l
auzi pe cine cum l certa pe cocos si cum l ocara si-i
zicea:
- Au nu i-e ie rusine sa fii vesel cnd stapnul nostru
are sa moara?
Atunci cocosul i zise cinelui:
- Pai cum asa?
Atunci cinele i spuse si lui patarania, iar cocosul i
zise:
- Pe Allah! stapnul nostru e tare sarac cu duhul! Eu am
cincizeci de neveste, si izbutesc sa ma descurc, mai
mulumind-o pe una, mai dojenind-o pe alta! Iar el are numai o
nevasta si nu stie nici calea cea buna, nici chipul cum s-o
apuce pe ea! Or, asta-i tare lesne! nu are dect sa rupa anume
pentru ea vreo cteva nuiele de dud, si sa se napusteasca n
iatacul neveste-sii si s-o bata pna ce muierea ori ca moare,
ori ca si cere iertaciune; si nu are sa se mai apuce sa-l
scie cu niciun soi de ntrebari!
Asa zise cocosul. Daca auzi spusele cocosului n taifasul
lui cu cinele, gospodarului i se ntoarse lumina minii si
lua hotarrea s-o chelfaneasca pe nevasta-sa.
22
O mie si una de nopi
Aici vizirul se opri din povestit si i spuse copilei sale,
eherezada:
- S-ar prea putea ca Maria Sa sa faca si el cu tine cum a
facut gospodarul cu nevasta-sa!
Ea i zise:
- i ce-a facut?
Vizirul urma:
Gospodarul intra n odaia harazita soiei sale, dupa ce
rupsese anume pentru ea niste nuiele de dud si le ascunsese,
si i zise chemnd-o:
- Vino n odaia ta, ca sa-i spun taina si ca sa nu poata
nimenea sa ma vada; si pe urma am sa mor!
Ea atunci intra cu el, iar el nchise usa de la odaie n
urma lor si se napusti asupra muierii cu lovituri spornice,
pna era s-o lesine. Ea atunci i spuse:
- Iarta-ma! iarta-ma!
Pe urma ncepu sa-i sarute amndoua minile si amndoua
picioarele barbatului^ ei, si se cai cu adevarat. i atunci
iesi cu el din odaie. nct toi cei de faa se bucurara, si
la fel se bucurara si rudele toate. i toata lumea fu pna
peste poate de mulumita si pna peste poate de norocita, pna
la moarte.
Sfrsi vizirul. Iar eherezada, fiica vizirului, dupa ce
asculta povestirea aceasta a tatalui ei, spuse:
- O, tata, vreau neabatut sa faci ceea ce i cer!
Atunci vizirul, fara a mai starui, puse sa se pregateasca
hainele copilei sale, eherezada, pe urma se duse sa-i dea de
stire sultanului ahriar.
Estimp, eherezada o dascali pe sora ei mai mica si-i spuse:
- Cnd am sa ajung la sultan, am sa trimit dupa tine; iar
dupa ce ai sa vii si dupa ce ai sa-l vezi pe sultan ca
ispraveste treaba lui cu mine, sa-mi spui: ,O, sora mea,
povesteste-ne niscaiva povesti, ca sa ne trecem noaptea! Eu
atunci am sa-i povestesc niste povesti care, de-o vrea Allah,
au sa fie temeiul izbavirii fetelor musleminilor!
O mie si una de nopi
23
Dupa care, parintele ei vizirul o lua si se duse cu ea la
sultan, iar sultanul fu mulumit ntru totul si i spuse
vizirului:
Mi-ai adus ceea ce trebuie?
i vizirul raspunse cu smerenie:
-Da!
Cnd sultanul vru s-o ia pe copila, ea ncepu sa plnga, iar
sultanul i zise:
Ce ai?
Ea spuse:
O, Maria Ta! am o sora mai mica, de la care as vrea sa-mi
iau bun ramas.
Sultanul atunci trimise dupa sora cea micua, care veni si
se arunca de gtul eherezadei, si ntr-un sfrsit se ghemui
jos lnga pat. Atunci sultanul se scula si lund-o pe
eherezada, fecioara, i rapi fecioria.
Pe urma ncepura sa taifasuiasca.
Atunci Doniazada i zise eherezadei:
Allah fie asupra-i! O, sora mea, povesteste-mi o poveste
cu care sa ne trecem noaptea!
Iar eherezada i raspunse:
Din toata inima si ca o datorie de cinstire cuvenita!
Daca, de buna seama, binevoieste sa-mi ngaduiasca sultanul
nostru cel milostiv si daruit cu purtari alese!
Cnd auzi vorbele eherezadei, si cum de altminteri era
muncit de nesomnie, sultanul nu fu potrivnic a asculta
povestea eherezadei.
Iar eherezada, n acea ntie noapte, ncepu sa
povesteasca:
POVESTEA CU NEGUSTORUL I CU EFRITUL
eherezada spuse:
jjVl| i s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca a fost odata un
negustor printre negustori, stapn peste bogaii multe si
peste deveruri negustoresti n toate arile.
Intr-o zi, ncaleca pe cal si pleca spre cele trguri pe
unde l chemau alisverisurile lui. Cum caldura se iacuse pna
peste poate, sezu jos sub un pom si, punnd mna pe sacul sau
cu merinde, scoase din sac cte ceva de-ale gurii si niste
curmale. Cnd ispravi de mncat curmalele, arunca smburii ct
colo; si deodata se ivi dinainte-i un efrit mare la stat,
care, vrtejind o sabie, venea catre negustor si striga:
-Scoala-te sa te omor, asa cum l-ai omort tu pe copilul
meu!
Iar negustorul zise:
-Cnd l-am omort eu pe copilul tau?
El i spuse:
-Cnd ai aruncat smburii, dupa ce ai mncat curmalele! si
smburii l-au lovit pe copilul meu n piept; si-asa s-a zis cu
el si a murit ntr-o clipita.
1
'n traducerea lui M. A. Salie, aici se afla urmatoarea
intercalare: ,Intr-adevar, ai lui Allah suntem si la el ne
ntoarcem! ofta negustorul. Nu este putere si tarie la
nimenea, numai la Allah cel Preanalt si Preamarit! Daca eu l-
am omort pe fiul tau, l-am omort fara de voie. Ma rog ie sa
ma ieri. - ,Trebuie sa te omor negresit, grai ginnul, si l
nsfaca pe negustor si, trntindu-1 la pamnt, ridica palosul
sa-l omoare. Iar negustorul izbucni n plnsete si striga:
,Lasa fapta aceasta n seama lui Allah! si prociti:
ntia noapte
25
Atunci negustorul i zise efritului:
Sa stii, puternicule efrit, ca eu sunt un drept-credin-
cios si ca n-as putea sa te mint. Am multe bogaii si am si eu
copii si nevasta; pe deasupra, am acasa zaloguri ce mi-au fost
ncredinate. Ingaduie-mi dara sa ma duc pna acasa la mine,
ca sa le pot da celor ndrituii drepturile lor; dupa care, am
sa vin ndarat la tine. Asa ca ai fagaduiala si juramntul meu
ca ma ntorc pe urma la tine. i-atunci va sa faci cu mine ce
vei vroi. i Allah este chezasul vorbelor mele!
Atunci ginnul capata ncredinare si-l lasa pe negustor sa
plece.
i negustorul se nturna n ara lui, se desfacu de toate
datorinele sale, si napoie cele de drept ndrituiilor. Pe
urma destainui soiei si copiilor sai ceea ce i se ntmplase,
si toi se pornira sa plnga, rudele, femeile si copiii. Apoi
negustorul si facu adiata; si sezu cu ai sai pna la
sfrsitul anului; dupa care se hotar sa plece si, ghemuindu-
si giulgiul la subsuoara, si lua ramas-bun ae la cei
apropiai, de la vecini si de la rude, si porni la drum, cu
ciuda n nas. Atunci ncepura toi sa-l boceasca si sa scoata
ipete de jale.
Ursita are doua fee: o faa alba, alta neagra;
Tot doua pari si viaa are: o parte dulce, alta acra.
S-a spus demult ca soarta lumii-i pidosnica si schimbatoare:
,Mai tare l loveste soarta pe-acel ce se stia mai tarei
Au nu vezi tu ca vijelia cnd bate zarea dusmaneste ndoaie
ierbile plapnde, dar pe copaci i prabuseste?
Nu vezi cum marea zvrle-afara tot hoitul care-i gusta-amarul,
Pe cnd la fundu-i doarme scoica n care-a rs margaritarul?
i daca mna soartei astazi asupra-mi zaboveste crunta i cu
mnie-mi taie calea si cu napaste ma nfrunta,
Sa stii: nici norii de pe ceruri nu vor dura ntotdeauna,
Macar ca giulgiul lor cel negru umbreste soarele si luna.
Cresc pomi nali destui, padure de crengi batrne si de
mlada,
Cu pietre se azvrle nsa numai n cei ce poarta roada.
Orict de apriga-i napasta ce-asupra-i negura-si desarta,
Sa nu te sperii de necazul care i-a fost menit de soarta.
Iar cnd negustorul ispravi stihurile acestea, ginnul i
spuse: ,Curma-i vorba! Roaga-te lui Allah, ca eu te omor
negresit!
26
O mie si una de nopi
Iar negustorul si vazu de cale mai departe si ajunse la
gradina cu pricina; si ziua aceea era ntia zi din anul cel
nou. Or, pe cnd sta el jos sa-si plnga napasta, iacata ca un
seic batrn
1
venea spre el, ducnd de frnghie o gazela. Se
temeni dinaintea negustorului, i ura viaa rodnica si i
zise:
Care-i pricina sederii tale, singur-singurel, n locul
acesta bntuit de ginni?
Atunci negustorul i povesti ce paise cu efritul si pricina
sederii lui n locul acela. Iar seicul, stapnul gazelei,
ramase tare uluit si spuse:
Pe Allah! o, fratele meu, credina ta este o credina
mare! Iar povestea ta este o poveste att de uluitoare nct,
de-ar fi scrisa cu acul pe colul de dinlauntru al ochiului,
ar fi prilej de chibzuire pentru cel ce cugeta smerit!
Pe urma sezu jos alaturi de el si zise:
Pe Allah! o, fratele meu, n-am sa preget a ramne a tine pna
cnd am sa vad ce are sa i se ntmple
cu efritul.
i ramase, ntr-adevar, si ncepu sa taifsuiasca cu el, si
l vazu topindu-se de frica si de spaima, prada unei mhniri
adnci si unor gnduri zbuciumate. Iar stapnul gazelei ramase
mai departe acolo, pna cnd deodata se ivi un alt seic, care
venea spre ei, ducnd cu el doi cini ogari din soiul cinilor
negri. Se apropie, le ura buna pace si i ntreba de pricina
sederii lor n locul acela bntuit de ginni. Atunci ei i
istorisira povestea, de la nceput pna la sfrsit. i de-abia
sezu el jos, ca un al treilea seic se ndrepta spre ei, ducnd
o catrca de culoarea sturzului. Le ura buna pace si i
ntreba de
'eic sau seih (n limba araba saikh) este, la arabi,
capetenie de trib sau sef de comunitate religioasa musulmana;
prin extindere, termenul se foloseste si pentru a denumi o
persoana respectabila, de obicei un batrn venerabil. ,eic
batrn este asadar oarecum un pleonasm, dar pleonasmele sunt
una dintre caracteristicile stilului povestirilor eherezadei.
ntia noapte
27
pricina sederii lor n locul acela. Iar ei i istorisira
povestea, de la nceput pna la sfrsit. i nu ar fi de niciun
folos s-o mai spunem si noi nca o data.
Intr-acestea, un vrtej de pulbere se ridica si un vnt de
furtuna se abatu cu naprasna, venind nspre mijlocul cmpiei.
Apoi, cnd pulberea se risipi, ginnul cu pricina se ivi, cu o
spada strasnic agerita n mna; si scntei scaparau din
pleoapele lui. Veni la ei si, nsfacndu-1 pe negustor din
mijlocul lor, i zise:
- Hai sa te omor, precum l-ai omort tu pe copilul meu,
suflarea vieii mele si focul inimii mele!
Atunci negustorul ncepu sa plnga si sa se tn- guiasca; si
tot asa si cei trei seici ncepura amarnic sa plnga, sa geama
si sa suspine.
Da seicul cel dinti, stapnul gazelei, se mbarbata ntr-un
sfrsit si, sarutnd mna ginnului, i zise:
- O, ginnule, o, capetenie a sultanilor ginnilor si cununa
a lor, daca am sa-i istorisesc povestea mea si daca ai sa fii
mulumit de ea, drept rasplata vei binevoi sa-mi daruiesti o
treime din sngele acestui negustor?
Ginnul zise:
- Da, de buna seama, preacinstitule seic! Daca mi vei
istorisi povestea, si daca o voi gasi vrednica, voi binevoi
sa-i daruiesc o treime din sngele acestuia!
ISTORISIREA CELUI DINTI EIC
eicul cel dinti spuse:
- Afla, o, puternicule efrit, ca gazela de colea este fiica
mosului meu
1
, si este de o carne si de un snge cu mine. M-am
nsurat cu ea nca de pe cnd era copila si
'Povestitorul arab se exprima de obicei eufemistic. El nu
spune soia mea, ,fiul meu etc., ci: ,fiica mosului meu sau
,mama fiului meu sau ,fiul soiei mele etc.
28
O mie si una de nopi
am trait laolalta aproape treizeci de ani. i Allah nu mi-a
daruit de la ea niciun urmas, nct am luat o cadna, care,
din mila lui Allah, mi-a daruit un baiat frumos ca luna la
rasaritul ei; avea niste ochi vrajitori, si niste sprncene
ngemanate, si niste mini, si niste picioruse desavrsite. A
crescut ncet-ncet, pna ce a ajuns un baietan de
cincisprezece ani. La vremea aceea, am fost nevoit sa plec la
un trg departat, chemat de un alisveris pricopsit.
Or, fata mosului meu, gazela de colea, era dascalita din
copilaria ei la vrajitorie si la mesteria fermecato- riilor.
Cu mestesugul farmazoniei, l-a preschimbat pe fiul meu n
viel, iar pe roaba mama lui, n vaca; pe urma i-a pus sub
paza ciurdarului nostru.
Eu, dupa un raspas lung de vreme, m-am ntors de pe drumuri.
Am ntrebat de fiul meu si de mama lui, iar fiica mosului meu
mi-a spus:
- Roaba ta a murit; iar fiul tau a fugit, si habar nu am
ncotro s-a dus!
Atunci, vreme de un an, am stat ghebejit sub mhnirea din
inima mea si sub lacrimile din ochii mei.
Cnd veni sarbatoarea din an a Zilei Jertfelor
1
, trimisei
vorba ciurdarului sa-mi aleaga o vaca mai grasa; iar el mi
aduse o vaca grasa si era chiar cadna mea, cea vrajita de
gazela de colea! - Atunci mi suflecai mnecile si poalele
mantiei si, cu jungherul n mna, ma pregatii sa jertfesc
vaca. Deodata vaca ncepu sa se tnguie si sa plnga cu potop
de lacrimi. Atunci ma oprii; si i poruncii vacarului s-o
njunghie el. Ceea ce si facu; pe urma o jupui. Da nu gasiram
n ea nici grasime, nici carne; numai pielea si oasele. Atunci
ma cuprinse caina ca o jertfisem; da la ce mi mai slujeau
cainele? Pe urma
1
Sarbatoarea Jertfelor sau Marea Praznuire a lui Allah se
celebreaza n ,luna hagialcului (a douasprezecea luna, dupa
calendarul lunar musulman). Atunci hagiii, naintea plecarii
la Mecca, sunt datori sa aduca prinoase de jertfe.
A doua noapte
29
o dadui ciurdarului si i spusei:
- Adu-mi un viel mai gras.
Iar el mi-1 aduse pe fiul meu cel vrajit n viel.
Cnd ma vazu, vielul si rupse frnghia, veni n goana la
mine si se pravali la picioarele mele; si ce gemete! si ce
plnsete! Atunci mi se facu mila de el, si i spusei
ciurdarului:
- Adu-mi o vaca, si da-i drumul vielului!
Cnd povestea ajunse aici, eherezada vazu zorii mijind si,
sfioasa, tacu, iara a se prilejui mai mult de ngaduina.
Atunci sora ei, Doniazada, i zise:
- O, sora mea, ce dulci, si ce gingase, si ce miezoase, si
ce zemoase la gust sunt vorbele tale!
Iar eherezada raspunse:
- i ele nu sunt chiar nimic pe lnga ceea ce am sa va
povestesc la amndoi, noaptea urmatoare, daca am sa mai fiu
cumva n viaa si daca sultanul va binevoi sa ma pastreze!
Iar sultanul si zise n sinesi: ,Pe Allah! n-am s-o omor
dect dupa ce am sa aud urmarea povestii ei!
Pe urma sultanul si eherezada si petrecura noaptea toata
mbraisai. Dupa care sultanul se duse sa ocrmuiasca tre-
burile judeelor lui. i l vazu pe vizir purtnd sub bra
giulgiul menit copilei sale eherezada, pe care o si socotea
moarta. Ci sultanul nu-i spuse nimic n privina aceasta, si
urma sa mparta dreptatea si sa caftaneasca pe unii n slujbe,
si sa-i mazileasca pe alii, si tot asa pna la sfrsitul
zilei. Iar vizirul ramase nedumerit si pna peste poate de
uluit.
Cnd divanul
1
se sfrsi, sultanul ahriar se ntoarse n
saraiul sau.
Iar cnd fu cea de a doua noapte,
Doniazada i spuse surorii sale eherezada:
- O, sora mea, ispraveste-ne, ma rog ie, povestea cu
paania negustorului cu ginnul!
'Aici cuvntul divan (de origine persana) are sensul de
,sedina de judecata. Alteori el denumeste sala n care se
ine sedina.
30
O mie si una de nopi
Iar eherezada raspunse:
- Din toata inima si ca o cinstire datorata! - si numai
daca sultanul mi ngaduie.
Atunci sultanul i spuse:
- Poi sa vorbesti!
Ea spuse:
A ajuns pna la mine, o, norocitule sultan, o, daruitule cu
gnduri cinstite si drepte, ca, dupa ce negustorul l vazu pe
viel plngnd, inima lui fu cuprinsa de mila, si i spuse
ciurdarului:
- Lasa vielul printre vite!
ntocmai! Iar ginnul se minuna cu mare minunare de povestea
aceea uluitoare. Pe urma seicul, stapnul gazelei, urma:
O, doamne al sultanilor ginnilor, asa s-au petrecut toate!
Iar fiica mosului meu, gazela de colea, se afla de faa, vedea
toate si spunea:
- Oh, trebuie sa jertfim vielul, ntruct este destul de
gras!
i eu nu puteam, de mila, sa ma hotarasc a-1 jertfi; si i
poruncii ciurdarului sa-l ia ndarat; iar ciurdarul l lua si
se duse cu el.
A doua zi, sedeam tolanit, cnd pastorul veni la mine si mi
zise:
- O, stapne al meu, am a-i spune un lucru ce are sa te
bucure, iar vestea mea cea buna are sa-mi aduca o rasplata.
Ii raspunsei:
- De buna seama.
El spuse:
- O, stralucitule negustor, o am pe fata mea care este
vrajitoare si a nvaat vrajitoria de la o muiere batrna care
salasluia la noi. Or, ieri, cnd mi-ai dat vielul, am intrat
cu el la fata mea. i fata, numai ce l-a vazut, ca si-a
A doua noapte
31
si acoperit obrazul cu valul si a nceput sa plnga si apoi sa
rda. Pe urma mi-a spus:
- O, taica, atta de mult a cobort preul meu n ochii
tai, nct lasi sa intre asa la mine barbaii straini?
Eu am grait:
- Pai unde sunt barbaii aceia straini? i pentru ce ai
plns si pe urma ai rs?
Ea mi-a spus:
- Vielul pe care l ai cu tine este fiul stapnului nostru
negustorul, da e vrajit. i maica-sa cea mastera l-a vrajit
asa, si pe el si pe maica lui odata cu el. i nu m-am putut
opri sa nu rd de chipul lui de viel. Iar daca am plns, a
fost din pricina mamei vielului, cea jertfita de parintele
lui.
La vorbele acestea ale copilei mele, am fost pna peste
poate de minunat si am asteptat ca pe foc ivirea dimineii, ca
sa vin sa-i dau de stire.
Dupa ce auzii spusele ciurdarului, o, puternicule ginn, urma
seicul, plecai cu el degraba, si ma simeam beat fara vin, de
potopul de bucurie si de fericire ce ma napadea, de a-mi vedea
iarasi feciorul. Cnd ajunsei, asadar, la casa pastorului,
copila mi ura bun-venit si mi saruta mna. Pe urma veni la
mine vielul si se rostogoli la picioarele mele. Atunci i
spusei fetei ciurdarului:
- Este adevarat ceea ce povestesti despre viel?
Ea spuse:
- Da, hotart, stapne al meu! Este fiul tau, pojarul
inimii tale!
Eu i zisei:
- O, copila binevoitoare si saritoare, daca l dezlegi pe
fiul meu, i voi da toata turma si toate bunurile pe care le
am n seama tatalui tau!
Ea zmbi la vorbele mele si mi spuse:
- O, stapne al meu, nu vreau sa primesc bogaia
32
O mie si una de nopi
dect cu doua nvoieli: cea dinti este sa ma marit cu fiul
tau! Iar cea de a doua este sa ma lasi sa vrajesc si sa leg pe
cine vreau! Fara de care nu raspund de izbnda stradaniei mele
mpotriva ticalosiilor soiei tale.
Cnd auzii, o, puternicule ginn, vorbele fetei vacarului, i
spusei:
- Fie! i, pe deasupra nvoielii, vei avea si bogaiile
care se afla sub mna parintelui tau! Ct despre fiica mosului
meu, i ngaduiesc sa faci ce vrei cu sngele ei!
Cnd auzi vorbele mele, fata lua un lighenas de arama, l
umplu cu apa si rosti asupra apei niste descntece
vrajitoresti; apoi stropi vielul si i zise:
- Daca Allah te-a zamislit vitei, sa rami vitei, fara
> > a-i schimba chipul! Dar daca
esti vrajit, ntoarce-te la chipul tau cel zamislit dinti, si
numai cu ngaduina lui Allah Preanaltul!
Asa grai. i numaidect vielul ncepu sa se framnte
scuturndu-se, si se facu iarasi faptura omeneasca. Atunci ma
repezii la el si l luai n brae. Apoi i zisei:
- Allah fie asupra-i! Istoriseste-mi ce a facut fiica
mosului meu cu tine si cu mama ta!
Iar el mi povesti toate cte paisera. Spusei atunci:
- O, copilul meu, Allah, Stapnul Ursitelor, i-a harazit
pe cineva spre a te mntui si a-i mntui nedreptaile!
Dupa care, o, mult-bunule ginn, l nsurai pe fiul meu cu
fata ciurdarului. Iar fata, cu mestesugul vrajitoriei sale, o
vraji pe fiica mosului meu si o preschimba n gazela pe care o
vezi! Iar eu, cum treceam pe aici, i vazui laolalta pe
oamenii acestia de treaba, i ntrebai ce fac si aflai de la
ei ce a pait negustorul acesta, si sezui jos sa vad ce va fi
sa urmeze. i-aceasta-i povestea mea!
Atunci ginnul striga:
- Povestea ta este destul de uluitoare: nct i daruiesc
treimea din sngele cerut.
A doua noapte
33
Tot atunci pasi nainte cel de al doilea seic, stapnul
celor doi ogari, si spuse:
ISTORISIREA CELUI DE AL DOILEA EIC
- Afla, o, doamne al sultanilor ginnilor, ca acesti doi
cini de colea sunt fraii mei, iar eu sunt cel de al treilea.
Or, cnd tatal nostru a murit, ne-a lasat mostenire trei mii
de dinari
1
. Eu, cu partea mea, deschisei o pravalie unde ma
apucai sa vnd si sa cumpar. Iar unul dintre fraii mei se
apuca de drumeii, spre a face nego, si lipsi departe de noi
de-a lungul unui an, cu caravanele. Cnd se ntoarse, nu mai
avea nimic. Atunci i zisei:
- O, fratele meu, au nu te-am povauit eu sa nu pleci
nicaierea?
Atunci el ncepu sa plnga si spuse:
- O, fratele meu, Allah, care este puternic si mare, a
ngaduit sa mi se ntmple acestea, nct acuma vorbele tale
nu pot sa-mi mai fie de niciun folos, caci nu mai am nimic.
Atunci l luai cu mine la pravalie, apoi l dusei la hammam
2
si i daruii un caftan falnic de soiul cel mai bun. Pe urma
sezuram alaturi sa mncam; apoi i spusei:
- O, fratele meu, am sa fac socoteala agoniselii aduse de
pravalia mea de la un an la celalalt; si, fara a ma atinge de
capatiul banilor dinti, am sa mpart agoniseala pe din doua
cu tine!
i asa ca facui socoteala agoniselii de bani aduse de
pravalie, si gasii, pentru anul acela, un cstig de o mie de
dinari. Atunci i mulumii lui Allah, cel carele este
Euternic si mare, si ma bucurai cu cea mai strasnica ucurie.
Pe urma mparii agoniseala n doua pari pe
'Dinar (din cuvntul grecesc dinarion) este numele unor monede
din diferite ari si epoci; la arabi, dinarul era o moneda de
aur, de mare valoare.
1
Hammam (cuvnt arab, nsemnnd ,baie calda) - stabiliment de
bai
publice, baie turceasca.
34
O mie si una de nopi
o potriva ntre fratele meu si mine. i salasluiram laolalta
zile si zile n sir. i iarasi fraii mei hotarra sa plece,
si vrura sa ma faca sa plec si eu cu ei. i nu primii nicicum,
si le zisei:
-Au ce-ai dobndit voi, neicusorilor, calatorindu-va, ca sa
fiu ispitit sa fac si eu ca voi?
Ei atunci ncepura sa ma cicaleasca; da fara de roada,
ntruct nu ma nduplecai nicicum. Dimpotriva, ramaseram mai
departe fiecare la pravalia lui, sa vindem si sa cumparam,
vreme de un an ntreg. i ei ncepura iar sa ma mbie cu
calatoriile, iar eu urmai a nu ma nvoi - si asa inu sase ani
ntregi. Pna la urma, sfrsii a cadea la nelegere cu ei n
ce priveste plecarea si le spusei:
- O, fraii mei, sa numaram ci bani avem.
Numararam si gasiram cu totul sase mii de dinari.
Le spusei atunci:
- Sa ngropam jumatate din ei n pamnt, spre a-i putea
folosi, daca ne-o lovi vreo napasta. i sa luam fiecare cte o
mie de dinari, spre a face neguatorie n mic.
Ei raspunsera:
- Allah fie asupra gndului tau!
Atunci luai banii, i mparii n doua pari pe-o potriva,
ngropai trei mii de dinari, iar pe ceilali trei mii i
mparii cinstit la fiecare dintre noi trei. Apoi facuram
trguieli de felurite marfuri, naimiram o corabie, cararam pe
ea toate lucrurile noastre si plecaram.
Calatoria inu o luna ncheiata, la capatul careia intraram
ntr-o cetate, unde ne vnduram marfurile; si izbutiram un
cstig de zece dinari pentru fiecare dinar. Apoi lasaram
cetatea aceea.
Cum ajunseram pe armul marii, vazuram o fetiscana,
mbracata cu niste haine vechi si roase, care veni la mine,
mi saruta mna si mi zise:
- O, stapne al meu, poi sa ma ajui si sa-mi faci un
A doua noapte
35
bine? i am sa ma pricep si eu sa-i ntorc binele facut!
Ii spusei:
Da, hotart! mi place sa ajut si sa ndatorez; ci sa nu
te socoi silita a-mi ntoarce ndatorina.
Ea mi raspunse:
- O, stapne al meu, atunci nsoara-te cu mine si ia-ma n
ara ta, si i voi nchina sufletul meu. Indatoreaza-ma,
asadar, caci sunt dintre cele care stiu preul unei datorine
si al unei binefaceri. i sa nu-i fie rusine de starea mea
saraca!
Daca auzii asemenea vorbe, ma prinse o mila adnca de ea:
ntruct nu este nimic care sa nu se faca fara de voia lui
Allah, carele este puternic si mare! O luai, asadar, si o
mbracai n haine scumpe; apoi asternui pentru ea, pe corabie,
covoare stralucitoare si i facui o primire calda si
mbelsugata, plina de cinstire. Apoi porniram.
Iar inima mea o ndragi cu o dragoste mare. i de atunci nu
ma mai saturam de ea nici zi, nici noapte. i numai eu, dintre
fraii mei, puteam sa ma bucur de ea. nct fraii mei se
umplura de pizma; si ma mai zavis- tuiau si pentru bogaia mea
si pentru bunatatea marfurilor mele; si si aruncau privirile
lacom spre tot ce aveam, si pusera la cale moartea mea si
jefuirea banilor mei: caci eitan
1
i facu sa-si vada fapta n
culorile cele mai frumoase.
ntr-o zi, pe cnd dormeam lnga soia mea, fraii mei
venira la noi, ne luara pe sus si ne aruncara pe amndoi n
mare; si soia mea se trezi n apa. Atunci deodata si schimba
nfaisarea si se prefacu ntr-o efrita
2
. Ma lua atunci pe
umerii ei si ma duse pe o insula.
1
eitan - unul dintre multele nume arabe date lui Satan-
Amagitorul.
2
n mitologia araba, duhurile sunt sexuate, asa nct exista
ginni si ginne, efrii si efrite, ghuli si ghule etc.
36
O mie si una de nopi
Apoi pieri pentru toata noaptea, si se ntoarse spre ziua, si
mi spuse:
- Nu ma mai cunosti? Sunt soia ta! Te-am luat si te-am
scapat de la moarte, cu ngaduina lui Allah Prea- naltul.
ntruct, sa stii bine, eu sunt o ginna si, din clipita cnd
te-am vazut, inima mea te-a ndragit, numai ca asa a vrut
Allah, iar eu sunt o drept-credin- cioasa ntru AJlah si ntru
Profetul, binecuvnteze-1 si ocroteasca-1 Allah! Cnd am venit
la tine n starea saraca n care eram, tu ai binevoit
numaidect sa te nsori cu mine. i-atunci eu, n schimb, te-
am scapat de moartea n apa. Ct despre fraii tai, sunt plina
de mnie mpotriva lor, si trebuie sa-i ucid neabatut!
La vorbele acestea, ramasei naucit de tot, si i mulumii
pentru fapta ei, si i zisei:
- Ct despre pedepsirea frailor mei, chiar ca nu trebuie!
Apoi i istorisii cte mi se ntmplasera cu ei, de la
nceput pna la sfrsit. Dupa ce mi asculta spusele, mi
zise:
- Eu, n noaptea aceasta, am sa zbor pna la ei si am sa le
scufund corabia; si au sa piara!
Eu i spusei:
- Allah fie asupra-i! sa nu care cumva sa faci asa, caci
zice Parintele Zicalelor: ,O, facatorule de bine faa de un
netrebnic! sa stii ca nelegiuitul este ndeajuns de pedepsit
prin chiar nelegiuirea lui! Or, fie orice-ar fi, ei oricum
sunt fraii mei!
Ea zise:
- Trebuie numaidect sa-i ucid!
i zadarnic cerui ndurare pentru ei. Dupa care ma lua pe
umeri si porni n zbor, si ma lasa pe prispa casei mele.
Atunci descuiai usile casei. Apoi scosei cei trei mii de
dinari din tainia lor. i mi deschisei pravalia, dupa
A doua noapte
37
ce trecusem cum se cuvine pe la cunoscui si le rostisem
urarile ndatinate; si facui alte trguieli de marfuri.
Cnd veni noaptea, nchisei pravalia si, ntorcndu-ma
acasa, gasii cinii acestia doi de colea legai ntr-un col.
Cnd ma vazura, se sculara si ncepura sa plnga si sa se
lipeasca de hainele mele; si numaidect veni n fuga soia mea
care mi spuse:
- Sunt fraii tai.
>
Eu spusei:
- Da cine a putut sa-i aduca n starea aceasta?
Soia mea raspunse:
- Eu! Am rugat-o pe sora mea, care este cu mult mai
priceputa dect mine la descntece, si ea i-a adus n starea
aceasta, din care nu au sa mai poata iesi dect cnd s-or
mplini zece ani.
Pentru aceasta, o, puternicule ginn, vin pe armurile
acestea, caci ma duc la cumnata mea s-o rog sa-i dezlege,
ntruct iacata ca s-au scurs cei zece ani. Cnd am ajuns
aici, l-am vazut pe tnarul acesta de treaba, am aflat de
paania lui si n-am mai vrut sa ma urnesc din loc pna a nu
vedea ce va fi sa se petreaca ntre tine si el! i-aceasta-i
povestea mea.
Ginnul grai:
- Este o poveste uluitoare, ntr-adevar, nct i daruiesc
treimea din sngele de rascumparare a omorului.
Atunci pasi nainte cel de al treilea seic, stapnul
catrcei, si i spuse ginnului:
- Am sa-i istorisesc o poveste si mai minunata dect
cestelalte doua. Iar tu mi vei darui ce-a mai ramas din
sngele de rascumparare a omorului.
Ginnul raspunse:
- Asa sa fie!
Iar cel de al treilea seic spuse:
38
O mie si una de nopi
ISTORISIREA CELUI DE AL TREILEA EIC
- O, sultane, o, capetenie de ginni! Catrca asta de colea
este soia mea. Am fost odata ntr-o calatorie si am lipsit
departe de ea un an ntreg; si, cnd mi-am ispravit treburile,
m-am ntors la vreme de noapte acasa si am gasit-o culcata cu
un rob arap pe chilimurile patului; si amndoi sedeau si
taifasuiau si se marghio- leau si rdeau si se cuprindeau si
se hrjoneau, zbnuindu-se. De ndata ce ma vazu, se ridica
iute si se repezi la mine, innd un ulcior de apa n mna;
boscorodi niste vorbe deasupra ulciorului, ma stropi cu apa si
grai:
- Iesi din chipul tau si ia nfaisarea de cine!
i pe data ma facui cine; si ma alunga din casa mea. Iar eu
plecai, si de atunci nu contenii sa tot ratacesc, si ajunsei
ntr-un sfrsit la dugheana unui macelar. Ma strecurai
nlauntru si ncepui sa rod la oase. Cnd ma vazu, stapnul
macelariei ma lua si pleca acasa la el mpreuna cu mine.
Fata macelarului, cnd ma vazu, si acoperi numaidect
obrazul cu iasmacul, din pricina mea, si i zise tatalui ei:
- Oare asa se face? Aduci un barbat si intri cu el n casa!
Tatal ei zise:
- Pai unde este barbatul acela?
Ea raspunse:
- Cinele acesta este un barbat. i l-a vrajit o femeie.
Iar eu pot sa-l dezleg.
La vorbele ei, tatal spuse:
- Allah fie asupra-i! O, fata mea, dezleaga-l!
Ea lua un ulcior cu apa si, dupa ce ngna asupra apei
cteva vorbe, ma stropi cu cteva picaturi si spuse:
- Iesi din acest chip si ntoarce-te la chipul tau dinti!
Atunci ma ntorsei la chipul meu dinti, si sarutai
mna copilei, si spusei:
A doua noapte
39
As dori acuma s-o vrajesti pe soia mea, cum m-a vrajit
ea.
Fata atunci mi darui un pic de apa si mi spuse:
Daca ai s-o gasesti pe soia ta dormind, stropeste-o cu
apa aceasta, si are sa se faca dupa dorina ta!
i chiar ca o gasii dormind, o stropii cu apa, si spusei:
Iesi din chipu-acesta si fa-te nchipuirea unei catrce!
i pe clipa catrca se si facu. i-i chiar catrca pe care
ovezi colea cu chiar ochiul tau, o, sultane si capetenie a
sultanilor ginnilor!
Atunci ginnul se ntoarse nspre catrca si o ntreba:
Este adevarat?
Iar ea ncepu sa dea din cap si spuse prin semne:
Oh, da! oh, da! este adevarat!
Toata povestea aceasta izbuti sa-l faca pe ginn sa se
zglie de tulburare si de mulumire, si sa-i daruiasca
batrnului treimea de snge din urma.
Aici, eherezada vazu zorii mijind si, sfioasa, si curma
vorba, fara a se prilejui mai mult de ngaduina. Atunci sora
ei Doniazada i zise:
O, sora mea, ce dulci, si ce dragalase, si ce gustoase,
si ce zemoase sunt vorbele tale, n prospeimea lor!
eherezada raspunse:
Da ce sunt ele, masurate cu cele ce am sa-i povestesc n
noaptea urmatoare, daca voi mai fi n viaa si daca sultanul
va binevoi sa ma mai pastreze?
Iar sultanul si zise: ,Pe Allah! nu am s-o omor dect dupa
ce am sa aud urmarea povestii ei, care poveste este
uluitoare!
Apoi sultanul si eherezada petrecura noaptea nlanuii,
pna dimineaa. Dupa care sultanul pleca la sala divanurilor
lui. Iar vizirul si dregatorii intrara, si divanul se umplu de
lume. Iar sultanul judeca, si caftani, si mazili, si si
ispravi treburile, si rosti porunci, si tot asa pna la
sfrsitul zilei. Pe urma divanul fu ridicat, iar sultanul
ahriar se ntoarse la saraiul sau.
40
O mie si una de nopi
Iar cndfu cea de a treia noapte,
Doniazada zise:
- O, sora mea! spune-ne povestea pna la capat.
Iar eherezada raspunse:
- Cu toata dragostea si bucuria inimii!
Apoi urma:
Am aflat, o, norocitule sultan, ca, dupa ce seicul al
treilea i-a istorisit ginnului istorisirea cea mai uluitoare
dintre toate trei, ginnul s-a minunat cu minunare mare, s-a
cutremurat de mulumire si de tulburare si a spus:
- Ii daruiesc ce a mai ramas din rascumpararea omorului.
i l slobozesc pe negustor.
Atunci negustorul, bucuros pna peste poate, se duse
dinaintea seicilor si le mulumi ndelung. Iar ei, la rndul
lor, l firitisira pentru slobozirea lui.
i fiecare se ntoarse n ara sa.
i, urma eherezada, povestea aceasta nu este mai uluitoare
dect povestea cu pescarul.
Atunci sultanul i zise eherezadei:
- Care poveste cu pescarul?
Iar eherezada spuse:
POVESTEA CU PESCARUL I CU EFRITUL
is-a izvodit, o, norocitule sultan, ca a fost odata un
pescar, om tare naintat n vrsta, nsurat, tata a trei
copii, si tare sarac ca stare.
Avea obiceiul sa-si arunce navodul de patru ori pe zi, nimic
mai mult. Or, ntr-o buna zi, la vremea prnzului, se duse pe
malul marii, si puse jos cosul, arunca navodul, si astepta
rabdator pna ce navodul ajunse sa se astearna pe fundul apei.
Atunci strnse sforile si vazu ca navodul este tare greu, si
nu izbuti sa-l traga pna la el. Aduse atunci capatul
navodului nspre arm si l priponi de un arus nfipt n
pamnt. Apoi se dezbraca, se scufunda n apa pe lnga navod,
si nu conteni a se trudi pna ce-1 scoase afara. Se bucura, se
mbraca la loc si, cnd se uita la navod, vazu n el un magar
mort. La privelistea aceea, se mpaca si grai:
-Nu este putere si tarie dect ntru Allah cel Preanalt si
Atotputernic!
Apoi spuse:
Ba chiar ca darul acesta de la Allah este de-a mirarilea!
i ngna stihurile:
De ce te-afunzi n bezna oarba si n pieirea jura nume?
Nu mai trudi, daca nici pinea n-o scoi din truda ta pe lume
1
.
'In varianta tradusa de Salie, textul este mult mai
dezvoltat:
O, tu, ce te scufunzi n noapte si n pieire totodata,
Tu i chemi moartea: nu se-alege niciun nimic din truda toata
42
O mie si una de nopi
Pe urma strnse navodul, l stoarse de apa si, dupa ce
ispravi de stors, l ntinse pe jos. Pe urma cobor n apa si
zise: ,n numele lui Allah! si arunca iarasi navodul n apa,
si astepta ca navodul sa ajunga la fund; ncerca atunci sa-l
traga afara, si baga de seama ca navodul atrna tare greu si
tragea la fund nca si mai si dect ntia data. nct socoti
ca prinsese vreun peste mare. Priponi atunci navodul de arus,
se dezbraca, se scufunda iar, si facu ce facu pna l scoase
afara; si aducndu-1 pe mal, gasi n el un chiup urias, plin
cu ml si cu nisip. La privelistea aceea, se caina si rosti
stihurile:
O, voi, schimbari de soarta, stai odata!
Fie-va mila-un pic de bieii oameni!
Vai, ce blestem! Pe-acestpamnt, rasplata Nu-i pe masura
faptei care-o sameni,
Nici pe potriva ostenelii tale.
Ca prostu-adesea am pornit asemeni Sa-ncerc Norocul. i aflai
pe cale Ca-n lume a murit demult Norocul.
O, soarta trista, ferecata-n jale,
Nu vezi tu oare apa marii, si-n mare pestii cum se-aduna In
mreaja care-i pescuieste sub umbra nopilor cu luna?
i apa-n jurul lor se zbate si-i rasuceste in vrteje,
Iar ochii lor ii duc orbeste nspre umflatele ei mreje.
Neadormit, in noaptea uda, greu braul trudei osteneste,
Amarnic sa adune-n mreje din mari gramezile de peste.
Iar cel care dormise-n tihna ia pestele apoi si-l vinde,
Stnd la racoare, fara truda si chinul celui care-l prinde.
Unuia i se da, altuia nu i se da cum vrea Prea-naltul,
Cu truda pescuieste unul, iar pestele-l mannca altul.
Pe urma spuse: ,E limpede! Milostivirea vine neabatut, daca
vrea Allah maritul! si prociti:
Cnd nenorocul te supune, adaposteste-te-n rabdare.
Asa-i cu-adevarat cuminte sa faca-n viaa fiecare.
Biet robul nu se tnguiasca: dupa prea bine vine-amarul,
Iar noaptea nu-si va ine vesnic deasupra lumilor izarul.
A treia noapte
43
Oare-ai golit de nelepi tot locul,
Lasnd doar prosti la crma lumii tale?..}
Pe urma arunca chiupul ct colo, stoarse bine navodul, l
netezi, ceru iertaciune de la Allah pentru pornirea lui de
razvratire si se ntoarse la mare a treia oara; arunca
navodul, astepta pna ce navodul ajunse la fund si, cnd l
trase afara, gasi n el niste hrburi de oale si niste sticle
facute cioburi. La privelistea aceea, pescarul iarasi rosti un
stih de-al unui poet:
O, poete, vntul norocos spre tine Au nu vezi, neroade, ca nu-
i dat sa bata?
Din condei de trestii i din cnturi line Nu se-mbogaeste
nimeni niciodata.
2
i, ridicnd capul spre cer, striga:
-Allah! tu stii ca eu nu arunc navodul dect de patru ori.
Or, iacata ca l-am aruncat de trei ori pna acum!
'In varianta tradusa de Salie, ultimele doua versuri suna
astfel:
Pe ci nerozi i-a poleit norocul!
Ci nelepi se sting n neguri goale!
Iar n textul tradus de Henning, poezia citata suna cam
astfel:
Ajunge, cumplita osnda!
i tu, nenoroc, te mbuna!
Ma zbat catre-o soarta mai buna,
Dar ea se precurma flamnda.
Mulime sunt prostii pe lume,
Ca ploaia de stele pe cer - Da ci nelepi fara nume In
pulberea vremilor pier!
2
La Salie:
Tu nu ai vreo putere, trudind si azi si mine,
S-agonisesti vreodata amarnica ta pine;
Niciun condei la bastini nu izbuti sa scrie Vreun chilipir cu
care sa scapi de saracie.
Iar la Henning, poezia suna altfel, exprimnd fatalismul
vechii concepii orientale:
Iacata-i partea: ridicarea prin truda nu-i sta n putere;
Nici iscusina, nici drzia nu-i dau nici fala, nici avere;
Norocul si averea-s scrise de mai-nainte-asa cum sunt:
44
O mie si una de nopi
Dupa care mai rosti o data numele lui Allah si si arunca
navodul n mare, si astepta pna ce navodul se asternu la
fund. Iar de data aceasta, cu toate opintelile lui, nu mai
dovedi sa traga afara navodul, care se agaa si mai strasnic
de stncile de la fund. Atunci pescarul striga:
- Nu este tarie si putere dect ntru Allah!
1
Pe urma se dezbraca, se scufunda n preajma navodului si
ncepu sa-l desclceasca, pna ce l desprinse si l scoase la
mal. II desfacu si gasi n el, de data aceasta, un vas mare de
arama galbena, plin si nevatamat; gura i era pecetluita cu
plumb, n care era apasata urma pecetei stapnului nostru
Soleiman ben Daud
2
. La privelistea aceea, pescarul se bucura
strasnic si si zise: ,Iacata un chilipir, pe care am sa-l
vnd n sukul
3
caldararilor, ntruct trebuie sa preuiasca pe
puin zece dinari de aur! ncerca apoi sa tagre n spinare
vasul,
Puine pe pamnt la unul, la altul mult prea mult pamnt.
Desarta soarta l mpila pe cel gingas si simitor;
Pe ticalosi i suie-n cinuri, pe cei cinstii, n hula lor.
O, vino-mi moarte! Chiar ca viaa e prea urta si scrnava
Cnd soimii se trasc prin mlastini, pe cndgscanii zboara-n
slava. Sa nu te miri cnd pe cei vrednici i vezi batui de
saracie,
Iar raii huzuresc norocul cu mna oarba soarta-l scrie;
Trudeste cte-o pasaruica din zori si pna pe-nserate,
Pe cnd o alta nici nu misca si-si umfla gusa cu de toate.
!
La Salie, aici sunt intercalate urmatoarele versuri:
La naiba, viaa, daca nu-i schimbi zarul!
Doar saracia-i stiu, si-ntreg amarul!
Dar cnd se scalda viaa-n zori de lapte,
Potirul nopii uita-l ca pe-o noapte!
, Ce-i fericirea ma ntrebi, neroado?
Ii dau numaidect raspunsul: ,Iat-o!
2
Soleiman ben Daud - Solomon, fiul lui David, personajul
biblic, pe care l vom ntlni adesea n O mie si una de
nopi. Dupa legenda, pe inelul de la degetul lui erau scrise
cele nouazeci de nume ale lui Allah, a caror cunoastere
conferea puteri vrajite asupra tuturor ginnilor, pasarilor si
vnturilor. De la numele lui s-a format cuvntul ,solomonar,
cu sensul de vrajitor.
3
Suk - cuvnt arab, echivalent cu turcescul ,bazar.
A treia noapte
45
si vazu ca e prea greu, si si zise: ,Trebuie numaidect sa-l
deschid, ca sa vad cu ce e plin si sa-l golesc n sacul meu;
si pe urma am sa vnd vasul la sukul caldararilor. si lua,
asadar, cuitul si purcese sa meremetiseasca, pna ce
despecetlui plumbul; dupa care rasturna atunci vasul si l
scutura, ca sa verse pe pamnt ceea ce se afla n el. i nu
iesi din vas nimic, afara numai de un fum care se sui pna n
vineeala cerului si se valuri pe faa pamntului. Iar
pescarul ramase uluit pna peste poate. Pe urma fumegaiul iesi
cu totul afara, se nchega, se vrteji si se ntruchipa ntr-
un efrit, care ajungea cu capul pna la nori, iar cu
picioarele matura arna. Capu-i era ca o bolta, minile ca
niste furci, picioarele ca niste catarge, gura ca o pestera,
dinii ca niste pietroaie, nasul ca un ulcior, ochii ca niste
masale; paru-i era ravasit si colbuit. La vederea acelui
efrit, pescarul se nfricosa, vinele ncepura sa-i tremure,
dinii i se nclestara amarnic, gura i se usca, iar ochii n
plina lumina nu mai deslusira nimic.
Cnd privirile i se oprira asupra pescarului, efritul
striga:
- Nu este alt Dumnezeu dect numai unul Allah, iar Soleiman
este profetul lui Allah.
i, nturnndu-se spre pescar, i grai:
- Iar tu, o, maritule Soleiman, profetule al lui Allah, sa
nu ma omori, ntruct niciodata nu am sa-ti mai fiu nesupus si
nu am sa ma mai rocosesc mpotriva poruncilor tale!
Atunci pescarul i grai:
- O, uriasule razvratit si faarit, cutezi sa spui ca
Soleiman este profetul lui Allah? D-apoi Soleiman e mort de o
mie si opt sute de ani, iar noi ne aflam la sfrsitul
vremilor! Ce-i, dara, cu povestea asta? i ce tot trancanesti
tu? i care-i temeiul intrarii tale n vasul acesta?
46
O mie si una de nopi
La vorbele pescarului, ginnul spuse:
- Nu este alt Dumnezeu dect numai unul Allah! Lasa-ma sa-
i aduc buna-vestire, o, pescarule!
Pescarul zise:
- i ce ai tu sa-mi bine-vestesti?
El raspunse:
- Moartea ta! i chiar n clipita aceasta, si n chipul cel
mai naprasnic!
Pescarul raspunse:
- Pentru asemenea veste, o, vatafule de efrii, esti
vrednic a i se lua ndarat ocrotirea cerului! i izgoneasca-
te el din preajma noastra! i pentru ce mi vrei moartea? i
ce am savrsit eu ca sa mi se cuvina moartea? Te-am slobozit
din vas, te-am izbavit de ndelunga sedere n mare si te-am
adus iara pe pamnt!
Atunci efritul zise:
- Cumpaneste si alege-i felul de moarte pe care l
preuiesti mai mult, si chipu-n care i-ar placea cel mai bine
sa fii omort!
Pescarul zise:
- Care-i nelegiuirea pentru care sa mi se cada o atare
pedeapsa?
Efritul zise:
- Asculta povestea mea, o, pescarule.
Pescarul zise:
- Graieste! i scurteaza-i vorba, ntruct, de nerabdare,
sufletul meu sta gata sa salte din picior!
Efritul spuse:
- Afla ca eu sunt un ginn razvratit! M-am rocosit mpotriva
lui Soleiman, fiul lui Daud. Ma cheama Sahr El-Genni! Iar
Soleiman l-a trimis la mine pe vizirul sau Assef, fiul lui
Barkhi, care m-a luat, n pofida zbaterilor mele, si m-a dus
ntre minile lui Soleiman. Iar nasul meu, n ceasul acela, s-
a facut tare umil. La vederea
A treia noapte
47
mea, Soleiman chema mpotriva mea numele lui Allah si mi ceru
sa trec la legea credinei lui si sa intru sub obladuina lui.
i eu nu ma nvoii. El atunci porunci sa se aduca vasul acesta
si ma nchise n el. Pe urma l pecetlui cu plumb si tipari n
plumb numele celui Preanalt. Pe urma le porunci ginnilor
credinciosi lui, care ma luara pe umeri si ma aruncara n haul
marii. Zacasii o suta de ani n fundul apei, si mi ziceam n
inima mea: ,Am sa-l mbogaesc pe veci pe cel ce are sa ma
slobozeasca! Da cei o suta de ani trecura si nimeni nu ma
slobozi. Cnd intrai n cel de al doilea rastimp de o suta de
ani, mi zisei: ,Celui ce are sa ma slobozeasca am sa-i
dezvaluiesc si am sa-i daruiesc toate comorile pamntului! i
nimeni nu ma slobozi. i patru sute de ani se scursera, iar eu
mi zisei: ,Celui ce are sa ma slobozeasca am sa-i ndeplinesc
trei dorine! i nimeni nu ma slobozi! Atunci ma apuca o
mnie nfricosata, si zisei n sufletul meu: ,Acuma am sa-l
omor pe cel ce are sa ma slobozeasca, da am sa-i ngadui sa-si
aleaga moartea! i chiar atunci, iacata, pescarule, m-ai
slobozit tu. i i ngaduiesc sa-i alegi felul morii tale!
>
La spusele acestea ale efritului, pescarul zise:
- O, Allah! ce lucru de-a mirarilea! A trebuit sa fiu chiar
eu acela care l-a slobozit! O, efritule, daruieste-mi
iertarea, si Allah are sa te rasplateasca! Iar daca ai sa ma
dai pierzarii, Allah are sa-l strneasca pe vreunul, care sa
te dea pierzarii si pe tine, la rndu-i.
Atunci efritul i zise:
- Pai eu, daca vreau sa te omor, o fac tocmai pentru ca m-
ai slobozit!
Iar pescarul zise:
- O, seicule al efriilor, n chipu-acesta mi platesti cu
rautate binele ce i-am facut! nct nu minte nicidecum
zicatoarea cea veche!
48
O mie si una de nopi
i pescarul rosti aceste stihuri cu tlc:
Vrei sa gusti pocalul cu amaraciuni?
Fii atunci pe lume saritor si bun.
Eu i jur pe viaa si-ntru buna stiina:
Nu cunosc miseii vreo recunostina.
Vrei sa-ncerci? ncearca! -ai s-ajungi sa pieri
Ca Magir sarmana, mama lui Amer! 1
i efritul i zise:
- Gata cu palavrageala! Sa stii ca am trebuina neabatut de
moartea ta!
Atunci pescarul si zise n sinesi: ,Eu nu sunt dect un om,
iar el este un ginn; da Allah mi-a daruit o minte bine
chibzuita, nct am sa ticluiesc o smecherie spre a-1 pierde,
un tertip de isteime de-al meu. i-am sa vad limpede daca si
el, la rndu-i, va putea sa ncherbe ceva din nemernicia si
din viclenia lui. Apoi i zise efritului:
- Chiar ai hotart moartea mea?
Efritul raspunse:
- Deloc sa nu te ndoiesti!
Atunci el zise:
- n numele celui Preanalt, care-i ntiparit pe turaua lui
Soleiman, ma rog ie cu nchinaciune sa raspunzi cinstit la
ntrebarea mea!
Cnd auzi numele celui Preanalt, efritul ramase tare
tulburat si tare cutremurat, si raspunse:
- Poi sa ma ntrebi, iar eu i voi raspunde cinstit.
Atunci pescarul spuse:
- Cum puteai sa ncapi tu ntreg n vasul acesta n
'La Salie, versurile difera:
Cnd la un bine tu raspunzi prin rau,
Pe viaa mea, e vai de capul tau!
Tu i faci ticalosului un bine,
i el ca hiena se repede-n tine.
A patra noapte
49
care de-abia daca poate sa-i intre piciorul sau mna?
Efritul zise:
- Au nu care cumva te ndoiesti?
Pescarul raspunse:
- Pai nici ca am sa te cred vreodata, afara numai daca te-
as vedea cu chiar ochiul meu cum intri n vas!
i tot atunci eherezada vazu zorii mijind si si curma
vorbele ngaduite.
Iar cnd fu cea de a patra noapte,
urma:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca, dupa ce pescarul
i spuse efritului: ,N-am sa te cred vreodata, afara numai
daca te-as vedea cu chiar ochiul meu!, efritul se cutremura,
se scutura si se preschimba iarasi ntr-un fumegai care se sui
pna n slava slavilor, se strnse si purcese sa intre n vas,
fir cu fir, pna la capat. Atunci pescarul lua repede capacul
de plumb tiparit cu pecetea lui Soleiman si astupa gura
vasului. Pe urma l haui pe efrit si i zise:
- Hei! socoteste si cumpaneste felul de moarte n care i-
ar fi mai pe plac sa mori, ca altminteri te arunc n mare si
mi zidesc pe arm o casa, si n-am sa las pe nimeni sa
pescuiasca, ci am sa-i spun: ,^Aici este un efrit; daca l vei
slobozi, el va vroi sa-l omoare pe slobozitorul lui si are sa-
i nsiruiasca toate soiurile de mori, lasndu-1 sa-si
aleaga!
Cnd auzi vorbele pescarului, efritul vru sa iasa afara, dar
nu izbuti; si vazu ca era nchis, cu turaua lui Soleiman
deasupra-i. Pricepu atunci ca pescarul l nchisese n temnia
mpotriva careia nu puteau sa biruiasca nici cei mai slabi,
nici cei mai puternici dintre efrii! i, nelegnd ca
pescarul l cara spre mare, striga:
- Nu! nu!
50
O mie si una de nopi
Iarpescarul zise:
Trebuie! oh, trebuie!
Atunci ginnul ncepu sa-si ndulceasca vorbele; se supuse si
grai:
O, pescarule, ce va sa faci cu mine?
El spuse:
Sa te arunc n mare! ntruct, daca ai salasluit acolo o
mie opt sute de ani, eu am sa te intuiesc n afund pna la
ceasul Judecaii de Apoi! Ca oare nu te-am rugat eu sa ma
mntui, ca sa te mntuie si pe tine Allah? i sa nu ma omori,
ca sa nu te omoare si pe tine Allah? Or, mi-ai tagaduit ruga
si te-ai purtat ca un descreierat! nct Allah te-a dat pe
minile mele. i nu am nicio caina ca te-am viclenit!
Atunci efritul zise:
Deschide vasul si am sa te potopesc cu binefaceri!
El raspunse:
Mini, o, afurisitule! i-apoi ntre mine si tine se
petrece ntocmai ce s-a petrecut ntre vizirul mparatului
Iunan si hakimul
1
Ruian!
Iar efritul zise:
Da cine erau vizirul mparatului Iunan si hakimul Ruian?
i ce poveste-i asta?
Pescarul spuse:
POVESTEA CU VIZIRUL MPRATULUI IUNAN I CU HAKIMUL RUIAN
Afla, o, efritule, ca, n vechimea vremilor si n
curgerea timpurilor si a clipelor, a trait n cetatea
Farsului, n ara rumannilor
2
, un mparat pe nume
1
Hakim (cuvnt de origine persana) - nseamna ,savant,
,nvaat, dar mai frecvent ,doctor, ,vraci .
2
Cetatea Farsului era capitala Persiei, pe cnd denumirea de
ara rumannilor era data stapnirilor Imperiului Bizantin n
Asia Mica, iar numele de rumanni sau, mai adesea, rumi, li se
dadea tuturor bizantinilor. Asadar, ,cetatea Farsului, n ara
rumannilor este o inadvertena.
A patra noapte
51
Iunan. Era bogat si puternic, stapn peste osti, peste
volnicii nemasurate si peste razboinici din toate neamurile de
oameni. i trupu-i era atins de o lepra care-i posomorse pe
toi vracii si pe toi nvaaii. Nici bauturile de leac, nici
hapurile, nici alifiile nu se dovedisera de vreun folos asupra
lui, si niciun hakim nu putuse sa-i dibaceasca nimica
tamaduitor. Or, ntr-o zi, sosi n cetatea mparatului Iunan
un hakim batrn si vestit, pe nume Ruian. Era dascalit n
carile grecesti, persienesti, latinesti, arabesti si
sirienesti; nvaase mestesugul vracilor si citirea stelelor,
patrunzndu-le pe deplin si temeiurile si rosturile, precum si
puterile lor bune ori rele; ntr-un sfrsit, nvaase
filozofia si toate tlcurile doftoricesti si alte multe
nvaaturi. nct, dupa ce doctorul intra n cetate si petrecu
acolo cteva zile, afla de necazul mparatului si de lepra
care, din voia lui Allah, i vatama trupul, precum si de
neizbnda deplina a leacurilor tuturor hakimilor si
nvaailor. Aflnd acestea, doctorul si petrecu noaptea
ngndurat tare. i, cnd se scula, dimineaa - si de cum
sclipi lumina zilei si soarele dadu binee lumii, aceasta
priveliste mpodobita a celui Preabun
1
- se mbraca n hainele
lui cele mai frumoase si intra la mparatul Iunan. Pe urma
saruta pamntul dintre minile
2
mparatului si i aduse urarile
de dainuire n veci a puterii Mariei Sale si a milelor lui
Allah si a tuturor celor bune. Apoi i vorbi si i spuse cine
este, si zise:
- Am aflat de boala care s-a ncuibat n trupul tau, si
stiu ca doctorii cei muli nu au izbutit sa afle mijlocul de a
o curma. Or, eu am sa te vindec fara a-ti da sa bei niciun fel
de bauturi de leac si fara sa te ung cu alifii!
'La Salie: ,Soarele dadu binee Giuvaierului celor buni -
Giuvaierul celor buni fiind profetul Mahomed, care a spus:
,Soarele nu rasare dect ca sa ma salute pe mine.
2
In stilul metaforic specific povestitorului arab, expresia
vrea sa zica: ,se temeni pna la pamnt si saruta pamntul
dinaintea mparatului.
52
O mie fi una de nopi
La vorbele acestea, mparatul Iunan se minuna pna peste
fire si zise:
Cum vei face? Ca, pe Allah! daca ma vei vindeca, am sa te
mbogaesc pna n copiii copiilor tai si am sa-i ndeplinesc
toate dorinele, si vei fi tovarasul meu de ospee si
prietenul meu.
Dupa care l cinsti cu un caftan de fala
1
si cu daruri, si
i zise:
Oare chiar ai sa ma vindeci de boala, fara de fierturi si
fara de iruri?
El raspunse:
Da, hotart! Am sa te lecuiesc fara de cazna si fara de
osteneli asupra trupului tau.
Atunci mparatul se minuna n chipul cel mai minunator si i
zise:
O, maree doctore, care zi si care clipa au sa vada
mplinindu-se ceea ce mi povestesti? Grabeste-te, o, copilul
meu!
El raspunse:
Ascult si ma supun!
Apoi cobor de la mparat si lua cu chirie o casa unde si
aduse carile, prafurile si ierburile cele nmiresmate. Pe
urma facu niste fierturi din prafurile si din buruienile si
din dresurile lui, ciopli o maciuca scurta si ncovoiata, la
mnerul ei facu o scobitura n care nfipse o eava de trestie
plina cu prafurile; si tot asa ntocmi si
ominge de lemn. Cnd si sfrsi cu totul treaba, se urca la
mparat, a doua zi, intra la Maria Sa si saruta pamntul
dintre minile lui. Pe urma l ndemna sa mearga calare pe
meidan
2
si sa se joace acolo cu mingea si cu maciuca.
'Daruirea de haine scumpe era echivalenta cu conferirea unei
nalte decoraii si, de obicei, aceste haine erau mpodobite
cu pietre preioase, ajungnd adesea sa valoreze preuri
fabuloase. Pe lnga haine, se mai daruiau arme scumpe si cai
mpodobii cu ntregul harnasament.
2
Meidan arena, teren de ntreceri cavaleresti si de jocuri.
A patra noapte
53
i Maria Sa pleca nsoit de emiri
1
si de curteni, de viziri
si de mai-marii mparaiei. i, de cum ajunse pe meidan,
doctorul Ruian veni si i nmna maciuca, zicnd:
- Ia maciuca si apuc-o n pumn n chipu-acesta; loveste cu
ea n pamntul meidanului si n minge, din toate puterile
tale. i fa n asa fel, nct sa ajungi a asuda si n palma si
n tot trupul. i, n chipu-acesta, leacul va patrunde n
palma ta si se va mprastia n tot trupul tau. Dupa ce ai sa
asuzi, iar leacul va fi avut ragazul sa lucreze, ntoarce-te
la sarai si-apoi du-te la hammam sa te scalzi. i-atunci vei
fi vindecat. Iar acuma, pacea sa fie cu tine!
Atunci mparatul Iunan lua maciuca hakimului si o prinse cu
mna toata. La rndu-le, calareii alesi sarira pe cai si i
aruncara mingea. El atunci ncepu sa goneasca de-a calare dupa
ea, s-o mie si s-o loveasca naprasnic, innd mereu maciuca
strnsa strasnic n mna. i nu conteni a tot lovi mingea,
pna ce nu asuda bine si n palma si pe tot trupul. nct
leacul patrunse prin palma si se mprastie n tot trupul. Cnd
doctorul Ruian vazu ca leacul se mprastiase n trup, i
porunci mparatului sa se ntoarca la sarai si sa se duca la
hammam sa faca o scalda pe data. Iar mparatul Iunan se
ntoarse numaidect si porunci sa i se prega- easca hammamul.
I se pregati si, anume, camarasii zorira si robii grabira pe
ntrecute si asternura cearsafurile. Atunci mparatul intra la
hammam si facu o scalda, pe urma se mbraca chiar nlauntrul
hammamului, de unde iesi spre a ncaleca iarasi si a se
ntoarce la sarai sa doarma.
Iaca-asa cu mparatul Iunan. Ct despre doctorul Ruian,
acesta se ntoarse acasa sa se culce si el. Se scula
1
Emir (n araba amir. ,sef) - titlu onorific dat capeteniilor
lumii musulmane, restrns apoi numai la urmasii lui Mahomed.
54
O mie si una de nopi
dimineaa, sui la mparat, ceru ngaduina sa intre, ceea ce
mparatul ngadui, intra, saruta pamntul dintre minile
Mariei Sale si ncepu a-i prociti cteva stihuri cu tlc:
Daca harul vorbei te-ar alege tata,
El a doua oara-ar nflori pe data!
i-n afar' de tine, bine se-nelege Ca pe nimeni altul n-ar
putea alege!
Stralucita-i faa, cu-al luminii joc,
Ar umbri vapaia orisicarui foc!
Fie ca marita-i faa mult iubita Proaspata sa steie si
neprihanita!
Prospeimea-i puna cute de lumina Pe obrazul vremii care va sa
vina!
Darnic, tu cu daruri m-ai acoperit,
Ca un nor de ploaie dealul nverzit.
Faptele-i maree sunt de fala pline,
i Ursita nsasi s-a-ndragit de tine!
Dupa rostirea stihurilor, mparatul se ridica pe cele doua
picioare ale sale si se arunca plin de dragoste la gtul
hakimului. Pe urma l pofti sa sada lnga el si l cinsti,
daruindu-1 cu niste caftane de fala stralucite.
i chiar ca, atunci cnd iesise de la hammam, mparatul se
uitase la trupul sau si nu mai gasise nici urma de lepra; iar
pielea i se facuse curata ca argintul neprihanit. Se
nvoiosise atunci de voiosia cea mai nemasurata, iar pieptul i
se largise si i se umflase. Cnd dimineaa se luminase,
mparatul intrase la divan si sezuse n jeul sau; iar
dregatorii si mai-marii mparaiei intrasera, si tot asa si
doctorul Ruian, si-atunci mparatul,
A patra noapte
55
la vederea lui, se ridicase zornic si l poftise sa sada ala-
turi de el. Atunci li se aduse amndurora mncaruri, bucate si
bauturi, ct inu ziua toata. La caderea nopii, mparatul i
darui hakimului doua mii de dinari, fara a mai socoti si
caftanele cele faloase si peschesurile, si chiar calul sau de
calarie. i-asa, hakimul si lua ramas- bun si se ntoarse la
el acasa.
Ct despre mparat, apoi el nu mai contenea sa se mire cu
mare minunare de iscusina vraciului si sa spuna:
-M-a tamaduit pe dinafara trupului, fara sa ma unga cu nicio
unsoare! Or, pe Allah! acesta-i mestesug adevarat! Se cade,
asadar, sa-l acopar pe omul acesta cu binefacerile filotimiei
mele si sa mi-1 iau de tovaras si de prieten drag pentru
totdeauna!
i mparatul Iunan se culca bucuros de toata bucuria lui,
vazndu-se teafar la trup si mntuit de boala.
Asa ca atunci cnd mparatul veni dimineaa si se sui n
scaunul sau mparatesc, capii neamului sezura n picioare
dinainte-i, iar de-a dreapta si de-a stnga lui vizirii si
ncrucisara picioarele. Atunci trimise sa fie chemat doctorul
Ruian, care veni si saruta pamntul dintre minile Mariei
Sale. Atunci mparatul se ridica n cinstea lui, mnca
mpreuna cu el, i ura viaa lunga si i darui caftane de fala
si nca alte lucruri. Pe urma nu conteni a taifasui cu el
dect la venirea nopii; si puse sa
ise dea, ca rasplata, cinci haine de fala si o mie de dinari.
i-asa se ntoarse vraciul acasa, nalnd urari de bine
pentru Maria Sa.
Cnd se scula dimineaa, mparatul iesi si se duse la divan,
si fu nconjurat de emiri, de viziri si de curteni. Or,
printre viziri, mparatul avea un vizir cu nfaisarea
greoasa, cu chipul mohort si de piaza rea, cumplit,
prdalnic de zgrcit, zavistios si mpietrit de pizma si de
ura. Cnd l vazu pe Maria Sa cum l pofteste lnga
56
O mie si una de nopi
el pe hakimul Ruian si cum l potopeste cu toate darniciile,
vizirul fu cuprins de zavistie si hotar n taina pieirea lui,
precum graieste zicala: ,Pizmasul se oaraste pe toata lumea,
mpilaciunea sta ncrligata n inima pizmasului: taria o
scoate n vileag, iar neputina o ine mocnita. Vizirul se
apropie atunci de mparatul Iunan, saruta pamntul dintre
minile Mariei Sale, si grai:
- O, doamne al veacului si al vremii, tu cel care i-ai
nvaluit pe toi cu facerile tale de bine, ai la mine un sfat
de nsemnatate minunata, si pe care n-as putea sa i-1
tainuiesc iara a fi ntr-adevar un fiu ticalos; daca mi
poruncesti sa i-1 dezvaluiesc, am sa i-1 dezvaluiesc!
Atunci mparatul, tulburat ntru totul de vorbele vizirului,
zise:
- i care-i sfatul tau?
El raspunse:
- O, falnice doamne, cei de demult au spus: ,Cine nu vede
sfrsitul si urmarile, acela nu va avea de prieten norocul.
Iar eu iacata ca tocmai bag de seama ca domnul meu dovedeste
lipsa de chibzuina, daruindu-si binefacerile unui vrajmas,
care rvneste nimicirea domniei sale, potopindu-1 cu hatruri
si cu filotimii. Or, eu din atare pricina ma aflu la cea mai
grea temere pentru Maria Ta.
La vorbele acestea, mparatul ramase pna peste poate de
tulburat, se schimba la chip, si rosti:
- Cine este cel care prepui tu ca mi este vrajmas si care
ar fi fost potopit de hatrurile mele?
El raspunse:
- O, Maria Ta, daca ai adormit, trezeste-te! ntruct eu
gndesc la vraciul Ruian!
mparatul i zise:
- Acela-i prietenul meu bun, si mi este cel mai drag
dintre oameni, ntruct m-a tamaduit cu un lucru pe care l-am
inut n mna, si m-a izbavit de gubavia mea,
A cincea noapte
57
care i adusese la canon pe doctori! Or, hotart! nu se mai
afla altul ca el n veacul nostru, n lumea ntreaga, nici n
Apus, nici n Rasarit! nct cum de cutezi tu sa basnesti
asemenea lucruri despre el? Ca eu, chiar de astazi, am sa-i
statornicesc simbrii si huzmeturi, ct sa aiba o mie de dinari
pe luna! Altminteri, de i-as da eu si jumatate din mparaia
mea, tot ar fi prea puin lucru pentru el. Asa ca tare ma
socot ca nu spui toate astea dect din pizma, cum sta
istorisit n povestea care a ajuns pna la mine, cu sultanul
Sindabad!
In clipita aceea, eherezada baga de seama ca se facuse
dimineaa si se opri din istorisit.
Atunci Doniazada i zise:
- O, sora mea, ce dulci si ce gingase, si ce placute, si ce
curate sunt vorbele tale!
Iar eherezada i spuse:
Da ce sunt ele, masurate cu ceea ce am sa va povestesc
amndurora, noaptea urmatoare, daca voi mai fi n viaa si
daca sultanul va binevoi sa ma mai pastreze!
Atunci sultanul zise n cugetul sau: ,Pe Allah! nu am s-o
omor pna a nu auzi urmarea povestii care-i o poveste
minunata, ntr-adevar!
Pe urma si petrecura amndoi noaptea nlanuii, pna la
ziua. i sultanul pleca la sala de judecai, iar divanul se
umplu de lume. i sultanul judeca, si ridica n slujbe, si
mazili, si dirigui, si ispravi chibzuielile ornduite, si-asa
pna la sfrsitul zilei. Pe urma divanul fu ridicat, iar
sultanul intra n saraiul sau. Iar la apropierea nopii,
mplini treaba lui obisnuita cu eherezada, fiica vizirului.
Cnd fu cea de a cincea noapte,
eherezada spuse:
Mi s-a izvodit, o, mult norocitule sultan, ca mparatul
Iunan i-a spus vizirului sau:
58
O mie si una de nopi
O, vizirule, ai lasat zavistia sa intre n tine mpotriva
doftorului si vrei sa-l omor, ca pe urma sa ma caiesc, cum s-a
cait sultanul Sindabad, dupa ce a omort soimul!
Vizirul raspunse:
i cum s-au petrecut lucrurile?
Atunci mparatul Iunan povesti:
OIMUL SULTANULUI SINDABAD
Cica a fost odata un sultan dintre sultanii Farsului, si
sultanul acela era mare ndragitor de petreceri, de preumblari
prin gradini si de toate soiurile de vnatori, nct avea un
soim, pe care chiar el l crescuse si de care nu se desparea
nici ziua, nici noaptea: caci, chiar si noaptea, l inea pe
pumnul sau; iar cnd se ducea la vnatoare, l lua cu el,
agandu-si la gt o cescua de aur, din care i da sa bea.
ntr-o zi, pe cnd sedea n saraiul sau, deodata iacata ca
vine mai-marele soimari- lor si i spune:
O, doamne al veacurilor, acuma-i taman vremea de a merge
la vnatoare!
Atunci sultanul si facu pregatirile de plecare si si lua
soimul pe mna. Pe urma plecara si ajunsera ntr-o vale unde
ntinsera mrejele de vnatoare. i pe data o gazela cazu n
mreaja. Atunci sultanul zise:
l ucid pe cel pe lnga cine s-ar ntmpla sa scape
gazela!
Pe urma ncepura sa strnga mreaja de vnatoare mprejurul
gazelei, care veni atunci nspre sultan, se ridica pe
picioarele de dindarat si si ndoi la piept picioarele de
dinainte, de parca ar fi vroit sa sarute pamntul naintea
sultanului. Atunci sultanul si plesni palmele una de alta,
spre a o face sa fuga, si atunci gazela sari si
A cincea noapte
59
zbura, trecnd pe deasupra capului sultanului, si se cufunda
n zarea pamnturilor. Atunci sultanul se ntoarse nspre
strajeri si i vazu cum si faceau cu ochiul n privina lui.
La vederea aceea, i spuse vizirului:
- Oare ce au ostenii, de-si fac semne asa ntre ei?
El raspunse:
- si spun ca ai jurat sa-l dai morii pe oricine va vedea
trecnd gazela pe lnga el!
i sultanul zise:
- Pe viaa capului meu! trebuie sa ne luam pe urmele ei si
s-o aducem ndarat!
i sultanul porni calul n goana pe urmele gamelei; iar
soimul o izbea ntruna cu ciocul n ochi, pna ce o orbi si o
amei. Atunci sultanul si lua ghioaga cea ghintuita, izbi cu
ea n gazela si o dobori; pe urma descaleca, o njunghie, o
jupui si-i atrna lesul la oblncul seii. Or, se facuse cald,
iar locul era pustiu, uscat si fara pic de apa. nct
sultanului i se facu sete, si i se facu sete si calului. i
sultanul se ntoarse si vazu un copac, din care curgea o apa
ca untul. Or, sultanul avea mna acoperita cu o manusa de
piele; nct sultanul lua cescua soimului de la gt, o umplu
cu apa si o puse dinaintea pasarii; si pasarea dete cu gheara
n ceasca si o varsa. Sultanul lua cescua a doua oara, o
umplu si, gndind mai departe ca pasarii i este sete, o aseza
dinainte-i; si soimul pentru a doua oara lovi cu gheara n
ceasca si o varsa. i sultanul fu cuprins de mnie mpotriva
pasarii, si lua ceasca a treia oara, da o ntinse calului; iar
soimul lovi cu aripa ceasca si o varsa. Atunci sultanul zise:
- ngropa-te-ar Allah, o, tu, cea mai cobe dintre pasarile
de piaza rea! Nu mi-ai dat nici mie tihna sa beau, te-ai
pagubit si tu de apa, si l-ai pagubit si pe cal.
Pe urma l lovi pe soim cu sabia si-i reteza aripile.
60
O mie si una de nopi
Atunci soimul ncepu sa salte capul si sa graiasca prin semne:
-Uita-te ce se afla n copac!
i sultanul ridica ochii si vazu n copac un sarpe; iar ceea
ce curgea era veninul lui. Atunci sultanul se cai ca taiase
aripile soimului. Pe urma se scula, ncaleca iar pe cal, pleca
ducnd cu el gazela si ajunse la saraiul lui. Arunca atunci
bucatarului gazela si spuse:
-Ia-o si gateste-o!
Pe urma sultanul sezu n scaunul sau mparatesc, avnd pe
mna soimul. Atunci soimul scoase un piuit si muri. La
privelistea aceea, sultanul ncepu sa se tn- guie de jale si
de amar ca ucisese soimul, care l scapase de la pieire.
i-aceasta-i povestea cu sultanul Sindabad!
Dupa ce asculta istorisirea cu mparatul Iunan, vizirul
spuse:
-O, marite doamne plin de fala, ce rau am savrsit, n care
tu sa fi vazut urmari naprasnice? Nu ma port cu tine asa dect
din mila faa de tine. i ai sa vezi tu adevarul spuselor
mele! Daca ma vei asculta, vei scapa; de nu, ai sa pieri, cum
a pierit un vizir viclean, care a amagit un cocon de crai.
POVESTEA CU COCONUL DE CRAI I CU GHULA
Craiul cu pricina avea un fecior tare mpatimit de vnatoare
si de goana de-a calare dupa vnat; si mai avea si un vizir.
Craiul acela i poruncise vizirului sa fie lnga fiul sau
peste tot pe unde s-o duce. Intr-o zi ca toate zilele, coconul
pleca la vnatoare si n goana de-a calare dupa vnat, si cu
el pleca si vizirul tatalui sau. i mersera amndoi pna ce
nimerira peste o fiara cumplita. i vizirul i zise
beizadelei:
A cincea noapte
61
- E a ta! sari dupa fiara asta crunta si ine-i urma!
Iar coconul domnesc goni pe urma fiarei pna ce o
pierdu din ochi. i pe data fiara se mistui n pustie. Iar
coconul ramase nauc si nu mai stia ncotro s-o ia, cnd iacata
ca zari n susul drumului o copila care plngea. Coconul o
ntreba:
- Cine esti tu?
Ea raspunse:
- Sunt fiica unui sultan dintre sultanii de la Ind. Pe cnd
drumeeam prin pustie cu caravana, m-a potopit somnul si am
cazut de pe cal, fara sa-mi dau seama. i m-am pomenit
parasita, singura-singurica si tare buimaca!
Daca auzi vorbele fetei, coconul fu cuprins de mila si o lua
pe spinarea calului, o puse la spatele seii si pleca. Iar cnd
treceau pe lnga niste naruituri, copila i zise:
- O, stapne al meu, as vrea sa cobor pentru o nevoie!
Atunci el o cobor lnga naruituri; apoi, vaznd ca ea
zaboveste prea mult si ca se dovedea prea tromelnica, se duse
dupa ea, fara ca ea sa-l simta; or, fata era o ghula!
1
si le
spunea copiilor ei:
- O, copiii mei, astazi v-am adus un baietan bine rotunjit!
Iar ei i zisera:
- Oh! adu-ni-1, o, maica a noastra, ca sa-l nfulecam n
pntecele noastre!
Cnd le auzi vorbele, coconul domnesc nu mai avu nicio
ndoiala n ce priveste moartea lui; si vinele i se zbatura,
si fu cuprins de spaima pentru viaa lui, si se ntoarse. Cnd
ghula iesi afara, l vazu ca era speriat rau de tot si ca
tremura, si i zise:
- Ce ai de esti speriat?
1
Ghula fiina demonica care, dupa mitologia araba,
traieste n locuri pustii, mai ales prin ruine si cimitire,
hranindu-se cu cadavre. Ghulii si ghulele pot sa ia chip
omenesc, spre a-i amagi pe drumeii singuratici si a-i mnca.
62
O mie si una de nopi
El raspunse:
- Am un vrajmas, de care mi-e frica!
i ghula ii zise:
-Au nu mi-ai spus tu asa: ,sunt un cocon domnesc?...
El raspunse:
- Da, ntr-adevar.
Ea i spuse:
- Atunci de ce nu-i dai niste bani vrajmasului tau, spre a-
1 potoli?
El raspunse:
- O, nu se potoleste cu bani, ca nu se potoleste dect cu
sufletul meu! Or, tare mi-e frica de el, si sunt prada
mpilarii!
Ea zise:
- Daca esti mpilat, precum marturisesti, nu ai dect sa
ceri ajutorul lui Allah mpotriva vrajmasului tau; iar El are
sa te izbaveasca de rautaile vrajmasului si de rautatile
tuturor acelora de care ti-e frica!
> >
Atunci coconul domnesc ridica fruntea spre cer si zise:
- O, Tu, cel carele raspunzi mpilatului care i se roaga,
si i dezvalui raul, fa-ma sa biruiesc asupra neprietenului
meu, caci tu ai putere peste toate cte le vrei!
Cnd auzi rugaciunea, ghula pieri. Iar coconul se ntoarse
la tatal sau craiul si istorisi ndemnul cel rau al vizirului!
i sultanul porunci moartea vizirului!
Apoi vizirul mparatului Iunan urma cu spusele acestea:
- Tot asa si cu tine, o, Maria Ta: daca ai sa te ncrezi n
vraciul acesta, are sa te faca sa mori de cea mai rea dintre
mori. i, macar ca l-ai potopit cu hatruri si i l-ai facut
prieten de inima, el tot i pregateste moartea. Au tu nu vezi
pentru ce te-a scapat de boala pe dinafara
A cincea noapte
63
trupului cu un lucru pe care l-ai inut n mna? i nu socoi
ca a facut-o numai ca sa-i pricinuiasca pieirea cu alt lucru
pe care sa i-1 dea sa-l ii tot asa?
Atunci mparatul Iunan zise:
- Drept spui! Sa se faca dupa ndemnul tau, o, vizire de
bun sfat. ntruct este tare cu putina ca vraciul sa fi fost
venit ca o iscoada furisata spre a-mi pricinui pierzarea.
ntruct, daca m-a izbavit cu un lucru pe care l-am inut n
mna, poate prea bine sa ma si piarda, de pilda cu un lucru pe
care m-ar pune sa-l miros!
Pe urma mparatul spuse vizirului sau:
- O, vizirule, ce se cuvine sa facem cu el?
Iar vizirul raspunse:
Se cuvine sa trimitem numaidect pe cineva sa-l cheme;
si, cnd are sa se nfaiseze aici, se cuvine sa-l izbim drept
la cerbice; si ai sa-i curmi astfel ticalosiile si ai sa te
scapi de el, si ai sa fii linistit. Vicleneste-1, dara, pna a
nu te vicleni el!
Iar mparatul Iunan zise:
Drept spui, o, vizirule!
Pe urma mparatul trimise sa fie chemat doctorul, care se
nfaisa bucuros, nestiind ce hotarse nduratorul. Spune
poetul n stihuri:
O, tu, cel speriat de cruda Soarta,
Te linisteste! Nu stii tu cuvntul Ca toata firea vie fie,
moarta
E-n mna Celui ce-a zidit pamntul?
Caci ce e scris, e scris si n-o sa arda Nimic vreodata-n
lume legamntul!
Iar de ce nu i-e scris, de buna seama Ca nu ai pentru ce sa-
i fie teama.
i, Doamne-nalt, pot eu petrece oare
O zi sa nu slavesc a Ta-nalime?
Cui sa-i pastrez attea daruri rare,
i glasu-mi de poet, si-aceste rime?
64
O mie si una de nopi
Tu daruri noi mi dai, si fiecare,
Primit din mna ta, e-n ntregime Mult mai frumos dect cel
dinainte.
i, pna sa i-l cer, mi-l dai, Parinte!
i-atunci cum as putea eu sa nu cnt Marirea Ta si sa nu te
slavesc In sufletu-mi si-n ochii-a cte sunt?
Ci n-am grumaz sa pot marturisesc!
i nici atta har ntr-un cuvnt,
Ct sa te cnt si ct sa dovedesc Povara darurilor fiara
numar,
Pe care, Doamne, mi le pui pe umar!
O, tu, cel necajit, ncredineaza In mna lui Allah cel
nelept Grijile tale! Sub eterna-i raza,
Sufletul tau netemator si drept Va sta-ntre oameni rai ca sub
o paza.
Nu vrerea ta, sa stii, ia lumea-n piept,
Ci vrerea-n care-s toate cte-astepi A Celui neleptpeste-
nelepi!
Nu deznadajdui! Alunga toate Tristeile si gndurile-amare!
Oare nu stii ca deznadejdea roade Chiar inima celui mai drz
si tare?
Deci lasa tot! Un vis de rob nu poate Nimic n faa Celui
vesnic mare.
Tu-n voia sorii mergi si-ai sa ai parte De darulfericirii
fiara moarte!
Cnd, deci, hakimul Ruian se nfaisa, Maria Sa zise:
tii pentru ce te-am chemat sa vii dinaintea mea? Iar
doctorul raspunse:
- Nimenea nu cunoaste necunoscutul, dect numai Allah cel
Preanalt!
Maria Sa i spuse:
A cincea noapte
65
- Te-am chemat sa vii la moartea ta si spre a-i lua
sufletul!
i hakimul Ruian, la vorbele acestea, ramase uluit de mirare
n cea mai mirata uluire, si grai:
- O, Maria Ta, pentru ce sa ma ucizi, si ce greseala a fost
savrsita de mine?
i Maria Sa i raspunse:
- Se zice ca esti o iscoada si ca ai venit sa ma omori. Iar
eu vroi sa te omor, pna a nu ma omor tu!
Pe urma striga la armas si i zise:
- Reteaza-i gtul acestui hiclean si izbaveste-ne de
ticalosiile lui!
i doctorul spuse:
- Crua-ma, si Allah te va crua! i nu ma omor, ca te va
omor si pe tine Allah!
Pe urma se mai ruga iara, cum am facut si eu dinaintea ta,
o, efritule, fara ca tu sa te nduri de mine; ba, dimpotriva,
ai staruit sa-mi vrei moartea.
Apoi mparatul spuse hakimului:
- Nu pot sa mai am ncredere si nici sa ma mai stiu
linistit, pna nu te voi ucide. ntruct, daca m-ai tamaduit
cu un lucru pe care l-am inut n mna, tare ma socot c-ai sa
ma ucizi cu vreun lucru pe care ai sa mi-1 dai sa-l miros, ori
n alt chip!
Ci hakimul spuse:
- O, Maria Ta, asta mi-e rasplata? mi dai raul pentru
binele ce i-am facut?
Ci mparatul zise:
- Este de trebuina moartea ta fara de zabava!
Cnd hakimul se ncredina limpede ca mparatul i
vroia moartea fara de izbava, plnse si se mohor din pricina
binelui facut celui ce nu era vrednic de el. Ca spune poetul
n privina aceasta:
Tnara si smintita de Maimuna Nu are-n creier niciun pic de
minte.
66
O mie si una de nopi
Pe cnd cinstitul, vrednicu-i parinte Un nelept ramne-
ntotdeauna.
Privii-l cum, n mna cu-o lumina,
Trece pe drum, ferindu-se frumos De praf de murdarii, de orice
tina,
Ca si de-alunecusulpacatos.
Dupa aceea, armasul pasi nainte, l lega pe hakim la ochi
si, tragndu-si spada, i zise mparatului:
- Cu ngaduina ta!
i hakimul plngea mai departe si i spunea mparatului:
- Crua-ma, si Allah te va crua; si nu ma omor, ca sa nu
te omoare si pe tine Allah!
i i spuse stihurile poetului:
Zadarnice sunt sfaturile mele.
Doar nataraii dobndesc crezare.
Eu numai sila-adun si suparare,
i rsetele gurilor misele.
nct, de-oi mai trai, ma voi feri
Sa dau vreun sfat. Iar daca am sa mor,
Ramne-voi de pilda celor vii:
Sa-si puna lacat strasnic gurii lor.
Pe urma i spuse Mariei Sale:
- Aceasta mi-e rasplata? Iacata ca te pori cum a facut un
crocodil!
Atunci Maria Sa zise:
- Da care este povestea acelui crocodil?
i hakimul zise:
- Of, mi-e peste putina sa i-o istorisesc, cta vreme ma
aflu n starea aceasta. Uf, Allah fie asupra-i! Crua-ma, si
Allah are sa te crue!
Pe urma ncepu sa verse lacrimi grla. Atunci civa dintre
prietenii de inima ai Mariei Sale se ridicara si graira:
A cincea noapte
67
- O, Maria Ta, fa-ne hatrul sngelui acestui hakim,
ntruct nu l-am vazut niciodata savrsind vreo vina mpotriva
ta; dimpotriva, l-am vazut cum te-a scapat de boala care nu se
da dusa de doctori si de nvaai!
mparatul le raspunse:
- Voi habar nu avei de temeiul morii acestui vraci:
) )
daca l-as crua, as fi pierdut fara de izbava, ntruct cel ce
m-a mntuit de boala, dndu-mi sa in n mna un ba, ar putea
prea bine sa ma ucida, dndu-mi sa miros cine stie ce. Or,
tare mi-e frica sa nu ma omoare, ca sa puna mna pe plata
tocmita pentru moartea mea; ntruct pesemne ca-i vreo iscoada
care nu a venit aici dect sa ma omoare. Asa ca moartea lui
este de nevoie. Dupa care nu am a ma mai teme pentru mine!
Atunci hakimul spuse:
- Crua-ma, ca sa te crue si pe tine Allah, si nu ma
omor, ca Allah te va omor si pe tine!
Ci, bre efritule, cnd hakimul se ncredina ca mparatul
avea sa-l omoare fara de izbava, i spuse:
- O, Maria Ta, daca moartea mea este chiar de nevoie,
ngaduie-mi raspasul de-a cobor pna la casa mea, spre a ma
scutura de toate lucrurile si spre a le cere alor mei si
vecinilor sa se ngrijeasca de nmormntarea mea, si mai cu
seama spre a da n dar carile mele de leacuri. i-apoi am o
carte, care chiar ca este temeiul temeiurilor si minunea
minunilor, pe care vreau sa i-o aduc pesches, spre a o pastra
cu grija n dulapul tau.
Atunci mparatul i spuse hakimului:
- i ce carte-i aceea?
El raspunse:
- Cuprinde lucruri de nepreuit, iar cea mai nsemnata
dintre tainele pe care le dezvaluie este aceasta: daca mi vei
taia capul, sa deschizi cartea si sa numeri trei foi,
ntorcndu-le; sa citesti apoi trei rnduri de pe faa
68
O mie si una de nopi
din stnga, si atunci capul meu taiat i va vorbi si i va
raspunde la toate ntrebarile pe care ai sa i le pui!
La vorbele acestea, mparatul se minuna pna peste marginile
minunarii si se nfiora de bucurie si de tulburare si grai:
- O, hakimule!... Chiar daca am sa-i tai capul, vei vorbi?
El raspunse:
- Da, chiar asa, o, Maria Ta! ntruct ntr-asta-i, cu
adevarat, un lucru peste fire.
Atunci mparatul i ngadui sa plece, ci ntre straji; si
doctorul cobor la casa lui si si ispravi n ziua aceea
treburile, precum si n ziua urmatoare. Pe urma se ntoarse la
divan, si tot asa venira si emirii, vizirii, dregatorii,
navabii
1
si toi capii mparaiei, iar divanul se racu ca o
gradina plina de flori. Atunci vraciul intra n divan si se
opri dinaintea mparatului, innd n mini o carte tare veche
si o cutiua de leacuri plina cu un praf. Pe urma sezu jos si
grai:
- Sa mi se aduca o tava!
I se aduse o tava; si varsa pe tava praful si l ntinse pe
faa ei. Spuse apoi:
- O, Maria Ta! ia aceasta carte, dar sa nu te slujesti de
ea, pna a nu-mi vei fi taiat capul. Dupa ce l vei fi taiat,
asaza-1 pe tava aceasta si porunceste sa fie apasat peste
praful acesta, spre a opri scurgerea sngelui; pe urma sa
deschizi cartea!
i mparatul, n graba lui, nici nu-1 mai asculta: lua
cartea si o deschise; si gasi foile lipite unele de altele.
Atunci si duse degetul la gura, l nmuie si izbuti sa
desfaca foaia dinti. i facu tot asa si cu cea de a doua si
cu cea de a treia foaie, si de fiecare data foile nu se
desfaceau dect cu mare anevoina. n chipu-acesta, mparatul
desfacu sase foi, ncerca sa citeasca, da nu putu
1
Navab (n araba nawwap, pl. de la naip) - lociitor sau
reprezentant al sultanului.
A cincea noapte 69
sa gaseasca acolo niciun fel de scriitura. i grai:
O, vraciule, nu se afla nimic scris!
Hakimul raspunse:
ntoarce mai departe n acelasi chip!
i mparatul urma a ntoarce mai departe foile. i nici nu
se scursesera bine cteva clipite, ca otrava si ncepu sa
curga prin sngele mparatului, chiar pe clipa si pe data;
caci cartea era otravita. i atunci mparatul se prabusi, cu
zvrcoliri cumplite, si striga:
Otrava curge.
i atunci pe loc, hakimul Ruian ncepu sa ticluiasca niste
stihuri rostind:
Judecatorii-au judecat, vai miel Dar ncalcnd si pravili si
dreptate!
i totusi, mare Doamne, nu se poate Dreptate niciodata sa nu
fie.
La rndu-le sunt judecai si ei!
Dac-ar fi fost cinstii si drepi cndva,
Acum judeul poate i-ar crua.
Ci ei au mpilat fara temei,
i-acuma nsasi soarta i mpila Cu grea osnda, nestiind de
mila.
De scrba si batjocura-au ajuns.
i-i drept! Caci dupa fapta si rasplata!
Temeiul soartei, ct de nepatruns,
Tot se-mplineste-odata si odata.
Pe cnd Ruian, hakimul, sfrsea de rostit stihurile,
mparatul cazu mort chiar n clipita aceea.
Or, o, efritule, acuma vezi si tu ca, daca mparatul
Iunan l-ar fi cruat pe hakimul Ruian, Allah l-ar fi cruat si
pe el la rndu-i. i el nu a vrut, si si-a hotart moartea.
70
O mie si una de nopi
Iar tu, o, efritule, daca ai fi vroit sa ma crui, te-ar fi
cruat si pe tine Allah.
In clipita aceasta a povestirii sale, eherezada vazu zorii
sclipind si se opri sfioasa. Iar sora ei Doniazada i zise:
- Ce desfatatoare sunt vorbele tale!
Ea raspunse:
- Da ce sunt astea pe lnga cele ce am sa va istorisesc n
noaptea urmatoare, daca voi mai fi n viaa si daca sultanul
va voi sa ma mai crue!
i si petrecura noaptea aceea n bucurie desavrsita si n
desfatare, pna dimineaa. Pe urma sultanul se duse la divanul
lui. Iar dupa ce ridica divanul, se ntoarse la sarai la ale
sale.
Iar cnd fu cea de a sasea noapte,
eherezada urma:
Mi s-a izvodit, o, mult-norocitule sultan, ca atunci cnd
pescarul i-a spus efritului: ,Daca m-ai fi cruat, te-as fi
cruat si eu; dar tu nu ai vrut dect moartea mea, iar eu am
sa te las sa mori ntemniat n vasul acesta, si am sa te
arunc n mare! - atunci efritul a strigat si a zis:
- Allah fie asupra-i! o, pescarule, sa nu faci asa! i
crua-ma cu marinimie, fara a ma certa prea tare pentru fapta
mea, caci, daca eu am fost ucigas, fii tu binefacator; iar
zicalele vestite spun: ,O, tu, cel care faci bine celui ce
face rau, iarta toata nelegiuirea raufacatorului! Iar tu, o,
pescarule, sa nu-mi faci cum a facut Umama cu Atika!
Pescarul zise:
- i care-i patarania lor?
Efritul raspunse:
- Nu este ceasul de povestit, cta vreme sunt ntemniat;
dupa ce ai sa ma scoi afara, am sa-i spun patarania lor!
A asea noapte
71
Pescarul zise:
A, nu! trebuie numaidect sa te arunc n mare, fara a-i
mai ramne niciun mijloc de iesire de acolo! Cnd ma rugam de
tine si cnd i ceream ndurare, tu nu rvneai dect la
moartea mea, fara ca eu sa f savrsit nicio greseala faa de
tine ori vreo miselie; si nu-i facusem dect bine, caci te
slobozisem de la popreala. nct atunci cnd te-ai purtat asa
cu mine, am priceput ca erai de un neam ticalos la obrsie.
Or, sa stii bine ca nu am a te arunca n mare, dect spre a da
de veste despre purtarea ta oricui ar ncerca sa te scoata,
iar acela are sa te arunce ndarat iarasi, si-atunci ai sa
zaci n marea aceasta pna la sfrsitul vremilor, spre a te
nfrupta din toate soiurile de chinuri!
Efritul i raspunse:
- Da-mi drumul, ntruct acuma este ceasul a-ti istorisi
povestea. i-apoi i fagaduiesc a nu-i mai face vreun rau
niciodata si am sa-i fiu de mare folos printr-o nvoiala, ce
are sa te mbogaeasca pentru totdeauna.
Atunci pescarul lua seama la fagaduiala ca, daca l va
slobozi, efritul nu i va mai face niciodata vreun rau, ci ca
l va rasplati printr-un ajutor. Pe urma, dupa ce se
ncredina bine de credina si de fagaduiala lui, si dupa ce
l puse sa se lege faa de el cu juramnt pe numele lui Allah
Atotputernicul, pescarul deschise vasul. Atunci fumul porni sa
se nale, pna ce iesi afara cu totul; si se preschimba ntr-
un efrit nfricosator ca urenie la chip. Efritul izbi o data
cu piciorul n vas si l arunca n mare. Cnd vazu cum gavanul
ia calea marii, pescarul fu ncredinat fara de nicio ndoiala
de pieirea lui, se scapa cu udul n salvari, si rosti:
Asta chiar ca nu este semn bun!
Pe urma ncerca sa-si ntremeze inima si zise:
- O, efritule, Allah Preanaltul a spus: ,Trebuie sa va
inei juramntul, caci vi se va cere socoteala! Or,
72
O mie si una de nopi
mi-ai fagaduit si mi-ai jurat sa nu ma viclenesti. Asa ca,
daca ai sa ma viclenesti, Allah are sa te pedepseasca,
ntruct Allah este luator-aminte; si, daca e ndurator, nu
este si uitator; si i-am spus ce i-a spus doctorul Ruian
mparatului Iunan: ,Crua-ma, si Allah te va crua!
La vorbele acestea, efritul ncepu sa rda si veni dinainte-
i si zise:
- O, pescarule, haide dupa mine!
Iar pescarul purcese la drum dupa el, fara a prea crede n
vreo scapare, pna ce lasara cetatea departe n urma si o
pierdura din ochi; si urcara ntr-un munte, si coborra ntr-o
sihastrie larga, n mijlocul careia se afla un lac. Atunci
efritul se opri si i porunci pescarului sa-si arunce navodul
si sa pescuiasca; iar pescarul se uita n apa si vazu o
mulime de pesti albi, rosii, albastri si galbeni. La
privelistea aceea, pescarul se minuna; pe urma si arunca
navodul si, cnd l scoase ndarat, vazu n el patru pesti,
fiecare peste de alta culoare. La aceasta priveliste, se
bucura, iar efritul i zise:
- Du-te cu pestii acestia la sultan si daruieste-i-i, iar
sultanul are sa-i dea pe ei ct sa te mbogaesti. i-acuma,
pe Allah! binevoieste a primi temenelele mele, ntruct iacata
ca am uitat talmurile cele alese, de cnd tot sed n mare,
acuma-s mai bine de o mie si opt sute de ani, fara a mai vedea
lumea de la faa pamntului! n ce te priveste, tu sa vii n
fiece zi sa pescuiesti aici, da numai cte o singura data pe
zi! i-acuma, aiba-te Allah sub straja sa!
Cu asta, efritul izbi cu cele doua picioare ale lui
pamntul, care se ntredeschise si l nghii.
Atunci pescarul se ntoarse n cetate, minunat ntru totul
de cele ce i se ntmplasera cu efritul; pe urma lua pestii si
i duse n casa lui; apoi lua un ol de lut ars, l umplu cu
apa si puse n el pestii, care ncepura sa
A sasea noapte
73
zburde prin apa din ol. Pe urma, asezndu-si olul pe cap,
purcese spre saraiul sultanului, precum l nvaase efritul.
Cnd pescarul urca la sultan si i nfaisa pestii, sultanul
se minuna cu minunare pna peste fire, ntruct nu mai vazuse
niciodata n viaa lui ceva asemenea ca soi si ca bunatate, si
grai:
- Sa fie dai pestii acestia arapoaicei noastre, bucata-
reasa!
Or, roaba aceea i fusese daruita sultanului ca pesches de
numai trei zile de catre mparatul rumannilor si nu avusese
nca vreme sa-i puna la ncercare priceperea de bucatareasa.
i-asa ca vizirul i porunci sa puna la prajit pestele,
zicndu-i:
- O, arapoaico, sultanul m-a nsarcinat sa-i spun asa: ,Nu
te pastrez ca pe o comoara, o, strop al ochiului meu, dect
numai pentru zilele de mare batalie! Or, fa-ne sa-i vedem
astazi dovada maiestriei tale de bucatareasa si bunatatea
bucatelor tale: caci sultanul tocmai a primit un om aducator
de peschesuri!
Apoi vizirul pleca, dupa ce rosti toate ndrumarile; iar
sultanul i porunci sa i se numere pescarului patru sute de
dinari. Dupa ce vizirul i numara dinarii, pescarul puse
galbenii n poala camasii si se ntoarse acasa la nevasta-sa,
ntru totul mulumit si bucuros. Pe urma cumpara pentru copiii
sai toate de cte puteau sa aiba trebuina. - i-atta, n
ceea ce l priveste pe pescar!
i n ceea ce o priveste pe arapoaica, apoi ea lua pestii,
i curai si i rndui pe tigaie; pe urma i lasa sa se
prajeasca bine pe-o parte, si i ntoarse apoi pe cealalta
parte. Dar deodata peretele bucatariei se crapa si lasa loc sa
intre o copilandra cu mijlocelul suleget, cu obrajii plini si
netezi, cu mndrei desavrsite, cu pleoapele
74
O mie si una de nopi
sulemenite cu khol
1
negru, cu chipul luminos, cu trupul gingas
ndoit; avea pe cap o kufie
2
de matase cu ciucuri sinilii,
cercei mari la urechi, braari la ncheieturi, iar pe degete,
inele cu nestemate scumpe; si inea n mna o smicea de
bambus. Se apropie si, nfignd smiceaua n tigaie, grai:
O, pestilor, va mai inei fagaduiala?
La privelistea aceea, roaba lesina; iar copila si rosti
ntrebarea si a doua oara, si a treia oara. Atunci toi pestii
si ridicara capetele dinlauntrul tigaii si spusera:
Oh, da! oh, da!
Pe urma cntara laolalta stihurile acestea:
De-i vei schimba vreodata gndul,
La fel ni-l vom schimba si noi;
De-i vei ndeplini cuvntul,
i noi l-ndeplinim apoi;
Dar de vei vrea sa-nseli orndul,
Venim asupra ta puhoi!
Dupa stihurile acestea, copila rasturna tigaia si iesi tot
prin locul pe unde intrase, iar peretele bucatariei se lipi ta
loc. Cnd roaba se trezi din lesin, vazu ca tuspatru pestii se
arsesera si se facusera negri ca de carbune, si si zise n
sine: ,Saracii pesti! Nici n-a nceput batalia, si s-au si
rocosit! i pe cnd ea se vaicarea mai departe, iacata ca
vizirul se ieste din spate peste capul sau si-i zice:
Du-i sultanului pestii!
Iar roaba ncepu sa plnga si i istorisi vizirului paania
si ce a urmat din ea; iar vizirul ramase uluit si grai:
Asta chiar ca este o poveste tare ciudata!
i trimise sa fie cautat pescarul si, odata pescarul adus,
i zise:
Trebuie numaidect sa ni te nfaisezi cu patru
1
Khol (din cuvntul arab al-khol - alcool) - suliman facut pe
baza de pulbere de antimoniu, asemanator cu cel cunoscut sub
numele de crmz.
2
Kufie - naframa de aproape un metru patrat.
76
O mie si una de nopi
pesti la fel cu cei pe care i-ai adus ntia oara!
Iar pescarul se duse la balta, arunca navodul si l scoase
ndarat cu patru pesti n el, pe care i lua si-i duse
vizirului. Iar vizirul intra sa-i dea arapoaicei, spunndu-i:
- Apuca-te sa-i pui la prajit de faa cu mine, ca sa vad si
eu ce este n toata treaba asta?
Iar arapoaica se apuca sa gateasca pestii, si i puse n
tigaie la foc. Or, nici nu apucara sa se scurga bine cteva
clipite, ca iacata ca peretele se si crapa, iar copila se ivi
tot n aceleasi haine si innd tot asa n mna smiceaua.
nfipse smiceaua n tigaie si grai:
- O, pestilor, o, pestilor! va mai inei fgaduiala cea
veche?
Iar pestii si ridicara toi capetele si cntara laolalta
stihurile acestea:
De-i vei schimba vreodata gndul,
Atunci fi noi ni-l vom schimba;
Daca-i vei ine juramntul,
i noi vom face tot asa;
Dar de-ai sa vrei sa rupi orndul,
E vai fi-amar de viaa ta.
In clipita aceea, eherezada vazu zorii mijind si si curma
vorbele ngaduite.
Cnd fu cea de a saptea noapte,
ea spuse:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca, dupa ce pestii
ncepura sa vorbeasca, fetiscana rasturna tigaia si iesi tot
pe acolo pe unde intrase, si peretele se lipi la loc. Atunci
vizirul se ridica si spuse:
- Aceasta-i o treaba pe care chiar ca n-as putea s-o
tainuiesc sultanului!
A saptea noapte
77
Pe urma se duse la sultan si i istorisi ce se petrecuse de
faa cu el. Iar sultanul zise:
- Trebuie sa vad lucrul cu chiar ochiul meu!
i trimise sa fie cautat pescarul, si i porunci sa se
nfaiseze cu patru pesti la fel cu cei dinti, si i lasa
pentru aceasta un raspas de vreme de trei zile. i pescarul se
ntoarse degraba la balta si aduse numaidect patru pesti.
Atunci sultanul porunci sa i se dea patru sute de dinari; si,
ntorcndu-se spre vizir, i spuse:
- Pregateste chiar tu, dinaintea mea, pestii acestia!
Iar vizirul raspunse:
- ndeplinesc si ma supun!
Atunci puse sa fie adusa tigaia dinaintea sultanului si
rndui n ea pestii la prajit, dupa ce i curai bine; apoi,
odata prajii pe-o parte, i ntoarse pe cealalta parte. i
deodata peretele bucatariei se crapa si sni pe acolo un arap
asemenea unui bivol ca toi bivolii ori a vreunuia dintre
uriasii din seminia lui Ad
1
; si inea n mna o creanga verde
de pom; si spuse cu un glas raspicat si cumplit:
- Pestilor, o, pestilor! va mai inei fgaduiala cea
veche?
Iar pestii si ridicara capetele din tigaie si spusera:
- Da, de buna seama! da, de buna seama!
i rostira laolalta ntocmirea aceasta de stihuri:
De-i vei schimba vreodata gndul,
i noi ni-l vom schimba la fel;
De-i vei cinsti tot legamntul,
i noi l vom cinsti cu zel;
Dar de-ai sa-ncalci cndva orndul,
Nu vei scapa de la macel!
Pe urma arapul veni la tigaie si o rasturna cu creanga,
'Tribul Ad, spun legendele si Coranul, a fost nimicit de
Allah din pricina nesupunerii lui la credina mahomedana.
Adiii, conform tradiiei, aveau o statura de uriasi.
78
O mie i una de nopi
iar pestii arsera si se facura carbune negru. Atunci arapul
pleca tot pe acolo pe unde intrase. Dupa ce pieri de dinaintea
ochilor lor a tuturor, sultanul grai:
- Asta-i o treaba despre care chiar ca nu putem sa pastram
tacere. De altminteri, nu ncape ndoiala, pestii acestia
trebuie sa aiba o poveste ciudata.
Porunci atunci sa fie adus pescarul si, odata pescarul
sosit, i zise:
- De unde este pestele?
El raspunse:
- Dintr-o balta aflata ntre patru dealuri, dincolo de
muntele care strajuieste cetatea!
Iar sultanul se ntoarse spre pescar si ntreba:
- Cte zile se cer ca sa ajungi acolo?
El raspunse:
- O, doamne, al nostru sultane! nu se cere dect o jumatate
de ceas!
Iar sultanul ramase tare uluit si porunci strajerilor sa-l
nsoeasca pe pescar tot atunci. Iar pescarul, tare ncurcat,
ncepu sa-l blesteme n gnd pe efrit. Iar sultanul si toi
ceilali pornira si suira ntr-un munte si coborra ntr-o
sihastrie larga pe care niciodata n viaa lor nu o mai
vazusera pna atunci. Iar sultanul si ostenii se minunau de
ntinderea aceea goala, asternuta ntre patru muni, si de
taul acela n care jucau pesti de patru culori osebite: rosii,
albi, galbeni si albastri. Iar sultanul se opri si le spuse
ostenilor si tuturor ci se aflau de fata: j
- Este careva dintre voi care sa fi vazut pna acum lacul
acesta n locul acesta?
Ei raspunsera cu totii:
- O, nu!
i sultanul zise:
- Pe Allah! nu am sa ma mai ntorc n cetatea mea si nu am
sa ma mai asez n scaunul de domnie al mparaiei
A saptea noapte
79
mele pna ce nu voi afla adevarul despre acest lac si despre
pestii din el!
i le porunci ostenilor sa mpresoare munii; iar ostenii
asa facura. Atunci sultanul l chema pe vizir. Vizirul acela
era un carturar, om nelept, iscusit la vorba, dascalit n
toate stiinele. Dupa ce se nfaisa dinaintea sultanului,
sultanul i zise:
- Am de gnd sa fac un lucru si, dintru-nti, voi sa i-1
nfaisez: mi-a venit n minte sa stau cu desavrsire singur
la noapte si sa caut singur lamurirea tainei lacului si a
pestilor lui. Tu, dar, ai sa te aii la usa cortului meu si ai
sa le spui emirilor, vizirilor si curtenilor: ,Sultanul este
bolnav si mi-a dat porunca sa nu las pe nimeni sa intre la
el! i sa nu dezvaluiesti nimanuia ce mi-am pus de gnd!
Asa ca vizirul nu avu cum sa se mpotriveasca. Atunci
sultanul se stravesti, si ncinse sabia si se strecura
departe de nsoitorii sai, fara a fi vazut. i purcese sa
umble toata noaptea pna dimineaa, fara de oprire, pna la
vremea cnd caldura, ajungnd prea tare, l sili sa se
odihneasca. Dupa care porni iar sa umble ct inu ziua toata,
si-a doua noapte pna dimineaa. i iacata ca zari n
departare ceva negru; se bucura si si zise: ,S-ar putea sa
dau acolo de vreunul care sa-mi istoriseasca povestea lacului
si a pestilor lui! Apropiindu-se de negureaa aceea, vazu ca
era un dam zidit numai din pietre negre, ntarit cu brie late
de fier, si vazu ca poarta avea un canat deschis, iar celalalt
nchis. Atunci se bucura si, oprindu-se la poarta, batu
ncetisor; dar, neauzind niciun raspuns, batu a doua oara, si-
a treia oara; pe urma, neauzind raspuns, batu si a patra oara,
si mult mai vrtos; si nimeni nu-i raspunse. Atunci si zise:
,Nu mai ncape ndoiala, saraiul este pustiu. Atunci,
facndu-si inima, pasi pe poarta saraiului si ajunse ntr-o
ncapere lunga de trecere. Acolo, cu glas tare, grai:
80
O mie si una de nopi
O, stapni ai saraiului, sunt un strain, un trecator pe
cale, si va cer oleaca de merinde pentru drum!
Pe urma si rosti iarasi cererea, nca o data si nca o
data; si, neauzind niciun raspuns, si ntari inima si si
mbarbata sufletul, si pasi mai departe pna n mijlocul
saraiului. i nu gasi acolo pe nimeni. Da vazu ca tot saraiul
era asternut din belsug cu chilimuri si ca n mijlocul curii
dinlauntru era un havuz strajuit de patru lei de aur rosu si
care lasau apa sa sneasca din gurile lor de margaritare
stralucitoare si cfe nestemate; de jur mprejur, era un potop
de pasari care nu puteau sa zboare afara din sarai, oprite de
o mreaja mare ce se ntindea pe deasupra saraiului. Iar
sultanul se minuna de toate astea, da era mhnit ca nu poate
sa gaseasca pe nimenea care sa-i poata dezvalui ntr-un
sfrsit taina lacului, a pestilor, a munilor si a saraiului.
Pe urma sezu jos, ntre doua usi, cugetnd adnc. i deodata
auzi un plnset slab, care venea ca dintr-o inima obidita, si
auzi un glas dulce care ngna ncetisor stihurile acestea:
Ah, nu mai sunt n stare sa va supun, dureri!
Pedepsele amare mi se citesc pe faa.
Din ochii mei si somnul si linistile pier,
Iar nopile-mi sunt albe ca alba dimineaa.
Of, daca deznadejde si chin n-ar mai veni,
i gndurile daca nu s-ar mai face spini!
Vai, ndurare! Macar putina de-a mai sti Mireasma sfnta-a
tihnei si blndul ei tain.
i mai cu seama daca as mai putea uita,
De-as mai gasi un sprijin n viaa-mi pustiita!
Ci nu se mai aprinde n cale-mi nicio stea,
In negura se-afunda amara mea ursita.
Cnd auzi jelaniile acelea ngnate, sultanul se ridica si
se ndrepta spre locul de unde le auzea venind. Gasi o usa,
peste care atrna o perdea. Ridica perdeaua si,
A saptea noapte
81
ntr-o sala mare, vazu un tnar ce sta pe un pat mare si nalt
de un cot. Era un tnar frumos, cu boiul mladiu, daruit cu o
vorba dulce si rapitoare; fruntea i era ca o floare, obrajii,
ca trandafirul; iar n mijlocul unuia dintre obraji avea o
alunia ca un strop de chihlimbar negru, cum zice poetul:
Suleget copilandru, si dulce! Negru-i par E-att de negru-nct
jur-mprejur Se face noapte. i, ntr-adevar,
De fruntea-i alba, fara de cusur,
Se lumineaza noaptea-ntunecata!
N-a tresarit un ochi de om vreodata De-o bucurie mai
ntemeiata Ca la vederea frumuseii lui.
Un alt flacau pe lume-asemeni nu-i,
i-l vei cunoaste fara sovaiala Doar dupa benghiul care face
haz Pe trandafirul lui de pe obraz,
Sub ochi anume pus, ca o momeala.
La vederea lui, sultanul se bucura si i spuse:
- Pacea fie asupra-i!
Iar tnarul urma a sedea mai departe pe pat, nvesmntat n
haina lui de matase batuta cu zarafir; ci, cu
ojale revarsata peste toata fiina lui, i raspunse sultanului
la binee si i zise:
- O, doamne, iarta ca nu pot sa ma ridic!
Iar sultanul i zise:
- O, flacaule, lumineaza-ma despre povestea acestui lac si
a pestilor lui colorai, si tot asa despre saraiul acesta si
despre singuratatea ta si despre pricina lacrimilor tale!
La vorbele acestea, tnarul varsa lacrimi mbelsugate ce-i
curgeau de-a lungul obrajilor, iar sultanul se minuna si zise:
- O, tinere, ce te face sa plngi?
82
O mie si una de nopi
Iar tnarul raspunse:
- Au cum as putea sa nu plng, cnd sunt n starea n care
sunt?
Tnarul ntinse mna catre poalele cele lungi ale hainei
sale si le ridica. i atunci sultanul vazu ca toata jumatatea
de jos a flacaului era din marmura, iar cealalta jumatate, de
la bru pna la parul de pe cap, era ca a unui om. i flacaul
i spuse sultanului:
- Afla, o, doamne, ca povestea cu pestii este un lucru
ciudat care, daca ar fi scrisa cu acul pe colul dinlauntru al
ochiului, spre a fi vazuta de toi, ar fi o nvaatura pentru
cel ce ar cerceta-o cu luare-aminte!
i flacaul istorisi asa povestea aceea:
POVESTEA CU TNRUL CEL VRJIT I CU PETII
Afla, asadar, o, doamne al meu, ca tatal meu a fost sultanul
acestei cetai. II chema Mahmud si era stapn peste Insulele
Negre si peste acesti patru muni. Tatal meu a domnit
saptezeci de ani, dupa care s-a stins ntru mila
Atoatedatatorului. Dupa moartea lui, am luat eu sultania si m-
am nsurat cu fiica mosului meu. Iar ea ma ndragea cu o
dragoste atta de apriga, nct, daca din ntmplare zaboveam
pe undeva departe de ea, nu mnca si nu bea nimic, pna ce nu
ma vedea iar. i sezu sub ocrotirea mea vreme de cinci ani,
pna ce ntr-o zi se duse la hammam, dupa ce poruncise
bucatarului sa ne gateasca masa de prnz. Iar eu intrai n
sarai si ma culcai pe locul obisnuit pe care ma culcam, si
poruncii la doua dintre roabele mele sa-mi faca vnt cu un
vn- turar. Atunci una se aseza la capul meu, iar cealalta la
picioare. i ma cuprinse nesomnia, gndind la lipsa soiei
mele, si nicio tihna nu se mai lipi de mine: caci chiar daca
ochiul meu se nchisese, sufletu-mi sta tot treaz! Atunci o
auzii pe roaba care mi sedea la cap cum
A saptea noapte
83
i spunea celei care mi sedea la picioare:
- O, Massuda, ce tineree fara de noroc mai are si stapnul
nostru! i ce pacate pe capul lui s-o aiba de soie pe stapna
noastra, vicleana si nelegiuita!
Iar cealalta raspunse:
- Batu-le-ar Allah pe muierile stricate. Ca odrasla asta a
desfrului niciodata nu are sa mai poata gasi pe careva cu o
fire asa de buna ca a stapnului nostru, ea, care si petrece
nopile prin felurite paturi!
Iar roaba care sedea la cap raspunse:
- Chiar ca stapnul nostru trebuie sa fie tare adormit, de
nu ia seama la faptele muierii lui!
Iar cealalta zise:
- Pai ce tot trancanesti tu acolo? Au poate stapnul nostru
sa prepuna ce face ea? Ori poate socoti cumva ca l lasa ea sa
se nvrteasca n voie? Afla, dar, ca ntotdeauna vicleana
amesteca ceva n pocalul pe care stapnul nostru l bea n
fiecare seara, nainte de a se culca: i pune n el niste
banj
1
; si l cufunda n somn. In acea stare, nu mai poate sa
stie nici ce se petrece, nici unde se duce ea, nici ce face.
Or, dupa ce i da sa bea vinul, ea se mbraca si pleaca,
lasndu-1 singur, si lipseste pna-n zori. Cnd se ntoarce,
i arde sub nas niste mirosne, si el atunci se trezeste din
somn.
Cnd auzii, doamne, vorbele roabelor, n ochii mei lumina se
preschimba n neguri. i tare zabavnic vedeam apropiindu-se
noaptea spre a ma afla iarasi cu fiica mosului meu, care se
ntoarse ntr-un sfrsit de la hammam. Atunci ntinseram masa
si mncaram vreme de un ceas, mbiindu-ne unul pe altul la
bautura, ca de obicei. Dupa care cerui vinul pe care l beam
n fiecare seara, nainte de a ma culca; iar ea mi ntinse
potirul. Atunci ma ferii cu grija sa-l beau; da ma prefacui a-
1
1
Banj (sau bang) - narcotic puternic, extras dintr-o specie de
cnepa de gradina (Cannabis sativa), cunoscuta ndeobste sub
numele de hasis.
84
O mie si una de nopi
duce la buze, ca si n alte dai; si l varsai n crapatura de
sus a caftanului, si-apoi pe clipa pe data ma ntinsei pe pat,
prefacndu-ma ca dorm. Iar ea zise atunci:
Dormi! i nu te-ai mai trezi n veci! Ca, pe Allah! tare
mi-e lehamite de tine, si mi-e sila pna si de chipul tau; iar
sufletul mi-e satul de atingerea cu tine!
Pe urma se scula, si puse hainele cele mai frumoase, se
nmiresma, ncinse o spada, deschise usa de la sarai si pleca.
Eu atunci ma sculai si ma inui dupa ea, pna ce iesi din
sarai. i strabatu toate sukurile si, pna la urma, ajunse la
porile cetaii. Atunci le grai porilor ntr-o limba pe care
n-o pricepeam, si zavoarele cazura, si porile se deschisera,
si ea iesi. Iar eu pornii pe urma ei, fara ca ea sa ma simta,
pna ce ajunse pe o ridicatura, alcatuita din aruncaturi de
gunoaie, si la un bordei cu
0bolta deasupra, facuta din lut ars; intra pe usa, iar eu ma
aburcai pe bolta si ma asezai acolo sus, la pnda. i iacat-o
ca intra la un arap negru. Arapu-acela hd avea buza de sus
ct o buza de oala, iar buza de jos, ct nsasi oala; si
amndoua buzele i atrnau atta de jos, nct stergea cu ele
arna de pe pietrele podelei. i era putred de boli; si sta
tolanit pe un strat sarac de paie de trestie de zahar. Cnd l
vazu, fiica mosului meu saruta pamntul ntre minile lui; iar
el salta capu-nspre ea si-
1grai:
Vai de tine si de tine! De ce-ai zabovit pna la ceasul
acesta? I-am poftit pe arapii care s-au apucat sa bea la
vinauri si s-au mpreunat cu liubovnicele lor. i eu nu am
vrut sa beau, din pricina ta!
Ea spuse:
O, stapne al meu si dulceaa inimii mele, nu stii ca eu
sunt maritata cu fiul mosului meu si ca mi-e sila pna si de
chipul lui, si ca mi-e greaa sa stau cu el? i-apoi, de nu
mi-ar fi fost frica sa nu te vad si pe tine zaticnit, de mult
as fi naruit cetatea din crestet pna n
A saptea noapte
85
temelii si as fi facut ca numai glasul cucuvaii si al ciorii
sa se mai auda; si as fi mutat pietrele naruiturilor hat
tocmai dincolo de muntele Cocaz
1
.
Arapul raspunse:
Mini, dezmaato! Or, ma jur pe cinstea si pe nsusirile
cele voinicesti ale arapilor, si pe ntietatea noastra
nemasurat mai presus faa de cea a barbailor de neam alb, ca
daca nca o data, ncepnd din ziua aceasta, ai sa mai
zabovesti asa, am sa ma scutur de prietenia cu tine si nu am
sa-mi mai astern trupul peste trupul tau! O, vnzatoareo
vicleana! n-ai zabovit asa dect ca sa-i ndestulezi ntr-
alte pari pojarurile tale de muiere, o, stricato, o, tu cea
mai ticaloasa dintre muierile albe!
Asa i istorisi sultanului feciorul de sultan. i urma:
Cnd auzii ce-si vorbisera si cnd vazui cu ochii mei ceea
ce urma ntre ei doi, lumea se preschimba n neguri dinaintea
mea si nu mai stiui unde ma aflu. Apoi fiica mosului meu
ncepu sa plnga si sa se jeluiasca, ugilita ntre minile
arapului, si sa spuna:
O, dragostea mea, o, frupt al inimii mele, nu te mai am
dect pe tine! Daca ma alungi, atunci e vai de mine! O,
iubirea mea, o, lumina a ochiului meu!
i nu se mai opri din plns si din rugamini, pna ce el nu
o ierta. Ea atunci se scula bucuroasa, se dezbraca de toate
hainele de pe ea, si de ceacsiri, si ramase goala de-a
binelea. Pe urma spuse:
O, stapne al meu, ai sa-i dai ceva de mncare roabei
tale?
Iar arapul raspunse:
1
Muntele Cocaz (sau mai corect, Muntele Kaf, n persana
Ghaf) - dupa cosmografia mitologica musulmana din Evul Mediu,
este un sir de muni de smaragd, care nconjura pamntul,
conceput de forma unei farfurii. Toi munii de pe pamnt erau
considerai ca aflndu-se n legatura cu muntele Kaf. Pe
vrful lui cel mai nalt, se nchipuia un vulcan.
86
O mie si una de nopi
Salta capacul cratiei si ai sa gasesti n cratia o
tocana facuta cu niste oase de soarece, pe care ai s-o
nfuleci de-ai sa rozi si oasele; pe urma ia oala ceea de colo
si-ai sa gasesti n ea niste buza
1
de baut!
Iar ea se duse si mnca, si bau, si se spala pe mini; pe
urma se ntoarse si se culca lnga arap pe paiele de trestie,
goala cu totul, si se ghemui sub arap pe zdrenele mpuite.
Cnd vazui toate faptele pe care le savrsea fiica mosului
meu, nu mai putui sa ma in si sarii din vrful bagdadiei si
ma repezii n odaie, si luai spada, pe care o adusese fiica
mosului meu, hotart sa-i omor pe amndoi. i dintru-nti l
izbii pe arap peste gt, si gndii ca-si lepadase sufletul.
In clipita aceea, eherezada vazu zorii mijind si se opri
sfioasa. Iar cnd lumina zilei straluci, sultanul ahriar
intra n sala de judee, si divanul fu nesat de lume pna la
sfrsitul zilei. Pe urma sultanul se ntoarse n saraiul lui,
iar Doniazada i zise surorii sale:
Urmeaza, ma rog ie, povestea!
Ea raspunse:
Din toata inima si ca o cinstire datorata!
Asadar, cndfu cea de a opta noapte,
eherezada urma:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca tnarul cel vrajit
i-a spus sultanului:
Izbindu-1 pe arap, spre a-i reteza capul, i-am retezat
ntr-adevar beregata pielea si carnea si am socotit
ca l-am ucis, ntruct a horcait o horcaitura lunga si
Cutremurele aveau loc atunci cnd Allah se atingea de
vrfurile acestui munte. Alexandru cel Mare ar fi mprejmuit
muntele Cocaz cu un zid de netrecut.
'Bautura alcoolica, preuita de negri.
A opta noapte
87
cumplita. Fiica mosului meu, care estimp dormea adnc, se
trezi dupa plecarea mea, lua spada pe care o puse la loc n
teaca, se ntoarse acasa la sarai si se culca n patul meu,
pna dimineaa. A doua zi de dimineaa, vazui fiica mosului
meu ca si taie pletele si se mbraca n haine de moarte. Pe
urma mi spuse:
- O, fiu al mosului meu, sa nu ma ceri cumva pentru ceea
ce fac, ntruct iacata ca am aflat ca maica-mea a murit,
taica-meu a fost ucis n razboiul cel sfnt, unul dintre
fraii mei s-a prapadit nepat de un scorpion, si fratele
celalalt a fost ngropat de viu sub prabusirea unei cladiri.
Asa nct sunt ndreptaita sa plng si sa ma chinuiesc.
La vorbele acestea, nu vrusei sa arat ca as sti ceva, si i
zisei:
- Fa ce socoi, caci nu te opresc de la nimic.
Iar ea ramase nchisa n jalea, n lacrimile si n dr- dora
ei de durere smintita, vreme de un an ntreg, de la nceput
pna la celalalt nceput. Cnd se ncheie anul, mi zise:
- Vreau sa zidesc pentru mine n saraiul tau un mormnt
boltit, si sa ma nchid acolo n singuratate si n lacrimi, si
sa-i dau numele de Casa Jelaniilor!
Eu i raspunsei:
- Fa ce socoi tu de trebuinta!
Iar ea si cladi Casa Jelaniilor ei, ncununata cu o bolta
si cuprinznd un mormnt ca o groapa. Pe urma l aduse si l
puse acolo pe arap, care nu era mort, dar care ajunsese tare
bolnav si tare slabit, si care chiar ca nu mai putea sa-i fie
de nicio slujba fiicei mosului meu. Dar starea aceea nu l
mpiedica sa bea ntruna la vin si la buza. Iar din ziua
ranirii lui, nu mai putea sa vorbeasca, si traia asa mai
departe, ntruct sorocul lui nu venise. Iar ea, n fiecare zi
intra la el sub bolta, n zori si pe nserate, si era cuprinsa
lnga el de potoape de
88
O mie si una de nopi
lacrimi si de nebunie; si i da sa bea bauturi si mncaruri
terciuite. i nu conteni a face asa, dimineaa si seara, tot
raspasul celui de al doilea an. Iar eu o ngaduiam plin de
rabdare toata vremea; si ntr-o zi, intrnd la ea pe
neasteptate, o gasii pornita pe plnsete si izbindu-se peste
obraji si rostind cu glas jalnic stihurile acestea:
De cnd te-ai dus, iubite, m-am sihastrii de lume,
i doar singuratatea mi suna n auz,
Caci nu mai e n stare sa strige un alt nume Inima mea,
iubite, din clipa cnd te-ai dus.
De te vei mai ntoarce, iubitule, vreodata La roaba care
suflet si trup i-a daruit,
O, fie-i mila, strnge-i cenusa lepadata,
i-n amintirea vieii cu care te-a iubit,
Da-i linistea deplina de care n-avu parte,
i sapa-i tu mormntul, oriunde vei vroi,
Numai sa fie-alaturi de tine, ca si-n moarte La pieptul tau sa
doarma iubirea-i, pe vecii.
i glasul tau, ah, glasul, aminte sa-si aduca De numele cu
care pe vremuri ma striga,
i-asupra gropii negre sa-si cheme vechea sluga,
Sa-i vina la picioare precum venea cndva.
Ci, vai, atunci zadarnic vei ntreba mormntul Sub care ma va
roade al vieilor calau,
Ca va razbate-afara doar sunetul, rasfrntul,
Al oaselor uscate, scrsnind de dorul tau.
Cnd si ispravi jelania, i spusei, cu sabia n mna:
-O, vnzatoareo, iacata vorbele vicleniei care se leapada de
legaturile juruite si calca n picioare dragostea!
i, ridicnd mna, ma pregateam s-o izbesc, cnd ea
A opta noapte
89
sari deodata si, pricepnd astfel ca faptasul betejirii ara-
pului eram eu, se ridica dreapta n picioare si rosti niste
vorbe pe care nu le nelesei deloc, si zise:
- Prin puterea vrajitoriei mele, Allah sa te preschimbe
jumatate n piatra si jumatate n om!
i tot atunci, doamne, ajunsei precum ma vezi. i nu mai
putui sa ma clintesc, nici sa fac vreo miscare; astfel ca nu
sunt nici mort, nici viu. Dupa ce ma aduse n starea aceasta,
vraji si cele patru insule ale mparaiei mele si le
preschimba n munii cu lacul de la mijloc; iar pe supusii mei
i preschimba n pesti. Da asta nu e tot! In fiecare zi, ma
schingiuieste si ma biciuieste cu o vna de piele si mi da o
suta de lovituri pna la snge. i apoi mi pune de-a dreptul
pe piele, pe sub haine, o camasa de par aspru care mi
cuprinde toata partea de sus a trupului!
i tnarul, dupa spusele acestea, ncepu sa plnga si rosti
aceste stihuri:
Dreptatea-i asteptnd-o, Doamne-al meu,
i judecata-i, mi sugrum durerea i-ndur fara crcnire
orice greu,
De vreme ce asa i este vrerea.
Dar ma sfrsesc de chinuri, fara vina,
i numai tu mi-esti armul alinat,
O, Doamne, catre care se nchina Profetul nostru binecuvntat.
Atunci sultanul se ntoarse spre tnar si i spuse:
- Ai mai adaugat un pas la pasurile mele! i ia spune-mi,
unde se afla femeia aceea?
El raspunse:
- n mormntul n care zace arapul sub bolta. Se abate pe
la mine n fiecare zi. Vine la mine, ma dezbraca de haine si
ma bate cu o suta de lovituri de bici, n
90
O mie si una de nopi
vreme ce eu plng si ip, si nu pot sa fac nicio miscare, ca
sa ma apar. Pe urma, dupa ce ma pedepseste astfel, se ntoarce
la arap, ducndu-i, si dimineaa, si seara, vinuri si bauturi
fierte.
Sultanul zise:
- Pe Allah! o, necajitule, se cade sa-i dau un ajutor de
pomenire si sa-i fac un bine care, atunci cnd n-oi mai fi,
sa se treaca n hrisoavele cronicilor!
Apoi sultanul urma sa stea la taifas cu el pna la lasarea
serii. Pe urma se ridica si astepta sa vina ceasul de noapte
al vrajitorilor. Atunci se dezbraca, si ncinse palosul si
porni spre locul unde se afla arapul. Vazu acolo lumnarile
aprinse si fanarele atrnate; vazu si cauia cu tamie,
mirosnele si alifiile. Pe urma se duse drept la arap, l izbi
cu palosul si l omor. Apoi l aburca n spinare si l zvrli
n afundul unui pu, care se afla n sarai. Pe urma se
ntoarse si se mbraca n hainele arapului si se preumbla
oleaca pe sub bolta, vnturnd n mna spada, ct era ea de
lunga.
Peste un ceas, veni si vrajitoarea, dezmaata, la tnar. De
cum intra, l dezbraca pe fiul mosului ei si lua un bici si
ncepu sa-l bata. El atunci striga:
- Au! Au! Ajunge! Osnda mea e prea amarnica! Oh! fie-i
mila de mine!
Ea raspunse:
- Da tie ti-a fost mila de mine? Mi-ai crutat tu iu-
> y )
bitul? Nu! Ei na, ndura!
Apoi puse pe el camasa din par de capra si asternu celelalte
haine peste camasa. Dupa care cobor la arap, sa-i duca
pocalul cu vin si olul cu ierburi fierte. i intra sub bolta,
si plnse, si se jelui ipnd:
-UflUfl
i zise:
- O, stapne al meu, graieste-mi! O, stapne al meu,
vorbeste cu mine!
A opta noapte
91
Pe urma rosti cu durere stihurile acestea:
Ah, va mai ine, o, inima mea,
Aceasta desparire-att de grea?
Iar dragostea cu care m-ai strapuns Nu-i oare chinuita-
ndeajuns?
Ah, pna cnd vei mai fugi de mine,
Lasndu-mi numai jale si suspine?
Daca n-ai vrut dect sa ma ucizi,
Fii fericit, iubite: m-ai ucis!
Pe urma izbucni n hohote de plns si iarasi spuse:
- O, stapne, vorbeste-mi, ca sa te aud!
Atunci arapul (cel nchipuit) si puse limba de-a cru-
ciselea si ncepu sa ngne dupa rostirea arapilor, si grai:
- Hoh! Hoh! Nu este tarie si putere dect ntru ajutorul
lui Allah!
Cnd auzi vorbele (dupa atta amar de vreme de cnd arapul
nu mai vorbise), femeia scoase un ipat de bucurie si lesina;
ci si veni n fire si spuse:
- Oh! iacata ca stapnul meu s-a vindecat!
Atunci sultanul si prefacu glasul si-l facu tare slab si
zise:
- O, stricato! nu esti vrednica sa-i graiesc!
Ea zise:
- Pentru ce oare?
El raspunse:
- Pentru ca n fiece zi nu faci altceva dect sa-l
pedepsesti pe soul tau, iar el sa ipe si sa strige dupa
ajutor, de mi se duce somnul pe toata noaptea pna dimineaa.
Iar soul tau nu conteneste sa i se roage si sa-i ceara
ndurare, nct glasul lui mi alunga somnul. Fara chinurile
astea, de multa vreme mi s-ar fi ntors puterile. i chiar
aceasta-i pricina care ma opreste a-i raspunde.
92
O mie si una de nopi
Ea spuse:
- Atunci, daca mi poruncesti asa, am sa-l slobozesc din
starea n care se afla!
Iar sultanul zise:
- Da! slobozeste-1 si ntoarce-ne linistea!
Ea spuse:
- Ascult si ma supun!
Pe urma se ridica si iesi de sub bolta. Intra n altar, lua
un gavan de arama plin cu apa si rosti deasupra lui niste
vorbe vrajitoresti. i apa ncepu sa fiarba ca apa fiarta
ntr-un ceaun. Atunci l stropi cu apa pe tnar si rosti:
- Prin puterea vorbelor rostite, te dezleg sa iesi din
nfaisarea aceasta spre a lua iarasi nfaisarea ta cea din-
ti!
i tnarul se scutura si se scula n sus pe picioarele lui,
si se bucura de slobozirea sa, si striga:
- Marturisesc ca nu este alt Dumnezeu dect Allah, iar
Mohamed este profetul lui Allah! Binecuvntarea si pacea lui
Allah fie asupra-i!
Pe urma ea spuse:
- Du-te si sa nu mai dai pe-aici, ca altminteri te voi
omor!
i-l scuipa n ochi. Atunci el pleca de dinaintea ei. Iar ea
se ntoarse la bolta si cobor n ea si spuse:
- O, stapne al meu, ridica-te sa te vad!
Iar el, tare slab, spuse:
- Oh! n-ai facut nca nimic! Nu mi-ai dat ndarat dect
numai o parte din tihna, da n-ai curmat pricina de capetenie a
tulburarii mele!
Iar ea zise:
- O, inima mea, care-i pricina de capetenie?
El spuse:
- Pestii din lac, cei care nu sunt dect locuitorii cetaii
de odinioara si ai celor patru insule de mai
A noua noapte
93
nainte, si care nu mai contenesc sa-si salte capul din apa si
sa-si arunce blestemele mpotriva mea si a ta, i-acesta-i
temeiul care nu ma lasa sa-mi capat puterile. Ii ramne,
asadar, sa-i dezlegi. i-atunci vei putea sa vii si sa ma iei
de mna si sa ma ajui sa ma scol, ntruct e nendoielnic ca
are sa mi se ntoarca sanatatea!
Cnd auzi vorbele sultanului, pe care femeia l lua drept
arapul sau, i spuse, bucuroasa:
- O, stapne al meu, vrerea ta o pun pe capul si n ochiul
meu!
1
i, rostind: ,In numele lui Allah!, se ridica voioasa si
pleca n fuga si, cnd ajunse la lac, lua un pic de apa si-
n clipita aceea, eherezada vazu dimineaa mijind si,
cuminte, se opri din povestit.
Cndfu cea de a noua noapte,
ea urma:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca atunci cnd
vrajitoria a luat un pic de apa din lac si a rostit dea-
supra-i niste vorbe tainice, pestii au nceput sa se zbata si
sa ridice capetele si se preschimbara iarasi n fii ai lui
Adam, chiar n clipita aceea, iar vraja care i inea pe
locuitorii cetaii se dezlega. Iar cetatea se prefacu ntr-o
cetate nflorita, cu sukuri bine cladite, si fiecare locuitor
ncepu sa-si ndeplineasca meseria lui. Iar munii se
prefacura n insule, ca mai nainte. Dupa care nevasta cea
tnara se ntoarse numaidect la sultan, tot cu credina ca
sultanul este arapul, si i spuse:
- O, inima mea, da-mi mna ta marinimoasa ca s-o sarut!
'Expresia ,o pun pe capul si n ochiul meu reflecta
obiceiul protocolar musulman, dupa care orice porunca scrisa
sau orice act scris se duce la chi si la frunte, spre a
ilustra prin acest gest marturia de supunere absoluta.
94
O mie si una de nopi
i sultanul raspunse cu glas mocnit:
- Vino lnga mine!
Ea se duse. i deodata el nsfaca palosul cel strasnic si i
strapunse pieptul atta de naprasnic, nct vrful palosului
iesi prin spinare; pe urma o mai izbi o data si o despica n
doua jumatai. Cnd sfrsi, iesi afara si l gasi pe tnarul
cel vrajit care l astepta n picioare. Atunci sultanul l
firitisi cu bucurie ca scapase; iar tnarul i saruta mna si
i mulumi din toata inima. Apoi sultanul i zise:
- Vrei sa rami n cetatea ta ori sa vii cu mine n cetatea
mea?
i tnarul i spuse:
- O, doamne al vremilor, stii tu cta departare este de
aici pna la cetatea ta?
i sultanul zise:
- Doua zile si jumatate.
Atunci tnarul i spuse:
- O, Maria Ta, daca dormi, trezeste-te! De aici, ca sa
ajungi la cetatea ta, vei bate un an ntreg, cu voia lui
Allah! ntruct, daca ai venit aici n doua zile si jumatate,
a fost pentru ca aceasta cetate era vrajita. i-apoi, o, Maria
Ta, eu nu ma voi mai despari de tine nici atta ct ai clipi
din ochi!
Iar sultanul se bucura de vorbele lui si zise:
- Marire lui Allah, carele a binevoit sa te scoata n calea
mea! Caci de aci nainte esti fiul meu, ntruct Allah pna
acuma nu mi-a harazit niciun copil!
Atunci se aruncara unul la pieptul celuilalt si se bucurara
pna peste marginile bucuriei. Apoi purcesera la drum pna la
saraiul sultanului cel tnar, care fusese vrajit. i sultanul
cel tnar dadu de stire mai-marilor din mparaia sa ca urma
sa plece ntr-un sfnt hagialc la Mecca. Atunci i se facura
toate pregatirile de trebuina. Apoi el si sultanul plecara,
si inima sultanului
A noua noapte
95
ardea dupa cetatea sa, ntruct lipsise din ea vreme de un an.
Purcesera, asadar, la drum, avnd cu ei cincizeci de mameluci
1

ncarcai cu peschesuri de daruit. i nu contenira din
drumeit vreme de un an ntreg, pna ce ajunsera n preajma
cetaii sultanului. Atunci vizirul iesi cu ostenii n
ntmpinarea sultanului, dupa ce si pierduse nadejdea ca l
va mai vedea vreodata. Iar ostenii venira si sarutara pamntul
dinaintea sultanului, si i urara bun venit. Atunci sultanul
intra n sarai si sezu n scaunul sau domnesc. Pe urma l
chema pe vizir si i mpartasi toate cte i se ntmplasera.
Dupa ce vizirul lua stire despre povestea tnarului, i
adusera firitisiri pentru slobozirea si mntuirea lui.
Estimp, sultanul milui o mulime de insi; pe urma i spuse
vizirului:
- Fa sa-mi vina degraba pescarul care mi-a adus pe vremuri
pestele.
Iar vizirul trimise sa fie cautat pescarul care fusese
pricina izbavirii locuitorilor din cetate. Iar sultanul l
pofti sa vina mai aproape de Maria Sa si i darui caftane
falnice, si l ntreba daca are copii; iar pescarul i spuse
ca are un baiat si doua fete. Atunci sultanul se n- sura cu
una dintre cele doua fete, iar tnarul se nsura cu cealalta.
Pe urma sultanul l opri pe tatal lor lnga sine si l caftani
capetenie peste toi samesii vistieriei. Apoi l trimise pe
vizir n cetatea tnarului, asezata n Insulele Negre, l
caftani sultan peste acele insule si-i trimise cu el si pe cei
cincizeci de mameluci, care l nsoisera mai nainte pe el
nsusi, si trimise si o mulime de caftane falnice pentru toi
emirii. Atunci vizirul i saruta minile amndoua si iesi sa
plece. Iar sultanul si tnarul urmara sa traiasca laolalta.
Ct despre pescar,
1
Mameluc (n araba mamluc - ,cel ce este n stapnirea
cuiva, rob) - ostas calare din corpul de garda al unui
sultan.
96
O mie ji una de nopi
ajuns cap peste toi samesii vistieriei, se mbogai pe deplin
si ajunse omul cel mai bogat de pe vremea sa. Iar cele doua
fete ale lui ajunsera soii de sultani. i n starea aceea se
si savrsira din viaa!
i, urma eherezada, sa nu socotii ca povestea aceasta ar
fi mai minunata dect cea cu hamalul.
POVESTEA CU HAMALUL I CU CELE TREI COPILE
fost odata, n cetatea Bagdadului, un ins care era ^ nensurat
si care era hamal.
ntr-o buna zi, pe cnd sta n suk, rezemat alene de samarul
lui, se opri dinainte-i o femeie nfasurata n izarul
1
ei din
matase de la Mossul
2
, presarat cu buburuze de aur si captusit
cu atlaz, si salta oleaca iasmacul
3
de pe faa si, de
dedesubt, se ivira niste ochi negri cu gene lungi, si cu ce
pleoape! i era subire si sulegeta, desavrsita ca soi. Pe
urma i spuse cu dulceaa glasuirii ei:
- O, hamalule, ia-i samarul si vino dupa mine!
Iar hamalului, fermecat cu totul, nu-i venea sa dea
crezare vorbelor auzite; ci si lua cosul si porni dupa
copila, care se opri ntr-un sfrsit la usa unei case. Batu n
usa si numaidect un nusran
4
cobor si i cntari fetiscanei,
pentru un dinar, o masura de masline, pe care ea o puse n
samar, spunndu-i samaragiului:
- Ia asta si ine-te dupa mine!
i hamalul striga:
- Pe Allah! ce zi binecuvntata!
i si lua cosul si o urma pe copila, care se opri apoi
1
Izarul este un voal mare cu care femeile musulmane se
nfasurau din crestet pna n talpi atunci cnd ieseau pe
strada.
2
Mossul oras ridicat pe ruinele fostei cetai Ninive. In
Evul Mediu, Mossulul era un centru economic dezvoltat, vestit,
mai cu seama, pentru esatoriile sale.
3
Iasmac val subire cu care femeile musulmane si acopereau
faa atunci cnd ieseau pe strada.
4
Nusran - denumirea pe care musulmanii o dau unui crestin;
traducerea termenului ar fi ,nazareean.
98
O mie si una de nopi
dinaintea tarabei unui neguator de pometuri si cumpara mere
sirienesti, gutui osmanli
1
, piersici de la Oman, iasomii de la
Alep, nuferi albi de la Damasc, harbuji de la Nil, lami
misrenesti
2
, chitre sultanli
3
boabe de mirt, flori de hennea
4
,
dediei sngerii, topo- rasi, flori de rodie si zarnacadele.
i le puse pe toate n samarul hamalului si spuse:
- Ia-le n spinare!
Iar el le lua si porni dupa ea, pna ce ajunse dinaintea
unui macelar, caruia fata i spuse:
- Taie zece artale
5
de carne.
Macelarul taie cele zece artale; iar ea le nfasura n foi
de banan, le puse n samar, si spuse:
- Ia-le, o, hamalule!
El le aburca n spinare si porni dupa ea, spre a se opri
dinaintea unui neguator de migdale, de la care copila trgui
tot soiul de migdale si spuse:
- Ia-le si hai dupa mine!
Iar el lua cosul si porni dupa ea, pna dinaintea pravaliei
unui cofetar; acolo fata cumpara o tabla pe care o umplu cu
toate cte avea neguatorul: acadele de zahar cu unt,
mpletite si rasucite, gogosi calde nmiresmate cu musc
6
si
umplute cu dulceuri, cofeturi numite sabun
7
, placinte, turte
dulci cu lamie, baclavale,
1
Gutui osmanli - gutui turcesti, mari.
2
Misrenesti - de Cairo (Misr fiind vechea denumire a orasului
Cairo).
3
Sultanli - sultanine (adica de cea mai buna calitate).
4
Hennea (sau hene, n araba hinna)- arbustul tropical
Lawsonia inermis, din familia Lythariaceelor, din frunzele si
din scoara caruia se extragea o vopsea pentru colorarea n
rosu sau n galben a parului, barbii, palmelor, talpilor,
unghiilor. n mod curent, termenul se foloseste pentru
denumirea acestui extract sub forma de pulbere.
5
Artal (de la ratl sau ritl) - masura de greutate, variind,
dupa locuri si epoci, ntre doua si douasprezece uncii
(aproximativ o jumatate de kg).
b
Musc - aici, nuca de muscadier (un arbore sau arbust
tropical) folosit ca mirodenie (a nu se confunda cu moscul,
substana odoranta produsa de glandele abdominale ale unei
cervidee).
7
Sabun - un fel de biscuii.
A noua noapte
99
zumaricale numite musabac
1
, colunase coapte n zahar numite
lukmet-el-kadi
2
si altele numite assabih- Zeinab
3
, facute cu
unt, cu miere si cu lapte. Pe urma puse toate aceste soiuri de
bunatauri pe tabla si puse tablaua pe samar. Atunci
samaragiul zise:
- Daca mi-ai fi spus de la nceput, as fi venit cu un
catr, spre a ncarca toate astea!
Iar ea zmbi a rde la vorbele lui. Pe urma se opri la un
neguator de parfumuri si cumpara zece feluri de ape: apa de
trandafiri, apa de flori de portocal si nca multe altele; mai
lua si o masura de bauturi ameitoare; cumpara tot asa si un
stropitor de apa de trandafiri nmiresmata cu mosc, graune de
tamie tare, lemn de aloe, chihlimbar cenusiu si mosc; lua,
ntr-un sfrsit, niste lumnari de ceara de Alexandria; puse
totul n samar si spuse:
- Ia cosul n spinare si vino dupa mine!
Iar el lua samarul si o urma cu povara n spinare, pna ce
hanma
4
cea tnara ajunse la un sarai falnic cu o curte larga
nspre gradina din spate; era tare nalt, patrat la nfaisare
si seme; usa avea doua canaturi de abanos, mpodobite cu
solzi de aur rosu.
Fetiscana se opri la usa si batu ncetisor; si usa se
deschise din cele doua canaturi ale ei. Hamalul se uita atunci
la cea care deschise usa si vazu ca era o copila cu trup zarif
si subietic, chiar ca un tipar n ce priveste snii gogonei
si mbolditori, n ce priveste dragalasenia, nurii si
frumuseea ei, si n toate desavrsirile boiului si ale
calcaturii; fruntea i era alba ca lucirea dinti a lunii
pline, ochii ca ochii gazelelor, sprncenele ca un patrar
'Musabac (n traducere: ,desfatul gtului) - un fel de
sarailie.
2
Lukmet-el-kadi (n traducere: ,nghiitoarea cadiului) un fel
de placinte.
i
Assabih-Zeinab (n traducere: ,pieptenele Zeinabei) gogosi
lunguiee.
4
Hanma (n limba araba) - doamna, femeie de origine nobila sau
soie de nalt demnitar.
100
O mie si una de nopi
de luna la vremea ramadanului
1
, obrajii ca bujorul, gura ca
pecetea-lui-Soleiman
2
; chipu-i ca luna plina la rasaritul ei,
snii cei doi ca doua rodii gemene; ct despre pntecul ei
tnar si mladiu, si unduitor, se ascundea sub haine ca o
scrisoare scumpa n sulul care o cuprinde.
nct, la vederea ei, hamalul simi ca-i zboara minile, iar
cosul era sa-i cada de pe spinare; si si zise: ,Pe Allah! n
viaa mea n-am avut o zi mai binecuvntata dect ziua de azi!
Atunci fata cea tnara, portaria, stnd tot nlaun- trul
casei, spuse surorii ei, cea care facuse trguielile, si
hamalului:
- Intrai! si intrarea sa va fie larga si buna!
Atunci intrara si ajunsera ntr-o sala larga, ce da spre
curtea launtrica; sala era mpodobita toata cu chilimuri de
matase si de zarafr si plina cu lucruri iscusit lucrate si
nvrstate cu ochiuri de aur si cu oluri, si cu jeuri
cioplite, si cu perdele, si cu dulapuri de haine frumoase, n
mijlocul salii se afla un crivat de marmura, batut cu
margaritare sclipitoare si cu nestemate; deasupra crivatului
era ntins un polog de atlaz rosu, iar pe crivat sedea o
copilandra minunata, cu niste ochi babilonici
3
, cu lin trup
drept ca litera alei
3
, si cu un chip atta de frumos, nct
umplea de tulburare soarele ce luminos. Era ca o stea
stralucitoare, si ntr-adevar ca o hanma de neam nalt
arabesc, dupa spusa poetului:
1
Ramadan sau ramazan (din rammad harr. ,arsia, ,dogoare)
cea de a noua luna din calendarul arab, luna n care
musulmanii postesc de la rasaritul pna la apusul soarelui.
1
Pecetea-lui-Soleiman (Solomon) - planta cu flori si fructe
rosii foarte frumoase, din familia liliaceelor, numita si
coada-cocosului (Polygonatum officinalis).
3
Cetatea Babilonului era considerata de arabi ca patria magiei;
,babilonic, pentru ei, nsemna, asadar: ,fermecator,
,seducator.
4
Litera alef, prima litera din alfabetul arab, se scrie ca o
linie verticala si subire.
A noua noapte
101
Acel ce i asemuie faptura Cu-o mladioasa ramura subire,
In van, copilo, si mai bate gura,
Caci tu esti fara de asemuire:
Nu are sora fiina-i mladioasa,
Nici trupul tau un frate pe potriva.
Iar ramura, orict e de frumoasa,
Numai n pom e-n totului zarifa,
Pe cnd tu, preafrumoaso, esti oricum Fara pereche sub
slavitul soare,
Iar haina ce te-ascunde-i ca un fum,
Care te face mai ispititoare.
Atunci copila de pe pat se ridica, facu civa pasi, spre a
veni n mijlocul salii lnga surorile ei, si le spuse:
- Ce stai asa nemiscate? Luai povara din crca hamalului.
Atunci cea care trguise veni dinaintea hamalului, portaria
trecu la spatele lui si, ajutate de cea de a treia sora a lor,
l usurara de povara. Apoi scoasera tot ceea ce se afla n
samar, rnduira fiecare lucru la locul lui, i platira doi
dinari hamalului si i spusera:
- Arata-i ceafa si du-te, o, hamalule!
i hamalul se uita la fete si ncepu sa se minuneze de
frumuseea lor si de desavrsirile lor, si gndi ca nu mai
vazuse vreodata ceva asemenea. i lua seama ca nu se afla n
casa aceea niciun barbat. Apoi vazu toate bauturile, toate
poamele, toate florile nmiresmate si toate celelalte
bunatauri cte se aflau acolo, si se minuna pna peste
marginile minunarii, si nu avu niciun ndemn sa plece.
Atunci cea mai mare dintre fete i zise:
- Ce ai de nu te clintesti? Socoi plata prea saraca?
i se ntoarse spre sora ei, cea care facuse trguielile,
si i zise:
- Mai da-i si al treilea dinar.
102
O mie si una de nopi
i hamalul spuse:
- Pe Allah, o, stapnele mele, plata de obicei nu este
dect de doua jumatai de dinar! i nu am gasit nicidecum
saraca plata de-acum. Da inima si launtrul fiinei mele se
zbuciuma din pricina voastra. i ma ntreb cum poate sa fie
viaa voastra, de vreme ce stai singure si nu avei aici
niciun barbat, care sa va ina tovarasie barbateasca. Au voi
nu stii ca un minaret nu e chiar nimic, dect atunci cnd
este unul dintre cele patru minarete ale unei geamii? Or, o,
stapnele mele, voi nu suntei dect trei si va lipseste cel
de al patrulea! i stiti si voi ca fericirea femeilor nu
ajunge desavrsita dect fnga barbai! i, cum spune poetul,
o mbinare de sunete nu poate sa fie cntec dect ntr-o
nsoire de macar patru soiuri de scule laolalta: o harpa, o
lauta, o cobza si un flaut. Or, o, stapnele mele, voi nu
suntei dect trei si va lipseste scula cea de-a patra,
flautul, care sa fie un barbat nelept, plin de inima si de
duh, mester iscusit si stiutor a pastra o taina!
Iar fetiscanele i zisera:
- Pai, tu nu stii, hamalule, ca noi suntem fete fecioare?
nct tare ne este frica a ne da pe mna vreunui palavragiu.
Ca l-am citit pe poetul care spune:
Fereste-te de-orice destainuire,
Ca taina spus-aducepagubire!
La vorbele acestea, hamalul striga:
- Ma jur pe viaa voastra, o, stapnele mele! Eu sunt un
barbat nelept, de temei si de credina, care a citit cari
si a rumegat cronicile! Nu povestesc dect lucruri dulci si
tainuiesc cu grija, fara a palavragi, toate lucrurile jalnice.
n toate mprejurarile, ma port dupa spusa poetului:
tie pastra o taina doar omulfra pata,
Doar omul-om si ine ntreaga o Jagada.
A noua noapte
103
In mine orice taina ramne ferecata,
Ca intr-o casa-nchisa sub strasnica lacata,
Cu usa cetluita si cheia aruncata.
Auzind stihurile hamalului si toate strofele pe care le
spuse, si ntocmirile lui poeticesti, fetele se ndulcira bine
de tot; si, numai din prefacatorie i zisera:
- Tu stii, o, hamalule, ca am cheltuit pentru saraiul
nostru o mulime de galbeni. Ai tu oare cu ce sa ne des-
pagubesti? ntruct nu te-am pofti sa stai cu noi dect cu
nvoiala, din parte-i, de a plati cu aur. Ori nu i-e a
ramne la noi, a ne fi tovaras la baut si mai cu seama a ne
face sa stam treze toata noaptea, pna la ivirea zorilor pe
chipurile noastre?
Pe urma, cea mai mare dintre fete, stapna casei, adauga:
- Ca dragostea fara de argini nu poate sa slujeasca de
dreapta masura n cumpana tereziei!
Iar portaria zise:
Daca nu ai nimic, du-te fara nimic!
i, n clipita aceea, fata care facuse trguielile lua cu-
vntul si grai:
O, surorile mele, destul! ntruct, pe Allah! flacaul
acesta nu ne-a mpuinat cu nimic ziua! i-apoi ar fi putut sa
fie altul, care sa nu fi avut atta rabdare faa de noi. i
apoi tot ce i s-ar cadea ca plata, ma leg sa platesc eu n
locul lui.
Atunci hamalul se bucura pna peste poate si i spuse celei
ce facuse trguielile:
Pe Allah! cel dinti cstig al zilei numai ie i-1
datorez!
Atunci tustrele i zisera:
- O, hamalule, rami, asadar, aici, si fii ncredinat ca
ne vei fi precum capul si ochiul nostru!
Pe data, cea care facuse trguielile se ridica si se ncinse
peste mijloc. Pe urma orndui pocalele, strecura
104
O mie si una de nopi
vinul, pregati locul de petrecere chiar lnga havuzul de apa
si puse dinaintea lor toate cte puteau sa le fie de
trebuina. Pe urma aduse vinul, si toata lumea sezu jos; iar
hamalului, n mijlocul fetelor, i se parea ca viseaza n somn.
Atunci fata care facuse cumparaturile lua carafa cu vin,
umplu pocalul si l bau, si nca o data, si nca o data. Pe
urma umplu iarasi pocalul si l trecu surorilor ei, pe urma
hamalului. Iar hamalul rosti n stihuri:
Bea vinul! Ca el e izvorul De bucurii si veselii.
El este tamaduitorul La rele si nevolnicii.
Cel care-l bea si uita dorul i prinde proaspete tarii.
Nu-i om care sa-l bea vreodata Fara-a-si simi din temelii
Fiina-ntreaga tulburata i vrednica de ghidusii.
In el e fericirea toata i saiul dragostei - sa stii!
saruta minile celor trei fete si goli pocalul. Pe urma se
duse lnga stapna casei si i zise:
- O, stapna mea, sunt robul, lucrul si avutul tau!
i rosti n cinstea ei un stih al poetului:
La usa ta asteapta robul ochilor tai,
Cel mai supus din robii tai supusi,
Ce i cunoaste bine rvnitele vapai,
i-ntreaga-i darnicie i-o-nseamna la rabuj.
i stie robu-acesta, rapus de crudul dor,
Bunavoina toata cu care i-e dator.
Atunci ea i spuse:
- Bea, o, prietene al meu! i bautura sa-i fie priin-
cioasa si de dulce mistuire! i sa-i dea puteri pe calea
adevaratei sanatai!
A noua noapte
105
Atunci hamalul lua pocalul, saruta mna fetei si, cu glas
cald si unduitor, cnta molcom stihurile acestea ale poetului:
l-am dat iubitei mele un vin, stralucitor Precum lumina din
obrajii ei:
Obrajii-i ca un foc dogoritor Cum numai o napada de scntei Ar
arde-atta de mistuitor.
Parea ca s-ar fi-nduplecat sa-l bea,
i mi-a grait, rznd cu gura toata:
, Cum de socoti tu, oare, c-as putea Sa-mi beau lumina din
obraji vreodata,
Obrajii sa mi-i beau sorbind din ea?
Eu, spun: ,Bea, o, lumina, soarbe-l rar!
Ca-n vinu-acesta-s lacrimile mele!
Roseaa lui e sngele meu chiar!
Iar aburul lui, cu arome grele,
E sufletu-mi ce i-l aduc n dar!
Atunci fetiscana lua pocalul de Ia hamal, l duse la buze,
pe urma trecu lnga sora ei. i ncepura sa danuiasca, sa
cnte si sa se ncunune cu flori; si n toata vremea asta,
hamalul le lua n brae si le strngea; si una i spunea
ghidusii, alta l tragea spre ea, iar cea de a treia l
mpodobea cu flori. Dupa ce vinul se nstapni de-a binelea,
copila-portaria se scula, se despuie de toate hainele de pe
ea si ramase goala cu totul. Pe urma se arunca n havuzul cu
apa si ncepu sa se joace cu apa; pe urma lua apa n gura si
l stropi pufnind pe hamal. Apoi si salta n sus si minile
si picioarele si lasa apa sa curga peste tinereea ei frageda.
Pe urma iesi din apa si se arunca la pieptul hamalului si,
ntinzndu-se pe spate, facu un semn si ntreba:
- O, inima mea, stii cum se cheama aceasta?
Iar hamalul raspunse:
Ha! ha! ha! de rnd, se cheama casa milelor!
106
O mie si una de nopi
Atunci ea striga:
- Yuh! Yuh! Da nu i-e rusine?
i l lua de gt si ncepu sa-l bata pe spate. Atunci el
spuse:
- Nu! Nu! se cheama potca!
Ci ea spuse:
- Altcumva!
i hamalul zise:
- Atunci este bucaica ta de la urma!
>
Iar ea spuse iar:
- Altcumva!
Atunci el zise:
- Este viespea ta!
Ea, la vorbele acestea, ncepu sa-l loveasca att de
strasnic peste ceafa, nct i urzica pielea. Atunci el zise:
- Pai da spune-mi tu cum se cheama!
i ea raspunse:
- Busuiocul podurilor!
Atunci hamalul striga:
- Intr-un sfrsit! Laudat fie Allah pentru izbavirea ta, o,
busuioace al podurilor!
Dupa care si trecura iarasi pocalul roata. Pe urma, cea de
a doua fata si scoase hainele si se arunca n havuzul cu apa:
facu si ea ca sora ei, pe urma iesi si se duse sa se arunce la
pieptul hamalului. Acolo, aratnd cu degetul, i zise
hamalului:
- O, lumina a ochiului meu! cum se cheama aceasta? El
raspunse:
- Vesca!
Ea striga:
- Uf! ce vorbe proaste la flacaul asta!
i l lovi si l plesni atta de tare, de rasuna sala toata.
Iar el raspunse:
- Atunci este busuiocul podurilor.
Ea raspunse:
- Nu! Nu!
A noua noapte
107
i iar ncepu sa-l plesneasca peste ceafa. Atunci el o
ntreba:
- Pai da cum i zice?
Ea raspunse:
- Susanul descojit!
Atunci cea de a treia fata se scula, se dezbraca si cobor
n havuz, unde facu la fel ca si cele doua surori ale sale; pe
urma se mbraca iar si se duse sa se ntinda pe genunchii
hamalului si i spuse:
- Ghiceste-i numele!
i-i facu semn. El atunci ncepu sa spuna ba ca se cheama
asa, ba ca se cheama pe dincolo! i sfrsi ntre- bnd-o,
pentru ca ea sa nceteze a-1 mai lovi:
- Atunci spune-mi tu cum i zice!
Ea raspunse:
- Hanul lui Abu-Mansur!
Atunci hamalul se ridica, si scoase hainele si cobor n
havuzul cu apa; iar palosu-i plutea la faa apei! Se spala pe
tot trupul, cum se spalasera si fetele; pe urma iesi din havuz
si se arunca n poala portariei si si alungi cele doua
picioare n poala celei ce facuse trguielile. Pe urma,
aratnd cu un semn, i spuse stapnei casei:
- O, stapna doamna a mea, cum se cheama?
La vorbele acestea, toate trei fura cuprinse de un rs atta
de amarnic, nct se prabusira pe spate si strigara:
- Zebbul tau!
El spuse:
- Ba nu!
i-i arse fiecareia cte-o musluitura. Ele spusera atunci:
- Scula ta!
El raspunse:
- Iaca ba!
i-i arse fiecareia cte o ciupitura de sn. Iar ele,
uluite, i spusera:
108
O mie si una de nopi
- Pai da-i chiar pacatosia ta, si-i fierbinte! E chiar
zebbul tau, si-i zbuciumat!
Iar hamalul, de fiecare data, clatina din cap, apoi le
saruta, le musluia, le ciupea si le strngea n brae; iar ele
rdeau pna peste poate. Intr-un sfrsit, l ntrebara:
- Spune-ne atunci tu cum se cheama?
Hamalul cugeta o clipita, se uita cu luare-aminte, clipi din
ochi, si zise:
- O, stapnele mele, iacata vorbele pe care tocmai mi le-a
spus copilul acesta care-i pojarul meu: ,Ma cheama catrul cel
vrtos si nejuganit, cel care paste si rumega busuiocul
podurilor, se desfata cu tainul de susan descojit, si
poposeste la hanul lui mos Mansur!
La vorbele acestea, fetele ncepura sa rda de se prabusira
pe spate. Pe urma se apucara iar sa bea din acelasi pocal,
pna spre caderea nopii. Atunci fetele i spusera hamalului:
- Acuma arata-ne ceafa si du-te, lasndu-ne sa-i privim
laimea spetelor!
i hamalul striga:
- Pe Allah! mai lesne-i sufletului meu sa iasa din trup,
dect mie sa plec din casa voastra, o, stapnele mele! Hai sa
mpreunam noaptea aceasta cu ziua care s-a dus, iar mine
fiecare va putea sa plece sa-si vada de starea soartei sale pe
drumul lui Allah!
Atunci copila care facuse trguielile lua cuvntul si spuse:
- Pe viaa mea! o, surorile mele, hai sa-l poftim sa-si
petreaca noaptea cu noi: avem sa ne prapadim de rs, ntruct
e o pramatie fara rusine si e plin de gingasie!
Atunci fetele i spusera hamalului:
- Bine, fie! poi sa rami n noaptea asta, da numai cu
nvoiala sa te lasi n seama noastra si sa nu ceri nicio
lamurire despre ceea ce vei vedea sau despre pricina a orice-
ar fi!
A zecea noapte
109
Atunci el zise:
- Da, hotart! o, stapnele mele!
Iar ele i spusera:
- Atunci ridica-te si citeste ce sta scris pe usa!
Iar el se scula si gasi pe usa cuvintele acestea scrise cu
zugraveala de aur: Nu ntreba nimic despre ceea ce nu te
priveste, altminteri vei auzi lucruri care nu au sa-i fie pe
plac!
Atunci hamalul spuse:
- O, stapnele mele, va iau de martore ca nu am sa crcnesc
nimic despre ceea ce nu ma priveste!
n clipita aceea, eherezada vazu zorile mijind si tacu
sfioasa.
Dar cnd fu cea de a zecea noapte,
Doniazada i spuse:
- O, sora mea, ispraveste povestea!
Iar eherezada raspunse:
- Cu dragoste si ca o datorina pentru marinimie!
i urma:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca, dupa ce hamalul
le-a dat fetelor aceasta fagaduiala, cea care facuse
trguielile s-a ridicat si a asternut bucatele dinaintea lor,
si toi au mncat cu pofta. Dupa care, se aprinsera
lumnarile, se arsera beisoare nmiresmate si tamie; pe urma
toata lumea ncepu iarasi sa bea si sa mannce din toate
bunataurile cumparate n suk, mai cu seama hamalul, care
totodata spunea ntruna stihuri bine ticluite, nchiznd ochii
si legannd din cap. i deodata se auzira niste batai n usa;
dar bataile nu-i tulburara din desfatarile lor; fata-portaria
se scula si se duse la usa, pe urma se ntoarse si le spuse:
- Masa noastra chiar ca are sa fie plina n noaptea
110
O mie si una de nopi
aceasta, ntruct iacata ca au sosit la usa trei ajami
1
cu
barba rasa, si tustrei chiori de ochiul stng, si chiar ca
asta-i o potriveala de-a mirarilea! Am vazut pe data ca sunt
straini, din ara rumannilor; si fiecare dintre ei are o
nfaisare osebita, da tustrei sunt cu totul de rs la chip,
atta-s de pocii. Asa ca, daca avem sa-i poftim sa intre,
avem sa ne veselim strasnic pe seama lor!
Pe urma le spuse mai departe vorbe de ncredinare
tovaraselor ei, care ntr-un sfrsit zisera:
- Spune-le, asadar, ca pot sa intre, da arata-le limpede
nvoiala care cere: Sa nu ntrebi nimic despre ceea ce nu te
priveste, altminteri vei pai lucruri ce nu au sa-i placa!
i fetiscana alerga plina de voiosie la usa si se ntoarse
aducndu-i pe cei trei chiori; si ntr-adevar, aveau barbile
rase si mustaile lungi si rasucite n varvaric, si totul la
ei nvedera ca in de isnaful cersetorilor numii saalici
2
. De
ndata ce intrara, urara buna pace celor de fata, ploconindu-
se unul dupa altul. La vederea lor, fetele se ridicara n
picioare si-i poftira sa sada jos. Dupa ce sezura, cei trei
insi se uitara la hamalul care era beat cu totul, si, dupa ce
l masurara bine, socotira ca si el ine de isnaful lor si si
zisera:
- A, pai si acesta este un saaluk ca noi! asadar poate sa
ne tina tovarasie cu dragoste!
i fiamalul, care le auzise socotina, se scula deodata si
se holba la ei cu ochii poncisi, si le zise:
- Haide, haide! stai cumini, ca nu am ce sa fac cu
marghiolelile voastre! si mai dintru-nti ia bagai de seama
la ce sta scris colo, pe usa!
La vorbele acestea, fetele pufnira n rs si si zisera:
1
Ajami este numele pe care arabii l dau tuturor popoarelor
care vorbesc alta limba dect araba sau care vorbesc prost
limba araba. n mod obisnuit nsa, cuvntul i desemneaza pe
persani.
2
Saalicii (la singular saaluk) sau, n persana, kalender sau
kalendar - erau membrii unui ordin calugaresc, ai carui adepi
purtau haine de o anumita croiala si si radeau barba si parul
de pe cap.
A zecea noapte
111
Avem sa ne veselim strasnic cu saalicii si cu hamalul!
Pe urma i poftira pe saalici sa mannce, iar ei mn- cara
strasnic! Pe urma portaria i pofti sa bea, iar saalicii se
pornira sa bea unul dupa altul si sa-si treaca spornic pocalul
din mna copilei-portarie. Dupa ce pocalul si porni rotirea
din plin, hamalul le zise:
- Hehe, frtailor! Au nu care cumva avei n desagii
vostri vreo poveste mai de soi ori vreo paanie mai de mirare
ce-ar putea sa ne veseleasca?
La vorbele acestea, ei, strnii cu totul si ncalzii,
cerura sa li se aduca sculele de petrecere. Atunci portaria
le aduse pe data o dairea de Mossul mpodobita cu zdranganei,
o alauta de Irak si un flaut persan. Iar cei trei saalici se
sculara n picioare: unul lua daireaua cu zdranganei, cel de
al doilea lua alauta, iar cel de al treilea flautul. i
tustrei ncepura sa cnte, iar fetele i nsoeau cu
glasurile; ct despre hamal, acesta se zglia de desfatare
si icnea: ,Uf! Ya Allah!, atta de vrajit era de glasul
stralucit si de dulceaa cntareilor.
Intr-acestea, se auzira iarasi niste batai la usa. Iar
portaria se ridica spre a vedea cine bate.
Or, iacata care era pricina batailor n usa:
n noaptea aceea, califul Harun Al-Rasid
1
coborse sa
cutreiere prin cetatea sa, spre a vedea si a auzi nsusi
lucrurile care se puteau petrece; si era nsoit de vizirul
sau Giafar Al-Barmaki si de spatarul Massrur, mplinitorul
osndelor sale. ntruct si facuse obiceiul de a se stravesti
adeseori n neguator.
Asa ca, pe cnd se preumbla n noaptea aceea pe uliele
cetaii, ajunse n drumul sau la casa aceea si auzi
1
Harun Al-Rasid - calif arab, a crmuit ntre anii 786-809.
Funcia de calif era echivalenta cu aceea de sef suprem al
Imperiului Arab, califul fiind considerat urmasul si
lociitorul lui Mahomed pe pamnt.
112 O mie si una de nopi
zvoana alautelor si larma zaiafetului. i califul i spuse lui
Giafar:
Hai sa intram n casa asta sa vedem ale cui sunt
glasurile.
i Giafar raspunse:
Trebuie sa fie vreo ceata de beivani. nct sa ne ferim
a intra, de teama ca nu care cumva sa ni se ntmple vreun
pocinog.
i califul zise:
Trebuie numaidect sa intram, si vreau ca tu sa gasesti
vreun tertip care sa ne ngaduie sa intram si sa-i luam pe
neasteptate.
i Giafar, la porunca aceea, raspunse:
Ascult si ma supun!
Atunci Giafar o lua nainte si batu la usa. i tot atunci
portaria veni sa deschida.
Portaria cea tnara deschise, asadar, usa, iar Giafar i
zise:'
O, stapna mea, suntem niste negustori de la Tabaria
1
.
Sunt zece zile de cnd am venit la Bagdad cu marfuri, si am
tras la hanul negustorilor. nct unul dintre negustorii de la
han ne-a poftit n seara aceasta la el si ne-a mbiat la cina.
Dupa cina, care a inut un ceas de vreme si la care ne-a tot
ndemnat sa mncam si sa bem strasnic, ne-a dat slobozenie sa
plecam. Am plecat, asadar; dar s-a lasat noaptea, iar noi
suntem niste straini aici: asa ca rataciram drumul spre hanul
la care suntem trasi. i-acuma ne nchinam cu osrdie la
marinimia voastra, spre a ne ngadui sa intram si sa ne
petrecem noaptea la voi. Iar Allah are sa ina seama de
aceasta fapta buna!
Atunci portaria se uita la ei si vazu ca aveau ntr-adevar
nfaisare de negustori, precum si chipuri
` Tabaria - oras n Palestina, stravechiul Tiberiada.
A zecea noapte
113
preacinstite. i se ntoarse la cele doua surori ale ei si le
ceru parerea. Ele i spusera:
- Pofteste-i sa intre!
Atunci ea se ntoarse sa le deschida usa; iar ei o
ntrebara:
- Putem sa intram, cu ngaduina voastra?
Ea spuse:
- Intrai!
Atunci califul, Giafar si Massrur intrara, iar la vederea
lor fetele se ridicara n picioare sa-i ntmpine si sa le
dovedeasca cinstirea cuvenita, si spusera:
- Fii binevenii, iar intrarea aici fie-va voioasa si des-
fatata! Simii-va n voia voastra, o, oaspei ai nostri! Avem
nsa a va cere o nvoiala: Sa nu ntrebai ceea ce nu va
priveste, altminteri vei auzi lucruri care nu au sa va fie pe
plac!
Ei raspunsera:
- Da, de buna seama!
i sezura jos, si fura poftii sa bea si sa-si treaca
pocalul de la unul la altul. Pe urma califul se uita la cei
trei saalici si vazu ca erau chiori, toi de ochiul stng, si
tare se minuna. Se uita apoi la fetiscane, si vazu toate
mndreele si toi nurii lor, si ramase tare nedumerit si
uluit. i copilele si vedeau mai departe de taifasul lor cu
oaspeii si i mbiau sa bea cu ele; pe urma i adusera
califului un vin de soi; si el nu vroi sa bea, spunnd:
- Sunt un hagiu cucernic
1
!
Atunci portaria se scula si aseza dinaintea lui o sofra
nvrstata gingas, pe care puse o ceasca de farfuriu
chinezesc; turna n ceasca apa de izvor, pe care o racori cu o
bucata de gheaa si o ndulci cu zahar si cu apa de
trandafiri; apoi l pofti pe calif sa bea. El primi si i
mulumi ndelung copilei, si si zise n sinesi: ,Mine
'Cel ce pleca n pelerinaj (hagialc) la Mecca, orasul sfnt
al lui Mahomed, trebuia sa duca o viaa fara prihana, printre
altele sa nu bea vin.
114
O mie si una de nopi
trebuie s-o rasplatesc pentru fapta ei si pentru tot binele pe
care l savrseste!
Estimp, fetele si vedeau mai departe de ndatoririle lor de
gazde si de mbierile la bautura. Da cnd vinul si mplini
rosturile, stapna casei se ridica, i ntreba nca o data ce
mai poruncesc, pe urma o lua pe portaria de mna si i spuse:
- O, sora mea, ridica-te sa ne ndeplinim datoriile!
Ea i raspunse:
- La poruncile tale!
Atunci portaria se ridica, le spuse saalicilor sa se scoale
din mijlocul salii si sa se rnduiasca n dreptul usilor,
strnse tot ce se afla n mijlocul salii si facu curat. Iar
celelalte doua fete l strigara pe hamal si i spusera:
- Uf, pe Allah! ce fara de folos este prietenia ta! Misca-
te! ca doar nu esti strain aici, esti de-al casei!
Atunci hamalul se scula, si sumese poalele hainei, si
strnse cingatoarea si spuse:
- Poruncii si ma supun!
Iar ele i zisera:
- Asteapta la locul tau!
Peste cteva clipite, portaria i zise:
- Urmeaza-ma si hai sa ma ajui!
Iar el o urma afara din sala, si vazu doua caele din soiul
caelelor negre si care aveau niste lanuri petrecute pe dupa
gt. Hamalul le lua si le aduse n mijlocul salii. Atunci
stapna saraiului se apropie, si sufleca mnecile, lua un
bici si i spuse hamalului:
- Adu aici una dintre caele!
Iar el veni cu una dintre caele, tragnd de lan, si o
aduse aproape; iar caeaua ncepu sa plnga si sa ridice capul
spre fetiscana. i fetiscana, fara a lua seama la scncelile
ei, tabar pe ea lovind-o cu biciul peste cap, iar caeaua
schelalaia si plngea; iar fetiscana nu nceta de-a o bate,
dect cnd minile i cazura istovite. Atunci
116
O mie si una de nopi
arunca biciul din mna, lua caeaua n brae, o strnse la
piept, i sterse lacrimile si o saruta pe cap, inndu-i-1
ntre minile ei. Pe urma i spuse hamalului:
- Du-o de-aici, si adu-mi-o pe cea de-a doua!
i hamalul aduse caeaua; iar fata se purta si cu ea la fel
cum se purtase cu cea dinti.
Atunci califul si simi inima cum i se umple de mila si
pieptul cum i se strnge de jale si clipi din ochi catre
Giafar, spre a-i da de neles s-o ntrebe pe fetiscana despre
toate astea. i Giafar i raspunse prin semne ca mai bine sa-
si ina gura.
Apoi stapna saraiului se ntoarse spre surorile ei si le
spuse:
-Hai sa facem ceea ce avem obiceiul sa facem!
Ele raspunsera:
- Ne supunem.
Atunci stapna saraiului se sui n crivatul ei de marmura,
nvrstat cu aur si cu argint, si i spuse portariei si celei
ce facuse cumparaturile:
- Aratai-ne acuma ce stii.
Atunci portaria se scula si se sui n pat lnga sora ei;
iar cea care facuse cumparaturile iesi, se duse n iatacul ei
si aduse de acolo un tabuie de atlaz dichisit cu ciucuri de
matase verde; se opri dinaintea fetelor, deschise sacul si
scoase din el o lauta. I-o ntinse portariei care i potrivi
strunele si, ciupindu-le, cnta niste stihuri de dragoste si
de alean:
Fie-va mila! dai-le-ndrat Pleoapelor mele linistea pierduta!
Spunei-mi unde, unde mi s-au dus i minile, de m-au lasat
zaluda?
Cnd usa i-am deschis-o larg iubirii i adapost i-am dat n
casa mea,
Atunci s-a mniat pe mine somnul i mi s-a dus, de nu-l mai
pot vedea.
A zecea noapte
117
Ei mi raspund: ,Prietena cuminte,
Tu cea care mergeai pe drumul drept, Ce-ai savrsit? i ce
blestem i-aduse Nelinistea n gnduri si n piept?
Iar eu soptesc: ,Nu eu, ci ea, prieteni,
Ar fi n stare sa va lumineze;
Eu doar pot spune ca ntregu-mi snge E-al ei, al
multpreagingasei craiese.
i doar pot spune ca eu mai degraba Mi l-as varsa numai de
dragul ei,
Dect sa-l in clocotitor n mine,
Plin de povara grea a dragostei.
Vai, m-am ndragostit de o femeie,
i-n gndurile mele-o port mereu,
i numai ea mi se-oglindeste-n gnduri, Icoana ei sclipeste-n
ochiul meu!
Iar daca din launtrurile mele As vrea s-alung icoana ei de
dor, Launtrurile, vai, mi s-ar aprinde Intr-un pojar
atotmistuitor.
Ah, de-ai vedea-o, m-ai ierta, prieteni! nsusi Allah a
slefuit se pare La giuvaieru-acesta fara pata Lucrat cu-a
vieii proaspata lucoare;
Iar cu ceea ce i mai ramasese Din proaspata lucoare minunata,
Allah a plasmuit margaritarul i rodia de flacari, totodata Ei
ma ntreaba: , Oare tu, credule, Gasesti ntr-o iubita si-
altceva Dect suspine, lacrimi si amaruri, i-arare-o bucurie
lnga ea?
i oare nu stii tu ca daca chipul i-l vei privi adnc n apa
lina,
Nu vei vedea lucind n ochiul apei Dect chiar chipul tau ca o
lumina? Te-ai apucat sa bei dintr-un izvor Din care-abia apuci
sa sorbi o gura,
118
O mie si una de nopi
Ca te-ai si saturat apoi cu totul i, iata, cu asupra de
masura.
Eu le raspund: ,Nu cumva sa va para Ca bndu-l, poate, m-a
cuprins beia!
O, nu! Nu bndu-l! Ci numai privindu-l, Privindu-l doar, si,
iata, nesomnia S-a asternut numaidect, prieteni,
In ochii mei adnci pe totdeauna.
i nu de niste lucruri petrecute mi arde-acuma inima, nebuna,
Ci doar de trecerea ei ca o umbra!
i nu de vreo iubire mplinita,
Din care m-asfi rupt cumva, prieteni,
Mi-s gndurile astazi ratacite!
Ci doar de desparirea de aceea Care nu este astazi lnga
mine!
Cum oare as putea acum, prieteni, nspre o alta sa-mi ntorc
privirea,
Cnd sufletul meu tot, n care geme i-n care arde pururea
iubirea,
Mi-l simt legat pe veci, fara scapare,
De trupu-i zamislit ca din pojar,
De trupu-i mirosind cu mbatare A mosc curat si-a chihlimbar.
Cnd si ispravi cntarea, sora ei i zise:
- Deie-i alinare Allah, o, sora mea!
i portaria fu cuprinsa de o mhnire atta de amarnica,
nct si sfsie hainele si se prabusi la pamnt lesinata cu
totul.
i, n felul acela, trupul fetei ramase gol, iar califul
baga de seama ca tot trupul purta urmele unor lovituri de bici
si ale unor lovituri de nuiele si fu uluit pna peste
marginile uluirii. i fata care facuse trguielile sari si
arunca oleaca de apa pe obrazul surorii sale lesinate, care
si veni n simiri; pe urma i aduse o alta rochie si o
mbraca la loc.
A zecea noapte
119
Atunci califul i spuse lui Giafar:
- Nu prea pari tulburat. Tu nu vezi urma loviturilor pe
femeia aceasta? In ce ma priveste, nu mai pot sa-mi in gura
si nu voi mai avea tihna pna ce nu voi afla adevarul despre
toate astea, ca si despre ntmplarea cu cele doua caele!
Iar Giafar raspunse:
- O, doamne si stapne, adu-i aminte de nvoiala statorita:
Nu ntreba nimic despre ceea ce nu te priveste, altminteri vei
auzi lucruri ce nu-i vor fi pe plac!
Intr-acestea, fata care facuse trguielile se ridica si lua
lauta: o sprijini pe snul ei rotund, o ciupi cu vrful
degetelor si cnta:
Vreunul daca ni s-ar plnge de dragoste, ce i-am raspunde?
Pe noi de ne-ar zdrobi iubirea, scaparea ne-am gasi-o unde?
De-am cauta tlmaci sa deie raspuns cu limba iscusita,
N-ar sti sa talmaceasca chinul din inima ndragostita;
Iar daca am pastra-n tacere plecarea celui drag departe,
Durerea ne-ar aduce-ndata la doua degete de moarte.
O, chin amarnic! Partea noastra-s numai cainele si dorul,
i lacrimile care-si varsa peste obrajii arsi izvorul!
Iar tu, iubite dus, cel care te-ai mistuit privirii mele i-ai
rupt ceea ce ne legase cu lanuri de iubire grele,
Ai mai pastrat n suflet baremi o umbra din iubirea noastra, O
umbra sa nfrunte vremea cu amintirea ei maiastra?
Ori ai uitat, plecnd departe, tot ce-ai luat la desparire,
De am ajuns, doar pentru tine, la frngere si prabusire?
i daca-a fost sa nu am parte dect de chin si de surghiun,
Voi cere lui Allah odata socoata dreapta si razbun.
La cntecul acesta jalnic, stapna saraiului si sfsie
hainele, ca si sora ei mai nainte, plnse si cazu lesinata.
Iar fata care trguise se scula si o mbraca ntr-o alta
rochie, dupa ce se ngrijise sa-i arunce apa pe obraji si s-o
ntoarca n sinesi. Atunci stapna saraiului, ntremata
120
O mie si una de nopi
oleaca, se aseza pe pat si i spuse celei cu trguielile:
- Ma rog ie, mai cnta, spre a putea sa ne platim
datoriile! Numai o data nca!
Atunci fata care facuse cumparaturile si struni iarasi
lauta si cnta stihurile acestea:
i pna cnd aceasta desparire si-aceasta parasire-att de
grea; Nu stii ca ochii-mi nu mai au nici lacrimi, ca macar
lacrimi
sa mai pot varsa? M-ai dat uitarii! Ci socoti tu oare ca mult
vei mai putea sa
uii ce-a fost?
Ah, daca-ai vrut doar sa ma pui pe flacari, hai bucura-te, i-
ai
ajuns la rost!...
Vicleana soarta daca-i ocroteste doar pe barbai n dragostele
lor, Sarmanele femei n-au sa mai poata o zi sa scape de
amagitori! Iar eu, vai! Oare cui sa-mi plng amarul spre-a-mi
usura
povara de suspine Suspinele prin mna ta venite, o, ucigas
al inimii din mine! Vai, vai, ce suparari l mai asteapta pe
un prs care-a pierdut
cndva
Dovada scrisa lui de un datornic ori pe aceea ca-a platit
ce-avea!
Ah, jalea inimii-mi ndurerate nebuna geme cu dureri afunde De
dorul tau! Mi-e dor nebun de tine! Mi-ai juruit. i unde
esti tu, unde?
O, frai ntru Allah! va las n seama sa-l judecai pe-
amagitorul
meu,
Sa-ndure si el chinurile mele, sa simta si el ceea ce simt eu!
De-abia, trudit, sa i se-nchida ochiul, ca sa se odihneasca-o
clipa
doar,
i-n ochiul lui sa intre nesomnia, sa i-l deschida cu durere
iar! Pentru iubirea ce-i purtai, mi-aduse cele mai ticaloase
umilini! Deie-i Allah sa vada si el cum e cnd i-ai pierdut
si inima si
mini.
Eu m-am topit de doru-i pna-acuma, cu jale grea iubindu-l
si cu zel
Ci mine-i rndul lui, al celui care ma chinuie, sa sufere si
el! Atunci iarasi portaria cazu lesinata, iar trupu-i
A zecea noapte
121
ramas gol se ivi acoperit de urma bicelor si a nuielelor.
La privelistea aceea, cei trei saalici si zisera unul
altuia:
Cu mult mai bine ar fi fost pentru noi sa nu fi intrat n
casa aceasta, chiar cu primejdia de a ne fi petrecut toata
noaptea culcai pe un musuroi de pamnt, ntruct privelistea
aceasta ne-a mohort si ne-a rupt sira spinarii!
Atunci califul se ntoarse catre ei si le zise:
- i pentru ce?
Ei raspunsera:
Pentru ca suntem zguduii nlauntrul nostru de tot ceea
ce s-a petrecut!
Atunci califul i ntreba:
Pai, asadar, nici voi nu suntei de-ai casei?
Ei raspunsera:
Pai nu! Ci gndim ca saraiul acesta este al insului care
sade lnga tine!
Atunci hamalul striga:
- Nu, pe Allah! chiar n noaptea aceasta am intrat si eu
pentru ntia oara n casa aceasta! i cu mult mai bine ar fi
fost pentru mine sa ma fi culcat pe un morman de pamnt ntre
naruituri, mai degraba dect n casa aceasta!
Atunci toi se chibzuira si zisera:
- Ne aflam aici sapte barbai, iar ele nu sunt, n totului
tot, dect trei femei, nici una mai mult! Sa le cerem
lamurirea acestei stari de lucruri. De n-or vrea sa ne
raspunda de bunavoie, au sa ne raspunda de nevoie!
i toi cazura la nelegere, afara de Giafar, care zise:
- Gasii voi ca asemenea gnd ar fi un gnd drept si
cinstit? Aducei-va aminte ca le suntem oaspei si ca ele ne-
au spus nvoielile lor, pe care suntem datori sa le urmam cu
statornicie! i-apoi iacata ca noaptea e pe sfrsite si
fiecare dintre noi va sa plece sa-si vada de
122
O mie si una de nopi
starea ursitei sale pe calea lui Allah!
Pe urma facu din ochi spre calif si, lundu-1 de-o parte, i
zise:
- Nu mai avem dect un ceas de petrecut aici. i i
fagaduiesc ca mine am sa le aduc ntre minile tale si avem
sa le cerem povestea lor!
i califul nu se ndupleca si zise:
- Nu mai am rabdare sa astept pna mine!
Pe urma, cum se chibzuiau mai departe, zicndu-si ba c-o fi,
ba c-o pai, ajunsera a se ntreba:
- Da care dintre noi sa le puna ntrebarea?
i socotira ca aceasta i s-ar cadea hamalului. Intr-acestea,
fetele i ntrebara:
- O, oameni buni, ce tot sopocaii acolo?
Atunci hamalul se scula, sezu n picioare dinaintea
stapnei casei si i zise:
- O, doamna stapna a mea, te ntreb, si ma rog ie n
numele lui Allah, din partea tuturor acestor oaspei, sa ne
spui povestea celor doua caele, si pentru ce le-ai pedepsit
ca apoi sa plngi asupra lor si sa le sarui! i, asemenea, sa
ne spui, ca sa pricepem si noi pricina urmelor loviturilor de
bici si de vergi de pe trupul surorii tale. i-aceasta-i
ntrebarea noastra! i pacea sa fie cu tine!
Atunci stapna casei i ntreba pe toi cei strnsi acolo:
- Este adevarat ceea ce graieste hamalul n numele vostru?
i toi, afara de Giafar, raspunsera:
- Da, este adevarat!
Iar Giafar nu scoase o vorba.
Atunci fetiscana, auzind raspunsul lor, spuse:
- Pe Allah! o, oaspei ai nostri, iacata ca savrsii faa
de noi cea mai rea ocara si cea mai ticaloasa! Or, dintru
nceput, noi v-am aratat ca daca vreunul va ntreba
A zecea noapte
123
despre ceea ce nu-1 priveste, va auzi lucruri ce nu-i vor fi
pe plac! i nu v-a fost destul ca ai intrat n casa noastra
si ca ai mncat din bucatele noastre? Ci nu-i vina voastra,
ci-i vina surorii noastre, cea care v-a adus aici!
La vorbele acestea, si sufleca mnecile pna la cot, izbi
de trei ori cu piciorul n podea si striga:
-Hei! venii degraba!
i numaidect se deschise usa de la unul dintre dulapurile
peste care erau trase perdelele si iesira de acolo sapte arapi
voinici, rotind n mini palose agere. Iar ea le zise:
-Legai-le minile acestor insi cu limba prea lunga si
cetluii-i pe unii de alii!
i arapii mplinira porunca, apoi graira:
-O, stapna noastra, o, floare tainuita departe de privirile
barbailor, ne ngaduiesti a le reteza capetele?
Ea raspunse:
-Mai avei rabdare cu ei vreme de un ceas! ntruct vreau,
nainte de a le taia gtul, sa-i iscodesc, spre a dovedi cine
sunt!
Atunci hamalul striga:
-Pe Allah! o, stapna mea, nu ma omor pentru faradelegea
faptuita de alii! Ca toi cei de aici s-au amagit si au
savrsit o faradelege, da eu ba! Oh, pe Allah! ce noapte
desfatata am petrecut noi, de n-am fi fost pngarii de
vederea saalicilor acestia ai prapadului! caci saalicii
acestia de piaza rea ar duce la prapad, doar cu ivirea lor,
pna si cetatea cea mai nfloritoare, numai ct ar intra n
ea!
i rosti pe data o strofa:
Frumoasa-i iertarea din partea celui puternic,
Mai ales faa de cel fara de aparare.
Ma rog, dar, ie, pe prietenia care ne leaga:
Pentru cel culpas, nu-l omorpe-acela care nicio vina nu
are.
124
O mie si una de nopi
Dupa ce hamalul si ncheie vorba, fetiscana ncepu sa rda.
In clipita aceea, eherezada vazu zorii mijind si tacu
sfioasa.
Dar cnd fu. cea de a unsprezecea noapte,
urma:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca atunci cnd
fetiscana a nceput sa rda, dupa ce se mniase, veni la ceata
de musafiri si zise:
- Istorisiti-mi tot ceea ce se cuvine sa-mi istorisiti,
i >
7
caci nu mai avei dect un ceas de trait! De altminteri, daca
mai zabovesc asa, o fac pentru ca suntei oameni de rnd;
ntruct, de-ai fi fost dintre cei de vaza sau dintre mai-
marii din seminiile voastre, ori de-ai fi fost capetenii
dregatoresti, de buna seama ca v-as fi trimis mai degraba la
ai vostri, sa va pedepseasca ei!
Atunci califul i spuse lui Giafar:
- Dezvaluie-i cine suntem, ca altminteri ne omoara!
Iar Giafar raspunse:
- Nu avem dect ceea ce ni se cuvine!
i califul i zise:
- Nu se cade sa faci glume la ceasul cnd se cere sa fii
cuminte, caci fiecare lucru la vremea sa!
Atunci fata veni lnga saalici si i ntreba:
- Suntei frai?
Ei raspunsera:
- Nu, pe Allah! Nu suntem dect cei mai amari dintre
amari, si traim din mestesugul nostru de a pune zbanuri si
lipitori.
Atunci ea i ntreba pe fiecare la rnd:
- Te-ai nascut chior?
A unsprezecea noapte
125
El raspunse:
- Nu, pe Allah! da povestea pierderii ochiului meu este o
poveste atta de uluitoare nct, de-ar fi scrisa cu acul n
colul dinlauntru al ochiului, ar fi de nvaatura aceluia
care ar citi-o cu smerenie!
Iar cel de al doilea si cel de al treilea i raspunsera la
fel. Pe urma toi laolalta i spusera:
- Fiecare dintre noi este dintr-alta ara, iar povestile
noastre sunt uluitoare si paaniile noastre sunt de-a
mirarilea!
Atunci fetiscana se nturna spre ei si le zise:
- Fiecare dintre voi sa-si istoriseasca povestea si pricina
venirii n casa noastra. i-apoi fiecare sa-si duca mna la
frunte, spre a ne mulumi, si sa plece dupa soarta lui!
Atunci cel dinti care ncepu fu hamalul, si spuse:
- O, stapna mea, eu, ca stare omeneasca, sunt hamal, si-
att! Copila de colea, cea care a facut tr- guielile, m-a pus
sa car o sarcina si a venit acolea cu mine. i acolea mi s-a
ntmplat cu voi ceea ce stii prea bine, si ceea ce nu vreau
acuma sa mai pomenesc, pricepei voi de ce. i-asta-i toata
povestea mea, ntruct nu am a adauga o vorba mai mult. i va
urez buna pace!
Atunci fetiscana i zise:
- Hai, du-i mna la cap spre a vedea daca-i bine asezat,
netezeste-i pletele si cara-te!
i hamalul spuse:
- Ba nu, pe Allah! n-am sa ma car dect dupa ce am sa aud
povestea tovarasilor mei de colea.
Atunci saalukul cel dinti dintre saalici pasi nainte spre
a-si istorisi povestea si spuse:
126
O mie si una de nopi
POVESTEA CELUI DINTI SAALUK
- O, stapna a mea, am sa-i marturisesc pricina ce m-a
silit sa-mi rad barba si sa-mi pierd ochiul!
Afla, dar, ca tatal meu era sultan. Avea un frate, si
fratele acela era si el sultan ntr-o alta cetate. n ce
priveste nasterea mea, s-a nimerit ca maica-mea m-a nascut
chiar n aceeasi zi n care s-a nascut si fiul mosului meu.
Pe urma anii trecura, si pe urma ali ani si alte zile, iar
eu si fiul mosului meu crescuram. Se cade sa-i spun ca ma
deprinsesem sa ma duc n ospeie la unchiul meu, la rastimp de
civa ani, ba chiar sa zabovesc pe la el luni n sir. Cea din
urma data cnd m-am dus n ospeie la ei, fiul mosului meu mi-
a facut o primire ct se poate de bucuroasa si de mbelsugata;
si a pus sa se junghie berbeci n cinstea mea si sa se
pritoceasca multe vinuri. Pe urma am nceput sa bem, pna ce
vinul se dovedi mai tare dect noi. Atunci fiul unchiului meu
mi spuse:
- O, fiu al mosului meu! ie, care mi esti drag ntr-un
chip cu totul aparte, am a-i cere un lucru nsemnat, si n-as
vrea sa te vad ca nu primesti ori ca ma opresti sa fac ceea ce
am hotart!
i raspunsei:
- De buna seama, si din toata inima prietenoasa si calda!
Atunci, spre a se ncredina pe deplin, ma puse sa ma leg cu
cel mai sfnt juramnt, punndu-ma sa ma juruiesc pe legea
noastra cea sfnta. Se scula numaidect, iesi pentru cteva
clipite, pe urma se ntoarse cu o femeie dupa el, mpodobita
toata, dulce nmiresmata toata si mbracata n haine scumpe,
care trebuie sa fi costat un pre mare. Iar el se ntoarse
spre mine, cu femeia la spatele sau, si mi zise:
A unsprezecea noapte
127
- Ia-o pe femeia aceasta si mergi naintea mea la locul pe
care am sa i-1 zugravesc. (i mi zugravi locul, lamurindu-
mi-1 n asa fel nct pricepui limpede.) i acolo ai sa
gasesti un mormnt asa si asa, printre celelalte morminte, si
sa ma astepi acolo!
Iar eu nu putui sa nu ma nvoiesc, nici sa dau ndarat
dinaintea acelei cereri, din pricina juramntului pe care l
juruisem cu mna mea cea dreapta! i luai femeia, si ma dusei,
si intrai sub bolta mormntului mpreuna cu ea, si sezuram jos
sa-l asteptam pe fiul mosului meu, pe care l vazuram n
curnd cum vine, aducnd cu el o caldarusa plina cu apa, un
sac cu ipsos si un trnacop micu. Le puse jos pe toate, n
afara de trnacop, si se duse la lespedea mormntului de sub
bolta; scoase pietrele una cte una si le rndui alaturi; pe
urma, cu trnacopul, ncepu sa sape pamntul, pna ce scoase
la iveala un capac cam ct o usia; deschise si, dedesubt, se
ivi o scara boltita. Atunci se ntoarse catre femeie si i
spuse, facndu-i semn:
- Hai! nu ai dect sa alegi!
i femeia numaidect cobor scara si pieri. Atunci el se
ntoarse spre mine si mi spuse:
- O, fiu al mosului meu! ma rog ie sa mplinesti ajutorul
pe care mi-1 dai. Dupa ce am sa cobor aici n- launtru, sa
nchizi capacul si sa-l acoperi apoi cu pamnt, cum era mai
nainte. i astfel vei mplini ajutorul dat. Iar ipsosul din
sac si apa din caldarusa sa le amesteci bine, pe urma sa pui
pietrele la locul lor de mai nainte si, cu amestecul, sa
tencuiesti pietrele la mbinarile lor ca mai nainte, si sa
faci n asa fel nct nimeni sa nu bage de seama si sa spuna:
,Iacata o groapa proaspata, tencuita de curnd, da cu pietrele
vechi! ntruct, o, fiu al mosului meu, iacata-i un an ntreg
de cnd trudesc aici, si numai Allah ma stie! i-aceasta-i
rugamintea mea!
128
O mie si una de nopi
Pe urma adauga:
- Iar acuma, ne ca Allah sa nu te copleseasca prea greu cu
jalea desparirii mele de tine, o, fiu al mosului meu!
Pe urma cobor pe scara si se afunda n mormnt. Cnd pieri
din privirile mele, ma ridicai, nchisei capacul si facui
precum mi poruncise sa fac, asa fel ca mormntul arata precum
fusese.
Ma ntorsei atunci la saraiul mosului meu; ci mosul meu era
la vnatoare; si-atunci ma dusei sa ma culc, n noaptea aceea.
Pe urma, cnd se facu dimineaa, ncepui sa cuget la toate
lucrurile din noaptea trecuta si la toate cte se petrecusera
ntre mine si fiul mosului meu; si ma mustrai de fapta pe care
o faptuisem. Dar mustrarile de cuget nu slujesc la nimic!
Atunci ma ntorsei la morminte si cautai mormntul cu pricina,
fara a putea sa izbutesc a-1 mai cunoaste. i mi urmai
cautarile pna la caderea nopii, fara a putea sa mai gasesc
drumul. Ma ntorsei la sarai, si nu mai putui nici sa beau,
nici sa mannc, si toate gndurile mele se zbuciumau n
privina fiului mosului meu, si nu putui cu niciun chip sa ma
dumiresc ct de ct! Atunci ma po- somori de o posomorala
amarnica, si mi trecui noaptea tare mohort, pna dimineaa.
i ma ntorsei a doua oara la mecet, gndind la tot ce facuse
fiul mosului meu, si ma cuprinse o caina grea ca-i dadusem
ascultare; pe urma ncepui iarasi sa caut mormntul printre
celelalte morminte, fara a izbuti sa dau de el. mi urmai
cautarile vreme de sapte zile, si nu aflai nicicum calea cea
buna. Atunci ngrijorarile si gndurile rele sporira atta,
nct ajunsei aproape sa ma smintesc.
Spre a-mi gasi un leac si o tihna chinurilor, ma gndii sa
plec si luai drumul de ntoarcere la tatal meu. In chiar
ceasul cnd soseam la porile cetaii parintelui meu, se ivi o
ceata de insi care se repezira asupra-mi si
A unsprezecea noapte
129
mi legara minile. Atunci ramasei cu totul naucit de fapta
aceasta, dat fiind ca eram fiul sultanului cetaii si ca insii
aceia erau slugile tatalui meu, precum si robii mei cei
tineri. i ma cuprinse o spaima grea, si mi zisei
n sine-mi: ,Cine stie ce-a putut sa i se ntmple tatalui
l
u
meu!
Atunci ncepui sa-i ntreb despre aceasta pe cei care mi
legasera minile, iar ei nu-mi dadura niciun raspuns. i,
peste scurt rastimp, unul dintre ei, care era un rob tnar de-
al meu, mi spuse:
-Judeul vremii s-a dovedit naprasnic faa de parintele tau.
Ostenii l-au parasit, iar vizirul l-a dat morii. Iar noi am
iesit la pnda, spre-a astepta caderea ta n minile noastre.
i ma nsfacara, iar eu chiar ca nu mai ineam de lumea
aceasta, ntr-atta stirile auzite ma naucisera, ntr-atta
moartea tatalui meu ma umpluse de jale. Iar ei ma trra supus
dinaintea vizirului, care l omorse pe tatal meu. Or, ntre
vizir si mine era o rca veche. Pricina neprieteniei venea de
acolo ca eram tare patimas dupa tragerea cu arbalesta
1
. Or,
iacata ca, ntr-o zi, pe cnd ma aflam pe terasa saraiului
tatalui meu, se brodi ca o pasare mare sa se lase pe terasa
saraiului vizirului, tocmai cnd vizirul se afla acolo; si
vrusei sa sagetez pasarea cu arbalesta mea, da arbalesta nu
nimeri pasarea, ci nimeri ochiul vizirului si i-1 prapadi, cu
vrerea si cu osnda scrisa de Allah! Cum spune poetul:
Lasa ursita sa se mplineasca i nu te osteni sa-ndrepi
vreodata Altceva dect strmba judecata Ajuzilor din lumea
pamnteasca.
Intre-ale vieii tulburate spume,
Nimica nu lasa sa-i schimbe firea,
'Arbalesta - numele iniial al arbaletei.
130
O mie si una de nopi
Nici bucuria oarba, nici mhnirea
Ca totul este trecator pe lume.
Vorba cu vorba, sirurile toate,
Cte ni le-a scris Soarta, le-am urmat - Caci datul Sorii-i
pe vecie dat,
i sa-l mai schimbe nimenea nu poate.
Saalukul urma mai departe:
Dupa ce prapadii astfel, fara putina de zviduire, ochiul
vizirului, vizirul nu cuteza sa crcneasca nimic, ntruct
tatal meu era sultanul cetaii.
i asta era pricina neprieteniei dintre mine si el.
Cnd, asadar, cu minile legate, fusei dus dinaintea lui, el
porunci sa mi se reteze gtul! Atunci i spusei:
- Oare ai sa ma ucizi fara de vreo vina din parte-mi?
El raspunse:
- Da ce vina-i mai mare ca asta?
i mi arata ochiul lui pierdut. Atunci i spusei:
- Am savrsit-o din greseala.
Ci el mi raspunse:
- Daca tu ai savrsit-o din greseala, eu am s-o savrsesc
precugetat!
Pe urma striga:
- Sa fie adus naintea mea!
i ma dusera dinaintea lui. Atunci el ntinse mna si si
nfipse degetul n ochiul meu cel stng si mi-1 zdrobi cu
desavrsire.
i din ceasul acela de-atunci sunt chior, precum ma vedei
cu toii.
Dupa aceea, vizirul porunci sa fiu legat si bagat ntr-o
lada. Pe urma i spuse gdelui:
- i-1 dau n seama. Trage-i sabia din teaca si ia-1 de-
aici. Du-1 afara din cetate, omoara-1 si lasa-1 fiarelor
salbatice sa-l mannce!
A unsprezecea noapte
131
Atunci armasul ma lua si ma duse pna ce iesi din cetate. Ma
scoase atunci din lada, legat de mini si de picioare, si vru
sa ma lege si la ochi, nainte de a ma da morii. Atunci eu
ncepui sa plng si sa rostesc stihurile acestea:
Te socoteam camasa mea de zale,
Scuteala mea de-un lancier vrajmas
Ci tu esti lancea! Fierul minii tale Deschide morii-n mine
largfagas!
Pe cnd eram puternic si-n paftale,
Mna mea dreapta,-n loc de-a pedepsi,
Trecea n mna stnga spada crunta,
In mna care nu stia lovi.
Asa faceam cu cel ce azi ma-nfrunta.
Purcede dar asemeni mie, si Ma crua-acum, cu mila ta marunta,
i lasa-i numai pe dusmanii mei Sageile urgiei sa-mi arunce!
De caznele vrajmasilor misei Sarmanei mele inimi i ajunge Ct
a-ndurat! Inchina-i un crmpei De tainuire, si n-o mai rapune
Cu greul vorbei care nu se spune!
Prieteni mi-am facut, sa-mi fie-armura,
i-asa mi-au fost. Dar mpotriva mea,
i-n minile celor ce-mi poarta ura.
Mi-i socoteam sagei. i-au fost asa!
Le simt n suflet vajnica arsura!
i multor inimi fostu-le-am ca stea,
i le-am hranit, sa-mi fie credincioase.
i credincioase-au fost: spre nselare!
Le-am dat iubirea mea, sa nu ma lase,
Statornic sa-mi ramna-ajutatoare Cnd ma vor bate vremuri
ticaloase.
i-au fost asa! Ci doar ntru vnzare!
132
O mie si una de nopi
Cnd auzi stihurile, mplinitorul osndelor si aduse aminte
ca fusese armas la parintele meu si ca eu nsumi l coplesisem
cu cinstiri, si mi zise:
- Cum sa te omor? Ca sunt rob al tau preasupus!
Pe urma mi spuse:
- Fugi! Viaa i este mntuita! i sa nu te mai ntorci
prin parile acestea, ntruct vei pieri si ma vei da si pe
mine pieirii odata cu tine; cum spune poetul:
Fugi! Mntuie-te, prietene! Du-te!
Dezleaga-i, frate, sufletul pe veci Din lanul legaturilor
trecute!
Da deci uitarii totu-acum cnd pleci!
i lasa si caminul ndragit,
Ca sa slujeasca astazi de mormnt Aceluia ce cndva l-a zidit
Sa-i fie adapostul cald si blnd!
Un alt meleag vei mai gasi vreodata,
i-o alta ara dect ara ta;
Dar sufletu-i e scris ca niciodata,
De-lpierzi, un altul nu vei mai afla.
Ia cugeta: ce nerozie mare Sa vecuiesti n lanuri, asuprit,
Cnd lumea lui Allah sclipeste-n soare i cnd pamntul lui e
nesfrsit!
i-i scris ca daca soarta i-a menit Sa mori ntr-un pamnt,
nu vei putea Dect sa mori unde i-a fost sortit.
Dar cine-si stie oare soarta sa?
Tu uita-te la coama unui leu,
i pilda scumpa sa n-o uii nicicnd:
Grumazul lui se face drz si greu Doar cnd traieste slobod pe
pamnt!
Cnd ispravi stihurile, i sarutai minile. i nu ma
ncrezui cu adevarat n izbavirea mea, dect dupa ce ma vazui
zburat departe.
A unsprezecea noapte
133
Mai pe urma, ma alinai de pierderea ochiului, gndind ca
scapasem de la moarte. i drumeii mai departe, si ajunsei n
cetatea mosului meu. Intrai, asadar, la el si i istorisii ce
i se ntmplase tatalui meu si ce mi se ntmplase si mie de
mi-am pierdut ochiul. Atunci el ncepu sa plnga cu potop de
plnsete si striga:
- O, fiu al fratelui meu! iacata ca mai adaugi o jale la
jalele mele si nca o durere la durerile mele. Caci trebuie
sa-i spun ca fiul mosului tau cel sarman, care se afla
dinaintea ta, s-a pierdut de zile si zile, si eu nu stiu ce-a
pait, si nimeni nu poate sa-mi spuna unde este!
Pe urma se porni pe un plns de cazu pierit. Cnd si veni
n sinesi, mi spuse:
- O, copilul meu, sunt mhnit de o mhnire pna peste poate
din pricina fiului mosului tau, eu, mosul tau! i vii sa mai
adaugi un chin la chinurile mele, istorisindu-mi ce ai pait
si ce a pait tatal tau. Ci, o, copilul meu, mai bine-i ca i-
ai pierdut ochiul dect viata!
La vorbele lui, nu mai putui sa tainuiesc ce se ntmplase
cu fiul mosului meu, copilul sau. Ii dezvaluii, asadar, tot.
La vorbele mele, mosul meu se bucura pna peste marginea
bucuriei, chiar ca se bucura grozav de vorbele mele despre
fiul sau. i mi spuse:
- O, du-ma degraba sa vad mormntul acela.
Iar eu i raspunsei:
- Pe Allah, o, mosule, nu stiu unde este asezat. ntruct
m-am dus de-o gramada de ori sa-l caut, fara a putea sa gasesc
locul lui!
Atunci eu si unchiul meu ne duseram la mecet si, de data
aceasta, uitndu-ma la dreapta si uitndu-ma la stnga,
izbutii sa cunosc ntr-un sfrsit mormntul. Atunci eu si
mosul meu, bucurosi peste masura, intraram sub bolta; traseram
la o parte pamntul si apoi capacul; eu cu mosul meu coborram
cincizeci de
134
O mie si una de nopi
trepte, cte avea scara. Cnd ajunseram la capatul scarii,
vazuram o fumaraie valatucindu-se spre noi, care ne orbi. i
numaidect unchiul meu rosti vorbele care alunga de la cel
care le rosteste orice spaima, anume: ,Nu este putere si tarie
dect ntru Allah Cel Atotputernic!
Atunci pasiram mai departe si ajunseram ntr-o ncapere
mare, plina cu faina, cu semine de toate soiurile, cu bucate
de toate felurile si cu multe alte lucruri nca. i vazuram n
mijlocul ncaperii o perdea coborta peste un pat. Atunci
mosul se uita nlauntrul patului, si l vazu si l cunoscu pe
fiul sau, care era acolo, n braele femeii care coborse
mpreuna cu el; dar amndoi se preschimbasera n carbune
negru, ntocmai ca si cum ar fi fost aruncai ntr-o groapa de
jar!
La privelistea aceea, unchiul meu scuipa n obrazul fiului
sau si striga:
-Asa i se cuvine, o, nelegiuitule! Aceasta-i patimirea de
pe lumea aceasta de jos! Ci i mai ramne si patimirea de pe
lumea cealalta, care-i mai crunta si mai ndelunga!
i, rostind acestea, mosul meu, dupa ce l scuipa n ochi pe
fiul sau, si scoase papucul si l lovi cu pingeaua peste
obraji.
n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
aprinsera zorii si, cuminte, nu vroi sa se prilejuiasca mai
mult de ngaduina ce-i fusese data.
Dar cnd fu cea de a douasprezecea noapte,
urma:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca saalukul i-a spus
copilandrei, pe cnd toi cei strnsi acolo, precum si califul
si Giafar, ascultau povestirea:
A douasprezecea noapte
135
Asadar, dupa ce mosul meu l lovi cu pingeaua papucului
peste obraz pe fiul sau, care se afla ntins acolo, negru ca
de carbune, eu ramasei uluit pna peste poate de naprasna
aceea. i tare ma mhnii din pricina fiului mosului meu,
vazndu-1 asa, ajuns negru ca de carbune, dimpreuna cu copila!
Pe urma strigai:
-Pe Allah! o, mosule al meu, gata! potoleste-i oleaca
aleanurile inimii! ntruct si mie mi se zbate inima amarnic,
cu tot launtrul fapturii mele, de pe urma celor ntmplate
copilului tau! i ma topesc mai cu seama cnd i vad, si pe el
si pe copila, ajunsi asa, negri carbune; si cnd te vad pe
tine, parintele lor, ca nu te mulumesti cu atta, ci l mai
si bai cu talpa papucului!
Atunci mosul meu mi povesti:
O, fiu al fratelui meu! afla ca acest copil, care-i copilul
meu, din pruncia lui s-a aprins de patima dupa chiar sora lui.
Iar eu mereu l-am departat de ea, si mi ziceam n sinea mea:
,Fii pe pace! sunt nca prea tineri! Da degeaba! Nici nu
apucara bine sa ajunga la anii tinereii, ca ntre ei se si
petrecu fapta cea rea. Iar eu aflai! Ci chiar ca nu-mi venea
sa cred de-a binelea! Da tot l-am ocart cu ocara amarnica si
i-am spus:
-Ia bine seama si te fereste de asemenea fapte smintite, pe
care nimeni nu le-a savrsit pna la tine si pe care nimeni nu
le va savrsi dupa tine! Altminteri, avem sa fim de rusine si
de ocara pna la moarte printre sultani! i olacarii au sa
mprastie paania noastra n lumea toata! Asa ca fereste-te de
asemenea fapte, ca de nu, te afurisesc si te omor!
Pe urma luai seama sa-l despart si pe el de ea, si pe ea de
el. Dar se cuvine a socoti ca smintita l ndragea cu dragoste
pojarnica! ntruct eitan si durase lucrarea n ei.
136
O mie si una de nopi
Asa ca, atunci cnd fiul meu vazu ca l desparisem de sora-
sa, pesemne ca atunci, fara a spune nimic nimanuia, si-o fi
facut locul acesta, care se afla sub pamnt. i, precum vezi,
si-a adus aici de-ale gurii si toate astea! i s-a prilejuit
de lipsa mea, cnd ma aflam la vnatoare, spre a veni aici cu
sora lui! i atunci judeul Celui Preanalt si Preaslavit s-a
statorit! i i-a ars pe amndoi chiar aici! Ci caznele de pe
lumea cealalta sunt nca si mai grozavnice si ndelungi!
i deodata mosul meu ncepu sa plnga, iar eu la fel cu el
laolalta. Pe urma mi spuse:
De-acuma vei fi tu copilul meu, n locul celuilalt!
Eu atunci, vreme de un ceas, sezui sa cuget la esaturile
lumii acesteia de sub soare, si, printre toate, si la moartea
parintelui meu din porunca vizirului, si la scaunul lui de
domnie rapit, si la ochiul meu cel pierdut, pe care l vedei
cu toii! i la toate lucrurile cele atta de anapoda, cte i
se ntmplasera fiului mosului meu, si nu putui a ma opri sa
nu plng!
Dupa care iesiram din gropnia; si nchiseram la loc
capacul; pe urma l acoperiram cu pamnt si aduseram mormntul
la starea n care se afla mai nainte; si ne ntoarseram
acasa.
Nici nu apucaram noi bine sa ajungem si sa sedem jos, ca si
auziram o zarva de sunete de razboi, de vuve si de goarne, si
vazuram osteni alergnd, si toata cetatea fu napadita de
vuiete de larma si de praful strnit de copitele cailor. i
chiar ca mintea noastra ramase tare nauca de a nu putea ajunge
sa priceapa temeiul tuturor acestora. Intr-un sfrsit,
sultanul, mosul meu, se hotar sa ntrebe care-i pricina, si i
se raspunse:
- Fratele tau a fost omort de vizirul sau, care a dat zor
sa-si strnga toi ostenii si toate cetele si sa vina aici ct
mai grabnic, ca sa loveasca cetatea pe nevegheate! Iar
locuitorii din cetate au vazut ca nu puteau sa-i steie
A douasprezecea noapte
137
mpotriva! nct au lasat cetatea la cheremul lui!
La vorbele acestea, mi zisei n sinea mea: ,De buna seama,
are sa ma omoare daca voi cadea n minile lui! i iarasi
necazurile si grijile se gramadira n sufletul meu, si iar
pornii sa-mi prefir cu jale prin minte toate napastele
petrecute de tatal meu si de mama mea. i nu mai stiam ce sa
fac. Pe de alta parte, daca as fi iesit la iveala, locuitorii
din cetate si ostenii tatalui meu m-ar fi cunoscut si ar fi
cautat sa ma omoare si sa ma dea pierzarii! i nu mai gasii
alta scapare dect aceea de a-mi taia barba. nct mi taiai
barba, ma stravestii n alte haine si parasii cetatea. i
pornii la drum spre cetatea aceasta a Bagdadului, unde
nadajduiam sa ajung n tihna si sa dau de careva care sa ma
ajute sa razbat pna la saraiul emirului drept-credinciosilor,
Harun Al-Rasid, califul Stapnului Lumii, caruia vroiam sa-i
spun povestea mea si paaniile mele.
Pna la urma ajunsei cu bine n cetatea Bagdadului, chiar n
noaptea aceasta. i nu stiui nici unde sa ma duc, nici unde sa
ma ntorc, si ramasei tare ncurcat. i deodata ma pomenii nas
n nas cu saalukul de colea. Atunci i urai buna pace si i
spusei:
- Sunt strain.
El mi raspunse:
- i eu sunt strain.
Taifasuiram prieteneste, pna vazuram ca vine catre noi
saalukul de colea, cel de al treilea so al nostru. Ne ura
buna pace si ne spuse:
- Sunt strain.
Noi raspunseram:
- i noi suntem straini.
Atunci merseram mpreuna, pna ce ne prinse noaptea. Iar
ursita cea norocita ne calauzi pna aici, n preajma voastra,
stapne ale noastre! i-asa-i cu pricina barbii mele taiate si
a ochiului meu scos!
138
O mie si una de nopi
Dupa povestirea aceasta a celui dinti saaluk, fetiscana i
spuse:
- Gata, bine! si acuma, freaca-te cu mna oleaca pe
crestet
1
. i pleaca repede!
i saalukul i raspunse:
- O, stapna mea, chiar ca nu voi pleca dect dupa ce voi
fi auzit povestirea tuturor soilor mei de aici.
Estimp, toi cei de faa se minunau de povestea aceasta
uluitoare, iar califul i si spuse lui Giafar:
- Hotart lucru, n viata mea nu am auzit o ntm-
1
)
plare ca a saalukului acesta!
Atunci saalukul dinti se duse sa sada jos, ncru- cisndu-
si picioarele; iar cel de al doilea saaluk pasi nainte,
saruta pamntul ntre minile stapnei casei, si istorisi
urmatoarele:
POVESTEA CELUI DE AL DOILEA SAALUK
Eu, o, stapna a mea, cu adevarat nu m-am nascut chior. i
povestea mea, pe care am sa i-o istorisesc, este atta de
uluitoare, nct, daca ar fi scrisa cu andreaua pe colul
dinlauntru al ochiului, ar sluji de nvaatura celui ce este
vrednic a se lumina!
Asa cum ma vezi, sunt sultan, fiu de sultan! Mai afla ca nu
sunt un nestiutor: am citit Coranul si i-am slovenit cele
sapte citanii
2
; am citit, de asemenea, carile de capati ale
dascalilor de stiine; am patruns stiina stelelor si spusele
poeilor. Intr-un sfrsit, pna ntr-atta m-am aplecat asupra
nvaarii tuturor nvaaturilor, nct i-am ntrecut pe toi
vecuitorii din veacul meu.
nct numele meu crescu n ochii tuturor carturarilor.
'Ducerea minii pe crestetul capului este un mod de salut
oriental.
2
,Cele sapte citanii, adica cele sapte feluri de a declama
Coranul, stabilite de scolile canonice de declamaie
musulmane.
A douasprezecea noapte
139
Ba nca, faima mea se ntinse peste toate olaturile si peste
toate meleagurile, iar vorbele despre mine ajunsera la
urechile tuturor sultanilor. i atunci sultanul de la Ind auzi
de mine. i trimise rugaminte la tatal meu sa ma lase sa ma
duc la el si, totodata, chemndu-ma, i trimise parintelui meu
daruri stralucite si peschesuri cu adevarat vrednice de
sultani. nct tatal meu se nvoi si porunci sa mi se
pregateasca sase corabii pline cu de toate, si plecai.
Calatoria noastra pe mare inu vreme de o luna ntreaga,
dupa care ajunseram la un arm. Acolo coborram pe mal caii pe
care i luasem cu noi pe corabii, si camilele; si ntarniaram
zece camile cu darurile menite sultanului de la Ind. i de-
abia porniram la drum, ca un nor de pulbere se si ridica
venind catre noi, si nvalui toate zarile cerului si ale
pamntului, si inu asa vreme de un ceas din zi; pe urma se
mprastie si, de dedesubtul lui, se ivira saizeci de calarei
ca niste lei ntartai. Cnd ne uitaram la ei bine, vazuram
ca erau arabi din pustie, tlhari de drumul mare! Iar cnd ne
zarira, n vreme ce noi o luaram la fuga cu cele zece poveri
de daruri menite sultanului de la Ind, ei se repezira asupra
noastra si si ndreptara goana, cu friele slobozite, catre
noi. Atunci ncepuram sa le facem semne si le strigaram:
- Suntem trimisi la sultanul cel puternic de la Ind! Asa ca
sa nu ne facei vreun rau!
Iar ei ne spusera:
Noi nu suntem nici pe pamnturile lui, nici sub atrnarea
lui!
i-asa ca omorra o parte din slujitorii mei cei tineri, pe
cnd ceilali si eu luaram fuga care ncotro, eu dupa ce
capatai o rana amarnica. Estimp, arabii din pustie se apucara
sa jefuiasca bunurile si darurile noastre ramase pe spinarea
camilelor.
140
O mie //' una de nopi
Iar eu, dupa atta fuga, nu mai stiui nici unde eram, nici
ce se cadea sa fac. Vai, adineauarea eram n falnicii, si
acuma n ticalosie si saracie! i ndemnai la fuga nainte,
pna ce ma pomenii pe un vrf de munte unde gasii o borta; si
putui ntr-un sfrsit sa ma odihnesc si sa-mi petrec noaptea
acolo.
Dimineaa, iesii din borta si mi luai umbletul mai departe,
pna ce ajunsei la o cetate stralucita si nfloritoare, cu un
vazduh atta de minunat, nct iarna nu avea asupra ei nicio
putere^ iar primavara o mbraca pururea cu trandafirii ei.
nct tare ma bucurai de sosirea mea n cetatea aceea, mai cu
seama data fiind istovirea n care ma aflam, vlaguit cum eram
de drum si de fuga. i chiar ca ajunsesem ntr-o stare jalnica
de ofilire. i eram tare schimbat.
n cetatea aceea, nu stiam ncotro sa ma ndrept, cnd,
trecnd pe lnga un croitor, care cosea n croitoria lui,
intrai la el si i urai buna pace! El mi raspunse la urarea
de buna pace si ma pofti cu dragoste sa sed jos, si ma saruta,
si ma ntreba cu bunatate despre pricina ce ma departase de
ara mea. Atunci i istorisii tot ce mi se ntmplase, de la
nceput pna la sfrsit. El atunci ramase tare mhnit pentru
mine, si mi zise:
-O, tinere frumos, nu trebuie sa spui nimic din toata
patarania aceasta nimanui! ntruct tare mi-e frica pentru
tine de sultanul acestei cetai; ca este cel mai mare vrajmas
al parintelui tau, si are un pas vechi de socotit cu el!
Dupa care mi aduse de mncat si de baut; si mneai si baui,
iar el la fel mpreuna cu mine. i ne petrecuram noaptea stnd
de vorba, si mi orndui un loc ntr-un ungher al croitoriei
sale, unde ma ntinsei, iar el la fel, spre a dormi. Apoi mi
aduse tot ce ar fi putut sa-mi fie de trebuina, o saltea si o
nvelitoare.
ezui astfel la el vreme de trei zile, dupa care ma ntreba:
A douasprezecea noapte
141
- tii vreo meserie cu care sa-i ii zilele?
Iar eu i raspunsei:
- De buna seama! sunt carturar priceput n cunoasterea
pravilelor, dascal iscusit la toate nvaaturile; stiu sa
citesc si stiu sa socotesc!
El mi raspunse:
- Prietene, toate astea nu sunt o meserie! Sau, mai
degraba, sunt o meserie, daca vrei (caci ma vazuse tare
deznadajduit), da meseria ta nu are nicio cautare la trgul
din cetatea noastra! Aici, n cetatea noastra, nimeni nu stie
nici sa nvee, nici sa citeasca, nici sa socoteasca. tie
numai cum sa-si dobndeasca agoniseala.
Atunci ma simii tare ncurcat si nu putui dect sa-i spun
iarasi:
- Chiar ca, pe Allah! nu stiu sa fac nimic dect ceea ce
i-am nsiruit!
Iar el mi zise:
- Atunci, baiete, strnge-i bracinarul! i ia o secure si
o funie si du-te de taie butuci pe olaturi, pna ce Allah va
vroi sa te miluiasca cu o soarta mai buna! i mai cu seama sa
nu dezvalui nimanuia stepena ta, ntruct au sa te omoare!
Dupa vorbele astea, se duse sa-mi cumpere o secure si o
funie; si ma trimise sa tai lemne cu ali taietori de lemne,
dupa ce se osteni sa ma nfaiseze lor precum se cuvine.
Plecai atunci cu toporarii si ncepui sa toporasc. Pe urma
mi pusei povara de lemne pe cap, o carai n cetate si o
vndui pe o jumatate de dinar. Cumparai de-ale gurii cu civa
banui si pastrai cu grija partea care mi ramasese din bani.
i astfel, vreme de un an ntreg, trudii mai departe si ma
duceam n fiece zi pe la prietenul meu croitorul, la croitoria
lui, unde ma odihneam la racoare, ncrucisndu-mi picioarele
sub mine n ungherul meu.
142
O mie si una de nopi
ntr-o zi, dupa obiceiul meu, plecai sa tai lemne, si,
ajungnd acolo, gasii o padure deasa, n care se aflau o
mulime de butuci strasnici. Alesei un copac uscat si ma
apucai sa dau la o parte pamntul dimprejurul radacinilor lui;
pe cnd trudeam asa, securea deodata se prinse ntr-un belciug
de arama. Atunci trasei la o parte pamntul de jur mprejur si
vazui un capac de lemn, de care era prins belciugul de arama.
i ridicai capacul. i vazui o scara dedesubt. Cobori pna n
josul scarii si ajunsei la o usa. Intrai pe usa si ajunsei
ntr-o sala falnica de sarai minunat si bine cladit. i gasii
acolo o fetiscana minunata, pe potriva celui mai frumos dintre
margaritare. i ntr-atta nct numai la vederea ei chiar ca
i se si stergeau din inima toata grija, tot aleanul si tot
amarul. Ma uitai la ea si numaidect ma plecai cu nchinaciune
Atoateziditorului carele o daruise cu attea desavrsiri si cu
frumuseea aceea.
Atunci ea se uita la mine si mi zise:
- Esti faptura omeneasca.
i raspunsei:
- Sunt faptura omeneasca.
Iar ea mi zise:
- Da atunci cine a putut sa te ndrume la locul acesta, n
care ma aflu de douazeci de ani, fara a fi vazut vreodata o
faptura de om?
La vorbele ei, care mi se parura pline de gingasie si de
dulceaa, zisei:
- O, stapna mea, Allah este acela carele m-a ndrumat la
salasul tau, pentru ca sa dau ntr-un sfrsit uitarii toate
chinurile si toate napastele mele.
i i istorisii tot ce mi se ntmplase, de la nceput pna
la sfrsit. i povestea mea chiar ca i pricinui multa mhnire
pentru mine, ntruct plnse si mi zise:
- Am sa-i istorisesc si eu povestea mea. Afla, asadar, ca
sunt fiica sultanului Aknamus, domnul de la capatul
A douasprezecea noapte
143
tarmurilor Indului, stapnul peste insula de Abanos. El m-a
maritat cu fiul mosului meu. Dar, n chiar noaptea nunii,
pna a-mi fi pierdut fecioria, m-a rapit un efrit, pe care l
cheama Georgirus, fiul lui Rajmus, chiar fiul lui Eblis. M-a
luat si m-a pornit n zbor si m-a adus n locul de aici, unde
a carat tot ce as fi putut rvni, si prajituri, si zaharicale,
si haine, si esaturi scumpe, si lucruri de casa, si
mncaruri, si bauturi. De-atunci vine sa ma vada tot la
fiecare zece zile, si se bucura de mine, chiar aici, si pleaca
dimineaa. i mi-a spus ca daca voi avea vreo trebuina de el
n rastimpul celor zece zile, pe care le petrece departe de
mine, nu am dect, fie ziua, fie noaptea, sa ating cu mna
cele doua siruri care sunt scrise colo sub bolta salii. i
ntr-adevar, de-atunci, cum ating nscrisul acela, l si vad
ivindu-se. De data aceasta sunt, iacata, patru zile de cnd n-
a venit, si mai are nca sase zile pna a se arata, nct ai
putea sa stai la mine cinci zile, ca sa pleci apoi cu o zi
pna sa vina el.
Eu raspunsei:
- De buna seama! pot.
Ea atunci fu bucuroasa foarte; se ridica drept n sus, ma
lua de mna, ma pofti sa trec printr-o usa boltita si ma duse
la un hammam gingas si placut si plin de o abureala dulce.
Atunci, pe loc, ma dezbracai, si la fel si ea se dezbraca
goala toata; si amndoi intraram sa ne scaldam. Dupa scalda,
sezuram jos pe podina hamma- mului, ea lnga mine, si ncepu
sa ma mbie sa beau sorbet de mosc, si puse dinainte-mi niste
prajituri minunate. Pe urma taifasuiram dulce mai departe, si
mncaram din toate cele cte erau bunataurile efritului,
rapitorul ei.
Apoi ea mi zise:
- Asta-seara ai sa dormi si ai sa te odihnesti bine de
ostenelile tale, spre a fi apoi ntremat bine.
144
O mie si una de nopi
Iar eu, o, stapna a mea, ma lasai ispitit sa dorm, dupa ce
i mulumii ndelung. i chiar ca mi uitai toate grijile. La
trezire, o vazui cum sedea jos lnga mine si cum ma mngia
dulce pe mini si pe picioare. Atunci rostii numele lui Allah,
spre a chema asupra ei toate binecuvntarile, si sezuram la
taifas vreme de un ceas, iar ea mi spuse lucruri tare
dragalase. mi spuse:
- Pe Allah! mai nainte, singura-singurica n saraiul
acesta de sub pamnt, eram plina de mhnire si mi simeam
pieptul apasat, ntruct nu aveam pe nimeni cu care sa stau de
vorba, si-asa vreme de douazeci de ani! i slava lui Allah!
Preamarit fie El ca te-a calauzit pna la mine!
Pe urma, cu glasul ei dulce, mi cnta strofele acestea:
Daca am fi stiut cumva,
De-am fi afilat de mai-nainte Vreun zvon despre venirea ta,
Atunci am fi zorit a-ntinde i a-i desterne sub picioare,
Ca tu sa poi calca asa Pe umilitele covoare,
Pe care le eseam minune Din purpuriul nostru snge i din
negreala de carbune,
Luata, ca sa te mbete,
Din ochiul nostru care plnge De bucurie ca te vede.
Te-ar fi poftit pe-o catifea Obrajii nostri moi si dulci,
i coapsa noastra-i asternea Matasea-n care sa te culci,
O, calator de noapte-adus La noi de sfetnicele astre,
Caci locul tau e mai presus De pleoapele privirii noastre!
A douasprezecea noapte
145
La auzul stihurilor, i mulumii cu mna pe inima; iar
dragostea ei se mplnta nca si mai naprasnic n mine; si si
luara zborul si grijile, si necazurile mele. Apoi ncepuram sa
bem din acelasi pocal, si tot asa pna seara; atunci, n
noaptea aceea, ma desfatai cu ea, n deplina bucurie. i
niciodata n viaa mea nu am avut o noapte asemanatoare cu
noaptea aceea. Iar cnd veni dimineaa, ne scularam tare
mulumii unul de altul si plini de bucurie ntr-adevar!
Eu atunci, cu totul aprins nca, si mai cu seama spre a-mi
alungi bucuria, i zisei:
- Vrei sa te ajut sa iesi de sub pamnt si sa te scap de
ginnul acela?
Ea ncepu sa rda si mi spuse:
- Taci tu si mulumeste-te cu ce ai! ca iacata! amartul
acela de efrit nu va avea dect o zi din zece, pe cnd tu, i
fagaduiesc, le vei avea de fiecare data pe celelalte noua
zile!
Eu atunci, dus de pojarul patimii, ma lasai trt de vorbe
desarte, ntruct i spusei:
- Nicidecum! am sa sfarm pe data de la temelie pna n
crestet bolta aceasta, n care sunt sapate scrierile lui
vrajitoresti, pentru ca astfel efritul sa-mi vina la ndemna
si sa pot sa-l omor! ntruct de multa vreme m-am deprins sa-
mi fac o joaca din macelarirea tuturor efriilor de deasupra
si de dedesubtul pamntului.
La vorbele mele, si spre a ma potoli, ea ncepu sa-mi nsire
stihurile acestea:
O, tu, cel care mai ceri un ragaz,
Pna-a ne despari pe totdeauna,
i care-abia soptesti cu jalea-n glas Ca desparirea e ca
matraguna,
146
O mie si una de nopi
Nu stii tu oare ca doar desparirea E singurul si-adevaratul
leac De-a nu te fereca n lan iubirea,
Ci numai de-a iubi ce i-este drag?
Nu vrei sa cugeti si sa nelegi Ca orisice iubire se
sfrseste Sub zodia nenduratei legi Ce n plictis si-n sila-o
vestejeste,
i dragostele noastre, pnla urma,
Cu voie, fara voie, tot se curma?
i eu, fara a lua seama la stihurile pe care mi le nsira,
trntii o izbitura naprasnica de picior n bolta!...
In clipa aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si, cuminte, tacu.
Iar cnd fu cea de a treisprezecea noapte,
urma
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca al doilea saaluk
si-a urmat astfel povestirea dinaintea tinerei stapne a
casei:
Asa ca, o, stapna a mea, cnd trasei n zidul boitei
izbitura aceea naprasnica de picior, femeia mi spuse:
- Iacata efritul! Vine la noi! Au nu te-am prevestit? Or,
pe Allah! m-ai dat pierzaniei! Da acuma gndeste-te cum sa
scapi tu, si asa ca iesi tot pe acolo pe unde ai venit!
Eu atunci ma repezii pe scara. i, din pricina spaimei, mi
uitai jos, spre prapadul meu, ncalarile si securea. nct,
cum de-abia suisem numai cteva trepte de scara, ma ntorsei
oleaca spre-a mai arunca o privire dupa ncalarile mele si
dupa secure; si vazui pamntul cum se crapa si cum iese din el
un efrit mare, ngreosator
A treisprezecea noapte
147
de urt, care i spuse femeii:
- Care-i pricina zguduiturii naprasnice cu care m-ai
speriat? Ce nenorocire ai pait?
Ea raspunse:
Chiar ca nicio nenorocire, afara ca adineaori mi-am
simit pieptul apasat de singuratate si m-am ridicat spre a ma
duce sa beau vreo bautura racoritoare care sa-mi mai usureze
pieptul si, cum m-am ridicat prea iute ca sa ma duc, am
alunecat si am cazut lovindu-ma de bolta.
i efritul i zise:
- A, desfrnata ticaloasa! bine mai stii sa mini!
Pe urma ncepu sa se uite prin sarai, ba la dreapta, ba la
stnga, si pna la urma gasi ncalarile si securea mea.
Atunci striga:
- Ha! ce vra sa zica ciurucurile astea? Spune! De unde ai
lucrurile astea omenesti?
Ea raspunse:
Pai chiar acuma cnd mi le arai le vad si eu! Nu le-am
mai vazut niciodata pna acum. Pesemne ca or fi fost agaate
la spatele tau, si chiar tu le-ai fi adus aici.
Atunci ginnul, n napada mniei, striga:
Ce vorbe smintite, desanate si anapoda! N-ai sa ma
zapacesti cu ele, o, talanio!
La vorbele acestea, o lasa goala toata, o puse n cruce
ntre patru stlpi nfipi n pamnt si, lund-o la
schingiuiri, ncepu s-o ntrebe despre ce se ntmplase. Dar
eu nu mai putui sa ndur, nici sa-i aud plnsetele; si urcai
repede pe scara, tremurnd de spaima; si, ajungnd afara,
pusei la loc capacul precum fusese si l ascunsei de priviri,
acoperindu-1 cu pamnt. i ma cuprinse caina pentru fapta
mea, pna peste marginile cainei. i ncepui sa cuget la
femeie, la frumuseea ei si
148
O mie si una de nopi
la caznele la care o supunea procletul acela, dupa ce femeia
sezuse cu el vreme de peste douazeci de ani. i mai cu seama
ramasei tare necajit la gndul ca o chinuia din vina mea. i,
n clipita aceea, ncepui iarasi sa cuget si la tatal meu si
la mparaia lui si la starea ticaloasa de taietor de lemne n
care eram, si, plngnd ntruna, rostii un stih
1
despre
ntmplarile acestea amarnice.
Dupa care mi vazui de drum mai departe, pna ce ajunsei la
croitor, prietenul meu. i l gasii pe croitor, care, din
pricina lipsei mele, sta ca pe o tigaie pusa la prajit pe foc.
i sedea acolo, asteptndu-ma cu nerabdare. i mi zise:
- Ieri, daca nu te-am mai vazut ca de obicei, mi-am
petrecut noaptea cu inima la tine! i mi-a fost frica pentru
tine, sa nu fi dat n padure peste vreo fiara salbatica ori
peste altceva de soiul acesta. i preamarit fie Allah pentru
izbavirea ta!
Eu atunci i mulumii pentru bunatatea sa, intrai n
croitorie si sezui jos n ungherul meu; si ncepui sa cuget la
cte mi se ntmplasera si sa ma cert singur pentru izbitura
de picior pe care o dadusem boitei. Deodata, prietenul meu cel
bun, croitorul, intra si mi spuse:
- Se afla la usa croitoriei un ins, un fel de persan, care
te cauta si care are la el securea si ncalarile tale. A
trecut cu ele pe la toi croitorii de pe ulia, spunndu-le:
,Am iesit de cu zori ca sa ma duc la rugaciunea de dimineaa
la chemarea muezinului
2
, si am gasit n cale
1
Salie reproduce si stihurile:
Sa iei aminte-ntotdeauna,
Chiar si cnd soarta te rasfaa:
Astazi ii e usor, da mine Te-asteapta cazna grea si greaa.
1
Muezin (din cuvntul arab mo 'adhdin - ,cel care cheama la
rugaciune) - slujitor la geamie, care vesteste credinciosilor
musulmani ceasul de rugaciune, chemndu-i din minaret cu glas
cntat.
A treisprezecea noapte
149
lucrurile acestea, fara a izbuti sa aflu ale cui ar putea sa
fie. Spunei-mi voi dara cine-i stapnul lor!
Atunci croitorii de pe ulia noastra, care te stiu, vaznd
securea si ncalarile, cunoscura ca sunt ale tale si i
spusera degraba persanului unde stai. i a venit aici, te
asteapta la usa croitoriei. Iesi, asadar, si mulumeste-i
pentru osteneala, si ia-ti securea si ncalarile.
Dar eu, la vorbele fui, simii ca ma ngalbenesc la chip si
ca tot trupul mi se topeste de spaima. i, pe cnd stam
prostit asa, deodata pamntul de dinaintea ungherului meu se
crapa, iar persanul cu pricina se si ivi pe acolo. Era
efritul! Care, dupa ce fugisem, o pusese pe soia lui cea
tnara la schingiuiri; si ce schingiuiri! Dar ea nu-i
marturisise nimic. El atunci a luat securea si ncalarile si
i-a spus:
- Am sa-i dovedesc ca sunt ntr-adevar Georgirus, din via
lui Eblis! i ai sa vezi tu daca sunt n stare ori ba sa i-1
aduc aici pe stapnul securii si al ncalarilor!
i atunci a venit sa se slujeasca faa de croitori de
siretlicul despre care am vorbit.
Asa ca intra napristan la mine, de dedesubtul pamntului, si
pe data, fara a mai pierde o clipita, ma si nhaa! si lua
zborul si se ridica n vazduhuri; pe urma se lasa jos si se
afunda n pamnt! Ct despre mine, mi pierdusem orice
simire. i intra cu mine n saraiul de sub pamnt n care ma
dedulcisem la desfat. i o vazui pe tinerica goala-golua si
cu sngele curgndu-i pe solduri! Atunci ochii mi se muiara n
lacrimi. i efritul se duse la ea si, nsfacnd-o, i zise:
- O, dezmatato! Iacata-ti handralaul!
. ' .Li
Atunci muierusca se uita la mine si spuse:
- Nu stiu cine este. i nu l-am vazut niciodata, dect
nui "
1
-acum!
- Ce? Nici acuma, cnd se afla dinainte-i nsusi
faptasul ticalosiei, tot nu marturisesti?
150
O mie si una de nopi
Ea atunci zise:
- Habar nu am cine este. i nu l-am vazut n viata mea. i
nu mi-e ndemna sa mint dinaintea lui Allafi!
Atunci efritul i zise:
- Daca chiar habar nu ai cine este, ia sabia si reteaza-i
capana!
Ea atunci lua sabia, veni la mine si se opri dinainte-mi. Eu
atunci, galben de spaima, i facui un semn din sprncene ca nu
(spre-a o ruga sa-i fie mila) si lacrimile mi curgeau de-a
lungul obrajilor. Atunci mi clipi si ea din ochi; si rosti cu
glas tare:
- Tu esti pricina nenorocirilor noastre!
Eu atunci iarasi i facui semn din sprncene, iar cu graiul
i spusei niste stihuri cu doua nelesuri:
ndeajuns stiu ochii sa-si ntocmeasca graiul,
i-ar fi zadarnic limba sa-si mai destearna-alaiul Cnd
singura privirea despleticeste taine, nvaluite bine n inima
ca-n haine.
La cea dinti ivire dulci lacrimi potopira,
i mut ramase glasul, iar mintea fara sira;
i numai ochii galesi soptesc ncet si rar Tot ce sopteste
vraja strnitului pojar.
Clipirea pleoapei spune simirea lumii toata,
Degeaba-i ca vreun deget n toba sa mai bata Sprnceana ine
locul ntregului alai.
Tacere, dar! Aleanul graieste fara grai.
Atunci femeia cea tinerica mi pricepu si semnele si
stihurile, si arunca din mini sabia efritului. Iar efritul
lua sabia si mi-o ntinse si-mi zise:
- Reteaza-i gtul, si am sa te slobozesc si n-am sa-i fac
niciun rau!
Iar eu spusei:
-Da!
i luai sabia si naintai cu drzie si ridicai braul! Ea
atunci mi spuse, facndu-mi semn din sprncene:
A treisprezecea noapte
151
- Oare eu te-am vatamat cu ceva?
Atunci ochii mei se umplura de lacrimi, si aruncai din mini
sabia si i spusei efritului:
- O, puternicule efrit, o, viteaz vladnic si de nenfrnt!
daca femeia aceasta ar fi fost, precum o socoti tu, de puina
credina si de puina judecata, ar fi gasit legiuita caderea
capului meu retezat! Or, dimpotriva, iacata ca aceasta-i chiar
sabia pe care a aruncat-o departe de ea. Cum, dar, as putea
eu, la rndul meu, sa gasesc legiuit a-i reteza gtul, mai cu
seama dat fiind ca niciodata nu am mai vazut-o pna n ceasul
de acum? nct niciodata nu am sa savrsesc fapta aceasta,
chiar de va urma sa ma faci a bea pocalul morii crunte!
La spusele mele, efritul striga:
- Ha! acuma sunt bine ncredinat de legatura dintre voi!
i-atunci, o, stapna a mea, blestematul lua sabia, izbi
mna femeii si o reteza; pe urma izbi cealalta mna si o
reteza la fel; pe urma i reteza piciorul drept; pe urma i
reteza piciorul stng. i-asa, din patru izbituri, reteza cele
patru madulare. Iar eu priveam cu ochii mei si ma gndeam ca
neabatut am sa mor.
n clipita aceea, tnara femeie se uita la mine pe furis si
mi facu un semn cu ochiul. i, vai, efritul vazu clipirea
aceea din ochi si striga:
- O, plod de lele! iacata ca savrsesti nselaciunea cu
ochiul!
i atunci o izbi peste gt cu sabia si i reteza capul. Pe
urma se ntoarse spre mine si mi zise:
- Afla, o, tu, faptura de om, ca, n privina noastra,
noua, ginnilor, ne este ngaduit, ba ne este chiar legiuit si
statorit s-o omorm pe soia necredincioasa! Afla, asadar, ca
pe tinerica aceasta am rapit-o n noaptea nunii ei, cnd nu
avea nca dect doisprezece ani, si mai nainte ca vreun altul
sa se fi bucurat de ea ori s-o
152
O mie si una de nopi
fi cunoscut! Am adus-o aici si veneam s-o vad o zi din zece,
spre a-mi petrece noaptea cu ea, si ma veseleam cu ea lund
nfaisarea unui persan! Da daca m-am ncredinat ca ma
nsala, am omort-o! De altminteri, nu m-a nselat dect numai
cu ochiul, cel cu care a clipit uitndu-se la tine. Ct despre
tine, ntruct nu m-am putut ncredina ca te-ai fi dezmaat
cu ea, spre-a o ajuta sa ma nsele, nu am sa te omor. Ci,
oricum, ca sa nu poi sa rzi n spatele meu, vreau sa-i
casun un rau care sa-i rapeasca falnicia! i te las sa-i
alegi soiul care i place mai mult dintre toate relele.
Eu atunci, o, stapna a mea, ma bucurai pna peste marginile
bucuriei, vazndu-ma scapat de la moarte. i bucuria ma
ndemna sa ma prilejuiesc de mila lui. i i zisei:
- Chiar ca nu stiu ce sa aleg dintre toate napastele! Mi-ar
placea mai mult niciuna!
Atunci efritul, mniat, izbi n pamnt cu piciorul si
striga:
- Ii spun sa alegi! De pilda, alege n ce nfaisare vrei
sa te vrajesc! Vrei un chip de magar? Nu! Un chip de cine? Un
chip de catr? Un chip de corb? Ori mai degraba un chip de
maimua?
Eu atunci i raspunsei, tot cautnd un spor de mila,
ntruct aveam nadejde la o ndurare deplina:
- Pe Allah! o, stapne Georgirus, din spia lui Eblis cel
puternic! daca ma crui, si Allah are sa te crue; ntruct te
va avea drag pentru iertarea data unui bun muslemin, care nu
i-a casunat niciodata vreun necaz!
i ma milogii mai departe la el, pna peste marginile
rugaminilor, stnd n picioare ugilit dinaintea lui, si i
spusei:
- Ma osndesti pe nedrept!
El atunci mi raspunse:
- Destul cu vorbe de-alde astea, ca te omor! Asa ca
A treisprezecea noapte
153
nu te prilejui mai mult de bunatatea mea, ntruct sunt dator
numaidect sa te vrajesc!
La vorbele acestea, ma nsfaca, despica bolta si pamntul de
deasupra noastra si si lua zborul cu mine n vazduhuri, atta
de sus, nct nu mai vazui pamntul dect sub nfaisarea unei
strachini de apa. Atunci cobor pe vrful unui munte si ma
lasa jos; lua oleaca de pamnt n mna, slomni deasupra-i,
mormaind cam asa: ,Hm! hm! hm!, rosti niste vorbe, pe urma
arunca pamntul acela asupra mea, strignd:
- Leapada-i chipul si ia chip de maimua!
i, tot atunci, o, stapna a mea, ma si preschimbai n
maimua, da ce maimua! Batrna de pe puin o suta de ani si
amarnic de urta! Atunci, daca ma vazui cu nfaisarea aceea,
dintru-nti ramasei nemulumit si ncepui sa opai; si chiar
ca opaiam! Pe urma, de vreme ce opaiala nu-mi folosea la
nimic, ncepui sa-mi plng de jale si de jalea celui care
fusesem. Iar efritul rdea ntr-un chip nfricosator. Pe urma
se mistui.
Atunci ncepui sa cuget la strmbataile soartei, si vazui,
pe pielea mea, ca ntr-adevar soarta nu sta nicidecum n
puterea fapturii.
Dupa care ncepui sa cobor de-a rostogolul din vrful
muntelui pna jos de tot. i pornii la drum, dormind noaptea
n pomi, si-asa, vreme de o luna, pna ce ajunsei la armul
Marii Sarate. Ma oprii acolo vreme de vreun ceas si, ntr-un
sfrsit, vazui n mijlocul marii o corabie pe care vntul
prielnic o mpingea spre arm, catre mine. Eu atunci ma
ascunsei pe dupa o stnca si asteptai. Cnd vazui oamenii ca
sosesc si ca ncep sa foiasca de colo-colo, mi luai inima n
dini si sarii n mijlocul corabiei. Atunci unul dintre oameni
striga:
- Alungai-o repede pe fiina aceasta de rea vestire!
Iar altul striga:
- Ba s-o omorm!
154
O mie p una de nopi
Iar al treilea striga:
- Da, s-o omorm cu sabia!
Eu atunci ncepui sa plng si abatui cu laba vrful sabiei,
iar lacrimile-mi curgeau din belsug.
Atunci capitanului i se facu mila de mine si le zise:
- O, negustorilor, maimua aceasta iacata cum se milcuieste
la mine, iar eu i ascult rugamintea; este sub ocrotirea mea!
Nimeni sa n-o prinda si nici s-o alunge ori s-o tulbure!
Pe urma capitanul ncepu sa ma cheme si sa-mi spuna vorbe
dulci si mbietoare; iar eu i pricepeam toate vorbele. nct
capitanul ma lua ca slujitor; iar eu i ndeplineam toate
nevoile si l slujeam pe corabie.
Vntul ne fu prielnic vreme de cincisprezece zile, si
traseram la arm lnga o cetate nemasurat de mare si atta de
plina de locuitori ct numai unul Allah putea sa le socoteasca
numarul!
La sosirea noastra, vazuram ca vin catre noi niste mameluci
care erau trimisi de sultanul cetaii. Se apropiara si le
urara bun venit negustorilor, si le spusera:
- Sultanul nostru va firitiseste pentru buna voastra sosire
si ne-a nsarcinat sa va aducem sulul acesta de pergament, si
cere: ,Fiecare dintre voi sa scrie aici cte un rnd cu
scriitura lui cea mai frumoasa!
Eu atunci, tot cu nfaisarea mea de maimua, ma ridicai si
deodata smulsei din minile lor sulul de pergament, si sarii
cu el ceva mai ncolo. Lor atunci li se facu frica sa nu care
cumva sa-l rup si sa-l arunc n apa. i ma strigara cu ipete,
si vrura sa ma omoare. Atunci eu le facui semn ca stiam si ca
vroiam sa scriu. Iar capitanul le spuse:
- Lasai-o sa scrie! De-o vom vedea ca mzgaleste, avem s-o
oprim a mzgali mai departe; dar daca ntr-adevar stie sa
scrie frumos, am s-o nfiez de copil al meu! Ca
A treisprezecea noapte
155
n-am vazut vreodata o maimua mai desteapta.
Eu atunci luai calamul
1
, l apasai pe clii din calimara,
ntinznd frumos cerneala pe amndoua feele calamului, si
ncepui sa scriu.
Scrisei asa patru strofe ticluite atunci, fiecare ntr-alt
fel de scriitura si ntr-alt fel de stihuire: cea dinti
strofa n scrierea rikcv, cea de a doua n scrierea ribani-,
cea de a treia n scrierea sulsr, iar cea de a patra n
muhakkik:
a)
Vremile-au nsemnat cu grija potoapele de mile rare Cte le-au
savrsit cei darnici n lumea noastra
trecatoare;
i nimeni n-ar putea vreodata sa pomeneasca si socoata
Potoapele de binefaceri de cte tu ai fost n stare.
Caci toata spia omeneasca, dupa Allah cel Preaslavit, Numai
la tine-si afla sprijin la ceas de cumpana cumplit. i tu
esti, singurul pe lume, nadejdea noastra-a tuturor, i-n tine-
i nesecat de-a pururi al binefacerii izvor.
b)
Acum sa va vorbesc, prieteni, despre calamul lui vrajit:
Calamul lui! El e parinte calamurilor cte-s toate!
El cel dintiu-i din calamuri, cum altul nu s-a pomenit; El l-
a-nalat n marea faima a minilor straluminate.
i, prin calamu-acesta gingas, sub degetele-i, cinci, cnd
scrie,
Asupra lumii curg cinci ruri de grai ales si poezie,
c)
Acum sa va vorbesc, prieteni, despre nemurirea sa:
Nu este scriitor pe care moartea cea grea sa nu-l doboare,
Caci nimeni nu traieste pururi! Dar pururi nu se va uita
Multpreafrumoasa-i scriitura: ea singura-i nemuritoare!
1
Calam pana de scris, confecionata din tulpina de
trestie, folosita pentru scrierea caracterelor arabe. In
romneste cuvntul acesta a dat, prin intermediu turcesc,
termenii calimara, calem (administraie publica sau
cancelarie) si calemgiu (funcionar de cancelarie, copist sau
scriitor cu cala- mul, diac, uricar, gramatic).
156
O mie si una de nopi
nct sa nu lasi niciodata sa scrie pana-i altceva Dect ce
i va fi cununa la judecata viitoare!
d)
Cnd te apuci sa deschizi calamarul,
Nu-i muia pana-n sfnta lui cerneala Dect sa zugravesti pe
foaie pajisti Cu straturi de lumina si de soare;
Caci daca nu i-e dat sa darui lumii Maree gnduri daltuite-n
fala,
Sileste macar sa-i nsenini ochii Cu smaluri dulci de flori
si de culoare.
i astfel, pe drept, vei fi si vei ramne,
La ceasul Judecaii viitor,
In rndul binecuvntat cu slava Al celor mai de seama
scriitori.
Cnd ispravii de scris, le ntinsei sulul de pergament. i
toi fura cuprinsi de cea mai mare minunare, pe urma fiecare,
rnd pe rnd, scrise cte un sir cu cea mai frumoasa scriitura
a lui.
Dupa care robii plecara sa-i duca sultanului sulul. Iar cnd
sultanul cerceta toate scriiturile, nu fu mulumit dect numai
de scriitura care era facuta n patru feluri osebite si pentru
care eram vestit n lumea ntreaga, pe cnd mai eram nca fiu
de sultan.
Sultanul atunci le spuse tuturor prietenilor sai, ci erau
de faa, si robilor:
-Ducei-va toi la mesterul acestei scriituri frumoase, si
dai-i caftanul acesta de fala spre a se nvesmnta cu el, si
poftii-1 sa ncalece pe catrca mea cea mai frumoasa, si
nsoii-1 cu alai, n zarva de alaute, si poftii-1 dinaintea
mea!
La vorbele Mariei Sale, toi ncepura a zmbi. Iar sultanul,
bagnd de seama, ramase tare oart si striga:
-Ce! va dau o porunca, iar voi rdei de mine?
A treisprezecea noapte
157
i ei raspunsera:
- O, doamne al veacului, nu cutezam noi a rde de vorbele
Mariei Tale! da trebuie sa-i spunem ca acela care a scris
scriitura aceasta nu este vreun fiu de Adam, ci e o maimua a
capitanului corabiei!
Atunci sultanul ramase minunat pna peste fire de vorbele
lor, pe urma se cutremura de bucurie si de rs, si striga:
- Vreau sa cumpar maimua aceea!
Tot atunci, le porunci tuturor oamenilor de la curtea lui sa
se duca la corabie sa capete maimua si sa ia cu ei catrca si
caftanul de fala, si le spuse:
- Trebuie neabatut s-o mbracai cu caftanul acesta de
fala, s-o poftii sa ncalece pe catrca si s-o aducei aici!
Atunci toi venira la corabie si ma cumparara la pre greu
de la capitan, care nu vroise dintru-nti. Eu, pe urma, i
facui un semn capitanului spre a-i spune ca eram tare mhnit
sa ma despart de el. Pe urma, ma luara, ma nvesmntara cu
caftanul cel falnic, ma ajutara sa ncalec pe catrca si
plecaram cu toii, n zvoana alautelor dulci, din cetatea
aceea; si toi locuitorii din cetatea aceea ramasera
nmarmurii si ncepura sa se uite cu o luare-aminte
nemarginita la privelistea aceea uluitoare si de-a mirarilea.
Dupa ce ma adusera dinaintea sultanului si dupa ce l vazui,
sarutai de trei ori pamntul dintre minile sale si pe urma
ramasei nemiscat. Atunci sultanul ma pofti sa stau jos, iar eu
sezui n genunchi. Atunci toi cei de faa se minunara de buna
mea crestere si de polisfetia mea aleasa; ci tot sultanul fu
cuprins de minunarea cea mai mare. i, de ndata ce ma asezai
astfel n genunchi, sultanul porunci sa plece toata lumea, si
toata lumea pleca. Nu mai ramasera n sala dect sultanul,
capetenia hadmbilor, un rob tnar, ndragit de sultan, si eu,
o,
158
O mie si una de nopi
stapna a mea! Atunci sultanul porunci sa mi se aduca de
mncare. i fu adusa o masa pe care se gaseau toate bucatele
pe care un suflet si le poate dori si rvni, si toate
lucrurile care fac desfatul ochilor. Iar sultanul mi facu
semn sa mannc. Eu atunci ma ridicai si sarutai pamntul
dintre minile sale, de sapte ori pe rnd, si sezui jos tare
cuviincios, si ncepui sa mannc, aducndu-mi aminte de toata
buna-cresterea mea din trecut.
Dupa ce masa fu strnsa, ma sculai si eu spre a ma duce sa
ma spal pe mini; ma ntorsei pe urma, dupa ce ma spalai pe
mini, si luai calimara, calamul si o foaie de pergament, si
scrisei doua strofe despre bunatatea cofeturilor arabesti:
O, dulci cofeturi, gingase comori,
Zaharuri mpletite-n foi subiri,
Voi suntei tiriacul vrajitor,
Voi suntei leac oricarei otraviri!
Numai pe voi, zumaricale scumpe,
Va ndrageste inima-mi ntreaga,
Voi, pentru care sufletu-mi se umple De sfnta prietenie ce ne
leaga.
Ah, cum tresare inima-mi cnd vede,
Pe masa-ntinsa, n mijlocul ei,
O kenafa cu pletele boghete i aromind n dulcele-i olei,
Scaldata-n untul lenevos si proaspat i-n mierea ei de aur
risipit,
Intr-o tabla ce-mbie sa-i fii oaspat La ceasul desfatarii
fericit.
O, kenafa, o, kenafa-ntocmita Din taieeii bucuriei rare,
De-atta pofta dusa-ntru ispita O, kenafa, ard ca o facla
mare!
A treisprezecea noapte
159
Simt moartea neagra-n preajma mea cum vine Cnd nu te vad
zmbindu-mi de pe masa!
O zi din viaa nu pot fara tine,
O, kenafa, ya kenafa aleasa!
Dupa care pusei jos calamul si hrtia si ma ridicai si ma
dusei sa stau cuviincios mai deoparte. Atunci sultanul privi
ce scrisesem si citi, si se minuna cu uluire si striga:
- Este oare cu putina ca o maimua sa stie stapni atta
pricepere la vorba si mai cu seama o scriitura atta de
frumoasa? Pe Allah! asta-i minunea minunilor!
n clipita aceea, i se aduse sultanului tablaua de sa-
trange, si sultanul ma ntreba prin semne:
- tii sa joci sah?
Iar eu facui din cap:
- Da, stiu!
Atunci ma apropiai, ornduii sahul si ncepui sa joc cu
sultanul. i l batui de doua ori! Atunci sultanul nu stiu ce
sa mai creada si minile lui ramasera nauce, si grai:
- De-ar fi un fiu de Adam, i-ar ntrece pe toi muritorii
din veacul sau!
Atunci sultanul i zise hadmbului:
- Du-te la stapna ta cea tnara si spune-i: ,Vino repede
la sultan, o, stapna mea, caci vreau ca fiica mea sa se
poata bucura de privelistea aceasta si sa vada maimua aceasta
de-a mirarilea!
Atunci hadmbul se duse si se ntoarse numaidect cu stapna
lui cea tnara, fata sultanului, care, de cum ma vazu, si si
acoperi chipul cu iasmacul si spuse:
- O, parintele meu, cum de te-ai putut amagi sa trimii
dupa mine spre a ma aduce la vederea barbailor straini?
Iar sultanul i spuse:
- O, copila mea, nu se afla aici la mine dect robul
160
O mie si una de nopi
meu cel micu, copilul de colea, si hadmbul care te-a
crescut, si maimua aceasta, si eu, tatal tau! Asa ca faa de
cine de aici i acoperi chipul?
Fata atunci raspunse:
- Afla, o, parinte al meu, ca maimua aceasta este fiul
unui sultan! Pe sultanul, parintele sau, l cheama Aymarus si
este stapn peste o ara din launtrul departat. Maimua
aceasta este numai vrajita; si nsusi efritul Georgirus, cel
din stirpea lui Eblis, este acela care l-a vrajit, dupa ce a
omort-o pe chiar soia sa, fata sultanului Aknamus, stapnul
de peste Insula de Abanos. Maimua pe care tu o socoi maimua
adevarata este, asadar, om, carturar vestit, nvaat si tare
nelept!
La vorbele acestea, sultanul se minuna foarte, se uita la
mine si ma ntreba:
- Este adevarat ceea ce spune despre tine fiica mea?
Eu raspunsei dnd din cap:
- Da! Este adevarat!
i ncepui sa plng. Atunci sultanul o ntreba pe fiica
sa:
- Da de unde ai nvaat tu sa pricepi ca este vrajit?
Ea raspunse:
- O, parinte al meu, cnd eram mica, batrna care o slujea
pe maica era o vrajitoare, doldora de siretlicuri si tare
mestera la fermecatorie. i ea-i cea care m-a nvaat
mestesugul vrajitoriei. i de-atunci pna acum am adncit si
mai mult mestesugul acesta, m-am desavrsit n el, si asa am
nvaat aproape o suta si saptezeci de feluri de fermecatorii;
iar cel mai marunt dintre ele m-ar face n stare sa mut
saraiul tau ntreg, cu toate pietrele lui si cu toata cetatea,
tocmai dincolo de muntele Kaf, sa prefac tot meleagul acesta
ntr-o faa de mare si sa-i preschimb pe toi locuitorii n
pesti!
Atunci parintele ei striga:
- Ma rog ie, pe adevarul numelui lui Allah, o,
A patrusprezecea noapte
161
copila mea, slobozeste-1 pe tnarul acesta, ca sa pot sa mi-1
fac vizir! Cum? stapnesti un har atta de scump, iar eu nici
habar nu am? Of, slobozeste-1, ca sa mi-1 fac numaidect
vizir, ntruct trebuie sa fie un tnar zarif si plin de
desteptaciune!
Iar fata raspunse:
- Din toata inima prietenoasa si calda, si ca o cinstire
datorata!
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua, si se opri cu chibzuina.
Dar cnd fu cea de a patrusprezecea noapte,
urma:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca al doilea saaluk i-
a spus stapnei casei:
O, stapna mea, fata, la vorbele acelea, lua un cuit, pe
care erau nvrstate niste slove n limba ebraica, si cu acel
cuit trase un cerc n mijlocul saraiului, iar n mijlocul
cercului scrise niste nume si niste semne talis- manice; pe
urma sezu n mijlocul cercului si murmura niste vorbe
vrajitoresti, si citi dintr-o terfeloaga tare veche niste
lucruri pe care nimenea nu le pricepu, si o inu tot asa un
oarecare rastimp. Dintr-odata, partea saraiului n care ne
aflam noi se cufunda ntr-o bezna atta de groasa, nct
gndiram ca am fost ngropai de vii sub naruiturile lumii.
i, deodata, dinaintea noastra se ivi efritul Georgirus, n
nfaisarea cea mai cumplita si mai hda, cu minile ca niste
furci, cu picioarele ca niste catarge si cu ochii ca doi
taciuni aprinsi. Noi toi atunci rmaseram nmarmurii. i
fiica sultanului i zise:
Nu i urez niciun bun venit! i nu te ntmpin
prieteneste, o, efritule!
162
O mie si una de nopi
Atunci efritul i zise:
-O, vicleano! cum de poi sa-i calci juramntul? Au nu mi-
ai jurat si nu am cazut noi la nvoiala ca nici- unul dintre
noi doi nu are a se baga n treburile celuilalt si nu va cata
sa-l stnjeneasca? nct, o, vnzatoareo, i se binecuvine
soarta ce te asteapta! Na, ine!
i pe data efritul se preschimba ntr-un leu nfricosator,
care casca gura n toata marimea ei si se repezi la copila. Ea
atunci, cu o smucitura iute, si smulse un fir de par din
plete si-l apropie de buze si slomni asupra-i niste vorbe
magicesti si pe data parul se facu o sabie bine agerita.
Atunci ea nsfaca sabia, izbi naprasnic leul si l despica n
doua jumatai. i numaidect capul taiat al leului se prefacu
ntr-un scorpion, care luneca spre calciul fetei ca sa-l
nepe; si repede fata se preschimba ntr-un sarpe uriesesc,
care se repezi asupra afurisitului de scorpion, chip al
efritului, si amndoi pornira o lupta apriga. i scorpionul
deodata se preschimba ntr-o gaie si pe data sarpele se facu
o pajura, care sari asupra gaii si ncepu s-o nghesuie; era
gata s-o zvntuie, dupa un ceas de truda, cnd deodata gaia se
preschimba ntr-o pisica neagra si pe data fata se facu lup;
atunci, n mijlocul saraiului, pisica si lupul se luara la
lupta si pornira o batalie amarnica; iar pisica, vazndu-se
biruita, se preschimba iar si se facu o rodie mare, rosie si
tare umflata. i rodia se lasa a cadea pe fundul havuzului din
curte; si lupul sari n havuz si era gata s-o prinda, cnd
rodia se ridica n vazduh. i, cum era foarte mare, cazu greu
pe marmura si se sparse; atunci toate seminele din ea se
mprastiara una cte una si acoperira tot pamntul din curte.
Atunci lupul se preschimba ntr-un cocos care ncepu sa le
pigueasca cu ciocul si sa le nghita una cte una si nu mai
ramase dect numai o samna, pe care cocosul urma s-o nghita
la fel, cnd deodata samna aceea cazu din
164
O mie si una de nopi
ciocul cocosului, ntruct asa vroisera ursitoarea si soarta,
si ajunse de se oplosi ntr-o crapatura de lnga havuz si n
asa fel, nct cocosul nu mai stiu unde-i. Atunci cocosul
ncepu sa ipe si sa bata din aripi si sa ne faca semn cu
ciocul; ci noi nu pricepeam nimic din graiul lui, nici ce ne
spunea. Atunci scoase un ipat atta de naprasnic, nct noua,
celor care nu-1 pricepeam, ni se paru ca saraiul se cufundase
sub noi. Pe urma cocosul ncepu sa se roteasca prin curte si
sa caute samna de rodie, pna ce o gasi n gaura de lnga
havuz, si se repezi la ea s-o ciuguleasca, dar deodata samna
cazu n apa, n mijlocul havuzului, si se preschimba ntr-un
peste care se afunda n apa. Atunci cocosul se preschimba
ntr-un chit mare, care sari n apa si se afunda pe urmele
pestelui si se mistui din privirile noastre vreme de un ceas.
Dupa acest rastimp, auziram ipete mari si ne cutremuraram de
spaima. i pe data vazuram ivindu-se efritul cu nfaisarea
lui hda de efrit, da era tot numai un pojar ca un carbune
arznd, iar din gura i ieseau flacari, iar din ochi si din
nari iesea para si fum; iar dupa el se ivi fata, cu
nfaisarea ei de fata de sultan, da era toata numai un pojar,
ca un fier ncins, si se repezi pe urmele efritului, care si
ajunsese asupra noastra! Ne cuprinse atunci pe toi o spaima
cumplita ca avem sa fim arsi de vii si sa ne pierdem viaa. i
eram gata sa ne repezim toi n apa, cnd efritul ne opri
scurt cu un racnet nfricosator si sari pe noi n mijlocul
salii ce da nspre curte si sufla foc peste feele noastre! i
copila l ajunse si sufla si ea foc peste faa lui. Da toate
astea facura ca focul sa ne ajunga si pe noi, venind si de la
ea si de la el; da focul care venea de la ea nu ne facu niciun
rau, pe cnd focul de la el dimpotriva! Astfel o scnteie ma
ajunse drept n ochiul cel stng de maimua si mi-1 prapadi
fara de leac! Iar o scnteie l ajunse pe sultan n obraz si-i
arse toata partea de jos a chipului, cu barba si
A patrusprezecea noapte
165
cu gura cu tot, si-i facu scrum toi dinii de jos. Iar o
scnteie l ajunse pe hadmb n piept, si hadmbul lua foc din
crestet pna n talpa si arse si muri pe clipa pe data!
Estimp, copila se inea mereu dupa efrit si l sufla cu
flacari. i deodata auziram un glas care spunea:
- Numai unul Allah este mare! Numai unul Allah este
puternic! El sfarma, biruie si paraseste pe tagaduitorul care
se leapada de legea lui Mohamed, domnul oamenilor!
Or, glasul era glasul copilei sultanului, care ne facu semn
cu degetul si ni-1 arata pe efritul care, ars pe de-a
ntregul, se prefacuse ntr-o gramada de cenusa. Pe urma fata
veni la noi si ne spuse:
- Repede! aducei-mi un vas cu apa!
I se aduse. Atunci ea rosti deasupra apei niste vorbe
nedeslusite, ma stropi pe urma cu apa si mi spuse:
- Fii slobozit, n numele si ntru adevarul celui singur
Adevarat! i, ntru adevarul numelui lui Allah cel
Atotputernic, ntoarce-te la nfaisarea ta dinti!
Atunci eu ma preschimbai n fiina omeneasca, asa cum
fusesem odinioara, da ramasei chior! Fata atunci, n chip de
alinare, mi zise:
- Focul s-a preschimbat iarasi n foc, sarmane copil!
i tot asa i spuse si tatalui ei, cel cu barba arsa si cu
dinii pierdui! Pe urma zise:
- Ct despre mine, parinte al meu, eu trebuie sa mor,
ntruct moartea aceasta mi-a fost scrisa! In ceea ce l
priveste pe efrit, nu as fi avut atta de furca, spre a-1
nimici, daca ar fi fost o faptura ca toate fapturile: l-as fi
omort de ntia data! Da ce m-a ostenit si mi-a dat de furca
a fost risipirea seminelor de rodie, ntruct samna pe care
n-am izbutit s-o ciugulesc dintru-nti era chiar samna cea
mai de seama, n care se afla, singur-singurel, sufletul
ginnului! Oh, de-as fi putut sa
166
O mie si una de nopi
nhat samna aceea, efritul ar fi fost nimicit chiar n acea
clipita. Ci, vai, nu l-am vazut! ntruct asa a fost
statorina ursitoarei! i-asa ca am fost silita sa duc cu el
attea batalii cumplite sub pamnt, n vazduh si n apa; si,
de fiecare data cnd deschidea vreo usa de scapare, eu i
deschideam o usa de pierzare, pna ce deschise ntr-un sfrsit
cumplita usa a focului! Or, odata ce usa focului a fost
deschisa, trebuie sa mori! i ursita mi-a ngaduit sa-l ard pe
efrit mai nainte de a fi ars eu! Da pna a-1 omor, am vrut
sa-l hotarasc sa mbraiseze credina noastra, care-i legea
cea sfnta a Islamului; dar el n-a primit, si l-am ars! Iar
eu, la rndu-mi, am sa mor si eu! i Allah mi va ine locul
pe lnga voi si are sa va mngie!
La vorbele acestea, fata ncepu sa se roage fierbinte
focului pna n clipita cnd, ntr-un sfrsit, niste scntei
negre snira si urcara nspre pieptul si nspre faa ei. i
cnd focul i atinse faa, ea ncepu sa plnga, pe urma spuse:
- Marturisesc ca nu este alt Dumnezeu dect numai singur
unul Allah! i marturisesc ca Mohamed este trimisul lui Allah!
Nici nu apuca ea sa rosteasca bine vorbele acestea, ca o si
vazuram prefacndu-se ntr-o gramada de cenusa, chiar lnga
gramada efritului.
Noi atunci rmaseram tare mhnii din pricina sa. Iar eu as
fi vrut sa fiu n locul ei dect sa vad prefacut ntr-o
gramada de cenusa acel chip luminos de mai nainte, copila
aceea care mi facuse un bine atta de mare! i nu se poate
rasturna ntru nimic porunca lui Allah.
Cnd si vazu copila prefacuta ntr-un morman de cenusa,
sultanul si smulse ce-i mai ramasese din barba si se batu
peste obraji, si si sfsie hainele. Iar eu facui la fel. i
amndoi o plnseram. Apoi venira curtenii si
A patrusprezecea noapte
167
capeteniile ocrmuirii si l gasira pe sultan n starea aceea
de sfrsire, stnd jos si plngnd lnga doua gramezi de
cenusa. Ramasera tare uimii, si ncepura sa se nvrteasca
mprejurul sultanului, fara a cuteza sa-i vorbeasca, si-asa
vreme de un ceas. Atunci sultanul si veni oleaca n fire si
le istorisi ce paise fata lui cu efritul. Iar ei strigara:
- Allan! Allah! ce nenorocire amarnica! ce prapad!
Apoi venira toate hanmele din sarai, cu toate roabele lor;
si, vreme de sapte zile n sir, se savrsira toate datinele de
nmormntare si de jale. Pe urma sultanul porunci sa se
zideasca o bolta mare pentru cenusa copilei lui, si ndemna sa
fie gata n graba mare, si hotar sa arda n ea lumnarile si
fanarele zi si noapte. Iar cenusa efritului fu aruncata n
vnt, sub blestemul lui Allah. i sultanul, dupa attea
necazuri, cazu ntr-o boala de era sa moara. Boala aceea inu
o luna ntreaga. i, cnd puterile i se mai ntoarsera oleaca,
trimise dupa mine si mi spuse:
- O, flacaule, noi toi cei de aici, nainte de venirea ta,
ne traiam viaa n cea mai desavrsita mulumire, la adapost
de rautaile soartei! i-a trebuit sa vii tu, spre-a trage
asupra-ne toate necazurile. De-ar fi fost dat sa nu te fi
vazut niciodata nici pe tine, nici chipul tau de cobe, chipul
tau de pacoste, care ne-a aruncat n starea aceasta de jale!
Caci, mai nti si-nti, tu ai fost pricina pierzaniei copilei
mele, care, hotart, preuia mai mult dect o suta de oameni!
i, n al doilea rnd, din pricina ta am pait ceea ce stii,
cu barba mea! si dinii i-am pierdut si celelalte mi-au fost
arse! i, n al treilea rnd, bietul meu hadmb, slujitorul
acela bun, care o crescuse pe copila mea, a fost omort si el!
i nu este din vina ta, iar acuma mna ta nu poate sa mai
aduca vreo ndreptare; si toate ni s-au ntmplat, si noua si
ie, din porunca lui Allah! i-apoi preamarit fie Allah,
carele a ngaduit
168
O mie si una de nopi
fiicei mele sa te slobozeasca pe tine, pierzndu-se pe sine!
Asta-i soarta! Pleaca, dara, copilul meu, din ara noastra!
ntruct ceea ce ni s-a ntmplat pna acum din pricina ta ne
ajunge. i toate au fost statorite de Allah. Pleaca, dar, si
mergi n pace!
Eu atunci, o, stapna a mea, iesii de la sultan, nevenindu-
mi sa cred n mntuirea mea. i nu stiam unde sa ma duc. i
prefiram prin inima mea toate cte mi se ntmplasera, de la
nceput pna la sfrsit: si cum scapasem cu zile de la
tlharii din pustie, si drumul meu de o luna, si ostenelile,
si ntlnirea mea cu croitorul, si ntlnirea si petrecerea
mea cea atta de dulce cu tinerica de sub pamnt, si scaparea
mea din minile efritului, care vroise dintru-nti sa ma
casapeasca, si totul tot, de la nceput pna la sfrsit,
dimpreuna cu preschimbarea mea n maimua ajunsa sluga la
capitanul corabiei, si cumpararea mea de catre sultan pe un
pre scump foarte, datorita scriiturii mele frumoase, ntr-un
sfrsit tot! i nca, mai cu seama, vai, napasta de la urma,
care prilejui pierderea ochiului meu. i mulumii lui Allah
zicnd: ,Mai bine-i ca mi-am pierdut ochiul dect viaa!
Dupa aceea, si pna a nu parasi cetatea, ma dusei la hammam
sa ma mbaiez. i chiar acolo mi-am ras barba, o, stapna a
mea, spre a putea sa drumeesc linistit n starea aceasta de
saaluk! i, de-atunci, nu mai contenesc sa plng n fiece zi
si sa ma gndesc la toate nenorocirile cte le-am ndurat si
mai cu seama la pierderea ochiului meu stng. i, ori de cte
ori ma gndesc la el, mi vin lacrimile n ochiul drept si ma
mpiedica sa vad, da nu ma vor mpiedica niciodata sa cuget la
stihurile acestea ale poetului:
Allah cel milosrdnic va fi avnd habar
De lunga-mi pribegire prin chinuri si amar?
Se-abat mereu asupra-mi izbelisti si prapad
A patrusprezecea noapte
169
Zabavnic prind de veste si prea trziu le vad!
Ci rabduriu sedea-voi napastelor nainte,
Pentru ca orisicine sa ia astfel aminte C-am ndurat necazuri
ct n-are apa marea,
Mai rele si mai negre ca nsasi ndurarea.
Ca are si-ndurarea n sine-o frumusee,
Cnd i nduri cucernic poverile mistree.
Oricum, ce hotart-a Allah dintru-nceput,
Aceea-i dat sa-ndure fapturile de lut!
Iubita mea ciudata tot sufletul mi-l stie
i tot ce-ascunde patu-mi n noaptea mea trzie.
Nu-i scapa nicio taina, nici taina tainei baremi; mi
iscodeste somnul, mereu n vis apare-mi!
Ct despre cel ce spune ca totusi sunt pe lume i desfatari si
zmbet si bucurii si glume,
Raspunde-i: trece grabnic voioasa desfatare,
Curndgusta-vei zile ca smirna mai amare.
Plecai, asadar, si lasai cetatea si drumeii prin ari
multe, si strabatui cetai de scaun, si ma ndreptai spre
Salasul Pacii, Bagdadul
1
, unde nadajduiam sa ajung la emirul
drept-credinciosilor spre a-i istorisi toate cte mi s-au
ntmplat.
Dupa zile lungi ajunsei pna la urma la Bagdad, n noaptea
aceasta. i l gasii pe fratele de colea, saalukul cel dinti,
care sedea tare nedumerit, si i zisei:
Pacea fie cu tine!
Iar el mi raspunse:
- i cu tine sa fie pacea si mila lui Allah si toate
ndurarile sale!
Eu atunci ncepui sa stau de vorba cu el, si l vazuram
venind spre noi pe fratele nostru, cel de al treilea, care,
1
Bagdad- azi capitala Irakului, port situat pe fluviul
Tigru. Fondat de califul Mansur din dinastia Abbasizilor, n
anul 762, a devenit capitala califatului arab, fiind unul
dintre cele mai mari centre mestesugaresti, comerciale si
culturale din Evul Mediu, drept pentru care lumea araba l
denumea ,Salasul Pacii.
170
O mie si una de nopi
dupa urarile de buna pace, ne spuse ca este strain. Iar noi i
spuseram:
- i noi tot asa, suntem doi straini, si am ajuns chiar n
noaptea aceasta n cetatea aceasta binecuvntata!
Pe urma tustrei plecaram mpreuna si niciunul dintre noi nu
stia povestea celorlali. i soarta si ursitoarea ne calauzi
dinaintea acestei usi, si intraram n casa voastra!
i-acestea-s, o, stapna a mea, pricinile barbii mele rase
si ale ochiului meu prapadit!
Atunci stapna cea tinerica a casei i spuse celui de al
doilea saaluk:
- Povestea ta este ntr-adevar nemaipomenita! nct, hai!
netezeste-i oleaca pletele pe cap si du-te de-i vezi de
drumul tau pe calea lui Allah.
i el raspunse:
- Chiar ca nu voi iesi de aici pna nu voi auzi si povestea
celui de al treilea so al meu!
Atunci cel de al treilea saaluk nainta si spuse:
POVESTEA CELUI DE AL TREILEA SAALUK
O, hanma plina de fala, sa nu socoi ca povestea mea ar fi
tot pe atta de minunata ca aceea a celor doi soi ai mei!
ntruct povestea mea este nemasurat mai uluitoare.
Daca soilor mei, acestia doi de colea, nenorocirile le-au
fost menite de soarta si de ursitoare, cu mine a fost altceva!
Pricina barbii mele rase si a ochiului meu scos este ca eu
nsumi, din vina mea, mi-am strnit napasta si mi-am umplut
inima cu suparari si cu necazuri.
Iacata! Eu sunt un sultan, fiu de sultan. Pe tatal meu l
chema Kassib, iar eu sunt fiul sau. Dupa ce sultanul, tatal
meu, a murit, am mostenit domnia si am domnit si am ocrmuit
cu dreptate, si le-am facut mult bine supusilor mei.
A patrusprezecea noapte
171
Da ma mistuia o patima amarnica pentru calatorii pe mare. i
nu duceam lipsa de ele, ntruct cetatea mea de scaun era
asezata la marginea marii; si, pe o ntindere mare de ape,
aveam ostroave ce se aflau sub stapnirea mea si care erau
ntarite, n starea de aparare si de batalie. i gndii ntr-o
zi sa ma duc sa-mi cercetez ostroavele, si poruncii sa se
pregateasca zece corabii mari, si sa se aduca pe ele zaherea
pentru o luna, si plecai. Calatoria de cercetare inu douazeci
de zile, dupa care, ntr-o noapte, vazuram ca se dezlanuie
spre noi niste vnturi potrivnice, si asa inu pna n zori;
cnd vntul se mai domolise si marea se mai mbunase, la
rasaritul soarelui, vazuram o insula mica, la care puturam sa
poposim; coborram pe uscat, gatiram ceva de-ale gurii,
mncaram, ne odihniram doua zile, asteptnd sfrsitul
furtunii, si plecaram iar. Calatoria inu nca douazeci de
zile, pna ce ntr-o zi pierduram drumul; apele pe
carejjluteam ne erau necunoscute, si noua si capitanului.
ntruct nici capitanul nu cunostea chiar nimic din marea
aceea! Atunci i spuseram celui ce sta de veghe:
- Scruteaza marea cu bagare de seama!
i naierul de veghe se sui pe catarg, pe urma cobor si ne
spuse si-i spuse si capitanului:
- La dreapta mea am vazut niste pesti la faa apei; iar n
mijlocul marii am ntrezarit n dreapta ceva ce parea ba
negru, ba alb!
La vorbele acestea ale strajerului, pe capitan l cuprinse
spaima; si izbi turbanul de pamnt, si smulse barba si ne
striga:
- Va vestesc pieirea noastra a tuturora! i nici macar unul
nu are sa scape ntreg si teafar!
Pe urma ncepu sa plnga, si noi tot asa, laolalta cu el,
ncepuram sa plngem de mila noastra. Pe urma l ntrebai pe
capitan:
- O, reizule, lamureste-ne si noua vorbele strajerului!
172
O mie si una de nopi
El raspunse:
-O, doamne al meu, afla ca din ziua cnd a batut vntul cel
potrivnic am pierdut drumul, si asa a ramas, pierdut, de
unsprezece zile ncoace; si nu se simte niciun fel de vnt
prielnic, care sa ne ntoarca la calea cea buna. Or, afla ce
vrea sa zica lucrul acela negru si alb, si pestii aceia
plutind prin preajma; mine avem sa ajungem la un munte de
stnca neagra, care se cheama Muntele de Magnet, iar apele au
sa ne mne cu tarie catre muntele acela, iar naia noastra are
sa fie desfacuta n bucaele, caci cuiele ei au sa-si ia
zborul, trase de Muntele de Magnet, si au sa se lipeasca de
coastele lui; ntruct Allah Preanaltul a nzestrat cu o
putere tainica muntele acela de magnet care, astfel, trage la
el toate lucrurile de fier! Asa ca nici nu poi sa-i
nchipuiesti gramada uriasa de fierotenii cte s-au strns,
lipite de muntele acela, din vremea de cnd corabiile sunt
trase spre el cu tarie! Singur Allah le stie socoata. Mai
mult: de pe mare se vede stralucind n vrful acelui munte o
bolta de arama galbena, sprijinita pe zece pilastri; iar pe
bolta se afla un calare de arama calare pe un cal de arama;
iar calareul ine n mna o lance de arama; iar pe pieptul
calareului atrna o tablie de plumb, ncrustata toata cu nume
necunoscute si talismanice! Or, o, Maria Ta, afla ca, atta
vreme ct calareul acela va sta pe calul sau, toate corabiile
care vor trece pe sub el vor fi dezbrnate n bucai, si toata
fieraria corabiilor se va lipi de munte. i-asa ca nu va fi cu
putina vreo mntuire pna ce calareul acela nu va fi
rasturnat jos de pe cal!
1
1
Povestea celui de al treilea saaluk, ca si cea de a cincea
calatorie a lui Sindbad marinarul, precum si Povestea orasului
de arama, Cheile ursitei, Povestea cea stralucita a
craisorului Diamant sunt, fara ndoiala, cele mai pline de
mister din toate Cele o mie si una de nopi. Referirile pe
care le aduc despre lumi disparute sau despre fiine cu
nsusiri de cosmonaui sunt descrieri uluitor de exacte ale
unor ,amintiri despre viitor, cum nu se mai ntlnesc dect
n unele legende ale bastinasilor sud-americani, n
A cincisprezecea noapte
173
La vorbele acestea, o, stapna a mea, capitanul ncepu sa
plnga cu belsug de lacrimi, iar noi rmaseram ncredinai de
pieirea noastra fara de mntuire, si fiecare si lua bun ramas
de la prietenii sai.
i, ntr-adevar, de cum se lumina de ziua, ne vazuram
aproape de muntele acela cu stnci de magnet negre, iar apele
ne mnara cu putere catre el. Pe urma, cnd cele zece corabii
ale noastre ajunsera la poalele muntelui, deodata cuiele
corabiilor ncepura sa zboare cu miile, laolalta cu toate
fieroteniile, si se dusera sa se lipeasca de munte; si naile
noastre se dezbrnara, iar noi toi ne pravaliram n mare.
Atunci, ziua toata, rmaseram la cheremul marii, si unii ne
necaram, alii scaparam, da cea mai mare parte se neca; iar
cei care scapara nu mai izbutira niciodata nici sa se vada,
nici sa ne mai gaseasca, ntruct nahlapii 'ii si vnturile
potrivnice i risipira n toate
Ct despre mine, o, stapna a mea, Allah Preanaltul ma
izbavi, spre a ma meni altor necazuri, suferine mari si
nenorociri grele. Izbutii sa ma aga de o scndura dintre
scndurile desprinse, iar valurile si vntul ma aruncara pe
arm, la piciorul Muntelui de Magnet!
Atunci gasii un drum care ducea tocmai n spicul muntelui,
drum ntocmit n chip de scara taiata n stnca. i numaidect
rostii ntr-ajutor numele lui Allah Preanaltul, si...
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu
dimineaa sclipind si, cuminte, si curma povestirea.
Iar cndfu cea de a cincisprezecea noapte,
Povestea lui Ghilgames, n scrierile sfinte indiene, precum si
n poemele lui Homer si n operele lui Platon.
spuse:
174
O mie si una de nopi
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca al treilea saaluk,
povestindu-i tinerei stapne a casei, pe cnd ceilali soi
sedeau jos cu braele ncrucisate, vegheai de cei sapte
arapi, care ineau n mna sabia trasa, urma: Rostii ntr-
ajutor numele lui Allah si ma rugai lui fierbinte si ma
cufundai n flacara rugaciunii; ma caarai pe urma cum putui
printre stnci si crapaturi si izbutii, vntul potolindu-se
ntr-un sfrsit la porunca lui Allah, sa ma caar pna sus pe
munte, si tare ma bucurai de izbavirea mea, pna peste
marginile bucuriei! i nu-mi mai ramnea dect sa ajung pna
la bolta; si ajunsei, ntr-un sfrsit, si putui sa intru sub
ea. Atunci sezui n genunchii amndoi, si mi facui
rugaciunea, si i mulumii lui Allah pentru scaparea mea.
n ceasul acela, osteneala ma potopi pna ntr-atta nct
ma prabusii la pamnt si adormii. i, pe cnd dormeam, auzii
un glas care mi spunea:
- O, fiu al lui Kassib! cnd te vei destepta din somn, sa
sapi sub picioarele tale, si ai sa gasesti un arc de arama si
trei sagei de plumb, pe care sunt sapate niste semne
talismanice. Sa iei arcul si sa intesti n calareul care se
afla pe bolta, si vei da iarasi liniste oamenilor, scapndu-i
de pacostea aceasta amarnica! iar cnd ai sa-l lovesti pe
calare, calareul va cadea n mare, iar arcul va cadea din
minile tale la pamnt; tu atunci sa iei arcul si sa-l ngropi
n pamnt, chiar pe locul unde va fi cazut! Estimp, marea va
ncepe sa clocoteasca, pe urma sa creasca, pna ce va ajunge
sa atinga vrful pe care te afli tu. i atunci ai sa vezi pe
mare un caic, iar n caic un ins
1
. Ci-i un alt ins dect
calareul pravalit n mare. Insul acela va veni la tine,
innd n mna o vsla. Iar tu, fara teama, sa te sui lnga el
n caic! Dar ia seama bine sa nu care cumva sa rostesti numele
cel sfnt al lui Allah, ia seama bine! Odata ajuns n caic,
insul acela
'In varianta tradusa de Salie: ,un ins de arama.
A cincisprezecea noapte
175
are sa te duca si are sa te poarte pe mare vreme de zece zile,
pna ce te va face sa ajungi la Marea Izbavirii. i, ajungnd
la marea aceea, vei gasi tu pe careva care sa te ajute sa
razbai pna la ara ta. i sa nu uii ca toate astea nu se
vor mplini dect daca nu vei rosti numele lui Allah
1
.
n clipita aceea, o, stapna a mea, ma desteptai din somn
si, plin de barbaie, ma apucai pe data sa ndeplinesc porunca
glasului. Cu arcul si cu sageile gasite, sagetai calareul
si-l dobori. Iar arcul cazu din mna mea; atunci, chiar pe
locul acela, l ngropai n pamnt; si numaidect marea se
zbuciuma, clocoti si crescu, ajungnd pna la vrful muntelui
unde ma aflam. i, peste scurt rastimp, vazui ca se iveste din
adncul marii un caic ce se ndrepta spre mine. Iar cnd
caicul ajunse aproape, zarii n el un om de arama, care avea
pe piept o tablie de plumb, pe care erau sapate niste nume si
niste semne vrajitoresti. Atunci ma suii n caic, da fara a
rosti nicio vorba. Iar omul de arama purcese la drum cu mine
si merse vreme de o zi, vreme de doua zile, vreme de trei
zile, si tot asa pna la sfrsitul celei de a zecea zi. i
atunci vazui ivindu-se n zare niste insule: erau izbavirea!
Atunci ma bucurai n cumpanul bucuriei si, din pricina
preaplinului din suflet si a mulumitei mele faa de
Preanaltul, rostii numele lui Allah si l preamarii si
strigai: ,Allahu akbar! Allahu akbar!
2
i nici nu apucai eu sa rostesc bine vorbele acestea sfinte,
ca omul de arama ma si nsfaca si ma arunca din
'Ca si n cea de a cincea calatorie a lui Sindbad, rostirea
numelui lui Allah este aici aducatoare de nenorociri -
afirmaie ce constituie de fapt
oblasfemie pentru musulmani, care prin invocarea lui Allah
cred ca scapa din necazuri. Este evident ca asemenea afirmaie
nu e dect o vehiculare de catre povestitorul arab a unor idei
cu mult anterioare islamului si straine de spiritul arab.
2
Allahu akbar - expresie de preamarire a lui Dumnezeu; n
traducere: ,Allah este atotputernic!
176
O mie si una de nopi
caic n mare, pe urma se afunda n departare si se mistui.
Cum stiam sa not, ma pusei sa not ziua toata pna noaptea,
nct minile mi se sleira, iar umerii mi se sfrsira de
truda, si ma simeam topit! Atunci, vaznd ca-mi vine moartea,
mi facui marturisirea de credina
1
si ma gatii sa mor. Ci, tot
atunci, un val, mai nemasurat dect toate valurile marii, se
napusti din departare ca o cetate urieseasca si ma lua si ma
arunca atta de tare si atta de departe, nct ma pomenii
dintr-o data pe malul uneia din insulele pe care le zarisem.
Asa a vrut Allah!
Atunci ma trasei pe mal si ma apucai sa storc apa din
hainele de pe mine; si mi ntinsei hainele pe jos ca sa se
zvnte; si aipii si dormii toata noaptea. La desteptare, ma
mbracai cu hainele care se uscasera si ma ridicai sa vad
ncotro sa ma ndrept. i zarii dinaintea mea o vlcea
rodnica; intrai n ea si o strabatui n toate parile, pe urma
facui tot nconjurul locului n care ma aflam si vazui ca ma
aflam pe un ostrov mic, mprejmuit de mare. Atunci mi spusei
n sinea mea: ,Ce prapad! ori de cte ori scap dintr-un necaz,
cad ntr-altul si mai negru.
Pe cnd sedeam asa cufundat n gnduri negre, care ma faceau
sa-mi doresc cu patima moartea, vazui ca se apropia pe mare o
naie plina cu oameni. Atunci, de frica sa nu mai paesc vreun
bucluc amarnic, ma sculai si ma caarai ntr-un pom si
asteptai acolo, uitndu-ma. Vazui naia cum trage la arm si
cum ies din ea zece robi, care ineau fiecare cte o cazma;
mersera pna ce ajunsera la mijlocul ostrovului si acolo
ncepura sa dea pamntul la o parte, si pna la urma scoasera
la iveala un capac, pe care l ridicara, si deschisera o
intrare, care
1
Marturisirea de credina - adica rostirea formulei: ,Nu
este dect un singur Dumnezeu, iar Mahomed este trimisul sau
- reprezinta unul dintre ritualurile sacre pentru orice
musulman nainte de a-si da sufletul.
A cincisprezecea noapte
177
se afla dedesubt. Pe urma se ntoarsera la naie si scoasera
din ea o sumedenie de lucruri, pe care le ncarcara pe umerii
lor: pine, faina, miere, unt, oi, saci ticsii si multe alte
lucruri, si toate bunurile pe care un gospodar si le-ar dori
n casa; iar robii urmara sa se duca si sa se ntoarca de la
intrarea sub pamnt la naie si de la naie la capac, pna ce
golira cu totul naia de lucrurile cele mari; atunci scoasera
din ea niste haine scumpe si niste caftane falnice, pe care le
luara n brae; apoi vazui cum coboara din naie, n mijlocul
robilor, un preacinstit mosneag, tare batrn, ros de ani si
uscat de vnturile vremii, pna ntr-atta ct ajunsese ca o
parere de om. Mosneagul inea de mna un tinerel de o
frumusee pojarnica, croit chiar dupa calupul desavsirii, tot
atta de gingas precum un ram subire si mladiu, tot atta de
miroznic prect stralucirea cea neprihanita, vrednic a sluji
de chip si de pilda unui trup desavrsit, ntr-un sfrsit, de
un farmec atta de vrajitor, ct mi rapi inima si facu sa
tremure toata maduva carnii din mine! Mersera pna ce ajunsera
la intrare si coborra, si pierira din ochii mei; si, peste un
timp, iesira cu toii ndarat, n afara de copilandru; se
ntoarsera la naie, se suira n ea si se departara pe mare.
Cnd i vazui ca pierira de-a binelea, ma ridicai si cobori
din pomji alergai spre locul pe care l acoperi- sera cu
pamnt. ncepui sa dau pamntul la o parte si sa ma trudesc,
pna ce scosei capacul la iveala; vazui ca acel capac era
facut dintr-un lemn gros ct o piatra de moara; pna la urma
l ridicai cu ajutorul lui Allah, si vazui sub el o scara
boltita; cobori pe scara aceea de piatra, macar ca eram tare
uluit, si, ntr-un sfrsit, ajunsei jos.
Acolo gasii o sala ncapatoare, asternuta cu chilimuri de
mare pre si cu matasarii si catifele si, pe un divan scund,
ntre lumnari aprinse si ntre oluri pline cu
178
O mie si una de nopi
flori, si ntre zimbiluri pline cu poame, si ntre gavanoase
cu dulceuri, sedea copilandrul si si facea vnt cu un
vnturar. Cnd ma vazu, fu cuprins de spaima mare; si, cu
glasul meu cel mai mngios, i spusei:
- Pacea fie cu tine!
Iar el mi raspunse atunci, mai linistit:
- i asupra-i fie pacea si milele lui Allah si binefa-
cerile sale!
Iar eu i zisei:
- O, doamne al meu, sa ai parte de tihna! Asa cum ma vezi,
sunt fiu de sultan si sunt eu nsumi sultan! Allah m-a
ndrumat ca sa te slobozesc din locul acesta de sub pamnt,
unde am vazut cum te-au cobort insii aceia, spre a te da
morii. i vin sa te slobozesc. i vei fi prietenul meu, caci
vederea ta mi-a rapit minile!
Atunci copilandrul zmbi a rde Ia vorbele mele, cu un
zmbet din buze, si ma pofti sa vin si sa sed jos lnga el pe
divan, si mi spuse:
- O, doamne, nu ma aflu aici spre a muri, ci spre a ocoli
moartea. Afla ca sunt fiul unui mare giuvaiergiu, vestit n
lumea toata pentru avuiile lui si pentru mulimea comorilor
sale; iar faima lui s-a ntins pe toate meleagurile, cu
caravanele pe care le mna pna departe, ca sa vnda pietre
scumpe sultanilor si emirilor pamntului. La nasterea mea, n
amurgul vieii sale, tatal meu a fost prevestit de catre
mesterii ghicitori ca fiul acesta avea sa moara naintea lui
tatne-sau si a maica-sii; si tatal meu, n ziua aceea, n
ciuda bucuriei nasterii mele si a voiosiei mamei mele, care ma
adusese pe lume dupa cele noua luni ale sorocului, prin vrerea
lui Allah, fu prins de o mhnire mare, mai cu seama cnd
nvaaii, care citisera soarta mea n stele, i
> >
7 7
spusera:
- Fiul acesta va fi ucis de un sultan, fiul unui sultan
A cincisprezecea noapte
179
pe nume Kassib, si anume la patruzeci de zile dupa ce sultanul
acela va pravali n mare calareul de arama de pe Muntele de
Magnet! i tatal meu, giuvaiergiul, ramase mohort. i se
ngriji de mine si ma crescu cu multa luare-aminte, pna ce
ajunsei la vrsta de cincisprezece ani. i-atunci parintele
meu afla ca a fost pravalit n mare calareul, si ncepu sa
plnga si sa se chinuiasca atta, si maica-mea mpreuna cu el,
nct se schimba la faa, se sfriji la trup si ajunse ntocmai
ca un om tare batrn, ros de ani si de nenoroc. i-atunci ma
aduse n ostrovul acesta unde, de cnd m-am nascut, a pus
niste oameni sa zideasca locasul acesta de sub pamnt, n care
sa ma adaposteasca de cautarile sultanului, care urma sa ma
omoare la vrsta de cincisprezece ani, dupa ce avea sa dea jos
calareul de arama. Iar tatal meu si cu mine ramaseram
ncredinai ca fiul lui Kassib nu putea sa ma gaseasca pe
ostrovul acesta nestiut. i asta-i pricina aducerii mele aici!
Eu atunci gndii n sufletul meu: ,Cum de pot cei ce citesc
n stele sa se nsele pna ntr-atta? ntruct, pe Allah!
baietanul acesta este flacara inimii mele si, ca sa-l omor, ar
trebui sa ma omor pe mine nsumi! Pe urma i spusei:
- O, copilul meu, Allah cel Atotputernic nu va ngadui ca o
floare ca tine sa fie retezata! Iar eu ma aflu aici spre a te
apara, si am sa ramn cu tine toata viaa mea!
El mi raspunse atunci:
- Tatal meu va veni sa ma ia la sfrsitul celei de a
patruzecea zile, caci dupa acest rastimp nu va mai fi nicio
primejdie.
Iar eu i spusei:
- Pe Allah! o, copilul meu, am sa stau cu tine aceste
patruzeci de zile si, apoi, am sa-i spun parintelui tau sa te
lase sa vii cu mine n mparaia mea, unde ai sa fii prietenul
meu si urmasul meu la scaunul de domnie!
180
O mie si una de nopi
Atunci copilandrul, fiul giuvaiergiului, mi mulumi cu
vorbe dulci, iar eu bagai de seama ct era de plin de
polisfetie, si cta nclinare avea spre mine, si eu spre el.
i ncepuram sa taifasuim prieteneste, si sa mncam din toate
bunataurile din zahereaua lui, care putea sa ajunga vreme de
un an la o suta de oaspei. i, dupa ce mncaram, pricepui ce
rapita mi era inima de farmecele acelui copilandru. i ne
ntinseram si dormiram toata noaptea. Spre ziua, ma desteptai
si ma spalai, si i adusei baiatului ligheanul de arama plin
cu apa nmiresmata, si se spala; iar eu pregatii de masa si
mncaram mpreuna; pe urma ne apucaram de palavragit, apoi de
jucat mpreuna niste jocuri, si de rsete, pna seara; atunci
asternuram masa si mncaram o oaie umpluta cu migdale, cu
stafide, cu nucsoare, cu piper si cuisoare, si bauram apa buna
si rece, si mncaram pepeni verzi si galbeni, si prajituri cu
miere si cu unt, dintr-un aluat dulce si usor ca puful si n
care untul nu fusese cruat, nici mierea, nici migdalele, nici
scorisoara. i atunci, ca si n noaptea de dinainte, ne
culcaram si vazui ct de prieteni ajunseseram! i trairam asa,
n huzururi si n tihna, pna n cea de a patruzecea zi.
Atunci, cum era cea din urma zi si cum giuvaiergiul urma sa
vina, baiatul vru sa faca o scalda buna, iar eu ncalzii apa
ntr-o caldare mare, aprinsei lemnele, turnai apa calda ntr-o
cada mare de arama, adaugai apa rece, ca s-o fac buna si
desfatatoare, si copilandrul intra n ea, si l spalai eu
nsumi, si l sapunii, si l frecai, si l nmiresmai, pe urma
l dusei n pat, l acoperii cu nvelitoarea, si i nfasurai
capul cu o basma de matase nflorata cu argint, si i adusei
sa bea un sorbet minunat, si adormi.
Cnd se destepta, vru sa mannce, iar eu alesei harbuzul cel
mai frumos si cel mai mare, l pusei pe o sinie, asezai sinia
jos pe chilim si ma suii n pat, ca sa iau
A cincisprezecea noapte
181
cuitul cel mare care sta agaat pe perete deasupra capului
baiatului; si baiatul, ca sa se joace, ma gdila deodata la
talpa, iar eu tresarii atta de tare, nct, fara sa vreau,
cazui peste el, iar cuitul pe care l luasem i se nfipse n
inima, si pe clipa copilandrul si dete sufletul.
La privelistea aceea, o, stapna a mea, ma batui cu palmele
peste obraji si ncepui sa ip si sa gem, si mi sfsiai
hainele, si ma trntii la pamnt deznadajduit si plngnd. i
tnarul meu prieten era mort, si ursita i se mplinise, spre a
nu da de minciuna spusele cititorilor n stele, si mi ridicai
privirile si minile catre Cel Preanalt si zisei:
- O, Doamne al Lumii, daca am savrsit un omor, stau gata a
fi osndit la judecata!
i, n clipita aceea, eram plin de cutezana n faa morii.
Ci, o, stapna a mea, dorurile noastre nu se mplinesc
niciodata, nici n rau, nici n bine!
Asa ca nu putui sa ndur mai mult vederea acelui loc si, cum
stiam ca tatal, giuvaiergiul, urma sa vina la sfrsitul celei
de a patruzecea zile, pasii pe scara, iesii, si nchisei
capacul, si l acoperii cu pamnt, ca mai nainte.
Cnd ajunsei afara, mi zisei: ,Trebuie numaidect sa vad ce
are sa se ntmple; si trebuie sa ma ascund, altminteri am sa
fiu casapit de cei zece robi, care au sa ma omoare cu moartea
cea mai rea!
i-atunci ma caarai ntr-un copac mare, nu departe de locul
unde se afla capacul, si ma aciuai acolo si privii. Peste un
ceas, vazui ca se iveste pe mare naia cu batrnul si robii,
coborra pe uscat si ajunsera degraba la copac; si vazura
pamntul nca proaspat de tot; si fura cuprinsi de spaima
mare, iar batrnul si simi inima pierinda; si robii trasera
pamntul la o parte, deschisera intrarea si coborra cu toii.
Atunci batrnul ncepu sa-si strige copilul pe nume, cu glas
mare, si baiatul nu-i raspunse,
182
O mie si una de nopi
iar ei ncepura sa caute peste tot, si l gasira cu inima
strapunsa, ntins pe pat.
La privelistea aceea, batrnul si simi inima topita si
lesina; iar robii ncepura sa se vaiete si sa se boceasca, pe
urma i dusera pe umerii lor, afara din borta, mai nti pe
batrn, apoi pe copilandrul mort, si sapara pamntul si l
nvelira pe baiat n giulgiu. Pe urma l carara pe batrn la
naie, si toate bunurile si toata zahereaua, si pierira departe
pe mare.
Eu atunci, ntr-o stare jalnica, cobori din pom si cugetai
la nenorocirea mea, si plnsei ndelung, si pornii sa umblu
prin ostrov ziua toata si noaptea toata, cuprins de
deznadejde. i nu mai contenii sa tot plng asa, pna cnd,
ntr-un sfrsit, bagai de seama ca marea scadea din clipa n
clipa si se departa, si lasa curat tot locul asezat ntre
ostrov si pamntul din faa. Atunci i mulumii lui Allah,
care binevoia sa ma scape de vederea acelui ostrov blestemat,
si razbatui n partea cealalta, pe nisip; ajunsei pe pamntul
tare si pornii la drum, rostind ntr-ajutor numele lui Allah.
i-asa pna la ceasul apusului de soare. i deodata vazui n
departare un foc mare si rosu si ma ndreptai spre focul acela
rosu, unde gndeam ca am sa gasesc niscaiva fiine omenesti ce
se vor fi apucnd sa friga vreo oaie; da cnd ajunsei mai
aproape, vazui ca focul acela rosu era un dam mare de arama
galbena, pe care soarele l aprindea asa, n amurg.
Atunci ramasei pna peste poate de uluit, la vederea
palatului acela mare, durat numai din arama galbena, si ma
uitam la trainicia durarii lui, cnd deodata vazui ca ies pe
poarta cea mare a palatului zece flacai minunai la stat si cu
niste chipuri care l preamareau pe Ziditorul ce le plamadise
atta de frumoase; si vazui ca acei zece flacai erau toi
chiori de ochiul stng, n afara de un preacinstit si falnic
mosneag, care era cel de al
A cincisprezecea noapte
183
unsprezecelea.
La privelistea aceea, mi zisei: ,Pe Allah! ce potriveala
ciudata! Oare ce-au putut sa faca zece chiori ca sa aiba
ochiul stng scos asa, fiecare la fel? Pe cnd ma scufundam
n gndurile acestea, cei zece flacai venira la mine si mi
spusera:
Pacea fie asupra-i!
Iar eu le ntorsei urarea de pace, si le istorisii povestea
mea, de la nceput pna la sfrsit; si socot zadarnic a o mai
spune nca o data dinaintea ta, o, stapna a mea.
La spusele mele, ei ramasera mirai pna peste fire si mi
zisera:
- O, doamne, intra n casa aceasta, iar primirea aici fie-
i larga si marinimoasa!
Intrai, si ei dimpreuna cu mine, si strabaturam sali multe,
toate asternute cu matasuri si ajunseram ntr-un sfrsit n
cea din urma sala, mai ncapatoare si mai frumoasa dect toate
celelalte; n mijlocul acelei sali mari se aflau zece
chilimuri asternute pe niste saltele; si, n mijlocul acelor
zece culcusuri stralucite, se afla unul, cel de al
unsprezecelea chilim, fara saltea, da tot atta de frumos ca
si celelalte zece. Atunci batrnul sezu pe cel de al
unsprezecelea chilim, iar cei zece tineri fiecare pe al sau,
si mi spusera:
ezi jos, doamne, la capatul salii, si sa nu ne ntrebi
nimic despre toate cte vei vedea aici!
Atunci, dupa cteva clipite, batrnul se ridica, iesi, apoi
se ntoarse n mai multe rnduri, aducnd mncaruri si
bauturi, si toi mncara si baura, si eu dimpreuna cu ei.
Dupa care mosneagul strnse tot ce ramasese si se ntoarse
iar sa sada jos. Atunci flacaii i spusera:
- Cum de poi sa stai jos pna a nu ne fi adus cele cu care
sa ne ndeplinim datorinele?
184
O mie si una de nopi
i batrnul, fara a crcni, se scula si iesi de zece ori si
se ntoarse de fiecare data aducnd pe cap un lighean acoperit
cu o zarpa, iar n mna un felinar, si puse fiecare lighean si
fiecare fanar dinaintea fiecaruia dintre tineri. Dar mie nu-mi
aduse nimic, si ramasei ntr-o mare nedumerire. Dupa ce
ridicara zarpalele, vazui ca fiecare lighean era plin cu
cenusa si cu praf de carbuni si cu khol. Pe urma luara cenusa
si se mnjira cu ea pe cap, cu praful de carbuni pe chip, iar
cu kholul pe ochiul lor drept; si ncepura sa se jeluiasca si
sa plnga si sa spuna:
- Nu avem dect ceea ce ni se cuvine pentru nechibzuinele
si pentru greselile noastre!
i nu contenira dect odata cu apropierea zorilor. Atunci se
spalara n alte lighene aduse de mosneag si si pusera alte
haine, si si luara iarasi nfaisarea de mai nainte.
Dupa ce vazui toate astea, o, stapna a mea, ma cuprinse o
mirare nemasurata; dar nu cutezam sa ntreb nimic, din pricina
poruncii primite. Iar n noaptea urmatoare facura ca si n cea
dinti, si la fel n cea de a treia noapte, si n cea de a
patra. Eu atunci nu putui sa-mi mai in limba si strigai:
- O, domniile voastre, ma rog voua sa ma luminai asupra
pricinii scoaterii ochiului vostru stng si a cenusii, si a
carbunelui, si a kholului pe care vi le-ai pus pe chipuri,
ntruct, pe Allah! pna si moartea mi pare mai de dorit
dect uluirea n care m-ai aruncat!
Ei atunci strigara:
- O, vai de tine, ce ntrebi tu? Asta-i pierzania ta!
Eu raspunsei:
- Mai degraba mi doresc pierzania, dect nedumerirea de-
acum!
Ei atunci mi spusera:
- Teme-te pentru ochiul tau cel stng!
A cincisprezecea noapte
185
i spusei:
- Nu am trebuina de ochiul meu cel stng, daca mi se cere
sa ramn n nedumerirea de-acum!
Atunci ei mi spusera:
- Implineasca-i-se ursita! Ai sa paesti si tu ceea ce am
pait noi, si sa nu te plngi, ntruct va fi din vina ta! i-
apoi, dupa pierderea ochiului, nu vei putea sa te mai ntorci
aici, ntruct noi suntem de pe acum zece, si nu mai este
niciun loc pentru cel de al unsprezecelea!
La vorbele acestea, batrnul aduse un berbec viu pe care l
njunghie, l jupui si i curaa pielea. Pe urma mi spusera:
- Vei fi cusut n pielea aceasta de berbec si vei fi suit
pe plesul palatului acesta de arama. Atunci vulturul cel mare
care se cheama roc
1
, si care este n stare sa ridice si-un
elefant, are sa te ia drept un berbec adevarat si are sa se
repeada asupra ta si are sa te ridice n zbor pna n nori, pe
urma are sa te coboare pe vrful unui munte nalt, de neatins
pentru picior de om, spre a te nfuleca n gtlejul lui! i tu
atunci, cu jungherul acesta pe care i-1 dam, ai sa spinteci
pielea berbecului si ai sa iesi afara ntru totul; atunci
rocul cel cumplit, care nu mannca oameni, nu are sa te
mannce si are sa piara din vederile tale! Atunci vei merge
pna ce vei ajunge la un palat de zece ori mai mare dect
palatul nostru, si de o mie de ori mai stralucitor. Palatul
acela este aurit numai cu tablii de aur, si toi pereii lui
sunt nvrstai cu nestemate mari si mai ales cu smaralde si
cu margaritare. Tu atunci vei intra pe poarta deschisa, cum am
intrat si noi si vei vedea ceea ce vei vedea! Ct despre noi,
acolo ne-am
x
Roc pasare fabuloasa, extrem de mare si de puternica,
prezenta nu numai n legendele arabe, ci n mai toate
mitologiile populare orientale. Dupa unele interpretari
recente (Michel Gali), ea - ca si uriasul zburator Al-Simurg -
ar fi, n povestirile din O mie si una de nopi, o amintire
deformata despre fiinele raionale zburatoare, pe care
omenirea le-ar fi cunoscut cndva, ,n trecutul veacurilor si
al clipelor.
186
O mie si una de nopi
lasat ochiul stng, si nca nduram pedeapsa cuvenita, si ne-o
ispasim, savrsind n fiecare noapte ceea ce ne-ai vazut ca
savrsim. Aceasta-i povestea noastra, pe scurt, ntruct, cu
de-amanuntul, ar umple foile unei cari mari si late! Ct
despre tine, de-acuma mplineasca-i-se ursita!
La vorbele acestea, cum staruiam n hotarrea mea, mi
dadura jungherul, ma cetluira n pielea berbecului, ma dusera
pe acoperisul palatului si plecara. i deodata ma simii
ridicat de pasarea cea cumplita roc, care si lua zborul; si,
de ndata ce ma simii lasat la pamnt pe vrful muntelui,
despicai cu jungherul pielea de berbec si iesii afara ipnd:
,Us! Us! spre a alunga rocul cel cumplit, care zbura greoi,
si vazui ca era o pasare mare, alba, matahaloasa ct zece
elefani, si voinica mai ct zece camile!
Atunci mi luai calea grabnic, prjolit de focul nerabdarii
si, pe la namiez de zi, ajunsei la sarai. La vederea
saraiului, orict mi-1 zugravisera cei zece flacai, ramasei
minunat pna peste marginile minunarii, ntruct era cu mult
mai stralucitor dect n spusele lor. Poarta cea mare prin
care intrai n sarai era marginita de nouazeci si noua de usi
din lemn de aloe si din lemn de santal, iar usile ncaperilor
erau din abanos nvrstat cu aur si cu olmazuri; si toate
acele usi duceau spre niste sali si spre niste gradini, n
care vazui toate bogaiile de pe pamnt si din mare.
n cea dinti sala n care intrai, ma pomenii deodata ntre
patruzeci de fetiscane, care erau asa de minunate ca
frumusee, nct nici minile nu mai izbuteau sa mi se adune,
nici ochii sa-si odihneasca alegerea pe vreuna, si ramasei
atta de plin de vraja, nct ma oprii locului, simindu-mi
capul cum mi se nvrteste.
Atunci toate deodata se ridicara la vederea mea si, cu glas
dulce, mi spusera:
A cincisprezecea noapte
187
Casa noastra sa fie si casa ta, o, oaspete al nostru, iar
locul tau sa fie asupra capetelor noastre si n ochii nostri!
i ma poftira sa stau, si ma mbiara pe o podina, si sezura
toate jos pe chilimuri, si mi spusera:
O, doamne al nostru, suntem roabele tale si avutul tau,
iar tu esti stapnul nostru si cununa pe capetele noastre!
Pe urma toate ncepura sa ma slujeasca: una aduse apa calda
si cearceafuri, si mi spala picioarele; alta mi turna n
palme apa nmiresmata, dintr-un ibric de aur; a treia ma
mbraca ntr-un caftan de matase cu un bru batut n fire de
aur si de argint; a patra mi ntinse o cupa plina cu o
bautura minunata si nmiresmata cu flori; si una se uita la
mine, alta mi zmbea, una mi facea cu ochiul, alta mi
spunea stihuri, una si ntindea braele dinaintea mea, alta
si rasucea dinainte-mi mijlocul; si una zicea: ,Ah! iar
alta: ,Uf! si ceastalalta mi zicea: ,O, tu, ochi al meu!,
iar cealalta: ,O, tu, sufletul meu!, iar alta: ,Launtrurile
mele!, iar alta: ,Suflarea mea! iar una: ,O, pojar al inimii
mele!
Pe urma venira toate lnga mine si ncepura sa ma alinte si
sa ma mngie si mi zisera:
O, oaspete al nostru, istoriseste-ne povestea ta, caci de
vreme ndelungata suntem singure aici, fara niciun barbat, iar
fericirea noastra este acum deplina!
Eu atunci ma simii mai linistit si le istorisii numai o
parte din povestea mea, si asta pna la apropierea nopii.
Atunci se aduse o mulime mare de lumnari, iar sala se
lumina ca de soarele cel mai stralucit. Pe urma se asternu
masa si se adusera bucatele cele mai alese si bauturile cele
mai mbatatoare, si se zvoni cu alautele cele mai desfatatoare
si se cnta cu glasul cel mai vrajitor,
188
O mie si una de nopi
iar cteva ncepura sa danuiasca, n vreme ce eu mneam mai
departe.
Dupa toate aceste huzuriri, mi zisera:
-O, draguule, acuma-i vremea desfatarii celei strasnice si
a crivatului; alegei-o dintre noi pe cea care i place si
fii fara teama ca ne-ai supara, ntruct fiecareia dintre noi
are sa-i vie rndul vreme de o noapte, tuturor celor patruzeci
de surori; si-apoi fiecare la rndul ei are sa nceapa iarasi
hrjoana cu tine, n fiecare noapte.
Eu atunci, o, stapna a mea, nu stiui pe care dintre surori
se cadea s-o aleg, ntruct toate erau la fel de ispititoare.
Atunci nchisei ochii, ntinsei minile si o prinsei pe una,
si deschisei ochii; ci i nchisei la loc repede, din pricina
stralucirii orbitoare a frumuseii ei. Atunci ea mi ntinse
mna si ma duse n patul ei. i mi petrecui cu ea noaptea
toata. Ma bucurai de ea de patruzeci de ori! i ea la fel! si
mi zicea de fiecare data: ,Yuh! o, ochi al meu! yuh! o,
sufletul meu! i ma alinta, iar eu o desfatam, si ea ma
strnea, si-asa toata noaptea.
i-asa o inui ntruna, o, stapna a mea, noapte de noapte,
cu cte una dintre surori, si fiecare noapte cu un potop de
dezmierdari dintr-o parte si din cealalta! i-asa vreme de un
an ntreg, n desfatare si n voiosie. i, dupa fiecare
noapte, dimineaa, copila din noaptea urmatoare venea la mine,
ma ducea la hamman, ma freca bine pe tot trupul si ma
nmiresma cu toate miresmele pe care Allah le-a daruit
slujitorilor sai.
i ajunseram astfel la sfrsitul anului. In dimineaa zilei
celei din urma, le vazui pe toate fetiscanele ca vin fuga la
patul meu, plngnd amarnic si despletindu-si pletele de
mhnire si vaicarindu-se; pe urma mi spusera:
-Afla, o, lumina a ochilor nostri, ca trebuie sa ne
desparim de tine, cum ne-am desparit si de ceilali de
A cincisprezecea noapte
189
dinainte de tine, caci se cade sa stii ca tu nu esti cel din-
ti, si ca pna la tine muli voinici ne-au desfatat ca si
tine, si ne-au facut ca si tine. Numai ca tu chiar ca esti
isteul cel mai iste la isteii, pe-o potriva si-n lung si-n
lat! i, de asemenea, hotart ca esti cel mai terfichi si cel
mai iube dintre toi. Din care pricini nu vom mai putea sa
traim fara tine.
Iar eu le zisei:
- Dar spunei-mi, pentru ce trebuie sa ma parasii? Caci
nici eu nu vreau sa pierd bucuria vieii mele cu voi!
Ele mi raspunsera:
- Afla ca noi toate suntem fiicele unui sultan, da din mame
osebite. De pe vremea fecioriei, traim n saraiul acesta si,
n fiecare an, Allah calauzeste pe drumul nostru un voinic
care ne mulumeste, iar noi tot asa pe el! i n fiecare an
trebuie sa lipsim vreme de patruzeci de zile, spre a ne duce
la tatal nostru si la mamele noastre. Iar astazi este ziua de
plecare!
Atunci spusei:
- i, o, dulceelor, eu am sa ramn n casa, spre a-1
preamari pe Allah pna la ntoarcerea voastra!
Ele mi raspunsera:
- Indeplineasca-i-se dorina! Iata toate cheile de la
sarai, care descuie toate usile. Palatul acesta este casa ta
si tu esti stapnul lui. Da fereste-te sa nu carecumva sa
deschizi usa de arama din fundul gradinii, ca nu vei putea sa
ne mai vezi niciodata si vei pai o nenorocire mare. Fereste-
te sa nu carecumva sa deschizi usa de arama!
Dupa vorbele acestea, venira toate sa ma mbraiseze si sa
ma sarute una dupa alta, plngnd si spunndu-mi:
- Allah fie cu tine! i se uitara la mine plngnd, si
plecara. Eu, atunci, o, stapna a mea, iesii din sala, innd
n mna cheile, si ncepui sa cercetez saraiul, pe care pna
n ziua aceea nu avusesem ragazul sa-l vad,
190
O mie si una de nopi
atta mi fusesera de nlanuite n pat si trupul si sufletul,
n braele fetiscanelor. i ma apucai, cu cheia dinti, sa
descui cea dinti usa.
Cnd deschisei cea dinti usa, vazui o gradina mare, plina
toata cu pomi n roada, atta de mari si atta de frumosi, ct
n viaa mea nu mai vazusem alii la fel n lumea ntreaga;
niste ape n sanuri mici udau pomii, si asa de bine, nct
poamele acelor pomi erau de o marime si de o frumusee
minunate. Mneai din poamele acelea, mai cu seama niste
banane, niste curmale lungi ca degetele unei araboaice de via
aleasa, niste rodii, niste mere si niste piersici. Dupa ce
sfrsii de mncat, i mulumii lui Allah pentru darurile sale,
si descuiai cea de a doua usa, cu cea de a doua cheie.
Dupa ce deschisei usa aceea, ochii si nasul meu ramasera
vrajite de florile ce umpleau o gradina mare, udata de niste
priase. Se aflau n gradina aceea toate florile cte cresc
n gradinile emirilor pamntului: iasomii, zarnacadele,
trandafiri, viorele, zambile, bujori, garoafe, lalele,
galbenele si toate florile din toate vremile. Cnd sfrsii de
mirosit toate florile, culesei o iasomie si mi-o nfipsei n
nas si acolo o lasai, ca sa-i sorb mireasma; si i mulumii
lui Allah Preanaltul pentru podoabele sale.
Deschisei apoi cea de a treia usa, si urechile mele ramasera
vrajite de glasurile pasarilor de toate culorile si de toate
neamurile pamntului. Pasarile acelea sedeau toate ntr-o
colivie mare, facuta din nuiele de lemn de aloe si de santal;
apa de baut a acelor pasari era pusa n niste strachinue de
jad si de jasp gingas colorat; graunele erau n niste cescue
de aur; pamntul pe jos era maturat si stropit; iar pasarile
l binecuvntau pe Atoateziditorul. Ascultai glasurile acelor
pasari pna la apropierea nopii; si ma ntorsei de acolo n
seara aceea.
A cincisprezecea noapte
191
Dar, a doua zi iesii degraba si deschisei cea de a patra
usa, cu cea de a patra cheie. i-atunci, o, stapna a mea,
vazui niste lucruri, pe care nici mvis o fiina omeneasca n-
ar putea sa le vada vreodata. In mijlocul unei curi mari
vazui o bolta iscusit zidita; bolta aceea avea niste scari de
porfira, care suiau pna ajungeau la patruzeci de usi de lemn
de abanos, batute n aur si n argint. Porile acelea, cu
canaturile date la o parte, lasau fiecare sa se vada o sala
larga; si n fiecare sala se afla cte o comoara osebita, si
fiecare comoara preuia mai mult dect toata mparaia mea
ntreaga. Sala dinti era ticsita cu mormane mari de
margaritare voinice, puse n sir, si de margaritare marunele;
da cele voinice erau mai multe dect cele marunte, si fiecare
era ct un ou de porumbia si sclipitor ca luna n stralucirea
ei. Da cea de a doua sala o ntrecea pe cea dinti ca bogaie:
era ticsita pna sus cu diamante, rubine, safire si granate.
In cea de a treia, erau numai smaralduri; n cea de a patra,
calupuri de aur sadea; n cea de a cincea, dinari de aur de pe
tot pamntul; n cea de a sasea, argint neprihanit; n cea de
a saptea, dinari de argint de pe tot pamntul. Iar celelalte
sali erau ticsite cu toate nestematele din snul pamntului si
al marilor, si topaze, si turcoaze, si hia- cinte, si
nestemate de la Yemen, si cornaline de toate culorile, si
oluri de jad, si salbe, si braari, si brie, si toate
giuvaierurile folosite la curile de emiri si de sultani.
Iar eu, o, stapna a mea, mi ridicai minile si privirile
si i mulumii lui Allah Preanaltul pentru binefacerile sale.
i urmai astfel, n fiecare zi, sa deschid cte una, ori doua,
ori trei usi, pna n cea de a patruzecea zi, si minunarea mea
sporea cu fiecare zi, si nu mi mai ramasese dect cheia cea
de pe urma, care era cheia de la usa de arama. i ma gndeam
la cele patruzeci de
192
O mie si una de nopi
copile, si ma simeam n cea mai mare bucurie gndind la ele,
si la dulceaa purtarilor lor, si la prospeimea trupului lor,
si la virtuile lor pojarnice, si la bunurile lor cele
tainice, si la rotunzimea si vnjosia durdu- leurilor lor, si
la ipetele lor cnd mi spuneau: ,Yuh, o, ochi al meu! Yuh,
o, pojarul meu! i mi strigai: ,Pe Allah! noaptea noastra
are sa fie o noapte binecuvntata, o noapte de lapte!
Ci Prdalnicul ma facea sa simt cheia de la usa aceea de
arama, care ma ispitea amarnic, si ispita fu mai tare dect
mine, si descuiai usa de arama. i ochii mei nu vazura nimic,
si numai nasul meu simi un damf tare si neprielnic
adulmecului meu, si lesinai pe clipa pe data, si cazui
dincoace de usa care se nchise. Cnd ma desteptai, staruii n
hotarrea strnita de eitan, si deschisei iarasi usa si
asteptai ca miasma sa se faca oleaca mai puin tare.
Atunci intrai si ma pomenii ntr-o sala larga, presarata
toata cu sofran si luminata de doua lumnari nmiresmate cu
ambra sura si cu tamie, si de niste fanare falnice de aur si
de argint pline cu ulei bine mirositor, care, arznd, scoteau
mireasma aceea tare. i, ntre sfesnicele de aur si fanarele
de aur, vazui un cal negru minunat, care avea o stea alba n
frunte; si era pintenog la piciorul stng si la glezna
dreapta; ieslea i era plina cu graune de susan si de orz
bine dat prin ciur; adapatoarea era umpluta cu apa proaspata
nmiresmata cu apa de trandafiri. Iar eu, o, stapna a mea,
cum patima mea cea mai mare erau caii frumosi, si cum eram
calareul cel mai vestit din mparaia mea, gndii ca acel cal
mi s-ar potrivi; si l luai de capastru si l dusei n gradina
si ncalecai pe el; dar el nici nu se clinti. Atunci l lovii
peste gt cu lanul de aur. i numaidect,
A cincisprezecea noapte
193
o, stapna a mea, calul ntinse doua aripi mari si negre pe
care nu le vazusem pna n clipita aceea, necheza ntr-un chip
nfricosat, izbi de trei ori cu copita n pamnt si zbura cu
mine n vazduhuri.
Atunci, o, stapna a mea, pamntul se nvrti dinaintea
ochilor mei; da mi strnsei pulpele si ma inui ca un calare
iscusit, si, ntr-un sfrsit, calul pogor si se opri pe
plesul palatului de arama rosie, n care i gasisem pe cei
zece flacai chiori. i-atunci calul se ridica atta de cumplit
n doua picioare si se scutura atta de iute, nct ma trnti
jos, apoi veni la mine si si lasa aripa spre faa mea, si si
nfipse vrful aripii n ochiul meu stng, si mi-1 prapadi pe
veci. Pe urma zbura n vazduhuri si pieri.
Iar eu mi pusei mna pe ochiul pierdut si ma nvrtii n
lung si n lat pe terasa, vaicarindu-ma si scuturndu-mi mna
de durere! i de ndata vazui ca se ivesc cei zece flacai
care, dnd cu ochii de mine, mi spusera:
- N-ai vrut sa ne asculi! i iacata rodul hotarrii tale
de napasta. i nu putem sa te primim ntre noi, ntruct
suntem zece. Ci, urmnd cutare si cutare drum, vei ajunge n
cetatea Bagdadului, la emirul drept-credin- ciosilor, Harun
Al-Rasid, a carui faima a razbit pna la noi; si soarta-i va
fi ntre minile lui.
i plecai, si mersei zi si noapte, dupa ce mi-am ras barba
si am pus pe mine hainele acestea de saaluk, ca sa nu mai am
de ndurat alte necazuri, si nu ma oprii din umblet, pna ce
nu ma vazui ajuns n lacasul acesta al pacii, Bagdadul, si i
gasii pe chiorii acestia doi, si le dadui binee si le spusei:
- Sunt un strain.
Iar ei raspunsera:
- i noi suntem straini.
194
O mie si una de nopi
i iaca-asa ajunseram tustrei n casa aceasta binecuvntata,
o, stapna a mea! i-asa-i cu pricina ochiului meu pierdut si
cu barba mea cea rasa!
La povestea aceasta fara de seaman, tnara stapna a casei
i spuse celui de al treilea saaluk:
- Hai! mngie-te oleaca pe crestet si du-te! Te iert.
Dar cel de al treilea saaluk raspunse:
- Nu am sa ma duc, pe Allah! dect dupa ce am sa aud
povestile tuturor celorlali.
Atunci copila se ntoarse spre calif, spre Giafar si spre
Massrur si le spuse:
- Istorisii-mi povestea voastra!
Atunci Giafar se apropie si istorisi povestea pe care i-o
spusese portariei celei tinere, cnd intrase n casa. nct,
dupa ce auzi spusele lui Giafar, copila le spuse tuturor:
- Va iert pe toi, si pe unii si pe alii. Da plecai ct
mai iute!
i iesita toi si ajunsera n ulia. Atunci califul le spuse
saalicilor:
- Unde va ducei asa, frtailor?
Ei raspunsera:
- Nu stim unde avem sa ne ducem.
i califul le spuse:
- Venii sa va petrecei noaptea la noi.
i i spuse lui Giafar:
- Ia-i la tine si adu-mi-i mine dimineaa, si vom vedea ce
va fi de facut cu ei.
Iar Giafar nu pregeta a ndeplini poruncile califului.
Apoi califul urca n saraiul sau si nu putu sa guste pic de
somn n noaptea aceea. Pe urma, dimineaa, se scula si sezu n
scaunul de domnie al stapnirii lui; si porunci
A saisprezecea noapte
195
sa intre toi capii din mparaia sa. Pe urma, dupa ce toi
capii mparaiei venira, se ntoarse spre Giafar si i spuse:
- Adu-mi aici cele trei copile si cele doua caele si cei
trei saalici.
i Giafar pleca ndata si i aduse pe toi ntre minile
califului; iar tinerele se acoperira cu valurile lor si sezura
dinaintea califului.
Atunci Giafar le zise:
- Va socotim slobode de orice datorina, ntruct, fara a
sti cine suntem, si voi ne-ai iertat si ne-ai facut binele
pe care ni l-ai facut. i iacata ca acum va aflai ntre
minile celui de al cincilea din urmasii lui Abbas^, califul
Harun Al-Rasid! Trebuie, dar, sa-i povestii numai adevarul!
Cnd tinerele auzira vorbele lui Giafar, care vorbea n
numele emirului drept-credinciosilor, cea mai mare dintre ele
pasi nainte si grai:
- O, emire al drept-credinciosilor, povestea mea este atta
de uluitoare, nct, daca ar fi scrisa cu andrelele pe colul
dinlauntru al ochiului, i-ar fi de nvaatura aceluia care ar
citi-o cu cinstire!
n clipita aceasta a istorisirii ei, eherezada vazu ca se
iveste dimineaa si, cu chibzuina, se opri din povestit.
Dar cnd fu cea de a saisprezecea noapte,
urma
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca fata cea mai mare
pasi nainte ntre minile emirului drept-credin- ciosilor si
istorisi astfel povestea ei:
1
Al-Abbas ibn Adb al-Mutallib - unchiul profetului Mahomed,
ntemeietorul dinastiei Abbasizilor, care au crmuit califatul
din anul 750 pna la cucerirea Bagdadului de catre mongoli n
anul 1258.
196
O mie //' una de nopi
POVESTEA ISTORISIT DE ZOBEIDA,
CEA DINTI DINTRE COPILE
O, emire al drept-credinciosilor, afla ca pe mine ma cheama
Zobeida; pe sora care i-a deschis usa o cheama Amina; iar pe
sora mea cea mica o cheama Fahima. Tustrele suntem nascute
dintr-un tata, dar nu si din aceeasi mama. Ct despre cele
doua caele, ele sunt chiar surorile mele, din acelasi tata si
din aceeasi mama.
Cnd parintele nostru a murit, ne-a lasat cinci mii de
dinari, care au fost mparii cu deplina cinste ntre noi;
atunci sora mea Amina si sora mea Fahima s-au desparit de
noi, spre a locui n casa mamei lor; iar eu si cu celelalte
doua surori am ramas laolalta, si eu sunt cea mai mica dintre
noi trei; dar nu sunt mai mica dect surorile mele de la
cealalta mama, Amina si Fahima.
La puina vreme dupa moartea parintelui nostru, cele doua
surori mai mari ale mele se pregatira de maritis si se
maritara fiecare cu cte un barbat, si ramasera sa mai stea o
vreme cu mine, n aceeasi casa. Dar n curnd soii lor se
gatira de o calatorie negustoreasca, luara cei o mie de dinari
ai soiilor lor, spre a cumpara marfuri, le luara si pe
soiile lor cu ei, si plecara toi, si ma lasara singura.
Lipsira astfel vreme de patru ani. Estimp, soii surorilor
mele lefterira toi banii si prapadira toate marfurile, si si
luara valea, lasndu-le pe soiile lor singure-singurele n
inima arii strainilor. Iar surorile mele ndurara toate
nevolniciile si, pna la urma, ajunsera la mine n chip de
cersetoare amarte. La vederea celor doua cersetoare, eu nici
vorba de a cunoaste n ele pe surorile mele, si ma departai.
i ele atunci mi vorbira si le cunoscui; si le zisei:
- Cum se face, o, surorile mele, de suntei n starea
aceasta?
A saisprezecea noapte
197
Ele mi raspunsera:
- O, sora noastra, vorbele nu mai pot sa slujeasca acum la
nimic, ntruct calamul a lunecat pe dra poruncita de Allah!
La vorbele lor, inima mi se umplu de mila pentru ele si le
trimisei la hammam, si le mbracai pe fiecare cu cte o rochie
noua si frumoasa, si le spusei:
- O, surorile mele, suntei amndoua mai mari dect mine,
iar eu sunt cea mai mica. i va socot ca inndu-mi loc de
tata si de mama! i-apoi, mostenirea care mi s-a cuvenit ca si
voua a fost binecuvntata de Allah si a sporit strasnic. Avei
sa mncai cu mine rodul ei, iar viaa voastra are sa fie
vrednica de cinstire si de preuire, iar noi avem sa stam de
aci nainte laolalta!
i chiar ca le coplesii cu binefaceri, iar ele sezura la
mine vreme de un an ncheiat, iar bunul meu era si bunuj lor.
Dar, ntr-o zi, mi spusera:
- Intr-adevar, maritisul este mai de pre pentru noi, nu
mai putem sa ne lipsim de el, iar rabdarea noastra, singure
asa, s-a topit.
Atunci le spusei:
- O, surorile mele, nu avei de gasit nimic bun n maritis,
ntruct barbatul cu adevarat cinstit si bun este lucru rar n
vremurile de-acum! i oare nu ai si ncercat voi maritisul?
i ai uitat ce ai gasit n el?
Dar ele nu ascultara de vorbele mele si vrura, oricum, sa se
marite, chiar si fara nvoirea mea. Atunci le maritai cu chiar
banii mei si le ntocmii zestrea de trebuina. Pe urma plecara
cu soii lor.
i de-abia trecuse oleaca de vreme de cnd plecasera, ca
soii lor le trasera pe sfoara, le luara tot ce le daruisem si
le parasira. Ele atunci se ntoarsera la mine, goale cu totul.
i si cerura multe iertaciuni, si mi spusera:
- Nu ne certa, o, sora noastra! Tu, adevaratu-i, esti cea
mai mica dintre noi, da esti cea mai ntreaga la
198
O mie si una de nopi
minte. i fagaduim ca nici macar nu avem sa mai rostim vorba
maritis.
Atunci le spusei:
- Venirea la mine fie-va larga, o, surorile mele!
i le sarutai, si le coplesii cu nca si mai multa darnicie.
Trairam laolalta n starea aceasta un an ntreg, dupa care ma
gndii sa ncarc cu marfuri o corabie si sa ma duc sa fac
nego la Bassra. i-asa ca ornduii o corabie si o ncarcai cu
marfuri si cu trguieli si cu tot ce ar fi putut sa fie
trebuitor n rastimpul calatoriei cu corabia, si le spusei
surorilor mele:
- O, surorile mele, vrei sa ramnei aici n casa mea
1
* > j pe tot rastimpul ct va ine calatoria mea, pna ce
am sa ma ntorc, ori v-ar placea mai degraba sa mergei cu
mine?
Iar ele mi raspunsera:
- Mergem cu tine, ntruct n-am putea sa nduram lipsa ta!
Atunci le luai cu mine si plecaram. i, pna a pleca, avusei
grija sa-mi mpart banii n doua pari: luai cu mine jumatate
si ascunsei cealalta jumatate, zicndu-mi: ,E cu putina sa se
ntmple vreun necaz cu corabia, iar noi sa scapam cu viaa.
n atare mprejurare, la ntoarcerea noastra, daca ne-om mai
ntoarce vreodata, vom gasi aci cte ceva ce ne va fi de
folos.
Nu conteniram mersul nici zi, nici noapte; da, din
nenorocire, reizul rataci drumul. Curgerea valurilor ne duse
n largul apelor si intraram ntr-o mare cu totul alta dect
aceea catre care vroiam. Iar un vnt naprasnic ne mpingea
mereu, si nu conteni vreme de zece zile. Atunci, n departare,
ni se nazari o cetate, si l ntrebaram pe reiz:
- Care-i numele acelei cetai catre care ne ndreptam?
El raspunse:
- Pe Allah! habar n-am. N-am vazut-o niciodata, si
A saisprezecea noapte
199
n viaa mea n-am intrat n marea aceasta. Da pna la urma
lucrul cel mai de seama este ca din norocire ne aflam n afara
primejdiei. nct nu va mai ramne dect sa intrai n cetatea
aceasta si sa va asternei marfurile la vedere. Iar daca ai
putea sa le vindei, va sfatuiesc sa le
vindeti!
)
Peste un ceas de vreme, se ntoarse la noi si ne spuse:
- Zorii-va sa iesii n cetate si sa vedei minunile lui
Allah n faptuirile sale! i rostii-i numele cel sfnt, ca sa
va fereasca de nenoroc!
Noi atunci plecaram spre cetate. i nici nu ajunseram noi
bine acolo, ca ne si cufundaram n uluirea cea mai adnca:
vazuram ca toti locuitorii din cetate erau preschimbai n
pietre negre. Da numai locuitorii erau mpietrii; caci, n
toate sukurile si pe toate uliele negustorilor, gaseam
marfurile ca atare, si toate lucrurile de aur si de argint ca
atare. La privelistea aceea, ne cuprinse mare mulumire si ne
ziseram: ,Este nendoielnic ca pricina tuturor acestora
trebuie sa fie un lucru uluitor.
Atunci ne despariram si fiecare purcese n calea sa pe
uliele cetaii, si fiecare se apuca de treaba si de strns pe
seama sa tot ceea ce putea sa ncarce din aur, din argint si
din esaturile cele scumpe.
Ct despre mine, ma suii n cetauie si vazui ca acolo era
saraiul sultanului. Intrai n sarai printr-o usa mare si
boltita, lucrata din aur greu, si ridicai perdeaua cea mare de
catifea, si vazui ca toate lucrurile dinlauntru erau de aur si
de argint. Iar n curte si n toate salile, strajile si
curtenii sedeau fie n picioare, fie pe jos, da toi erau
prefacui n stane de piatra, si parca vii. Iar n sala cea
mai de la urma, plina de dregatori, de capetenii si de viziri,
l vazui pe sultan, seznd n scaunul sau de domnie,
mpietrit, mbracat n haine atta de falnice si atta de
bogate, de-i venea sa-i pierzi minile, si era
200
O mie si una de nopi
nconjurat de cincizeci de mameluci, mbracai n caftane de
matase si innd n mini sabiile trase. Jeul sultanului era
batut n margaritare si n nestemate, si fiecare margaritar
stralucea ca o stea. i chiar ca era sa ma smintesc la minte.
i trecui mai departe si ajunsei n harem, si l gasii nca
si mai minunat, si tot, pna la drevele de la ferestre, era de
aur; pereii erau mbracai cu matasarii; la usi si la
ferestre atrnau perdele de catifea si de atlaz. i o vazui
ntr-un sfrsit, n mijlocul femeilor mpietrite, pe chiar
sultana cea mare, mbracata cu o rochie presarata cu
margaritare alese si purtnd pe cap o cununa mpodobita cu
toate neamurile de nestemate, iar la gt cu niste gherdane si
cu niste mpletituri de aur mestesugite minunat; da si ea era,
la fel, mpietrita n stana neagra.
De acolo trecui mai departe si gasii o usa deschisa, care
avea amndoua canaturile lucrate din argint sadea, iar
nlauntru vazui o scara de porfira, alcatuita din sapte
trepte; urcai pe scara aceea si, cnd ajunsei sus, ma pomenii
ntr-o sala mare, toata facuta din marmura alba si asternuta
cu chilimuri esute n zarafir; iar n mijlocul salii, ntre
niste sfesnice mari de aur, vazui o podina de aur mpistrata
cu smaralde si cu peruzele, iar pe podina era un crivat de
alabastra, nvrstat cu margaritare si cu nastrapate si
dichisit cu zarpale si cu horbote. i vazui, n fund, o lumina
care sclipea; ma apropiai si vazui ca lumina aceea era un
olmaz slefuit, mare ct un ou de stru, pus pe un scaunel, si
ale carui ape revarsau lumina aceea; iar olmazul era nsasi
desavrsirea, si numai lumina lui lumina sala toata.
nsa se mai aflau acolo si niste faclii aprinse, da ele
paleau dinaintea acelui adamant. Iar eu mi zisei: ,Daca
facliile acestea sunt aprinse, sunt pentru ca le-a aprins
cineva.
A saisprezecea noapte
201
Atunci trecui mai departe si intrai n alta sala, si
pretutindeni ma minunam si pretutindeni cautam sa dau de vreo
fiina vie. i atta de ngndurata eram, nct mi uitai si
de mine si de calatoria mea si de corabia mea si de surorile
mele. i nca mai eram rapita de minunarea aceea, cnd se lasa
noaptea; atunci vrusei sa ies din sarai, nsa ma ratacii, nu
mai gasii drumul si, pna la urma, ajunsei n sala n care se
afla patul de alabastra si adamantul si policandrele de aur
aprinse. Atunci sezui pe pat, ma acoperii pe jumatate cu
nveli- toarea de atlaz siniliu batuta cu zarafr si cu
margaritare, luai cartea cea sfnta, Coranul nostru, si din
cartea aceea, care era scrisa cu o scriptura stralucita, n
slove din aur si din rosu si cu zugravituri de toate culorile,
ma apucai sa citesc vreo cteva versete, spre a ma neprihani
si a-i mulumi lui Allah si a-mi veni n cuget, si chibzuii la
spusele Profetului, binecuvnteze-le Allah! ma ntinsei pe
urma si ncercai sa adorm; dar nu izbutii. Iar ne- somnia ma
inu treaza pna la miez de noapte.
n clipita aceea, auzii un glas care citea din Coran, un
glas molcom, si dulce, si mngietor. Atunci ma sculai degraba
si ma ndreptai catre locul de unde venea glasul care citea.
i ajunsei la un iatac cu usa deschisa; intrai binisor pe usa,
lasnd afara faclia cu care mi luminasem cautarile, si ma
uitai mprejur, si vazui ca era un mihrab
1
; era luminat de
niste lampi de sticla verde atrnate; iar la mijloc era un
chilim de rugaciune asternut n partea dinspre rasarit, iar pe
chilim sedea un tnar cu nfaisarea tare frumoasa, si care
citea din Coran cu luare-aminte, cu glas tare si cu mult sim
al masurii. Iar eu ramasei cuprinsa de o uimire nemarginita si
ma ntrebam cum de putuse tnarul acela sa scape numai el
1
Mihrab (cuvnt arab) - nisa orientata spre orasul sfnt
Mecca, practicata n peretele unei moschei sau al unei
locuine si slujind ca loc de rugaciune si meditaie.
202
O mie si una de nopi
de soarta ntregii cetai. Atunci pasii nainte si ma temenii
catre el si i facui urarea mea de salamalek; iar el si
ntoarse privirile catre mine si mi raspunse la salamalek.
Atunci i spusei:
- Ma rog ie fierbinte, pe adevarul cel sfnt al suralelor
pe care le citeai din cartea lui Allah, sa raspunzi la
ntrebarea mea!
El atunci zmbi a rde linistit si dulce si mi zise:
- Dezvaluie-mi mai nainte, tu cea dinti, o, femeie, cum
ai ajuns n mihrabul acesta si, la rndu-mi, am sa raspund la
ntrebarea pe care ai sa mi-o pui!
Eu atunci i istorisii povestea mea, care l minuna tare. i
l ntrebai apoi ce era cu starea aceea nemaipomenita a
cetaii. i el mi spuse:
- Asteapta oleaca!
Apoi nchise cartea cea sfnta si o vr ntr-un sacui de
atlaz; si mi spuse sa sed alaturi de el. ezui si ma uitai la
el cu luare-aminte, si vazui ca era ca luna plina, desavrsit
ca soi, plin ntru totul de nuri, minunat la nfaisare,
subire si bine potrivit la stat; obraji-i erau ca de clestar;
chipu-i, de culoarea curmalelor proaspete; de parca despre el
ar vorbi poetul n stihurile acestea:
Un cititor de stele privea n noapte cerul.
Deodata, dinaintea ochilor lui mirai,
Vrajit flacau rasare straluminndu-si Ierul i mladiindu-si
mersul cu pasii amnai.
si spune cititorul de stele: ,Doar Zohal
1
Putea sa-i daruiasca
acestui tnar soare Cununa-ntunecata a pletelor n val,
Ca o cometa neagra prin hauri rotitoare!
Mirrikh
2
doar n obraji-i cu purpuri smaluite Putea s-astearna
astfel pojar de foc si lapte!
'Planeta Saturn
2
Planeta Marte
A saisprezecea noapte
203
Iar razele din ochii-s sagei ce le trimite Sagetatorul
nsusi, din stelele lui sapte!
Dar, mai presus de toate, chiar Hutared
1
i-aduse Cununa
iscusinei n frunzele de laur,
Pe cnd, de buna seama, Abylsuha
2
si puse In gingasa-i faptura
comorile de aur!
Nu stie zodierul nimic sa mai priceapa,
i sta rapit de vraja si sagetat de jind,
Cu minile furate de visuri ca de-o apa.
Atunci frumosul astru i se-nclina zmbind.
Uitndu-ma asa la el, icoana lui ma arunca n tulburarea cea
mai crunta a simirii si n cainele cele mai
w Al ' A - A
patimase ca nu ii cunoscusem pana in ziua aceea; si pojaruri
rosii se aprinsera n inima mea. i i zisei:
- O, stapne al meu si doamne, acum povesteste-mi ceea ce
te-am ntrebat!
i el mi raspunse:
- Ascult si ma supun!
i mi povesti:
Afla, o, hanma plina de fala, ca cetatea aceasta a fost
cetatea tatalui meu. i era locuita de toate rudele si de toi
supusii lui. Tatal meu este sultanul pe care l-ai vazut seznd
n jeul domnesc, preschimbat n piatra. Iar n privina
sultanei pe care ai vazut-o, aceea este mama mea. Tatal meu si
mama mea erau magi, nchinatori la cumplitul Nardun. Jurau si
puneau legamnt pe foc si pe lumina, pe umbra si pe caldura,
si pe sorii rotitori!
Multa vreme tatal meu nu a avut niciun copil, si numai la
amurgul vieii lui m-am nascut eu, ca fiu al batrneelor
sale. i tatal meu m-a crescut cu mare grija; estimp, ma facui
mare: si-atunci am fost ales eu pentru fericirea cea
adevarata.
1
Planeta Mercur
2
Planeta Venus
204
O mie si una de nopi
ntr-adevar, aveam la noi n sarai o baba tare naintata n
vrsta, musulmana, o drept-credincioasa ntru Allah si ntru
Trimisul lui. Era drept-credincioasa pe ascuns, iar n afara
se prefacea a fi de-o parere cu parinii mei. Iar tatal meu
avea mare ncredere n ea, dat fiind ca i vedea credinciosia
si neprihana. Era faa de ea tare darnic si o coplesea cu
filotimia lui. i era ncredinat cu tarie ca ea era de
credina si de legea lui.
nct, cum ma facusem maricel, ma dadu n seama ei si i
spuse:
- Ia-1 si creste-1 cum se cuvine; si nvaa-1 legile
credinei noastre; si deprinde-1 cu o purtare stralucita; si
slujeste-1 cu srg si cu toata grija!
i batrna ma lua: dar ea ma nvaa credina islamului, de
la datorinele de curaie si datorinele spalarilor celor
cucernice, pna la sfintele nchinari ale rugaciunii. i ma
nvaa si mi talmaci Al-Coran-u\ n limba Profetului. Iar
cnd ncheie ntru totul dascalirea mea, mi zise:
- O, copilul meu, trebuie sa ascunzi cu grija toate astea
faa de tatal tau si sa pastrezi nesmintit taina, altminteri
au sa te omoare!
Iar eu, ntr-adevar, pastrai taina. i nu peste mult de cnd
nvaatura mea se ncheiase, sfnta batrna muri, dndu-mi
sfaturile ei cele mai de pe urma. Iar eu urmai a fi n taina
un drept-credincios ntru Allah si ntru Profetul sau. i
locuitorii din cetate nu faceau dect sa se ndaratniceasca n
necredina, n razvratirea si n ntunericimile lor. i ntr-o
zi, pe cnd ei urmau a fi precum erau, un glas mare de muezin
nevazut se auzi; si glasui cu o tarie ca de tunet si care
razbatu pna la urechile celui apropiat, la fel ca si pna la
urechile celui departat:
- O, voi, locuitori ai cetaii, lepadai-va de preamarirea
A saisprezecea noapte
205
focului si a lui Nardun si preamarii-1 pe Unul si Atot-
puternicul mparat!
La glasul acela, o spaima mare se strni n inima
locuitorilor, care se strnsera la parintele meu, sultanul
cetaii, si l ntrebara:
- Ce este cu glasul cel nfricosator pe care l-am auzit?
nca mai suntem nfricosai de strigarea lui!
Tatal meu le spuse:
- Nu va nfricosai de glas si nu va speriai de el! i
credei nesmintit n credinele noastre cele stravechi!
> >
i atunci inimile lor se plecara de bunavoie la vorbele
parintelui meu; si nu contenira a sta legai statornic si
nchinai ntru preamarirea focului. i ramasera n starea lor
de greseala oarba nca un an ncheiat, pna la vremea
mplinirii zilei cnd se auzise glasul nti! i atunci,
pentru a doua oara, se auzi glasul, pe urma nca o data, si
nca o data, si tot asa cte o data n fiecare an, vreme de
trei ani n sir. Dar ei nu contenira a fi zelosi n a
ndeplini deprinderile lor oarbe. i asa ca atunci, ntr-o
dimineaa, n zori, prapadul si blestemul se abatu din cer
asupra lor si fura prefacui n stane de piatra neagra, si ei,
si caii, si catrii, si camilele, si toate vitele lor! Iar,
dimre toi locuitorii, numai eu am fost iertat de la prapad.
ntruct numai eu eram drept-credincios.
i, de la ziua aceea ncoace, stau aici n rugaciune, n
ajunare si n citirea Al-Coran-n\\n.
Ci, o, hanma plina de fala si de desavrsire, sunt tare
satul de singuratatea n care ma aflu, fara nimeni n preajma
mea sa-mi ina tovarasie omeneasca.
La vorbele acestea i spusei:
- O, tinere plin de haruri, vrei sa vii cu mine n cetatea
Bagdadului? Acolo ai sa gasesti nvaai si preacinstii
seici, pricepui la legi si la dreapta credina. i, n
tovarasia lor, vei spori si mai mult ntru stiina si ntru
cunoasterea pravilei dumnezeiesti. Iar eu, macar
206
O mie si una de nopi
ca sunt o hanma de vaza, am sa fiu roaba ta si bunul tau! Ca
eu sunt, intr-adevar, stapna peste slugile mele, si am sub
poruncile mele si barbai n putere, si slujitori, si
baieandri! i am aici cu mine o corabie ticsita cu marfuri.
Iar soarta ne-a aruncat pe armul acesta si ne-a adus sa
cunoastem cetatea aceasta, si ne-a prilejuit ntmplarea
aceasta. i soarta a vroit sa ne ntlnim astfel!
Pe urma nu contenii a-1 mboldi cu ispita de a merge cu
mine, pna ce mi raspunse ca merge.
n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
iveste dimineaa si, cuminte, dupa obiceiul ei, se opri din
povestit.
Ci cnd fu cea de a saptesprezecea noapte,
spuse:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca tnara Zobeida nu
mai conteni a-1 mbia cu dorina de a merge cu ea, pna ce el
se nvoi.
i amndoi nu mai contenira din taifasuit, pna ce somnul
nu-i potopi. Atunci tnara Zobeida se culca si dormi n
noaptea aceea la picioarele flacaului. i nu mai putea de
bucurie si de mulumire.
Pe urma Zobeida si urma astfel istorisirea faa de califul
Harun Al-Rasid, de Giafar si de cei trei saalici.
Cnd zorile se mpurpurara, ne scularam si ne apucaram sa
descuiem toate vistieriile, si luaram tot ceea ce nu era prea
greu de dus si era mai de pre si coborram din cetauie n
trg, si i gasiram pe robii nostri si pe capitan, care ma
cautau de multa vreme. Iar cnd ma vazura, se bucurara si ma
ntrebara de pricina pentru care lipsisem atta. Atunci le
istorisii ce vazusem,
A saptesprezecea noapte
207
precum si povestea flacaului, si taina preschimbarii
locuitorilor din cetate, cu toate amanuntele. Iar ei ramasera
tare minunai de istorisirea mea.
Ct despre surorile mele, de-abia ma vazura cu flacaul acela
frumos ca le si cuprinse o ciuda rea si o pizma, si se umplura
de ura, si urzira tainic viclenia mpotriva mea.
Estimp, ne duseram cu toii la corabie, iar eu eram tare
voioasa, si voiosia mea era sporita si de dragostea tnarului.
i asteptaram ca vntul sa ne fie prielnic, si desternuram
pnzele si porniram. Ct despre surorile mele, ele sedeau
ntruna n tovarasia noastra; si ntr-o zi mi spusera aparte:
- O, sora noastra, ce gndesti sa faci cu tnarul acesta
frumos?
Iar eu le spusei:
- Gndul meu este sa-l iau de sot.
>
Ma ntorsei pe urma spre el, ma apropiai de el si-i
marturisii:
- O, stapne al meu, dorina mea este sa ajung bunul tau!
Ma rog ie sa nu te lepezi de ruga mea!
El atunci mi raspunse:
- Ascult si ma supun!
La vorbele acestea, ma ntorsei catre surorile mele si le
spusei:
- Ma mulumesc cu flacaul acesta drept toata bogaia! Iar
toate bunurile mele, ncepnd din ceasul de-acum, trec n
stapnirea voastra!
Iar ele mi raspunsera:
- Vrerea ta este bucuria noastra!
Dar n sinea lor mi urzeau vnzarea si prapadul. Urmaram a
pluti asa mai departe, cu vnt prielnic, si iesiram din Marea
Spaimei si intraram n Marea Tihnei. Pe marea aceea plutiram
nca vreo cteva zile si ajunseram aproape de cetatea Bassrei,
si-i zariram, n departare,
A saptesprezecea noapte
209
zidurile. i, cum se lasa noaptea, ne opriram; si n curnd
dormeam cu toii.
i, pe cnd noi dormeam, surorile mele se sculara si ne
luara, pe mine si pe flacaiandru, cu asternuturi cu tot, si ne
aruncara n mare. Iar flacaul, cum nu stia sa noate, se
neca; ntruct fusese scris de catre Allah ca el sa fie din
tagma mucenicilor. Ct despre mine, eu am fost scrisa printre
cei ce urmau sa scape cu zile. Asa ca, atunci cnd ma prabusii
n mare, Allah ma milui cu o bucata de lemn, de care ma agaai
si cu care fusei mpinsa de valuri si aruncata pe malul unei
insule tare departate. Acolo mi uscai hainele, mi petrecui
noaptea toata, iar dimineaa ma ridicai si cautai vreun drum.
i gasii un drum pe care se aflau niste urme de pasi de fiine
omenesti, fii de Adam! Drumul acela ncepea de la arm si se
afunda n insula. Atunci, dupa ce mi pusei hainele care se
zvntasera, urmai drumul acela si nu ma oprii din umblet, pna
ce nu ajunsei pe malul de dincolo al insulei, faa cu uscatul,
unde zarii n departare cetatea Bassrei. i deodata vazui o
serpuica venind fuga spre mine, si numaidect pe urma ei
luneca un sarpe gros si mare, care vroia s-o prinda. erpuica
era atta de sfrsita si de ostenita de fuga, nct limba i
atrna din gura. Eu atunci, cuprinsa de mila faa de ea,
apucai un pietroi si l azvrlii n capul balei, pe care o
zdrobii si o omori pe clipa. i ndata serpuica desfacu doua
aripi si zbura n vazduh si se mistui, iar eu ramasei uluita
pna peste masura.
Da cum eram topita de osteneala, sezui jos acolo, pe urma ma
ntinsei si dormii vreme de un ceas. Iar cnd ma trezii, gasii
seznd la picioarele mele o arapia dragalasa, care ma freca
pe picioare si ma alinta. Atunci mi trasei repede picioarele
si ma simii tare rusinata, ntruct nu stiam ce vroia de la
mine arapia aceea nurlie! i i zisei:
Cine esti si ce vrei?
210
O mie si una de nopi
Iar ea mi raspunse:
- M-am grabit sa vin la tine, cea care mi-ai facut un bine
mare cnd l-ai omort pe vrajmasul meu. Ca eu sunt serpuica pe
care ai scapat-o de balaur. i sunt o ginna. Iar bala aceea
era si el un ginn. Da mi era vrajmas si vroia sa ma siluiasca
si sa ma omoare. i numai tu m-ai izbavit din minile lui. Eu
atunci, de cum am scapat, mi-am luat zborul pe vnt si m-am
ndreptat degraba spre corabia de pe care te-au aruncat cele
doua surori ale tale. Le-am vrajit pe amndoua surorile tale
si le-am preschimbat n doua caele negre; si i le-am adus!
i atunci vazui cele doua caele legate de un pom din
spatele meu. Pe urma ginna spuse mai departe:
- Apoi am carat n casa ta de la Bagdad toate bogaiile
cte erau pe corabie, iar corabia am scufundat-o. Dar flacaul
s-a necat; iar eu mpotriva morii nu pot face nimic,
ntruct singur Allah este Atotputernic!
La vorbele acestea, ma lua n brae, le dezlega pe cele doua
surori ale mele, caelele, si le lua si pe ele la fel, si ne
duse pe toate, n zbor, si ne lasa ntregi si nevatamate pe
acoperisul casei mele din Bagdad, chiar aici!
i mi cercetai casa, si gasii, asezate n buna rn- duiala,
toate bogaiile si toate lucrurile cte fusesera pe corabie.
i nimic nu se pierduse si nu se vatamase.
Pe urma ginna mi spuse:
- Te leg cu juramnt, pe nscrisul cel sfnt de pe pecetea
lui Soleiman, sa altoiesti cte trei sute de lovituri de bici
n fiecare zi fiecareia dintre caelele acestea doua. Daca ai
sa uii macar o zi sa mplinesti porunca mea, voi da fuga la
tine si te voi preschimba si pe tine n caea.
Iar eu fusei nevoita sa-i raspund:
- -Ascult si ma supun!
i din ceasul acela, o, emire al drept-credinciosilor, am
nceput sa le biciuiesc, ca apoi sa-mi fie mila de ele si sa
le sarut!
A saptesprezecea noapte
211
i aceasta-i povestea mea!
Da iacat-o pe sora mea Amina, o, emire al drept-
credinciosilor, care are sa-i istoriseasca povestea ei, nca
si mai uluitoare dect a mea.
La povestirea aceasta, califul Harun Al-Rasid ramase minunat
pna peste poate. i era zornic sa-si mulumeasca pe deplin
ispita de a afla totul. Asa ca se ntoarse spre tnara Amina,
cea care i deschisese usa n noaptea trecuta, si o ntreba:
Da tu, o, gingaso, care-i pricina urmelor de lovituri de
pe trupul tau?
POVESTEA AMINEI, CEA DE A DOUA DINTRE COPILE
La vorbele acestea ale califului, tnara Amina pasi nainte
si grai:
O, emire al drept-credinciosilor, nu am sa mai spun si eu
spusele surorii mele Zobeida despre parinii nostri. Afla,
asadar, ca, dupa ce tatal nostru a murit, eu si cu sora mea
cea mai mica dintre noi cinci, Fahima, ne-am dus sa traim
singure cu mama noastra, n vreme ce sora mea Zobeida si
celelalte doua s-au dus sa traiasca mpreuna cu mama lor la
ele acasa.
La puina vreme apoi, m-a maritat mama cu un batrn bogat,
omul cel mai bogat din cetate si de pe vremurile lui. i-asa,
un an mai trziu, soul meu cel batrn a murit n tihna lui
Allah si mi-a lasat ca parte legiuita din mostenire, dupa
pravila statorita de sunaua
1
noastra, optzeci de mii de dinari
de aur.
i-asa ca nu zabovii a-mi porunci zece rochii falnice,
fiecare rochie la pre de o mie de dinari. i nu ma lipseam de
nimic.
1
Suna cuvnt arab care nseamna ,ortodoxism si care
denumeste tradiia orala mahomedana alcatuita din hadisuri
(povestiri) despre faptele profetului Mahomed si din
aforismele atribuite lui. Pe baza acestora, precum si prin
interpretarea regulilor preconizate n Coran, s-a ntemeiat
dreptul canonic musulman.
212
O mie si una de nopi
ntr-o buna zi, cum sedeam lafaindu-ma n tihna, veni la
mine o batrna. Pe batrna aceea nu o mai vazusem niciodata
nainte. Era ngreosatoare: chipu-i era hd ca un dos batrn;
avea un nas stlcit, niste sprncene chelbuite, niste ochi de
zamparagioaica stocita, niste dini gaunosi, nasoiul naclait
si gtul cs. De altminteri era bine zugravita de poetul care
spune:
Cobea batrna! Tartorul Eblis,
De-ar ntlni-o, pna si el, bietul,
Fara sa-i spuna baba niciun pis,
Numai tacnd, ar nvaa, procletul, Intregu-nselaciunilor
dichis!
Ar nvaa la scoala ei aleasa Cum poi sa treci o mie de
catri Prin pnza de paianjen cea mai deasa,
De pare ca le-ai face un hatr,
i niciun fir din pnz sa nu iasa.
Ca-i mestera babornia vicleana,
Mai tare dect bietul Sarsaila;
i sa strecoare zerul prin sadila,
i sa dea cep la orisicare vrana,
C-a prihanit o ruja de copila,
i-a prjolit o dalba de codana,
i-a marghiolit amarnic la tocila O falnica hanma ca o stana,
-a-ntors-o la pojaruri de prasila Pe-o baba ugilita si
prvana.
Deci babornia aceea veni la mine si mi se temeni si mi
zise:
O, hanma plina de nuri si de haruri! Am acasa o copila
orfana, iar noaptea aceasta este noaptea nunii ei. Iar eu vin
sa te rog - si Allah are sa stie a-i darui rasplata si
simbria pentru bunatatea ta! - sa te ndupleci a ne cinsti,
lund parte la nunta acestei sarmane copile atta de amarte
si de necajite, care nu are aici pe
A saptesprezecea noapte
213
nimenea si care nu stie alt sprijin dect al lui Allah cel
Preanaltul!
La vorbele acestea, batrna ncepu sa plnga si sa-mi sarute
picioarele. Iar eu, care habar n-aveam de toata faaria ei, ma
miluii si ma nduiosai de ea, si i spusei:
Ascult si ma supun!
Atunci ea mi zise:
Acuma am sa ma duc, cu ngaduina ta; iar tu, n vremea
asta, gateste-te si mbraca-te, ntruct eu, nde- seara, am
sa ma ntorc sa te iau.
Pe urma mi saruta mna si pleca.
Eu atunci ma sculai si ma dusei la hammam si ma nmiresmai;
pe urma alesei rochia cea mai frumoasa dintre cele zece rochii
noi ale mele si ma mbracai cu ea; pe urma mi pusei gherdanul
cel frumos de margaritare scumpe, si braarile, si cerceii, si
toate odoarele mele; pe urma mi pusei izarul cel larg de
matase albastra si de zarafir si ma ncinsei peste mijloc cu
brul meu de atlaz, si mi pusei iasmacuul peste obraz, dupa
ce mi dealungii ochii cu kohl. i iacat-o pe batrna ca se
ntoarce si mi spune:
O, stapna a mea, casa s-a umplut de rudele mirelui, care
sunt femeile cele mai de neam din cetate. Le-am nstiinat
despre venirea ta neabatuta, si ele au fost tare bucuroase,
iar acuma te asteapta cu nerabdare toate.
Eu atunci luai cu mine cteva roabe de-ale mele, si plecaram
toate si merseram pna ce ajunseram ntr-o ulia larga si bine
stropita si n care zburda o adiere proaspata. i vazuram o
poarta mare de marmura, ncununata cu o bolta sprijinita pe
doua sclipuri, si toata numai din alabastra, si falnica. i
prin poarta aceea vazuram nlauntru un sarai atta de nalt,
ct se ridica pna la nori. Atunci intraram si, cnd ajunseram
la usa saraiului, batrna batu la usa si deschise. Pasiram
nlauntru si daduram mai nti ntr-o sala lunga,
214
O mie si una de nopi
asternuta cu chilimuri si zarpal.e, iar din tavan spnzurau
niste fanare colorate si luminate, iar de-a lungul erau puse
faclii aprinse; si mai erau, atrnate pe perei, lucruri de
aur si de argint, si podoabe, si arme din metaluri scumpe. i
strabaturam sala si ajunseram ntr-o ncapere larga, atta de
minunata ca ar n zadarnic a o zugravi.
In mijlocul salii, care era mbracata numai n matasuri, se
afla un crivat de alabastra, mpodobit cu margaritare gingase
si cu pietre scumpe si acoperit cu un polog de borangic. La
vederea noastra, o fata iesi dinlauntrul patului, si fata
aceea era cum e luna. i mi zise:
- Marhaba!Ahlan! ua sahlan! O, sora mea, ne aduci cea mai
mare cinstire de pe lume! Anastina
l
\ i ne esti o dulce
alinare, si esti fala noastra!
Pe urma, spre cinstirea mea, rosti aceste stihuri ale
poetului:
De-arfi aflat ca vine-n ospeie Un oaspete att de stralucit,
i pietrele ce-i stau la temelie Acestei case s-ar fi veselit.
Imprtsindu-si vestea ntre ele,
i-ar fi iesit n cale trmbiasi,
Cu temeneli adnci si cu bezele Sa-ntmpine luminatorii-i
pasi.
i-ar fi-nalatpe limba lor strigare:
,Ahlan! ua sahlan! n cinstea ta,
Ce stralucesti n lumea muritoare Cum straluceste sus pe cer o
stea!
Pe urma sezu jos si mi spuse:
- O, sora mea! trebuie sa-ti marturisesc ca am un
7
>
'Marhaba!Ahlan! ua sahlan!... Anastina!- urari de bun-venit,
intraductibile cuvnt cu cuvnt: ,Fie-i primirea cordiala,
amicala si dulce!
A saptesprezecea noapte
215
frate care te-a vazut ntr-o zi la o nunta. Este un tnar tare
bine facut, si mult mai frumos ca mine. i, din noaptea aceea,
te-a ndragit cu o inima patimasa si tare aprinsa. i el anume
i-a dat civa bani batrnei, ca sa vina la tine si sa te
aduca aici prin tertipul de care s-a slujit. i a facut asa,
ca sa se ntlneasca cu tine, n casa mea; caci fratele meu nu
are alt dor dect sa se nsoare cu tine n chiar anul acesta
binecuvntat de Allah si de Trimisul sau. i nu este nicio
ocara a savrsi lucrurile cele ngaduite de pravila!
Cnd auzii vorbele ei, si daca ma vazui stiuta si preuita
n saraiul acela, i spusei fetiscanei:
- Ascult si ma supun!
Ea atunci se umplu de bucurie si si plesni palmele una de
alta. La semnul acela, o usa se deschise; si un tnar frumos
ca luna intra; dupa spusa poetului:
La o att de-nalta frumusee Ajunse frumuseea lui, nct Cu-
adevarat e vrednic sa-l rasfee Pe cel din care a si izvort:
E-un giuvaier spre slava celui care L-a slefuit cu maiestrie
mare!
El izbuteste sa ntruchipeze Desavrsirea nsasi, rostul ei,
esut din haruri si minuni alese Din care se dureaza sfnt
temei! nct sa nu va para de mirare Ca-l ndrageste lumea
muritoare!
i-aceasta-ntreaga-a lui desavrsire Strafulgera privirile
oricui,
i se vadeste pna peste fire Din fiecare trasatura-a lui.
nct va jur cu-adnca-ncredinare:
Nu-i altul mai frumos ca el sub soare!
216
O mie si una de nopi
La vederea lui, inima-mi dadu brnci catre el. Atunci el
veni si sezu jos lnga sora lui; si numaidect intra cadiul cu
patru martori; dadura binee si sezura; pe urma cadiul scrise
senetul de legare a mea cu acel tnar, iar martorii si
asternura pecetea
1
pe senet, si plecara toi.
Atunci tnarul se apropie de mine si mi zise:
- Fie ca noaptea noastra sa fie o noapte binecuvntata!
Pe urma spuse:
- O, stapna a mea, tare as vrea sa-i cer o nvoiala!
Eu i spusei:
- O, stapne al meu, graieste! Care-i nvoiala?
Atunci el se scula, aduse Sfnta Carte
2
si mi zise:
- Sa-mi juri pe Al-Coran ca niciodata nu l vei alege pe
altul dect pe mine si ca niciodata nu te vei ispiti la altul!
Iar eu i facui juramnt pentru nvoiala aceasta. El atunci
se bucura pna peste poate si si arunca braele n jurul
gtului meu, si simii dragostea lui cum ma patrunde pna n
afunduri si pna n toiul inimii mele!
Pe urma roabele ne asternura de masa, iar noi mn- caram si
bauram pe saturate. Pe urma, venind noaptea, ma lua si se
ntinse cu mine pe pat; si ne petrecuram toata noaptea
sugrumndu-ne n brae unul pe altul, pna dimineaa.
Trairam n starea aceasta vreme de o luna, n bucurie si
huzur. La sfrsitul acelei luni, i cerui soului meu
ngaduina de a ma duce la suk spre a cumpara niste esaturi.
mi dete ngaduina. Atunci mi pusei hainele si o luai cu
mine pe batrna care, de-atunci, ramasese n casa noastra, si
cobori la suk. Ma oprii la pravalia unui tnar negustor de
matasuri, pe care baba mi-1 tot
'In vechime,pecetea- avnd gravate pe ea numele celui ce o
purta, precum si alte date personale despre acesta - slujea ca
dovada de identitate si ca mijloc de iscalitura, am zice,
legala.
2
Sfanta Carte - fireste: Coranul.
A saptesprezecea noapte
217
laudase pentru bunatatea marfurilor lui si pe care l cunostea
de multa vreme, precum mi spunea ea. Pe urma adauga:
- Este un flacau care, la moartea lui taica-sau, a mostenit
o gramada de bani si de avuii!
Pe urma, ntorcndu-se catre negustor, i spuse:
- Scoate la iveala ce ai mai bun si mai scump ntre toate
marfurile, ntruct trguim pentru copila aceasta frumoasa!
Iar el zise:
- Ascult si ma supun!
Pe urma batrna, pe cnd tnarul negustor da zor sa
destearna vigurile, mi-1 tot proslavea si mi tot scotea ochii
cu vredniciile lui; iar eu i raspunsei:
- Nu am ce face cu vredniciile lui si cu laudele pe care le
tot ndrugi! ntruct rostul nostru este sa trguim de la el
cele de care avem nevoie, pe urma sa ne ntoarcem acasa.
Dupa ce aleseram marfa dorita, i ntinseram negustorului
banii ct preuia. Dar el nu vroi sa se atinga de ei, si ne
spuse:
- Astazi nu primesc de la voi niciun ban; este un dar
pentru bucuria si pentru cinstea ce-mi facei, venind n
pravalia mea!
Eu atunci i spusei batrnei:
- Daca nu vrea sa primeasca banii, da-i marfa ndarat!
Atunci el striga:
- Pe Allah! nu voi lua nimic de la voi! Este un dar de la
mine. n schimb, ngaduie-mi, o, frumoasa copila, un singur
sarut, numai unul! Socot sarutul acesta ca de mult mai nalt
pre dect toate marfurile din pravalia mea.
Iar batrna i spuse rznd:
- O, tinere frumos, chiar ca esti smintit, de socoi
sarutul ca pe un lucru atta de nepreuit!
218
O mie si una de nopi
Pe urma mi zise:
- O, fata mea, i-auzi ce spune tnarul negustor! Fii
linistita, niciun necaz nu ar avea cum sa i se ntmple
pentru un fleac de sarut pe care i l-ar lua, iar tu, n
schimb, vei putea sa alegi si sa iei ce-i place din marfurile
acestea scumpe!
Eu atunci raspunsei:
- Pai tu nu stii ca sunt legata cu juramnt?
Da ea mi-o ntoarse:
- Lasa-1 sa te sarute, da tu sa nu vorbesti nimic si sa nu
faci nicio miscare; ntr-acest chip nu vei avea sa te
nvinuiesti de nimic. i, pe deasupra, vei lua ndarat banii
care sunt ai tai, precum si trguielile.
Pna la urma, batrna tot staruind asa a-mi mbrobodi fapta,
ajunsei sa ma nvoiesc a baga capu-n sac si a ngadui trgul.
Drept care nchisei ochii si ma acoperii cu poala izarului,
pentru ca trecatorii sa nu vada isprava. i-atunci tnarul si
baga capul sub iasmacul meu, si apropie gura de obrazul meu
si ma saruta. Ci, tot atunci ma si musca de obraz, cu o
muscatura atta de cumplita, nct mi rupse carnea! Iar eu
lesinai de durere si de spaima.
Cnd mi venii n fire, ma aflam pe genunchii batrnei, care
se arata a fi tare necajita pentru mine. Ct despre pravalie,
apoi pravalia era nchisa si tnarul negustor se facuse
nevazut. Atunci batrna mi zise:
- Preamarit fie Allah ca ne-a crutat de o nenorocire
>
si mai rea!
Pe urma mi spuse:
- Acuma trebuie sa ne ntoarcem acasa. Da tu sa te prefaci
ca esti cam zaifa, iar eu am sa-i aduc un leac pe care sa-l
pui pe muscatura si ai sa te vindeci, pe data.
Atunci nu mai zabovii sa ma ridic si, cuprinsa toata de
gnduri si de spaima urmarilor, pornii la drum pna ce ajunsei
acasa; iar spaima mi sporea pe masura ce ma
A saptesprezecea noapte
219
apropiam. Cnd ajunsei acasa, intrai n odaia mea si
majxefacui bolnava.
Intr-acestea, intra soul meu si, ngndurat tare, ma
ntreba:
-O, stapna mea, ce necaz i s-a ntmplat ct ai fost
plecata?
Eu i raspunsei:
-Nu, nimic. Sunt teafara.
Atunci el se uita la mine cu luare-aminte si mi spuse:
-Da ce este cu aceasta rana de pe obrazul tau, chiar n
locul cel mai dulce si cel mai gingas?
Eu atunci i spusei:
-Cnd, cu ngaduina ta, am iesit astazi ca sa cumpar
matasurile acelea, o camila, care era ncarcata cu niste
trunchiuri de lemn, m-a nghesuit pe o ulia prea ngusta si
mi-a rupt iasmacul si m-a lovit la obraz, precum vezi. Uf,
uliele astea strmte din Bagdad!
El atunci se umplu de mnie si mi spuse:
-Chiar mine am sa ma duc la valiu si am sa pun plngere
mpotriva camilarilor si a taietorilor de lemne, iar valiul
sa-i spnzure pe toi pna la unul!
Atunci eu, plina de mila, i spusei:
-Pe Allah te juruiesc! nu-i lua n spate pacatele altuia!
i-apoi nu e dect din vina mea, ntruct am ncalecat pe un
magar care s-a apucat sa zvrle din picioare si sa zburde, iar
eu am cazut de pe el, si, din ntmplare, o bucata de lemn s-a
nimerit acolo si mi-a julit faa si mi-a ranit asa obrazul!
Atunci el striga:
-Mine am sa ma duc la Giafar Al-Barmaki si am sa-i
povestesc istoria asta, iar el are sa-i omoare pe toi
magararii din cetate!
Eu atunci strigai:
-Tu chiar vrei sa omori toata lumea din pricina
220
O mie si una de nopi
mea? Afla, dar, ca toate astea nu mi s-au ntmplat dect din
voia lui Allah si dupa Ursita pe care o diriguieste el!
La vorbele acestea, soul meu nu mai putu sa-si stapneasca
mnia si striga:
- O, fatarnico! destul cu minciuna! Ai sa nduri osnda
nelegiuirii tale!
i ma potopi cu vorbele cele mai rele, si izbi cu piciorul
n pamnt, si, chemnd, striga cu glas tare; atunci usa se
deschise si sapte arapi cumplii intrara si ma aruncara n
mijlocul curii casei. Atunci, soul meu i porunci unuia
dintre arapi sa ma ina de umeri si sa sada pe mine; si altui
arap i porunci sa sada pe genunchii mei si sa ma ina de
picioare. Apoi un al treilea arap veni cu o spada n mna si
zise:
- O, stapne al meu, am s-o izbesc cu spada si am s-o despic
n doua!
Iar alt arap adauga:
- i fiecare dintre noi are sa taie un hartan din carnea ei
si are sa-l arunce hrana pestilor din apa rului Dejla
1
!
ntruct asa se cade sa fie osnda oricarui ins care si
ncalca juramntul si legamntul!
i, spre a-si ntemeia spusele, rosti stihurile acestea:
Daca as dovedi vreodata ca si un altul se rasfaa Cu-aceea
care mi desfata si inima, si gnd, si viaa,
S-ar rascula ntregu-mi suflet gemnd ca-ntr-un cutremur mare,
S-ar smulge din iubirea oarba, care-l traste la pierzare.
i sufletului meu i-as spune: , O, suflete al meu, mai bine Sa
mori, dect sa-i duci amarul batut de chin si de rusine! Caci
nu e chip sa gusti vreodata, vai, niciun strop de fericire,
Cnd e sa-mpari cu-oricine altul ceea ce s-a numit iubire!
Atunci soul meu i spuse arapului care inea spada:
- O, vrednice Saad, loveste-o pe faarnica asta!
i Saad ridica spada! Iar soul meu mi zise:
1
Dejla - numele arab al fluviului Tigru.
A saptesprezecea noapte
221
- Tu, acuma, rosteste-i cu glas tare marturisirea de
credina. Pe urma adu-i aminte oleaca de toate lucrurile si
hainele si bunurile care sunt ale tale, si f-i adiata:
ntruct i s-a ispravit viaa!
Atunci eu i spusei:
- O, slujitorule al lui Allah Preabunul! da-mi numai ragazul
de a-mi face marturisirea de credina si adiata!
Pe urma mi ridicai fruntea spre cer, mi-o cobori spre mine
si ncepui sa ma cercetez si sa cuget la starea ticaloasa si
pacatoasa n care ma aflam si ma podidira lacrimile, si
plnsei, si rostii stihurile acestea:
i mi-ai aprins n suflet jarul, dar tu rami mereu ca gheaa;
Mi-ai pus sa stea de veghe ochii-mi de seara pna dimineaa;
i tu i uii apoi de mine si-ntorci n alta parte faa.
Iar eu n inima-mi si-n ochii-mi te-am asezat cum se cuvine,
nct cum oare sa te uite sarmana inima din mine,
Sau ochii mei sa nceteze de a mai plnge dupa tine?
i mi-ai jurat statornicie de-a pururi si neclatinata;
Iar cnd mi-ai nrobit n lanuri ntreaga inima curata,
i-ai si schimbat cu graba gndul pe care mi-ljurai odata! i-
acuma nici nu vrei sa-i darui macar att: un strop de mila,
Acestei inimi pentru care doar ura mai pastrezi si sila!
In jalea care ma omoara, mnia-i neagra ma mpila!
Asadar te-ai nascut pe lume doar sa ma duci ntru pierzare,
Doar sa-mi strnesti nenorocirea si cumpana aceasta mare,
Sfrsitul tinereii mele, osnda jara de iertare?
Prieteni, pe Allah vajuruilAh, cnd va fi sa nu mai fiu,
Cnd n mormntul trist vei pune ntunecatul meu sicriu, Sa-
mi scrii pe piatra vesniciei cuvinte cum nu se mai scriu:
,Aici e-o mare vinovata: Prea a iubit! i trecatorul,
hidurerat, cel care stie ce este dragostea si dorul,
Cu mila va privi mormntul atoatele-dezlegatorul.
i, sfrsind stihurile, plnsei iarasi. Cnd auzi stihurile
mele si cnd mi vazu lacrimile, soul meu se mnie si
222
O mie si una de nopi
se ndrji si mai rau, si mi spuse stihurile acestea:
Daca am parasit-o pe cea care Inima mea cu patima-o iubea,
Nu am facut-o nici din nepasare i nici din neiubire pentru
ea.
A savrsit nsa-o greseala mare,
i-acea greseala nu i-o pot ierta:
A vrut si-un alt partas la desfatare,
La dragostea ce-mi prinse inima,
Cnd inima mea sngera si moare,
i minile-mi se-aprind de-o ura grea,
i-n mine nu-i nimic sa fie-n stare Sa ia partas lnga iubirea
sa!
Cnd sfrsi stihurile, eu ncepui sa plng iar, spre a-1
nduiosa, si mi zisei n sinea mea: ,Am sa ma prefac supusa
si umila. i am sa-mi ndulcesc vorbele. i poate ca asa are
sa ma ierte de la moarte, macar de mi-ar si lua toate
bogaiile pe care le am! i ncepui sa ma rog de el si i
spusei cu duiosie stihurile acestea:
Daca esti drept, pe drept i jur: Prefiri Nedrepte gnduri,
cnd m-arunci n scrum!
tiu: cel ntunecat de amagiri Nu are cum sa fie drept
nicicum!
Povara grea a unei mari iubiri Mi-ai pus-o-n spate, ca s-o
port oricum,
Cnd eu purtam pe umerii-mi subiri De-abia camasa ca un val
de fum.
i totusi nu de moartea mea ma mir,
Ma mir ca la sfrsitu-acestui drum,
In ceasul negru-al negrei despariri,
Te mai doresc cu patima si-acum!
Cnd ispravii stihurile, plnsei iar. Atunci el ma
A saptesprezecea noapte
223
masura cu privirile si ma mbrnci ct colo, si ma ocari
amarnic, si rosti stihurile acestea:
Nu dragostea mea o aveai n minte,
Alta iubire i se nazarea!
Te-ai lepadat de patima-mi fierbinte i-ai tremurat de dorul
altcuiva.
Acum si eu ma rup de lnga tine,
Cum ai facut tu si cum ai mnjit Iubirea mea! Sa-nduri amaruri
pline De ceea ce si tu mi-ai daruit!
i pentru ca la altul ai visat,
i eu acum la alta voi visa.
Vei dobndi ceea ce-ai cautat
Numai din vina ta, nu dintr-a mea!
i, dupa ce ncheie stihurile acestea, l striga pe arap si
i zise:
- Despic-o n doua jumatai! De-acum ea nu mai nseamna
nimic pentru noi!
Cnd arapul pasi spre mine, fusei ncredinata de moartea
mea si mi pierdui nadejdea de viaa, si nu ma mai gndeam
dect sa-mi las soarta n seama lui Allah Preanaltul. i,
chiar n clipita aceea, o vazui pe batrna ca intra si se
arunca la picioarele soului meu si ncepu sa i le sarute, si
i spuse:
- O, copilul meu, te juruiesc, eu, doica ta, n numele
ngrijirilor ce i-am dat, s-o ieri pe copila aceasta, ca n-a
savrsit o greseala pentru care sa i se cuvina atare osnda!
i-apoi esti tnar, si mi-e frica sa nu care cumva blestemul
ei sa se ntoarca asupra-i!
Dupa care batrna ncepu sa plnga, si urma a-1 mpresura cu
multele-i rugaciuni, spre a-1 ndupleca, pna ce el spuse:
- Bine, pentru tine i dau iertarea! Da tot trebuie
224
O mie si una de nopi
sa-i las un semn, care sa i se vada pe trup toata viaa ei!
Dupa vorbele acestea, dete porunci arapilor, care,
numaidect, ma si despuiara de hainele de pe mine si ma lasara
goala-golua. Atunci lua chiar el o nuia mladioasa de gutui,
si casuna pe mine, si se porni sa ma vergeluiasca pe tot
trupul, da mai cu seama pe spinare, pe piept si pe solduri,
si-atta de naprasnic, si-atta de tare si cu atta mnie,
nct mi pierdui de stire, dupa ce mi pierdusem orice
nadejde de a mai scapa cu zile de sub niste lovituri ca
acelea. nceta atunci sa mai dea n mine si pleca, lasndu-ma
lata la pamnt si poruncindu-le robilor sa ma paraseasca n
starea aceea, pna noaptea, pentru ca apoi, sub ocrotirea
ntunericului, sa ma care la casa mea de mai nainte si sa ma
lepede acolo ca pe un strv. Iar robii asa facura, si ma
aruncara n casa mea de mai nainte, dupa porunca stapnului
lor.
mi venii n simiri, sezui multa vreme fara a putea sa ma
misc din pricina vnatailor; pe urma ma doftoricii cu felurite
leacuri si, ncet, ncet, ma zviduii, dar semnele loviturilor
si ale ranilor ramasera pe minile, pe picioarele si pe pielea
mea, de parca as fi fost batuta cu grbacele si cu bicele! Iar
voi ai vazut acele semne.
Cnd, dupa patru luni de ngrijire, ma vindecai, vrusei sa
ma duc sa arunc o privire spre saraiul n care ndurasem
silnicia; dar saraiul era naruit pe de-a-ntregul, si el si
ulia pe care fusese, de la un capat pna la celalalt; n
locul tuturor acelor minunaii, nu mai erau dect niste
gramezi de gunoaie strnse din scursorile cetaii. i, n
pofida tuturor cautarilor mele, nu izbutii sa ajung a dobndi
vreo stire despre soul meu.
i-atunci ma ntorsei lnga sora mea cea mai mica, Fahima,
care era nca tot fata fecioara; si amndoua ne
A optsprezecea noapte
225
duseram s-o vedem pe sora noastra dupa tata, Zobeida, chiar
aceea care i-a istorisit povestea ei cu cele doua surori ale
sale preschimbate n caele. i, dupa temenelile si urarile
ndatinate, mi istorisi povestea ei, iar eu i istorisii
povestea mea. i-atunci sora mea Zobeida mi spuse:
- O, sora mea, nimeni pe lumea aceasta nu este ocolit de
napastele soartei! Ci, slava lui Allah! nca mai suntem
amndoua n viaa! Sa ramnem, asadar, de aci nainte
laolalta. i mai cu seama niciodata sa nu ni se mai pomeneasca
vorba de casatorie, si sa ne silim a ne rupe pna si de
amintirea ei!
i ramase cu noi si sora noastra mai mica, Fahima. i ea-i
cea care ndeplineste n casa noastra slujba za- herlcului,
si cea care coboara n suk sa faca trguielile n fiecare zi
si sa ne cumpere toate cele trebuitoare; eu am sarcina de a
deschide usa dinaintea celor ce bat si de a-i primi pe
oaspeii nostri; pe cnd sora noastra cea mare, Zobeida, este
cea care ornduieste lucrurile casei.
i nu ncetaram a trai astfel, tare mulumite fara barbai,
pna n ziua cnd sora noastra Fahima ni-1 aduse pe hamalul
ncarcat cu o gramada de lucruri si pe care noi l poftiram sa
se odihneasca la noi o clipita. i-atunci intrara si cei trei
saalici, care ne istorisira povestea lor; si apoi si voi
cestilali, n chip de trei negustori. Iar tu stii ceea ce s-a
petrecut si cum am fost aduse ntre minile tale, o, emire al
drept-credinciosilor!
i-asta-i povestea mea!
Atunci califul ramase pna peste masura de minunat, si...
i, n clipita aceea a istorisirii sale, eherezada vazu ca
se iveste dimineaa si, cuminte, si curma povestitul.
Dar cnd fu cea de a optsprezecea noapte,
eherezada urma cu vorbele acestea:
226
O mie si una de nopi
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca la povestirea celor
doua copile, Zobeida si Amina, care erau acolo cu sora lor cea
mica, Fahima, si cu cele doua caele negre, si cu cei trei
saalici, califul Harun Al-Rasid ramase pna peste masura de
minunat, si porunci ca acele doua istorisiri, precum si cele
ale celor trei saalici, sa fie scrise de catre calemgiii de la
calemuri cu scriere ct mai frumoasa si mai bine ngrijita, si
apoi scrierile acelea sa fie rnduite n dulapurile sale.
Apoi i spuse copilandrei Zobeida:
- O, hanma plina de slava, nu mai ai nicio stire de la
efrita care le-a vrajit pe cele doua surori ale tale, dndu-le
chipul celor doua caele de aici?
Iar Zobeida raspunse:
- Emire al drept-credinciosilor, as putea sa dau de ea,
ntruct mi-a daruit o suvia din parul ei si mi-a spus: ,cnd
vei avea nevoie de mine, sa aprinzi unul dintre aceste fire de
par, si eu am sa ma ivesc pe data, din orice loc, ct de
departe s-ar putea sa fiu, de-as fi chiar si dincolo de
muntele Kaf!
Atunci califul i zise:
- O! da-mi firele acelea de par!
i Zobeida i nmna suvia; iar califul lua un fir de par
si i dete foc. i nici nu apuca sa se simta bine mirosul de
par ars, ca se si dezlanui o zdruncinatura n tot saraiul si
o scuturatura naprasnica; si deodata ginna se si ivi, n chip
de copila bogat nvesmntata. ntruct era musulmana, nu
pregeta a-i spune califului:
- Pacea sa fie cu tine, o, clironom al lui Allah!
i califul i raspunse:
- i asupra-i coboare pacea, mila si ndurarile lui Allah!
Atunci ea i spuse:
- Afla, o, emire al drept-credinciosilor, ca aceasta
copila, care m-a facut sa ma ivesc la dorina ta, mi-a
A optsprezecea noapte
227
facut un mare bine si a semanat n mine semine care au
ncolit! nct, orice as face pentru ea, tot nu as putea
vreodata sa-i rasplatesc ndeajuns binele ce mi l-a facut. Ct
despre surorile ei, le-am preschimbat n caele; si daca nu
le-am dat morii, n-am facut-o dect ca sa nu-i pricinuiesc
surorii lor o prea mare mhnire. Acuma, daca tu, o, emire al
drept-credinciosilor, le vrei izbavirea, am sa le izbavesc,
din preuire faa de tine si faa de sora lor! i, de
altminteri, nu uit nicidecum ca sunt musulmana!
Atunci califul i spuse:
- Hotart! doresc sa le izbavesti! Dupa aceea avem sa
cercetam necazul tinerei femei, cea cu trupul nvineit de
lovituri; si, daca chiar ni se va adeveri povestea ei, o voi
lua sub ocrotirea mea si am s-o razbun asupra aceluia care a
osndit-o atta de nedrept!
Atunci efrita spuse:
- Emire al drept-credinciosilor, eu, ntr-o clipita, am sa
i-1 arat pe acela care a schingiuit-o asa pe tnara Amina, si
care a oropsit-o si i-a luat toate bunurile! ntruct sa stii
limpede ca acela i este cel mai apropiat dintre oameni!
Pe urma efrita lua o ceasca de apa si rosti asupra ei niste
descntece; pe urma stropi cu apa cele doua caele si le zise:
- ntorcei-va pe data la chipul vostru cel omenesc de mai
nainte!
i n chiar clipita aceea, cele doua caele se preschimbara
n doua fetiscane frumoase, ce faceau cinste celor ce le-au
zamislit!
Pe urma ginna se ntoarse spre calif si i zise:
- Faptuitorul acelei negre silnicii asupra tinerei Amina
este chiar fiul tau El-Amin
1
. i i istorisi povestea,
1
El-Amin - fiul si urmasul lui Harun Al-Rasid - a crmuit ntre
809- 813, apoi a fost nlaturat de fratele sau Al-Mamun.
228
O mie si una de nopi
pe care califul putu astfel s-o masoare si prin gura unei alte
fapturi, nu numai omeneasca, ci o ginna!
Atunci califul ramase tare uluit, da trase ncheierea:
- Marire lui Allah, pentru slobozirea acestor doua caele
prin mijlocirea mea!
Pe urma porunci sa vina fiul sau El-Amin dinaintea sa si i
ceru lamuriri; iar El-Amin i raspunse, povestindu-i adevarul.
Atunci califul porunci sa se adune cadiii si martorii, n
chiar sala n care se aflau cei trei saalici si cele trei
fetiscane si cele doua surori ale lor care fusesera vrajite.
i atunci, cu cadiii si cu martorii de faa, l nsura iar
pe fiul sau El-Amin cu tnara Amina; apoi o marita pe tnara
Zobeida cu cel dinti saaluk, fiu de sultan; le marita apoi pe
celelalte doua tinere femei cu ceilali doi saalici, fii de
sultani; iar pentru el nsusi porunci sa se ntocmeasca
senetul sau de casatorie cu cea mai mica dintre cele cinci
surori, fecioara Fahima, trguitoarea cea gingasa si dulce!
i porunci sa se ridice cte un sarai pentru fiecare pereche
si le darui tuturor bogaii mari, ca sa poata trai mulumii.
Iar el nsusi, de cum se lasa noaptea, zori a se duce sa se
culce n braele tinerei Fahima, cu care si petrecu tare
desfatat noaptea aceea!
i, adauga eherezada vorbindu-i sultanului ahriar, nu
carecumva sa crezi, o, norocitule sultan, ca povestea aceasta
ar fi mai de mirare dect cea care va sa urmeze!
POVESTEA CU FEMEIA CSPIT, CU CELE TREI MERE I CU ARAPUL
RIHAN
eherezada spuse:
ntr-o noapte, califul Harun AI-Rasid i spuse lui Giafar Al-
Barmaki:
- Hai sa coborm n noaptea aceasta n cetate, ca sa
cercetam faptele dregatorilor si ale valiilor. i am un gnd
bine statornicit de a-i scoate din slujbe pe toi cei
mpotriva carora mi se va aduce vreo jalba!
i Giafar raspunse:
- Ascult si ma supun!
Iar califul si Giafar si Massrur spatarul se stravestira si
coborra si pornira sa bata n lung si n lat uliele Bag-
dadului, pna ce, trecnd pe o ulia, vazura un mosneag tare
batrn, care purta pe cap un navod de pescuit si un zimbil si
care inea n mna un ba; si mosneagul pasea ncetisor,
ngnnd stihurile acestea:
Ei spun: ,Esti luminat la minte! Cu ce stii tu, dintotdeauna
Esti o lumina printre oameni, cum e n toiul nopii luna!
i le raspund: , Cu-asemeni vorbe va facei viaa otravita:
Ca-i numai fum ce stie omul, stiina toata-i la Ursita!
Ca eu, cu toata nvaatura, cu maldarele de hroage,
Cu carile-adunate-n vrafuri si nsemnate cu zaloage,
230
O mie si una de nopi
Cu climarurile pline de preacinstita mea cerneala,
Cnd e sa socotesc Ursita, n-ajung la nicio socoteala!
Iar cela care s-ar ncrede si-ar pune ramasag pe mine,
Ar pierde-ntreg zalogul, bietul, si-ar da obrazul pe rusine.
Ca mai de-amar si de ocara ca saracia alta nu-i
Starea saracului, si pinea, si nsasi toata viaa lui!
Ct ine vara tot trudeste! Cnd vine iarna alt amar:
Nu are sa se ncalzeasca dect cenusa-n cenusar!
De se opreste-n drum vreodata, sar cinii lumii toi la el.
Osnda-i viaa lui amara. E altu-n lume mai misel?
i de s-ar apuca sa-si ipe durerea neagra care-l frnge,
i sa-si arate saracia, ce om de pe pamnt l-ar plnge?
Uf, daca-atta de amarnic e traiul omului sarac,
Sa nu te miri ca lui, sarmanul, mormntul i se pare drag!
Auzindu-i zghierbele jeluite, califul i spuse lui Giafar:
- Stihurile si nfaisarea acestui sarman dovedesc o mare
saracie.
Pe urma se duse la mosneag si i zise:
- O, seicule, care i este meseria?
El raspunse:
- O, stapne al meu, este pescaritul! i-s tare sarac! i am
si-o casa grea! i de la namiezi pna acuma am tot trudit, si
Allah nu m-a miluit nici baremi cu pinea cu care sa-mi
hranesc copilasii! nct sunt scrbit si de mine, si de viata,
si nu-mi mai rvnesc dect moartea!
Atunci califul i zise:
- Vrei sa te ntorci cu noi ndarat la apa rului si, n
numele meu, sa-i arunci de pe mal navodul n Tigru, spre a-mi
ncerca si eu norocul? i orice vei trage afara din apa am sa-
i cumpar si am sa-i platesc cu o suta de dinari.
Iar mosul se bucura la aceste vorbe si raspunse:
- Primesc trgul si l iau asupra capului meu!
A optsprezecea noapte
231
i pescarul se ntoarse cu el la Tigru si si arunca n apa
navodul si astepta; pe urma trase sfoara navodului si navodul
iesi afara. i pescarul cel batrn gasi n navod o lada
ferecata, tare grea de ridicat. i califul la fel, dupa ce
ncerca, o gasi tare grea. i nu zabovi a-i da cei o suta de
dinari pescarului, care pleca mpacat.
Atunci Giafar si Massrur luara lada n spinare si o carara
pna la sarai. i califul porunci sa se aprinda luminile, iar
Giafar si Massrur pusera mna pe lada si o sparsera.
nlauntrul gasira un cos mare, ntocmit din foi de palmier,
cusut cu lna rosie; taiara firul de lna si vazura n cos un
chilim; ridicara chilimul si, dedesubt, vazura un izar alb
femeiesc; ridicara izarul si, sub izar, vazura o femeie
tnara, alba ca argintul stracurat, taiata si facuta bucai.
La privelistea aceea, califul lasa lacrimile sa-i curga pe
obraji; pe urma se ntoarse plin de mnie catre Giafar si
striga:
- A, cine de vizir! iacata ca acuma, sub stapnirea mea,
se savrsesc omoruri, si ucisii sunt aruncai n apa! i
sngele lor are sa cada asupra mea la Ziua Judecaii, si are
sa atrne greu pe sufletul meu! Or, pe Allah! se cere sa-l
osndesc amarnic pe ucigas si sa-l omor. Iar n ce te
priveste, o, Giafar, ma jur pe adevarul obrsiei mele celei
drepte din califii Bani-bbas ca, de nu mi-1 vei aduce
dinainte pe ucigasul acestei femei, pe care vreau s-o razbun,
am sa pun sa fii rastignii pe cruce, la usa saraiului meu si
tu si cei patruzeci de Baramka
1
, verii tai!
i califul clocotea de mnie; iar Giafar i zise:
- Ingaduie-mi un raspas de trei zile!
El raspunse:
- i-1 ngadui.
'Baramka (barmachizii sau barmechizii) - familie de viziri
sub domnia mai multor califi, la Bagdad. Giafar, favoritul lui
Harun, ultimul dintre ei, caznd n dizgraie, a fost osndit
la moarte n anul 803.
232
O mie si una de nopi
Giafar atunci pleca de la sarai si, negru de amart, mergea
prin cetate si si zicea n sinesi: ,Cum as putea sa-l aflu
vreodata pe cel care a omort-o pe femeia aceea tnara si unde
sa dau de el spre a-1 aduce dinaintea califului? Pe de alta
parte, daca i-as aduce pe un altul ca drept ucigas, pentru ca
acest altul sa moara n locu-i, fapta mi-ar apasa sufletul.
nct nu mai stiu ce sa fac.
i Giafar ajunse astfel la el acasa si sezu acolo cele trei
zile de ragaz, cuprins de deznadejde. Iar n cea de a patra
zi, califul trimise dupa el. Iar cnd Giafar se nfaisa ntre
minile califului, califul l ntreba:
- Unde este cel care a macelarit-o pe femeie?
Giafar raspunse:
- Au pot eu sa ghicesc ceea ce nu se vede si nu se arata,
ca sa-l aflu pe ucigas n inima unei cetai ntregi?
Atunci califul fu cuprins de o mnie rea si porunci
rastignirea pe cruce a lui Giafar la usa saraiului, si le
porunci pristavilor sa pristaveasca stirea n toata cetatea si
n mprejurimi, cu strigarea:
- Oricine va vroi sa ia seama la privelistea rastignirii
lui Giafar Al-Barmaki, vizirul califului, si la rastignirea
celor patruzeci de Baramka, rudele lui, la usa saraiului, nu
are dect sa vie si sa ia seama la priveliste.
i toi locuitorii Bagdadului iesira de pe toate uliele,
spre a fi de faa la rastignirea lui Giafar si a neamurilor
lui; dar nimeni nu stia pricina osndirii; si toata lumea era
mohorta si se jeluia, ntruct Giafar si toi Baramka erau
ndragii pentru facerile lor de bine si pentru darnicia lor.
Dupa ce stlpii rastignirii fura ridicai, osndiii fura
adusi dedesubt si se astepta ncuviinarea califului pentru
ndeplinirea osndei. Deodata, n vreme ce toi locuitorii
plngeau, un barbat tnar si frumos, mbracat ferches, se
strecura repede prin mulime si ajunse ntre minile lui
Giafar si i zise:
A optsprezecea noapte
233
- Sa i se dea slobozirea, o, stapne si doamne fara de
asemuire, o, tu, adapost al sarmanilor! Ca eu sunt acela care
a omort-o pe femeia taiata n bucai si cel care a pus-o n
lada pe care ai pescuit-o din Tigru! Omoara-ma, asadar, n
schimbul ei si ntoarce asupra mea razbunul!
Cnd auzi vorbele tnarului, Giafar se bucura pentru sine,
da se ntuneca rau pentru barbatul cel tnar. ncepu dar sa-i
ceara lamuriri mai amanunite, cnd deodata un preacinstit
mosneag mpinse mulimea la o parte si veni grabnic spre
Giafar si spre tnar, se temeni dinaintea lor si le spuse:
- O, vizirule, nu da pic de crezare spuselor acestui tnar,
ntruct nu este niciun alt ucigas al tinerei femei dect
numai eu! si numai asupra mea se cade s-o razbuni!
Da tnarul zise:
- O, vizirule, seicul acesta batrn bate cmpii si habar nu
are ce trancaneste. Ii spun nca o data ca eu am omort-o!
Asa ca numai eu se cuvine sa fiu osndit!
Atunci seicul zise:
- O, copilul meu! tu esti nca tnar si se cade sa-i fie
draga viaa! Pe cnd eu sunt batrn si satul de lumea asta. i
voi sluji ca pre de ispasire pentru tine, pentru vizir si
pentru neamurile lui. Asa ca marturisesc ca eu sunt ucigasul.
i asupra mea se cuvine sa cada razbunul.
Atunci Giafar, cu nvoirea capeteniei strajilor, i lua pe
tnar si pe mosneag si se duse cu ei la calif si spuse:
- Emire al drept-credinciosilor, iacata-1 dinaintea ta pe
ucigasul tinerei femei!
i califul ntreba:
- Unde este?
Giafar spuse:
- Tnarul acesta marturiseste si staruieste ca el este
ucigasul; dar mosneagul acesta tagaduieste lucrul si
234
O mie si una de nopi
marturiseste la rndu-i ca el si numai el este ucigasul.
Atunci califul se uita si la seic, si la tnar, si i
ntreba:
- Care dintre voi doi a omort-o pe femeie?
Tnarul raspunse:
-Eu!
Iar seicul zise:
- Nu! numai eu!
Atunci califul, fara sa-l cerceteze mai mult, i spuse lui
Giafar:
- Ia-i pe amndoi si rastigneste-i!
i Giafar se mpotrivi:
- Daca nu este dect numai un ucigas, osndirea celui de al
doilea ar fi o nedreptate mare!
Atunci tnarul striga:
- Ma jur pe Acela carele a suit cerurile n taria la care
se afla si carele a asternut pamntul la adncimea la care
este, ca numai eu am omort-o pe femeie! i iacata dovezile!
i-atunci tnarul le zugravi ntocmai cum arata lada gasita
si pe care nu o stiau dect califul, Giafar si Massrur. nct
califul fu ncredintat de vinovaia
> > tnarului si ramase
nedumerit pna peste poate si i zise tnarului:
- i pentru ce omorul acesta? i pentru ce marturia aceasta
din parte-i, fara a fi fost silit cu nicio siluire? i cum se
face de ceri asa sa fii osndit, ca pedeapsa?!
Atunci tnarul spuse:
- Afla, o, emire al drept-credinciosilor, ca tnara femeie
era soia mea, fiica acestui seic batrn, care este socrul
meu. M-am nsurat cu ea pe cnd era tnara de tot si fecioara.
Asa ca Allah mi-a daruit de la ea trei copii de parte
barbateasca. Iar ea ma avea drag mai departe si ma slujea; iar
eu niciodata nu am bagat de seama la ea nimica nemulumitor.
Dar, la nceputul lunii de-acum, a cazut bolnava rau;
A optsprezecea noapte
235
si eu numaidect am trimis dupa hakimii cei mai nvaai, care
nu zabovira s-o vindece n curnd, cu ngaduina lui Allah!
Iar eu, ntruct de cnd cu boala ei nu ma mai culcasem cu ea
si ntruct mi se facuse dor de ea n ceasul acela, vrusei mai
nti s-o pun sa se mbaieze. i ea mi zise:
- Pna a intra la hammam, am o pofta pe care vreau sa mi-o
mplinesc.
Iar eu o ntrebai:
i care-i pofta aceea?
Ea mi raspunse:
Mi-e pofta sa miros un mar si sa musc din el o data.
Iar eu plecai n cetate ca sa cumpar marul, de-ar fi fost sa
dau pe el si pre de un dinar de aur! i cautai pe la toi
negustorii de fructe; da nu aveau mere deloc! i ma ntorsei
plin de ciuda acasa, si nu mai cutezai sa dau ochii cu soia
mea, si mi trecui noaptea toata gndind pe ce cale sa fac
rost de un mar. A doua zi, de cu zori, iesii din casa si ma
ndreptai catre gradini si ma apucai sa le cercetez una cte
una si pom cu pom, fara de izbnda. Da ntlnii n calea mea
un pndar de gradina, un om vrstnic, si-i cerui sfat unde sa
caut mere. El mi spuse:
- Copilul meu, acesta-i un lucru tare greu de gasit, pe
temeiul limpede ca acuma nu se gasesc nicaierea, fara doara
poate ca la Bassra, n livada capeteniei drept-credin-
ciosilor. Da si acolo e tare anevoie de-a le capata, ntruct
pastreaza merele cu grija pentru folosina
Eu atunci ma ntorsei la soia mea si i povestii cum sta
treaba; da dragostea ce-o aveam pentru ea ma mboldi sa ma
gatesc pe data de drum. i plecai, si mi trebuira
cincisprezece zile n sir, zi si noapte, spre a ajunge la
Bassra si a ma ntoarce, dar norocul ma ajuta,
pndarul
califului.
236
O mie si una de nopi
si ma intorsei la soia mea aducnd trei mere, cumparate de la
strajerul livezii din Bassra, pe pre de trei dinari.
Intrai, asadar, tare bucuros si i ntinsei cele trei mere
soiei mele; si ea, la vederea lor, nu arata niciun fel de
semn de mulumire, si le arunca lnga ea cu nepasare. Vazui
nsa ca, n vremea ct lipsisem, fierbineala o cuprinsese
iarasi si o inea asa mereu; iar soia mea mai zacu bolnava
alte zece zile, de-a lungul carora nu o lasai singura o
clipita. Da, din mila lui Allah, dupa acest rastimp si
dobndi iar sanatatea; si atunci putui sa ies si sa ma duc la
pravalia mea; si ncepui iarasi sa vnd si sa cumpar.
Or, pe cnd stam eu asa n pravalie, pe la prnz vazui ca
trece prin dreptul meu un arap, care inea n mna un mar cu
care se juca. Atunci l ntrebai:
- Hei, prietene, ia spune-mi, de unde ai izbutit sa iei
marul acela, ca sa ma duc si eu sa cumpar!
La vorbele mele, arapul se porni pe rs si spuse:
- L-am luat de la ibovnica mea! Am fost pe la ea s-o mai
vad, ca trecuse oleaca de vreme de cnd n-o mai vazusem, si am
gasit-o cam zaifa, iar lnga ea zaceau trei mere; si, cnd am
ntrebat-o, mi-a spus: ,Ia nchipuie-i, o, iubielule, ca
prapaditul ala de so ncornorat pe care l am s-a dus la
Bassra anume ca sa mi le cumpere, si le-a cumparat pe trei
dinari de aur! Pe urma mi-a dat marul asta pe care l am n
mna.
La vorbele arapului, o, emire al drept-credinciosilor, ochii
mei vazura lumea n negru; si nchisei pe data pravalia si ma
ntorsei acasa, dupa ce pe drum mi pierdui toata judecata,
sub potopul clocotit al mniei. i ma uitai pe pat, si chiar
ca nu mai vazui deloc marul cel de al treilea si-i spusei
atunci soiei mele:
- Da unde este cel de al treilea mar?
Ea mi raspunse:
- Habar n-am si nu stiu nimica de el.
A optsprezecea noapte
237
n felul acesta mi se adevereau spusele arapului. Atunci ma
repezii la ea cu un cuit n mna, mi pusei genunchii pe
pntecele ei si o taiai n bucai cu cuitul; asa i taiai
capul si madularele, pe urma pusei totul n cos, cu graba
mare, pe urma o nvelii cu izarul si cu chilimul si o asezai
n lada pe care o ncuiai. ncarcai lada pe catrca mea si
plecai numaidect s-o arunc n Tigru, si toate astea le facui
cu chiar minile mele!
Asa ca, o, stapne al drept-credinciosilor, ma rog voua
fierbinte sa-mi dai degraba moartea ca osnda pentru
nelegiuirea mea, pe care o voi ispasi n felul acesta,
ntruct tare mi-e frica sa dau seama de ea n Ziua de Apoi!
O aruncai, asadar, n Tigru, fara sa fi fost vazut de
nimeni, si ma ntorsei acasa. i l gasii pe fiul meu cel mare
plngnd; si, macar ca eram ncredinat ca nu stia nimic de
moartea maicii lui, tot l ntrebai:
- De ce plngi?
El mi raspunse:
- Plng ca am luat un mar din merele pe care le avea mama,
si cnd am cobort n ulia ca sa ma joc cu fraii mei, am
vazut un arap mare care a trecut pe lnga mine si mi-a smuls
marul din mini si mi-a zis: ,De unde a ajuns aici marul
asta? Eu i-am raspuns: ,L-a adus tatal meu, care s-a dus si
l-a cumparat pentru mama, cu altele doua la fel, trguite la
Bassra pe trei dinari. Cu toate spusele mele, arapul nu mi-a
dat ndarat marul, m-a lovit si a plecat cu el! Iar mie acuma
mi-e frica de mama sa nu ma bata din pricina marului!
La vorbele copilului, pricepui ca arapul nascocise niste
scorneli ticaloase pe seama fiicei socrului meu, si ca eu
astfel o omorsem nevinovata!
Atunci ncepui sa vars potop de lacrimi, pe urma vazui ca
vine socrul meu, preacinstitul seic, care se afla aici cu
mine. i i istorisii povestea cea jalnica. El atunci
238
O mie si una de nopi
sezu jos lnga mine si ncepu sa plnga. i nu ne mai opriram
din plns amndoi, pna la miez de noapte. i puseram sa se
ina slujbele de nmormntare vreme de cinci zile. i, de
altminteri, pna astazi jelim ntruna moartea aceea.
Ma juruiesc, asadar, ie, o, emire al drept-credin-
ciosilor, pe sfnta pomenire a stramosilor tai, sa grabesti
rastignirea mea si sa abai asupra-mi osndele, spre a razbuna
omorul!
La istorisirea aceasta, califul se umplu de uimire si
striga:
- Pe Allah! nu vreau sa-l omor dect pe ticalosul de
arap!...
i, n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu
ca se lumineaza de ziua si, cuminte, tacu.
Dar cndfu cea de a nouasprezecea noapte,
spuse:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca emirul drept-
credinciosilor a jurat ca nu are sa-l omoare dect pe arap,
dat fiind ca tnarul so era de iertat. Pe urma califul se
ntoarse spre Giafar si i spuse:
- Adu-1 dinaintea mea pe acel arap misel, care a fost
pricina naprasnei! i, daca nu vei izbuti sa mi-1 gasesti, am
sa te dau morii pe tine n locul lui!
Iar Giafar pleca plngnd si zicndu-si: ,De unde sa pot eu
sa i-1 aduc dinainte? Asa precum numai din ntmplare se
nimereste sa cada un ulcior si sa nu se sparga, tot asa si eu
numai din ntmplare am scapat de moarte ntia oara. Da
acuma?... i Acela carele a vroit sa ma mntuie ntia data,
tot el, de-o vrea, are sa ma mntuie si a doua oara! In ce ma
priveste, pe Allah! am sa ma nchid la mine n casa, fara sa
ma misc, aceste trei zile de ragaz. Ca la ce bun sa faci niste
cercetari zadarnice?
A nouasprezecea noapte
239
i ma ncredinez vrerii Celui Drept, Preanaltului!
i chiar ca iafar nu se clinti din casa lui ct inura cele
trei zile de ragaz. i, n cea de a patra, porunci sa vina
cadiul si si facu adiata n fata lui; si, plngnd, si lua
bun-ramas de la copiii sai. ^e urma veni trimisul califului,
care i spuse ca emirul drept-credinciosilor era tot pornit
sa-l omoare, daca arapul n-a fost gasit. i Giafar plnse
iarasi, iar copiii lui plnsera laolalta cu el. Pe urma o lua
pe cea mai mica dintre copilele lui s-o sarute pentru cea din
urma oara, dat fiind ca pe ea o iubea mai mult ca pe toi
copiii sai; si o strnse la piept, si varsa potop de lacrimi,
gndindu-se ca era silit s-o lase n parasire. i deodata, cum
o strngea la piept, simi ceva rotund n buzunarasul fetiei,
si o ntreba:
- Ce ai n buzunar?
Ea raspunse:
- O, tata, am un mar! Mi l-a dat arapul nostru Rihan. i l
am de patru zile. Da n-am putut sa-l capat dect dupa ce i-am
dat lui Rihan doi dinari.
La vorbele copilei despre arap si despre mar, Giafar fu
cuprins de tulburarea unei bucurii mari, si striga:
- O, Izbavitorule!
Pe urma porunci sa fie adus Rihan arapul. i Rihan veni, iar
Giafar l ntreba:
- De unde e marul asta?
El raspunse:
- O, stapne al meu, acum cinci zile, umblnd prin cetate,
am ajuns pe o ulia unde am vazut niste copii zbenguindu-se,
iar printre ei era unul care inea marul acesta n mna; i l-
am nsfacat si i-am dat o scatoalca; el atunci a nceput sa
plnga si mi-a spus: ,Este marul mamei mele. i mama mea este
bolnava. Avea pofta de un mar, si tatal meu s-a dus sa i-1
aduca de la Bassra, cu alte doua mere, la pre de trei dinari
de aur. i eu am luat unul ca sa ma joc cu el. Pe urma s-a
pornit iar pe plns. Dar eu, fara a ine seama de scncelile
lui, am
240 O mie si una de nopi
venit acasa cu marul si l-am dat pe doi dinari stapnei mele,
mezina ta!
La spusele lui, Giafar ramase uluit pna peste fire, aflnd
cum se iscasera toate acele necazuri si moartea tinerei femei
din vina arapului sau Rihan. nct porunci sa fie aruncat
numaidect n temnia. Pe urma se bucura ca astfel scapase el
nsusi de la o moarte neabatuta, si rosti aceste doua stihuri:
Daca necazurile tale se trag de la un rob de-al tau,
De ce nu-l izgonesti din casa pe robu-acela natarau?
Nu stii ca robi sunt cu duiumul, dar sufletul, daca-l rapui,
Rapus va fi pe totdeauna, ca n-ai n locu-i ce sa pui?
i se razgndi si l lua pe arap si l duse dinaintea
califului, caruia i povesti ntmplarea.
i califul Harun Al-Rasid fu atta de minunat, nct porunci
ca povestea aceasta sa fie scrisa n cronici, spre a sluji de
nvaatura oamenilor.
i Giafar i spuse:
- Nu te minuna prea tare de povestea aceasta, o, ocr-
muitorule al drept-credinciosilor, ntruct ea-i departe de a
se masura cu cea a vizirului Nureddin si a fratelui sau
amseddin.
i califul striga:
- Da care-i povestea aceea care este mai de-a mirarilea
dect cea pe care am auzit-o acum?
Iar Giafar spuse:
- O, emire al drept-credinciosilor, nu i-o voi povesti
dect cu nvoiala ca ai sa-l ieri pe arapul meu Rihan pentru
fapta lui nechibzuita!
i califul raspunse:
- Fie! i daruiesc iertarea sngelui lui!
POVESTEA CU VIZIRUL NUREDDIN, CU FRATELE SU, VIZIRUL
AMSEDDIN, I CU HASSAN BADREDDIN
Atunci Giafar AI-Barmaki spuse:
fla, o, crmuitorule al drept-credinciosilor, ca era n ara
Misrului
1
un sultan drept si facator de bine. Sultanul acela
avea un vizir nelept si carturar, priceput la stiine si la
scripturi, si vizirul acela era un batrn tare n vrsta; da
avea doi copii ca doua lune: pe cel mare l chema amseddin
2
,
iar pe cel mic l chema Nureddin
3
; dar Nureddin, cel mic, de
buna seama ca era mai frumos si mai bine facut dect
amseddin, care de altminteri era desavrsit; dar Nureddin nu-
si avea seaman n lumea ntreaga. Era atta de rapitor nct
frumuseea lui era vestita pe toate meleagurile, si muli
calatori veneau n Egipt, din arile cele mai departate, numai
pentru bucuria de a se minuna de desavrsirea lui si de
trasaturile chipului sau.
Vru soarta ca vizirul, parintele lor, sa moara. Iar sultanul
ramase tare mhnit. Asa ca i chema sa vina la el pe cei doi
frai si le spuse sa se apropie de el, si porunci sa fie
nvesmntai cu caftane de fala, si le zise:
1
ara Misrului adica Egiptul (Misr, Mesr sau Masr fiind
vechiul nume arab al Egiptului si al orasului Cairo).
1
amsedain - n traducere: ,Soarele credinei.
3
Nureddin - n traducere: ,Lumina credinei.
242
O mie si una de nopi
- Din ceasul de-acum, avei sa ndeplinii pe lnga mine
slujbele parintelui vostru.
Ei atunci se bucurara si sarutara pamntul ntre minile
sultanului. Pe urma ornduira sa tina o luna
> M
ntreaga slujbele de nmormntare ale tatalui lor; si dupa
aceea, intrara n dregatoria lor cea noua de viziri; si
fiecare dintre ei ndeplinea pe rnd, vreme de o saptamna,
slujbele vizieriei. Iar cnd sultanul pleca n vreo calatorie,
nu lua cu sine dect pe unul dintre cei doi frai.
>
Or, ntr-o noapte ca toate nopile, se facu ca sultanul
trebuia sa plece a doua zi de dimineaa; iar rndul la
vizierie n saptamna aceea cadea n seama lui amseddin,
fratele mai mare; si cei doi frai taifasuiau ba de una, ba de
alta, spre a-si trece seara. n sirul palavragelilor, cel mare
i spuse celui mic:
- O, fratele meu, trebuie sa-i spun ca gndul meu este sa
chibzuim a ne nsura; si nsuratoarea noastra sa se faca n
aceeasi noapte pentru amndoi.
Iar Nureddin raspunse:
- Fa precum i-e voia, o, fratele meu, ntruct eu sunt de
o parere cu tine n toate.
Odata ce aceasta ntie nelegere fu statornicita ntre ei,
amseddin i spuse lui Nureddin:
- Dupa ce, cu mila lui Allah, avem sa ne m- perechem cu
doua copile, si dupa ce avem sa ne culcam cu ele n aceeasi
noapte, si dupa ce ele au sa nasca n aceeasi zi si - de-o
vrea Allah! - au sa dea viaa, soia mea unei fetite, iar
soia ta unui baietei, atunci va tre-
>
7
> >
7
bui sa-i nsuram pe copii unul cu altul, ca
pe niste veri ce vor fi!
Atunci Nureddin raspunse:
- O, fratele meu, si-atunci ce socoi a cere de la fiul meu
ca zestre spre a i-o da pe fiica ta?
A nouasprezecea noapte
243
Iar amseddin spuse:
- Voi lua de la fiul tau, ca pre pentru fata mea, trei mii
de dinari de aur, trei livezi si trei sate dintre cele mai
bune din Egipt. i chiar ca acestea vor fi cam puin lucru ca
despagubire pentru fata mea. Iar daca flacaul, fiul tau, nu va
vroi sa primeasca nvoiala, nimica nu se va ncheia ntre noi.
La asemenea vorbe, Nureddin raspunse:
- Nu judeci bine! Ce este, la urma urmei, cu zestrea
aceasta pe care vrei s-o ceri de la fiul meu? Oare tu uii ca
noi suntem doi frai si ca suntem chiar doi viziri ntr-unul
singur? n locul unei cereri ca asta, s-ar cadea sa i-o dai
fiului meu pe fiica ta ca pe un pesches, fara a te gndi sa-i
ceri niciun fel de zestre. i-apoi tu nu stii ca barbatul
preuieste oricnd mai mult dect muierea? Or, fiul meu este
un barbat, iar tu mi ceri o zestre pe care fiica ta s-ar
cadea ca ea s-o aduca! Faci ca negustorul acela care, nevrnd
sa-si vnda marfa, ncepe, spre a-1 alunga pe musteriu, cu a
cere un pre mpatrit pe untul lui!
Atunci amseddin i spuse:
- Vad limpede ca tu i nchipui cu adevarat ca fiul tau
este mai de soi dect fata mea. Or, faptul mi dovedeste ca
esti lipsit cu totul de judecata si de bun- sim, si mai cu
seama de ndatorina. Ca, de vreme ce pomenesti de vizierie,
au tu uii ca numai mie mi datorezi huzmeturile tale cele
nalte si ca, daca te-am luat partas cu mine, am facut-o numai
din mila faa de tine si ca sa poi sa ma ajui n treburile
mele? Da fie! poi sa spui ce-i place! Ci eu, de vreme ce
vorbesti asa, nu mai vreau s-o marit pe fiica mea cu fiul tau,
macar de-ai cntari-o si n aur!
La vorbele lui, Nureddin ramase tare nciudat si grai:
- Pai da nici eu nu mai vreau sa-l nsor pe fiul meu cu
fiica ta!
2 44
O mie si una de nopi
i amseddin raspunse:
-Da! Am ispravit! i-acuma, ntruct mine trebuie sa plec
cu sultanul, nu voi avea vreme sa te fac sa simi toata
necuviina vorbelor tale. Da pe urma ai sa vezi tu! Cnd m-oi
ntoarce, de-o vrea Allah, are sa se ntmple ce are sa se
ntmple!
Atunci Nureddin pleca tare posomort de toata istoria, si se
duse sa doarma singur, potopit de gnduri negre.
A doua zi dimineaa, sultanul, nsoit de vizirul amseddin,
porni n calatorie si se ndrepta nspre Nil, pe care l trecu
n luntre spre a ajunge la Ghezirah
1
; si de acolo se duse la
Piramide.
Estimp, Nureddin, dupa ce si trecuse noaptea aceea ntr-o
mohorala grea, din pricina purtarii fratelui sau, se scula de
cu zori, si facu spalarile cele ndatinate si rosti
rugaciunea dinti a dimineii; pe urma se duse la dulapul sau,
de unde lua o desaga pe care o umplu cu aur, gndind
necontenit la vorbele faloase ale fratelui sau faa de el si
la umilina ndurata; si si aduse aminte de stihurile
acestea, pe care le rosti:
Du-te, prietene drag! Paraseste meleagul parintesc, si toate
lasa!
Ii vei gasi si-n alte pari prieteni, n locul celor care-i
lasi acasa.
Du-te! Fugi dintre ziduri! i ridica-i un cort n cmpurile
nesfrsite!
Departe-acolo vei gasi aleanul si bucuria vieii linistite.
In mndrele saraiuri daurite nu-i nici credina, nici
prietenie.
Asculta-ma: fugi dintre-ai tai departe, afunda-te-n adnca
strainie!
Ca m-am uitat la apa statatoare cum se bbleste colcaind
spurcata.
S-ar lecui de neagra-mpuiciune de-ar curge iar.
Altminteri niciodata!
1
Ghezirah (mai corect Gizeh, n araba El Giza) - oras n
Egipt, pe Nil, aproape de marile Piramide si de ruinele
vechiului Memfis, vestit pentru mulimea de mastaba (morminte
egiptene n forma de trunchi de piramida) si de necropole din
epoca dinastiilor IV si V; azi suburbie a capitalei Egiptului.
A nouasprezecea noapte
245
Ca m-am uitat apoi la luna plina, si ochiul ei rotund l-am
cunoscut.
Ci de m-as fi rotit ca ea prin ceruri, cte pamnturi, ah, n-
as
fi vazut!
Da leul? As mai fi vnat vreun leu, de nu i-asfi calcat
nicicnd
padurea?
Sageata, apoi? Ar mai sageta, de n-ar pleca din arcul ei
aiurea?
Da aurul celfalnic? Da argintul? Ar fi doar niste pietre fara
rost,
De n-ar fi scoase-afar din zacamntul n care stau din veci la
adapost!
nsasi lauta dulce graitoare ar fi o biata ciotura tacuta,
De n-ar fi retezat-o din padure, s-o mestereasca, mna
priceputa.
Asa ca du-te! i vei straluci! De vei ramne-aici nlanuit,
Sa stii: nu vei ajunge niciodata la piscul catre care ai
pornit!
Dupa ce ispravi de spus stihurile, porunci unuia dintre robii
lui cei tineri sa-i puna saua pe o catrca de culoarea
sturzului, mare si cu mersul sprinten. Iar robul i gati cea
mai frumoasa dintre catrce, o nsaua cu o sa mpodobita cu
atlaz si cu aur, cu niste scari indienesti, cu un cioltar de
catifea de la Ispahan, si o dichisi atta, nct catrca paru
ntocmai ca o mireasa mbracata n haine noi si sclipind
toata. Pe urma Nureddin mai porunci sa se puna peste toate
astea un chilim mare de matase, precum si un chilim micu de
rugaciune; si, cnd totul fu gata, puse desaga plina cu aur si
cu nestemate ntre chilimul cel mare si chilimul cel mic. Cnd
ispravi, i spuse baiatului si tuturor celorlali robi:
- Eu de-aici ma duc sa dau o raita afara din cetate, nspre
Kaliubia
1
, unde socot sa poposesc trei nopi, ntruct simt ca
am o strngere de inima si vreau sa ma duc sa mi-o usurez pe
acolo, rasuflnd adierile cmpului. i nu vreau sa vina nimeni
cu mine!
1
Kaliubia (mai corect: Ali-Kaliub) - oras la zece kilometri
spre nord de Cairo.
246
O mie si una de nopi
Pe urma, dupa ce si mai lua niste merinde pentru drum,
ncaleca pe catrca si pleca grabnic. Odata iesit din Cairo,
merse atta de ndrjit, nct la prnz ajunse n Belbeis
1
,
unde poposi; descaleca de pe catrca, spre a se odihni si spre
a o lasa si pe ea sa se odihneasca, mnca oleaca, apoi cumpara
din Belbeis toate cele de care s-ar fi putut sa aiba
trebuina, fie pentru sine, fie pentru tainurile catrcei, si
purcese iarasi la drum. Peste doua zile, chiar la amiaza,
mulumita catrcei lui de soi, ajunse n sfnta cetate a
Ierusalimului. Acolo se dete jos de pe catrca, se odihni, o
lasa si pe catrca sa se odihneasca, scoase cte ceva de-ale
gurii din sacul cu merinde si mnca; iar cnd ispravi, si
puse sacul sub cap, pe pamnt, dupa ce asternuse pe jos
chilimul cel mare de matase, si adormi, tot gndindu-se cu
mnie la purtarea fratelui sau faa de sine.
A doua zi, de cu zori, sari iarasi n sa, si nu conteni de
data aceasta sa mearga n goana spornica pna ce ajunse n
cetatea Alepului
2
. Acolo trase la unul dintre hanurile din
cetate si petrecu trei zile n liniste deplina, sa se
odihneasca si sa lase si catrca sa se odihneasca; pe urma,
dupa ce se satura de aerul cel bun de la Alep, chibzui sa
plece mai departe. Drept aceea, ncaleca iarasi pe catrca,
dupa ce cumparase niste zaharicale gustoase cum se fac la
Alep, ndopate cu fistic si cu migdale si oplosite sub o coaja
de zahar, tot lucruri pe care el le preuia mai presus de
orice, de cnd era mic.
i si lasa catrca sa mearga n voia ei, ntruct nici nu
mai stia unde se gaseste, odata iesit din Alep. i merse asa,
zi si noapte, cu atta spor, pna ce ntr-o seara, dupa
asfinitul soarelui, ajunse n cetatea Bassrei, da el habar n-
avea ca cetatea aceea era Bassra. ntruct
1
Belbeis (Bilbis) - loc de popas pe drumul de la Cairo spre
Siria.
1
Cetatea Alepului (n araba Haleb) - oras n nordul Siriei.
A nouasprezecea noapte
247
nu afla numele cetaii dect dupa ce opri la un han si ntreba
acolo. Descaleca de pe catrca, o despovara de chilimuri si de
merinde si de desaga si i-o lasa n seama strajerului de la
han, s-o plimbe oleaca, pentru ca nu cumva sa se sngereze
daca s-ar odihni prea dintr-odata. Iar ct despre Nureddin
nsusi, apoi el si asternu chilimul si sezu sa se odihneasca.
Strajerul de la han lua, asadar, catrca de fru si ncepu
s-o ndemne sa umble. Or, se ntmpla ca, taman la ceasul
acela, vizirul din Bassra sta la fereastra saraiului sau si se
uita pe ulia. Asa ca zari catrca aceea frumoasa si vazu si
falnica ei nfotazare de mare pre, si gndi ca numaidect
trebuie sa fie a vreunui vizir dintre vizirii de pe alte
meleaguri, ori chiar a vreunui sultan dintre sultani. Asa ca,
tot privind-o, fu cuprins de o minunare mare; pe urma porunci
unuia dintre robii sai cei tineri sa i-1 aduca de ndata pe
strajerul de la poarta hanului, cel care preumbla catrca. i
copilul dadu fuga dupa strajer si l aduse dinaintea
vizirului. Atunci strajerul veni si saruta pamntul dintre
minile vizirului, care era un mosneag tare batrn si tare
falnic. i vizirul i zise strajerului:
- Cine este stapnul catrcei si care-i este cinul?
Strajerul raspunse:
- O, doamne al meu, stapnul catrcei este un om tnar de
tot si tare frumos, ntr-adevar, plin de vino-ncoace, mbracat
stralucit ca un fiu de cine stie ce mare negustor; si toata
nfaisarea lui te face sa-l preacinstesti si sa te minunezi
de el.
La vorbele portarului, vizirul se ridica n picioare si
ncaleca pe cal si se duse cu toata graba la han si intra
248
O mie si una de nopi
n curte. La vederea vizirului, .Nureddin se ridica n
picioare si se repezi n ntmpinarea lui, si l ajuta sa
coboare de pe cal. Atunci vizirul facu temeneaua ndatinata,
iar Nureddin i raspunse la temenea si l primi cu multa
prietenie; iar vizirul sezu jos lnga el si l ntreba:
- Copilul meu, de unde vii si ce caui la Bassra?
Iar Nureddin i spuse:
- Doamne al meu, vin de la Cairo, care este cetatea mea si
unde m-am nascut. Tatal meu era vizirul sultanului de la
Egipt; dar a murit, spre a se duce ntru mila lui Allah!
Pe urma Nureddin i istorisi vizirului toata patarania, de
la nceput pna la sfrsit. i adauga:
- Da am luat strasnica hotarre sa nu ma mai ntorc n
Egipt, pna ce nu am sa calatoresc mai nti peste tot si pna
ce nu am sa umblu prin toate cetaile si prin toate olaturile!
La vorbele lui Nureddin, vizirul spuse:
- Copilul meu, nu te lua dupa asemenea gnduri pagubavnice,
de drumeie iara contenire, ntruct te vor duce la pieire.
tii ca drumeitul prin ari straine aduce prabusirea si
sfrsitul sfrsiturilor! Asculta-mi sfaturile, copilul meu,
ntruct mult mi-e teama pentru tine de naprasnele vieii si
ale soroacelor!
Pe urma vizirul le porunci robilor sa deseueze catrca si sa
strnga chilimurile si matasurile; si l lua pe Nureddin cu
sine acasa la el, si l pofti ntr-un iatac, unde l lasa sa
se odihneasca, dupa ce i aduse toate cte puteau sa-i fie de
trebuina.
Nureddin sezu astfel o vreme la vizir; iar vizirul l vedea
n toate zilele si l coplesea cu huzururi si cu hatruri. i,
pna ntr-un sfrsit, ajunse de-1 ndragi
A nouasprezecea noapte
249
pna peste poate pe Nureddin, si ntr-atta nct ntr-o zi i
spuse:
- Copilul meu, am mbatrnit de tot si nu am niciun urmas
de parte barbateasca. i Allah m-a miluit cu o fata, care
chiar ca te ajunge la frumusee si n desavrsiri; si, pna
astazi, nu m-am nduplecat faa de niciunul dintre cei care
mi-au cerut-o n casatorie. Da acuma, daca te-am ndragit din
inima cu o dragoste atta de mare, iacata ca vin sa te ntreb,
de nu vrei sa te nvoiesti a o primi pe fiica mea, ca pe o
roaba n slujba ta! ntruct tare jinduiesc sa fii soul fetei
mele. Daca binevoiesti a primi, ma duc numaidect la sultan si
i spun ca esti nepotul meu, sosit de curnd de la Egipt, si
ca ai venit la Bassra anume spre a mi-o cere pe fata mea n
casatorie. Iar sultanul, pentru mine, are sa te ia ca vizir n
locul meu. ntruct am mbatrnit de tot si am ajuns sa caut
tihna. i are sa-mi fie un desfat mare sa-mi mplinesti casa,
si sa nu o mai parasesti.
La mbierea aceea a vizirului, Nureddin tacu si lasa ochii
n jos; pe urma grai:
- Ascult si ma supun!
Apoi vizirul fu bucuros pna peste masura si numaidect le
porunci robilor sa pregateasca ospaul, sa mpodobeasca si sa
lumineze sala de primire, cea mai mare, aceea pastrata anume
pentru cei mai mari dintre emiri.
Pe urma i strnse pe toi prietenii sai si i pofti pe toi
mai-marii din mparaie si pe toi neguatorii de seama din
Bassra; si toi venira sa se nfaiseze ntre minile sale.
Atunci vizirul, spre a le arata pricina pentru care l alesese
pe Nureddin, dndu-i ntietate faa de toi ceilali, le
spuse:
- Am avut un frate care a fost vizir la curtea de la Egipt,
si Allah l-a binecuvntat cu doi feciori, asa precum pe mine,
stii si voi, m-a binecuvntat cu o
250
O mie si una de nopi
fata. Or, fratele meu, nainte de a muri, m-a ndemnat
staruitor s-o marit pe fata mea cu unul dintre baieii lui,
iar eu i-am fagaduit. Or, iacata-1 dinainte-va chiar pe
tnarul, care este unul dintre cei doi fii ai fratelui meu,
vizirul. i a venit aici cu acest scop. Iar eu tare doresc sa
scriu senetul lui de casatorie cu fata mea, iar el sa vina si
sa palatuasca mpreuna cu ea n casa mea.
Atunci toi raspunsera:
-Da, de buna seama! Ceea ce faci tu inem pe capetele
noastre!
i atunci toi musafirii se nfruptara din ospaul cel
strasnic, baura tot soiul de vinuri si mncara o gramada de
zumaricale si de zaharicale; pe urma, dupa ce salile fura
stropite cu apa de trandafiri, si luara bun ramas de la vizir
si de la Nureddin.
Apoi vizirul le porunci robilor copii sa-l duca pe Nureddin
la hammam si sa-l ajute sa faca o scalda minunata. i vizirul
i darui un caftan, chiar dintre caftanele sale cele mai
frumoase; pe urma i trimise stergarele, lighenele de arama
pentru scaldatoare, cauiele de mirodenii si toate celelalte
lucruri trebuitoare. Iar Nureddin se mbaie si iesi de la
hammam, dupa ce se mbraca n caftanul cel nou; si iesi frumos
ca luna plina n cea mai frumoasa dintre nopi. Pe urma
Nureddin ncaleca pe catrca lui de culoarea sturzului si se
duse la saraiul vizirului, strabatnd uliele, pe unde tot
norodul se minuna de el si scotea strigate uluite de
frumuseea lui si de maiestria lui Allah. Se dete jos de pe
catrca, intra la vizir si i saruta mna. Atunci vizirul...
i, n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu
ca se lumineaza de ziua si, cuminte cum era, nu vroi sa se
prile- juiasca mai mult n noaptea aceea.
Dar cndfu cea de a douazecea noapte,
eherezada urma:
A douazecea noapte
251
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca vizirul se ridica
si l ntmpina cu mare bucurie pe frumosul Nureddin, si i
spuse:
- Hai, fiul meu, da fuga si intra la soia ta, si fii
fericit! Iar mine am sa merg cu tine la sultan. Acuma nu mai
am sa-i cer lui Allah pentru tine dect toate hatrurile si
toate milele sale.
Atunci Nureddin saruta nca o data mna vizirului, socrul
sau, si intra n iatacul copilei. i se petrecu ceea ce se
petrecu!
i-asa cu Nureddin!
Ct despre fratele sau, amseddin, la Cairo... iacata! Dupa
ce se sfrsi calatoria, pe care o facuse mpreuna cu sultanul
Egiptului, trecnd pe la Piramide si de acolo prin alte
locuri, se ntoarse acasa. i fu cuprins de griji ca nu-1 gasi
pe fratele sau Nureddin. Ceru stiri despre el de la slugile
lui, care i raspunsera:
- Dupa ce ai plecat cu sultanul, n chiar ziua aceea,
stapnul nostru Nureddin a ncalecat pe catrca lui nfotazata
cu mare fala ca pentru zilele de sarbatoare, si ne-a spus: ,Ma
duc prin parile Kaliubiei, si am sa lipsesc o zi sau doua,
ntruct mi simt pieptul apasat si am trebuina de oleaca de
aer. Da niciunul dintre voi sa nu vina dupa mine! i, din
ziua aceea si pna astazi, nu mai avem nicio stire despre el.
Atunci amseddin ramase tare amart de lipsa fratelui sau,
iar amarul lui se facu din zi n zi tot mai crncen, si pna
la urma se simi cuprins de mhnirea cea mai adnca. i gndi:
,De buna seama ca alta pricina a plecarii lui nu e dect
vorbele pe care i le-am spus n ajunul plecarii mele cu
sultanul. i asta-i pesemne ceea ce l-a mpins sa fuga de
mine. nct sunt dator sa-mi ndrept greselile faa de fratele
meu cel bun si sa trimit n cautarea lui.
i amseddin urca ndata la sultan si i dezvalui toata
252
O mie si una de nopi
tarasenia. Iar sultanul puse sa se scrie scrisori pecetluite
cu pecetea lui si le trimise cu olacari calari n toate
parile, la toi ispravnicii lui din toate olaturile,
spunndu-le, n scrisorile acelea, ca Nureddin pierise si ca
sa-l caute pretutindeni.
i, dupa o vreme, toi olacarii se ntoarsera fara de
izbnda, ntruct niciunul dintre ei nu se dusese la Bassra,
unde se afla Nureddin. Atunci amseddin se jelui pna peste
marginile jeluirilor si si zise: ,Toate astea-s din vina mea!
i nu s-au ntmplat dect din pricina puinataii mele de
minte si de iscusina!
Da cum tot lucrul are un sfrsit, amseddin se alina pna la
urma si, peste o vreme, se logodi cu fata unuia dintre
negustorii cei mari din Cairo si ntocmi senetul de casatorie
cu copila aceea, si se nsura cu ea. i se petrecu ceea ce se
petrecu!
Or, se nimeri potriveala ca noaptea intrarii lui amseddin
n odaia de nunta fu chiar tocmai noaptea intrarii si a lui
Nureddin, la Bassra, n odaia soiei sale, fiica vizirului. i
Allah fu acela carele ngadui potriveala casatoriei celor doi
frai n aceeasi noapte, anume spre a razvedi ca el este
stapnul ursitei fapturilor sale!
Ba nca toate se petrecura ntocmai precum le ticluisera cei
doi frai nainte de glceava lor, anume ca cele doua soii
ramasera nsarcinate n aceeasi noapte si nascura n aceeasi
zi, la acelasi ceas: soia lui amseddin, vizirul Egiptului,
nascu o fetia, care nu-si avea perechea de frumusee n tot
Egiptul; iar soia lui Nureddin, la Bassra, aduse pe lume un
baieel, care nu-si avea pereche ca frumusee n lumea
ntreaga de pe vremile lui! Cum zice poetul:
E-un giuvaier sadea copilul! i gingas! i neprihanit!
Sa-l sorbi i vine. Uii pocalul, privind faptura lui,
vrajit.
Sa-l sorbi ai vrea, sa-i stmperi setea la racorosii lui
obraji!
Din ochii-i limpezi ca izvorul ai bea lumina patimas,
A douazecea noapte
253
Uitnd si gustul si mireasma si-ntreaga vraja purpurie A
vinurilor laudate si datatoare de beie.
i daca nsasi Frumuseea ar vrea cu el sa se masoare,
S-ar nclina si Frumuseea cuprinsa de nfiorare.
De-ai ntreba-o: ,Frumusee, ai mai vazut ceva la fel,
Ai mai vazut vreo frumusee sa se asemuie cu el?
Ea ar raspunde tulburata: , Cu el? ah, chiar ca niciodata!
Fiul lui Nureddin, datorita frumuseii lui, fu numit Hassan
Badreddin
1
.
Nasterea lui fu prilej de mari petreceri obstesti. Iar n
cea de a saptea zi de dupa nasterea lui se ornduira niste
ospee si niste zaiafeturi chiar ca vrednice de niste fii de
crai.
Odata ospeele ncheiate, vizirul de la Bassra l lua pe
Nureddin si se duse cu el la sultan. Acolo Nureddin saruta
pamntul ntre minile sultanului si, cum era daruit cu o mare
iscusina la limba, cu o inima cuteza-
y '
toare si isteata la frumuseile mestesugului slovelor, i
rosti sultanului stihurile acestea ale poetului:
El este nsasi darnicia, naintea caruia se-nchina Toi cei ce
stiu cu darnicie sa umple viaa de lumina;
i inimile tuturora stiu stralucirea lui deplina.
Cnt faptele-i fara de seaman, caci nu-s doar fapte minunate,
Ci-s chiar minuni de frumusee, de giuvaieruri si de roade, Pe
care sa le strngi n salbe si sa le pori la gt podoabe.
Iar de sarut cu plecaciune si vrful degetelor sale,
Eu nu o fac din linguseala, ci pentru ca asa-i cu cale Cnd
stiu ca degetele-acestea-s izvor de darnicii, navale.
Sultanul, rapit de stihurile auzite, se arata tare marinimos
la daruri faa de Nureddin si faa de vizir, socrul sau, fara
a avea habar de casatoria lui Nureddin
1
Hassan - n traducere: ,Frumosul; Badreddin - ,Luna plina a
credinei.
254
O mie si una de nopi
si nici macar ca ar trai vreun Nureddin pe lume; nct l
ntreba pe vizir, dupa ce l firitisise pe Nureddin pentru
stihurile lui frumoase:
- Da cine este tnarul acesta iste la vorba si frumos?
Atunci vizirul i istorisi sultanului povestea, de la
nceput pna la sfrsit, si i spuse:
- Tnarul este nepotul meu!
Iar sultanul i spuse:
- Cum se face ca nca nu am auzit vorbindu-se despre el?
Vizirul spuse:
- O, doamne si stapne al meu, se cade sa-i marturisesc ca
am avut un frate, vizir la curtea Egiptului. La moartea sa, a
lasat doi fii, dintre care cel mai mare a ajuns vizir n locul
fratelui meu, pe cnd cel de al doilea, iacata-1, a venit sa
ma vada, ntruct am fagaduit si m-am juruit parintelui sau ca
am s-o^ dau de soie pe fata mea unuia dintre nepoii mei.
nct, de cum a sosit, l-am si nsurat cu fata mea! E tnar,
precum vezi, iar eu sunt batrn, si mai sunt si cam surd si
nesprinten la trebile domniei. Asa ca vin la domnul meu
sultanul sa-i cer a binevoi sa-l primeasca pe nepotul meu,
care mi este si ginere totodata, ca urmas al meu la vizirie!
i pot sa te ncredinez ca este cu adevarat vrednic de a-i
fi vizir, ntruct este bun de sfat, spornic la gnduri
stralucite si tare priceput la mestesugul ocrmuirii trebilor!
Atunci sultanul se uita nca o data mai bine la tnarul
Nureddin si fu mulumit de cercetarea aceea, si primi sfatul
batrnului vizir si, fara a mai zabovi, l caftani pe Nureddin
ca mare vizir n locul socrului sau, si l darui cu un caftan
de cinstire falnic, cel mai frumos pe care putu sa-l gaseasca,
si o catrca din chiar grajdurile domnesti, si i hotar
strajile si camarasii.
Nureddin saruta atunci mna sultanului si iesi
A douazecea noapte
255
mpreuna cu socrul sau, si amndoi se ntoarsera la casa lor,
bucurosi pna peste masura, si se dusera sa-l sarute pe nou-
nascutul Hassan Badreddin, si spusera:
- Venirea pe lume a acestui copil ne-a adus noroc!
A doua zi, Nureddin se duse la sarai, spre a-si ndeplini
slujbele cele noi si, ajungnd acolo, saruta pamntul dintre
minile sultanului si rosti aceste doua strofe:
Fiece zi-i o fericire noua
i-o noua-mbelsugare pentru tine;
O ciuda neagra macina mereu Zavistnicii-n privirile haine.
Tot albefie-i zilele de-a rndul,
Prealuminate doamne-al meu, si bune!
i negre fie zilele lor toate,
Pizmasilor cu inimi de carbune!
Atunci sultanul i ngadui sa sada pe divanul viziriei, iar
Nureddin sezu pe divanul viziriei. i ncepu a-si ndeplini
slujba si a dirigui treburile rnduite, si a mpari
dreptatea, ntocmai ca si cum ar fi fost vizir de ani
ndelungai, si se descurca atta de bine, si toate sub ochii
sultanului, nct sultanul ramase minunat de desteptaciunea,
de priceperea la ornde si de felul desavrsit n care
mparea dreptatea; si l ndragi nca si mai mult, si si-l
facu prieten de inima.
Iar Nureddin si ndeplinea de minune mai departe slujbele
sale cele nalte, da astea nu-1 faceau sa dea uitarii grija
cresterii fiului sau Hassan Badreddin, n pofida tuturor
trebilor mparatesti. i, din zi n zi, Nureddin se facea tot
mai atotputernic si intra tot mai mult n hatrurile
sultanului, care porunci sa i se sporeasca numarul
camarasilor, al slujitorilor, al strajerilor si al slugilor.
i Nureddin ajunse atta de bogat, nct si putu ngadui sa
faca negustorie pe picior mare, precum si a-si naimi pe seama
lui niste corabii de nego, care plecau n lumea ntreaga, a
zidi case de dat cu
256
O mie si una de nopi
chirie, a cladi mori si roi de ridicat apa, a sadi gradini
stralucite si livezi. i toate astea pna ce fiul sau Hassan
Badreddin ajunse la vrsta de patru ani.
La sorocul acela, vizirul cel batrn, socrul lui Nureddin,
muri; iar Nureddin i facu o nmormntare falnica; iar el si
toi mai-marii din mparaie mersera n alaiul mortului.
i, de-atunci, Nureddin se darui pe de-a ntregul cresterii
fiului sau. l ncredina carturarului cel mai priceput att
la pravilele sfinte ct si la cele lumesti. nvaatul acela
batrn si falnic venea n fiecare zi sa-i dea lecii de citire
tnarului Hassan Badreddin; si, ncet-ncet, si pas cu pas, l
ndruma sa patrunda al-Coranul, pe care tnarul Hassan ajunse
pna la urma sa-l stie ca pe apa n ntregime; dupa aceea,
nvaatul cel batrn, vreme de ani si
ani, urma a-i dezvalui nvaacelului sau toate nvaaturile
' ) j
de folos. Iar Hassan nu conteni a spori n frumusee, n
gingasie si n desavrsire, precum spune poetul:
Ah, ce baiat! Se-asemuie cu luna,
Caci precum luna, parca dinadins,
Sporeste-nfrumuseea lui ntruna i straluceste ca si ea
aprins.
i-atta stralucire l mbraca, nct pna si soarele apoi Ia
drept cununi la raza lui saraca Bujorii din obrajii-i amndoi.
El este deci sultanulfrumuseii i al desavrsirii pe pamnt!
Caci n-are seaman n cuprinsul vieii,
Cum nici n vis nu are, nici n gnd.
i poate frumuseile cu toate,
Care se mai ntmpla-a fi la fel,
Cte-s n flori si-n pajisti semanate,
Au fost mprumutate de la el.
A douazecea noapte
257
i n toata vremea aceasta, tnarul Hassan Badreddin nu
parasi nicio clipita saraiul tatalui sau Nureddin, ntruct
batrnul nvaat cerea o mare srguina la leciile sale. Da
cnd Hassan ajunse la cei cincisprezece ani ai lui, si cum nu
mai avea nimic de nvaat de la batrnul carturar, tatal sau
Nureddin l lua si i darui un caftan, cel mai falos pe care-1
gasi printre caftanele sale, l puse sa ncalece pe un catr,
cel mai frumos dintre catrii sai si cel mai vnjos, si porni
cu el spre saraiul sultanului, strabatnd cu mare vlva
uliele Bassrei. ^ > nct toi trgoveii, la vederea
tnarului Hassan Badreddin, scoteau strigate uluite de
frumuseea, de gingasia boiului, de nurii si de felul lui
vrajitor de a fi; si nu se puteau opri sa nu ofteze: ,Ya
Allah! ce frumos e! Ce luna! Fereasca-1 Allah de deochi! i
tot asa, pna ce Badreddin si tatal sau ajunsera la sarai; si-
abia atunci pricepura oamenii tlcul stihurilor poetului:
Un cititor de stele privea n noapte cerul.
Deodata, dinaintea ochilor lui mirai,
Vrajit jlacau rasare straluminndu-si Ierul i mladiindu-si
mersul cu pasii amnai.
si spune cititorul de stele: ,Doar Zohal Putea sa-i daruiasca
acestui tnar soare Cununa-ntunecata a pletelor n val,
Ca o cometa neagra prin hauri rotitoare!
Mirrikh, doar, n obrajii-i cu purpuri smaluite Putea s-
astearna astfel pojar de foc si lapte!
Iar razele din ochii-s sagei ce le trimite Sagetatorul
nsusi, din stelele lui sapte!
Dar mai presus de toate, chiar Hutared i-aduse Cununa
iscusinei n frunzele de laur,
Pe cnd, de buna seama, Abylsuha si puse In gingasa-i faptura
comorile de aur!
258
O mie si una de nopi
Nu stie zodierul nimic sa mai priceapa,
i sta rapit de vraja si sagetat de jind,
Cu minile furate de visuri ca de-o apa.
Atunci frumosul soare i se-ncbina zmbind.
Ct despre sultan, cnd l vazu pe tnarul Hassan Badreddin
si frumuseea lui, ramase atta de uluit, nct si pierdu
rasuflarea si uita de ea o buna bucata de vreme. i l pofti
sa se apropie si l ndragi grozav; si l lua sub ocrotirea
lui, l potopi cu hatruri, si-i spuse parintelui sau
Nureddin:
- Vizirule, trebuie numaidect sa mi-1 trimii aici n
fiecare zi, ntruct simt ca nu as mai putea sa ma lipsesc de
el!
Iar vizirul Nureddin fu nevoit sa raspunda:
- Ascult si ma supun!
Estimp, pe cnd Hassan Badreddin ajungea prieten si cirac al
sultanului, Nureddin, parintele sau, cazu greu bolnav si,
simind ca nu va zabovi sa fie chemat la Allah, trimise dupa
fiul sau Hassan si i dadu ndemnurile cele mai de pe urma si
i spuse:
-Afla, o, copilul meu, ca lumea aceasta este un lacas
pieritor, ci lumea viitoare este vesnica! nct, nainte de a
muri, vreau sa-i dau cteva sfaturi; asculta-le bine, asadar,
si deschide-le inima ta!
i Nureddin ncepu sa-i dea cele mai bune povee despre cum
sa se poarte n lumea semenilor sai si cum sa se calauzeasca
n viaa.
Dupa care Nureddin si aduse aminte de fratele sau
amseddin, vizirul Egiptului, de ara sa, de parinii sai, si
de toi prietenii de la Cairo; si, la acele amintiri, nu se
putu opri sa nu plnga ca nu putuse sa-i mai vada. Dar repede
cugeta ca mai avea niste povee de dat fiului sau Hassan, si
i spuse:
- Copilul meu, ine minte bine vorbele pe care am sa i le
spun, ntruct sunt vorbe nsemnate. Afla, dar,
A douazecea noapte
259
ca am la Cairo un frate, pe nume amseddin; este unchiul tau
si este vizir la Egipt. Pe vremuri, ne-am desparit cam
suparai, iar eu ma aflu aici la Bassra fara de stirea lui.
Asa ca am sa te pun sa scrii dorinele mele cele de pe urma n
privina aceasta; ia, dar, o hrtie si un calam si scrie cele
ce-i voi spune.
Atunci Hassan Badreddin lua o foaie de hrtie, trase
calamarile de la bru, scoase din teaca apoi calamul cel mai
bun si care era cel mai bine retezat, muie calamul n clii
din calamara mbibai cu cerneala; pe urma sezu jos, ndoi
foaia de hrtie sub mna stnga si, innd calamul cu mna
dreapta, i spuse parintelui sau Nureddin:
- O, parintele meu, astept vorbele tale!
Iar Nureddin ncepu sa-i spuna:
- In numele lui Allah nduratorul, Milostivul...
i i nsirui apoi mai departe fiului sau toata povestea
lui, de la nceput pna la sfrsit, si-l puse sa nsemneze pe
hrtie si ziua sosirii lui la Bassra, si casatoria lui cu fata
batrnului vizir; i spuse stepena lui ntreaga, stramosii
drepi si stramosii din ncuscriri, cu numele lor, cu numele
tatalui si al bunicului lor, cu obrsia lui, cu treapta de
evghenie pe care o dobndise singur, si, ntr-un sfrsit, cu
toata spia lui dinspre tata si dinspre mama.
Pe urma i spuse:
- Sa pastrezi cu grija foaia aceasta de hrtie. i daca,
din voia soartei, i s-o ntmpla vreo nenorocire n viaa,
ntoarce-te n ara de bastina a tatalui tau, acolo unde m-am
nascut eu, Nureddin, parintele tau, la Cairo, cetatea cea
nflorita; acolo sa ntrebi unde sade mosul tau vizirul, care
salasluieste n casa noastra; si du-i sala- malekul din partea
mea, si spune-i ca am murit mhnit ca mor printre straini,
departe de el, si ca, nainte de a muri, nu am avut alta
dorina dect aceea de a-1 vedea!
* >
260
O mie si una de nopi
Iacata, Hassane, fiul meu, sfaturile pe care am vrut sa i le
dau. Asa ca te juruiesc sa nu le uii!
Atunci Hassan Badreddin mpaturi cu grija hrtia, dupa ce o
presarase cu nisip si o uscase si o pecetluise cu pecetea
parintelui sau vizirul; pe urma o puse n captuseala
turbanului, ntre cearceaf si fes, si o cusu acolo; da ca s-o
fereasca de jilaveala avu grija, nainte de-a o coase, s-o
nfasure bine ntr-o bucata de pnza ceruita.
Cnd ispravi, nu se mai gndi dect sa plnga, sarutnd mna
tatalui sau Nureddin, si mohorndu-se la gndul ca avea sa
ramna singur, nca tnar de tot, si sa fie lipsit de vederea
tatalui sau. Iar Nureddin nu conteni a-i nsira poveele sale
fiului sau Hassan Badreddin, pna ce si dadu sufletul.
Atunci Hassan Badreddin fu cuprins de o jale mare, si tot
asa si sultanul, ca si toi emirii, si cei mari, si cei mici.
Pe urma l ngropara pe Nureddin pe potriva cinului sau.
Ct despre Hassan Badreddin, apoi el rndui sa ina doua
luni pomenirile mortului; si, n toata vremea aceea, nu iesi
nici macar o clipita din casa; ba uita pna si sa se suie la
sarai si sa se duca sa-l vada pe sultan, dupa obiceiul lui.
Iar sultanul, nepricepnd ca numai mhnirea l inea pe
frumosul Hassan departe de el, gndi ca Hassan l parasise si
ca l ocolea. nct se zadar rau si, n loc de a-1 caftani
vizir pe Hassan, ca urmas al parintelui sau Nureddin, caftani
n slujba aceea pe un altul, si l lua drag pe un alt dregator
tinerel.
Nemulumit cu atta, sultanul facu si mai mult. Porunci sa
se cetluiasca si sa se zapciuiasca toate bunurile lui Hassan,
toate acareturile si toate mosiile lui; pe urma porunci sa fie
zapsit nsusi Hassan Badreddin si sa fie adus n lanuri la
el. i pe data vizirul cel proaspat lua cu el civa musaipi
1

si purcese catre casa
'Musaip - dregator la curtea unui sultan.
A douazecea noapte
261
tnarului Hassan, care habar nu avea ce l pastea.
Or, printre robii cei tineri de la sarai era si un mameluc
micu, care l ndragise pe Hassan Badreddin. nct, la stirea
aceea, micuul mameluc o lua la fuga ct l ineau picioarele
si ajunse la tnarul Hassan, pe care l gasi ntristat, cu
capul plecat, cu inima ndurerata, si gndindu-se ntruna la
tatnele sau raposatul. i-i spuse ce urma sa paeasca. i
Hassan l ntreba:
- Da baremi oi mai avea vreme sa-mi iau cu ce sa traiesc
printre straini?
Iar micuul mameluc i raspunse:
- Vremea zoreste. nct nu te mai gndi dect cum sa scapi
mai nti.
La vorbele acestea, tnarul Hassan, mbracat cum se gasea,
si fara a lua nimic cu el, iesi n graba mare, dupa ce si
ridicase pulpanele caftanului deasupra capului, ca sa nu fie
cunoscut cumva. i ndemna la drum pna ce ajunse afara din
cetate.
Ct despre locuitorii din Bassra, acestia, Ia vestea
popririi planuite a tnarului Hassan Badreddin, a zap- ciuirii
bunurilor sale si a morii harazite lui, ramasera cu toii
cuprinsi de o mare mhnire si ncepura sa spuna:
- Of, ce pacat de frumuseea lui si de faptura lui vrajita!
i, strabatnd uliele, fara a fi cunoscut de nimeni,
tnarul Hassan auzi acele pareri de rau si acele oftari. i se
grabi nca si mai tare, si ndemna la drum nca si mai
spornic, pna ce ursita si norocul l dusera sa treaca chiar
pe lnga cimitirul n care se afla turbehaua
1
tatalui sau.
Atunci intra n mecet si trecu printre morminte, si ajunse la
turbehaua parintelui sau. Numai atunci si lasa n jos poalele
caftanului, cu care si nvaluise capul, si intra sub bolta
turbehalei si hotar sa-si treaca noaptea acolo.
1
Turbeha - cripta, mausoleu.
262
O mie si una de nopi
Or, pe cnd sta el asa prada gndurilor, vazu ca venea spre
el un evreu din Bassra, un negustor cunoscut n toata cetatea.
Negustorul acela evreu se ntorcea dintr-un sat vecin si se
ducea spre cetate. Trecnd pe lnga turbehaua lui Nureddin, se
uita nlauntrul ei si l vazu pe tnarul Hassan Badreddin, pe
care l cunoscu numaidect. Atunci intra, se apropie de el
cuviincios si i spuse:
-Doamne al meu, of! ce chip abatut si schimbat mai ai, tu
cel atta de frumos! Oare te-a mai lovit vreo alta nenorocire
proaspata peste moartea parintelui tau vizirul Nureddin, pe
care l cinsteam si care si el inea la mine si ma preuia? Ci
aiba-1 Allah ntru sfnta mila sa!
Insa tnarul Hassan nu vroi sa-i dezvaluiasca ntocmai
pricina schimbarii chipului sau si i raspunse:
-Pe cnd dormeam, astazi dupa-masa, n patul meu, acasa,
deodata mi s-a aratat n somn raposatul taica-meu si m-a
certat aspru pentru nendemnul meu de a mai trece pe la
turbehaua lui. i-atunci, plin de spaima si de caine, am
sarit din somn si, tulburat rau, am dat fuga ncoace cu toata
graba. i ma vezi acuma apasat nca de visul acela greu.
Atunci evreul i spuse:
-Doamne al meu, de mai multa vreme trebuia sa vin la tine,
spre a pune la cale un trg; da astazi m-a norocit soarta sa
te ntlnesc. Afla, dar, tinere doamne al meu, ca vizirul,
tatal tau, cu care aveam niste negustorii, a trimis spre
tarmuri departate niste corabii, care acuma se ntorc
ncarcate cu marfurile lui. Asa ca, daca ai vroi sa-mi lasi
mie ncarcatura acelor corabii, i-as da o mie de dinari
pentru fiecare ncarcatura si i-as plati ndata n bani
pesin.
i evreul scoase din caftan o punga plina cu aur, numara o
mie de dinari si-i ntinse numaidect tnarului Hassan, care
nu pregeta sa primeasca trgul acela
A douazecea noapte
263
vroit de Allah, spre a-1 scoate din starea nevolnica n care
se afla. Pe urma evreul adauga:
- Acuma, doamne al meu, scrie-mi hrtia aceasta de nvoiala
si asterne-i pecetea deasupra!
Atunci Hassan Badreddin lua hrtia pe care i-o ntindea
evreul, precum si calamul, muie calamul n calimara de arama,
si scrise pe hrtie: ,Adeveresc ca cel care a scris hrtia
aceasta este Hassan Badreddin, fiul vizirului Nureddin
raposatul - aiba-1 Allah ntru mila sa! - si ca a vndut
evreului cutare, fiul lui cutare, negustor din Bassra,
ncarcatura de pe cea dinti corabie ce va sosi la Bassra,
corabie aflata ntre corabiile care au fost ale tatalui sau
Nureddin; si anume la preul de o mie de dinari n cap.
Pe urma pecetlui jos foaia cu pecetea lui si i-o nmna
evreului, care pleca, dupa ce i se temeni cuviincios.
Atunci Hassan ncepu sa plnga, gndindu-se la raposatul lui
parinte si la huzurul lui din trecut, si la soarta lui de
acum. i, cum se si facuse noapte, pe cnd sta el ntins asa
pe mormntul parintelui sau, l cuprinse somnul si adormi n
turbeha. i ramase asa adormit pna la rasaritul lunii;
atunci, alunecndu-i capul de pe piatra mormntului, Hassan fu
silit sa se ntoarca pe de-a ntregul si sa se culce pe spate;
n felul acesta, chipul sau ajunse sa fie luminat din plin de
luna, si straluci n toata frumuseea lui.
}
Or, mecetul acela era un loc bntuit de ginni de neam ales,
ginni musulmani, drept-credinciosi. i, tot din ntmplare, o
ginna minunata se preumbla la reve- neala n ceasul acela, sub
luminile lunii, si, n preumblarea ei, trecu pe lnga Hassan
cel adormit; si l vazu, si lua seama la frumuseea lui, si
zise: ,Slava lui Allah! uf, ce baiat frumos! Chiar ca m-am
ndragostit de ochii lui frumosi, ntruct i banuiesc atta
de negri! i atta de albi!...
A douazecea noapte
265
Pe urma si zise: ,Pna sa se scoale el, am sa zbor oleaca,
spre a-mi mplini preumblarea mea la reveneala.
i si lua zborul, se urca sus de tot, ca sa ajunga la
racoare; acolo sus, n zborul ei, fu bucuroasa cnd se ntlni
n drum cu unul dintre prietenii ei, un ginn de parte
barbateasca, si el drept-credincios. Ginna i dadu binee
frumos, iar el i raspunse la salamalek cu o temenea adnca.
Atunci ea i spuse:
- De unde vii, frtate?
El i raspunse:
- De la Cairo.
Ea ntreba:
- Cucernicii drept-credinciosi de la Cairo o duc bine?
El raspunse:
- Din mila lui Allah, o duc bine.
Ea atunci i spuse:
- Vrei, frtate, sa vii cu mine sa ne bucuram ochii cu
frumuseea unui flacau care doarme n cimitir la Bassra?
i ginnul i spuse:
- La poruncile tale!
Atunci se luara de mna si coborra mpreuna n cimitir si
se oprira dinaintea tnarului Hassan cel adormit. Iar ginna i
spuse ginului, facndu-i cu ochiul:
- Ei! n-aveam dreptate?
Iar ginnul, uluit de frumuseea vrajitoare a lui Hassan
Badreddin, striga:
- Allah! Allah! nu-si are perechea; a fost zamislit ca sa
puna pe jar toate prdalnicele.
Pe urma sezu pe gnduri o clipita, si adauga:
- nsa, sora mea, se cade sa-ti spun ca am vazut pe cineva
care se poate asemui cu fiacaiandrul acesta!
i ginna striga:
- Nu e cu putina!
Ginnul zise:
266
O mie si una de nopi
- Pe Allah! am vazut! i se afla sub cerul Egiptului, la
Cairo! i este fiica vizirului amseddin!
Ginna i zise:
- Da eu nu o stiu!
Ginnul zise:
- Asculta. Iacata povestea ei:
Vizirul amseddin, tatal fetei, este tare necajit din
pricina ei. Intr-adevar, sultanul Egiptului, auzindu-le pe
femeile sale care vorbeau despre frumuseea nemaipomenita a
fetei vizirului, a cerut-o de soie de la vizir. Dar vizirul
amseddin, care hotarse altceva pentru fiica lui, se vazu la
mare ncurcatura si i spuse sultanului:
- O, doamne si stapne al meu, ai bunavoia de a primi
plecaciunile mele cele mai supuse, si de a ma ierta n
privina aceasta. ntruct tu stii povestea bietului meu frate
Nureddin, care ti era vizir laolalta cu mine. i stii ca a
plecat ntr-o zi si ca nu am mai auzit nimica despre el. i
faptul s-a petrecut pentru o pricina chiar ca ntru totul
usuratica!
i ji istorisi de sart sultanului pricina. Pe urma adauga:
- nct, mai apoi, m-am juruit dinaintea lui Allah, n ziua
cnd s-a nascut fata mea, ca, orice s-ar ntmpla, nu am s-o
marit dect cu fiul fratelui meu Nureddin. i iacata-s de-
atuncea optsprezece ani. i, din fericire, am aflat, iacata-s
numai cteva zile de atunci, ca fratele meu Nureddin s-a
nsurat cu fata vizirului de la Bassra si ca a avut de la ea
un fecior. Asa ca fata mea, care s-a nascut din mpreunarea
mea cu mama ei, este menita si scrisa pe numele varului ei,
fiul fratelui meu Nureddin! Iar tu, o, doamne si stapne al
meu, poi s-o ai pe oricare alta copila! Egiptul este plin de
fete! i sunt printre ele destule vrednice de un sultan!
i, la vorbele lui, sultanul fu cuprins de o mnie mare si
striga:
A douazecea noapte
267
- Cum, vizire misel? vroiam sa-i fac cinstea de a ma
nsura cu fiica ta si de a cobor pna la tine, iar tu cutezi,
pe temeiul unei pricini atta de boante si atta de toante, sa
nu mi-o dai? Bine! Da, pe capul meu! am sa te silesc s-o dai
de soie, n paguba nasului tau, celui mai nevolnic dintre
slugile mele!
Or, sultanul avea o strpitura de grajdar, pocit si cocosat,
cu o cocoasa dinainte si cu o cocoasa dindarat. Sultanul
porunci sa vina graj darul la el pe clipa, puse sa se scrie
senetul lui de casatorie cu fata vizirului amseddin, n ciuda
rugaminilor tatalui; pe urma i porunci piticului ghebos sa
se culce n chiar noaptea aceea cu fata. Pe deasupra, sultanul
porunci sa se faca o nunta mare cu lautari. Iar eu, sora mea,
ntr-acestea, i lasai asa, n clipita n care copiii robi de
la sarai l mpresurau pe piticul cocosat si l zeflemiseau cu
periplizoane egipte- nesti tare marghiolite, si fiecare innd
n mna lumnarile de nunta aprinse, spre a-i nsoi pe
nsuraei. Ct despre mire, l-am lasat gata de mbaiat la
hammam, n mijlocul zeflemelilor si al rsetelor roabelor
copile care spuneau:
- Mai degraba sa freci natarnga unui magar jupuit, dect
amartul de zebb al cocosatului asta!
i, sora mea, chiar ca e tare urt cocosatul, si tare
greos.
i ginnul, la amintirea aceea, scuipa pe jos, strm- bndu-
se amarnic. Pe urma adauga:
- In ce o priveste pe fata, apoi ea este cea mai frumoasa
faptura pe care am vazut-o n viaa mea. Te ncredinez ca
este nca si mai frumoasa dect flacaul de colea. O cheama de
altminteri Sett El-Hosn
1
si chiar asa-i! Am lasat-o plngnd cu
amar, departe de tatal ei, care a fost oprit sa fie de faa la
ospa. i fata sta singurica la ospa, ntre lautarese,
danuitoare si cntaree;
'Sett El-Hosn - n traducere: ,Domnia frumuseii.
268
O mie si una de nopi
nevolnicul de grajdar are sa iasa n curnd de la hammam; si
nu se mai asteapta dect atta spre a porni ospaul!
n clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si, cuminte, si amna povestitul pe a doua
zi.
Jar cnd fu cea de a douazeci si una noapte,
eherezada spuse:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan ca, la cele povestite
de ginn, care ncheia zicnd: ,i nu se mai asteapta dect
iesirea de la hammam a cocosatului! Ginna spuse:
- Eu, prietene, tare socot ca te nseli cnd pretinzi ca
Sett El-Hosn este mai frumoasa dect flacaul acesta. Nu e cu
putina. ntruct te ncredinez ca el este cel mai frumos din
vremile de-acum!
i efritul raspunse:
- Pe Allah! o, sora mea, eu te ncredinez ca fetiscana
este si mai frumoasa. De altminteri, nu ai dect sa mergi cu
mine s-o vezi. E lesne. Avem sa ne slujim de prilej si sa-l
pagubim pe afurisitul de cocosat de minunea aceea. Cei doi
tinerei sunt vrednici unul de altul, si seamana pna ntr-
atta nct ai zice ca sunt doi frai ori macar doi verisori.
Ce pacat ar fi sa ajunga cocosatul sa se ncrlige cu Sett El-
Hosn!
Atunci ginna raspunse:
- Ai dreptate, frate. Hai sa-l ducem n brae pe flacaul
adormit si sa-l mpreunam cu fata despre care vorbesti. n
felul acesta vom savrsi o fapta frumoasa si, pe deasupra,
avem sa vedem limpede care este cel mai frumos dintre amndoi.
Iar efritul raspunse:
- Ascult si ma supun, ntruct vorbele tale sunt pline de
bun-sim si de judecata! Haidem!
A douazeci si una noapte
269
i-asa ca efritul l lua pe flacau n crca si porni n
zbor, urmat ndeaproape de catre efrita care l ajuta sa
mearga mai repede; si amndoi, ncarcai asa, ajunsera la
Cairo cu mare iueala. Acolo l lasara jos pe Hassan cel
frumos si l descarcara, tot adormit, pe o lavia de la
opoarta dintr-o ulia de pe lnga curtea saraiului, plina de
lume; si l trezira.
Cnd se trezi, Hassan ramase nauc pna peste poate, daca nu
se mai vazu culcat n turbehaua de pe mormntul parintelui
sau, la Bassra. Se uita la dreapta, se uita la stnga, si
toate i erau straine. Nu mai era aceeasi cetate, ci o cetate
cu totul alta dect Bassra. Fu atta de nedumerit, nct casca
gura sa strige; si, numaidect, vazu dinainte-i un ins cumplit
de mare si de barbos, care i facea semn cu ochiul, spre a-i
spune sa nu strige. i Hassan se stapni. Iar insul (care era
ginnul!) i ntinse o lumnare aprinsa si l ndemna sa se
amestece n mulimea de oameni care, toti, ineau n mna
lumnari aprinse, spre a nsoi nunta, si i spuse:
Afla ca eu sunt un ginn, un drept-credincios! i te-am
adus aici pe cnd dormeai. Cetatea aceasta este Cairo. Te-am
adus aici, ntruct i vreau binele, si vreau sa te ajut pe
degeaba, numai de dragul lui Allah si pentru frumuseea ta!
Ia, asadar, lumnarea asta aprinsa, amesteca-te n mulime si
du-te laolalta cu toata lumea la hammamul pe care l vezi.
Acolo vei vedea ca iese din hammam un soi de pitic cocosat,
care va fi dus la sarai; si sa te iei dupa el! sau, si mai
bine, sa mergi alaturi de cocosat, care este mire, si sa intri
cu el n sarai; si, cnd vei ajunge n sala cea mare de
oaspei, sa stai la dreapta mirelui cel cocosat, ca si cum ai
fi de-al casei. i-atunci, ori de cte ori vei vedea ca vine
dinaintea voastra vreo lautareasa, ori vreo dantuitoare, ori
vreo cntareata, sa-ti
' y
1
i' >
bagi mna n buzunar, pe care, prin grija mea, ai sa-l
270
O mie si una de nopi
gasesti mereu plin cu galbeni;-si sa iei galbenii cu pumnul,
fara a sovai, si sa-i azvrli nepasator tuturor! i sa nu ai
nicio teama ca galbenii s-ar ispravi cumva: am eu grija! Vei
da, asadar, cte un pumn plin cu galbeni tuturor celor ce vor
veni la tine. i ia-i un chip plin de fala si sa nu-i fie
frica de nimic! i ai credina n Allah, cel carele te-a
zamislit atta de frumos, si tot asa si n mine, care te-am
ndragit. De altminteri, toate cte i se ntmpla acuma i se
ntmpla din vrerea si din puterea lui Allah Preamaritul!
Cu vorbele acestea, ginnul se mistui. Atunci Hassan
Badreddin din Bassra, la vorbele efritului, si zise n
sinesi: ,Oare ce poate sa nsemne toata povestea asta? i
despre ce ajutor a vrut sa vorbeasca efritul asta uluitor?
Dar, fara a mai zabovi cu ntrebarile, si aprinse la loc
lumnarea, care se stinsese, de la lumnarea unuia dintre
oaspei, si ajunse la hammam chiar cnd coco- satul, care si
ispravise mbaierea, iesea de acolo calare si mbracat de sus
si pna jos n haine noi.
Atunci Hassan Badreddin bassranul se amesteca printre oameni
si se nvrti atta de bine, nct ajunse n fruntea alaiului,
lnga cocosat. i-atunci toata frumuseea lui Hassan se arata
n stralucirea ei mi-
>
nunata. De altminteri, Hassan era tot cu hainele lui cele
scumpe de la Bassra: pe cap purta drept acoperamnt un fes
mpresurat cu un turban falnic de matase, batut numai n fire
de aur si de argint, si nfasurat dupa tipicul de la Bassra;
si purta un caftan din borangic esut cu zarafir. i toate nu
faceau dect sa-i scoata si mai mult n lumina nfaisarea-i
falnica si frumuseea.
i-asa ca, ori de cte ori vreo cntareaa ori vreo
danuitoare se desprindea de ceata lautarilor, pe cnd alaiul
nunii nainta, pe data Hassan Badreddin si baga mna n
buzunar si, scond-o plina cu aur, arunca
A douazeci si una noapte
271
aurul acela cu pumnul de jur mprejur si tot asa l varsa cu
pumnul n daireaua cu zdranganele a tinerei danuitoare sau a
tinerei cntaree, si le-o umplea de fiecare data; si toate
astea ntr-un chip si cu o gingasie fara de pereche nct
toate femeile, ca si toata lumea, ramasera cuprinse de
minunarea cea mai mare faa de el si, pe deasupra, toi erau
vrajii de frumuseea si de nurii lui.
Alaiul ajunse ntr-un sfrsit la sarai. Acolo, musaipii
ndepartara mulimea si nu lasara sa intre n sarai dect
lautaresele si liota de danuitoare si de cntaree, n urma
cocosatului. i nimeni altcineva. Atunci cntareele si
danuitoarele, ntr-un glas, i luara la refec pe musaipi si
le spusera:
- Pe Allah! avei dreptate sa nu lasai barbaii sa intre
cu noi n harem, ca sa nu stea de faa la mbracarea miresei!
Da noi nu ne nvoim sa intram, daca nu l poftii sa intre cu
noi si pe tnarul acesta, care ne-a coplesit cu darniciile
lui! i nu ne nvoim sa facem datinile miresei, dect numai
daca se va afla de faa si tnarul acesta, prietenul nostru!
i, cu anasna, femeile l luara pe tnarul Hassan si l
dusera cu ele la harem, n mijlocul salii celei mari de
oaspei. Astfel ca numai el se afla acolo ca barbat, lnga
strpitura de grajdar cocosat, n mijlocul haremului, spre
paguba nasului cocosatului, care nu putu sa mpiedice beleaua.
n sala de primire se aflau strnse toate hanmele, soiile de
emiri, de viziri si de dregatori ai curii. i toate hanmele
se nsiruira pe doua rnduri, innd fiecare cte o lumnare
mare; si toate aveau obrazul acoperit cu iasmacul de matase
alba, din pricina ca erau de faa cei doi barbai. Iar Hassan
si mirele cel cocosat se dusera ntre cele doua siruri si
mersera sa sada jos pe o podina nalta, trecnd printre cele
doua rnduri de femei, care se rnduisera de la sala de
primire
272
O mie si una de nopi
pna la odaia de nunta, de unde n curnd urma sa iasa
mireasa.
La vederea lui Hassan Badreddin, a frumuseii lui, a nurilor
lui, a chipului lui luminos precum cornul de luna noua,
femeile, de tulburare, si curmara rasufletul si si simira
minile cum si iau zborul. i fiecare ardea de dorul de a-1
nlanui pe flacaul cel minunat si de a se arunca n poala
lui, si de-a ramnea lipite asa vreme de un an, ori de o luna,
ori barem de un ceas, ori macar rastimpul ct sa fie
mbucurate o data si ct sa-l simta una cu ele.
La o vreme, toate femeile acelea deodata nu se putura
nfrna mai mult si si dezvelira feele, sumendu-si
iasmacurile! i se aratara fara de sfiala, uitnd ca se afla
acolo cocosatul! i cu toatele ncepura sa vina lnga Hassan
Badreddin, ca sa se minuneze de el mai de aproape, si spre a-i
spune o vorba, doua de dragoste, ori barem spre a-i face un
semn cu ochiul, nct sa-l faca a vedea ct de tare l
rvneau. i-apoi si danuitoarele si cntareele l ridicau n
slavi si mai tare, povestind despre darnicia lui Hassan si
ndemnndu-le pe hanme sa-l slujeasca cu srg. Iar hanmele
si ziceau:
- Allah! Allah! ia uite ce flacau! Asta, da, poate sa se
culce cu Sett El-Hosn! Sunt facui unul pentru altul! Da pe
afurisitul de cocosat, Allah sa-l vntuie!
Pe cnd hanmele, n sala, l laudau asa mai departe pe
Hassan si l afuriseau pe ghebos, deodata lautaresele scoasera
zvon din lautele lor, usa de la odaia de nunta se deschise si
mireasa Sett El-Hosn, nconjurata de hadmbi si de
nsoitoare, si facu intrarea n sala de primire.
Sett El-Hosn, copila vizirului amseddin, veni n mijlocul
femeilor, si stralucea ca o hurie, iar celelalte, pe lnga ea,
nu erau dect ca niste stele care i alcatuiau alaiul,
ntocmai precum stelele nconjura luna, cnd
A douazeci fi una. noapte
273
iese de sub nor! Era nmiresmata cu ambra, cu mosc si cu
trandafiri; se pieptanase, si paru-i stralucea sub matasea
care l acoperea; umerii i se nchipuiau minunai sub hainele
scumpe care i nvaluiau. i chiar ca era mbracata
mparateste; printre alte lucruri, avea pe ea o rochie batuta
numai n zarafir rosu, iar esatura era zugravita cu chipuri
de jivine si de pasari; da aceea nu era dect rochia de
deasupra; ntruct pe celelalte rochii, de dedesubt, singur
Allah ar fi n stare sa le stie si sa le cntareasca la preul
lor! Avea la gt un gherdan ce putea sa preuiasca cine stie
cte mii de dinari! Fiecare nestemata care l alcatuia era
atta de rara, nct niciun om, muritor ca toi muritorii, de-
ar fi fost el sultanul nsusi, nu mai vazuse una la fel.
Intr-un cuvnt, Sett El-Hosn, mireasa, era la fel de
frumoasa precum e luna plina n cea de a patrusprezecea noapte
a ei!
Ct despre Hassan Badreddin din Bassra, apoi acela sedea jos
mai departe, umplnd de minunare toata liota de hanme. nct
mireasa se duse drept la el. Se apropie de podina, dnd
trupului ei niste leganari tare gingase, si la dreapta si la
stnga. Atunci, la iueala, se ridica graj- darul cel cocosat
si se repezi s-o ia n brae. i ea l mpinse cu scrba, si
se ntoarse ca o zvrluga si, dintr-un pas, sezu dinaintea
frumosului Hassan. i se vadi ca era verisorul ei, macar ca ea
nu stia, si nici el!
La vederea acelei privelisti, toate femeile cte se aflau de
faa ncepura sa rda, mai cu seama cnd tnara mireasa se
opri dinaintea frumosului Hassan, dupa care, ntr-o clipita,
se topi de drag si striga ridicnd minile spre cer:
- Allahumma! fa ca acest baiat frumos sa fie soul
>
meu! i izbaveste-ma de grajdarul cel cocosat!
Atunci Hassan Badreddin, dupa povaa ginnului, si baga mna
n buzunar si o scoase plina cu galbeni, si
274
O mie si una de nopi
arunca aurul cu pumnii nspre nsoitoarele frumoasei Sett El-
Hosn si nspre danuitoare si lautarese, care strigara:
- Ah! faca Allah ca a ta sa fie mireasa!
Iar Badreddin surse dulce la urarea aceea si la temenelile
lor.
Ct despre cocosat, n toata vremea ct se petrecura
acestea, fusese lasat de-o parte cu scrba, si sedea singur,
urt ca o maimua. i toi cei ce se apropiau ntmplator de
el, trecnd prin preajma lui, si stingeau lumnarile ca sa-si
faca batjocura de el. i ramase asa toata vremea, ca sa se
mohorasca si sa-si faca snge rau n sufletul sau. i toate
femeile se hlizeau uitndu-se la el, si l zgndareau cu
nepaturi piperate. Una i spunea:
- Maimuoiule! ai putea sa te destoiesti singur n sec si
sa te mpreunezi cu vazduhul!
Alta i zicea:
- Ia uite! de-abia daca esti ct zebbul preafrumosu- lui
nostru stapn! Iar cocoasele tale amndoua sunt taman pe
masura oualor lui!
A treia graia:
- Daca te-ar plesni o data cu zebbul, te-ai duce de-a
saniusul pna la grajd pe chiar fundul tau!
i toata lumea rdea.
Ct despre tnara mireasa, de sapte ori la rnd, si de
fiecare data mbracata n alt chip, facu ocolul salii, urmata
de toate hanmele, si se oprea, dupa fiecare ocol, dinaintea
lui Hassan Badreddin El-Bassrani
1
. i fiecare rochie era cu
mult mai frumoasa dect cea de dinaintea ei, si fiecare
gateala le ntrecea peste fire pe celelalte gateli. i
necurmat, pe cnd tnara mireasa trecea astfel ncetisor si
pas cu pas, lautaresele faceau minunaii, iar cntaretele
cntau cntecele cele mai
>
1
>
1
El-Bassrani - adica ,cel din Bassra.
A douazeci si una noapte
275
topite de dragoste si cele mai aatoare, iar danuitoarele,
batnd din dairalele lor cu zdranganei, danuiau ca niste
pasari. i de fiecare data Hassan Badreddin El-Bassrani nu
pregeta sa arunce aurul cu pumnii, mprastiindu-1 prin toata
sala; si toate femeile se repezeau pe el, ca sa dobndeasca
din mna flacaului ceva ce se putea pipai. Ba fura si unele ce
se prilejuira de voiosia si aarea tuturora, de zvoana
lautelor si beia cntului, spre a nchipui, cuprinzndu-se
una pe alta, o mbraisare, uitndu-se la Hassan, care sta si
zmbea! Iar cocosatul se uita la el, tare mohort. Iar
mohorala lui sporea de cte ori vedea vreo femeie ca se
ntorcea spre Hassan si cum, ntinznd mna si lasnd-o n jos
repede, l poftea prin semne nspre pojarnicia-i; ori pe alta
cum si rasucea degetul cel mijlociu si cum i clipea din
ochi; sau pe alta cum si zbuciuma soldurile si cum se sucea,
plesnindu-si palma dreapta peste pumnul stng; ori pe alta, cu
o miscare nca si mai deocheata, cum se plesnea cu palmele
peste fund si cum i spunea cocosatului:
O sa musti tu din ele la zapada caiselor!
i toata lumea murea de rs. La sfrsitul celui de al
saptelea ocol, nunta se terminase, ntruct inuse o buna
parte din noapte. Asa ca lautaresele contenira sa-si mai
ciupeasca lautele, danuitoarele si cntareele se oprira si,
cu toate hanmele, trecura pe dinaintea lui Hassan, fie
sarutndu-i minile, fie atingndu-i poalele caftanului; si
toata lumea pleca, uitndu-se pentru ultima oara la Hassan, ca
parca spre a-i spune sa ramna acolo. i-asa ca nu mai
ramasera n sala dect Hassan, cocosatul si tnara mireasa cu
slujnicele ei. Atunci slujnicele o dusera pe mireasa n odaia
de dezbracare, o dezbracara de rochiile ei una cte una,
rostind de fiecare data: ,n numele lui Allah!, ca sa alunge
deochietura. Pe urma plecara, lasnd-o singura
276
O mie si una de nopi
cu doica ei batrna, care, nainte de a o duce la odaia de
nunta, trebuia sa astepte ca mai nti sa ajunga acolo mirele,
cocosatul.
Cocosatul se ridica, asadar, de pe podina si, vazndu-1 pe
Hassan ca sta acolo mai departe, i spuse cu un glas uscat:
- Intr-adevar, domnia-ta, ne-ai cinstit strasnic cu venirea
aici si ne-ai coplesit cu darniciile tale n noaptea aceasta.
Da acuma, ca sa pleci de-aici, oare astepi sa fii alungat?
Atunci Hassan, care la urma urmelor habar n-avea cam ce-ar
fi trebuit sa faca, raspunse ridicndu-se:
- In numele lui Allah!
i se scula si pleca. Da nici nu ajunse el bine dincolo de
usa de la sala, ca l si vazu pe ginn ivindu-i-se dinainte si
spunndu-i:
- Unde te duci asa, Badreddin? Stai locului si asculta-ma
bine si urmeaza-mi poveele. Cocosatul are sa se duca pe data
la umblatori; iar eu l iau n seama mea! Tu, estimp, purcede
numaidect n odaia de nuntire, si, cnd ai s-o vezi pe
mireasa ca intra, sa-i spui: ,Eu sunt soul tau cel adevarat!
Vizirul, tata-tau, nu s-a slujit de acest tertip dect de
teama sa nu te deoache ochiul oamenilor pizmasi! Ct despre
grajdar, apoi acesta-i cel mai nevolnic dintre grajdarii
nostri; si, spre a-1 rasplati, i se gateste la grajd o oala
voinica de lapte batut, ca sa se racoreasca ntru sanatatea
noastra! Dupa care s-o iei fara sfiala si fara sovaiala, sa-i
desfaci ias- macul si sa-i faci ceea ce ai sa-i faci!
Pe urma ginnul pieri.
Cocosatul iesi, ntr-adevar, la umblatori, ca sa se usureze
nainte de a se duce la tnara nevasta, si se ciuci pe
marmura, si-si dete drumul! i numaidect ginnul lua
nfaisarea unui sobolanoi si iesi din gaura umblatoarei, si
ncepu sa scoata niste chicaituri de sobolan:
A douazeci si una noapte
277
,Zic! Zic! Iar grajdarul plesni din palme ca sa-l faca sa
fuga si i zise: ,Hs! Hs!
Numaidect ginnul ncepu sa creasca si se facu mare ct un
motan, cu ochii amarnic de sclipitori, care ncepu sa miaune
poncis. Pe urma, cum cocosatul si vedea mai departe de
nevoile lui, cotoiul ncepu sa creasca si se preschimba ntr-
un dulau mare care hamaia: ,Hau! Hau! Atunci cocosatul ncepu
sa se sperie si ipa la el: ,Ni de-aci, jigodie! Atunci
cinele crescu si se umfla si se preschimba ntr-un magar,
care ncepu sa raga n nasul cocosatului: ,Ha! hi-ha! si
totodata sa se vntuiasca bubuind nfricosator. Atunci
cocosatul se umplu de spaima, si simi pntecele cum
i se topeste n cufureala, si de-abia daca mai avu putete
sa strige: ,Ajutor, oameni din casa!
Atunci, de frica sa nu fuga de acolo, magarul crescu si mai
mult si se preschimba ntr-o pocitanie de bivol care astupa cu
totul usa de la umblatoare; si bivolul acela, de data aceasta,
grai cu glas de om si spuse:
Vai de tine, cocosat al tuhasului! o, tu, cel mai jegos
dintre grajdari!
La vorbele acestea, cocosatul simi racoarea morii cum l
napadeste, aluneca cu toata pntecaraia lui jos pe lespezi, pe
jumatate mbracat, si falcile-i clananira una de alta si,
pna la urma, i se nclestara de frica! Atunci bivolul racni
la el:
Cocosat de pacura! au n-ai putut sa-i gasesti o alta
muiere la care sa te repezi cu nevolnicia ta de nasarmba,
dect pe domnia mea?
i grajdarul, plin de spaima, nu izbuti sa ngaime nici
crc. Iar ginnul i zise:
- Raspunde-mi, ori te fac sa-i nghii scrnele!
Atunci cocosatul, faa de asemenea nfricosata
primejdie, birui a spune:
- Pe Allah! nu e nicidecum din vina mea! M-au silit!
278
O mie si una de nopi
i-apoi, o, doamne atotputernic al bivolilor, nu putea sa-mi
dea nici ct de ct prin minte ca fata sa aiba un dragu
printre bivoli! Da ma juruiesc ca ma caiesc si ca mi cer
iertaciune si de la Allah si de la tine!
Atunci ginnul i spuse:
- Sa-mi juri pe Allah ca vei da ascultare poruncilor mele!
Iar cocosatul zori sa rosteasca juramntul. Atunci ginnul i
zise:
- Ai sa stai aici toata noaptea, pna la rasaritul soare-
lui! i numai atunci vei putea sa pleci! Da sa nu spui
nimanuia vreo vorba despre toate astea, ca altminteri i voi
sfarma capana ntr-o puzderie de bucaele! i niciodata sa
nu-i mai calce piciorul pe la haremul din saraiul de aici! De
nu, i mai spun o data, i storcesc capana si te ngrop n
groapa cu scrne!
Pe urma adauga:
- Acuma am sa te pun ntr-un chip din care te popresc sa te
clintesti pna n zori!
Atunci bivolul l nsfaca cu dinii pe grajdar de picioare
si l nfunda, cu capu-nainte, n gaura larga a gropii de la
umblatoare, si nu-i lasa dect picioarele afara din gaura.
Apoi i spuse iarasi:
- i mai cu seama ia bine aminte sa nu carecumva sa te
clintesti de-aici!
Pe urma pieri. Iac-asa cu cocosatul!
Ct despre Hassan Badreddin El-Bassrani, d-apoi acesta l
lasa pe cocosat ncocleit cu efritul si razbatu n iatacurile
poprite, si de acolo n odaia de nuntit, unde se aciui tocmai
n afundul ei. i nici nu apuca el sa se aseze bine, ca si
intra tnara mireasa, sprijinita de doica ei batrna, care se
opri la usa, lasnd sa intre numai Sett El-Hosn. i, fara ca
baba sa nazareasca bine cine era cel ce sedea n fundul odaii,
gndind ca vorbeste cu ghebosul, i zise:
A douazeci si una noapte
279
- Ridica-te, viteazule voinice, ia-ti nevasta si purcede
stralucitor! i-acuma, copii, Allah fie cu voi!
Pe urma se duse.
Atunci maritata Sett El-Hosn, cu inima pierita, pasi
nainte, zicndu-si n sine: ,Nu! mai degraba mi dau sufletul
dect sa ma daruiesc grajdarului asta jegos si cocosat! Da
nici nu facu ea bine civa pasi, ca l si cunoscu pe
minunatul de Badreddin! Atunci scoase un ipat de voiosie si
grai:
- O, dragule! ce bine ai facut ca m-ai asteptat toata
vremea asta! Numai tu esti aici? Ce bucurie! Ii marturisesc
ca, dintru-nti, cnd te-am vazut n sala de primire stnd cot
la cot cu nespalatul de grajdar, m-am gndit ca v-ai
nsmbrat amndoi asupra-mi!
Badreddin raspunse:
- O, stapna mea, ce vorbe spui? Cum socoti ca ar putea
cocosatul acela sa se atinga de tine? i cum ar putea sa-mi
fie smbras asupra-i?
Sett El-Hosn raspunse:
- Da la urma urmelor, care dintre voi mi este so, tu ori
el?
Badreddin raspunse:
- Eu, stapna! Toata pozna cu cocosatul nu a fost ticluita
dect ca sa ne faca sa rdem; si de asemenea ca sa te fereasca
de deochi, ntruct toate femeile din sarai au auzit de
frumuseea ta fara de pereche; iar tatal tau l-a tocmit pe
cocosat anume spre a-i sluji la ndepartarea deochiului;
tatal tau l-a rasplatit cu zece dinari; si, de altminteri,
acuma cocosatul este la grajd, ostenind sa nfulece, n
sanatatea noastra, o oala proaspata de lapte batut!
La vorbele lui Badreddin, Sett El-Hosn fu cuprinsa de o
bucurie pna peste poate, ncepu a zmbi cu gingasie si a rde
si mai gingas; pe urma, deodata, nemaiputnd sa se
stapneasca, striga:
280
O mie si una de nopi
Pe Allah! iubitule, ia-ma! ia-ma! Strnge-ma! Pironeste-ma
n poala ta!
i cum Sett El-Hosn si scosese hainele cele de pe dedesubt,
se vadi a fi cu totul goala sub rochie. nct, rostind
vorbele: ,Pironeste-ma n poala ta!, si sumese lesne rochia
pna la nalimea prdalnicei si si dezveli astfel n toata
stralucirea lor picioarele si durduleul de iasomie. La
privelistea aceea si la vederea nurilor acelui trup de hurie,
Badreddin simi cum jindul i da ocol prin trup si-i trezeste
pruncul adormit! i pe data se ridica zorit, se dezbraca si se
descotorosi de salvarii cei largi si plini de creuri fara de
numar; scoase punga n care se aflau cei o mie de dinari, pe
care i-o daduse evreul din Bassra, si o puse pe divan,
deasupra salvarilor; pe urma si scoase turbanul cel atta de
frumos si l puse pe-un scaun si si acoperi capul cu o scufa
de noapte usoara, care fusese rnduita acolo pentru cocosat;
si nu mai ramase mbracat dect cu camasa cea subire facuta
din matase de la Mossul, chindisita cu zarafir, si cu
izmenele-i cele largi de matase albastra, legate la bru cu un
bracinar cu ciucuri de aur.
Badreddin desfacu bracinarile si se napusti la Sett El-Hosn,
care i ntindea toata faptura ei; si se n- lanuira; si
Badreddin o salta pe Sett El-Hosn si o rasturna pe pat, si se
prabusi asupra-i! i-atunci ainti berbecele care era gata cu
totul, spre cetate, si mpinse acel berbece voinic, afundndu-
1 n crapatura; si pe data crapatura se sparse. Iar Badreddin
nu mai putea de bucurie, pricepnd ca margaritarul era
nestrapuns, si ca niciun alt berbece naintea celui al sau nu-
1 strapunsese, si nici baremi nu-1 atinsese cu vrful nasului!
i se n- credina de asemenea ca acel durdule al
binecuvntarii nu mai fusese vreodata mpovarat de napusta
vreunui calare!
nct, voios pna peste poate, i rapi fecioria si se
A douazeci si una noapte
281
desfata n deplina lui voie cu gustul acelei tinerei. i, cui
pe cui, berbecele batu de cincisprezece ori la rnd, intrnd
si iesind, fara curmare; si nu se simi ct de ct rau.
nct, din ceasul acela, fara de nicio ndoiala, Sett El-
Hosn purcese grea, precum vei vedea n cele ce urmeaza, o,
emire al drept-credinciosilor.
Cum Badreddin ispravea de mplntat cel de al
cincisprezecelea ic, si zise: ,Pesemne ca este destul,
deocamdata. i-atunci se ntinse alaturi de Sett El-Hosn, i
puse mna binisor sub cap, iar Sett El-Hosn l mpresura si ea
cu braele; si amndoi se nlanuira strns si, pna a adormi,
si procitira stihurile acestea minunate:
Sa nu te temi! mplnta-i lancea dreapta,
i ceea ce iubesti iubeste-adnc!
i lasa-lpe pizmasul care-asteapta S-astepte, ca-i nevolnic si
natng.
Ii da si sfaturi, ca de-aceea rabda
Tu lasa sfatul celor care plng.
i cugeta mai cu luare-aminte:
N-a izvodit Atoatefacatorul Privelisti mai frumoase si mai
sfinte Dect aceea-n care vezi feciorul mbraisndfecioara
lui fierbinte i potolindu-si patima si dorul.
Priveste-i numai! n lumina calda,
i-acoperii de binecuvntari,
Cu braele-mpletite laolalta,
In flacara preasfintei desfatari,
Ei, n crivatul lor, sunt o unealta A celui mai de seama
adevar.
Pizmasi pe doua inimi ferecate In lanul ca de foc al
dragostei,
282
O mie si una de nopi
Sar insii cei cu gurile spurcate,
Uscai de neputine din temei!
i lumea rea loveste pe la spate Cu fierul rece-al rautaii
ei.
Ci sa nu-i pese! Or, de cte ori Ii scoate soarta frumusei
n cale,
Adap-te la sfntul lor izvor!
Cnd poi sa bei din ele, ia-le, bea-le!
Ca totul e pe lume trecator i-o coasa neagra ne tot da
ocoale.
Iac-asa cu Hassan Badreddin si cu Sett El-Hosn, fiica
unchiului sau!
Ct despre ginn, apoi acesta zori a se duce s-o caute pe
ginna, prietena lui, si amndoi venira sa-si desfateze ochii
cu cei doi tinerei adormii, dupa ce privisera zbe- gurile lor
si numarasera izbiturile de berbece. Pe urma efritul i spuse
efritei, tovarasa lui:
- Hei, sora mea, vezi ca am avut dreptate?
i adauga:
- Acuma se cade ca si tu, la rndul tau, sa-l iei pe flacau
si sa-l duci pe locul de unde l-am ridicat, la cimitirul din
Bassra, n turbehaua parintelui sau Nureddin! i fa-o repede,
iar eu am sa te ajut, ntruct iacata ca sta sa se lumineze de
ziua; si chiar ca nu e bine!
Atunci efrita l ridica pe tnarul Hassan adormit, l lua n
crca, mbracat asa cum era numai cu camasa, ntruct izmenele
nu mai putusera sa ina n drdora zbegurilor, si zbura cu el,
urmata ndeaproape de catre efrit. Deodata, n goana aceea
prin vazduh, efritul fu cuprins de niste gnduri afurisite
faa de efrita, si vroi s-o siluiasca, asa mpovarata cum era
cu frumosul Hassan; iar efrita s-ar cam fi lasat n voia
efritului, da i fu frica sa nu paeasca Hassan ceva. i-apoi,
din fericire, Allah lua seama si trimise mpotriva efritului
niste
A douazeci si una noapte
283
ngeri care aruncara asupra-i o trmba de foc, care l mistui.
Iar efrita si Hassan scapara astfel de efritul cel cumplit,
care poate ca i-ar fi prapadit, ntruct efritul este amarnic
Ia mperechere! Atunci efrita se lasa la pamnt chiar pe locul
unde fusese pravalit efritul cu care ea s-ar cam fi dedulcit,
de n-ar fi fost Hassan, pentru care se temea foarte.
Or, fusese scris de la ursitoare ca locul unde efrita l va
pune pe tnarul Hassan Badreddin, nemaiavnd putere sa-l duca
singura mai departe, sa fie tare aproape de cetatea
Damascului, n ara amului
1
. Atunci efrita l duse pe Hassan
chiar lnga una din porile cetaii, l culca usurel pe
pamnt, si si lua zborul.
La revarsat de ziua, se deschisera porile cetaii si
oamenii, iesind din cetate, ramasera tare mirai cnd l
vazura pe flacaul cel minunat si adormit, mbracat numai cu o
camasa, avnd pe cap, n loc de turban, o tichie de noapte si,
iacata, si fara izmene! i si zisera:
- E de-a mirarile ct trebuie sa fi stat nedormit, de s-a
cufundat acuma ntr-un somn asa de adnc!
Ci alii spusera:
- Allah! Allah! frumos flacau! Fericita-i si plina de noroc
muierea care s-o fi bucurat de el! Da de ce-o fi asa de gol cu
totul?
Alii raspunsera:
- Pesemne ca bietul tinerel o fi petrecut la crsma mai
multa vreme dect se cadea! i-o fi baut mai mult dect ncape
n el! i, cnd s-o fi ntors seara, trebuie sa fi gasit
porile cetaii nchise si s-o fi hotart sa doarma aci pe
pamnt!
Or, pe cnd sporovaiau ei asa, adierea dimineii se strni
si veni sa-l dezmierde pe frumosul Hassan, si-i salta camasa;
se vazu atunci iesind la iveala un pntec,
1
ara amului ara Damascului (am fiind numele persan al
orasului Damasc).
284
O mie si una de nopi
un buric, niste coapse si niste, picioare toate cum e
clestarul! i un pocinog si niste mndrii tare bine ntocmite!
i privelistea uimi pe toata lumea, care se minuna de toate.
n clipita aceea, Badreddin se trezi si se vazu ntins lnga
poarta straina si nconjurat de toata lumea din jur; nct
ramase tare nedumerit si striga:
- Unde ma aflu, oameni buni? Spunei-mi, rogu-va! i de ce
m-ai nconjurat asa? Ce s-a ntmplat?
Ei raspunsera:
- D-apoi noi ne-am oprit ca sa ne uitam la tine, numai asa,
spre desfatare! Da tu ce, nu stii ca te afli la porile
Damascului? i pe unde i-ai petrecut noaptea de-ai ramas asa
gol-golu?
Hassan raspunse:
- Pe Allah! ce-mi spunei voi, oameni buni? Eu mi-am
petrecut noaptea la Cairo, iar voi spunei ca ma aflu la
Damasc?
Atunci toi fura cuprinsi de un haz pna peste poate, iar
unul grai:
- Mare mncator de hasis mai esti!
Iar alii zisera:
>
- Pai de buna seama ca esti nebun! Ce pacat ca un flacau
asa de minunat e nebun!
Iar alii spusera:
- Da la urma urmei ce-i cu povestea asta ciudata pe care
ne-o ndrugi?
Atunci Hassan Badreddin spuse:
- Pe Allah! oameni buni, nu mint deloc! Va ncredinez,
asadar, si va spun iar, ca ieri mi-am petrecut noaptea la
Cairo, iar alaltaieri la Bassra, cetatea mea!
La vorbele acestea, unul striga:
- Uluitor lucru!
Un altul:
- E nebun!
A douazeci si una noapte
285
Iar civa ncepura sa se cocoseze de rs si sa-si
plesneasca palmele una de alta. Iar alii spusera:
- Intr-adevar, oare nu e pacat ca acest flacau minunat si-a
pierdut minile? Da si ce nebun fara de seaman!
Iar un altul, mai nelept, i spuse lui Hassan:
- Fiule, vino-i oleaca n fire. i nu rosti asemenea
aiureli.
Atunci Hassan zise:
- tiu ce rostesc. i, pe deasupra, aflai ca n noaptea
aceasta, la Cairo, am petrecut niste ceasuri tare desfatate ca
tnar nsurael!
Atunci toi ramasera si mai ncredinai ca e smintit; iar
unul dintre ei, rznd, striga:
- Vedei bine ca bietul flacaias s-a nsurat n vis! Era
buna nsuratoarea aceea n vis? De cte ori? Era cu o hurie
sau cu o telelia?
Ci Badreddin ncepu sa fie tare ncurcat, si le spuse:
- Pai da, asa-i! era o hurie! i nu n vis m-am mpreunat,
ci de-adevaratelea; si i-am luat locul unui cocosat mpuit,
si chiar mi-am si pus tichia de noapte menita lui, si pe care
iacat-o!
Pe urma cugeta o clipita si striga:
- Ci pe Allah! preacinstiilor, unde mi e turbanul, unde
mi sunt izmenele, unde mi sunt caftanul si salvarii? i, mai
cu seama, unde mi-e punga?
i Hassan se ridica si si cauta mprejurul sau hainele. i
toata lumea ncepu atunci sa-si faca cu ochiul si sa arate
prin semne ca flacaul e nebun de legat.
Atunci, bietul Hassan se hotar sa intre n cetate, n
straiele lui de rs, si fu nevoit sa strabata uliele si
sukurile, n mijlocul unei tale ntregi de copii si de insi
care ipau:
- E nebun! e nebun!
i bietul Hassan nu mai stia ce sa faca, pna cnd pe Allah
l cuprinse teama ca acel baiat frumos sa nu
286
O mie si una de nopi
fie vatamat si l duse sa treaca pe lnga dugheana unui
placintar, care tocmai si deschidea pravalia. i Hassan se
repezi n pravalie si se adaposti acolo; si cum placin- tarul
era un vlajgan zdravan, ale carui ispravi erau de pomina n
cetate, toata lumea, de frica lui, pleca, lasndu-1 pe Hassan
n pace.
Placintarul, pe care l chema El-Hadj Abdallah, cnd l vazu
pe tnarul Hassan Badreddin, putu sa-l cerceteze n voie, si
se minuna la vederea frumuseii, a nurilor si a harurilor lui
firesti; si, n chiar clipita aceea, dragostea i napadi
inima, si i spuse tnarului Hassan:
- O, draguule baietan, spune-mi, de unde vii? i fii fara
teama; istoriseste-mi povestea ta, ntruct te-am si ndragit
mai mult dect pe sufletul meu!
Atunci Hassan i istorisi placintarului Hadj Abdallah toata
povestea lui, de la nceput pna la sfrsit.
Placintarul ramase minunat pna peste poate si i spuse lui
Hassan:
- Tinere doamne al meu Badreddin, povestea ta chiar ca este
uluitoare, iar paania ta este de pomina. Ci, o, copilul meu,
te sfatuiesc sa nu-i mai spui nimanuia nimic, ntruct e
primejdios sa te destai- nuiesti. i te poftesc n pravalia
mea, iar tu sa rami cu mine, pna ce Allah se va milui sa
puna capat napastelor de care esti napadit. i-apoi eu nu am
niciun copil, si m-ai foarte ferici daca ai vroi sa ma
primesti de tata! Iar eu te voi lua de suflet ca fiu al meu!
Atunci Hassan Badreddin i raspunse:
- Vrednice taica! faca-se dupa dorina ta!
Numaidect placintarul se duse la suk si cumpara
niste haine bogate cu care se ntoarse sa-l mbrace. Pe urma
se duse cu el la cadiu si, de faa cu martori, l nfie pe
Hassan Badreddin ca urmas al lui.
i Hassan ramase n dugheana placintarului, ca fiu al lui;
si el era cel care primea banii de la cumparatori
A douazeci si una noapte
287
si le vindea placintele, gavanoasele cu dulceuri, farfuriile
pline cu sorbeturi si toate zaharicalele cele de faima din
Damasc; si n puina vreme nvaa maiestria placintariei,
pentru care avea o nclinare cu totul deosebita, datorita
nvaamintelor pe care i le dedese maica-sa, soia vizirului
Nureddin din Bassra, cnd pregatea dinainte-i placintele si
dulceurile, pe vremea copilariei lui.
i frumuseea lui Hassan, flacaul din Bassra, fiul de suflet
al placintarului, ajunse vestita n toata cetatea Damascului;
iar pravalia placintarului El-Hadj Abdallah ajunse pravalia cu
cel mai stralucit dever dintre toate pravaliile de zumaricale
din Damasc.
Iac-asa cu Hassan Badreddin!
Ci n ceea ce l priveste pe mirele dulcei Sett El- Hosn,
fata vizirului amseddin de la Cairo, iacata!
Cnd Sett El-Hosn se trezi, n dimineaa acelei dinti nopi
de casatorie, nu-1 mai gasi pe Hassan cel frumos lnga ea. Asa
ca socoti ca Hassan s-o fi dus la umblatori! i ncepu sa-l
astepte sa se ntoarca.
Estimp, vizirul amseddin, tatal ei, veni s-o caute spre a
lua vesti despre ea. i era tare ngrijorat. i era tare
rocosit n sufletul sau de nedreptatea sultanului, care l
silise s-o marite pe frumoasa Sett El-Hosn, fata lui, cu
grajdarul cel cocosat. i, pna a intra la fiica-sa, vizirul
si zisese: ,Nendoielnic ca am s-o omor pe fiica-mea daca voi
afla ca s-a daruit mpuitului de cocosat!
Batu, asadar, la usa odaii de nuntit si striga:
- Sett El-Hosn!
Fata raspunse dinlauntru:
- Da, tata, ma reped sa-i deschid!
i sari degraba si fugi sa-i deschida parintelui ei. i se
facuse nca si mai frumoasa ca de obicei, iar chipu-i era ca
straluminat, iar tot sufletu-i era bucurat ca traise
mbraisarile minunate ale cerbului cel frumos! nct se ivi
plina de nuri dinaintea tatne-sau, si se temeni si i
288
O mie si una de nopi
saruta minile. i parintele ei, vaznd-o pe fiica-sa vesela,
n loc de-a fi posomorta de mpreunarea cu co- cosatul, se
bulbuca:
- A, fata fara de rusine! Cum de cutezi sa te arai
dinaintea mea, cu chipul voios, dupa ce te-ai culcat cu
jegosul acela de grajdar cocosat?
La vorbele lui, Sett El-Hosn zmbi a rde cu tlc si grai:
- Pe Allah! o, tata, saga a inut destul! Ca mie mi cam
prea ajunge ct am fost de rsul nuntasilor care ma luau peste
picior n privina soului meu cel nchipuit, cocosatul care
nu preuieste nici macar un col de unghie de-al preaiubitului
meu cel frumos, soul meu cel adevarat de asnoapte! Uf, ce
noapte! ct mi-a fost de plina de bucurii alaturi de mult
iubitul meu! Asa ca, tata, pune capat glumei si nu-mi mai
pomeni nimica despre cocosat!
La vorbele acestea ale fiicei sale, vizirul se umplu de
mnie, iar ochii i se nvineira de turbare, si racni:
- Prapad! Ce-mi tot ndrugi tu? Ce? nu cocosatul s-a culcat
cu tine n odaia asta?
Ea raspunse:
- Fereasca-ma Allah, o, tata! mi-ai pomenit destul de
numele cocosatului! Prapadi-i-ar Allah si pe el si pe taica-
sau si pe maica-sa si tot neamul lui! tii bine ca acuma am
anat si eu viclesugul pe care l-ai scornit ca sa ma feresti de
deochi!
i i spuse tatalui ei toate amanuntele despre nuntire si
despre noaptea trecuta. i adauga:
- Uf! ce bine mi era, cufundata n poala soului meu
preaiubit, flacaul cel frumos cu purtari iscusite, cu ochii
mari, negri si stralucii, si cu sprncenele arcuite!
La vorbele acestea, vizirul striga:
- Fata mea, tu esti nebuna? Ce tot spui? i unde este
tnarul acela care zici ca e soul tau?
>
A douazeci si doua noapte 289
Sett El-Hosn raspunse:
- S-a dus la umblatoare!
Atunci vizirul, tare tulburat, se repezi pe usa si alerga la
umblatori. i l gasi acolo pe cocosat cu picioarele n sus si
cu capul bagat adnc n vesca umblatoarei, si nepenit! i
vizirul, nmarmurit pna peste poate, se minuna:
- Ce-mi vad ochii? Au nu tu esti, cocosatule?
i mai ntreba o data, cu glas tare. i cocosatul nu
raspunse nimic, ntruct, nca nfricosat, gndea ca acela
care i vorbea era ginnul...
In clipita aceasta a istorisirii ei, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si tacu sfioasa.
Dar cnd fu cea de a douazeci si doua noapte,
spuse:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca Giafar a urmat a-i
povesti astfel califului Harun Al-Rasid:
Amartul de cocosat, socotind ca acela care i vorbea era
ginnul, fu cuprins de o spaima amarnica si nu cuteza sa
crcneasca nimic. Atunci vizirul striga mnios:
- Raspunde-mi, cocosat afurisit, ori te despic n doua cu
palosul!
Atunci cocosatul, tot cu capul bagat n gaura, raspunse din
adnc:
- Pe Allah! o, capetenie de efrii si de ginni, fie-i mila
de mine! ma jur ie ca nu m-am clintit ae aici toata noaptea,
si m-am supus poruncii!
La vorbele lui, vizirul nu mai stiu ce sa creada si se
minuna:
- Da ce tot spui tu? nu sunt niciun efrit. Sunt tatal
miresei.
290
O mie si una de nopi
Atunci cocosatul scoase un suspin greu si zise:
- Poi sa te carabanesti de-aici! N-am nicio treaba cu
tine! Cara-te repede, pna nu vine efritul cel crunt,
rapitorul de suflete! i-apoi nici nu vreau sa te mai vad; ca
tu esti pricina paaniei mele; ca tu mi-ai dat-o de soie pe
ibovnica bivolilor, a magarilor si a efriilor! Afurisii sa
fii si tu, si fiica-ta si toi procleii ca voi!
Atunci vizirul i spuse:
- Nebunule! hai, iesi de-aci, ca sa pot sa pricep ct de
ct ce basmesti!
Da cocosatul raspunse:
- Poate ca oi fi eu nebun, da nu sunt chiar pna ntr-
atta, nct sa plec de-aici fara ngaduina efritului cel
nfricosator! Ca el m-a poprit sa ies din gaura pna la
rasaritul soarelui. Du-te, dara, si lasa-ma aici n tihna! Ci
ia spune-mi: oare mai zaboveste mult soarele pna sa rasara,
ori ba?
i vizirul, tot mai uluit, raspunse:
- Da cine este efritul de care vorbesti?
Atunci cocosatul i istorisi patarania, cum venise la
umblatori unde sa-si ndeplineasca nevoile, nainte de a intra
la mireasa, cum se aratase efritul n felurite nfaisari, de
sobolan, de motan, de cine, de magar si de bivol, si, ntr-un
sfrsit, la ce popreala l pusese si la ce cazna l osndise.
Pe urma cocosatul ncepu sa geama. Atunci vizirul veni lnga
cocosat, l apuca de picioare si l trase afara din gaura. Iar
cocosatul, cu obrazul ngalat, si galbejit, si ticalosit, ipa
n obrazul vizirului:
- Afurisii sa fii si tu si fiica-ta, ibovnica bivolilor!
i, de frica sa nu-1 vada iar pe efrit ivindu-se, n-
spaimntatul de cocosat o lua la fuga ct l ineau
picioarele, urlnd si necuteznd sa ntoarca privirile
A douazeci si doua noapte
291
ndarat. i ajunse la sarai si se sui la sultan, si i
istorisi toata paania lui cu.efritul.
Ct despre vizirul amseddin, acesta se ntoarse ca smintit
la fiica-sa, Sett El-Hosn, si i zise:
- Fata mea, simt ca-mi zboara minile! Lumineaza-ma
' i
n privina acestei ntmplari!
Atunci Sett El-Hosn spuse:
- Afla dar, tata, ca tnarul cel frumos, care a cunoscut
cinstea nunii cu mine toata noaptea, s-a culcat cu mine si s-
a bucurat de fecioria mea; si nendoielnic ca am sa fac un
copil. i, spre a-i da o dovada despre cele ce i
marturisesc, iacata-i turbanul pe scaun, salvarii pe divan,
iar izmenele n patul meu. Ba nca ai sa vezi n salvarii lui
un lucru pe care l-a ascuns acolo, si despre care eu habar n-
am ce poate sa fie.
La vorbele ei, vizirul se duse la scaun si lua turbanul si
l cerceta si l ntoarse pe toate parile, pe urma se minuna:
- Pai acesta-i un turban ca acelea ale vizirilor de la
Bassra si de la Mossul!
Pe urma desfasa cearceaful turbanului si gasi o hrtie
mpaturita si cusuta sub fes, si se grabi s-o scoata afara;
cerceta apoi salvarii si i ridica si gasi n ei punga cea cu
o mie de dinari, pe care evreul i-o daduse lui Hassan
Badreddin. In punga se mai afla tot asa o hrtiua pe care
erau scrise de mna evreului cuvintele acestea: ,Adeveresc,
eu, cutare, negustor din Bassra, ca i-am dat acesti o mie de
dinari, prin buna nelegere, domniei sale Hassan Badreddin,
fiul vizirului Nureddin, pe care aiba-1 Allah ntru mila sa!
ca pre pentru ncarcatura de pe cea dinti corabie a lui,
care va trage la arm n Bassra.
Dupa ce citi hrtia, vizirul amseddin scoase un ipat greu
si se prabusi la pamnt. Cnd si veni n fire, deschise
degraba hrtia mpaturita, pe care o gasise n
292
O mie si una de nopi
cealma, si cunoscu numaidect pecetea fratelui sau Nureddin.
i ncepu sa plnga si sa se tnguie, zicnd:
- Of, bietul meu frate, bietul meu frate!
Dupa ce se mai potoli oleaca, zise:
- Allah este Atotputernic!
Pe urma i spuse fiica-sii:
- Fata mea, cunosti numele celui caruia i te-ai dat
asnoapte? Acela este nepotul meu, fiul mosului tau Nureddin,
este Hassan Badreddin! Iar cei o mie de dinari sunt zestrea
ta! Preamarit fie Allah!
Pe urma rosti aceste doua strofe:
Vad iar pecetea lui, si simt ca-mi arde Tot sufletul topit de
lungul dor.
Caminul amintirii noastre sparte mi pune-n ochi al lacrimii
izvor.
Ma-ntreb si strig, si nimeni nu-mi raspunde:
, Cine-i acela ce ne-a-nstrainat?
Sa-ngaduie, l rog, de orisiunde Acasa sa se-ntoarca cel
plecat!
Apoi citi iarasi cu luare-aminte marturiile fratelui sau, si
gasi cuprinsa n ele toata povestea lui Nureddin si a nasterii
fiului sau Badreddin. i ramase tare minunat, mai cu seama
cnd socoti si cnd cumpani zilele si anii aratai de fratele
sau cu cei ai nsasi casatoriei sale la Cairo si cu ziua
nasterii fiicei sale Sett El-Hosn. i gasi ca toate se
potriveau tocmai pe tocmai.
i ramase atta de uluit, nct se grabi sa se duca sa-l
caute pe sultan si sa-i istoriseasca toata povestea, aratndu-
i hrtiile. Iar sultanul, la rndu-i, ramase atta de uluit,
nct le porunci diecilor de la sarai sa scrie acea poveste
minunata si s-o pastreze cu grija n dulapul cu scripte
domnesti.
A douazeci si treia noapte
293
Iar vizirul amseddin se ntoarse la fuca-sa acasa si ncepu
sa astepte venirea ndarat a nepotului sau, tnarul Hassan
Badreddin. Da pna la urma se ncredina ca Hassan pierise,
fara a izbuti sa priceapa din ce pricina, si si zise:
- Pe Allah! ce ntmplare nemaipomenita este ntmplarea
aceasta! Chiar ca una ca asta nu s-a mai vazut vreodata!...
In clipita aceasta a istorisirii sale, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si, cuminte, se opri din povestit, spre a
nu-1 osteni pe sultanul ahriar, stapnul de peste insulele
Indului si ale Chitaiului.
Dar cnd fu cea de a douazeci si treia noapte,
spuse:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca Giafar Al-Barmaki,
vizirul califului Harun Al-Rasid, a urmat astfel povestirea
catre calif:
Cnd vizirul amseddin vazu ca nepotul sau Hassan Badreddin
nu se mai iveste, si zise: ,Cuminte-i, ntruct lumea este
facuta din viaa si moarte, sa am grija ca, la ntoarcerea sa,
nepotul meu Hassan sa poata gasi casa n chiar starea n care
a lasat-o! Asa ca vizirul amseddin lua o calimara si un
calam si o foaie de hrtie, si nsemna, unul cte unul, toate
lucrurile si tot ce se gasea n casa lui. Astfel scrise:
,Cutare dulap este asezat n cutare loc; cutare perdea este n
cutare loc, si asa mai departe... Cnd ispravi, pecetlui
hrtia, dupa ce i-o citi fhca-sii Sett El-Hosn, si o puse cu
grija n sipetul cu scrisori. Pe urma lua turbanul, tarbusul
1
,
salvarii, caftanul
1
Tarbus - tichia n jurul careia se nfasoara cearceaful
turbanului.
294
O mie si una de nopi
si punga si le strnse ntr-o legatura pe care-o puse sub
lacata cu multa grija.
Iar Sett El-Hosn, copila vizirului, chiar ca ramase grea, de
pe urma celei dinti nopi a ei de nuntis; si, peste noua luni
mplinite, nascu la soroc un baiat ca luna si care semana cu
taica-sau n toate cele, la fel de frumos, la fel de gingas,
la fel de desavrsit! La nasterea lui, femeile l spalara si
i canira ochii cu khol; pe urma i taiara buricul si l
ncredinara dadacelor si doicii. i, n temeiul frumuseii
lui uluitoare, i se puse numele de Agib
1
.
Cnd Agib cel minunat ajunse, zi de zi, luna de luna si an
de an, la vrsta de sapte ani, vizirul amseddin, bunicu-sau,
l trimise la scoala unui dascal de mare faima, si i-1 dadu n
seama cu multa staruina acelui nvaator. Iar Agib, n toate
zilele, nsoit de robul cel negru Said, vrednicul hadmb al
bunicului sau, se ducea la scoala, spre a se ntoarce la prnz
si seara acasa. i merse astfel la scoala vreme de cinci ani,
pna ce mplini vrsta de doisprezece ani. i, estimp, Agib se
facuse de nesuferit celorlali copii din scoala: i batea si
i njura si le zicea:
Care dintre voi este ca mine? Eu sunt fiul vizirului
Egiptului!
Pna la urma, copiii se vorbira si se dusera sa se plnga
dascalului de purtarile urte ale lui Agib. Atunci dascalul,
care vedea ca ndemnurile ce le da fiului vizirului ramneau
zadarnice, si care, din pricina vizirului, parintele
copilului, nu vroia sa-l alunge de la scoala chiar el, le
spuse copiilor:
- Am sa va nva un lucru pe care sa i-1 spunei si care
are sa-l opreasca de aci nainte sa mai vina la scoala. Mine,
dar, n rastimpul de joaca, sa va strngei mprejurul lui
Agib si sa va spunei ntre voi: ,Pe Allah!
'Agib - adica ,Minunatul.
A douazeci si treia noapte
295
hai sa ne jucam un joc tare frumos! Da niciunul nu va putea sa
intre n joc dect daca va spune cu glas tare numele sau si
numele tatalui sau si pe cel al mamei lui! ntruct cine nu va
putea sa spuna numele tatalui si pe cel al mamei sale, va fi
socotit copil din flori si nu va putea sa se joace cu noi!
Asa ca dimineaa, la sosirea lui Agib la scoala, copiii se
strnsera de-o parte, si unul striga:
- A, chiar ca da! e un joc strasnic! Da nimenea nu are voie
sa intre n jocul acesta dect daca va spune numele sau si
numele tatalui si al mamei sale! Hai! fiecare pe rnd!
i le facu semn cu ochiul.
Atunci unul dintre copii iesi n faa si spuse:
- Pe mine ma cheama Nabih! Pe mama mea o cheama Nabiha! Iar
pe tatal meu l cheama Izeddin!
Pe urma altul pasi nainte si spuse:
- Eu ma numesc Naghib! Pe mama o cheama Gamila! Iar pe
tatal meu l cheama Mustafa!
Pe urma al treilea si al patrulea si alii la fel spusera
cele ce aveau de spus. Cnd veni rndul lui Agib, acesta, tare
mndru, spuse:
- Eu sunt Agib! Mama mea este Sett El-Hosn! Iar tatal meu
este amseddin, vizirul Egiptului!
Atunci toi copiii strigara:
- Nu, pe Allah! Vizirul nu este tatal tau!
Iar Agib ipa mnios:
- Bata-va Allah! Ba chiar vizirul este tatal meu!
Da copiii ncepura sa chicoteasca si sa bata din
palme, si i ntoarsera spatele strigndu-i:
- Du-te de-aici! habar n-ai cum l cheama pe taica-tau!
amseddin nu este tatal tau! El e bunicul tau, tatal mamei
tale! N-ai sa te joci cu noi!
i copiii se mprastiara hohotind de rs.
Atunci Agib si simi pieptul cum i se strnge si l
296
O mie si una de nopi
sugrumara suspinele! Ci degraba dascalul veni la el si i
zise:
- Cum, Agib, tu nca nu stii ca vizirul nu i este tata,
ci bunic, tatal mamei tale Sett El-Hosn? Iar pe tatal tau nici
tu, nici noi, nici nimeni nu l stie, ntruct sultanul o
maritase pe Sett El-Hosn cu grajdarul cel cocosat; da
grajdarul nu a putut sa se culce cu Sett El-Hosn si a povestit
prin toata cetatea ca, n noaptea nunii lui, l-au pus ginnii
la popreala, pe el, pe grajdar, ca sa se culce ei cu Sett El-
Hosn. i a mai povestit niste pataranii de pomina, cu niste
bivoli, si cu niste magari, si cu niste cini, si cu alte
asemenea fapturi. Asa ca, Agib, nimeni nu stie cum l cheama
pe tatal tau. Fii, dara, smerit dinaintea lui Allah si a
tovarasilor tai, care te socotesc copil din flori. i-apoi,
Agib, tu esti astfel ntocmai ca un copil vndut n trg si
care habar n-ar avea cine este tatal lui. nca o data, sa stii
ca vizirul amseddin nu i este dect bunic, iar tatal tau nu
se cunoaste. Asa ca sa fii smerit de aci nainte.
Dupa spusele acestea ale dascalului, micuul Agib se duse n
fuga mare la maica-sa Sett El-Hosn, si-atta de sugrumat era
de plnset, nct dintru-nti nu putu sa ngaime nimic. Atunci
maica-sa ncepu sa-l linisteasca si, vazndu-1 atta de
tulburat, inima i se topi de mila, si i spuse:
- Copilul meu, spune-i mamei tale pricina acestei mhniri!
i l saruta si l mngie. Atunci micuul Agib i zise:
- Spune-mi, mama, cine este tatal meu?
Iar Sett El-Hosn, uluita, i spuse:
- Pai este vizirul!
Iar Agib i raspunse plngnd:
- O, nu, nu! nu este el tatal meu! Nu mi tainui adevarul!
Vizirul este tatal tau, asa! Da nu este si tatal meu!
A douazeci si treia noapte
297
Nu, nu! Spune-mi drept, ori ma omor numaidect cu jungherul
acesta!
i micuul Agib i nsira maica-sii vorbele dascalului.
Atunci, amintindu-si de varul si soul ei, frumoasa Sett El-
Hosn ncepu sa-si prefire prin minte cea dinti noapte a
nunii ei si toata frumuseea si toate harurile minunatului
Hassan Badreddin El-Bassrani! i, la acele amintiri, plnse de
tulburare si suspina stihurile acestea:
Mi-aprinse-n suflet dorul si-apoi pleca departe,
Spre nu stiu care zare, n nu stiu care parte.
Cu el atunci deodata pleca si biata-mi minte,
i doar cu el s-o-ntoarce de-acuma nainte.
Tot asteptndu-l, biata, si somnul mi se duse,
Se duse si rabdarea si visele-mi rapuse.
. M-au dat demult uitarii si el si fericirea;
Cu el s-a dus odihna, cu el s-a dus iubirea.
De-atunci, din ceasul negru, nici nu mai stiu de mine. Suspin
n taina nopii: ,Mai vine, nu mai vine?
S-a dus, si-l plng zadarnic, si-l strig cu ochii-n zare;
Curg lacrimile-mi multe ct apele din mare.
O zi daca se-ntmpla sa nu-l mai strig cu dor,
O zi de-si seaca ochii-mi al lacrimii izvor,
Numaidect icoana-i mi se arata-n vis,
Mi se-ntrupeaza-n suflet ca dintr-un hau deschis,
i iarasi mi se umplu si inima, si gnd De dor, de amintire,
de dragoste plngnd.
Oh, el mi este pururi icoana ndragita,
Ce-mi lumineaza ochii n ziua rasarita!
i-asa va fi de-a pururi, ca nu mai am n minte Nici vreo
iubire alta si nici alt dor fierbinte!
Pe urma nu mai facu altceva dect sa suspine. Iar Agib,
vaznd-o pe maica-sa ca plnge, ncepu si el sa plnga. i, pe
cnd fiecare plngea n colul sau, vizirul amseddin, auzind
hohotele si sughiurile, intra. i ramase
298
O mie si una de nopi
si el tare tulburat si inima i se ngrijora, cnd i vazu pe
copiii lui plngnd asa, si le zise:
- Copiii mei, de ce plngei?
Atunci Sett El-Hosn i istorisi necazul micuului
)
Agib cu copiii la scoala. Iar vizirul, la povestea aceea, si
aminti iarasi de toate necazurile trecute, cte le paise el
si fratele sau Nureddin si nepotul sau Hassan Badreddin si, la
urma, si micuul Agib; Ia toate aceste amintiri gramada, nu se
putu opri sa nu plnga si el. i, deznadajduit, se sui la
sultan, i istorisi toata povestea, si spuse ca umbra aceea nu
mai putea sa dainuiasca peste numele lui si peste numele
copiilor lui, si i ceru ncuviinarea sa plece spre arile
Rasaritului, ca sa se duca la cetatea Bassrei, unde socotea
sa-l gaseasca pe nepotul sau Hassan Badreddin. Pe urma i ceru
sultanului sa-i scrie niste mputerniciri, pe care sa le ia cu
sine si care sa-i ngaduiasca, n toate arile prin care avea
sa ajunga, sa faca cercetarile de trebuina, spre a-1 gasi si
a-1 aduce pe nepotul sau. Pe urma ncepu sa plnga amarnic.
Iar sultanului i se ndupleca inima si i scrise mputerni-
cirile de trebuina pentru toate arile si pentru toate
crmuirile. Atunci vizirul se bucura si i mulumi ndelung
sultanului, si-i ura marire multa, si se temeni, sarutnd
pamntul dintre minile lui; pe urma si lua ramas-bun si
pleca. i, n chiar ceasul acela, si facu gatirile de drum;
pe urma o lua pe fiica-sa Sett El-Hosn dimpreuna cu micuul
Agib si porni.
Mersera ei ziua dinti, pe urma cea de a doua zi, si cea de
a treia zi, si asa mai departe, pe drumul Damascului si, ntr-
un sfrsit, ajunsera cu bine la Damasc. i poposira chiar
lnga pori, pe Meidanul Hasba
1
, si acolo si asezara
corturile, spre a se odihni doua zile, nainte de a-si urma
drumul. i gasira ca Damascul era o cetate minunata, plina de
pomi si de ape curgatoare,
1
Meidanul Hasba n traducere:
,Cmpul de hrtie.
A douazeci si treia noapte
299
si ca era chiar cetatea pe care o cntase poetul:
La Damasc o zi si-o noapte petrecuram oarecnd!
Ziditorul lui cel mester s-ajurat cum ca nicicnd
N-ar mai sti zidi cetate ca aceasta pe pamnt.
Noaptea-nvaluie Damascul cu aripi ndragostite;
Rasaritu-asterne-asupra-i umbra crengilor vrajite;
Roua de pe frunze nu e roua rece, pasamite,
Ploaie de margaritare-i, ce se scutura n picuri,
Cnd se-abate-o adiere, pe sub cer de borangicuri,
Fluturnd din nevazute testemele si baticuri.
Acolo, n pajisti blnde si-n noian de tufe dese,
Numai firea si asterne gndurile ei alese:
Pasarea n zori citeste rndurile nelese,
Apa cerului ntinde paginile larg deschise,
i ce pasarea citit-a, pana vntului si scrise;
Norii-si daruie cerneala ca sa scrie cine scrise.
nct slugile vizirului nu pregetara sa se duca sa vada
cetatea si sukurile ei, spre a trgui lucrurile de care aveau
trebuina si, de asemenea, sa vnda lucrurile aduse din Egipt;
si nu pregetara a se duce sa se mbaieze la hammamurile cele
vestite si sa treaca pe la moscheea Bani-Ommanilor
1
, asezata n
mijlocul cetaii si care nu-si are seaman n lumea ntreaga.
Iar Agib, nsoit de vrednicul hadmb Said, se duse si el sa
se veseleasca n cetate. Iar hadmbul mergea la civa pasi n
urma lui si inea n mna un grbaci n stare sa ucida o
camila; ca auzise despre faima locuitorilor Damascului si
vroia, cu grbaciul acela, sa-i opreasca a se apropia de
preafrumosul Agib, stapnul
1
Moscheea Bani-Ommanilor - unul dintre cele mai stralucite
monumente ale arhitecturii musulmane, ridicat de catre cel de
al saselea calif din dinastia Omeiazilor, Valid I, care a
domnit ntre 705-715 la Damasc.
300
O mie fi una de nopi
sau. i chiar ca nu se nselase; ntruct, de cum l vazura pe
frumosul Agib, locuitorii Damascului si bagara de seama ct de
nurliu si de zarif era, si ca era mai dulce dect adierea
vntului de miazanoapte, mai dulce la gust dect apa proaspata
pentru gura celui nsetat, mai de pre dect sanatatea pentru
cel bolnav; si pe data toi insii de pe ulie si din case si
din pravalii ncepura sa dea fuga dupa Agib si dupa hadmb, si
sa se ina ntruna de Agib, fara a-i mai da ragaz, n pofida
vajnicului grbaci al hadmbului; iar alii fugeau nca si mai
iute, i-o luau nainte lui Agib si se asterneau jos pe pamnt
n calea lui, spre a-1 sorbi din priviri mai bine si mai
ndelung. Intr-un sfrsit, din vrerea soartei, Agib si
hadmbul ajunsera dinaintea unei pravalii de zuma- ricale si,
ca sa scape de gloata obraznica, intrara acolo.
Or, pravalia era chiar pravalia lui Hassan Badreddin, tatal
lui Agib. Placintarul cel batrn, tatal de suflet al lui
Hassan, murise, iar Hassan i mostenise pravalia. Asadar, n
ziua aceea Hassan tocmai pregatea o zuma- rica minunata, cu
semine de rodie si cu alte zaharicale si mirodenii. Iar cnd
l vazu pe Agib si pe rob, Hassan fu vrajit de frumuseea
micuului Agib, si nu numai vrajit, ci tulburat ntr-un chip
dumnezeiesc si cu totul sufletesc si ntru totul nemaipomenit,
si striga plin de iubire:
- O, tinere doamne al meu, tu cel care mi-ai supus inima si
care domnesti peste launtrul fiinei mele, tu cel catre care
ma simt ispitit din afundurile fapturii mele, poi sa-mi faci
cinstea de a intra n pravalia mea? poi sa-mi faci bucuria de
a te ospata din zumaricalele mele, numai asa, din bunavoina
faa de mine?
i, cu vorbele acestea, Hassan, fara de voia lui, si simi
ochii plini de lacrimi, si plnse greu la amintirea care l
napadea totodata, a starii lui trecute si a soartei lui de
acum.
A douazeci //' treia noapte
301
Cnd auzi vorbele tatalui sau, inima lui Agib se nduiosa la
fel, si baiatul se ntoarse catre rob si i zise:
Said! placintarul acesta mi topeste inima. Gndesc ca
pesemne si-a parasit cine stie unde vreun copil, si ca eu i
aduc aminte de copilul acela. Sa intram asadar la el, spre a-i
face o bucurie, si sa ne dedulcim cu ceea ce vrea sa ne
cinsteasca. i, daca noi ne miluim astfel de durerea lui,
poate ca si Allah se va milui de noi si ne va ajuta sa izbutim
la rndu-ne n cautarile noastre dupa tatal nostru!
La vorbele lui Agib, hadmbul se oar:
- Pe Allah! o, stapne al meu, asta chiar ca nu se cade! a!
nicidecum! Nu sta bine unui fiu de vizir sa intre n dugheana
unui placintar din suk, si mai cu seama sa mannce asa, n
vazul lumii! A, nu! Da daca vrei sa intri la el de frica
lepadaturilor si a insilor care se in dupa tine, stiu eu cam
cum sa-i zgornesc si cum sa te apar de ei, cu grbaciul acesta
strasnic! Da sa intri n dugheana asta nu, chiar ca nu,
niciodata!
La vorbele hadmbului, placintarul Hassan Badreddin se simi
tare jignit si se nturna spre hadmb, cu ochii plini de
lacrimi si cu obrajii scaldai n jalea lor, si i zise:
O, maritule! pentru ce nu vrei sa te ndupleci si sa-mi
faci bucuria de a intra n pravalia mea? O, tu cel care pe
dinafara esti negru cum e castana, da pe dinlauntru esti tot
att de alb ca si ea! o, tu, cel pe care l-au slavit toi
poeii nostri n stihuri minunate, eu pot sa-i dezvaluiesc
taina cum sa ajungi la fel de alb pe dinafara, ct esti si pe
dinlauntru!
Atunci vrednicul hadmb ncepu sa rda si se minuna:
- Adevarat? Adevarat? Poi tu? i cam cum? Pe Allah!
grabeste de-mi spune!
Numaidect Hassan Badreddin i prociti aceste
302
O mie si una de nopi
stihuri minunate ntru slavirea hadmbilor:
Polisfetia lui aleasa,
Dulceaa felului n care Se poarta totdeauna-n casa,
Mareaa lui nfaisare,
i multa harurilor vraja,
Cu-ntregul vieii lui alai,
L-au nalat sa fie straja Cinstita-n casele de crai!
Ce slujitor fara pereche La pragul dulcelui harem!
Ce ochi ursit sa stea de veghe,
Pe care ticalosii-l tem!
Iar pentru-ntreaga-i gingasie,
Pna si ngerii din rai Simt inima cum i mbie Sa i se-nchine
n sarai.
Stihurile acestea chiar ca erau atta de minunate si atta
de bine nimerite si atta de bine spuse, nct hadmbul se
simi coplesit si totodata pna peste masura de magulit; si,
lundu-1 pe Agib de mna, intra cu el n dugheana lui Hassan.
Atunci Hassan Badreddin, bucuros pna peste fire, se
dezlanui intr-un potop de temeneli, spre a-i preacin- sti. Pe
urma lua cel mai frumos dintre castronasele lui de farfuriu,
l umplu cu boabe de rodie scaldate n zahar, cu migdale
descojite si nmiresmate desfatator si taman atta ct
trebuie; pe urma le puse dinainte cas- tronasul, pe cea mai
scumpa dintre siniile lui de arama batuta si chindisita. i,
cnd i vazu cum mncau cu semne de mare ncntare, se simi
tare magulit si tare mulumit, si le zise:
Intr-adevar, ce cinste pe mine! i ce noroc! i fie ca
zumaricaua sa va fie placuta si de dulce mistuire!
Atunci micuul Agib, dupa cele dinti nghiituri,
A douazeci si treia noapte
303
nu pregeta sa-l pofteasca si pe placintar sa sada, zicndu-i:
- Poi sa stai cu noi si sa mannci cu noi! i astfel Allah
ne va rasplati, ajutndu-ne sa izbndim n cautarile noastre!
Atunci Hassan Badreddin i spuse:
- Cum, copilul meu? Tu, atta de tnar, si ai si fost
ncercat de pierderea cuiva scump?
Iar Agib raspunse:
- Chiar asa, preacinstite! inima mea a si fost ncercata si
arsa de lipsa unei fiine scumpe! i fiina aceea atta de
scumpa nu este alta dect tatal meu. Iar bunicul meu si cu
mine am purces din ara noastra spre a ne duce sa-l cautam,
batnd toate olaturile.
Pe urma micuul Agib ncepu sa plnga la aceasta amintire,
iar Badreddin la fel nu se putu opri sa-i mpartaseasca
lacrimile, si plnse si el. i hadmbul la rndu-i si
balanganea capul cu multa cainare. Da toate astea nu i
stnjeneau a da cinstire desfatatorului cas- tronas cu
nmiresmatele rodii, zaharisite cu atta maiestrie. i mncara
pna la saiu, atta erau de grozave.
Ci, cum vremea zorea, Hassan nu putu sa iscodeasca mai
ndelung; iar hadmbul l lua pe Agib si pleca, spre a se
ntoarce la corturile vizirului.
De-abia pleca Agib, ca Badreddin si si simi sufletul cum i
se duce cu el si, neputndu-si nfrna ispita de a se lua pe
urmele lui, si nchise repede placintaria si, fara a-i da
prin minte ca micuul Agib ar fi copilul sau, pleca si grabi
pasul, ca sa se ina dupa ei si ca sa-i ajunga pna a nu trece
de poarta cea mare a Damascului.
Hadmbul atunci baga de seama ca Hassan se luase pe urmele
lor, si se ntoarse si-i zise:
- Pentru ce te ii dupa noi, placintarule?
Iar Badreddin raspunse:
- Doar numai deoarece am de descurcat o daravela
304
O mie si una de nopi
afara din cetate, si am vrut sa ma nsoesc cu voi, spre a
face drumul laolalta; si ma ntorc apoi. De altminteri,
plecarea voastra mi-a smuls sufletul din piept!
La vorbele lui, hadmbul se umplu de mare mnie si striga:
- Chiar ca acel castronas l platim tare scump! Amarnic
castronas de necazuri! Placintarul asta vrea acuma sa ne
scoata pe nas tot ce-am mncat! Iacata-mi-1 cum ni se baga n
tururile salvarilor si-ncolo si-ncoace!
Agib atunci ntoarse capul si-l vazu pe Hassan, si se
mbujora cumplit si ngna:
- Said, lasa-l! Drumul lui Allah e slobod pentru toi
musulmanii!
Pe urma adauga:
- Da daca s-o ine pe urmele noastre pna la corturi, vom
sti atunci ca ntr-adevar eu sunt cel pe urmele caruia
adulmeca, si nu vom pregeta a-1 izgoni!
Pe urma Agib lasa capu-n jos si si vazu de drum, cu
hadmbul la civa pasi dupa el.
Iar Hassan se inu mai departe pe urmele lor, pna la
Meidanul Hasba, acolo unde erau ntinse corturile. Atunci Agib
si hadmbul ntoarsera capul si l vazura la civa pasi n
urma lor, nct Agib, de data aceasta, se supara si i se facu
spaima, ca nu cumva hadmbul sa se duca sa-i povesteasca totul
bunicului: ca Agib intrase n dugheana unui placintar si ca
apoi placintarul se luase dupa Agib! La gndul acesta care l
nfricosa, lua o piatra, se uita la Hassan care sta drept,
nepenit n minunare si cu ochii plini de o sclipire ciudata;
si Agib, socotind ca flacara aceea din ochi era o flacara
parsiva, se mnie si mai tare si, din toate puterile lui,
azvrli cu piatra n el si l lovi drept n frunte; pe urma
Agib si hadmbul grabira spre corturi. Iar Hassan Badreddin
cazu la pamnt, lesinat si cu chipul plin de snge. Da,
A douazeci si treia noapte
305
din norocire, nu zabovi mult pna sa-si vina n sine, si se
sterse de snge si, rupnd o fsie din cearceaful turbanului,
se lega la frunte. Pe urma ncepu sa se dojeneasca si si
zise:
- Chiar ca este numai din vina mea! M-am purtat ntr-un
chip nevrednic, inndu-ma dupa acel copil frumos si dndu-i
astfel de presupus ca ma in dupa el din pricini parsive! Pe
urma ofta: ,Allah karim.
1
i se ntoarse n cetate, si deschise iarasi pravalia si se
apuca sa faca iarasi zumaricale, ca mai nainte, si a le
vinde, gndindu-se ntruna cu jale la biata maica-sa de la
Bassra, cea care n pruncia lui i daduse cele dinti
nvaaturi n mestesugul zumaricalelor; si ncepu sa plnga
si, spre a se alina, prociti stihurile acestea:
Sa nu ceri vreo dreptate de la Soarta:
Vei dobndi dezamagire doar!
Dreptatea nu ea stie s-o mparta,
Ii ceri dreptate Soartei n zadar.
Iar vizirul amseddin, unchiul cofetarului Hassan Badreddin,
dupa trei zile de popas la Damasc, porunci sa se ridice tabara
de la Meidan si, urmndu-si calatoria spre Bassra, lua drumul
Homsului
2
, pe urma al Hamei si al Alepului. i pretutindeni nu
pregeta sa cerceteze ntruna. De la Alep merse la Mardina, pe
urma la Mossul si la Diarbekir. i, la urma, ajunse la cetatea
Bassrei.
De cum se mai odihni oleaca, se si zori sa se duca si sa i
se nfaiseze sultanului Bassrei, care numaidect l pofti sa
intre si l primi cu multa ndatorina, si l ntreba cu
bunavoina despre pricina care l aducea la Bassra. Iar
amseddin i istorisi toata povestea si i spuse
1
Allah karim, n traducere ,AHah este milostiv.
2
Homs (sau Hims), Hama, Mardina (sau Mardir), Mossul,
Diarbekir (sau Diar Bekr) - orase n Siria, pe drumul de la
Damasc la Bassra.
306
O mie si una de nopi
ca el este fratele lui Nureddin, vizirul de odinioara al
Mariei Sale. Iar sultanul, la numele lui Nureddin, spuse:
- Aiba-1 Allah ntru mila sa!
i adauga:
- Da, prietene, Nureddin era chiar vizirul meu si tare mi
mai era drag, si a murit, ntr-adevar, acuma-s cincisprezece
ani! A lasat, dreptu-i, un fiu, Hassan Badreddin, care mi era
cel mai drag prieten de inima, si care, deodata, ntr-o zi, s-
a facut nevazut. Iar noi nu am mai auzit pomenindu-se de el.
Da se afla nca aici n Bassra maica-sa, soia fratelui tau
Nureddin, fiica vizirului meu cel batrn, cel de dinaintea lui
Nureddin.
La stirea aceea, amseddin fu bucuros pna peste masura si
grai:
- O, Maria Ta! tare as vrea s-o vad pe cumnata mea!
i sultanul i ngadui s-o vada.
Numaidect amseddin alerga acasa la raposatul lui frate
Nureddin, dupa ce ntrebase unde sade si n ce parte, si nu
peste mult ajunse degraba acolo, gndindu-se mereu pe drum la
fratele sau Nureddin, mort departe de el cu jalea de a nu mai
fi putut sa-l mbraiseze! i plngea si si spunea stihurile
acestea:
Ah, de m-as mai ntoarce iara La casa de odinioara A nopilor
ce s-au trecut,
Perei si ziduri sa-i sarut,
Jur-mprejur, cu buza-amara.
Ci nu de dorul de perei Mi-e rupta inima-n sagei.
De dorul celui ce sta-n casa Ma doare inima si-mi pasa,
De dorul lui si ard, si-nghe!
A douazeci si treia noapte
307
Intra pe o poarta mare, ntr-o curte mare, n fundul careia
se nala casa. Usa casei era o minunaie de piatra si de
arcuituri, nsufleita cu marmuri de toate culorile. La
temelia usii, pe o lespede scumpa, gasi numele lui Nureddin,
fratele sau, nvrstat n litere de aur. Atunci se pleca, si
saruta numele, si se simi tare tulburat, si plnse rostind
stihurile acestea:
In fiecare dimineaa, cer soarelui care rasare
Sa-mi dea o veste despre tine, pe unde esti, sub care zare.
La fel n fiecare noapte ma rog la stele si la luna,
De te-au vazut pe oareunde, de te-au zarit cumva, sa-mi spuna.
Cnd dorm, pna si-n somn ma arde, majunghie si ma
strataie
Ca un jungher, ca o povara, un ferastrau n maruntaie.
i nu am cui sa-mi strig vreodata durerea care ma-ncovoaie.
O, preaiubitul meu cel dulce, scurteaza-amara desparire.
Mi-e rupta inima de jale, ma duce dorul la pieire!
Ce zi de binecuvntare, de bucurii fara pereche,
Ar fi aceea-n care iarasi ne-am aduna ca-n vremea veche.
Ci nu carecumva sa cugeti ca-n vremea desparirii grele
Un altul ar fi prins n mreaja vreodata gndurile mele.
Ca nu am inima atta de fiara margini rasfirata,
nct n largul ei sa-ncapa o alta dragoste vreodata.
Pe urma pasi n casa si strabatu toate iatacurile, pna ce
ajunse la o ncapere ferita, n care sedea de obicei cumnata
lui, mama lui Hassan Badreddin El-Bassri.
Or, de cnd fiul sau Hassan pierise, ea sta nchisa n odaia
aceea, ca sa plnga zi si noapte si sa suspine. i pusese sa
se cladeasca, la mijloc, o zidire mica, boltita, spre a
nchipui mormntul bietului ei copil, pe care l
308
O mie si una de nopi
credea mort de mult. i acolo si petrecea ea toata vremea n
lacrimi, si acolo, cnd o dobora durerea, si sprijinea capul
ca sa doarma.
Cnd ajunse aproape de usa odaii, amseddin auzi glasul
cumnatei lui, si glasul acela tnguitor rostea stihurile
acestea:
Ah, pe Allah! spune, morminte, spune:
Odorul meu se stinse de sub soare?
i bucuria frumuseii sfinte S-a spulberat pe totdeauna oare?
O, trist mormnt al gndurilor mele!
Tu nu esti nici gradina fericirii,
Nici cerul luminos spre care zboara Aripa dulce a nchipuirii.
Atunci, privind launtrul tau de neguri,
De ce ma amagesc, de ce ma mint Ochii mei care vad mereu n
tine Luna lucind si creanga nflorind?
Atunci vizirul amseddin intra. Se temeni dinaintea cumnatei
sale cu cinstirea cea mai aleasa si i arata ca el este
fratele lui Nureddin, soul ei. Pe urma i istorisi
' >
toata povestea, si cum fiul ei Hassan se culcase ntr-o noapte
cu fata lui, Sett El-Hosn, cum pierise dimineaa, si, ntr-un
sfrsit, cum Sett El-Hosn ramasese grea si l nascuse pe Agib.
Pe urma adauga:
- Agib a venit cu mine. Este nepotul tau, ntruct este
fiul fiului tau cu fiica mea.
Vaduva, care pna n clipita aceea sezuse jos ca o femeie
cernita de moarte si care se lepadase de ndato- rinele
lumesti, la vestea ca fiul ei traieste, ca nepotul ei se afla
acolo, si ca, ntr-adevar, chiar aci se afla cumnatul ei
amseddin, vizirul Egiptului, se ridica grabnic si se arunca
la picioarele lui sarutndu-le, si rosti aceste strofe ntru
cinstirea sa:
A douazeci si treia noapte
309
Ma napadeste cu potoape de daruri fara-asemuire Acela care mi
aduce mult asteptata, sfnta stire!
Caci, pe Allah! mi-aduce veste parca de dincolo de fire,
Cum nu s-a auzit pe lume o veste despre fericire.
Iar daca vrea sa ia peschesul pe care-l dam drept mulumire,
Primeasca inima-mi topita de veghi prelungi si de mhnire.
Iar vizirul trimise numaidect dupa Agib, care veni. Atunci
bunica se ridica si se arunca plngnd de gtul lui Agib. Iar
amseddin i spuse:
- O, maica, chiar ca acuma nu-i vremea de lacrimi, ci de
pregatiri pentru plecarea ta mpreuna cu noi catre Egipt. i
deie Allah sa ne strngem toi laolalta cu fiul tau Hassan,
nepotul meu!
Iar bunica lui Agib raspunse:
- Ascult si ma supun!
i, tot atunci, se si scula si strnse toate lucrurile de
trebuina si toate merindele de drum si toate slujitoarele, si
fu gata repede.
Atunci vizirul amseddin se duse sa-si ia ramas-bun de la
sultanul Bassrei. i sultanul l ncarca de daruri si de
peschesuri, si pentru el si pentru sultanul de la Egipt. Pe
urma amseddin, cele doua hanme si Agib purce-
sera la drum, nsoii de tot saltanatul lor.
1
f )
Nu se oprira din mers pna ce nu ajunsera iarasi la Damasc.
Poposira n piaa Kanun
1
si ntinsera acolo corturile. Iar
vizirul spuse:
- Acuma avem sa sedem o saptamna ntreaga la Damasc, ca sa
avem ragaz sa trguim daruri si peschesuri vrednice a fi
nfaisate sultanului Egiptului.
Asa ca, pe cnd vizirul era prins cu neguatorii cei bogai,
venii sub corturi sa-i nfaiseze marfurile lor, Agib i zise
hadmbului:
- Baba Said, tare mi-e pofta sa ma veselesc. Haidem
1
Kanun - trgusor la nord de Damasc, unde poposeau caravanele
de calatori.
310
O mie si una de nopi
prin sukul Damascului, sa aflam ce mai e nou si totodata sa
iscodim cumva ce s-o mai fi ntmplat cu cofetarul caruia i-am
mncat zumaricalele si caruia, ca rasplata, i-am spart capul
cu o lovitura de piatra, pe cnd nu aveam dect sa ne mndrim
cu primirea ce ne-o facuse. Chiar ca am rasplatit un bine cu
un rau!
i hadmbul raspunse:
- Ascult si ma supun!
Atunci Agib si hadmbul iesira din corturi, ntruct Agib
purcedea astfel sub imboldul orb, strnit de fireasca dragoste
din adncuri. Ajunsi n cetate, nu contenira sa bata sukurile,
pna ce ajunsera la dugheana placintarului. Era ceasul la care
drept-credinciosii se ndreptau catre moscheea Bani-Ommanilor
pentru rugaciunea wr-ului.
Taman la ceasul acela, Hassan Badreddin se afla n pravalia
lui, ostenind sa pregateasca aceeasi minune de zumaricala ca
si de data cealalta: boabe de rodie cu migdale, cu zahar si cu
mirodii din belsug! nct Agib putu sa ia bine seama la
cofetar, si vazu pe fruntea lui urma loviturii cu piatra pe
care el i-o facuse. Atunci si simi inima si mai nduiosata,
si spuse:
- Pacea fie cu tine, o, cofetarule! Grija pe care i-o port
m-a mnat sa vin si sa aflu vesti despre tine. Nu ma mai
cunosti?
Hassan, cum l vazu, si si simi launtrurile valmasite,
inima zvcnind cu batai ravasite si capul plecndu-i-se spre
pamnt, parca sa-i cada, si limba lipindu-i-se de cerul gurii,
fara a putea sa lege o vorba, ntr-un sfrsit, izbuti sa
ridice iar capul spre copil si, numai smerenie si numai
supunere, i prociti aceste stihuri:
Gndeam sa-i fac mustrari ne-nduplecate,
Ci, de cum l-am vazut, nu sunt n stare
A douazeci si treia noapte
311
Nici ochii sa-i arat a ne-mpacare,
Nici ciuda-n graiul limbii-mpiedicate.
Tacut, cu ochi pierii, stau n mirare,
Privindu-i harurile minunate;
i-as vrea sa stiu ca si pe el l doare Durerea mea; ci n-am
izbnda mare.
Pe urma adauga:
- O, stapnii mei, binevoii sa intrai, macar din
ngaduina, si sa gustai din zumaricalele mele. ntruct, pe
Allah! o, tinere copile, de cum te-am vazut data trecuta,
inima mi s-a si revarsat spre tine! i ma mustru ca m-am luat
pe urmele tale: chiar ca a fost o nebunie!
i Agib raspunse:
- Pe Allah! esti un prieten tare primejdios! Pentru o
bucaica pe care ne-ai mbiat s-o mncam, era sa ne dai
pierzarii! Or, acuma, nu voi intra si nu voi mnca n pravalia
ta, dect daca ai sa mi te legi cu juramnt ca nu vei iesi
dupa noi si ca nu te vei ine pe urmele noastre. Altminteri,
niciodata nu avem sa mai dam pe aici; caci sa stii limpede ca
avem sa ne petrecem o saptamna ntreaga la Damasc; rastimp n
care bunicul meu sa poata trgui daruri pentru sultan!
Atunci Badreddin striga:
- Fac juramnt faa de voi amndoi!
Atunci Agib si hadmbul intrara, si numaidect Badreddin i
mbie cu un castron de farfuriu plin cu minunaia cea dulce
din boabe de rodie. Iar Agib i spuse:
- Vino sa mannci cu noi. i, n felul acesta, poate ca
Allah are sa ne ajute sa izbndim n cautarile noastre!
i Hassan fu fericit foarte, si sezu jos dinaintea lor. i,
n acel rastimp, nu se putu opri sa nu-1 soarba din ochi pe
Agib; si se uita la el ntr-un chip atta de aparte si atta
de staruitor, nct Agib, stnjenit, i zise:
- Pe Allah! ce patimas, scitor, si stnjenitor, si
312
O mie si una de nopi
urcios mai esti, preacinstite! Te-am mai dojenit din pricina
asta! Ispraveste odata de a ma tot sfredeli asa si de a-mi
sorbi chipul cu ochii!
La vorbele lui, Badreddin raspunse cu stihurile acestea:
In inima mea, n ungherul cel mai adnc al vieii mele,
Pastrez o taina care arde, o taina cu primejdii grele,
Pe care n-as putea vreodata s-o pun pe-a vorbelor margele.
O, tu, cel dinaintea carui se tulbura frumoasa luna
Uitndu-si stralucirea toata ce-i pare-n faa ta minciuna,
Cel dinaintea carui zorii si luminoasa dimineaa
Se-mbujoreaza de rusine privind luminatoarea-i faa.
O, tu, cu chipul rupt din soare i-am ridicat un templu-n
mine,
n care fara de cuvinte sarmanu-mi suflet sa se-nchine!
Drept hram, o, soarele meu falnic, i-am pus un semn fara de
moarte,
i-un juramnt care sporeste si care creste mai departe.
Altarulfrumuseii tale n cosul pieptului meu arde.
i-acum din crestet pna-n talpa ma mistui ca pe jeragai.
Ah, chipul tau cel de lumina e-ntregul vieii mele rai.
Am sa ma sting, fara-ndoiala, topit de dorul arzator!
Doar, calde, buzele-i de miere m-ar adapa ca un izvor,
Sa-mi racoresc din piept pojarul cu mierea racoroasa-a lor!
Dupa stihurile acestea, Hassan prociti altele la fel de
frumoase, da cu alt tlc, nchinate hadmbului. i urma asa
mai departe, vreme de un ceas, procitind stihuri, ba nchinate
lui Agib, ba nchinate hadmbului. Dupa care, cum ei se
saturasera bine, Hassan zori sa le aduca toate cte trebuiau,
spre a se spala pe mini. Drept care le aduse un ibric frumos
de arama curat si le turna n mini apa nmiresmata, pe urma
le sterse minile cu un prosop de matase colorat, pe care l
inea agaat la bru. Pe urma i stropi cu apa de trandafiri
dintr-un stropitor
A douazeci si treia noapte
313
de argint, pe care l pastra cu grija, pentru prilejuri alese,
pe polia cea mai de sus din pravalie. i asta nu fu chiar
tot! Iesi o clipita din dugheana si se ntoarse repede, innd
n mini doua ulciorase pline cu sorbet de apa de trandafiri
nmiresmata cu mosc, si le spuse:
- Binevoii! Vei pune astfel vrf bunataii voastre!
Atunci Agib lua ulciorul si bau, pe urma l trecu
hadmbului, care bau si l trecu ndarat lui Agib, si asa mai
departe, pna ce si umplura bine pntecele si se ghiftuira,
cum nu se mai ghiftuisera niciodata n viaa lor. Dupa care i
mulumira cofetarului si plecara ct mai iute, n seara aceea,
ca sa ajunga la corturi pna la asfinitul soarelui.
Ajunsi la corturi, Agib se grabi sa-i sarute mna bunica-sii
si maica-sii Sett El-Hosn. Iar bunica l saruta si si aduse
aminte de fiul ei Badreddin si suspina ndelung, si plnse
ndelung. Dupa care prociti aceste doua strofe:
De n-as fi fost ncredinata ca toate cele desparite
Au sa se-adune iar odata de unde-aufost cndva pornite,
Nu mai aveam ce astepta, de-atunci, de la plecarea ta.
i i-am jurat pe veci iubire, si-am asteptat cu neuitare.
Allab, stapnul, are stire de juramntul meu cel mare.
Allah mi sta de marturie, ca toata taina El o stie.
Pe urma i spuse lui Agib:
- Copilul meu, pe unde ai fost sa te plimbi?
El raspunse:
Prin sukurile din Damasc!
Ea zise:
Atunci trebuie sa-i cam fie foame acuma!
i se scula si-i aduse un castron de farfuriu plin cu
amestecul cel strasnic facut din boabe de rodie, minunaia
aceea desfatatoare n care ea era mare dascalia si
314
O mie si una de nopi
despre care i daduse cele mai dinti ndrumari fiului ei
Badreddin, pe cnd era copil nca, la Bassra.
Ii spuse si robului:
- Poi sa mannci cu stapnul tau Agib!
i hadmbul facu o strmbatura n sine nsusi si si zise:
,Pe Allah! chiar ca nu mai am pofta! N-as mai putea sa nfulec
nicio nghiitura! Da sezu jos lnga Agib.
Ct despre Agib, sezu si el, da si el avea burta ghiftuita
cu ce mncase si cu ce bause la placintar. Da lua o
nghiitura si gusta. i chiar ca nu putu s-o nghita, atta
de satul era. i, de altminteri, gasi ca aceasta avea oleaca
mai puin zahar. Lucru care nu era adevarat. Numai ca el era
satul. nct, facnd o strmbatura, i spuse bunica-sii:
- Nu e chiar buna, bunico!
Atunci bunica se neca de ciuda si striga:
- Cum, copilul meu, ndraznesti sa spui ca nu e buna
zumaricaua mea? Au tu nu stii ca nu se afla n lumea ntreaga
cineva care sa stie sa gateasca si sa faca placinte si
dulciuri ca mine, afara poate doar de tatal tau Hassan
Badreddin, care de altfel a nvatat de la
* >
mine?
i Agib raspunse:
- Pe Allah! bunico, zumaricaua ta nu ndeplineste chiar
toate cerinele. i lipseste un pic de zahar. i-apoi, de-ai
sti! i marturisesc ca n suk (da sa nu-i spui bunicului si
mamei) am fost adineauri la un cofetar care ne-a ospeit tot
cu zumaricaua asta! Iar la gust era atta de buna, ca i-ar fi
facut pofta pna si sufletului unui om bolnav de ngreosare!
Iar ct despre cea facuta de tine, chiar ca nu s-ar putea
masura cu cealalta, nici de aproape, nici de departe, si n
niciun chip, zau, bunico!
La vorbele acestea, bunica fu cuprinsa de o mnie
A douazeci si patra noapte
315
amarnica si arunca o privire poncisa catre hadmb si i
zise:...
i n clipita aceea a istorisirii ei, eherezada vazu ca se
lumineaza de ziua si, cuminte, se opri din povestit.
Atunci sora ei, micua Doniazada, i zise:
- O, sora mea, ce dulci si ce desfatate sunt vorbele tale
si ce vrajitoare si rapitoare este povestea aceasta!
Iar eherezada i zmbi si zise:
- Asa-i, sora mea! da ce este ea pe lnga ceea ce am sa va
povestesc la amndoi n noaptea urmatoare, daca am sa mai fiu
n viaa din mila lui Allah si din bunavoina sultanului!
Iar sultanul si zise: ,Pe Allah! nu am s-o omor pna ce nu
voi auzi urmarea istorisirii, care chiar ca este o poveste
minunata si uluitoare pna peste poate!
Pe urma sultanul ahriar si eherezada si petrecura noaptea
nlanuii, pna la ziua. Atunci sultanul ahriar se duse la
divanul judeelor sale; si divanul se umplu de mulimea de
viziri, de dregatori, de straji si de slujitori. Iar sultanul
judeca, puse n slujbe, mazili, orndui si ispravi treburile
domniei, pna la sfrsitul zilei. Pe urma divanul se sparse,
si sultanul se ntoarse la sarai. Iar, la caderea nopii, se
duse la eherezada, fata vizirului, sa faca treaba lui
obisnuita cu ea.
i veni cea de a douazeci si patra noapte
Iar micua Doniazada nu pregeta, odata treaba ncheiata, sa
se ridice de pe chilim si sa-i spuna eherezadei:
- O, sora mea, ma rog ie, sfrseste povestea aceea
mustoasa cu frumosul Hassan Badreddin si cu soia lui, fata
unchiului sau amseddin! Erai tocmai la vorbele: ,Bunica
atunci arunca o privire poncisa spre hadmbul Said si i
zise:... Ce i-a zis, te rog?
Iar eherezada i zmbi surora-sii si i zise:
- Da, hotart! Din toata inima si cu cea mai aleasa
bunavoina, am sa ispravesc povestea, da nu pna ce sultanul
nostru cel polisfetit nu-mi va ngadui!
316
O mie si una de nopi
Atunci sultanul, care astepta cu mare nerabdare sfrsitul,
i spuse eherezadei:
- Poi sa vorbesti.
Iar eherezada spuse:
Mi s-a izvodit, o, norocitule sultan, ca bunica lui Agib,
burzuluita rau, se uita la rob poncis si i zise:
- Prapaditule! Nu carecumva tu l-ai mpins la pacat pe
copil? Cum de-ai cutezat sa-l lasi sa intre n maghernia
bucatarilor si a placintarilor?
La vorbele bunicii lui Agib, hadmbul se sperie si se grabi
sa tagaduiasca vajnic fapta. Grai:
- Nu am intrat n nicio maghernia; dect numai am trecut
pe dinaintea ei!
Da capanosul de Agib striga:
- Pe llah, ba am intrat prea bine si am mncat acolo!
i adauga cu afurisenie:
- i, bunico, i mai spun o data ca a fost mult mai buna
zumaricaua de acolo dect cea pe care ne-ai dat-o tu!
Atunci bunica se nciuda si mai rau si se duse bombanind sa-
i povesteasca vizirului, cumnatul ei, despre ,amarnica
blestemaie a hadmbului de pacura! i pna ntr-atta l
strni pe vizir asupra robului, nct amseddin, care din fire
era de o mnie cumplita si care de felul lui se napustea cu
ipete asupra slugilor, se si repezi cu cumnata-sa sub cortul
n care se aflau Agib si hadmbul. i racni:
- Said! Ai intrat tu cumva, da ori ba, mpreuna cu Agib n
dugheana unui placintar?
Iar hadmbul speriat raspunse:
- N-am intrat!
Da mpeliatul de Agib striga:
A douazeci si patra noapte
317
- Ba da! am intrat! Iar ct despre ceea ce am mncat acolo,
he he!... bunico!... era atta de bun nct ne-am ndopat pna
n gt! si-apoi am baut un sorbet minunat cu gheaa marunita!
Ya, Allah! bun mai era! Iar vrednicul placintar nu se zgrcise
la zahar, ca bunica!
Atunci mnia vizirului spori ndoit asupra hadm- bului,
caruia i se mai puse o data aceeasi ntrebare; si hadmbul
tagaduia nainte. Atunci vizirul i zise:
- Said, esti un mincinos, si ai cutezana sa-l dezmini pe
copilul acesta, care negresit ca spune adevarul. Eu nsa am sa
ma nvoiesc a te crede daca vei putea sa nghii tot castronul
acesta gatit de cumnata mea! Asta mi va dovedi ca esti
nemncat!
Atunci Said, macar ca era plin tot, n urma popasului de la
Badreddin, gndi sa se supuna ncercarii, si sezu jos
dinaintea castronului cu boabe de rodie si se pregati sa
nceapa; dar fu nevoit sa se opreasca de la ntia
nghiitura, asa de plin era pna n gt. i zvrli din gura
ceea ce apucase sa ia. Da spuse repede ca, n ajun, atta
mncase sub cort cu ceilali robi, nct l lovise o
ngreosare. i vizirul pricepu numaidect ca hadmbul ntr-
adevar intrase, chiar n ziua aceea, la placintar. Porunci
asadar sa fie ntins de catre robi la pamnt, si casuna
asupra-i cu lovituri naprasnice si din toate puterile lui.
Atunci hadmbul, snopit de lovituri, ceru ntr-un sfrsit
iertare, da ipnd ntruna:
- O, stapne al meu, m-a apucat ieri o ngreosare!
Cum vizirul ostenise din pricina bataii, se opri si i
spuse lui Said:
- Hai! marturiseste adevarul!
Atunci hadmbul se hotar si spuse:
- Eh, asa-i, da! doamne, e adevarat! Am intrat la un
placintar din suk! Iar zumaricaua lui era atta de buna cum n
viaa mea nu am mai gustat ceva asa de bun!
318
O mie si una de nopi
Da si ce nenorocire ca am gustat acuma din zumari- caua cea
siloasa si scrboasa de-aici! Ya, Allah! ca rea e asta!
Atunci vizirul ncepu sa rda din plin; dar bunica nu se mai
putu stapni de ciuda si, nepata pna la snge, pufni:
- A, mincinosule! nu cred ca ai putea sa ne aduci vreo
zumarica de la placintarul tau! asta-i numai o nascocire de-a
ta! Ci i ngadui sa te duci si sa ne aduci un farfuriu cu
bunatatea aceea! i-apoi, daca o vei aduce, ne va sluji macar
sa facem o asemuire ntre priceperea lui si a mea! Cumnatul
meu sa fie judecator!
i hadmbul raspunse:
- Da, de buna seama!
Atunci bunica i nmna o jumatate de dinar si un castron de
farfuriu.
i hadmbul pleca si ajunse la placintarie si i spuse
placintarului:
- Iacata! facuram un ramasag pe zumaricaua ta cu cei de
acasa care, si ei, au gatit o zumarica din boabe de rodie. Asa
ca da-mi dintr-a ta, de o jumatate de dinar. i mai ales
gateste-o bine si fa-o cu tot mestesugul tau. Ca, altminteri,
am sa mai mannc o ciomageala ca adineaori! Te ncredinez ca
sunt cotonogit bine!
Atunci Hassan Badreddin ncepu sa rda si spuse:
- Fii fara teama! ntruct zumaricaua pe care am sa i-o
dau nu se mai afla pe lume cineva care sa poata izbuti una
asemenea, afara de maica-mea! Iar maica-mea este acuma n ari
tare departate...!
Pe urma Badreddin umplu farfuriul robului cu multa grija, si
si ispravi dichisul mai adaugnd oleaca de mosc si de apa de
trandafir. Iar hadmbul lua farfuriul si se ntoarse iute la
corturi. Atunci bunica lui Agib l lua si grabi sa guste din
ceea ce se afla n el, ca
A douazeci si patra noapte
319
sa vada ct de dulce si ct de bun era. i de-abia l duse la
buze ca si scoase un ipat ascuit si cazu pe spate... Ghicise
mna fiului ei Hassan.
Atunci vizirul ramase nauc si zori sa arunce apa de
trandafiri pe obrazul bunicii care, peste un ceas, si veni n
fire. i grai:
- Allah! cel ce a facut zumaricaua aceasta de rodie nu
poate sa fie dect fiul meu Hassan Badreddin, si nimeni altul!
Sunt ncredinata! Numai eu stiu s-o gatesc asa, si l-am
nvaat si pe Hassan!
La vorbele ei, vizirul fu bucuros pna peste poate si ardea
de nerabdare sa-l vada pe nepotul sau, si striga:
- Allah sa ngaduiasca strngerea noastra laolalta!
i pe data chema sa-i vie slujitorii, chibzui o clipita,
ticlui un viclesug, si le zise:
- Douazeci de insi dintre voi sa se duca pe data la
dugheana placintarului Hassan, stiut n suk pe numele de
Hassan El-Bassri, si sa-i darme pravalia din temelii pna n
vrf! Ct despre placintar, sa i se lege minile cu cearceaful
turbanului si sa-mi fie adus aici, pe sus, da lund bine seama
sa nu-i facei nici cel mai mic rau.
>
Ducei-va!
i-apoi ncaleca numaidect pe cal, dupa ce lua cu sine
scrisorile scrise de sultanul de la Egipt, si alerga la casa
crmuirii, la Dar El-Salam, la dregatorul care era trimisul la
Damasc al sultanului Egiptului, stapnul sau! Ajuns la Dar El-
Salam, vizirul i arata dregatorului carile sultanului, iar
dregatorul pe data se temeni, le saruta cu smerenie si le duse
la frunte cu cinstire. Pe urma se ntoarse catre vizir si i
spuse:
- Porunceste! pe cine vrei sa ridici?
El raspunse:
- Numai un placintar din suk!
i dregatorul spuse:
- Nimica nu este mai lesne!
320
O mie si una de nopi
i le porunci strajerilor lui sa mearga si sa le dea o mna
de ajutor oamenilor vizirului. Vizirul atunci si lua ramas-
bun de la caimacam, si se ntoarse la corturi.
Ct despre Hassan Badreddin, apoi acesta vazu cum soseau
asupra-i toi insii aceia narmai cu bte, cu trnacoape si
cu topoare. i cum navalira n pravalie si prefacura totul n
bucaele, si rasturnara pe jos toate zu- maricalele si
zaharicalele, si naruira toata pravalia; pe urma l nsfacara
pe nfricosatul de Hassan si l cetluira cu pnza turbanului
sau, fara a scoate o vorba. Iar n- fricatul de Hassan gndea:
,Ya! Allah! pesemne ca zumaricaua de rodii sa fie pricina
napastei! Cine stie ce-or fi putut sa gaseasca la ea!
Pna la urma l dusera, asadar, pe Hassan sub corturi,
dinaintea vizirului. i Hassan Badreddin se zbatea amarnic si
striga:
- Doamne! ce nelegiuire am savrsit?
Vizirul l ntreba:
- Tu ai gatit zumaricaua aceea de rodii?
El raspunse:
- Da, doamne al meu! Nu carecumva, din ntmplare, vei fi
gasit n zumarica ceva ce are sa ma duca la taierea capului?
i vizirul raspunse cu asprime:
- La taierea capului? Pai asta ar fi osnda cea mai
blajina! Asteapta-te la mult mai rau! Ai sa vezi tu!
Or, vizirul le spusese celor doua hanme sa-l lase sa
purceada dupa voia lui; ntruct nu voia sa le dea socoteala
asupra iscodelilor lui dect cnd va fi ajuns la Cairo. i
chema, asadar, pe robii lui cei tineri si le spuse:
- Sa vina ncoace un camilar de-al nostru. i aducei si o
lada mare de lemn.
Iar robii alergara pe data. Pe urma, la porunca vizirului,
l nsfacara pe nfricosatul de Hassan si l bagara n lada,
apoi nchisera cu grija capacul. Pe urma
A douazeci si patra noapte
321
l ncarcara pe camila si ridicara tabara si pornira la drum.
Mersera ei si mersera, pna noaptea. Atunci se oprira ca sa
mannce oleaca; si l scoasera un rastimp si pe Hassan din
lada; i dadura si lui sa mannce, apoi l bagara ndarat n
lada. i si vazura de drum. i, din vreme n vreme, poposeau
si-l scoteau afara pe Hassan, ca sa-l nchida iarasi, dupa
nca o iscodeala de-a vizirului, care l ntreba de fiecare
data:
- Chiar tu esti cel care a gatit zumaricaua de rodii?
i nfricosatul de Hassan raspundea neclintit:
- Da, doamne!
Iar vizirul striga:
- Legai-1 si punei-1 ndarat n lada!
Urmara a drumei asa pna ce ajunsera la Cairo. i, nainte
de a intra n cetate, se oprira n mahalaua Zaidania
1
, iar
vizirul porunci iarasi sa fie scos Hassan din lada si sa fie
trt dinainte-i. i-atunci zise:
- Sa-mi fie adus un dulgher!
i dulgherul veni, iar vizirul i spuse:
- Ia masura acestui om, n lung si n lat, si ciopleste
ndata un stlp pe potriva lui si rnduieste stlpul pe un car
tras de o pereche de bivoli!
Iar Hassan, nspaimntat, striga:
- Doamne! Ce vrei sa faci cu mine?
Iar el raspunse:
- Sa te intuiesc la stlpul rusinii si sa te fac sa intri
astfel n cetate, spre a fi de rsul tuturor locuitorilor!
Iar Hassan striga:
- Da care este miselia pentru care sa mi se cada o atare
osnda?
Atunci vizirul amseddin i spuse:
- Pentru nebagarea de seama pe care ai dovedit-o cnd ai
facut zumaricaua de rodii! Nu ai pus n ea nici destule
mirodii, nici destul zahar!
1
Zaidania (mai corect ar-Reidania) - asezare la nord-est de
Cairo.
322
O mie si una de nopi
La vorbele acestea, Hassan Badreddin se plesni peste obraji
si se minuna:
- Ya Allah! aceasta-i nelegiuirea mea? i oare pentru
aceasta m-ai facut tu sa ndur chinul cel lung al calatoriei,
si nu mi-ai dat sa mannc dect o data pe zi, si vrei acuma sa
ma intuiesti la stlp?
Iar vizirul, ncruntat, raspunse:
- Pai de buna seama, toate-s din pricina lipsei de
mirodenii! Pai da!
Atunci Hassan Badreddin ramase uluit pna peste fire si
ridica minile spre cer si ncepu sa cugete adnc! i vizirul
i zise:
- La ce te gndesti?
El raspunse:
- O, nu la mare lucru.JNiumai la smintiii peste care se
vede ca esti capetenie! ntruct, daca nu ai fi cel mai de
frunte dintre smintii, nu te-ai purta cu mine asa pentru o
piscatura de mirodii mai puin ntr-o zumarica de rodii!
i vizirul i zise:
- Pai se cuvine sa te nva minte, ca sa nu mai
> '
savrsesti greseala! Or, pentru aceasta, nu aveam dect calea
aceasta!
Iar Hassan Badreddin i zise:
- Oricum, faptele tale faa de mine sunt o ticalosie cu
mult mai nemasurata! i s-ar cadea sa te osndesti tu mai
nti!
Atunci vizirul i raspunse:
- Nu mai este nimica de spus, crucea i se cuvine!
Pe cnd ei vorbeau acestea, dulgherul, alaturi, dul-
gherea ntruna la lemnul schingiului, si din vreme n vreme
strecura catre Hassan cte o privire pe furis, ca parca sa-i
spuna: ,Hm! nu i-ai furat nimic!
Estimp, se lasa noaptea. Atunci l nsfcara pe Hassan si l
bagara iarasi n lada. Iar vizirul racni:
A douazeci si patra noapte
323
- Mine ai sa fii rastignit!
Pe urma astepta cteva ceasuri, pna ce Hassan adormi n
lada. Atunci puse sa se ncarce lada pe spinarea camilei si
dadu porunca de plecare, si mersera pna ce ajunsera acasa, la
Cairo!
i numai atunci vizirul se hotar sa-si dea n vileag
viclesugul faa de fiica-sa si de cumnata-sa. Asa ca-i spuse
fiica-sii Sett El-Hosn:
- Marire lui Allah, carele ne-a ngaduit, ntr-un sfrsit,
o, fata mea, sa-l gasim pe varul tau Hassan Badreddin! Este
aici! Scoala-te, fata mea, si fii fericita! i fii cu mare
grija sa rnduiesti lucrurile si chilimurile din casa si din
odaia ta de nunta ntocmai n starea n care se aflau n
noaptea cea dinti a nunii tale!
i numaidect Sett El-Hosn, macar ca era n drdora
tulburarii si a bucuriei, dadu poruncile de cuviina sluj-
nicelor, care se sculara pe data si se apucara de treaba si
aprinsera facliile. Iar vizirul le spuse:
- Am sa va ajut sa va aducei aminte!
i si descuie dulapul si scoase din el hrtia pe care avea
nsemnate lucrurile, si toate cte se aflau n casa, cu
locurile lor de odinioara. i le citi pe ndelete acele
nsemnari, si veghe ca fiecare lucru sa fie pus la locul lui
dinti. i treaba fu facuta atta de bine, nct pna si
ochiul cel mai iscoditor s-ar fi crezut a fi de faa chiar la
noaptea nunii frumoasei Sett El-Hosn cu grajdarul cel
cocosat.
Apoi vizirul aseza, cu chiar mna sa, la locul pe care se
aflau odinioara, hainele lui Badreddin: turbanul pe scaun,
izmenele de noapte pe patul ravasit, salvarii si caftanul pe
divan, iar sub ele punga cu mia de dinari si cu senetul
evreului, si nu uita nici sa coasa la loc, ntre fes si
cearsaful turbanului, pnza ceruita.
Pe urma i spuse fiicei sale sa se mbrace la fel ca n
324
O mie si una de nopi
noaptea dinti, sa intre n odaia de nunta si sa se
pregateasca a-1 primi pe varul si soul ei Hassan Badreddin
si, cnd el va intra, sa-i spuna: ,O, ce mult ai zabovit la
umblatoare! Pe Allah, daca esti stricat la stomac, de ce nu-mi
spui? Ori nu sunt eu un bun al tau si roaba ta? O mai sfatui,
macar ca Sett El-Hosn nu avea deloc trebuina de un atare
sfat, sa fie tare dulce cu varul ei si sa-l faca sa petreaca
noaptea cea mai desfatata cu putina, fara a uita taifasul si
stihurile cele frumoase ale poeilor.
Pe urma vizirul nsemna pe hrtie ziua aceea fericita. i
porni spre odaia unde se afla lada n care zacea Hassan
cetluit. Porunci sa fie scos afara pe cnd dormea, i dezlega
picioarele, care erau legate, l dezbraca si i puse numai o
camasa subire si o tichie pe cap, ntocmai ca n noaptea
nunii. Sfrsind, vizirul se furisa repede, deschiznd usile
care duceau spre odaia de nunta, si l lasa pe Hassan sa se
trezeasca singurel.
Iar Hassan se trezi n curnd si, naucit cu totul ca se
vedea asa, aproape gol, n sala aceea luminata minunat si care
nu i se parea straina, si zise n sinesi: ,Ia sa te vedem,
baiete! te afli n visul cel mai adnc ori esti treaz?
Dupa clipele dinti de uluiala, se ncumeta sa se ridice si
sa faca vreo civa pasi afara din sala, pe una dintre usile
deschise. i pe data i se curma rasuflarea: vedea si cunostea
aidoma ncaperea n care se ntmplase petrecerea de pomina n
cinstea lui si n paguba cocosatului si, prin usa deschisa ce
da spre odaia de nunta, si vazu pe scaun turbanul, si pe
divan salvarii si hainele. Atunci sudoarea i scalda fruntea
si si-o sterse cu mna. i si zise: ,La, la! sunt treaz oare?
dorm? , ! Sunt nebun! Porni nsa mai departe, da calcnd
nainte cu un picior si dnd ndarat cu celalalt, fara a
ndrazni mai mult si stergndu-si mereu fruntea
A douazeci i patra noapte
325
scaldata de sudoarea rece. Pe urma, ntr-un sfrsit, striga:
- Ci, pe Allah! nu mai ncape ndoiala, chiar asa-i, mai
baiete! Nu-i deloc vreun vis! i erai, dreptu-i, nchis bine
si cetluit ntr-o lada! Nu, deloc nu e vis!
i, spunnd acestea, ajunse la usa de intrare n odaia
miresei, si, cu grija, ndrazni sa-si strecoare capul.
i pe data, de sub pologul de matase albastra si subire,
Sett El-Hosn, ntinsa n toata frumuseea ei goala, ridica
galesa marginile pologului si i spuse:
- O, stapnul meu drag! mult ai zabovit la umbla- torile
alea! Uf, vino degraba! vino!
La vorbele ei, bietul Hassan ncepu sa rda n hohote ca un
mncator de hasis ori ca un fumator de mac si ncepu sa
icneasca:
- Hu! Hi! hu! ce vis nauc! ce vis aiurit!
Pe urma pasi mai departe nainte, de parca ar fi calcat pe
serpi, cu o grija nemarginita, sumeindu-si poalele camasii cu
o mna si pipaind mprejur cu mna cealalta, ca un orb sau ca
un om beat.
Pe urma, nemaiputnd de tulburare, sezu jos pe chilim si
ncepu sa cugete adnc, facnd din mini niste semne de
uluiala smintite. i vedea acolo, dinainte-i, salvarii lui asa
cum erau, nfoiai si cu cutele bine rnduite, turbanul lui de
la Bassra, caftanul lui si, dedesubt, baierile pungii,
atrnnd.
i iarasi Sett El-Hosn grai dinlauntrul crivatului si i
spuse:
- Ce ai, dragule? Te vad tare buimacit si cam tremurnd. A,
la nceput nu erai asa! Nu cumva, din ntmplare...?
Atunci Badreddin, stnd jos mai departe si inndu-si
fruntea cu amndoua minile, ncepu sa deschida si sa nchida
gura ntr-o pornire de rs smintit, si izbuti sa ngaime ntr-
un sfrsit:
A douazeci fi patra noapte
327
- Ha, ha! zici ca la nceput nu eram asa! care nceput? si
care noapte? Pe Allah! pai sunt ani si ani de cnd iipsesc!
Ha! Ha!
Atunci Sett El-Hosn i spuse:
- O, dragule, linisteste-te! numele lui Allah fie asupra-i
si mprejuru-i! linisteste-te! Eu vorbesc de noaptea de-acum,
pe care i-ai petrecut-o n braele mele, de chiar noaptea
cnd berbecele a patruns vrtos de cincisprezece ori n
spartura cetaii! Dragule! Ai iesit numai pna la umblatori.
i ai zabovit acolo pre de vreun ceas! Of, vad ca pesemne te-
ai stricat la stomac! Vino, dar, sa te ncalzesc, vino,
iubitule, vino, inima mea si ochii mei!
Dar Badreddin rdea nainte ca un smintit; pe urma zise:
- Poate ca e adevarat ce spui tu! Ci...! Asa ca de buna
seama trebuie sa fi adormit la umblatoare, si acolo, n tihna
deplina, oi fi visat un vis tare urt!
Pe urma adauga:
- Of, da! tare urt! Inchipuieste-i ca am visat ca eram
ceva ca un fel de bucatar ori de placintar ntr-o cetate care
se cheama Damasc, n Siria, tare departe! Da! si ca mi-am
petrecut acolo zece ani cu meseria asta! Am mai visat si de un
baieel, un vlastar de via aleasa, nendoielnic, nsoit de
un hadmb! i mi s-a ntmplat cu ei cutare si cutare
paanie...
i bietul Hassan, simind sudoarea cum i scalda fruntea,
si-o sterse, dar, stergnd-o, simi urma loviturii cu piatra,
si sari n sus strignd:
- Ba nu! Iacata urma unei lovituri cu o piatra zvrlita de
copilul acela! Nu se poate spune ca nu a fost destul de
strasnica!
Pe urma cugeta o clipita si adauga:
- Ori mai degraba nu! Este numai un vis, ntr-adevar!
Lovitura poate ca e o lovitura pe care oi fi capatat-o mai
328
O mie si una de nopi
odinioara de la tine, Sett El-Hosn, n zbengurile noastre!
Pe urma zise:
- Sa-i spun visul mai departe. In cetatea aceea a
Damascului am ajuns, habar nu am cum, ntr-o dimineaa, asa
cum ma vezi, numai n camasa si cu tichia cea alba! Tichia
ghebosului! Iar locuitorii!... nici nu prea stiu ce vroiau de
la mine! i m-am pomenit mostenitor peste pravalia unui
placintar, un preacinstit batrn!... Pai da! pai da! nu-i
nicidecum un vis! Am facut o zumarica din boabe de rodie care,
pare-se, nu avea destule mirodenii!... i-atunciL. Ia sa
vedem!... Oare chiar numai sa fi visat toate astea? i sa nu
fi fost nimica aievea?
Atunci Sett El-Hosn striga:
- Dragule, chiar ca tare anapoda vis ai avut! Ma rog ie,
spune-mi-1 pna la capat!
i Hassan Badreddin, oprindu-se ntruna ca sa se minuneze,
i istorisi frumoasei Sett El-Hosn toata povestea, vis ori
trezie, de la nceput pna la sfrsit. Pe urma adauga:
- i apoi iacata ca eram ct pe-aci sa fiu rastignit! i-as
fi si fost, daca visul nu s-ar fi destramat la vreme. Ya
Allah! nca mai sunt plin de sudoare din lada aceea!
i Sett El-Hosn l ntreba:
- Da pentru ce vroiau sa te rastigneasca?
El raspunse:
- Pai tot din pricina puinataii mirodiilor din zumaricaua
de boabe de rodie! Da! amarnicul stlp al rusinii era gata si
ma astepta cu un car tras de o pereche de bivoli de la Nil!
Ci, din mila lui Allah, toate nu au fost dect un vis, ca
ntr-adevar pierderea pravaliei mele de placintar, darmata
cum a fost din crestet pna n temelie, mi-ar fi pricinuit un
necaz pna peste masura!
Atunci Sett El-Hosn, nemaiputnd, sari din pat si
A douazeci si patra noapte
329
veni sa se arunce la gtul lui Hassan Badreddin, si l strnse
la piept, mbraisndu-1 si topindu-1 n sarutari. Iar el nici
nu cuteza sa se miste. i deodata striga:
- Nu! Nu! toate acestea sunt vis! Pe Allah! unde ma aflu?
Care este adevarul?
i bietul Hassan, dus catinel la pat de braele dulcei Sett
El-Hosn, se ntinse istovit si cazu ntr-un somn greu, vegheat
de Sett El-Hosn, care l auzea cum murmura prin somn cnd
vorbele: ,E un vis!, cnd vorbele: ,Nu! e aievea!
Odata cu dimineaa, linistea se ntoarse n minile lui
Hassan Badreddin care, trezindu-se din somn, se pomeni tot n
braele calde ale frumoasei Sett El-Hosn, si-l vazu dinainte-
i, stnd n picioare la capul patului, pe mosul sau, vizirul
amseddin, care pe data i ura buna pace. Iar Badreddin i
spuse:
- Da nu chiar tu esti acela care a poruncit sa fiu legat de
mini si sa mi se darme pravalia? i toate astea din pricina
puinataii de mirodii din zumaricaua de boabe de rodie?
Atunci vizirul amseddin, nemaiavnd niciun temei sa taca,
grai:
- O, copilul meu, iacata adevarul! Tu esti Hassan
Badreddin, nepotul meu, fiul raposatului meu frate Nureddin,
vizirul de la Bassra! Iar eu nu te-am pus sa nduri toate
acele necazuri, dect spre a avea o dovada mai mult despre
cine esti, si sa ma ncredinez ca tu esti ntr-adevar acela
care a intrat n patul fiicei mele, n cea dinti noapte a
nunii ei. i dovada aceasta am avut-o atunci cnd am vazut
(ntruct eram pitit n spatele tau) ca tu cunosti bine si
casa si lucrurile din casa, pe urma turbanul tau, salvarii si
punga, si mai cu seama senetul din punga si nscrisul ascuns
n turban, n care se afla poveele tatalui tau Nureddin. Asa
ca sa ma ieri, copilul meu! ntruct nu aveam la ndemna
dect calea
330
O mie si una de nopi
aceasta ca sa te dovedesc, eu care nu te mai vazusem niciodata
mai nainte, dat fiind ca te-ai nascut la Bassra! Copilul meu,
toate astea se datoresc unei glceve marunte, ivite odata
demult ntre tatal tau, care a fost fratele meu Nureddin, si
mine, mosul tau!
i vizirul i istorisi toata povestea, pe urma i spuse:
- O, copilul meu! ct despre mama ta, am luat-o cu mine de
la Bassra, si ai s-o vezi numaidect, ca si pe fiul tau Agib,
rodul nopii tale dinti de nunta cu mama lui!
i vizirul fugi sa-i cheme.
i cel dinti sosi Agib care, de data aceasta, se arunca de
gtul tatalui sau, fara a se mai teme de el, cum se temuse de
placintarul cel dragastos; iar Badreddin, de bucurie, prociti
stihurile acestea:
De la plecarea ta, iubite, eu n-am mai contenit sa plng.
i mari de lacrimi napadira din ochii-mi fara istovire.
i m-am jurat: daca vreodata la pieptu-mi am sa te mai
strng,
Nu voi mai plnge niciodata, nici pomenind de desparire!
i iata-acuma fericirea se napusteste-asupra-mi, grea,
i cu atta repejune si cu atta vijelie,
nct mi rupe juramntul si-ncepe fara voia mea
Potopul lacrimilor iarasi - dar e potop de bucurie!
i soarta s-ajurat, si Timpul, sa-mi fie cobe-n veci de
veci.
Ci eu, o, Timp amar, o, Soarta, v-ncalc cu graba
juramntul.
Se-ntoarse fericirea-ntreaga, cu tot ce-mi datorase, deci!
Mi s-a ntors iubitu-acasa, dupa ce-a colindat pamntul.
Tu, inima a mea, te-asterne naintea lui cum se cuvine,
Desfa-i centurile-asteptarii, slujeste-l ndelung si bine!
Nici nu apuca el sa le rosteasca de-a binelea, ca bunica lui
Agib, nsasi mama lui Badreddin, se si arata hohotind de plns
si se arunca n braele lui, aproape pierita de bucurie.
A douazeci si patra noapte
331
i, dupa potopul de mbraisari, n lacrimi de bucurie, si
istorisira laolalta paaniile si necazurile si toate cte le
ndurasera.
Pe urma mulumira toi lui Allah ca i adunase ntr-un
sfrsit mpreuna sanatosi si teferi, si ncepura iarasi sa
traiasca n veselie si n bucurie desavrsita, si n huzu-
ruri neprihanite, si tot asa pna la sfrsitul zilelor lor,
care fura tare spornice, si lasnd o sumedenie de copii, toi
frumosi ca luna si ca stelele.
i aceasta-i, o, norocitule sultan, i spuse eherezada
sultanului ahriar, povestea cea minunata pe care vizirul
Giafar Al-Barmaki i-o istorisi califului Harun Al-Rasid,
emirul drept-credinciosilor, n cetatea Bagdadului!
Da! Aceasta-i povestea paaniilor vizirului amseddin, a
fratelui sau, vizirul Nureddin, si a lui Hassan Badreddin,
fiul lui Nureddin!
Iar califul Harun Al-Rasid nu zabovi sa spuna:
- Pe Allah! uluitoare si minunata poveste!
i, de mulumire, nu numai ca i darui vizirului sau Giafar
iertarea pentru arapul Rihan, da l mai si lua sub aripa
dragostei lui pe tnarul care fusese soul femeii casapite din
Povestea cu cele trei mere si, spre a-1 alina de pierderea
soiei sale jertfite pe nedrept, i-o darui de cadna pe una
dintre cele mai frumoase fecioare, i hotar huzmeturi
stralucite si si-l lega prieten de inima si tovaras la ospee.
Pe urma le porunci calemgiilor domnesti sa scrie povestea
aceea minunata cu scrierea lor cea mai frumoasa, si s-o
nchida cu grija n dulapul cu scripte, spre a sluji de
nvaatura copiilor copiilor lor.
Ci, urma iscusita si chibzuita eherezada, catre sultanul
ahriar, stapnul de peste insulele indienesti si chinezesti,
nu care cumva sa crezi, o, norocitule sultan, ca povestea
aceasta ar fi la fel de minunata ca aceea pe care am sa i-o
istorisesc, daca
332
O mie si una de nopi
nu esti ostenit!
Iar sultanul ahriar i spuse:
- i care-i acea poveste?
eherezada raspunse:
- Este cu mult mai frumoasa dect toate celelalte!
Iar ahriar i spuse:
- i cum i zice?
Ea raspunse:
- Ii zice Povestea cu croitorul, cu cocosatul, cu evreul,
cu crestinul si cu barbierul din Bagdad!
i sultanul ahriar raspunse:
- De buna seama, poi s-o povestesti!
CUPRINS
FAC-SE VOIA LUI ALLAH!..........7
POVESTEA CU SULTANUL AHRIAR
I CU FRATELE SU,
SULTANUL AHZAMAN................9
Pilda cu magarul, cu boul si cu gospodarul 18
POVESTEA CU NEGUSTORUL
I CU EFRITUL...................24
Istorisirea celui dinti seic...27
Istorisirea celui de al doilea seic 33
Istorisirea celui de al treilea seic 38
POVESTEA CU PESCARUL I CU EFRITUL 41
Povestea cu vizirul mparatului Iunan
si cu hakimul Ruian.............50
oimul sultanului Sindabad......58
Povestea cu coconul de crai si cu ghula 60
Povestea cu tnarul cel vrajit si cu pestii 82
POVESTEA CU HAMALUL
I CU CELE TREI COPILE..........97
Povestea celui dinti saaluk. . 126
Povestea celui de al doilea saaluk 138
Povestea celui de al treilea saaluk 170
Povestea istorisita de Zobeida,
cea dinti dintre copile...... 196
Povestea Aminei, cea de a doua dintre copile 211
POVESTEA CU FEMEIA CSPIT,
CU CELE TREI MERE
I CU ARAPUL RIHAN.............229
POVESTEA CU VIZIRUL NUREDDIN,
CU FRATELE SU, VIZIRUL AMSEDDIN,
I CU HASSAN BADREDDIN.........241