UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
TURISM SI SPORT

Forma sportiva- obinerea i pierderea ei

PROFESOR:
OCTAVIAN BC

STUDENT:
IOVA BOGDAN

ORADEA,
2012

CUPRINS

I.

Generalitatii

II.

Realizarea formei sportive si mentinerea ei

III. Durata formei sportive

IV. Pierdearea formei sportive

I.

Generalitatii

Forma sportiv este o stare stare biologic special, calitativ superioar, caracterizat
prin urmtorii parametrii: nivel ridicat al sanogenezei, capacitate de efort psiho-fizic
nalt, stare funcional adecvat, n repaus i efort, stabilitate i economie n condiii
bazale, stabilitate ponderal la nivel optim i compoziie corporal adecvat, motivaie i
mobilizare volitiv afectiv, dinamic de refacere post efort foarte bun, rezisten la stres
psihic i reacii de start pozitive, obinerea de rezultate sportive valoroase.
Exist o legtur strns ntre forma sportiv i gradul nalt de antrenament, ultima
stare reprezentnd suportul biologic pe fondul creia apare n mod voit, planificat forma
sportiv. Forma sportiv se obine ca urmare a unui proces de antrenament riguros
tiinific i se planific n funcie de obiectivele competitionale
O alta nota definitorie pentru forma sportiva este raportul strans pe care il are cu
gradul de randament al sportivilor. Prin aceasta se intelege nivelul de adaptare a
organismului la cerintele activitatii competitionale in care sens capacitatea potentiala a
musculaturii, a sistemului cardio-vascular si respirator, precum si a coordonarii
travaliului acestora de catre sistemul nervos central ocupa un loc de prim ordin.
Pe un asemenea fond ridicat de adaptare a organismului cresc si posibilitatile de
efectuare in conditii corespunzatoare a elementelor tehnice si de pregatire fizica, fapt ce
va determina si posibilitatile optime de obtinere a performantelor superioare. In
consecinta, obtinerea performantelor trebuie precedata de intervale necesare cresterii
gradului de pregatire si apoi de mentinere a acestuia in vederea obtinerii formei sportive
optime.
In legatura cu aprofundarea acestei probleme, a obtinerii formei sportive, la cele mai
insemnate concursuri, considerata ca fiind esentiala in activitatea de performanta, este
absolut necesar, in afara celor afirmate pana acum, a se defini trei notiuni de baza si
anume: gradul de antrenament, forma sportiva si varful de forma, intrucat intre acestea
exista deosebiri calitative esentiale.
Forma sportiva este apreciata ca fiind un aspect de ordin calitativ si este
conditionata de gradul de antrenament, avand o durata limitata in timp.
Varful de forma sportiva reprezinta un aspect calitativ superior, un fenomen de stare
subiectiva de scurta durata. Exista parerea ca varful de forma sportiva este, inainte de
toate, un fenomen psihologic care depinde de atitudinea sportivului fata de competitie.
Forma sportiva este un fenomen eminamente particular, care nu se supune nici
unei generalizari, diferentele individuale ale atletilor avand rolul determinant.Forma
sportiva este considerata si ca un indicator al temeiniciei gradului de antrenament, dar
punerea in forma nu inseamna o modificare radicala a acestuia. Nu intotdeauna
imbunatatirea gradului de antrenament atrage dupa sine si cresterea formei sportive.
Aceasta este influentata de o multitudine de factori. In primul rand trebuie amintiti
factorii planului motric. Aici se remarca cu prioritate capacitatile fizice mai precis nivelul
calitatilor motrice in legatura cu conceptia de pregatire si mijloacele utilizate. Astfel,
intereseaza in mod deosebit care sunt caracteristicile fortei, vitezei, rezistentei in etapa
premergatoare obtinerii formei sportive.

II. Realizarea formei sportive si mentinerea ei

Atingerea varfului de forma pentru o competitie este un fenomen complex si
sportivul nu poate realiza acest lucru instantaneu, ci in mod secvential si cumulativ.
Sportivul trebuie sa treaca prin alte stari de antrenament inainte de a ajunge la varful de
forma.
Un sportiv care a atins un grad inalt de pregatire este un individ care a atins un
nivel inalt de pregatire fizica si si-a perfectionat toate calitatile biomotrice cerute
de sportul sau proba respectiva. Cu cat este mai inalt gradul de pregatire, cu atat mai
inalta este eficacitatea sportivului.
Cand gradul de pregatire este mic, celelalte stari de antrenament sunt afectate
negativ, ceea ce face sa scada forma sportiva si implicit varful de forma. Gradul de
pregatire poate fi general, ceea ce semnifica o mare adaptare la diferitele forme de
pregatire, si poate fi specific, ceea ce inseamna ca sportivul s-a adaptat la cerintele
specifice ale antrenamentului din sportul respectiv. Pe aceasta baza solida sau grad de
pregatire din timpul fazei competitionale sportivul atinge starea formei sportive.
In timpul fazei competitionale, sportivii afirma deseori ca sunt sau nu intr-o forma
buna. Starea de forma sportiva este o prelungire a gradului de pregatire, in care sportivii
pot performa si pot atinge rezultate apropiate de capacitatea lor maxima. Aceasta stare de
antrenament de importanta capitala, care este realizata ca urmare a programelor de
pregatire specializate, poate precede sau poate include procesul prin care se ajunge la
varful de forma la competitia principala a anului.
Starea de forma sportiva este baza de la care sportivul incepe ascensiunea spre
varful de forma. Varful de forma, fiind forma sportiva cea mai inalta, conduce la cea mai
buna performanta a sportivului intr-un an. Este o stare din antrenament temporara, in care
eficienta fizica si psiholog : atinge cotele maxime iar nivelul pregatirii tehnice si tactice
este optim. in timpul acestei stari de antrenament, capacitatile fiziologice si adaptarea
anatomica sunt, de asemenea maxime, coordonarea neuromusculara este perfecta. Varful
de forma este o stare biologica superspeciala, caracterizata printr-o sanatate perfecta, o
stare fiziologica optima, exprimata printr-o adaptare rapida la stimulii de antrenament si
o viteza buna de refacere dupa un antrenament sau competitie.
Organismul sportivului reflecta o stare inalta de sinergism functional (actiune
conjugata), in care organele si sistemele coopereaza in atingerea eficientei optime si a
celei mai inalte performante posibile. Caracteristicile biologice ale varfului de forma
variaza conform specificitatii sportului . Din punct de vedere psihologic, varful de forma
este o stare de disponibilitate pentru actiune, cuplata cu o excitatie emotionala intensa .
Este de asemenea, o stare de analiza obiectiva si subiectiva la toate nivelurile de
integrare si adaptare la principala competitie (Serban 1979). Aspectele obiective ale
varfului de forma se refera la capacitatea sistemului nervos de a seadapta repede si
eficient la stresul competitiei.
Aspectele subiective, pe de alta parte, se refera la increderea in sine a sportivului,
nivelul motivatiei si perceperea sinergismului motric si biologic. O insusire importanta a
varfului de forma pare a fi capacitatea sportivului de a tolera diferitele grade de frustrare
care survin inainte, in timpul si dupa competitie.
Pentru a facilita acest lucru, antrenorul poate modela mai multe lectii de
antrenament pentru a crea circumstantele psihologice specifice competitiei principale.

Similar, participarea la diferite competitii in timpul fazelor precompetitionala si

competitionala mareste capacitatea sportivului de a face fata frustrarii. Varful de forma
este o stare de antrenament speciala, caracterizata de o adaptare inalta a SNC, armonie
motrica si biologica, motivatie puternica, capacitatea de a face fata frustrarii, acceptand
riscul implicit al competitiei, si o incredere mare in sine. Programul competitional este
un factor important pentru periodizare si deci si pentru varful de forma.
Numarul de varfuri de forma intr-o faza competitionala este determinant pentru
atingerea varfului de forma. Rezultatul tuturor factorilor care faciliteaza sau afecteaza
varful de forma nu este o linie constanta, orizontala. in consecinta, curba formei sportive,
care este un platou pe care se construiesc varfurile de forma, este ondulatorie. Evolutia
in urcare si in coborare a curbei depinde de fiecare factor separat. Varful de forma sau
performanta de varf a anului are loc cand antrenorul combina toti acesti factori in mod
corespunzator.
De-a lungul fazei competitionale pot fi doua sau patru competitii importante, care
nu sunt distribuite egal sau in ordinea importantei. Desi sportivul a avut o scurta etapa de
descarcare pentru a mari supracompensarea, integrarea tuturor factorilor care faciliteaza
varful de forma a fost facuta doar pentru cele trei competitii importante. Cat priveste
randamentul de efort si excitabilitatea celulei nervoase, ar fi imposibil sa se atinga varful
de forma la majoritatea competitiilor. O astfel de abordare ar duce la epuizare; Pavlov
(1927) o numeste inhibitie de protectie. in aceste situatii, celula se protejeaza impotriva
completei epuizari nereactionand la stimulii externi sau ai competitiei. Prin urmare, orice
asteptare a unei performante de exceptie spre sfarsitul fazei competitionale poate fi
nerealist

III. Durata formei sportive

Este n medie de 4-6 sptmni, atunci cnd este rezultanta unui antrenament
planificat raional pe o etap de 3-5 luni. Experiena practic a demonstrat c sportivii
sntoi i cu un nalt grad de antrenament pot obine ntr-un ciclu anual 2 vrfuri de
form sportiv, excepional 3.
Condiia esenial este ca ntre primul vrf de form i urmtorul s urmeze o
etap de pregtire de minimum 3 luni i starea de sntate psiho-fizic s fie
corespunztoare.
Perioada necesar intrrii n form pentru sporturile(probele) predominant
anaerobe este n medie de 3 sptmni, pentru cele de anduran de 5 sptmni iar
pentru cele mixte de 4 sptmni. Ceea ce se petrece n unele sporturi(tenis de cmp),
care realizeaz performane pe ntreg parcursul anului nu reprezint dect existena unui
grad de antrenament nalt, de regul prin jocuri.

IV. Pierdearea formei sportive

Forma sportiv se pierde dup 4-6 sptmni, n mod excepional 8, urmnd o
ieire din form, previzibil, chiar dac sportivii cu ndelungate stagii de activitate mai
pot nc obine rezultate sportive bune, 2-3 sptmni printr-o mobilizare excepional i
o motivaie deosebit. Primele semne de ieire din form apar la nivelul scoarei
cerebrale(specialitii le evideniaz pe EEG).
Alteori procesul de antrenament este voit orientat pentru ieirea din forma
sportiv prin scderea volumului i intensitii efortului, scderea pn la 0 a efortului
specific; trecerea la forme de odihn activ i refacere, dezantrenare neuro-pshic.
Asemenea scoateri voite din form au loc dup competiiile de obiectiv ale anului,
trecndu-se la refacere.
Alteori pierderea formei sportive se face involuntar, la aceasta contribuind
urmtoarele situaii: afectarea strii de sntate-n special boli infecioase sau
traumatisme care necesit imobilizri n aparate gipsate mai mult de 2 sptmni,
nclcri ale regimului igienic de via sportiv-odihn insuficient, refacere insuficient,
excese sexuale, de tutun i cafea, dopajul, alimentaia excesiv, vicioas, variaii brute
ale mediului geografic n care se practic antrenamentele-variaii de altitudine i de fusuri
orare, variaii climatice: cald, frig, ploi, stri conflictuale de orice natur(la coal sau n
familie, la club sau la echipa naional), participarea la competiii solicitante, cu miz fr
o pregtire adecvat sau participarea la astfel de competiii cu puine zile naintea
competiiei de vrf(sportivul ajunge la competiia de vrf, n condiiile expuse mai sus,
obosit, fr for, scos din form).
Aici revine rolul pedagogului care trebuie s stpneasc att obinerea formei
sportive la momentul dorit(competiia major), ct i scoaterea voit din form conform
planului de pregtire. Tot antrenorul, dar mpreun cu medicul sportiv, trebuie s sesizeze
momentele critice nevoite, de scoatere a sportivului din form i s acioneze unitar
mpreun cu sportivul pentru diminuarea rolului negativ al factorilor aleatori care pot
afecta forma sportiv.

V. Bibliografie
1. Alexe ,Nicu - Antrenamentul sportiv modern , Bucuresti
2. Dragnea, Adrian - Teoria antrenamentului sportiv . Ed. Didactica si Pedagogica
R.A.Bucuresti , 1996
3. Demeter, Andrei - Fiziologia educatiei fizice scolare , Ed. Sport-Turism,
Bucuresti,1981