Cantecul meu tiganesc In vis mi se nazar focuri galbene Si mormai ragusit: "Dupa un timp, dupa o vreme Dimineata-i mai

inteleapta!" Dar nici ea nu e ca lumea. Nu mai e bucuria de-altadata C iar daca fumezi intre mese, C iar de bei ceva ametitor.

In crasme - postavul verde si servete albe. Saracii, mascaricii, aici se simt ca-n rai !u-ca pasarea intre gratii. In biserica pluteste un iz greoi, e semiintuneric Diacii prizeaza tamaie. Nu nici in biserica nu-i totul nu, nu e cum ar trebui! "rc pe munte gafaind #oate apare ceva $colo sus e un arin, iar sub munte sta un visin. %acar povarnisul de l-as acoperi, Cat m-as mai bucura! De-ar mai fi si ceva in plus

&ot nu-i asa cum trebuie sa fie! %erg pe camp de-a lungul raului 'umina-intuneric, Dumnezeu nu e! Intinderea curata, de albastrite-i plina, insa drumul e cam lung. 'anga el e o padure pustie "nde misuna (aba-Cloanta iar la capat, vai! !safodul cu toporul.