Poetului Poete, s nu caui la dragostea mulimii, Cci zgomotul de slav va trece-ntr-un minut, Vei auzi judeul si rsetul prostimii,

Dar s rami ca stnca posomort, tcut. Esti crai: trieste singur. Pe slobodul tu drum Te du, unde te cheam al minii tale zbor, Desvrseste-i roada gndurilor de dor Si n-astepta rsplata a trudei nicidecum. Ea este-n tine. Tu-i esti naltul tu jude Ce aspru-i hotrste al muncii tale pre. Esti mulumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci Copilroasa gloat huleasc-te-n zadar Si clatine-i temeiul sfintitului altar Si pngreasc-i vatra naltei tale munci.