Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DPDV Edward.
DPDV Bella
Capitolul 2
DPDV Edward
DPDV Bella
DPDV Edward
DPDV Bella
DPDV Edward
DPDV Bella
DPDV Alice
DPDV Bella
DPDV Edward
DPDV Jasper
DPDV Bella
DPDV Rachel
DPDV Edward
DPDV Rachel
DPDV Bella
DPDV Jacob
DPDV Bella
DPDV Edward
DPDV Bella
DPDV Jacob
Capitolul 8
DPDV Bella
DPDV Jacob
DPDV Edward
DPDV Jasper
Capitolul 10
DPDV Bella
DPDV Edward
Capitolul 11
DPDV Edward
DPDV Bella
-Edward, trebuie sa vorbim, i-am spus enervandu-ma pe loc. Cum
ai putut sa-mi ascunzi asta?
-Bella, lasa-ma sa iti explic. Inca esti slabita si nu vreau sa ne
certam, incerca sa o ia inainte. Dar stiam ca are dreptate. Trebuia sa-
mi povesteasca cum a murit copilul meu din cauza lui Jacob. Cum
Doamne iarta-ma s-a putut intampla asa ceva?
M-am ridicat incet, incercand sa stau in sezut dar nu am reusit.
Edward mi-a pus cateva perne la spate sa stau putin mai ridicata si s-a
postat in fata mea masurandu-si cuvintele., cu atentie.
A inceput sa-mi povesteasca amanuntit ce s-a intamplat dupa ce
observasem ca Anthony disparuse. Ascultam stiind ca nu mai pot
schimba nimic, indiferent ce ar fi Anthony nu se mai intoarce. Anthony.
-Unde mi-e copilul?simtind panica raspandindu-se rapid.
-Pai, Alice si Esme l-au luat cu cateva minute inainte sa te
trezesti tu. Ii era foame, spunea Alice.
-Vreau sa-mi raspunzi sincer la cateva intrebari, i-am spus
simtind lacrimile cum ameninta sa iasa din ochii mei sis a nu se mai
opreasca niciodata.
-Bineinteles Bella, orice a fost raspunsul lui.
-Ma iubesti? Intai ce era mai important.
-Mai mult decat e posibil, mi-a raspuns automat.
-Atunci Jacob e al meu, eu imi voi rezolva problemele cu el dupa
ce ma vei schimba in vampir. Ma vei schimba nu?
-Da, a balbait raspunsul incurcat de afirmatia mea de neclintit.
-Acum, spune-mi. L-ati inmormantat pe Anthony? Am spus cu
vocea sparta si am lasat lacrimile sa cada, nu imi mai pasa, trebuia sa-
mi plang copilul.
-Noi nu, ei l-au ingropat. Langa tatal tau, Bella.
-Bun, acum adu-mi copilul. Am nevoie de el. Edward a si iesit pe
usa cand inca nu terminasem propozitia.
Nu am fost la inmormantarea propiului meu copil. Ce fel de om
sunt? Nu as fi putut sa-l privesc mort nici intr-un milion de ani, nu ma
puteam rani in halul asta, mi-as fi pierdut mintile pe loc. Dar n-am fost
acolo in ultimele lui clipe pe pamantul asta.
Edward s-a intins langa mine si mi l-a dat pe baiatul nostru. Ne-a
luat in brate, imi stergea lacrimile care nu conteneau sa sa opreasca si
m-a sarutat usor pe obraz.
-Te iubesc Bella, nu-mi imaginez ce e in sufletul tau, dar eu tot te
iubesc.
-Stiu am soptit, mangaind fata mica a ingerasului din bratele
mele.
Doua zile au trecut repede, simtindu-ma mai bine cu Edward si
cu restul familiei. In dimineata aceea m-am hotarit. Stiam ce am de
facut. Aveam un plan clar in minte, tot ce trebuia sa fac era sa am
rabdare. Intai voi merge la morman-tul lui Anthony.
-Bella inca nu te-ai refacut, de ce nu mai ai putina rabdare?
Incerca Edward sa ma convinga desi stia ca nu are nicio sansa.
-Edward nu ma poti opri sa merg sa pun o floarea la mormantul
fiului meu. Daca mergi cu mine sau nu, e treaba ta dar eu ma duc, am
spus raspicat.
M-am imbracat si cu toate ca aveam unele dureri Carlisle imi
administra calmante din doua in doua ore. Nu era nevoie dar m-am
razgandit imediat ce m-am gandit pentru ca ma simteam rau cu ele,
dar fara calmante?
M-am strambat putin si Edward m-a luat in brate pana la masina.
Am mers cu ochii inchisi tot drumul amintindu-mi de primele zile de
viata ale lui Anthony. Acum opt ani si acum. Atat de multe s-au
schimbat. Atat de multe as fi schimbat acum.
Capitolul 12
DPDV Bella
Cand m-am oprit in fata mormantului si am vazut poza de pe
piatra funerara, toate clipele petrecute alaturi de Anthony m-au navalit
ca o avalansa. Era prea mult de suportat. Am cazut in genunchi si l-am
oprit pe Edward sa vina langa mine facandu-i semn cu mana.
Copilul meu cu trupul neschimbat si gatul frant de un monstru.
Un monstru care a fost ajutat de tatal lui.
-Iarta-ma, Anthony ca nu am fost acolo, am soptit printre suspine
rugandu-ma ca el sa ma auda. Mi-e atat de dor de tine, atat de dor.
Continuam sa vorbesc povestindu-i despre fratiorul lui, care era la fel
de frumos ca el.
Am ridicat privirea spre Edward si l-am vazut ca isi tinea fata in
pumni. Daca ar fi putut ar fi plans alaturi de mine.
-Edward, l-am strigat incet.
M-a luat in brate imediat si incerca sa linisteasca tremurul care-
mi strabatea corpul strangandu-ma in brate.
-Iarta-ma Bella, iarta-ma ca am venit in viata ta asa, iarta-ma ca
ti-am omorit copilul, asta nu s-ar fi intamplat daca..
L-am oprit punandu-i un deget pe buze.
-Nu mai spune asa ceva, singurul vinovat e Jacob. Nu tu, acum tu
ma tii sanatoasa pentru copilul nostru, asta e tot ce conteaza.
Am stat acolo mult timp, asteptand poate sa vina cineva sa-mi
spuna ca totul e o gluma proasta. Era incredibil cat de multe vieti au
fost schimbate sau curmate in ultimele luni. Aparitia lui Edward,
separarea de Jacob, moartea lui Anthony si nasterea celui de-al doilea
copil al meu. Trebuia sa merg inainte pentru el. Pentru ei. Ei sunt tot ce
conteaza de azi inainte.
-Hai sa mergem, am spus incet si ne-am ridicat amandoi
indreptandu-ne spre masina.
Edward a pornit masina si eu ma uitam pe geam numarand
copacii care treceau pe langa noi. Era primavara. Inca frig, dar era
primavara. Mugurii copacilor erau mici si inghetati pe crengile
posomorate ce atarnau asteptand probabil sa se rupa.
Cand Edward a oprit la un stop, ceva de pe trotuar mi-a atras
atentia. Un copil cazuse in genunchi, avea cinci sau sase ani. Mama lui
il ridicase si incerca sa opreasca lacrimile de crocodil care ii cadeau din
ochii verzi. Semana atat de mult cu Anthony. Ce durere, crestea incet
marind gaura prezenta din inima mea. Nu pot. Nu mai pot continua
asa. Asta trebuie sa se sfarseasca acum. Am sa-mi pierd mintile
suspinand atat dupa el, desi stiam ca nu pot face nimic.
-Edward, vreau sa ma schimbi, am spus dintr-o rasuflare
facandu-l sa incremeneasca.
-Bella, eu…ce ti-a venit?
-Edward vorbesc serios, vreau sa ma schimbi acum. Eu nu pot
continua asa.
-Dar Bella, mai stai putin sa….
-Sa ce? Sa se mai intample inca ceva care-mi va sfasia sufletul?
M-am dat jos din masina trantind nervoasa portiera.
-Nu ma vrei? Asta e? l-am acuzat furioasa.
-Bella, cum poti crede asa ceva? A spus ridicandu-si mainile in
defensiva.
-Edward, m-ai lasat sa am o viata umana, am avut-o si uite ce s-a
ales de ea. Nu mai pot pierde nimic. Nu mai pot astepta. Tu vei pune
capat acum suferintei mele, vei face ce ar fi trebuit sa faci acum opt
ani. Sa fiu om mi-a fost de ajuns, am spus incheindu-mi discursul cu
lacrimile pe fata.
Edward a dat usor din cap, m-a luat de mana si m-a condus la
masina. A pornit si a plecat cu viteza spre casa. In trei minute am ajuns
acasa. Cu o viteza inumana s-a dat jos din masina si mi-a deschis
portiera tragandu-ma cu forta in bratele lui.
M-a sarutat cu o pasiune dezlantuita facandu-ma sa ametesc si
sa nu-mi mai stiu sirul gandurilor.
-Te iubesc Bella, asa va fi intotdeauna, mi-a spus la ureche si cu
buzele cobora incet spre gat. Ne vedem in trei zile.
-Sa ma astepti, am bombanit incoerenta.
Si Edward m-a muscat.
DPDV Edward
DPDV Bella
DPDV Bella