Era odat o capr care avea trei iezi.

Iedul cel mare i cu cel mijlociu dau prin b de obraznici ce erau; iar cel mic era harnic i cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mn i nu seamn toate unul cu altul". ntr-o zi, capra cheam iezii de pe-afar i le zice: - Dragii mamei copilai! Eu m duc n pdure ca s mai aduc ceva de -a mncrii. Dar voi ncuiei ua dup mine, ascultai unul de altul, i s nu cumva s deschidei pn ce nu-i auzi glasul meu. Cnd voi veni eu, am s v dau de tire, ca s m cunoatei, i am s v spun aa: Trei iezi cucuiei, Ua mamei descuiei! C mama v-aduce vou: Frunze-n buze, Lapte-n e, Drob de sare n spinare, Mlie n clcie, Smoc de flori Pe subsuori. Auzit-ai ce-am spus eu? - Da, mmuc, ziser iezii. - Pot s am ndejde n voi? - S n-ai nici o grij, mmuc, apucar cu gura nainte cei mai mari. Noi suntem odat biei, i ce-am vorbit odat vorbit rmne.