Persoanele nevrotice se doeosebesc de ceilali indivizi prin reaciile lor. Nevroza implic o deviaie de la normal.

Nevroza manifest urmatoarele simptome: fobii, stari de depresie, tulburari fizice funcionale etc. De asemenea, persoana nevrotic manifest tulburri n relaiile cu ceilali oameni, in special cu persoanele de sex opus. Se mai poate observa i o anumit rigiditate n reacii care determin lipsa de felxibilitate, nevroticii sunt incapabili s acioneze diferit n situaii diferite. Persoana nevrotic are tendina de a fi tot timpul suspicioas, indiferent de situaie i este mereu nehotrt n ce privete luarea unei decizii importante. Nevroticul are impresia ce el nsui este barier n cale propriei fericiri. Factorul comun pentru toate nevrozele l reprezint strile de anxietate i mecanismele de aprare constituite mpotriva acestora. Deoarece anxietatea este motorul care pune n micare procesul nevrotic i l perpetueaz .Nevroticul nu numai ca mprtete temerile comune cauzate de pericole exterioare (catastrofe naturale), de formele de relaii sociale (incitare la ostilitate din cauza reprimrilor, nedrepti) sau cele din tradiia cultural (frica de demoni, frica de violare a tabuurilor), ci, ncearc temeri care cantitativ i calitativ deviaz de la acelea ale modelui social.Persoana nevrotic este o persoan care sufer n permanen, uneori nevroticul nsui nu este contient de faptul c sufer. Conform lui Freud, caracteristica esenial a nevrozei este prezena unor tendine conflictuale n planul existenei, de a cror prezen nevroticul nu este cotient, dar tie c are o problem i ncearc s gseasc niste soluii de compromise. Nevroticul se deosebete de cellalte persoane prin fapul c conflictele lui sunt mai acute i mai intense dect n cazul celorlalte persone. Nevroticii manifest o nevoie extrem de a se simi apreciai i iubii de persoanele care le sunt apropriate. n acelai timp exist o disproporile ntre dorina lor de afecine i capacitatea proprie de a se manifesta afectiv. Ei pot avea pretenia s fie bgai n sem de ei din jur i n acelai timp s aib o mare lips de consideraie pentru ceilali. Aceast contradicie nu este mereu evident. Nevroticul poate prea gata s sar n ajutorul cuiva, dar aceast atitudine nu este spontan, ci el acioneaz forat. Alturi de nevoia de afeciune, insecuritatea este o alt caracteristic specific nevroticilor. Acetia manifest un anumit sentiment de inferioritate i o lips de adecvare a comportamentului. Astfel, individul nevrotic are impresia ca este incompetent, stupid, neatractiv, i aceste convingeri pot fi prezente fr a avea nici o baz n realitate. Spre exemplu, persoanele foarte inteligente se pot considera stupide i proaste sau femeile cele mai frumoase pot avea impresia c sunt neatractive. Nevroticii au o tendina de a a-i impresiona pe ceilali i de a se pune n valoare, de aceea caut sa aib lucruri care ofer prestigiu n societate cum ar fi: banii, posedarea femeilor, anumite lucruri scumpe, cltoriile, cunotine de erudite etc. O alt caracteristic specific nevroticilor const n manifestarea a numeroase inhibiii n privina propriilor dorine sau n cerine, n exprimarea unei opinii sau critici ntemeiate, n selectarea oamenilor cu care doresc s se asocieze, n contactul cu semenii etc. Aceste inhibiii se refer la a ti ce vor: dificulti n luarea deciziilor, n formarea opiniilor, n a ndrzni s-i exprime dorinele care privesc beneficial propriei persoane. Persoanele nevrotice manifest incapacitatea de a elabora un plan, fie c este vorba de o cltorie sau de un proiect n viaa personal, nevroticii se las la voia ntmplrii chiar i n ce privete alegerile importante cum ar fi cariera sau cstoria. Acetia nu au o concepie clar despre ceea ce doresc n

via, ci se orientez dup anumite temeri nevrotice, spre exemplu, strng bani pentru c se tem de srcie sau au numeroase aventuri amoroase deoarece se tem s se implice ntr-o relaie serioas. Neuroticismul se refer la tendina unor indivizi de a se ngrijora frecvent, de a reaciona cu uurin cu emoii negative n situaii stresante (se enerveaz, se sperie, plng uor) sau de a se simi vulnerabili n faa stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile s dezvolte de-a lungul vieii probleme de anxietate i depresie n general i au mai multe acuze somatice n perioade de stres. Facand o diferentiere intre personalitatea normala si personalitatea nevrotica - deci imatura, K. Horney spune ca personalitatea normala desi se supune temerilor si defenselor din societatea in care traieste, in general va fi capabila sa-si valorifice potentialitatile si sa se bucure de satisfactiile pe care i le ofera viata. Persoana normala este capabila sa traga maximul de profit din posibilitatile pe care i le ofera societatea ea nesuferind mai mult decat este inevitabil sa sufere . Nevroticul dimpotriva sufera in permanenta. Pentru scaderea insecuritatii, a fricii, a sentimentului de inferioritate, a slabiciunilor mai ales, personalitatea nevrotica cauta sa castige si sa-si impuna mai apoi puterea si prestigiul personal. Lupta omului normal pentru putere sau pentru a depasi un obstacol este generata de forta pe cand cea a nevroticului este generata de slabiciune . Cand persoana normala considera ca este mai intelept sa cedeze, sa se resemneze oarecum, persoana nevrotica lupta in continuare pentru a se proteja de propria neputinta. Lupta nevroticului pentru putere serveste ca protectie impotriva pericolului de a se simti sau a fi privit ca o cantitate neglijabila. Nevroticul considera slabiciunea nu numai ca pe un pericol ci si ca pe o dezonoare. El ii clasifica pe oameni in " puternici" si "slabi ", admirandu-i pe primii si dispretuindu-i pe ceilalti. Se simte umilit daca are de recunoscut la sine existenta vreunei temeri sau inhibitii astfel dispretuindu-se ca nevrotic si dorind sa tina in secret faptul acesta . Multi dintre cei care doresc sa aiba cu orice pret dreptate, orgoliosii care nu cedeaza sint nevrotici nu maturi. El se mai dispretuieste si pentru faptul ca nu este capabil sa o scoata la capat singur cu nevroza sa. El se manifesta dorind cu orice pret sa aiba control asupra sa si a altora, neadmitand o intamplare care nu a fost aprobata de el. K. Horney atentioneaza ca aceste dorinte de control pot fi reprimate astfel incat nici persoana nici ceilalti sa nu-si dea seama de ele; dar aceste se vor repercuta in plan somatic. Daca personalitatea matura se caracterizeaza printr-o capacitate de autonomie si independenta personala, prin spirit critic si autocritic, personalitatea nevrotica imatura are ca atribute: dorinta imperioasa de a fi iubita, tendinta de confirmare si stradania de a avea succes cu orice pret. Persoana nevrotica alearga intotdeauna dupa fantoma iubirii. Nevroticul este in dilema vesnica de a fi incapabil de iubire si de a avea o trebuinta enorma de afectiune de la ceilalti - pe de alta parte. El nu isi da seama ca ostilitatile sale latente, cerintele sale perfectioniste sau sensibilitatea sa morbida fac ca relatia lui sa fie nesatisfacatoare. El nici nu are capacitatea de a ceda mai ales intr-o relatie de dragoste care implica intotdeauna capitulare. Cu cat individul este mai incapabil de asemenea cedare, cu atat mai nesatisfacatoare vor fi relatiile sale de dragoste . Nevroticul sufera de mania perfectiunii partenerului, de aceea toate relatiile sale se sfarsesc prost.

Ca nu exista sentimente de afectiune veritabile vrednice de incredere se vede din reactia imediata ce are loc de indata ce vreo dorinta nu este indeplinita. Unul din factorii esentiali ai iubirii este trainicia sentimentului ceea ce la nevrotic nu exista. El este indiferent fata de personalitatea celuilalt, fata de particularitatile, dorintele partenerului. Indiferenta este expresia ostilitatii fundamentale fata de oameni al carei continut este de cele mai multe ori dispretul si invidia. Nevroticul il foloseste pe celalalt ca pe o jucarie dar el nu stie acest lucru si se considera victima cand partenerul nu-i indeplineste dorintele. Nevroticul nici nu doreste a fi constient de ostilitatea sa pentru oameni, pentru ca altfel ar fi normal sa nu mai doreasca afectivitatea lor, ceea ce totusi n-ar dori. O alta dificultate in calea satisfacerii foamei de iubire este neincrederea. El este incapabil sa accepte afectiunea celorlalti. Neincrederea suscita suspiciune si frica, nevroticul fiind ferm convins ca nimeni nu-l poate iubi. Daca nimeni nu-l poate iubi (pentru ca el asa gandeste), atunci se inchide in carapacea orgoliului devenind insensibil. Convingerea de a fi neiubit este aproape de a fi inrudita de incapacitatea de a iubi. Este o reflectare constienta a acestei incapacitati O alta expresie a trebuintei de afectiune este cautarea iubirii neconditionate. Doresc sa fiu iubit pentru ceea ce sunt si nu pentru ce fac. Aceasta dorinta este normala la orice persoana matura, dar la nevrotici este exacerbata. Orice critica pentru nevrotic este o catastrofa, considerand ca partenerul isi retrage dragostea fata de el. Cerinta lui de a fi iubit neconditionat implica si nonavantajarea celuilalt. Aceasta dorinta este necesara pentru ca orice avantaj sau satisfacere a celuilalt genereaza suspiciune, nevroticul considerand ca celalalt il place numai de dragul acelui avantaj. Aceste dorinte perfectioniste deriva din lipsa nevroticului de a fi el singur responsabil pe viata lui. El nutreste convingerea ca totul trebuie sa-i fie dat din afara, intreaga responsabilitate pentru viata sa revenind celorlalti nu lui. Nevroticii sunt foarte sensibili la orice respingere sau refuz oricat de slabe ar fi acestea. Refuzul se soldeaza cu acte de furie, dar conexiunea intre sentimentul de a fi refuzat si iratibilitate ramane inconstient. Frica de respingere, daca este traita la maxim, poate duce la evitarea de a se expune oricaror posibilitati de refuz . Teama de refuz poate duce la o serie de inhibitii de ordinul timiditatii. Astfel persoana nu-si va exprima nici un fel de sentiment pozitiv (dragoste, recunostinta, pretuire), preferand sa para mai dura decat in realitate. Timiditatea serveste drept aparare impotriva expunerii la refuz. Convingerea de a nu fi iubit se inscrie in acest tip de aparare. Teama de refuz impiedica pe cineva sa cunoasca sentimentele celuilalt. Se observa ca afectivitatea are rol important in dezvoltarea personalitatii mature. Acest lucru l-au subliniat si Maslow si Allport in caracterizarile lor cu privire la personalitatea matura, afectivitatea punandu-se in evidenta in caracteristicile: sentimentul social, relatii sociale profunde, raportarea calda a eului la ceilalti si securitatea emotionala (autoacceptarea). http://valipovesteaunuiom.blogspot.ro/2011/08/personalitatea-matura.html