PURGATORIUL

Purgatoriul propriu-zis are trei pri deosebite: cea dinti e a celor ce au iubit rul (trufai, pizmtarei i mnioi), ce umplu primele trei cercuri; a doua e a celor ce au iubit pra puin binele venic, care stau n al patrulea cerc; a treia e a celor ce au iubit prea mult bunurile pmnteti (zgrcii i risipitori, lacomi i desfrnai, mprii n cele din urm trei cercuri. Pe culmea Purgatoriului e Raiul pmntesc, un codru des i viu, nflorit tot, vdit antiteza la pdurea slbatic din Infern. Vai, biei cretini trufai, fpturi rpuse, cari, orbi de ochii minii noastre, vrem la el s-ajungem pe crri opuse, voi nu vedei c numai viermi suntem, nscui spre-a deveni ceretii fluturi ce zboar slabi la judele suprem? Ce-umblai fuduli prin nalte-aa inuturi, o, voi, insecte nc nedepline ca viermii-acei rmai ntru-nceputuri?

TRUFIA

Fragmentul propune tema cltoriei, ns privit dintr-un unghi moralizator, cci cltoria n care pornesc cei drepi este ntrerupt, mpiedicat de pctoi, de trufai, care, asemnai cu nite insecte nedepline, duntoare, intervin n bun dezvoltare a credincioilor, a oamenilor coreci ce vor s evadeze din lumea mic, a viermilor, i s ajung s i ating elurile, precum fluturii ating cerul cu aripile lor (vrem la el s-ajungem pe crri opuse*...+numai viermi suntem/nscui spre-a deveni ceretii fluturi,/ce zboar slabi la Judele Suprem). n literatura romn, l putem aminti pe Hagi Tudose, n oper ce i poart numele, scris s Barbu tefnescu Delavrancea, deoarece zgrcenia de care personajul ddea dovad l fcu s pun pe primul loc averea pe care o deinea, n cele din urm, trufia fiind conturat tocmai prin comportamentul btrnului de-a lungul vieii sale, comportament ce i-a plasat moartea pe un morman de bani. Un alt exemplu ce pune n lumina trufia poate fi Stanica Raiu, din Enigma Otiliei, de George Clinescu, ntruct acesta tie s se strecoare n casa lui Mo Costache, ns cu scopul de a-i ndeplini unicul el, acela de a-i obine averea, de a avea ct mai muli bani. Totodat, el recurge i la furtiaguri n timp ce btrnul era pe patul de moarte, ncercnd s i nsueasc o sum de bani care, bineneles, nu i aparinea. Aceste fapte nu numai c l nscriu n rndul personajelor negative, ct i c i definesc trsturile omului n continuu nesatul de avere.

Bibliografie: Aligheri, Dante, Divina comedie, Editura Gramar, Bucuresti, 2010