Sunteți pe pagina 1din 3

Curs II Cateva modele de politici sociale.

Importanta statului bunastarii

Richard Titmuss si modelele de politici sociale

Unul dintre esentialii parinti ai disciplinei politicilor sociale a fost britanicul Richard Titmuss, fost profesor de social administration (disciplina precursoare a politicilor sociale), la London School of Economics. Acesta a aratat o daruire deosebita in subiecte de genul justitiei sociale si egalitatii, care devin central disciplinei politicilor sociale. Povestea personala de viata a lui Titmuss l-a impins spre a cerceta academic astfel de teme care au contribuit esential la discutia despre politicile sociale; a aratat o deosebita preocupare pentrua intelege de ce

inegalitatile sociale persista intr-un stat al bunastarii, precum Marea Britanie dupa anul 1945.

In viziunea lui Titmuss, existau doua modele ale statului bunastarii: Sistemul clasic al bunastarii care asigura educatia, servicii medicale si securitate sociala; Sistem al bunastarii de care beneficia mai ales clasa de mijloc. Acesta includea relaxare fiscala, sustinere pentru studii superioare, reduceri la creditele imobiliare.

Titmuss sustinea primul model, cel care oferea cetatenilor britanici cat mai multe servicii gratuite: considera ca acest model are rolul de a imbunatati viata indivizilor, la nivel general, in societate. De asemenea, in ceea ce priveste al II-lea model, considera ca acesta, impunand anticalitati, precum individualismul, concurenta, ar contribui la distrugerea bunastarii. Este evident interesul sau de a demonstra ca inegalitatile si injustitia sociala sunt nepotrivite unui stat al bunastarii. Schimbarea de paradigma, la nivelul anilor 70 atacul asupra statului bunastarii In anii 70 Titmussianismul este atacat din foarte multe directii, in conditiile in care devenise o viziune ultra-tehnicizata, care prezenta diversele servicii sociale din statul bunastarii si modul in care acestea trebuie prestate. Practic viziunea sa era una paternalista, de tip statocentrist.

Intrebarea care se punea era daca nu cumva intreaga abordare de a oferi astfel de servicii prin institutii ale statului era fundamental gresita? Odata cu aceasta intrebare se face trecerea de la administrarea de tip social la cea de politici sociale, inclusive la nivel de discutie academica in universitatile britanice. Ken Blakemore vorbeste, in Social Policy. An Introduction de doua tipuri de abordare critica la adresa statului bunastarii, din pct de vedere al politicilor sociale. Critica de tip cultural viza modul in care erau gandite serviciile sociale, cele de educatie, sanatate, etc., care puteau fi interpretate gandite pe fundamente sexiste, ca atare promovand inegalitatea la nivel de gen. Critica de tip politic (materialista) aduce intr-un punct comun Marxismul si gandirea politica de dreapta: socialistii considerau ca suportul social al statului bunastarii nu ajunge pana la cei saraci si cei aflati in situatii deoesebite, in timp ce doctrina de dreapta considera ca statul bunastarii era o povara incredibila asupra economiei capitaliste. Ca atare, considerau ca se ofera prea mult state welfare (suport social).

Ce a rezultat, ulterior, din modelul clasic al statului bunastarii

Dezbaterea dintre stanga si dreapta au consolidat perspectiv asupra modelului statului bunastarii in sec XX, atat in Europa, cat si in SUA. Modelul britanic, pornind de la faptul ca disciplina politicilor sociale fusese gandita ca independenta (de sociologie sau stiinte politice), a fost unul de succes, dovedind ca abordarea de la nivelul statului (mai degraba decat de la nivelul initiativei private), este cea care poate avea eficienta. Cu toate acestea statul bunastarii a produs, la nivel de modele, efecte si influente pana la nivelul UE. C. Stefan prezinta foarte bine aceste modele in Politici sectoriale. Politici sociale. Cele doua perspective direct conectate la aceasta viziune cu origini britanice Linda Hantrais si Goran Therborn. Linda Hantrais arat c, n contextul politicilor sociale, n Uniunea European, se constat persistena unor deosebiri ntre trei tipuri de state ale bunstrii:

Continental, cu o baz ocupaional, beneficiile sociale fiind finanate prin contribuiile angajatorilor i angajailor; Nordic i anglo-saxon, (care asociaz Regatul Unit i Irlanda rilor scandinave), bazat pe cetenie (astfel spus, pe aa-numita acoperire universal) i finanat, n principal, prin sistemul de taxe i impozite); Sudic (specific Greciei, Portugaliei, Spaniei), avnd asemnri cu cel continental, fiind caracterizat prin rolul important al statului n finanarea proteciei sociale. (Linda Hantrais, 1995, Social Policy in the European Union, Houndmills and London: Macmillan Press, Ltd., p. 19-36). Gordon Therborn, clasific statele bunstrii dup dou dimensiuni: - nivelul garantrii drepturilor sociale; - orientarea spre piaa forei de munc i interesul pentru ocuparea deplin. De aici rezult patru categorii de state: State ale bunstrii puternic intervenioniste (politic social extins, angajamentul puternic de ocupare deplin); Ex.: Suedia, Norvegia, Austria, Finlanda. State ale unei slabe bunstri de tip compensatoriu (drepturi sociale generoase, angajamente reduse privind ocuparea deplin). Ex.: Belgia, Danemarca; Olanda; Frana; Germania, Irlanda. State ale bunstrii restrnse, orientate ns ctre ocuparea deplin (drepturi sociale limitate, dar un angajament industrial instituional ctre un omaj redus). Ex.: Elveia, Japonia. State ale bunstrii restrnse; orientarea ctre pia (drepturi sociale limitate, angajament sczut ctre ocuparea deplin). Ex.: Austria, Canada; Marea Britanie, Noua Zeeland. (Gordon Therborn, in Ch. Pierson, 1991, p.186)

Un model pentru Romania? C. Stefan considera ca un model ideal nu este posibil a fi impus in nicio tara; la fel se intampla cu Romania, unde nu modelele trebuie sa primeze ci politicile cat mai aproape de realitatea sociala si de actorii sociali.