1.Premise: In al doilea deceniul al secolului XIX, regimul fanariot era perceput ca fiind apasator.

Era evident ca acest regim nu mai corespundea societatii din Tarile Romane si perspectivelor lor. Perioada urmatoare Tratatului de la Bucuresti(16/28 mai 1812) devenise de nesuportat. In Obsteasca tanguire se observa cresterea oieritului de la 15 la 27 piastri, vinariciul de la 8 la 11 si dijmaritul de la 10 la 17 piastri in perioada 1814-1817. Mitropolitul era si el supus schimbarilor la fiecare inceput de domnie, demnitatea lui valorand mai putin de un milion de piastri. Tot in aceasta perioada se practica si un oarecare trafic de inaltare in ranguri boieresti. Astfel, societatea din Principate era afectata iar nemultumirile taranimii erau accentuate, in mod deosebit in 1820, cand se inregistra prezenta la judecata a sate intregi. Boierii s-au remarcat prin memorii si proiecte de reforma, fapt apreciat de Dimitrie Macedonschi, desi era adversar al boierimii care dorea o restructurare modernizata si, daca era posibil, inlaturarea dominatiei otomane, pastrandu-si pozitiile social politice. In Transilvania, lantul care a legat rascoala din 1784 de revolutia din 1848, nu a suferit vreo diminuare in preajma anului 1821. Se constata chiar o accentuare, datorata foametei din 1813, cresterii pretului granelor de la 80 la 513 grosi galeata in 1816 si a impozitelor marite. Revolutia din 1821 s-a produs pe un fond de agitatie, intr-un context general de nemultumire. Refuzul de a iesi la munca, fuga de pe mosii, rascoala pandurilor olteni din 1814-1815, framantarile de la Iasi, Barlad si Ploiesti din 1819 ca si lupta targovistenilor impotriva domniei, anuntau explozia anului 1821. La acestea se mai adauga si complotul condus de Mihail Gross din Tara Romaneasca in 1816 care urmarea jefuirea tagmei boieresti si cel al unui grup de arnauti , in 1819. Constituirea Eteriei la Odessa, in 1814, ca si numirea in fruntea ei a generalului Alexandru Ipailanti, dupa refuzul lui Capodistria, contribuie in mica masura la starea de efervescenta din Principate. Importanta a fost si aparitia lui Tudor Vladimirescu, conducator al pandurimii din Oltenia.(T. Vladimirescu era caracterizat ca fiind un om de statura mai mult decat de mijloc, cu talie bine pronuntata, fata blonda, mustata galbena, par castaniu, nici prea durduliu nici prea slab, cu barbie mica si care statea drept, tantos, cu vorba rastita si cu aer de comandant.) Tudor Vladimirescu, om la 40-50 ani, se ridicase din randul taranimii libere, invatase carte la curtea boierului Glogoveanu din Craiova, era implicat in comert si era de o desavarsita cinste si intransigenta. Tudor Vladimirescu, a fost inainte de toate un militar, luand parte la razboiul rusoturc din 1806-1812 si fiind numit locotenent in armata tarului Alexandru I. El era direct interesat de starea societatii in care vietuia, era constient de propria-i valoare si se manifesta ca un patriot, lucruri care au facut ca el sa fie numit de autoritati capitan de plai. 2.Obiectivele revolutiei: Obiectivul intern era instaurarea unei noi ordini economice, sociale, politice, obiectiv care nu era formulat pentru prima data in 1821. In ceea ce priveste obiectivul extern al revolutiei, acesta era obtinerea independentei care nu putea fi exprimata intr-un program destinat publicitatii.

3.Programul revolutiei: Cel mai important document programatic al revolutiei este cel intitulat Cererile norodului romanesc, cunoscut in doua variante redactate incepand cu prima jumatate a lunii februarie. Acest program continea rincipiile de baza ale unei noi ordini sociale, fiind prevazut principiul suveranitatii poporului care presupunea desfintarea legiuirii lui Caragea iar maririle birului puteau fi facute numai in caz de nevoie si aduse la cunostinta tuturor norozilor. Prin urmare, poporul suveran nu admitea nimic impotriva interesului sau, putand merge pana la pedeapsa capitala. Intr-un alt punct al programului aparea desfintarea privilegiilor de clasa care prevedea ca dregatoriile sa nu se mai dea cu bani. Aceasta desfintare a privilegiilor avea un corolar obligatoriu ce prevedea egalitatea in fata legii. Programul mai continea si reforme cu caracter revolutionar. Reforma justitiei spunea ca legile trebuiau sa fie o emanatie a vointei norodului iar dregatoriile sa fie acordate dupa merit. Reforma administrativa presupunea existenta unui aparat administrativ redus si eficace, cu un singur zapciu de plasa, lefuri usoare, inlaturarea slujbasilor camarii domnesti si desfintarea unor institutii vazute ca inutile. In ceea ce priveste scoala, se enunta extinderea retelei scolare pe cheltuiala bisericii. Era prevazuta si o reforma a armatei ce presupunea instituirea unei armate a tari, formata din 4000 panduri si 200 arnauti cu lefuri usoare platite de manastiri. Desfintarea vamilor interne, ca si reducerea vamii la granita era o revendicare a revolutiei burgheze. In privinta regimului politic, documentul pune in evidenta doua institutii de baza ale unui regim monarhic burghez: domnul cu putere ingradita si Adunarea norodului ca for legislativ. O alta prevedere era cea a improprietaririi taranilor, ca solutie a problemei agrare. Apar si alte documente care vin sa intregeasca Cererile norodului romanesc, precum Proclamatia de la Pades(23 ianuarie) care reprezenta o chemare la lupta a tuturor locuitorilor tarii. Pe langa aceasta, mai sunt proclamatiile din 16 martie, cea din 20 martie adresata locuitorilor Bucurestiului si cea din 23 martie catre locuitorii oraselor si satelor. 4.Pregatiri politice: In decembrie, dupa data de 25, Tudor Vladimirescu soseste in Bucuresti unde ia legatura cu boierii din opozitia pamanteana, evitandu-l pe Dimitrie Macedonschi, boieri ce l-au desemnat sa ridice poporul in arme. Tot pe linia pregatirilor politice, se formeaza o conducere provizorie dupa moartea lui Alexandru Sutu, in frunte cu mitropolitul Dionisie Lupu(Comitetul de Obladuire?). O chestiune importanta era cea a acreditarii lui Tudor Vladimirescu pentru acoperirea cheltuielilor initiale.