Cuvnt ctre cretinii ortodoci Despre omul cel ru

Omul cel ru
Era odat un om foarte ru care avea o barb lung de care se tot mpiedica atunci cnd mergea. ntr-o zi a gsit un scunel la marginea drumului, s-a aezat pe el i nu s-a mai ridicat. i plcea s se uite la oameni i s comenteze tot timpul, s le spun mici porcrele ca s-i supere. i atunci omul acela ru rdea i se bucura, iar ceilali erau suprai i furioi. Dar nu lua niciodat btaie, fiindc era btrn i oamenilor le era mil de el. Dei era aa de ru. Cum vedea o femeie mai urt sau un brbat cu burt sau chelie, le striga urto! sau burtosule! sau chelule! i i plcea foarte mult s-i vad nefericii. Deja oamenilor le era fric de el, dar n-aveau ncotro: pe-acolo mergea drumul i n-aveau cum s-l ocoleasc. Odat a trecut pe-acolo un copil i omul cel ru nu i-a spus nimic, fiindc era un copil bine fcut. Prea c n-are nici un defect, nimic de care s poi rde. Ei, a ncercat el, nu-i vorb s spun ceva, de exemplu drguule! sau minune mic! sau ce frumoas e viaa! dar i se prea aiurea s zic aa ceva, fiindc nu era nimic de rs n asta i nimeni nu s-ar fi suprat. Copilul avea nite ochi foarte limpezi i s-a uitat lung la omul cel ru, dup care a trecut mai departe. Iar omul cel ru a amuit. N-a mai fost n stare s scoat un sunet mult vreme. S-a uitat puin ntr-o oglinjoar de buzunar pe care-o avea la el tot timpul i s-a ntrebat ce-o fi vzut copilul acela la el de l-a privit aa de lung. N-a trecut mult timp i omul cel ru n-a mai vrut s fie ru. Simea aa, o plictiseal mare i nici o plcere cnd se uita la oamenii aceia care treceau pe drum. Aa c s-a hotrt s fie bun. i-a tiat barba cea lung i a descoperit c nu era aa de btrn pe ct crezuse. Era aproape un copil. Aa c a plecat i el pe drum, ca toi ceilali. Iar scunelul a rmas gol acolo, la marginea drumului.