STRESUL - INFLUENTA ASUPRA STARII DE SANATATE

ELISEI TACHE ANA-MARIA AMG ANUL II GR.B

Termenul de stres a fost introdus in medicina de Hans Selye in 1936.Savantul vienez a numit sindrom general de adaptare suma tuturor reactiilor care au loc in organism din cauza expunerii prelungite la stres. Sindromul are trei faze succesive:prima,de alarma,cu o reactie de stres acut care activeaza mecanismele de aparare ale organismului;a doua de rezistenta,in care organismul este implicat in lupta cu factorul stresant;a treia, de epuizare,care apare cand expunerea la stres se prelungeste anormal de mult,iar organismul nu mai poate mentine starea de rezistenta. Asadar,organismul supus la solicitari acute are o reactie de aparare,iar stresul excesiv poate duce la epuizarea rezervelor de energie. Manifestari ale stresului,de diferite tipuri si intensitati, sunt dintotdeauna, insa individul a fost privit diferit si reactiile sale cauzate de stres au fost catalogate diferit de-a lungul timpului. In antichitatea greaca comportamentul modificat din cauza stresului era pus pe seama influentelor zeitatilor, in epoca evului mediu oamenii reactivi major la stres erau posedati de diavol si pedepsiti.Acum, reactia cauza-efect ( stres- comportament diferit) este inteleasa si incadrata ca nefiind o stare de sanatate optima . Stresul actioneaza direct asupra hipofizei care activeaza glandele suprarenale si trimite semnale hormonale tuturor glandelor din sistemul enzimatic.Raspunul metabolic al organismului este producera de adrenalina:acest hormon pregateste organismul sa reactioneze,prin cresterea presiunii sangvine si a ritmului cardiac si pune la dispozitie mai multa energie care necesita un plus de miscare pentru a fi consumata.Suprasolicitarea are loc in interiorul organismului,in sistemul circulator,digestiv si nervos,ceea ce poate

provoca ulcer,hipertensiune,ateroscleroza,reactii alergice,astm,oboseala,insomnie etc. Un subiect foarte dezbatut este existentaunei posibile legaturi intre stres si crestera sau scadera incidentei riscului de aparitie a tumorilor mamare.Tumorile sanului sunt cel mai comun tip de neoplazie in randul femeilor;exista numeroase studii care au confirmat ca aceste tumori sunt legate de productia hormonala,in special concentratia mare de estrogeni.Au fost publicate doua studii-unul finlandez si unul suedez cu rezultate complet diferite.Conform studiului finlandez, nu exista nicio legatura intre stresul provocat de activitatile cotidiene si riscul dezvoltarii unei tumori mamare;in schimb,cel suedez pare sa evidentieze ca un grad ridicat de stres mental creste acest risc. Nu se cunosc foarte bine mecanismele prin care stresul influenteaza productia hormonala si nici modul in care aceasta productie ar modifica activitatea unei celule,transformand-o in celula tumorala.Totusi,cercetatorii sunt de acord ca stresul poate avea o influenta puternica asupra productiei hormonale,putand astfel sa duca la dezechilibreale organismului. Stresul poate avea si unele avantaje:este un puternic tonic pentru memorie pentru ca stimuleaza producerea de adrenalina ,un neurotransmitator care ajuta la retinera numerelor,datelor,evenimentelor. De asemenea,repetarea unor situatii stresante similare cu unele prin care un individ a mai trecut deja,poate provoca emotii si reactii benefice in ultima instanta.De exemplu,dispare tracul cand se ia cuvantul in public,dispar furiile explozive care determina sa fie spus ireparabilul sau furiile inabusite ce sleiesc de energie,se atenueaza sau dispar intr-o masura din ce in ce mai mare invidia,jena fata de o

greseala,palpitatiile,lacrimi,dureri de stomac,paloare,maini umede care tremura. In cazul in care stresul este excesiv si epuizeaza rezervele de energie,individul ar putea prezenta efecte opuse celor anterioare : Indiferenta,dezinteres,inactivitate Comportament riscant pentru sine insusi sau pentru ceilalti Tulburari de memorie si de rationament Dificultati de relationare,comportament neadecvat in societate Efectele stresului asupra starii de sanatate a unui individ pot viza corpul si phsicul.Asupra corpului efectele pot fi:durere de cap,durere toracica,palpitatii,hipertensiune,respiratie scurta,dureri musculare,gat uscat,indigestie,constipatie si/sau diaree,crampe stomacale si balonare,transpiratie abundenta,oboseala,crestere sau pierdere in greutate,scadere a dorintei sexuale,probleme dermatologice,insomnie etc.Efectele stresului asupra psihicului pot fi:anxietate,nemultumire,ingrijorare,iritabilitate,depresie,tristete, furie,probleme de memorie,nesiguranta,probleme de concentrare,confuzie,tendinta de a da vina pe ceilalti pentru propria stare,sentiment de vinovatie,tendinta de a vedea doar aspectele negative ale situatiilor si ale persoanelor,schimbari de dispozitie,resentimente etc. TULBURAREA ACUTA DE STRES Aspectele clinico-evolutive ale acestei tulburari sunt : - este declansata de o situatie psihotraumatizanta severa - legatura dintre situatia stresanta si manifestarea clinica este clar demonstrabila

- durata de evolutie este scurta,de la cateva ore pana la cateva zile,in functie de cat de repede este inlaturat stresul Simptomele intalnite sunt:ingustarea campului constientei,agitatie,stupoare,anxietate,tulburari neurovegetative,depresie,manifestari isterice,agresivitate. In urma stresului,subievtul este imobil,perplex,dezorientat,nu intelege ce se intampla,are tulburari de concentrare,poate sa devina imobil sau sa dezvolte o stare de agitatie psihomotorie. Tratamentul este psihoterapeutic si are urmatoarele obiective:sunstinerea psihologica a pacientului,ajutarea acesstuia sa-si exprime emotiile,intelegerea si rezolvarea adecvata a problemei,corectarea unor comportamente maladaptative(consumul de alcool sau folosirea drogurilor care sunt complicaii frecvente in aceste situatii). TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC Este o tulburare care apare dupa un stres de mare intensitate si semnificatie personala(situatii care pun viata in pericol, cum sunt accidentele, violul etc) la care subiectul participa singur sau in grup si in timpul carora se simpte complet neajutorat si lipsit de aparare.Nu toate persoanele care traiesc experiente catastrofice dezvolta acest tip de tulburare, motiv pentru care s-au pus in discutie ca factori de risc vulnerabilitatea genetica si psihologica si tipul de personalitate premorbida. Printre aspectele clinice ale pacientilor se enumera: -retrairea mentala,imagianara si emotionala a evenimentului psihotraumatizant sub forma de flashbacks-uri, ganduri si emotii din perioada respectiva. Aceste retrairi sunt fie spontane,fie declansate de situatii care amintesc evenimentul

-aparitia discomfortului psihic si fizic sever declansat de situatii care simbolizeaza sau sugereaza evenimentul psihotraumatizant -modificarea afectivitatii (racirea emotionala, lipsa reactivitatii emotionale) -lipsa de interes ,pesimismul fata de viitor -retragerea din activitate -prezenta ideilor de vinovatie -tulburari de somn -tuylburari cognitive -irascibilitate -hipervigilenta Durata simptomatologiei este de minim o luna, iar afectarea functionarii sociale trebuie sa fie evidenta.Debutul poate surveni imediat dupa trauma sau dupa o anumita perioada de timp (luni, uneori ani). Evolutia depinde si de tipul de personalitate premorbida, varsta, maturitatea mecanismelor de coping, suportul social si familial, prezenta altor afectiuni fizice si/sauy psihice. Evolutia este buna pentru majoritatea cazurilor, in sensul ca fie se remit, fie simptomele care persista sunt de mica amploare si nu creeaza disfunctionalitate.10% dintre cazuri se cronicizeaza, indiferent de tratamentul administrat. Tratamentul psihoterapeutic are ca obiective: -izolarea de trauma -interventia in criza

-sustinera psihologica -acceptarea evenimentului -acceptarea faptului ca trairile sunt induse de stres -reconstructia increderii in sine Psihoterapiile pot fi individuale sau de grup.

BIBLIOGRAFIE: Dr. MARIE GEORGESCU, PSIHIATRIE, EDITURA NATIONAL, 2004 DICTIONAR MEDICAL ILUSTRAT,EDITURA LITERA 2013 FRANCOIS LELORD, CHRISTOPHE ANDRE, CUM SA NE EXPRIMAM EMOTIILE SI SENTIMENTELE, EDITURA TREI 2003 MARIN VOICULESCU, MEDICINA PENTRU FAMILIE, EDITURA MEDICALA