23 aprilie 1975 De ce s spui cnd zis s-a scindat de facut , cnd realitatea i-a privat dorina , cnd omului

i s-a luat sinele, iar eu m-am nevoit a fi ei. Nici n faa albului foii mintea mea nu are ragaz s se asculte,s se lase ascultat in tcerea scrisului.Ei mi-ar zice la ce bun gndurile fragmentate i incoerente ale unui tnr care mzglete cu dorinele lui o bucat de hrtie ? eu le-a spune tremurnd c viaa mea e mzglit de ambiiile lor scrise pe hrtie, ei mi-ar zice sfidndu-m c scopurile mree se ating prin sacrificiu iar eu istovit optesc ridica ma-voi n impersonalitate , acolo unde eu il urmeaz pe eu. Astzi am hotrat s m desctuez ,s gndesc ceea ce nu mi-e ngduit s cred i s spun ceea ce e de prisos.Cnd voi reciti aceste rnduri, poate, nu m voi mai simi la fel de alienat ;am nevoie s m simt nteles, s tiu c cineva are pulsurile raiunii mele,c n acest abis privirile se mai ntalnesc n timpul lor necronometrat de Partid i-i promit c libertatea le va aparine. Gasesc n scris dedublare , alinare i identificare.Acum m-am gsit,chiar aici, pe foaia care se scrie odat ce o citesc! M simt maina construit perfect si funcioneaz defect.Existena mea exterioar e ct se poate de simpl :elev la colegiul naional Dimitrie Cantemir,situaie colara bun,triete ntrun cadru familial plcut, capacitate de socializare mare inimic ! Chiar eu m-am vzut aa cnd am plecat de lang Amariei Tudor, elev, posesor a ceva, locuiete undeva. Nu m identific cu posesia,cu materialitatea,cu convenia.Eu sunt gndurile care-mi cldesc i deconstruiesc imaginile. M pierd i m regsesc. A fi fost unul dac mi s-ar permite s fiu eu. Din lecturile mele i din ce am putut auzi, lumea nu e aa cum o triesc eu.Se pare c exist o lume unde oamenii se exprim !Dac noua ni s-ar permite s ne exprimm am ntelege reacionai.Ni s-au fisurat trupurile puse s atepte ore in ir pentru un minimum de hran, s se aplece respectuos in faa somitailor, s suporte chipul-matrice afiat n manuale, ziare, cari, birouriasemeni unei suprarealiti. A rmas cerul etern inviolabil de mini programatoare.