Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada, Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada; Fulgii zbor,

plutesc n aer ca un roi de fluturi albi, Raspndind fiori de ghea?a pe ai ?arii umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, diminea?a ninge iara! Cu o zale argintie se mbraca mndra ?ara; Soarele rotund ?i palid se prevede printre nori Ca un vis de tinere?e printre anii trecatori. Tot e alb pe cmp, pe dealuri, mprejur, n departare, Ca fantasme albe plopii n?ira?i se perd n zare, ?i pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum, Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum. Dar ninsoarea nceteaza, norii fug, doritul soare Straluce?te ?i dismiarda oceanul de ninsoare. Iata-o sanie u?oara care trece peste vai... n vazduh voios rasuna clinchete de zurgala.