Va fi...

Va fi-ntr-o noapte cald? de mai.

Cnd vei intra
n parcul meu,
Nisipul aleilor de?arte,
mbr??i??nd pantofii t?i albi, va tres?ri...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zmbi...
Ferestrele-mi nchise se vor deschide iar,
?i-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb m?rg?ritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte cald? de mai.
Cnd vei veni,
"Olimpia" din cadru-i ?i va surde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
?i mutele covoare, pe jos, vor tres?ri...
Demonul nebuniei va cobor din nou
Pe-albastrele sofale
?i albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea t?cutelor perdele,
Postum ca ?i-ngropa?ii de vii, ntr-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad ?i de cinabru.
?i-apoi...
Va fi ntr-o sear? poate ca ?i-alte seri.
Va fi
O sear? de octombre cu palpit?ri discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
?i regrete...
Vai!... cea din urm? sear? cnd tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamn? pe sfr?ite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batist? -
Simbolul desp?r?irii...
?i-atta tot...
?i-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici lun?
Nici stele c?z?toare...
?i fa?? de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...