BBK 84 Mol 7-44 D6 4702420201 — 255 N756(10) —89 ISBN 5—368—00903— 8 10~11~89 (Noutfi editoriale) Jon Drujs, 1989 Prefaja ton C, Ciobanu Prezentare graficd Serghei Maivroy, 1989CUVINT DESPRE ION DRUTA Tn eseul yLumea tui Cehov" Ion Druga serie: ,Cineva gicea 4 ironia este zimbetul cu care creatorul cerceteazd 0 buburuga", Sint seriitori care au inceput, au continuat si slau incheiat opera pe acetasi ton, ironizind, veselind lumea, La inceput se credea ci gi Jon Drufi este an astfel de seriitor — vesel, cu sfichiul ironies pe buze, cu umor fin, bun ca si distreze cititorul, Proza_moldoveneased, prin anii cincizesi, cind siva facut ia fon Drud in literatura, era inci fark Negrozti, (ari Creanga, Giri capodoperele secolului XIX, Era deci mai mult decit 9 prové ting. vi $i debutul tui lon Drujd venise prea neasteplal, ca si nu i se canle avestii autor un dascdl, un indrumdtor literar, Dups prima cute, volumul de schife gi povestiri La noi in sat", cit pe ce sa I se shixeased nagi literati: Cehov, Serghei Antonov, O. Henry. Dar o intorsituril bruscd a scriitorutui vesel le incurcd tele tuturor exeges film, lon Druga vine cu Dor de oameni*, Apoi cu Frunze de der", Duiogie, lirism, Teme multe, subiecte diferite, carectere incontundabile, Frimtntiri, $i peste toate domind poezia, livisiul, duiogia, B curald viafa plugarului, dar ¢ grea pentru dinsul piinea pe care © vieste. Pe alunci faranii aveau 0 vorba ce si-o sopteau la ureche. aViinea numai di tn spic si se intoarce cu fruntea spre ga, lon Druyé crescuse pine, Vazuse cum se intoarce piinea cy ates spre gard. Tocmai in acele timpuri mi sa destiinuiy Odata wasilurul: JBh, cit de lungé este o zi de vari fa prisil! Arde soare. ke, vina de Iucru fine 16—17 ore. Si tu tot dai si daicu supa, dai amelesti, pind te sleiesti". Aga cra viaja tudnicilor tacani ain noi, acei mai tineri, de ce aceasta lume de fa {ard ¢ lipsiti de Payupoarte, De ce plugarilor fi se matura si gozul din pod. De ce le te viuamuncd goali, De ce n-au vole si siringé nict spicele de pe uyityti Ve fruntea acestor fSrani va sta intotdeauna nimbul jertiirii, Mune tori (rebuiau sa imbrace armata, s-o inarmeze. S& toarne metal ni moati fier si cirbune, si conduca trenurile si tancuriie. $i pe frunten loc straluceste nimbul marii victorii asupra fascismutui apari- pe Dar 5anmata trangeelor, de la cercul ‘polar pi {aranilor. ton Drafa cunostea viaja acestor {arani, O s-o gasim Ja el in toa- te carfile. O si ne intilnim cu ei vii sau morti, O sa-i aflam in ploa ie $i pe ninsoare. Paznici in bordeie Ja ciinp si zgribulili la aria de paie. Ori arind ca Gheorghe Doinaru. La coarnele plugului, apoi braading haturile cu tractorul, ca ginerele lui Onache Cardbus, O sé-i gisim ayteptind posta de pe front in .Frunze de dor’ si cutreie- rind drumurile, ca mos Buigare si ca Onache Cirabug, in ,Povara bunatatii noastre”. $i furind un saral al poezici din aroma finului intr-un loitrar ce inoali sub lumina funii in \Ralade din cimpie” De unde atunci intr-o viali atit de grea se mai iscd poezia? De ce ni se stringe inima de dor, de curajenic, de cea mai sfintd dragos- te, cind observam, impreani cu Gheorghe Doinaru, floarea de brin- dusi din buzunaragu! de la bluzita Rusandei? — La aral, badifa? — Au risirit brindusele, Rusanda? Asta o spun ochii, © spun inimile acestor doi tineri, Nimic, nici un cuvint concret, banal despre dragoste. $i atit de mult se spune dincolo de text. La despirtirea lui Gheorghe de Rusanda ni se va stringe inima $i ne vom intreba: de unde vine poezia, de unde vine puritatea? In raportul lor croii tui lon Druja vesnic pun pe cintar omenia gi frumusetea lor morala, care se afli intr-un conflict permanent $i necurmat cu neomenia si neadevirul. Pe yremuri oamenii cumpirau de la tirg, de Ja jarmaroace ulcioare, gavanoase de lut. $i nu era nici un gospodar care si nu- incerce cumpiritura. Ridica din cima vasui, il curata de paie gi il incerca cu degetul cum suna. E intreg, n-are nici o crapiturd, nici © fisura ascunsi, Prin cite n-au trecut Ion Druji si evoii sii! J s-a spus cai un scriilor patriarhal, nu vede noul din via{a, nu accepta progresul, mai ales progresul tehnocratilor, Astéai acei cu progresul ar fi nespus de fericiti ca tofi oamenii pimintului si fie feciori devotafi ai gliei_ pe masura lui Gheorghe Doinaru si a Rusandei, in rind cu Onache Cardbus si Vasilufa, alituri de Pavel Rusu si mitusa Ruja. Fiindca pe umerii acestor plugari se {in pamintul, himicia gi buna- cuviinyi. Ion Drufa c un scriitor ai ideli, Dar al ideii nedespirtite de vegmintul ei artistic. Oalele, burluiele, ulcioarcle si gavanoasele de lut au disparut. Astizi piranii cumpird cratije de metal smiltuite $i nu le mai cerceteasi cum sun. Dar ar fi o mare gregeald si credem cA ei nu conroleaz’ viala, mri incearcd ideile pe o parte gi pe alta, ca si vada cum sund — a plin ori, ea pe veemuri, a gol, a bostura, La debutul nostru literar n-avem de unde sti ci Destocvski a Vasat in scris una din cele mai profunde observajii despre literain ri: ideile autorului trebuie si se dizoive in eroi, in pinza artisti- ca Asta a spus-o marele Dostoevski. Dar e} la vremea aceca lipsra 6 la Marea Neagri, era a