De cte ori, iubito

de Mihai Eminescu
De cte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de ghea mi-apare nainte: Pe bolta alburie o stea nu se arat, Departe doar luna cea galben o pat; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasre plutete cu aripi ostenite, Pe cnd a ei pereche nainte tot s-a dus C-un plc ntreg de psri, pierzndu-se-n apus. Arunc pe-a ei urm priviri suferitoare, Nici ru nu-i pare-acuma, nici bine nu ea moare, Visndu-se-ntr-o clip cu anii napoi. Suntem tot mai departe deolalt amndoi, Din ce n ce mai singur m-ntunec i nghe, Cnd tu te pierzi n zarea eternei diminei.