Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Guvernare Si Politica in Romania Secolelor XIX XX
Guvernare Si Politica in Romania Secolelor XIX XX
1. Modul actual de a concepe si de a scrie istorie politica in istoriografia internationala si in istoriografia romaneasca a ultimilor ani Istoria politica a trecut prin mai multe etape ca orice domeniu de activitate intelectuala, fiind cand in fruntea disciplinelor umaniste, cand lasata cumva in umbra si devansata de alte domenii si de alte mode. Pentru istoria politica aceste intervale sunt foarte lungi - practic exista 2 maniere de a concepe istoria politica: o maniera traditionala si o perceptie mult mai noua care se contureaza in jurul anilor 1980 cand incepe sa se contureze o noua scoala de istorie politica in istoriografia franceza de unde se raspandeste si in celelalte istoriografii. Avem o istorie politica traditionala care este in primul rand o istorie a statului, a competitiilor politicepentru obtinerea si pentru pastrarea puterii politice, o istorie a institutiilor in care se concentreaza puterea politicasi a miscarilor si revolutiilor care au dus la schimbarea acestor institutii politice. Este in mod fundamental o istorie centrata pe eveniment, o istorie punctuala, evenimentiala si pe personalitati pentru ca de foarte multe ori institutiile politice, mai ales pe perioadele mult mai indepartate sunt reprezentate de personaje, de conducatori, de entitati politice, conducatori militari, conducatori religiosi care sunt cumva asimilati institutiei in fruntea careia ei se afla. Este un tip de a scrie istoria politica cumva legat si de statutul scriitorului de orice tip nu numai a istoricului. In epocile mai indepartate cand scrisul de orice fel nu se autonomizase ca meserie pur si simplu, nu facea parte din nomenclatorul meseriilor medievale, nu asigura supravietuirea celui care il practica si atunci, in general, oamenii de cultura traiesc in sistemul mecenatului, ei sunt intretinuti pe langa marile curti laice sau ecleziastice. Prin urmare, istoria pe care ei o produc este in general o istorie comandata, subventionata de o anume personalitate si in consecinta este centrata pe viata, opera si activitatea personajului respectiv si pe evenimentele mai importante legate de acesta. O deschidere la nivelul istoriei politice se inregistreaza incepand de la jumatatea secolului al XVIII-lea pentru a se desavarsi in secolul al XIX-lea cand atentia celor care se ocupa de scrisul istoric se deplaseaza de la mai marii acestei lumi, de la capetele incoronate catre popor si natiune. Termenul de popor este un termen care incepe sa fie folosit la a adoua jumatate a secolului al XVIII-lea si se impune odata cu Revolutia Franceza. Dupa Revolutia Franceza, istoria politica se orienteaza si in directia istoriei popoarelor, respectiv pentru secolul XIX istoria natiunilor. Chiar daca domeniul ei de interes se largeste si sufera o serie de contaminari cu alte domenii care sunt la inceputurile lor (antropologia si statistica), istoria politica ramane si in secolul al XIX-lea centrata pe eveniment. Pierde cumva din vedere suvernaul dar ramane centrata pe eveniment, in principal pe miscarile politice si revolutionare care sunt in mod semnificativ numeroase in secolul al XIX-lea, de alminteri si numit secolul nationalitatilor - apar
1
2. Institutiile politice ale vechiului regim romanesc : domnie si relatiile domniei cu clasa politica, cu justitia si cu biserica
Tara Romaneasca si Moldova au o situatie putin mai speciala care tine pe de-o parte de anumite caracteristici ale structurii sociale si implicit politice si de o anume situare in zona. Tarile Romane cunosc o destul de importanta agitatie politica la nivelul elitelor politice dar care nu reuseste sa organizeze, sa duca pana la bun sfarsit revolutii structurate. Este o agitatie de tipul lupta de fractiuni nobiliare sau lovituri de palat. Explicatiile care stau la baza acestui fapt sunt de ordin intern si de ordin international
dar ele se potenteaza in micro. De ordin interior este originea si relativa noutate a aristocratiei, a boierilor. Este vorba despre ceea ce Nicolae Iorga numea aristocratie taraneasca. In Tarile Romanesti nu avem o aristocratie la inceput, o aristocratie razboinica, este o aristocratie de origine taraneasca, iesita dintre proprietarii de pamant care au reusit sa acumuleze o cantitate mai mare de pamant, deci care va fi oarecum egala cu ceialalti din punct de vedere juridic. Este o aristocratie recenta fata de
5