Sunteți pe pagina 1din 13

FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI INTR-O UNITATE SANITARA Managementul unitatilor sanitare consta in studierea proceselor si relatiilor de management

din cadrul unei unitati sanitare, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor ce le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere care sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii. Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management. Procesul de management intr-o unitate sanitara consta in ansamblul fazelor prin care se determina obiectivele acestuia, resursele si procesele de munca necesare realizarii si executarii acestora, prin care se integreaza si controleaza munca personalului, folosind un ansamblu de metode si tehnici in vederea indeplinirii eficiente a ratiunilor ce au determinat infiintarea unitatii respective. Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman se pot diviza in doua categorii principale: procese de executie si procese de management. Procesele de executie- din punct de vedere cantitativ se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca fie ca actioneaza asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, fie indirect prin intermediul unor categorii speciale de mijloace de munca, asigura o serie de servicii corespunzatoare naturii proceselor de munca implicate si obiectivelor previzionate. Procesele de management- se caracterizeaza prin aceea ca o parte din forta de munca actioneaza asupra celeilalte parti, a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate, avand caracter preponderent multilateral. Relatiile de management- pot fi definite ca raporturile ce se stabilesc intre componentii unei organizatii si intre acestia si componentii altor sisteme, in procesele previzionarii, coordonarii, antrenarii si control-evaluarii activitatilor unitatii. FUNCTIILE MANAGEMENTULUI Procesul de management se poate partaja, avand in vedere natura sarcinilor implicate de desfasurarea lui si modul de realizare, in cinci functii: - previziune; - organizare; - coordonare; - antrenare; - control-evaluare. 1. Previziunea: functia de previziune consta in determinarea principalelor obiective ale unitatii sanitare precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii acestora. Previziunea are ca rezultat: prognoze, planuri si programe. Prognozarea- este procesul in urma caruia se elaboreaza programe. Planificarea- este regasita in eleborarea strategiilor si politicilor globale si/sau partiale. Prognozarea- reprezinta detalierea in timp si spatiu a politicilor prin intermediul programelor. 2. Organizarea- reprezinta ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc si delimiteaza procesele de munca fizica, intelectuala si comportamentele acestora (operatii, lucrari,sarcini etc.) precum si gruparea acestora pe posturi, formatii de munca, compartimente si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii obiectivelor previzionate. Rezultatul concret al organizarii il reprezinta subsistemul organizatoric si cel informational. 3. Coordonarea- consta in armonizarea deciziilor si actiunilor subordonatilor si ale subdiviziunilor organizatorice ale unitatii sanitare pentru realizarea obiectivelor. Coordonarea imbraca doua forme: Coordonarea bilaterala- care se deruleaza intre un manager si un subordonat, ce

asigura preintampinarea filtrajului, distorsiunii si obtinerea operativa a feed -back-ului. Principalul dezavantaj il reprezinta consumul mare de timp, in special din partea managerilor. Coordonarea multilaterala- ce implica un proces de comunicare concomitenta intre un manager si mai multi subordonati, folosita pe scara larga in special in cadrul sedintelor. Suportul coordonarii il reprezinta comunicarea. Comunicarea reprezinta transmiterea de informatii si perceperea integrala a mesajelor continute. Comunicarea este elementul dominator al proceselor manageriale. Procesul de comunicare are in compunerea sa mesajele informationale si canalele de comunicare. Realizarea coordonarii la un nivel calitativ superior confera activitatilor unitatii sanitare respective, o pronuntata suplete, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate. 4. Antrenarea- cuprinde ansamblul proceselor de munca prin care personalul unitatii sanitare este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza. Fundamentul antrenarii il reprezinta motivarea, ce rezida in corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite. Motivarea- presupune corelarea recompenselor/sanctiunilor materiale si morale spirituale cu rezultatele obtinute de catre personalul unitatii sanitare din realizarea obiectivelor. Motivarea pozitiva- se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului, ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite, in conditiile in care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este accesibil majoritatii executantilor. Motivarea negativa- se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiilor daca nu realizeaza intocmai obicetivele si sarcinile repartizate, al caror nivel este foarte ridicat, inaccesibil in conditiile date unei parti apreciabile a executantilor. Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa intruneasca simultan urmatoarele caracteristici: a) Sa fie complex - in sensul utilizarii combinate a stimulentelor materiale si morale; b) Sa fie diferentiat adica motivatiile considerate si modul lor de folosire sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane si de cele ale fiecarui colectiv de munca, astfel incat sa se obtina un maxim de participare la stabilirea si realizarea obiectivelor; c) Sa fie gradual - sa satisfaca succesiv necesitatile personalului tinand cont de interdependentele dintre diferitele categorii de necesitati. Caracteristic managementului stiintific este conceperea motivarii si antrenarii pe baza scarii motivationale, adica elementelor care prezinta interes pentru personal, a necesitatilor acestora ordonate in functie de succesiunea in care trebuie avute in vedere. Scara motivationala a lui Maslow- cuprinde urmatoarele categorii de necesitati: fiziologice, securitate si siguranta, contacte umane si afiliere la grup, statut social si autorealizare. 5. Control si evaluare- functia de control-evaluare poate fi definita ca ansamblul proceselor prin care performantele unitatii sanitare, a subsistemelor si componentilor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele previzionate, in vederea eliminarii deficientelor constatate. Control-evaluarea incheie un ciclu managerial si presupune pe langa exercitarea unui control periodic si final, evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele previzionate, depistarea cauzelor disfunctiilor si pe aceasta baza adoptarea unor decizii de corectie sau actualizare. DEFINITIA SI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI UNITATI SANITARE Exercitarea functiilor si relatiilor de management la nivelul unei unitati sanitare se realizeaza prin sistemul de management.

Subsistemul decizional consta in ansamblul deciziilor adoptate si aplicate in unitatea sanitara. Componenta esentiala a sistemului decizional o reprezinta decizia de conducere sau de management prin care desemnam cursul de actiune ales in vederea indeplinirii unui obiectiv, ce are implicatii directe asupra a cel putin unei alte persoane, influentand-i comportamentul si actiunile. Subsistemul informational cuprinde totalitatea datelor, informatiilor, circuitelor informationale, fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor existente, care au ca scop asigurarea suportului informational necesar previzionarii si indeplinirii obiectivelor. Orice sistem informational indeplineste urmatoarele functii: decizionara, operationala si de documentare. SISTEMUL DE MANAGEMENT- al unei unitati sanitare poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc din cadrul unitatii sanitare, prin intermediul careia se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de management, in vederea obtinerii unei eficacitati si eficiente cat mai mari. Sistemul de management cuprinde mai multe componente si anume: - subsistemul metodologic; - subsistemul decizional; - subsistemul informational; - subsistemul organizatoric. Sistemul metodologic- asigura suportul logistic, metodologic pentru exercitarea proceselor si relatiilor de management si dezvolta potentialul personalului managerial si de executie din cadrul unitatii sanitare. Sistemul organizatoric- al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de natura organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea proceselor de munca in vederea realizarii obiectivelor previzionate. In cadrul sistemului organizatoric al unei unitati sanitare sunt reunite cele doua categorii principale de organizare si anume: organizarea formala si organizarea informala. Organizarea formala: cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei unitati sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul de organizare si functionare, organigrama, descrieri de functii si posturi si alte documente organizatorice. Organizarea informala: rezida in totalitatea elementelor si interactiunilor umane cu caracter organizatoric care se manifesta spontan intre componentii unitatilor sanitare.

ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI UNITATI SANITARE Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare implica un proces structural, in principal, in trei etape majore, in cadrul carora se deruleaza mai multe faze. Proiectia viitorului unei unitati sanitare sub forma strategiei se realizeaza pe baza unui ghid structurat in trei etape, in fiecare din acestea fiind valorificat un material informational variat, provenind din surse multiple.

ELABORAREA STRATEGIEI
A doua etapa in realizarea strategiei are in vedere urmatoarele aspecte: formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor (optiunilor) strategice,dimensionarea resurselor necesare, termenelor initiale, stabilirea avantajului competitiv, stabilirea strategiilor partiale si formularea politicii globale precum si a politicilor partiale ale unitatii sanitare respective. a) Formularea misiuni Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l constituie

definirea cat mai clara si exacta a misiunii acesteia, bazata pe explicarea detaliata a raporturilor dintre management, salariati si context. Rolul formularii misiunii intr-o unitate sanitara consta in: - asigurarea consensului in cadrul organizatiei asupra scopurilor urmarite; - se furnizeze un fundament pentru motivarea folositii resurselor intr-un anumit mod; - sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor; - sa stabileasca o armonie generala a organizatiei; - sa favorizeze reflectarea obiectivelor in mecanismul organizational al unitatii sanitare; - sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze translatarea lor in obiective referitoare la costuri, perioade si rezultate care sa poate fi evaluate si controlate. b) Precizarea obiectivelor strategice (fundamentale) Prima componenta operationala a strategiei reprezinta obiectivele strategice, respectiv exprimarile cantitative sau calitative ale scopului pentru care unitatea sanitara a fost infiintata si functioneaza. Este necesar ca obiectivele fundamentale sa intruneasca anumite caracteristici definitorii: - sa fie realiste - in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective de realizare de care dispune unitatea sanitara, in conditiile de mediu actuale si viitoare; - sa fie mobilizatoare sa implice la eforturi de autodepasire salariatii unitatii sanitare; - sa fie comprehensibile in sensul formularii si prezentarii lor intr-o maniera care sa permita intelegerea continutului lor de catre manageri, executanti si de catre ceilalti stokeholderi externi (pacienti, furnizori de materiale si aparatura medicala, creditori, Administratia Publica, sindicatele, opinia publica, ceilalti concurenti); - obiectivele fundamentale trebuie sa fie stimulatoare, se ia in considerare interesele si asteptarile stokeholderilor. c) Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice) Dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale genereaza anumite modalitati sau optiuni de realizare. Dintre acestea mai importante pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management, diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii medicale moderne, informatizarea activitatiilor, etc. d) Dimensionarea resurselor necesare Procesul de elaborare a strategiei continua cu fundamentarea necesarului de resurse solicitate de realizarea obiectivelor. In determinarea marimii si felului resurselor ce urmeaza a fi angajate, o importanta majora joaca dimensionarea fondurilor de investitii si a mijloacelor circulante. Concomitent se precizeaza sursele de finantare si furnizorii. e) Fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor O alta componenta strategica o reprezinta termenele de realizare a obiectivelor. Ele sunt integrate in conturarea celorlalte componente strategice, fiecare dintre acestea avand si o pronuntata dimensiune temporala. Se impune precizarea unor termene intermediare cat si a celor finale, in cadrul unor intervale specifice strategiei, in functie de natura, complexitatea si dificultatea obiectivelor asumate, de natura si complexitatea optiunilor strategice si de volumul si modul de alocare a resurselor angajate.

f) Stabilirea avantajului competitiv Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj competitiv, ce consta in oferirea de servicii medicale de calitate, beneficiind de materiale si aparatura medicala actualizata si personal bine pregatit care sa confere unitatii sanitare respective avantaj pe piata serviciilor medicale fata de alte unitati sanitare similare. g) Stabilirea strategiilor partiale Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale referitoare la unele domenii specifice: financiare, servicii medicale, personal, management, etc., la nivelul carora obiectivele, optiunile strategice si resursele, ce urmeaza a fi angajate au dimensiuni reduse. h) Formularea politicilor globale si partiale ale unitatii sanitare Elaborarea politicilor globale si partiale are la baza strategiile globale si partiale si se deruleaza potrivit urmatoarelor etape: o precizarea obiectivelor pe termen mediu; o determinarea volumului resurselor in vederea realizarii obiectivelor; o precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor; o ierarhizarea actiunilor stabilite in functie de nevoile unitatii sanitare; o stabilirea responsabililor cu implementarea lor; o precizarea termenelor de realizare a fiecarei actiuni; o definitivarea si aprobarea politicii sub forma de plan de organismele participative de management ale unitatii sanitare; NOTIUNEA DE MANAGER, TIPURI DE MANAGERI SI STIL MANAGERIAL O componenta foarte importanta a resurselor umane dintr-o organizatie o reprezinta managerii. Acestia exercita permanent functii de previziune, organizare, coordonare, antrenare si evaluare, referitoare la procesele de munca exercitate de subordonatii lor. Materia prima a managerilor o reprezinta potentialul subordonatilor si propirul lor statut de a conduce. Managerii trebuie sa posede o serie de calitati, cunostinte si aptitudini. Un manager bun trebuie sa fie: - sanatos fizic si psihic; - rezistent la efort intelectual prelungit si la stres; - energic si perseverent, capabil sa-si asume initiative si sa le duca la bun sfarsit; - hotarat; - responsabil; - vizionar; - altruist; - loial; - competent; - inteligent, cult, deschis catre nou; - capabil sa comunice cu cei din jurul sau si sa stabileasca contacte in folosul organizatiei. Intuitia, talentul organizatoric, capacitatea de decizie, de a mentine relatii umane bune, de perfectionare continua, asociate cu pregatirea teoretica si practica, experienta

manageriala, ii vor conferi managerului acele calitati necesare pentru a deveni performant. Capacitatea managerului de a conduce in echipa implica o stransa colaborare cu subordonatii si folosirea pe scara larga a consultarii personalului, si a luarii deciziilor in grup. Exista o serie de factori care determina tipul si stilul managerial si anume: tipul sistemului managerial al oragnizatiei: - personalitatea managerilor; - potentialul si personalitatea subalternilor; - natura proceselor de munca implicate; - intensitatea influentei organizatiei sindicale etc. Tipul de manager reprezinta ansamblul caracteristicilor principale referitoare la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere, ce le confera,aceeasi abordare in ce priveste aspectele de baza ale proceselor si relatiilor manageriale, ale comportamentului managerial, deosebite de ale altor manageri. In literatura de specialitate tipurile de manageri variaza de la un specialist la altul in functie de criteriile specifice ce au stat la baza delimitarii lor. Potrivit abordarii bidimensionale (Blake si Montan) bazata pe de o parte pe interesul pentru obiective si rezulatte si interesul pentru oameni si problemele lor sociale, abordeaza cinci tipuri si stiluri manageriale. 1. Managerul populist este caracterizat prin: - lipsa unui management strategic; - acorda prioritate rezolvarii unor pretentii salariale; - tergiverseaza disponibilizarile de personal, chiar daca situatia concreta a organizatiei o impune; - apeleaza la imprumuturi mari pentru salarii, care conduc la incalcarea corelatiilor dintre indicatorii economici (productivitate, salariu mediu etc.). 2. Managerul atutoritar: - acorda atentia deosebita problemelor restructurarii; - detine o bogata experienta anterioara si o personalitate solida; - este foarte competent profesional; - da dovada de seriozitate fata de salariati, corectitudine, severitate, exigenta; - prezinta dezinteres pentru problemele sociale; - apeleaza la disponibilizarea personalului in somaj, atunci cand situatia impune acest lucru; - urmareste maximizarea profitului; - este dispus sa-si dea demisia daca nu-si poate exercita stilul managerial. 3. Managerul incompetent: - nemultumeste pe toata lumea; - este lipsit de initiativa si curaj in asumarea unor riscuri; - este coruptibil; - se caracterizeaza prin absenta unei strategii realiste. 4. Managerul participativ reformist: - are capacitate mare de antrenare; - disponibilitate pentru comunicare; - spirit inovator, creator; - curaj in asumarea riscurilor;

- flexibilitate in situatii de criza sau conflict de munca. 5. Managerul conciliator: - abordeaza strategii de supravietuire si o conducere abila, de pe o zi pe alta; - prezinta abilitate in situatiile conflictuale, face concesii in relatiile cu sindicatele, dupa care este mai dur cu acestia; - are tendinta spre manipularea sindicatelor. Abordarea tridimensionala (W.Reddin) are in vedere trei caractersitci ale valorii unui manager: - preocuarea pentru sarcini; - preocuparea pentru contracte umane; - preocuparea pentru randament. Tipurile de manager si stilurile de management rezultate sunt: negativ, birocrat, altruist, promotor, autocrat cu bunavointa, oscilant, realizator. Fiecarui tip de manager ii corespunde un stil managerial, care reprezinta manifestarea calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor personalului managerial in relatiile su subordonatii, sefii si colegii. FURNIZAREA SERVICIILOR DE SANATATE IN ROMANIA Sectorul sanatatii este reprezentat de o gama larga de personal care acorda servicii de ingrijiri de sanatate. SERVICIILE PRIMARE DE SANATATE Sunt furnizate de medici generalisti, medici de familie, furnizori pentru ingrijiri la domiciliu etc. Pana in 1989, asistenta primara in Romania a fost furnizata in principal printr-o retea nationala de dispensare. Dispensarele apartineau Ministerului Sanatatii si erau administrate de spitalul local care detinea fondurile locale atat pentru ingrijirile primare cat si cele secundare de sanatate. Dispensarele furnizau ingrijiri de sanatate populatiei dintr-un teritoriu arondat. Existau de asemenea, dispensarele de intreprindere care acordau ingrijiri de sanatate angajatilor si dispensare scolare care furnizau ingrijiri medicale elevilor si personalului din invatamant. In anul 1989 a fost reglementata organizarea si functionarea cabinetelor medicale publice si private in una din cele patru forme: a) Cabinete medicale individuale ce apartineau unui medic responsabil de toate serviciile si resursele fiind legal raspunzator de activitatile cabinetului. b) Cabinete grupate apartinand unui grup de medici care impart resursele (echipamentul si spatiul) dar ale caror activitati medicale sunt separate, fiecare dintre acestia fiind legal raspunzatori de activitatile desfasurate. c) Cabinete asociate aparatinand unui grup de medici care impart resursele, spatiul si activitati medicale in care toti medicii au aceeasi specialitate, unul singur fiind raspunzator legal de toate activitatile. d) Societatile civile medicale cuprind un grup de medici care impart resursele, spatiul si activitatile medicale, avand specialitati medicale diferite, societatea fiind legal responsabila de activitatile personalului Reforma ingrijirilor primare de sanatate a inceput in anul 1994 si a introdus un nou model de finantare, un transfer al responsabilitatii de la spitale catre Directile Sanitare

Judetene, introducand obligativitatea incheierii unor contracte intre Directiile Sanitare Judetene si medicii generalisti la nivel individual sau de grup. SERVICIILE AMBULATORII DE SPECIALITATE Acestea sunt furnizate de reteaua de servicii ambulatorii din spitale, centre de sanatate, centre de diagnostic si tratament, cabinate specializate. Anterior in Romania furnizorii de ingrijiri secundare de sanatate erau policlinicile predominante in zonele urbane. Majoritatea policlinicilor acordau servicii gratuite, personalul medical era platit pe baza unui sistem salarial si furniza servicii medicale ambulatorii publice. In prezent policlinicile, fie au devenit ambulatorii de spital, fie centre independente de diagnostic si tratament ori s-au divizat in cabinete medicale individuale. Incepand cu anul 1990 sau organizat cabinete medicale private, iar personalul medical care isi desfasoara activitatea in cadrul acestor cabinete trebuie sa detina avizul de libera practica si o autorizatie de functionare a cabinetului medical. Seviciile ambulatorii private pot fi acreditate pentru toate specialitatile, inclusiv pentru servicii ambulatorii de chirurgie. SERVICIILE MEDICALE SPITALICESTI Spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridica, proprietate publica sau privata, care asigura servicii medicale. Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive, curative, de recuperare, de ingrijire, in caz de graviditate, maternitate si ingrijirea nou-nascutilor. In Romania exista mai multe categorii de spitale clasificate dupa anumite caracteristici: 1. In functie de teritoriu spitalele se clasifica in: - judetene; - municipale si orasenesti; - comunale. 2. In functie de specificul patologic spitalele se clasifica in: - generale; - de urgenta; - de specialitate; - pentru bolnavii cu afectiuni cronice. 3. In functie de regimul juridic al proprietatii spitalele pot fi: - publice; - private; -mixte. 4. In functie de modul de finantare spitalele pot fi: - spitale cu finantare din fonduri publice; - spitale cu finantare din fonduri private; - spitale cu finantare mixta. 5. Din punct de vedere al invatamantului si cercetarii stiintifice medicale, spitalele se clasifica in: - spitale clinice; - spitale universitare. Spitalul judetean este spitalul general care asigura asitenta medicala a

judetului. Spitalele municipal si orasenesc sunt spitale care au in componenta cel putin specialitatile de baza (medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie, chirurgie) si sunt organizate la nivelul municipiilor sau oraselor unui judet. Spitalul comunal este unitatea sanitara cu paturi care asigura asistenta medicala de specialitate pentru populatia din mai multe localitati rurale apropiate, avand sectii de medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie. Spitalul general este spitalul care are organizata in structura sa minim trei din cele patru specialitati de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstreticaginecologie si chirurgie. Spitalul de specialitate este spitalul care asigura asitenta medicala intr-o singura specialitate. Spitalul de urgenta este spitalul care dispune de o structura complexa de specialitati dotat cu aparatura medicala corespunzatoare, personal specializat, avand amplasament si accesibilitate pentru teritorii extinse. In structura spitalului de urgenta functioneaza obligatoriu departamentul de urgenta care, in functie de necesitati poate avea un serviciu mobil de urgenta-reanimare si transport medicalizat. Spitalul pentru bolnavi cu afectiuni cronice este spitalul in care durata de spitalizare este prelungita datorita specificului patologiei. Spitalul public este spitalul proprietate publica a statului sau al unitatiilor administrativ-teritoriale organizate ca institutii publice. Spitalul privat este spitalul proprietate privata a persoanelor juridice de drept privat. Spitalul clinic este spitalul care are in componenta sa cel putin doua clinici in specialitati diferite care desfasoara asistenta medicala, activitate de invatamant si cercetare stiintifica medicala si de educatie medicala continua. Spitalul universitar este spitalul organizat in centre universitare medicale in structura caruia toate sectiile de specialitate sunt clinici universitare. Clinica universitara are in structura ei una sau mai multe sectii clinice. Sectiile clinice sunt sectiile de spital in care se desfasoara activitati de invatamant universitar. Structura organizatorica a spitaluluI cuprinde dupa caz: sectii, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic si tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice,economice si administrative, servicii de asistenta prespitaliceasca si transport urgente, structuri de primiri urgente si alte structuri aprobate de Ministerul Sanatatii si Familiei. Spitalele pot avea in componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate. Serviciile medicale furnizate de ambulatoriu de spital cuprind: consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului,tratament medical si/sau chirurgical, ingrijiri, recuperare, medicamente si materiale sanitare, proteze. Formele de spitalizare sunt: spitalizarea continua, spitalizarea de zi si de o zi. Prin regulamentul de organizare si functionare al spitalului si fisele posturilor aprobare de conducerea spitalului se stabilesc activitatile, modul de organizare si functionare, atributiile si responsabilitatile personalului. Activitatile organizatorice si functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate si supuse controlului Ministerului Sanatatii si Familiei, autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publice. In spitale se pot desfasuta si activitati de invatamant medico-farmaceutic, postliceal, universitar si post universitar precum si activitati de cercetare stiintifica medicala.

Criteriile pentru desfasurarea activitatilor de cercetare stiintifica medicala se propun de catre Academia de Stiinte Medicale si se aproba prin ordin al ministrului sanatatii si familiei cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetatii, iar criteriile pentru desfasurarea activitatiilor de invatamant se elaboreaza si aproba de Ministerul Sanatatii si Familiei cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetatii. Colaborarea dintre spitale si institutiile de invatamant medical se realizeaza pe baza de contract incheiat potrivit metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului educatiei si cercetatii. Activitatiile de invatamant si cercetare sunt organizate astfel incat sa consolideze calitatea actului medical cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii si deontologie medicale. Problemele de etica si deontologie profesionala sunt de competenta, dupa caz a Cologiului Mediciilor din Romania, Colegiului Farmacistiilor din Romania sau a Ordinului Asistentiilor Medical si Moaselor din Romania. Infiintarea sau desfiintarea spitalelor publice se face prin hotarare a Guvernului instiintata de Ministerul Sanatatii si Familiei cu avizul Consiliului Local sau Judetean. In actul de infiintare al spitalului public se stabilesc cel putin urmatoarele elemente: denumire, tipul spitalului, tipul finantarii, numarul de paturi si categoria serviciilor medicale spitalicesti acordate. Organele de conducere ale spitalelor publice sunt: consiliul de administratie, comitetul director, directorul general. Comitetul director si directorul general reprezinta conducerea executiva a spitalelor publice. Directorul general este numit de catre consiliul de administratie prin concurs. Din comitetul director fac parte: directorul general adjunct medical, directorul economic, contabilul sef si directorul de ingrijiri. Membrii comitetului director sunt numiti de catre consiliul de administratie in urma concursurilor sustinute pentru o perioada de patru ani. In cadrul spitalului se organizeaza consiliul medical format din medici sefi de sectie, sefi de compartimente, laboratoare sau compartimente. Atributiile comitetului director din spitalele publice sunt: - elaboreaza proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului; - analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului in concordanta cu nevoiele de servicii medicale ale populatiei; - analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze; - raspunde la modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si dispune masuri de imbunatatire a activitatii spitalului; - conduce operativ intreaga activitate a spitalului. Consiliul de administratie este constituit din 7-9 membri in functie de marimea spitalului si complexitatea serviciilor medicale acordate. Presedintele consiliului de administratie este ales din randul membrilor sai cu majoritate simpla din numarul total. Membri consiliului de administratie sunt: - un reprezentant al Ministerului Sanatatii si Familiei sau al Directiei de Sanatate Publica, dupa caz; - doi reprezentanti numiti de Consiliul Judetean si Local; - un reprezentant al Finantelor Publice Locale;

- un reprezentant al Colegilor Mediciilor din Romania; - un reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania; - directorul general al spitalului; - doi reprezentanti ai Senatului universitar pentru spitalele clinice si universitare. La sedintele consiliului de administratie participa, fara drept de vot, cate un reprezentant al organizatiilor sindicale si patronale. Consiliul de administratie este condus de catre presedintele consiliului. FINANTAREA SPITALELOR Spitalele functioneaza pe principiul autonomiei financiare pe baza sumelor prevazute in contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum si din sume obtinute, in conditiile legii de la persoanele fizice si juridice si isi elaboreaza, aproba si executa bugetele proprii de venituri si cheltuieli. Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului cu casa de asigurari de sanatate reprezinta sursa principala a veniturilor in cadrul bugetului de venituri si cheltuieli si se negociaza cu consiliul de administratie cu conducerea casei de asigurari de sanatate, in functie de indicatorii stabiliti de contractul-cadru de furnizare de servicii medicale. Spitalele pot incheia contracte de furnizare de servicii medicale si cu casele de asigurari de sanatate private. Separat de veniturile realizate de spitale din contractele incheiate cu casa de asigurari de sanatate, spitalele publice primesc finantare dupa cum urmeaza: - de la bugetul de stat si bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei; - de la bugetul consiliului judetean, pentru spitalele judetene; - de bugetul consiliului local si al consiliului judetean pentru spitalele locale; - de la bugetul Ministerului de Resort, pentru spitalele cu retea sanitara proprie. De la bugetul de stat se asigura: - desfasurarea activitatilor cuprinse in programele nationale de sanatate; - dotarea cu echipamente medicale de inalta performanta; - investitii legate de construirea de noi spitale si pentru finalizarea celor aflate in executie; - expertizarea, transformarea si consolidarea constructiilor grav afectate de seisme si alte cazuri de forta majora; - activitati specifice unitatilor cu retea sanitara proprie. Bugetele locale asigura finantarea unor cheltuieli pentru finalizarea constructiilor noi si realizarea unor lucrari de reparatii curente si capitale, precum si pentru dotarea spitalelor cu aparatura medicala. Spitalele publice pot realiza venituri proprii suplimentare din: - donatii si sponsorizari; - asocieri investitionale in domenii medicale sau de cercetare medicala si farmaceutica; - inchirierea temporara a unor spatii medicale, dotari cu echipamente sau aparatura medicala catre alti furnizori de servicii medicale; - contracte privind furnizarea de servicii medicale incheiate cu casele de asigurari private sau agenti economici; - editarea si difuzarea unor publicatii cu caracter medical; - servicii medicale, hoteliere sau de alta natura furnizate la cererea pacientilor sau

angajatilor; - servicii de asistenta medicala la domiciliu furnizate la cererea pacientilor. Proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalelor publice se elaboreaza de conducerea spitalului fiind aprobat si supus validarii pana la data de 31 decembrie a anului curent Directiei Judetene de Sanatate Publica sau Ministerului Sanatatii si Familiei respectiv Ministerului de Resort in functie de subordonati. Privind partea de cheltuieli propusa pentru a fi acoperita prin finantare de la bugetele locale se va obtine si avizul consiliului local respectv. Executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si trimestrial directiilor de sanatate publica, Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort in functie de subordonare. De asemenea, executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza lunar si trimestrial si consiliului local si/sau judetean, dupa caz, daca beneficiaza de finantare din bugetele locale. Directiile de Sanatate Publica analizeaza executia bugeturilor de venituri si cheltuieli lunare si trimestriale si le inainteaza Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort, dupa caz. Daca sunt constatate abateri fata de indicatorii din contractul de administrare, Directia de Sanatate Publica le sesizeaza si face propuneri pe care le propunere spre aprobare conducerii Ministerului Sanatatii si Familiei. Controlul asupra activitatii financiare a spitalului public se face de catre Curtea de Conturi, Ministerul Sanatatii si Familiei, ministerele si institutiile cu retea sanitara proprie sau alte organe abilitate prin lege. Fondul de dezvoltare al spitalului se constituie din urmatoarele surse: - amortizarea calculata lunar si cuprinsa in cheltuielile spitalului; - sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile; - sponsorizarile cu destinatia dezvoltare; - 20% din excedentul bugetului de venituri si cheltuieli inregistrat la finele exercitiului financiar. Fondul de dezvoltare este utilizat pentru procurarea echipamentelor si aparaturii medicale si de laborator necesare desfasurarii activitatii spitalului.

REFERAT
Managementul si serviciile sanitare

Grajdan Elena-Alina II E AMG